Turcan: "Vom modifica legea cinematografiei după discuţii pe articole"

Mediafax

Raluca Turcan, preşedintele Comisiei de Cultură din Camera Deputaţilor, a declarat, miercuri, după discuţii pe tema unei iniţiative de modificare a legii cinematografiei, lansată de senatorul Sergiu Nicolaescu, că aceasta va fi schimbată după discuţii pe articole cu iniţiatorii şi contestatarii.

"Iniţiativa lui Nicolaescu, cu toate că este contestată, este şi bună, pentru că a reluat o discuţie care, probabil, nu ar fi fost. Azi suntem aici şi ridicăm problemele cinematografiei româneşti. E un pas înainte. Susţin ideea discutării acestei iniţiative legislative pe articole, să punem faţă în faţă cu vechea lege şi să vedem unde putem interveni, pentru că sunt probleme grave ale cinematografiei. Una dintre ele este infrastructura cinematografelor, lipsa cinematografelor. Există o lipsă de transparenţă în cheltuirea fondurilor de la CNC (Centrul Naţional al Cinematografiei, n.r.). Există filme cu bani buni pe care nu le-am văzut şi nu ştim unde s-au dus acei bani. Trebuie văzut dacă aceste fonduri ale CNC-ului sunt suficiente, pentru că eu sunt convinsă că există cerere de finanţare pentru filme bune şi ele trebuie cheltuite cu cap, să se ducă acolo unde banii trebuie valorificaţi. (...) Nu sunt adepta respingerii acestei propuneri, luăm punct cu punct să vedem ce putem completa pe legea veche, astfel încât să realizăm această dorinţă de a avea filme româneşti bune cât mai multe", a spus Raluca Turcan.

La discuţia care a avut loc miercuri în Comisia de Cultură au participat Radu Gabrea, Tudor Giurgiu, Corneliu Porumboiu şi Daniel Mitulescu, precum şi Maria Voican, consilier juridic.

Astfel, regizorul Radu Gabrea a vorbit despre actuala legea a cinematografiei şi despre modificările propuse de Sergiu Nicolaescu. "Această lege (a cinematografiei, n.r.) propusă a trecut prin Parlament cu sprijinul direct al domnului Sergiu Nicolaescu. (...) În propunerea lui Sergiu Nicolaescu sunt câteva chestiuni care nu se mai potrivesc. Punctul întâi: introducerea CNC ca şi coproducător este inadmisibilă. Nu se găseşte nicăieri în lume aşa ceva, înseamnă că eu o să am un director general sau secretar de stat care îmi face distribuţia, îmi spune ce decoruri, ce actori o să am, deoarece cofinanţatorul şi coproducătorul are această funcţiune, cofinanţând filmul are drept total să se amestece în producţie. Este de neconceput. Ne întoarcem cu 25 de ani înapoi. O altă inadvertenţă: introducerea noţiunii de decupaj, care nu s-a folosit decât în perioada regimului comunist, când era mijloc de control al nostru. Azi e un lucru tehnic în care se prezintă discuţiile între regizori şi echipa tehnică. Nu se poate prezenta la concurs un decupaj, pentru că el implică o distribuţie fixată, discuţii cu operatorul, este o fază pregătitoare a producţiei", a spus Gabrea.

"Cinematografia română este, alături de maşina Dacia, cel mai vândut brand de pe piaţă", a mai spus Gabrea.

"Este normal că această modificare trebuie să modifice punctele care nu funcţionează în acest sistem. (...) Dar lucrul care nu merge ţine de infrastructură: săli de cinema, promovarea filmului, or aceste lucruri nu sunt prevăzute deloc în această nouă lege", a spus, la rândul lui, Tudor Giurgiu, care a subliniat că "ideea că CNC-ul trebuie să se transforme în coproducător este falsă, pentru că în orice ţară din Europa, această instituţie este un investitor".

Potrivit lui Giurgiu, propunerea actuală înaintată de Sergiu Nicolaescu nu ţine cont de negocierile avute cu Consiliul Concurenţei, Comisia Europeană şi practica europeană în domeniu.

"Această modificare nu a fost cerută de nimeni şi nu serveşte industriei şi publicului românesc", a mai spus Giurgiu.

"Singurul lucru asupra căruia suntem de acord este desecretizarea concursului de proiecte, pentru că noi suntem singura ţară unde mergem la concursuri cu parole, un soi de mască falsă a anonimităţii", a mai spus Giurgiu.

Pe de altă parte, regizorul Corneliu Porumboiu a precizat că, la nivel de finanţare, un buget mediu de producţie în România este de 700.000 de euro. "Dacă CNC va finanţa cu 200.000 de euro, asta înseamnă 30% şi este foarte greu apoi să aduci coproducători la film. Coproducătorii nu sunt interesaţi de un proiect dacă nu sunt cofinanţaţi de statul român. (...) Pentru debutanţi şi tineri e foarte greu să adune 70% dintr-un buget din surse externe", a explicat Porumboiu.

"România e o cultură marginală. În cinema contează foarte mult în ce limbă e făcut filmul. Fiecare stat din Europa îşi protejează cinematografia. Investitorii români sunt interesaţi de cinema-ul românesc doar în zona de excelenţă. Astfel, foarte mulţi tineri regizori nu vor putea să îşi completeze bugetele", a mai spus Porumboiu.

De asemenea, el a ridicat problema lipsei de criterii în ceea ce priveşte concursul CNC, conform noii iniţiative legislative, fapt care îl duce într-o "zonă total subiectivă", subliniind totodată că excluderea criticilor din jurii ar fi "un lucru foarte periculos".

Consilierul juridic Maria Voican a precizat, citând legislaţia europeană: "Există prevederea că ori de câte ori se procedează la schimbarea unei scheme de finanţare sau a unui ajutor de stat, în cazul nostru modificarea schemei de finanţare în domeniul filmelor, Comisia Europeană trebuie să fie înştiinţată şi să aibă timp să îşi transmită punctul de vedere. Nouă nu ne e clar dacă până acum CE a emis un punct de vedere în această problemă".

Brânduşa Novac, secretarul Comisiei de Cultură din Camera Deputaţilor, a declarat, după ce au fost ascultate punctele de vedere ale celor prezenţi, că iniţiativa legislativă de modificare a legii nu vine în sprijinul cinematografiei. "Această iniţiativă nu mi se pare absolut deloc că vine în sprijinul cinematografiei, ci din contră. Sunt adepta finanţării mai mari a cinematografiei şi, în general, a culturii, pentru că nu avem cum altfel să luptăm cu cei din Europa. Punctul meu de vedere este de a respinge această iniţiativă şi v-aş propune să ne gândim împreună la iniţiative mai bune, care să aducă un plus cinematografiei române. Sunt convinsă că am putea găsi împreună variante care să vină în sprijinul cinematografiei şi să nu omorâm ceea ce s-a construit, pas cu pas, în cultură, cu greu", a spus Novac.

Pe de altă parte, vicepreşedintele Comisiei, Victor Socaciu, a precizat că există argumente convingătoare atât din partea iniţiatorilor, cât şi din partea contestatarilor. "Asistăm la un meci foarte puternic. Pe de o parte, o generaţie foarte puternică, cea tânără, pe de altă parte, o generaţie care a fost în prima linie a cinematografiei mulţi ani. Este, până la urmă, o decizie grea şi pentru noi, să vedem cum înclinăm balanţa, cui dăm credit. Argumentele dumneavoastră sunt convingătoare, dar sunt argumente convingătoare şi în cealaltă tabără. (...) Vom depune toate eforturile pentru a găsi formula cea mai echilibrată de a crea un mecanism viu, prin care să ieşim şi mai puternic pe piaţa internaţională", a spus Socaciu.

Fostul ministru al Culturii Theodor Paleologu, în prezent membru al Comisiei, a precizat că iniţiativa legislativă a lui Sergiu Nicolaescu "e o reformă prin revenirea înapoi", subliniind că modificările aduse sunt "inutilizabile". "Cea mai mare problemă nu e legea, ci subfinanţarea dramatică din domeniu, funcţionarea CNC-ului", a spus Paleologu, precizând, totodată, că "cea mai mare problemă a filmului în România e distribuţia".

Pe de altă parte, contestatarii legii au depus la Comisia de Cultură din Cameră mai multe documente şi studii europene, printre care şi o listă cu "puncte nefuncţionale" din propunerea legislativă de modificare a legii cinematografiei iniţiată de Sergiu Nicolaescu.

Astfel, printre acestea se numără modificarea ce presupune ca Centrul Naţional al Cinematografiei să devină coproducător al filmelor pe care le finanţează, acest lucru fiind singular în Europa, dar şi cea privind notarea decupajului regizoral în locul scenariului la concursul de finanţare, contestatarii susţinând că "decupajul regizoral este un document tehnic ce nu poate deveni criteriu de evaluare, fiind anacronic".

Bianca Drăguşanu va juca într-un film al lui Vadim şi Sergiu Nicolaescu

Bianca Drăguşanu a primit o propunere din partea europarlamentarului Corneliu Vadim Tudor, în direct, în cadrul emisiunii "Un show păcătos", de la Antena 1. Vadim i-a propus starletei să joace în următorul film care va fi regizat de Sergiu Nicolaescu, pe scenariul europarlamentarului, "Candele de zăpadă".

"O să-i propun lui Sergiu, în caz că vîrsta sa înaintată îl va mai lăsa să regizeze acest film, căruia el mi-a cerut să-i fac scenariul, dacă nu el, atunci mă voi adresa unui alt regizor, fiindcă deja am şi alte propuneri, ca Bianca să joace, să obţină un rol. Să treacă aşa, prin cadru, şi pac-pac!, să dea cu poşetuţa în cap la cîţiva hitlerişti! Uitaţi-vă ce frumoasă e si cum o consumă Botezatu..." a spus Corneliu Vadim Tudor, care a liniştit oarecum asistenţa, doritoare, probabil, ca Bianca să joace goală în film, poate şi cu o scenă de sex.

asta-i buna!
puteam sa jur ca nu sunt astea. io credeam ca sunt femeile, carnatii de Plescoi, mititeii si sarmalele.
cat de tare m-am inselat!

da....asta-i si mai buna!
pai daca o consuma Botezatu( sau ...Cristea de la Dinamo...sau...cine naiba s-o mai nimeri..),
ce sa mai ramana si pentru Sergiu? firimiturile? ii ajung?

Sergiu Nicolaescu pregăteşte un nou film: "Ultimul corupt din România"

Sergiu Nicolaescu a declarat, la "Acces Direct", că are în plan un nou film. Mai precis este vorba despre o idee a regizorului, care, deocamdată, nu a fost pusă pe hârtie, nu are un sinopsis. Nicolaescu a spus şi care va fi titlul peliculei: "Ultimul corupt din România".

"Am un film pe care va trebui să-l fac, "Ultimul corupt din România". La un moment dat i-am povestit unei reporteriţe un subiect pe care-l am eu în cap, însă de aici şi până la film mai e mult, nici măcar nu am scris un sinopsis", a declarat Sergiu Nicolaescu. El a indicat totuşi şi care va fi acţiunea filmului, ideea care va sta la baza lui. "Dimineata, un actor - nu eu - se bărbiereşte, dar e un om trecut de 80 de ani. E un om încovoiat, cu baston, se rade, se îmbracă, îşi aranjează locuinţa, patul, se duce la metrou, ia metroul. Şi în metrou vin o parte din pasageri, urcă şi coboară. Unii dintre ei îl recunosc, iar o parte din cei care vin sunt şi cei din viaţa lui, mama lui, soţia lui, prieteni de-ai lui, îmbracăţi de epocă. Ajunge la Piaţa Victoriei, în zona cu blocurile înalte, se urcă, începe să meargă pe margine şi îşi dă drumul. Deci am o idee, dar care nu s-a transformat încă. Sper să devină un film, îmi doresc acest lucru", a spus Sergiu Nicolaescu.

oare cate o sa mai faca?... :| . ma deranjeaza ca el primeste finantare sa isi faca toate poftele si mofturile, ca face rost de bani, dar tinerii cu idei stralucite, sunt lasati sa putrezeasca... bravos... asta e viitorul Romaniei... regizori batrani, care nu se satura de faima si regizori tineri, care in curand vor face si ei ca doctorii si politistii... vor spune adio Romaniei si vor munci pentru alte tari... pentru cele care stiu sa aprecieze o idee buna!


macar stie cum se numeste filmul... asta da inceput!!! =))


de ce sa trebuiasca, maestre?... nu te obliga nimeni sa il faci.


de ce nu el?
pentru ca:


in fond, unde ar mai fi faima daca moare din primele 5 minute ale filmului...?
felicitari si numai succese... (:|

Dagonfly@
M-ai trimite-mi odata pe "private messages" ceea ce facusei demult,cand eu nu stiam ce-i aia...:">

la ce te referi mai?... :-O

Regizorul filmului "Eu când vreau să fluier, fluier": Noua lege propusa de Sergiu Nicolaescu aruncă cinematografia românească înapoi cu 30 de ani
"Dacă legea asta trece şi este promulgată în forma actuală, într-un an nu va mai exista cinematografie românească, doar filme marca Sergiu Nicolaescu făcute de dumnealui sau de alţii", a spus regizorul Florin Şerban într-un interviu publicat de Feminis.ro. El a criticat noua lege, precizând că va "arunca cinematografia românească înapoi cu 30 de ani".

...

Mimi, nu te bäga unde nu te pricepi. Esti sätul tu si vecinii täi din mahala, asa cä nu conteazä.
Si färä "Ha???"-uri, c-aicea nu esti pe maidan!

...Intr-adevär, proiectul de lege al lui Se-Nil Coaescu e un cumul de prostie si pericol public.
Una din cele mai mari aberatii e aia cu "decupajul regisoral". Täntäläul nici mäcar nu stie cum se face un decupaj, n-a folosit niciodata, întotdeauna filma dupä cum îl täia pe el capul. In primii zece ani, i-a mers, cä era vioi si avea idei, da' de prin 1977 încoace improviza tot mai haotic...
Oricum, habar n-are de cel putin douä chestii:
- decupajul se face într-o etapa CU MULT ULTERIOARA, dupä terminarea prospectiilor, dupä finalizarea multor lucräri din perioada de pregätire (deci, DUPA CE FILMUL A INTRAT IN PRODUCTIE). Altfel, îl faci degeaba - n-o sä se lege cu nimic, si va trebui sä-l schimbi radical.
- decupajul din zilele noastre a evoluat mult fatä de decupajele de pe vremea lui; a devenit foarte flexibil si personalizat; fiecare regisor aplicä elastic regulile de bazä, conform propriei lui personalitäti - unii (foarte putini) continuä sä respecte formatul vechi, cei mai multi si-l ajusteazä în stilul lor, iar câtiva nici nu-l mai folosesc. Deci, validitatea lui printre criteriile de acordare a finantärii este NULA.

Cât despre propunerea de eliminare a criticilor din jurii, aia e politä plätitä toatä ziua. Ramolicä turbeazä cä virtualmente toti criticii de film îi fac ferfenitä cäcaturile de filme din ultimii douäzeci de ani si vrea sä se räzbune.

eu nu pricep cum de aceasta lege ii va favoriza pe sergiu nicolaescu si pe ceilalti ca el.
as vrea sa-mi explice cineva de ce s-ar intampla acest lucru, cand vad ca deja sistemul actual ii avantajeaza!
ok, deci va veni fiecare regizor cu un decupaj regizoral.
de ce sa piarda aici florin serban si sa castige sergiu nicolaescu?
pai, in actualul sistem, scenariul castigator nu este supus mai multor schimbari pana la ecranizare, la fel ca si un decupaj regizoral?
si atunci, unde e problema?

Discutia se poate desfäsura aici:
http://www.cinemagia.ro/forum/showth...34#post1545734
...un loc mult mai potrivit, unde Keep a postat, de altfel, acelasi mesaj.

da, corect, e mai la obiect.

La 80 de ani, Sergiu Nicolaescu spune: „Merg până la capăt”

Florin Condurăţeanu, Jurnalul Naţional

http://www.jurnalul.ro/stire-pagina-...at-555942.html

Dumnezeule, ce scârbosenie...!!! :-&

Aici nici nu mai conteazä bietul Sergiulicä, dar acest Conduräteanu e un freak!
Dupä ce cä e agramat si astilist, propriile lui interventii sunt de o slugärnicie ejaculatorie - exemplu: "Îmi amintesc când confesiunea maestrului Nicolaescu era tremurată de lacrimi că îmi povestea cum mama lui, olteancă din Tg. Jiu, luptătoare ca cercetaş pe front, îi dădea să sugă din sânul sfânt al ei şi îi cânta cântece patriotice. Biroul de acasă al maestrului Sergiu Nicolaescu are obiecte majestuoase."
Dacä, presupunând prin cel mai aberant absurd, cineva ar scrie vreodatä asa ceva despre mine si maicä-mea, l-as împusca în boase.
(Apropo, am cunoscut-o în 1974 pe doamna Nicolaescu; mi-a fäcut o impresie foarte bunä.)

Legea cinematografiei
De GRID MODORCEA *TRICOLORUL*

Toţi vor să se facă legi, dar să nu ţină seama de ele, să le încalce. Există şi o vorbă românească de te doare capul: "Legea e făcută ca să fie încălcată!". Acest dicton barbar, pentru societăţi haotice, poate fi foarte bine aplicat la Legea cinematografiei, care, în forma ei modernă, se mai numeşte Legea 630 din anul 2002. Această lege, aprobată de Parlamentul României, este contestată (citeşte încălcată) cu fiecare nou concurs de scenarii organizat de CNC, în situaţia de stat, forumul suprem, pe rol de bancă publică, prin care această lege se aplică sau nu. Mereu este discutată forma cum se aplică. De fiecare dată, Legea e contestată de cei care nu primesc finanţarea proiectelor. Legea e bună însă, dacă primeşti bani cît mai mulţi, şi dacă se poate şi nerambursabili, şi e proastă dacă eşti respins de la masa favorizaţilor. Fiindcă e categoric vorba în primul rînd de favoritisme, de ochi frumoşi, de prietenii, de interese, de şpagă, de toate căile murdare care duc la acordarea unui sprijin din partea CNC. Valoarea, geniul, personalitatea nu contează, numai banul. De regulă, juriile, oamenii din juriu, sînt instrumentele principale ale încălcării legii, ei sînt aleşi pe sprînceană, ei sînt sursa de neplăceri. De regulă, un juriu, orice juriu, este manevrabil, el joacă aşa cum îi cîntă cel care îl plăteşte, fiindcă la noi juriile sînt alcătuite pe bani. Evident, toate aceste culise nu se prevăd în lege. Legea e pentru proşti, mai spune un alt dicton barbar. Dar noi aici nu ne propunem decît să adoptăm o atitudine de oameni normali şi maturi în faţa legii.


Desigur, orice lege este perfectibilă. Şi cum contestaţiile sînt anuale, Legea cinematografiei a fost modificată an de an. Aşa că avem o Lege a cinematografiei a anului în curs, ultimele fiind Legea din 2009 şi Legea din 2010. Dar întrucît şi ele au fost amendate - ca şi cum o lege poate mulţumi pe toată lumea, mai ales pe trîntori şi hoţi! -, iată că în acest an a apărut şi Legea Nicolaescu, adică varianta Legii cinematografiei trecute prin experienţa redutabilului cineast. Dar nici nu a ieşi bine din biroul său, că această Lege, adică vechea Lege cu modificările de rigoare, a şi fost contestată. În primul rînd de Noul Val, cu toată trena lui. Şi unde? La Festivalul internaţional al filmului de la Cluj, care e un festival al tinerei generaţii, la care nu au ce căuta consacraţii sau cei care sînt indezirabili. Eu, de pildă, am 70 de cărţi, dintre care 30 de film, după care toţi cineaştii au învăţat şi au intrat la facultate (a recunoscut acest lucru însuşi Tudor Giurgiu), dar n-am fost niciodată invitat la acest festival. Nici la Premiile Gopo, dimpotrivă, cartea mea Privirea lui Gopo a fost ignorată de organizatori.
Dacă ei ignoră ceea ce este evident, de ce nu ar ignora sau contesta ceea ce e mai puţin evident sau cunoscut de o mînă de oameni? Aşa contestă, fără discernămînt - mulţi nici n-o cunosc - Legea Nicolaescu, deşi, cum am spus, este vorba de modificări ale Legii iniţiale, operate de Sergiu Nicolaescu, a cărui experienţă în domeniu nu poate fi pusă la îndoială. Şi nu poate fi acuzat nici de interese, de nici un fel, dat fiind că el se află într-un punct unde funcţionează interese de alt ordin, în primul rînd metafizice. Evident, totul a fost contestat, fără ca nimeni să fi citit aceste modificări făcute, gîndite de Nicolaescu în ajutorul cineaştilor, tineri în primul rînd. De fapt, nu Legea a fost contestată, ci el, autorul, de ce Nicolaescu să facă, să dreagă, să ne dea lecţii? S-a alăturat şi Victor Rebengiuc petiţionarilor, fără să fi citit un rînd din Lege. Există o modă în mentalitatea unor intelectuali români, cea dictată de gaşcă, de haită. Ţii de o haită, ce hotărîri ia ea, tu aderi imediat, ca orice înregimentat. Aşa şi marele actor abonat la contestaţii, aderă cu ochii închişi dacă Giurgiu dă semnalul! Şi e atît de greu să faci o lege! Dovadă că n-a făcut-o el, n-au făcut-o ei, contestatarii. Ei stau precum chibiţii pe margine, ca la rotonda microbiştilor din Cişmigiu, şi-şi dau cu părerea. O lege presupune o mare răspundere şi o mare pricepere. Citiţi numai faimosul dialog Legile, scriere de bătrîneţe a lui Platon. Veţi afla cu ce enorm cîntar trebuie să cîntăreşti lucrurile. Aşa este şi această Lege a cinematografiei, cu modificările lui Nicolaescu, care îi ajută şi îi apără pe toţi cei care vor să facă filme. Eu am citit-o. Şi am să dau în continuare citire la modificările pe care le-a operat Sergiu Nicolaescu, modificări salutare, pornind de la observaţii elementare, logice în primul rînd. În folosul celor interesaţi, în interes public, dat fiind că filmul a ajuns şi la noi o armă şi o industrie totodată, vom publica aceste modificări pe parcursul mai multor numere din ziarul nostru, în ordinea în care ele ne-au fost oferite de către dl. Sergiu Nicolaescu.

În momentul de faţă, finanţarea proiectelor de film se face prin intermediul unor aşa-zise credite rambursabile fără dobîndă acordate din Fondul cinematografic. C.N.C. are rolul unei bănci, fără a avea oameni de specialitate. Aceste credite trebuie rambursate într-un interval de 10 ani, după care, dacă rambursarea nu este încheiată, drepturile de exploatare a filmului finanţat trec la C.N.C. În fapt, aceste credite nu pot fi rambursate niciodată şi de fiecare dată filmul intră în posesia C.N.C., dar se spune că proprietar rămîne producătorul. (?!) Este o situaţie similară celei unui credit imobiliar în care, dacă acesta nu este rambursat la timp, banca îţi confiscă bunul ipotecat (casa), dar nici debitorul nu rămîne proprietarul imobilului. Asta ar fi o primă contrazicere. C.N.C. încă nu a început să-şi facă treaba aşa cum scrie în Lege. Au trecut deja 10 ani (1997). Legea trebuie aplicată, iar cei care nu şi-au putut achita creditul vor rămîne datori o viaţă întreagă, nemaiputînd să se prezinte la concursurile organizate de C.N.C. Iată ce spune actuala O.G. nr. 39/2005 la art. 34, alin. (2): "Persoanele fizice şi juridice care nu au respectat prevederile prezentei ordonanţe şi obligaţiile stabilite prin contractele aflate în derulare cu Centrul Naţional al Cinematografiei nu pot beneficia de credite din Fondul cinematografic". Mai există în aceeaşi Ordonanţă nr. 39/2005 un articol, 21, alin. (1), lit. i) care precizează:



"i) Fac dovada că nu au datorii la bugetul de stat sau la bugetele locale, la bugetul asigurărilor sociale de stat, precum şi la Fondul cinematografic, cu excepţia ratelor scadente la contractele încheiate cu Centrul Naţional al Cinematografiei şi aflate în derulare."
Dar această "derulare" nu se termină niciodată, avînd în vedere starea în care se află în acest moment cinematografia. Acest lucru înseamnă că toţi producătorii, din 1997, care au făcut filme vor da faliment? Deci lucrurile trebuie lămurite cu aceste articole şi cu datoriile la bugetul de stat. O contrazicere flagrantă!
Propunerea făcută de Senat este următoarea:
"C.N.C., prin concursuri, oferă producătorilor pînă la maximum 50% din valoarea devizului. În cazuri cu totul speciale, se poate acorda 75%. Suma este considerată ca finanţare a C.N.C. la filmul admis în concursul organizat de către acesta şi care îi dă dreptul de coproprietar al filmului în funcţie de procentul de participare la producţie".
La articolul 6, alin. (1), pct. 16 din Legea pe care o propunem se precizează: "(...) În cazul filmelor produse cu finanţare din Fondul cinematografic, C.N.C. dobîndeşte calitatea de coproducător al filmelor în cauză".
În situaţia în care se respinge propunerea ca C.N.C. să devină coproducător, puteţi propune o altă variantă:
"C.N.C. organizează concursuri prin care acordă producătorilor cîştigători max. 50% din valoarea devizului de film prezentat în concurs. În cazuri cu totul speciale, se poate ridica suma la 75%. Suma care constituie sprijinul financiar al C.N.C. este rambursabilă în timp de 3 ani. Dacă din exploatarea filmului nu se recuperează suma tuturor cheltuielilor, atunci C.N.C. preia dreptul de administrare a filmului timp de 10 ani. După această dată, producătorul îşi recapătă dreptul de proprietar, fără nici un fel de obligaţie faţă de C.N.C., datoria anulîndu-se". Aceasta ar putea fi, în final, propunerea Camerei Deputaţilor.

Este adevărat că Tratatul Uniunii Europene de la Maastricht prevede, la art. 87, că: "sînt incompatibile cu piaţa comună ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau ameninţă să denatureze concurenţa prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii unor anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre". Dar la alineatul (3), lit d) al aceluiaşi articol se instituie o excepţie de la această regulă: "ajutoarele destinate să promoveze cultura şi conservarea patrimoniului, în cazul în care acestea nu modifică în mod nefavorabil condiţiile schimburilor comerciale şi de concurenţă în Comunitate într-o măsură care contravine interesului comun". Or, producţiile cinematografice finanţate de Statul Român sînt încadrabile în această categorie. Hotărîrile de la Maastricht nu se doresc o spaimă pentru logica legislaţiei româneşti. Sumele investite prin Fondul cinematografic românesc sînt mai mult decît modeste comparativ cu cele ale unor state din Uniunea Europeană şi, în consecinţă, este greu de crezut că pot "modifica în mod nefavorabil condiţiile de concurenţă" în spaţiul european. Transformarea creditelor rambursabile fără dobîndă în sprijin financiar direct pentru producţia de film, C.N.C. urmînd să dobîndească calitatea oficială de coproducător sau finanţator, urmăreşte recunoaşterea unei situaţii de fapt şi, totodată, responsabilizarea C.N.C. în a controla modul în care sînt cheltuite sumele provenite dintr-un fond public şi a justifica astfel concursul de proiecte de film pe care îl patronează, dar fără să se amestece în treburile /sarcinile producătorului şi în nici un caz în cele artistice (scenariu, distribuţie, actori...), întrucît proiectul a trecut prin concurs. Relaţiile se vor stabili prin contract. Făcînd parte din UE, trebuie să reuşim a face o lege reală, favorabilă cinematografiei naţionale şi relaţiilor cu UE. O confuzie importantă a Legii cinematografiei este cea între noţiunile "producător", "coproducător", "sponsor" sau "finanţator". La art. 3, cel care cuprinde definiţiile termenilor, se spune că producătorul este cel care "iniţiază sau susţine în nume propriu realizarea unui film, asigurînd în acest scop condiţiile organizatorice şi financiare necesare", coproducătorul este cel care "participă cu mijloace tehnice şi/sau financiare la realizarea unui film", iar finanţatorul este cel care "participă la realizarea unui film şi care nu are drepturi asupra negativului acestuia", dar nu exclude un angajament contractual între producător şi finanţator.


De asemenea, nu este prevăzut nici un procent minimum de participare care să facă diferenţa între producător şi coproducător şi între coproducător sau finanţator. Acest lucru trebuie să-l stabilească Legea.
La art. 16 al Legii se prevede posibilitatea, pentru contribuabilii la Fondul cinematografic, de a opta pentru finanţarea directă a unui film cu pînă la jumătate din suma datorată Fondului, ei obţinînd astfel calitatea de finanţatori, la fel ca orice alt finanţator din afara sistemului şi asta în contul unor bani datoraţi, în definitiv, statului. Cu banii datoraţi la Fondul cinematografic, un contribuabil poate investi 50% într-un film ales de el, devenind astfel coproducător. De ce n-ar putea şi C.N.C.-ul să devină coproducător sau finanţator, investind în film tot bani din Fondul cinematografic, de care răspunde. Şi pentru ca această confuzie să fie totală, la art. 62 se prevede acordarea de către C.N.C. a unor "certificate de investitor" pentru producători şi a unor "certificate de finanţator", "sponsor" sau "investitor" pentru coproducători şi finanţatori (?) În tot acest tablou confuz, C.N.C., care de cele mai multe ori contribuie cu suma cea mai importantă la realizarea unui film, nu are nici calitatea de "producător", nici de "coproducător", nici de "finanţator". O are pe cea de debitor (similar cu o bancă), deşi pe genericul filmului apare, obligatoriu, sintagma "film realizat cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei". Acest lucru se datorează O.G. nr. 39/2005.

Legea cinematografiei (continuare)
De GRID MODORCEA

* O parte importantă din Fondul cinematografic este cheltuită pentru deplasări externe, participări la festivaluri din străinătate, finanţarea unor festivaluri naţionale făcute de oricine (avem mai multe festivaluri decît filme într-un an de zile!) pentru o aşa-zisă "afirmare internaţională" a filmului românesc şi, în general, pentru activităţi colaterale producţiei de film (ca de pildă, cinematograful de artă), principala raţiune pentru care a fost creat acest Fond.

Drept urmare, se impune stabilirea unor criterii precise de alocare a sumelor din acest Fond şi o urmărire riguroasă a rezultatelor. Nu dorim ca în această notă să introducem cifre. Acestea există şi pot fi oricînd puse la dispoziţie pentru a dovedi realitatea.
Un alt exemplu de încălcare a Legii şi de cheltuire nejustificată a banilor din Fondul Cinematografic: deşi Legea prevede organizarea anuală a unui concurs şi chiar două pe an, în anul 2009 C.N.C. nu a organizat nici un concurs, pe motiv că Regulamentul va fi schimbat. O scuză! În consecinţă, nu a existat nici o finanţare directă în producţia de film, iar o bună parte din aceşti bani a fost cheltuită pe finanţări indirecte. În final, anul acesta s-a organizat concurs - unul singur - după doi ani, pe acelaşi vechi regulament, dar cu mult mai puţini bani. Care este motivul şi cine a încălcat Legea, care prevede organizarea pînă la două sesiuni de concurs pe an? Aici este interesul C.N.C-ului de a arbitra "lupta" dintre generaţii, de fapt, de a-şi bate joc şi de unii, şi de alţii!
* Organizarea concursurilor de scenarii, cu autorii aşa-zis "secretizaţi" şi cu acordarea de note este absolut absurdă. Sîntem singura ţară din lume care pretinde aşa ceva. Este bine ştiut că de la scenariu este un drum lung pînă la film şi un scenariu bun nu garantează automat un film la fel de bun. Numele regizorului - cu notorietatea sa profesională - poate reprezenta o astfel de garanţie. Secretul privind identitatea scenariştilor aflaţi în competiţie este iluzoriu, ei fiind în realitate cunoscuţi de membrii juriului şi notaţi de către unii dintre ei în funcţie de preferinţele personale.
Sistemul de jurizare prin note este absolut subiectiv şi stupid. Se pune întrebarea: ce criterii obiective pot fi inventate pentru a nota corect şi imparţial o operă literară (scenariul) cu note de la 1 la 10, ca la şcoala primară? Şi de către oameni incompetenţi. În fapt, lucrurile se petrec în felul următor: ştiind de la bun început (în ciuda aşa-zisului secret) cine sînt autorii scenariilor din concurs, un membru al juriului, care poate avea un favorit, îi va da acestuia nota 10, celorlalţi acordîndu-le 1 sau 2. Se creează astfel o discrepanţă uriaşă, care plasează automat pe favorit în postura de cîştigător al concursului. Nici chiar regula eliminării celei mai mari şi a celei mai mici note nu poate schimba acest deznodămînt. E o regulă mai mult decît comică. Propunerile pentru jurii trebuie să conţină oameni cu experienţă în domeniu şi responsabili, nu amatori sau aventurieri, doar pentru că sînt propuşi de o uniune de creaţie, o asociaţie sau mai ştiu de către cine. Poate un regizor de scurt-metraje să dea note într-un concurs de lung-metraje? Vreţi exemple? Poate un critic să judece un film după scenariu literar fără să ştie cine este actorul principal, regizorul sau scenaristul? Poate cineva partaja propunerile de lung-metraj fără să ştie cine este actorul, regizorul sau scenaristul? Atunci de ce ne facem de rîs?

Aşa cum am mai spus, sistemul de notare de la 1 - 10 sau 2 - 8 este ridicol. Propunem, ca şi Eurimages, un sistem de calificative justificabile (prezentate la pag. 11) şi care să concluzioneze calificativul final de admis/respins. Am explicat pe înţelesul tuturor. Sistemul de concurs pentru finanţarea directă a producţiei de filme pe care îl propunem prevede ca dosarul să conţină atît scenariul dialogat, cît şi decupajul regizoral făcut de regizor. Dosarul va mai conţine documentaţia, locaţiile de filmare, propunerea şi acceptul actorilor principali (1-3), decoruri, costume, planul calendaristic de filmare. Din echipă mai fac parte scenograful şi directorul de film şi oricine de care este nevoie. Evident că, pe baza tuturor acestor elemente concrete, devizul general al filmului va fi mult mai realist. Acest lucru va diferenţia şi mai puternic concursul dosarelor pentru dezvoltarea sinopsisurilor, pînă la scenariu, de concursul dosarelor pentru producţia de filme, pînă la copia standard. Numele membrilor juriilor poate deveni secret, aceştia neavînd motive nici măcar să se întîlnească. Proiectele vor fi notate cu "admis" şi "respins", după completarea unor formulare justificative (foarte bine, bine, mediu şi slab). Proiectele admise vor trece în etapa a doua de finanţare a proiectelor cinematografice. Comisia de finanţare va aloca sumele de bani nu în funcţie de "notele" obţinute, ci în funcţie de complexitatea filmului şi, în consecinţă, de mărimea devizului. Este o propunere cît se poate de logică. Există ţări în Europa unde se practică următorul sistem: se anunţă concursul, după care se anunţă juriul. Timp de două săptămîni se pot face contestaţii la membrii juriului. Acestea se vor judeca în alte două săptămîni. După răspunsul la contestaţii se dă concursul. Cîştigătorii se pot bucura. După concurs, nu se mai poate apela decît la justiţie. Organizatorul concursului nu este obligat să aştepte, producţia merge înainte.


• În privinţa componenţei juriilor: actualmente, acestea pot cuprinde o serie întreagă de persoane neavizate. De exemplu, un critic de film poate să estimeze corect un produs finit al industriei cinematografice - filmul, dar nu poate avea nici o idee despre importanţa şi valoarea materială a elementelor tehnice cu care este construit acest produs finit. Din comisiile de selecţie a proiectelor cinematografice să facă parte: la concursul de sinopsis, pînă la scenariu: producători, critici, oameni de cultură cinefili, scriitori, actori; la dosarul de producţie film: regizori, producători, scenarişti, actori, operatori de imagine de prestigiu, directori de film, iar comisiile de finanţare să fie compuse din economişti cu experienţă în domeniul cinematografiei şi în general din oameni care ştiu cît costă să faci un film şi ce înseamnă promoţionarea, distribuţia şi exploatarea filmului.
• Producţia de filme realizate de două studiouri cinematografice din cadrul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional creează în momentul de faţă o concurenţă neloială filmelor finanţate de Centrul Naţional al Cinematografiei, în ambele cazuri fiind vorba de fonduri publice. Proiectele finanţate din Bugetul Ministerului Culturii nu trec prin nici un fel de concurs al C.N.C., acest fapt reprezentînd o încălcare gravă a Legii cinematografiei chiar de către ministerul care ar trebui să vegheze la aplicarea corectă a acesteia. Mă întreb şi vă întreb: de ce finanţarea unor filme direct de la Bugetul de Stat (şi aproape integral, nu în limita a 50%) nu reprezintă un "ajutor de stat" care împiedică "libera concurenţă"? Pentru repararea acestei nedreptăţi propunem ca soluţie reorganizarea acestor două studiouri de film ca studiouri pentru debuturi şi pentru regizorii tineri, urmînd ca legislaţia din domeniul cinematografiei să fie respectată în totalitate, proiectele intrînd, eventual, în concursul organizat de C.N.C. ţinînd cont de aceste lucruri şi de realitate, vă propunem ca în locul răspunsului negativ dat de MCPN şi de către Guvern la aprobarea prezentei Legi să vă oferim, la rîndul nostru, o colaborare privind elaborarea acesteia.

II. PROPUNERI DE REGLEMENTĂRI CARE NU SÎNT CUPRINSE ÎN LEGE, DAR CARE POT FACE OBIECTUL UNOR REGLEMENTĂRI SECUNDARE (REGULAMENTE) * Obligativitatea ca un regizor de film care se prezintă la concurs să aibă studii de specialitate de 4 ani sau să fi realizat minimum 5 filme de scurt-metraj apreciate în lume, sau minimum 2 filme de lung-metraj de ficţiune sau 10 de filme făcute în calitate de regizor secund. * Proiectele cinematografice trecute de comisia de finanţare ar trebui să aibă stabilit un minimum şi un maximum de fonduri ce pot fi acordate în funcţie de mărimea fondului cinematografic din anul respectiv. * Dosarele admise la concurs vor fi clasate în ordinea numărului de calificative "admis" primite. În cazul unei eventuale situaţii de egalitate, un criteriu suplimentar de departajare va fi o evaluare făcută de Consiliul C.N.C., prin consens, în funcţie de regizorii şi producătorii candidaţi. * În cazul în care scenariul care stă la baza unui proiect de film nu reuşeşte de 4 ori consecutiv la concursul de dosare pentru producţia de film, producătorul trebuie să returneze avansul primit de la C.N.C. * Chiar şi un actor cunoscut trebuie să facă cel puţin un film de scurt-metraj mediu (o oră) înainte de a avea dreptul de a fi regizor de film. Excepţie fac actorii care au 30 de filme realizate în roluri principale. La fel şi în cazul regizorilor de teatru sau a altor persoane care ocupă locurile regizorilor cu institutul terminat. Meseria de regizor nu este o meserie care se învaţă din mers. E o iluzie să crezi aşa ceva. Dacă o fac pe banii lor, îi priveşte. Interpretarea unor roluri de neprofesionişti în film face excepţie dacă o doreşte regizorul. * Nu se vor mai da bani din Fondul cinematografic pentru a se merge la festivaluri. Banii se vor da doar pentru filmele alese de C.N.C. să reprezinte România la festivaluri. Pe ceilalţi, îi priveşte. * Nu oricine poate fi numit în orice juriu. De pildă, în 2010 dl. operator Chelba, care nu are institutul şi lucrează la TV de mai mulţi ani, precum şi dl. Iuraşcu, regizor de scurt-metraje, au fost numiţi în juriul de film de ficţiune al C.N.C. Oricînd vă pot da şi alte exemple. Scopul numirii lor este manipularea uşoară a acestora sau a altora ca ei.

* Cum este posibil ca un film să meargă la un festival înainte de premiera din România? Da, se poate întîmpla, dar în mod excepţional, numai că la noi a devenit o regulă. Producătorul face o cerere şi este susţinut din sumele "cheltuieli indirecte" din Fondul cinematografic. Avem un haos desăvîrşit şi o lege pe măsura lui şi nimeni nu poate spune nimic, decît dl. T. Giurgiu şi festivaliştii de la TIFF-Cluj? Tăcem ca pe vremea comuniştilor, deşi atunci cinematografia o ducea mai bine.

O.M.F.G.!!!
:-O :-O :-O :-O :-O :-O :-O :-O :-O :-O :-O

...si n-am mai citit.
Existä limite dincolo de care...

sunt de acord cu propunerea de mai jos:

"Propunem, ca şi Eurimages, un sistem de calificative justificabile (prezentate la pag. 11) şi care să concluzioneze calificativul final de admis/respins. Am explicat pe înţelesul tuturor. Sistemul de concurs pentru finanţarea directă a producţiei de filme pe care îl propunem prevede ca dosarul să conţină atît scenariul dialogat, cît şi decupajul regizoral făcut de regizor. Dosarul va mai conţine documentaţia, locaţiile de filmare, propunerea şi acceptul actorilor principali (1-3), decoruri, costume, planul calendaristic de filmare. Din echipă mai fac parte scenograful şi directorul de film şi oricine de care este nevoie. Evident că, pe baza tuturor acestor elemente concrete, devizul general al filmului va fi mult mai realist. Acest lucru va diferenţia şi mai puternic concursul dosarelor pentru dezvoltarea sinopsisurilor, pînă la scenariu, de concursul dosarelor pentru producţia de filme, pînă la copia standard. Numele membrilor juriilor poate deveni secret, aceştia neavînd motive nici măcar să se întîlnească. Proiectele vor fi notate cu "admis" şi "respins", după completarea unor formulare justificative (foarte bine, bine, mediu şi slab). Proiectele admise vor trece în etapa a doua de finanţare a proiectelor cinematografice. Comisia de finanţare va aloca sumele de bani nu în funcţie de "notele" obţinute, ci în funcţie de complexitatea filmului şi, în consecinţă, de mărimea devizului".

as mai vrea ca juriul cnc sa fie numit pe 5 ani, nu sa se schimbe la fiecare sesiune.

Unii nici mäcar nu stäpânesc limba românä la un nivel elementar, si vorbesc de "decupaj regizoral" - pe care, culmea idioteniei, îl pomenesc în contextul concursurilor de finantare la C.N.C.

Concluzionati, bäieti, orice, numai concluzionati.

Sergiu Nicolaescu, interviu pentru revista "The One"

Cel mai prolific regizor român vorbeşte despre cei care-l contestă, despre Revoluţia din 1989, despre relaţiile cu Becali şi Nicu Covaci, precum şi despre intenţia de a-l asasina pe Ceauşescu.

În 1962, aţi câştigat la Cannes premiul pentru film documentar, cu „Memoria Trandafirului” . Destul de curând mai apoi aţi renunţat să mergeţi la festivaluri. Ce s-a întâmplat?

Sergiu Nicolaescu: În toată viaţa mea, eu am fost de trei ori la festivaluri. Există o lume a festivalurilor din care eu pur şi simplu nu aveam timp să fac parte. Eu nu sunt un vânător de festivaluri, dar nu e rău să fii vânător de festivaluri, e bine, pentru că aşa se afirmă o cinematografie. Eu am muncit, am muncit ca un zmeu, am făcut film după film – 64 de filme româneşti plus 28 străine. E imens, e o muncă imensă. Dacă nu intram în politică, în 20 de ani de la Revoluţie în mod sigur făceam încă 18-20 filme. Or, n-am făcut decât opt. Am realizat „Oglinda”, un film politic, singurul film politic românesc în care i-am arătat pe Antonescu, pe Hitler, întâlnirile dintre ei şi adevărul despre 23 august şi despre cei care au trăit în acea perioadă. Un film foarte tare, pe care mi-am dorit dintotdeauna să-l fac şi l-am făcut.

Aţi spus, la un moment dat, că aţi fost în politică, dar n-aţi fost politician. Cum se poate?

În 1990, a fost o şedinţă, că se facea FSN-ul partid. La acea şedinţă, Brucan a zis: „Eu îmi ridic pălăria în faţa lui Nicolaescu ca revoluţionar, dar mi-o pun la loc când face pe politicianul”. De ce? Pentru că eu am spus, la acea şedinţă: „Nu uitaţi de Basarabia!”.

Ion Cristoiu scria într-un editorial din Jurnalul Naţional că „Sergiu Nicolaescu a regizat, printre alţii, Revoluţia din decembrie 1989”.

Să spună el ce înseamnă asta.

Că aţi fost în spatele a ceea ce s-a întâmplat atunci.

Să nu exagerăm, eu am acţionat în 21-22. Am scos uzinele în stradă, am fost în faţa la Griviţa Roşie şi am scos muncitorii de acolo şi i-am pus într-un tramvai să vină în centru. Eu am scos în stradă platformele 23 August şi Pipera şi am venit în fruntea oamenilor până în Piaţa Romană. Cristoiu ştie şi el nişte detalii, le ştiu şi eu, dar nu le voi spune niciodată.

De ce?

Pentru că acum nu sunt credibile şi cine le spune acum nu le poate dovedi. O să-ţi arăt nişte arme pe care le-am adus pe vremea lui Ceauşescu – arme cumpărate şi introduse pe şest în ţară, fără aprobare, fără nimic. Eram proprietarul a două arme de foc, una fiind o puşcă semiautomată cu amortizor. Toate luate în anii ‘70 şi ceva, eu gândindu-mă încă de pe atunci la 1989.

Cum adică?

Mă gândeam la o schimbare şi atunci m-am înarmat. Mă gândeam la un sacrificiu. Să fiu sincer, am şi martori, am şi armele, dar e prima dată când spun asta: eu şi cu Nicu Constantinescu planificasem să-l împuşcăm pe Ceauşescu. Erau gânduri prosteşti. Nu mă gândeam la revoluţie, n-am crezut niciodată că regimul Ceauşescu va cădea. Dar la dispariţia lui Ceauşescu m-am gândit.

Dar de ce să-l împuşcaţi pe Ceauşescu? Eraţi cel mai important regizor al vremii…

Nu la începutul lui 1970, atunci nu făcusem decât Mihai Viteazul. Cel mai mare film românesc, orice ar spune cineva de filmele mele, nu poate zice nimic de Mihai Viteazul – a fost cumpărat de Columbia, au dat pe el 200.000 de dolari.

Aţi colaborat multă vreme cu Titus Popovici şi la un moment dat aţi întrerupt relaţiile cu el...

Foarte multă vreme am colaborat. La un moment dat spuneam despre el că mi-e cel mai bun prieten. Dar în 22 decembrie, am intrat în cabinetul lui Ceauşescu şi am văzut pe un birou mare şi lung multe dosare. Şi acolo recunosc un dosar de-al meu – îl scot şi acolo era scenariul de la Mircea şi o scrisoare de 17 pagini prin care Titus se scuza lui Ceauşescu pentru ce nu filmasem eu sau pentru ce filmasem diferit.

Vă acuza în vreun fel?

Da, bineînţeles. Şi atunci m-am îndoit de Titus, pe moment chiar mai mult decât atât, dar pe urmă Titus a murit şi l-am iertat. Ceea ce a făcut el pentru mine – mi-a scris scenariile la „Dacii”, „Mihai Viteazul” şi atâtea altele – era mult mai important.

Sunt mulţi care vă contestă filmele şi anti-comunismul dumneavoastră, spunând că, totuşi, aţi făcut film, aţi mers în străinătate, pentru că eraţi regizorul favorit al regimului.

Nu-i adevărat, dovadă că mi s-au oprit filme. Mircea Drăgan a folosit politicul, a făcut lucruri care plăceau regimului. Când am venit eu, au văzut spectatorii cu totul altceva şi le-a plăcut mai mult. Şi eu ar fi trebuit să fac ca Drăgan, dar n-am făcut. Ce am avut de spus, am spus. Vezi filmele şi pe urmă trage concluziile. Şi mai vreau să spun un lucru: de ce eram iubit, de ce sunt iubit de spectatori? De ce mă iubeşte lumea?

Aţi ţinut loc de Spielberg şi Stallone, dacă ar fi să-l citez pe criticul Andrei Gorzo.

Eu am arătat istoria. Şi istoria aceea pe care eu am arătat-o e adevărată. Eu făceam filme care mergeau fiindcă erau filme patriotice. Cine vedea, îi plăcea, îi mergea la suflet. Cei care mă contestă nu ştiu ce a însemnat filmul „Dacii” la vremea respectivă. Lumea se ridica în picioare şi aplauda. Eu strecuram în filmele mele adevăruri istorice, singurele adevăruri istorice… Spuneam în filme că, pe atunci, comuniştii au câştigat fiindcă au fost mulţi şi puternici. Şi asta o spun şi acum. Şi tot ei l-au răsturnat pe Ceauşescu. Cei care au făcut revoluţia au fost muncitorii, muncitorii s-au revoltat, nu intelectualii, nu studenţii. Uzinele au venit să-l dărâme pe Ceauşescu. Ei aveau ceva cu el, trăiau prost, aveam televizor două ore pe zi. Şi nu numai ei…

Dar au venit la chemarea unor intelectuali.

Muncitorimea l-a dat jos pe Ceauşescu. Muncitorimea care în ’46-’49 a pus mâna pe putere, cu ajutorul ruşilor, fireşte.

După revoluţie aţi propus amnistierea tuturor crimelor săvârşite în decembrie 1989, în cadrul Comisiei de Cercetare a Evenimentelor din Decembrie 1989. Aţi cerut inclusiv graţierea şefului Securităţii, a generalului Iulian Vlad.

Bineînţeles. Eu cu Vlad m-am văzut de multe ori.

Aceste iniţiative au fost vehement contestate de asociaţiile de revoluţionari.

N-aveau ce face. Ştii ce se întâmplă, eu n-am mulţi duşmani, am mai mult prieteni şi admiratori. Iar duşmanii mei nu sunt duşmani, sunt doar invidioşi.

Nicu Covaci de la Phoenix v-a dat în judecată pentru că aţi folosit muzica Phoenix pe coloana sonoră de la „Nemuritorii”. Cum s-a tranşat chestiunea?

Se judecă. Vreau să spun că legea spune aşa – muzică special scrisă pentru film. Or, melodiile lui erau deja puse pe disc, discul l-a adus Covaci la judecător. Dar discul e dinainte de a face eu filmul. Mai poţi spune că e muzică originală? Autor e muzicianul care scrie muzică specială de film, nu a cântat o melodie şi eu o iau şi o pun pe film.

Păi, aşa, puteţi lua oricare melodie a oricărui artist. Dar e vorba de drepturile de autor.

Păi el mi-a dat voie. Şi a fost plătit, există un contract.

Covaci v-a dat voie?

Sigur că da, a vorbit şi cu mine personal.

Atunci, în ’70?

Da, în ’72-’73.

Din ce ştiu eu, Covaci era atunci în Germania şi a spus că dumneavoastră i-aţi folosit muzica fără să-i cereţi acordul...

Nu, el a fugit după film. Şi a doua minciună pe care a spus-o e că nu l-am trecut pe generic. Să vadă filmul, scrie Nicu Covaci pe generic. E trecut şi el, şi Tiberiu Olah. Nicu Covaci loveşte acum spunând prostii, două minciuni grave pentru care pot să-l dau oricând în judecată, fiindcă le-a spus public. Dar e jenant să ne judecăm noi, artiştii, între noi. Mie mi-ar fi ruşine să-i fac o acţiune de dare în judecată.

La un moment dat, Becali a folosit imagini din filmele dumneavoastră în clipurile electorale. Cum de l-aţi lăsat?

Nu mi-a ceut voie, dar nici nu l-am dat în judecată.

De ce? Vă e frică de Becali?

Frică de Becali? Dom’le, mie nu mi-e frică de nimeni. Nu mi-a fost frică de Ceauşescu, cum să-mi fie frică de Becali? Dar nici nu cred că omul a vrut să facă rău. Oana Pellea l-a ameninţat că-l dă în judecată şi până la urmă s-a împăcat cu el.

Dar nici n-aţi protestat.

Ba da, am protestat. Legal, am protestat.

L-aţi dat în judecată?

Nu, era o instituţie, ORDA parcă, la care am depus o plângere. Şi ei au zis: „Noi ce să facem? Daţi-l în judecată!”, „Eu? Nu-l dau, dom’le”. Sigur că nu-mi convine ca toată lumea să ia din film, dar n-au mai fost alţii.

Aţi mai fost căsătorit de două ori. Cum se vede căsnicia prin ochii unui om atât de ocupat?

Nu discut despre căsniciile mele. Eu am trăit pentru film şi nu am avut altceva în afară de film. Acum sunt căsătorit a treia oară. Sunt la a treia căsnicie şi probabil cu asta voi rămâne până la capăt.

Aţi făcut foarte multe filme. Credeţi că veţi rămâne în istoria cinematografiei româneşti ca un reper cantitativ sau calitativ?

Eu n-am urmărit cantitatea. M-am sacrificat ca să fac lucruri importante, să fac din fiecare film ceva important. Ce rămâne după mine, nu ştiu, trage dumneata concluziile!

E foarte interesant cum, de la un interviu la altul, el mereu inventeazä altele si altele... pur si simplu, färä sä-si dea seama! I se pare cä le-a mai zis, sau... nu i se mai pare nimic. Aproape sigur, la vârsta lui, chiar crede o mare parte din tot ce zice!

Salamandra
 

Clipul asta al trupei "Salamandra" cu secvente din filmele lui Nicolaescu mi se pare bestial!:
http://www.youtube.com/watch?v=YW2IQ...t=1& index=31

"Hai, nu mai sta deopaaarte,
Si luptä cu mâinile curaaate!"

Rimeazä fix din cur (...ate?)

NU mai faceti misto de asta, ca e inarmat
 

"Eram proprietarul a două arme de foc, una fiind o puşcă semiautomată cu amortizor. Toate luate în anii '70 şi ceva, eu gândindu-mă încă de pe atunci la 1989. (...) E prima dată că vorbesc despre lucrurile acestea. Să fiu sincer, am şi martori, am şi armele, dar e prima dată când spun asta: eu şi cu Nicu Constantinescu planificasem să-l împuşcăm pe Ceauşescu." zice Serge in Gandul

ia sa vedem ce mai zice inarmatul din acelasi articol:

" Ştii ce se întâmplă, eu n-am mulţi duşmani, am mai mult prieteni şi admiratori. Iar duşmanii mei nu sunt duşmani, sunt doar invidioşi."

extraordinar. sa ii spuna cineva omului cati dusmani are. (care nu sunt nici pe departe invidiosi pe cele 64 de filme romanesti si 28 straine)
sincer, uite, chiar va provoc pe cei care ati trait pe vremea aceea si ati apucat sa vedeti filmele lui tovarasu' Sergiu, cate va mai aduceti aminte? (desigur, fara search in arhiva personala sau pe goagal... doar din memorie.) Poate asa o sa isi deie si el seama ca e mai mult cantitate decat calitate.

apropo de cantitate:

"Eu n-am urmărit cantitatea. M-am sacrificat ca să fac lucruri importante, să fac din fiecare film ceva important. Ce rămâne după mine, nu ştiu, trage dumneata concluziile!"
mai spune "regizorul".

cred ca s-au tras deja concluziile:
"Eu am trăit pentru film şi nu am avut altceva în afară de film."= egoism, egoism, egoism!!!


"Să nu exagerăm, eu am acţionat în 21-22. Am scos uzinele în stradă, am fost în faţa la Griviţa Roşie şi am scos muncitorii de acolo şi i-am pus într-un tramvai să vină în centru. Eu am scos în stradă platformele 23 August şi Pipera şi am venit în fruntea oamenilor până în Piaţa Romană. Cristoiu ştie şi el nişte detalii, le ştiu şi eu, dar nu le voi spune niciodată"

copilaria ne omoara! Mai ales la batranete!:(

un singur lucru a fost aproximativ real din tot interviul:

"Eu am arătat istoria. Şi istoria aceea pe care eu am arătat-o e adevărată. Eu făceam filme care mergeau fiindcă erau filme patriotice. Cine vedea, îi plăcea, îi mergea la suflet. Cei care mă contestă nu ştiu ce a însemnat filmul "Dacii" la vremea respectivă."

de ce? pentru ca a folosit timpul narativ perfect. totul a fost iar acum nu mai este. ;)

Sa-l impuscam si p-asta, nu?

pe nenea Serj'? nuuu... :-O
e prea "a funny guy" ca sa renuntam asa usor la el. ;))

hai să vedem dacă se autosesizează nenea parchetu' la autodenunţu' lu' conu Serj.
haloeo, da' ce ne facem dacă-l bagă la ţuhaus? vă zic eu: mai trânteşte un film cu comisarul redivivus.

Zborul lui Sergiu Nicolaescu (Grid Modorcea, Tricolorul)

Nu odată am discutat cu Sergiu Nicolaescu despre credinţă, Dumnezeu şi iertare. Poate că nici el nu se închină, nici nu se duce la biserică, asemenea bigoţilor, dar ştie să ierte. Nicolaescu ştie ce-i iertarea. M-a iertat pînă şi pe mine, care într-o vreme n-am fost prea cuminte cu el. Iertarea, faţă de spovedanie, un act natural, e un fapt mult mai greu, imposibil de aplicat fără educaţie. La animale nu există iertare. Se sfîşie între ele fără milă. Deşi oamenii au ieşit demult din junglă, de sub umbrela sălbaticiei, totuşi mulţi dintre ei nu cunosc ce-i iertarea. Ce fenomenal e personajul Andrei Bolkonski din romanul lui Tolstoi, Război şi pace, personaj construit pe ideea iertării, cum evoluează de la ură la iertare! Poare că aşa e azi şi Sergiu Nicolaescu. Oricum, aşa cum mi-a mărturisit deunăzi, în biroul său de la UARF, el îi iartă pe cei care îl contestă sau îi răstălmăcesc vorbele şi faptele. Aşa este cazul celor care au făcut o petiţie împotriva legii pe care el a conceput-o pentru cinematografie, dar îi iartă şi pe cei care i-au răstălmăcit cumplit un vis. Pe care mi l-a povestit şi mie: "Un bătrîn se bărbiereşte şi, cum îşi dă jos barba, nu se mai recunoştea pe sine. Cine e cel din oglindă? Cocoşat, gîrbovit, cu faţa brăzdată de riduri? Nu se poate. Sînt eu sau alt eu? E altul cel ce se uită la mine! Şi aşa, tulburat, ieşi din casă, ajunse la metrou. Şi trenul veni. Se urcă şi, cum se întîmplă la metrou, la fiecare staţie, unii se urcau şi alţii coborau. Şi privea acest du-te vino, acest balans, cum unii urcă şi alţii coboară. Dar, ciudat, cei care se urcau erau îmbrăcaţi frumos, în frac, în costume princiare, erau numai personaje de demult, pe care le cunoştea, în care se vedea, erau Carol I, Antonescu, Mircea, Mihai Viteazul, dar printre ei era şi un copil. Era el, copil. Cei care coborau însă erau îmbrăcaţi naşpa, în tenişi, în blugi, ca Titel Pangică din Poker, borfaşii de azi, milionari în tenişi. Şi bătrînul, un bătrîn aşa ca mine, de peste 80 de ani, îşi vede astfel trecutul, trecutul său şi al ţării, dar vede şi prezentul, prezentul odios. Nu e ca Faust, nu vede şi viitorul. Iese din tren, din metrou, şi ajunge la un bloc turn, din mijlocul oraşului, precum e cel rotund, din oţel şi sticlă, de pe Calea Victoriei, ridicat în locul unui bloc vechi, căzut la cutremur. Şi intră în el şi ia liftul. În lift, vede iar copilul, dar îi vede şi pe cei de azi, pe toţi, ca nişte şacali, ca nişte hiene. Ajunge la ultimul etaj. Şi cînd iese din lift, deodată îşi revine, omul gîrbovit de pînă atunci devine un bărbat puternic, solid, agil, cum sînt eu acum. Şi merge pe culoar, merge, urcă nişte trepte, trece printr-o uşă îngustă, pînă ajunge pe terasă, mai face cîţiva paşi şi e chiar acolo, la marginea terasei, la buza blocului. Şi de acolo, de sus, se aruncă. Desface braţele, ca nişte aripi. Şi zboară. Zboară, doar zboară, înţelegi?!"


Şi Nicolaescu izbucni deodată într-un rîs ca al Lăpuşneanului. "E o metaforă, nu? Nu trebuie să înţelegi că vreau să mă sinucid, cum au înţeles nişte proşti. Trăim într-o lume de proşti! Sinucidere? Ha, ha, ha, ha! Eu, acum, la 80 de ani! Nici prin cap nu-mi trece! Ce, Meşterul Manole a vrut să se sinucidă? A vrut să zboare, să vadă cum e zborul. E o metaforă, înţelegi?" Toate astea Nicolaescu mi le-a spus ca în transă, ca un personaj post-apocaliptic din Resident Evil: Afterlife, unde se imaginează Viaţa de Apoi. Şi mi-a mai spus: "Nişte copii, ziarişti de azi, au deformat totul. Ce ştiu ei ce-i metafora? Ei vor numai zîzanie, scandal. Nu există nici un conflict între generaţii. Fiindcă generaţiile curg dintr-una într-alta. E ceva natural ca generaţia mea să se ducă şi să vină alta. Un conflict nu e posibil decît numai dacă cineva are interes. Cine are interes ca între mine şi puişorii ăştia să fie un conflict, greşeşte. Pentru că eu sînt în situaţia de a nu mai avea nici un interes. Eu nu mai iau, ci dau. Am luat, am, mi-ajunge. Veniţi să vă dau! Le dau o lege din care să tragă foloase. O lege care să-i apere, să-i facă tari. Dar ei nu văd, nu înţeleg, nu vin la izvor. Sînt manipulaţi". De cine? "Sînt mulţi profitori, mai mulţi decît ei. Cocoţaţi care-încotro. De vină e sistemul, cine îl dirijează. Şi înainte erau profitori, dar nu-i găseai printre şefii de întreprinderi, de fabrici, de studiouri... fiindcă veneau de jos. Erau recrutaţi din neica-nimeni. I-am cunoscut pe mulţi. Nu erau specialişti. Erau muncitori, ţărani de la coada vacii. Dar erau cinstiţi. Nu furau. Nu erau hoţi. Nu trebuie să fii specialist să conduci o uzină dacă eşti cinstit şi te bazezi pe specialişti, pe oamenii cu care lucrezi. Însă acum, în loc de oameni cinstiţi, la conducerea întreprinderilor avem specailişti. Şi uite unde am ajuns, la o ţară bolnavă, nevindecabilă. Să fi fost comuniştii, oameni ca Ana Pauker, Gheorghiu-Dej, Ceauşescu, mai deştepti şi mai pricepuţi decît cei care ne conduc azi?" Păi şi dvs sînteţi printre ei. Sînteţi senator, nu?! "Da". Şi ce propuneţi? "Lăsaţi copiii să vină la mine!, a spus Iisus. Şi el nu era cineast. Dar eu am fost cineast toată viaţa. De 55 de ani fac filme. Şi le spun copiilor din branşă să vină la mine. Să profite de experienţa unui om care toată viaţa a lucrat numai într-o direcţie! Cei care mă contestă acum uită că vor veni alţii în locul lor, altă generaţie. Dacă nu a şi venit. Ei sînt bătrîni deja, au 40 de ani. Vine generaţia 20. Tineri şi foarte tineri. Lor am să mă adresez, lor am să le dau ce-mi cer".

Şi Nicolaescu privi pe fereastră, în zare, de parcă îi vedea venind de acolo. Şi îşi atinse barba, ca şi cum se afla în faţa oglinzii şi voia să se radă. Artiştii români au avut vocaţia zborului, de la Meşterul Manole la Constantin Brâncuşi şi Jacques Hérold. De ce nu ar avea-o şi un cineast?

Nicolaescu mărturisește ce a generat vacarmul în mulțime la ultimul miting al lui Ceaușescu

http://www.kamikazeonline.ro/2010/10...lui-ceausescu/

Am mers la Sergiu Nicolaescu acasă să facem un interviu legat de ideea bătrînului actor Iurie Darie (82 de ani) de a juca în filme porno. Din una în alta, am atins cel mai fierbinte subiect legat de numele lui Sergiu Nicolaescu: faptul că el a generat vuietul suspect de la mitingul din 21 decembrie 1989, care a făcut mulțimea să freamăte și pe dictator să fugă cu elicopterul.

În premieră absolută, Sergiu Nicolaescu a recunoscut că este implicat în acel eveniment, ba chiar a spus și cu ce a generat vacarmul. Restul detaliilor rămîn secrete personale. Din cauza securiștilor de care crede că nu vom scăpa niciodată.


Porno sau biceps? – asta-i întrebarea la 82 de ani

Reporter: Cum vi se pare ideea lui Iurie Darie de a apărea, la 82 de ani, în filme porno?

Sergiu Nicolaescu: E jenant pentru mine, pentru că Iurie mi-a fost coleg de liceu la Timișoara și îi cunosc cariera, am lucrat cu el ca actor, e un om remarcabil.

Rep.: Poate că i-a lipsit în tinerețe latura asta, a vrut să joace atunci în filme porno, nu s-a putut în comunism, joacă și el cînd se poate.

S.N.: Nu, nu, niciodată. Cred că a fost o insistare din partea presei. Un om la o anumită vîrstă poate să greșească.

Rep.: Dar poate că i-a și plăcut. E omul încă în vînă și a vrut să arate.

S.N.: Dacă ești încă în vînă, îți arăți bicepșii. Atunci cînd te duci la un om bătrîn, el poate să accepte. Nu știu în ce măsură a fost conștient de ce face.

Rep.: Dar sînt mulți actori mari care vor să‑și arate virilitatea la bătrînețe. Anthony Queen Quinn a făcut un copil pe la 80 de ani. L-a făcut inconștient?

S.N.: Dumneata chiar crezi că Anthony Queen Quinn a putut să facă un copil la 82 de ani? Eu nu cred.

Rep.: Păi, din cîte îmi amintesc, și pe dumneavoastră v-am văzut la braț cu o domnișoară tînără. Presupun că nu stătea doar pentru texte cu dumneavoastră.

S.N.: E posibil. Nu vreau să fac comparație și nici nu vreau să mă gîndesc ce poate Iurie Darie și ce nu poate. E o greșeală din partea lui, dar e o greșeală mai mare din partea presei.

Rep.: Dar n-a dat în cap cuiva, a pus și el mîna pe un sîn în fața aparatului de fotografiat.

S.N.: Din păcate, s-a făcut un scandal de presă.

Cum a cucerit Mihai Viteazul marea Uniune Sovietică

Rep.: Să trecem la lucruri mai serioase. În comunism se făceau filme deocheate? Și aș vrea, mai întîi, dacă tot vorbim de filme, să vă felicit pentru Osînda, cred că e cel mai bun film al dumneavoastră. Alea cu comisarul Moldovan, cu linia întîi, sînt niște glumițe de copii. Osînda e cu totul altceva.

S.N.: Așa este. Osînda și Moartea lui Ipu sînt cele mai mari filme ale mele.

Rep.: Cum de au lăsat comuniștii să apară în film crucea, biserica? Astea erau lucrurile deocheate în comunism, erau „pornografia“ vremii, zona tabu.

S.N.: E un mare rezultat în regimul comunist. În Osînda, Amza Pellea urcă o Golgota cu o cruce în spate, la fel ca Iisus, se cîntă colinde prima dată într-un film românesc. Se întîmpla în 1978.

Rep.: Cum de au închis comuniștii ochii la astea?

S.N.: A, a fost interzis. La vizionarea cu Dumitru Popescu, care era tartorul cenzurii…

Rep.: „Dumnezeu“, cum i se spunea…

S.N.: …s-a ridicat în picioare și a spus: „Filmul ăsta nu iese!“. În timpul verii am primit un telefon de la un maior care era proiecționist, se ocupa de vizionările lui Ceaușescu, la cinematograful lui de acasă. Și mă întreabă: „N-aveți un film nou?“. „Ba am, dar e interzis!“, zic. „Eee, este interzis pentru alții, nu pentru tovarășul Ceaușescu“, zice. I-am zis: „Bine!“ și i l-am dat. Iar lui Ceaușescu i-a plăcut filmul, fiindcă era un film despre țărani, după răscoala din 1907. Plăcîndu-i lui filmul, i-a dat drumul. Și a ieșit cum l-am făcut eu, cu colinde, cu nașterea într-o biserică, cu preotul care în final își face semnul crucii. Lucru pe care nu-l reușise nici un film pînă atunci. Vreau să spun că filmul s-a dus la festival la Moscova, care era al doilea festival după Oscar. Și a sunat un ministru rus și a spus: „Să vină Sergiu Nicolaescu, că-i dăm un premiu mare!“. M-a anunțat ministrul și eu mi-am adus aminte că am fost la Moscova și cu Mihai Viteazul și tot așa, trebuia să iau premiu mare. Dar în momentul proiecției, la Moscova, în plin festival, mi-au scos bobina cu Moldova, cucerirea Moldovei de Mihai Viteazul. În momentul acela, i-am spus ambasadorului României (prezent la festival – n.n.) ce s-a întîmplat. Și în momentul acela ambasadorul cu soția s-au ridicat și au plecat. Și i-am spus: „Domnule ambasador, dumneata pleci. Eu sînt regizorul filmului, eu nu plec!“. M-am urcat sus la proiecție. Era în față la proiecție un tip solid, l-am dat la o parte și am intrat. Dimineața eu vizitasem și văzusem o bobină din Mihai Viteazul în sala respectivă și știam unde e. Am apăsat pe un buton verde, s-a stins lumina în sală și a început proiecția. Au fost aplauze! Cinci mii de oameni erau în sală!

Rep.: Cum naiba, nu era nimeni de pază la butoane acolo, la sala bobinelor, ca să spun așa? Kaghebiști, ceva?

S.N.: Ți-am spus, era un om de pază, dar l-am dat la o parte și am intrat.

Rep.: Ce și-a zis ăla? „Aoleo, mă lovește comisarul Moldovan, am încurcat-o, mai bine mă dau la o parte!“

S.N.: Păi, da, bineînțeles, cu mine nu se joacă nimeni, să știi! Nu se joacă! Deci am dat proiecția cu Moldova și a doua zi m-am suit în avion și am plecat. Nu mi-au mai dat premiul. Scandalul s-a mușamalizat la București. Și, revenind, acum mă chemau la Moscova să-mi dea premiul pentru Osînda. Și am refuzat. „Nu merg! Dacă vrea să-mi dea premiul, îl dă. Eu la Moscova nu mai merg!“ Și atunci sovieticii i-au dat lui Amza Pellea premiul mare pentru cel mai bun actor, în rolul din Osînda. Tot Amza Pellea care făcuse Mihai Viteazul. Ei au încercat s-o dreagă, să se împace cu mine. Eu am fost căpos, recunosc. Astăzi, cu înțelepciunea de acum, m-aș duce, era totuși un mare premiu.

Ceaușescu și vibratoru’!

Rep.: La Revoluție, s-a mirat Elena Ceaușescu că sînteți printre revoltați. A zis: „Ce mai vrea și ăsta, că a fost peste tot, a avut de toate!“.

S.N.: Da, am fost peste tot, dar n-am făcut compromisuri.

Rep.: Apropo de Revoluție, se spune că dumneavoastră ați produs, cu aparate folosite pe platourile cinematografice, vuietul ăla de la ultima cuvîntare a lui Ceaușescu, care a înfiorat mulțimea și a declanșat fuga dictatorului cu elicopterul.

S.N.: Nu-i subiectul pe care-l discutăm astăzi.

Rep.: Păi, cînd, că ați scos cărți despre Revoluție, dar asta n-ați spus-o niciodată.

S.N.: Nu a venit momentul s-o spun…

Rep.: A venit momentul, au trecut douăzeci de ani de atunci totuși, nu cred că ar trebui să vă fie rușine…

S.N.: Hai să vorbim despre cinematografie.

Rep.: Păi, ăla a fost cel mai spectaculos rol al dumneavoastră, ați reușit să schimbați un regim.

S.N.: Da, așa e, a fost cel mai spectaculos, a fost momentul pe care-l așteptam de-o viață întreagă.

Rep.: Bun, și cu ce aparatură s-a făcut vuietul ăla acolo?

S.N. (zîmbește): Simplu.

Rep.: Cum? Nu e un lucru de care să vă fie rușine, e un lucru cu care ar trebui să vă mîndriți.

S.N.: Au fost două lucruri. Întîi a fost o explozie…

Rep.: Tot cinematografică?

S.N.: Nu, explozia a fost de grenadă de antrenament. După explozie a fost sunetul care, cu un vibrator pus pe fire, a început să facă să intre în vibrație difuzoarele.

Rep.: Și v-ați gîndit dumneavoastră la chestia asta? Haideți, spuneți!

S.N.: Nu, nu m-am gîndit… (zîmbește)

Un fleac, i-am păcălit pe securiști!

Rep.: Ce-o să faceți, lăsați răspunsul în memorii? Au trecut douăzeci de ani, domnule Nicolaescu, e păcat…

S.N.: Sînt o grămadă de mincinoși și n-am nevoie…

Rep.: Adevărul trebuie spus, domnule Nicolaescu! Aveți o vîrstă… Eu, unul, l-aș spune acum, la vîrsta mea. La vîrsta dumneavoastră l-aș cînta, adevărul!

S.N. (zîmbește): Nu, o spunem, dar nu acum.

Rep.: Cînd să vă caut ca să-mi spuneți cum ați făcut cu vuietul ăla la Revoluție?

S.N.: Dacă mai trăiesc, peste un an… V-am spus, cu un vibrator, o chestie rotundă, electrică, care se pune pe fire.

Rep.: Păi, nu s-au prins securiștii care erau în piață?

S.N. (ridică din umeri): Securiștii erau între mulțime și Ceaușescu, ca să-l păzească.

Rep.: Și vibratorul unde l-ați pus?

S.N.: Aproape de mașina care ținea amplificarea, stația de amplificare.

Rep.: Și acolo nu erau securiști, în jurul mașinii ăleia?

S.N.: (zîmbește în stilul comisarului Moldovan): Eee, dacă te cunoșteau, treceai.

Rep.: Am înțeles. Păi, l-ați avut în buzunar vibratorul ăsta?

S.N.: Eu nu spun nimic. Nu acuma.

Rep.: Un film despre Revoluție, care să spună ce a fost în culise, nu faceți?

S.N.: Eu am făcut un film despre revoluție, 15. Dar nu spune tot adevărul. Revoluția a fost lucrul cel mai serios pe care l-am făcut în viața mea…

Rep.: „Pe care l-am regizat“, aș zice…

S.N.: …nu merită să glumesc cu asta. Cînd va fi momentul…

Rep.: De ce depinde acel moment? Sînteți om politic, aveți susținere, aveți tot. Sînt oameni cărora nu le tremura cămașa pe ei, erau cu pluton de execuție în fața lor și totuși spuneau adevărul.

S.N.: Adevărul e faptul că s-a întîmplat.

Rep.: Dar cum s-a întîmplat…?

S.N.: Asta e altceva.

Rep.: N-ar trebui să vă temeți, ați avut curaj în fața comuniștilor. Cum spuneați, ați avut curajul să aprindeți, forțînd paza, proiectorul cu bobina de film cenzurată la Moscova, în inima URSS, și acum vă temeți de amărîții de securiști?

S.N.: Degeaba aș spune cum a fost, de securiști nu scăpăm, chiar dacă aș spune. Nu e momentul, lumea nu e pregătită să afle.

Rep.: Bun. Ne fixăm ceasurile acum și peste un an vin aici la dumneavoastră să spuneți tot, cum a fost.

S.N.: De acord.

La ieșirea din casa lui, Sergiu Nicolaescu m-a oprit, arătîndu-mi bicepsul lui încordat: „Pune mîna aici! Vezi ce tare e la vîrsta mea?“. I-am răspuns: „O, văd că faceți încă antrenament. Dar ce folos? Bicepsul tare la 82 de ani nu vă dă curajul să spuneți ce s-a întîmplat la Revoluție. Totuși, de ce mi-ați spus mie ceea ce nu ați recunoscut niciodată, și anume că ați fost implicat în generarea vuietului din piață, la ultimul miting al lui Ceaușescu?“. „Să spunem că m-ai prins tu într-un anume moment.“ (Alexandru Căutiș)

aţi văzut? ce v-am spus io? Titanicu' frate! acu' că ştim cine a făcut revoluţia (doar el e cel care a scos şi muncitorii în stradă, de i-a urcat într-un tramvai şi i-a trimis la loviluţie) putem dormi liniştiţi. Conu Serj' veghează!

Sergiu Nicolaescu povesteşte că a descoperit o casetă cu rămăşiţele regale, la o filmare la Bran: «Directorul muzeului a pus mâna pe inima reginei!»
LIBERTATEA

Foarte apropiată de spiritul romanesc, Regina Maria a dorit ca inima ei să se odihnească la Balcic, astăzi in Bulgaria. Insă, după pierderea Cadrilaterului (1940), caseta cu inima reginei a ajuns la Bran, unde a fost descoperită de echipa de filmare a lui Sergiu Nicolaescu.

Libertatea: În emisiunea “Doamne de poveste”, difuzată de postul Acasă TV, aţi menţionat o întâmplare legată de inima Reginei Maria, petrecută la Bran, la nişte filmări...Puteţi să detaliaţi?

Sergiu Nicolaescu: Din ce mi-aduc eu aminte, eram la Bran prin 1970, filmam scenele de turnir din “Mihai Viteazul”. Am vrut un plan mai amplu la unele cadre şi am văzut, chiar lângă castel, pe o stâncă, o scobitură în perete, de unde credeam eu că se putea filma mai bine de la înălţime. Aşa că mi-am trimis băieţii acolo, să pună camera.

Ce s-a întâmplat apoi?

Au început să mă strige, să vin şi eu, că au descoperit ceva în stâncă. M-am dus, normal, şi acolo am văzut un grilaj, iar în spatele lui, o scobitură adâncă. Oamenii au dat grilajul la o parte şi au scos de acolo o casetă masivă, foarte frumos lucrată, în aur şi argint. Am coborât de pe stâncă şi ne-am dus repede cu ea la directorul muzeului de la Castelul Bran, să-l întrebăm ce să facem cu caseta.

«M-a şocat cât de bine era păstrată»

V-a lămurit?

După ce i-am ară-tat-o şi i-am zis unde am găsit-o, directorul mi-a spus: “Să vezi că-i inima Reginei Maria!”. Şi m-a întrebat dacă vreau să deschidă caseta. I-am spus că nu, dar dacă el vrea să umble la ea, să umble sănătos. Aşa că a forţat încuietoarea şi a deschis caseta.

Şi ce-aţi văzut?

Înăuntru mai era o casetă, mai mică, de argint cred, care adăpostea, sub o catifea albă şi fină, chiar inima reginei. Pe mine m-a şocat cât de bine era păstrată, conservată, după atâta timp. Cred că-i făcuseră injecţii cu ceva, prea se păstrase bine...Directorul muzeului chiar a pus mâna pe inima reginei, era foarte moale, şi a vrut să mi-o dea şi mie, dar am refuzat categoric. Apoi a sunat la Securitate, au venit “băieţii”, le-a spus ce s-a întâmplat şi mai departe ei ştiu ce au făcut.


--------------------------------------------------------------------------------

Traseul Balcic-Bran-Bucureşti

Din 1938 până în 1971, caseta cu inima Reginei Maria a fost plimbată prin mai multe locuri, până a ajuns la Muzeul Naţional de Istorie a României.

Cea mai mare dorinţă testamentară a Reginei Maria a fost ca inima să-i fie depusă la bisericuţa Stella Maris, la Balcic. În octombrie 1938, la trei luni de la moartea reginei, inima acesteia, aşezată într-o casetă de argint, introdusă în altă casetă, de argint aurit cu peste 300 de pietre preţioase, era depusă la Balcic. În 1940, România a pierdut Cadrilaterul, deci şi Balcicul, în favoarea Bulgariei, aşa că inima a fost adusă în bisericuţa de la Bran.

Peste un an, caseta e din nou mutată, într-un sarcofag situat pe o stâncă din apropierea Castelului Bran. Conform istoricilor, care sunt contrazişi de varianta susţinută de Sergiu Nicolaescu, comuniştii au vandalizat capela şi au spart sarcofagul cu răngile, au descoperit caseta şi au ascuns-o în casa de bani a Muzeului Castelului Bran. A stat acolo până în martie 1971, când a fost adusă la Muzeul Naţional de Istorie a României, unde se află şi astăzi.

în episodul următor: cum a găsit conu' Serj picioru' lipsă a lui Tito.

sau banii din conturile lui Ceausescu...

Florin Iepan: "Sergiu Nicolaescu a creat istoria noastră prin filmele sale"

Florin Iepan a declarat într-un interviu pentru Institute of Documentary Film din Praga - despre cel mai nou film al său, "Odessa", care prezintă masacrarea evreilor de către trupele române, în cel de-Al Doilea Război Mondial - că, în prezent, nimeni nu acceptă că România a fost o ţară fascistă. Filmul "Odessa", al lui Florin Iepan, aflat în postproducţie, va fi prezentat la Festivalul Internaţional de Film de la Amsterdam, care începe pe 17 noiembrie. "Odessa" este o poveste a masacrelor ce au avut loc în Europa centrală şi de est în al Doilea Război Mondial.

În interviu, Iepan a spus că ideea peliculei i-a venit când a fost abordat de televiziunea publică pentru a face un film despre Ion Antonescu, în seria "Mari români". Acesta a povestit că, în timpul emisiunii TV, tot mai mulţi români au votat pentru Antonescu. "Atunci, percepţia mea despre Antonescu a fost, de asemenea, pozitivă - un luptător împotriva comunismului, care a fost executat de către ruşi, în 1946", a spus el, adăugând: "De fapt, noi nu ştiam că el era adevăratul criminal de război. A fost un model pentru politicienii noştri".

Regizorul a spus că a descoperit, în urma documentării, că Antonescu a avut o politică împotriva evreilor mai puternică decât cea din Germania de atunci. "În 1941, nu existau lagăre de concentrare naziste, dar, la acea vreme, Antonescu ucisese mii şi mii de oameni. Era un pragmatic. În viziunea sa, populaţia evreiască din nordul României era pro-comunistă şi pro-rusă. Acolo nu a fost vorba de purificare etnică", a mai spus regizorul, în interviul acordat Hanei Rezková. Acesta a spus că a dorit să îi includă în documentarul său pe Regele Mihai, care era şeful statului în perioada atrocităţilor, şi pe singurul supravieţuitor al masacrului, "domnul Zaslawski", dar nu a putut ajunge la rege, despre care regizorul spune că "nu a declarat niciodată nimic referitor la uciderea a sute de evrei din timpul domniei sale".

Iepan povesteşte în acelaşi interviu că în cărţile de istorie româneşti tinerii puteau citi că, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, românii "au salvat mulţi evrei". "Azi, nimeni nu acceptă că România a fost o ţară fascistă. Niciun istoric nu doreşte să facă ceva împotriva status quo-ului". În ceea ce priveşte promovarea filmului "Odessa", Iepan a spus că îşi doreşte ca acesta să fie prezentat ca "un produs comercial", adăugând că va promova pelicula prin cele mai moderne mijloace. "Aş vrea să colaborez cu regizorul de film Sergiu Nicolaescu, care a creat istoria noastră prin filmele sale. Noi nu avem istorie. Avem filme istorice. Dacă l-aş convinge pe Nicolaescu să facă un film despre Odessa, acest fapt ar deveni parte din istoria noastră".

Oameni buni! Pai cand Nicolaescu a spus acum vreo 4 ani la tv cum se juca el prin gardul de la Palatul Regal cu copilul care urma sa devina Carol I.... ce vreti mai mult?

Mama mea s-a jucat pe la gard cu Regele Mihai... si mama mea are o varsta un picut mai mare decat Nicolaescu (adica vreo 3 ani) care nu justifica ce a zis el.

Ok, e complet plecat dintre noi. Dar il omoram? Oricum e regizorul cel mai mult pe suflet-ul romanilor!

Asta trebuie sa invete Noul Val... presa scrisa, tv-ul... nu ii ajuta in fata spectatorilor obisnuiti!

ce sa invete noul val? sa faca filme pe banda chiar daca nu ii merge?
sa abereze?
sa ce?

filmele isotrice nu mai sunt la moda... nimic din ce a facut Sergiu Nicolaescu nu mai e la moda. cu cat face mai multe filme, cu atat isi da cu firma in cap si mai mult.
e genul de om care nu stie cand sa se opreasca.
asta sa invete noul val?

Poate m-ai inteles gresit. Nu spun ca Nicolaescu e ok. Tocmai asta am scris... ca el nu se putea juca cu Carol I la gardul Palatului;) Carol I... razboiul de independenta... pai Nicolaescu era copilandru la vremea aia? =))

Deci e varza.

Vroiam doar sa spun ca la vremea lui a facut filme pentru public. Si asta ar trebui sa invete si cei de acum. Sa mai faca si astfel de filme.

Inca ceva ... Oare Carol I era copilandru pe vremea cand Nicolaescu era? Cine stie istorie intelege.

Sergiu Nicolaescu
 

:-O :-O PAREREA ME E CA E CEL MAI BUN REGIZOR DIN ROMINIA

Farfui33, tu chiar vorbesti serios?

@lalaby. Poate Nicolaescu a visat ca s-a jucat cu Carol I.
In orice caz, buna gluma, buna! :))
(de remarcat:
Cateva date istorice. Incerc sa nu intru in detalii.
-Carol I. S-a nascut la data de 20 Aprilie 1839, si-a facut scoala in Munster si Berlin si abia in 1866 intra in Bucuresti, dupa abdicarea lui Cuza. El a intocmit prima Constitutie a Romaniei in acelasi an, si a luptat pentru independenta tarii, in Razboiul de Independenta, denumit si Ruso-Turc din anii 1877-1878. A murit in anul 1914 la Sinaia.
- Sergiu Nicolaescu: Regizor al Romaniei, s-a nascut in anul 1930 (la 16 ani dupa moartea lui Carol) in orasul Targu Jiu. A facut scoala la Timisoara si la Bucuresti, iar in prezent e senator si scoate filme pe banda rulanta, fara sens, fara idee)

deci, lalaby... esti sigur/a ca e vorba de Carol I?

Zbârci, Grid!
Corect:
La animale nu există păcat. Ele fac numai ceea ce le-a poruncit Dumnezeu (creşteţi şi vă înmulţiţi!). Sunt neprihănite - spre deosebire de noi; de chiar şi cei mai buni dintre noi.
După o aberaţie ca aia trântită în articolache (din partea unui autor care se declară foarte orientat spre teologie şi eschatologie - şi are o cultură vastă în domeniu, nimic de zis!), mi-e imposibil să citesc continuarea. Simpla idee mă deprimă. Nu mai citesc, nu mai zic nimic.

Nea Sergiu e cel mai "CUNOSCUT" resgizor din Romania.
Daca iesi pe strada si faci o lista cu toti regizorii pe care-i cunoaste lumea, o sa vezi ca Sergiu e pe primul loc.

Daca Sergiu este : " Tunarul no. 1 al filmului romanesc!" atunci care sunt TUNARII NR.2, 3,........etc.?

- sunt cei care nu mai au loc de Sergiu sa faca filme?
- sunt cei care pun mana pe banii de la CNC - si nu sunt capabili sa produca un film "digerabil" (nici arta nici comercial)

Vreau doar sa va spun ca ARTA nu se face pe banii de la CNC se face din pasiune :-&
===> cei manati de ARTA va rog sa lasati banii de la CNC pentru niste filme comerciale, macar 4 din 8.

Trist, dar ADEVARAT... :-S

Pana una alta, Sergiu Nicolaescu este regizorul roman care a facut cele mai multe filme. De asta este atat de injurat! Roade invidia ca rugina in fier

1. Din pacate, DA!
2. Din fericire, DA!
3. (Tot) Din fericire, NU! :))

L-a învins viaţa pe Sergiu Nicolaescu?
KANAL D

Ajuns la 80 de ani, cel mai mare om de film din România, Sergiu Nicolaescu, recunoaşte că nu e fericit. Nu-şi găseşte mulţumirea nici în zecile de filme pe care le-a făcut, nici în cariera pentru care îl invidiază atâta lume. Spune că nu-şi doreşte decât să se întoarcă pe platouri. Vrea să regizeze un film care să-l reprezinte şi în care eroul principal să se sinucidă. Parcă nu-ţi vine să crezi că sunt vorbele unui luptator...Ale unui om care a tras cu dinţii toată viaţa şi care a câştigat tot ceea ce putea câştiga cineva în lumea filmului. O lume în care nu răzbeşti decât dacă eşti un învingător înnăscut. Şi totuşi, de ce se simte Sergiu Nicolaescu un om nefericit?

Cu adevărat intrigant este însă scenariul filmului la care se gândeşte maestru. Spune că rolul principal îi este rezervat. Pentru ca îl reprezintă. În filmul care i-ar încununa peste jumătate de secol de carieră, personajul principal moare. O moarte pe care regizorul şi-a imaginat-o până la cele mai mici detalii. Practic, eroul filmului se sinucide. Şocant, aşa îşi imaginează regizorul finalul peliculei bazate, în cea mai mare parte, pe momentele şi amintirile importante din viaţa lui proprie. Ceea ce te uimeşte când stai de vorba, acum, cu Sergiu Nicolaescu, este că, după o viaţă marcată de zeci şi zeci de succese, omul din spatele regizorului pare total neîmplinit.

Oare a priceput, în sfârsit...?
Slabe sperante. Cochetärie de domnisoarä räzgâiatä, mai degrab'.