Pardon my French - da'... hodoronque-tronque-flöshkkk!
Am avut o perioadä în care nu credeam. Acum îmi amintesc cu un zâmbet auto-ironic si-mi zic: "ce copil naiv puteam sä fiu...!"
Si am cunoscut atâtea cazuri (în jurul meu, în lume, în istoria culturii, peste tot), de toate felurile, în care credinta fie nu exista initial, si era descoperitä mai târziu, fie pärea sä se piardä pe parcurs, numai pentru a fi apoi regäsitä, si mai profundä decât înainte. O avem în gene, în alea 90% (sau câte-ori fi) din creier necunoscute, färä ea n-am putea träi, nu ne-am putea orienta, am fi handicapati fizic... Atâta doar cä natura ei complexä si subtilä o face mai greu de perceput în mod direct (spre deosebire de celelalte sase simturi clasice). Pretinsa "pierdere" a credintei nu poate avea decât douä forme: de infirmitate patologicä, sau iluzorie/efemerä.
Practic, ceea ce numim "ateism" nu e decât un exercitiu intelectual de autoverificare (sau, cum genial spunea Sri Aurobindo: "Un ateu e Dumnezeu care se joacä de-a v-ati ascunselea cu Sine Insusi." ;) )

Deci, e taman pe dos:
Oricum, odata ce ti se pare cä ai pierdut credinta, când o vei regäsi, va fi incomparabil mai puternicä.

Stä în firea lucrurilor - dar e nevoie de timp, de experientä de viatä, de o culturä solidä, de inteligentä, capacitate de analizä, putere de sintezä (si încä atâtea altele), pentru a întelege.
(Desigur, cu exceptia "celor säraci cu duhul", care o acceptä automat, din släbiciune; e la fel de valabilä si pentru ei, fiindcä mai mult nu pot.)

Mi se pare extrem de paradoxal. Cu cit ai o cultura mai solida, cu cit esti mai inteligent, cu cit vezi lucrurile mai rational, cu atit te indepartezi mai mult de credinta, nu? Ceea ce numim noi "credinta" nu cumva e ceva mult mai pragmatic decit ceea ce ne place noua sa ne imaginam? Adica, daca cineva sa zicem ca s-a vindecat miraculos "prin credinta", nu a folosit cam aceeasi metoda ca cel care ia Tic Tac crezind ca e leacul de care are nevoie si chiar se vindeca? Psihicul uman are intr-adevar puteri nebanuite... Dar explicabile pe cale rationala pina la urma...

Eu nu cred ca e asa.Cu cit ai o cultura mai solida, cu cit esti mai inteligent, cu cit vezi lucrurile mai rational, sti mai mult despre credinta,religie,ce inseamna ea cu adevarat!
Asta nu inseamna ca nu vei mai crede in BINE si ca trebuie sa nu te mai feresi de RAU.

Cremaxx a dat räspunsul corect.
EVIDENT cä experienta de viatä, cultura, inteligenta, duc obligatoriu spre credintä! (Ocolul lor pe tarlaua ateismului e temporar si propriu doar unor etape intermediare - între nivelul inferior al dogmatismului si cel elevat al initierii).
Si - da, e la fel de evident cä tot ceea ce înscriem noi în zona numitä "misticä, ocultä, paranormalä, magicä, metapsihicä, metafizicä", etc., este în fond absolut rational. Dar NU mai tine de nivelurile imediate si accesibile ale ratiunii cu care suntem familiarizati - ci de cu totul si cu totul alte sfere.
Sä nu uitäm una dintre afimatiile clasice ale lui Einstein - care, la câtva timp dupä elaborarea tuturor teoriilor lui revolutionare (cum stim, realizate în tinerete), a spus cä, în acele momente, efectiv "îl vedea pe Dumnezeu" - iar cei care cunosc contextul si persoana stiu cä nu era o glumitä sau un simplu artificiu retoric.

Reiau aici firul...
Pit, spuneai ca religia are o vechime de mii de ani. Adevarat. Insa doar in urma cu citeva sute de ani a inceput "sa-si arate coltii" si a uitat de pacifism. Iar acest lucru se datoreaza, in foarte mare masura, aparitiei crestinismului, care a politizat si "militarizat" acest fenomen... Intr-o exprimare mai plastica, a transformat un Saint Bernard intr-un Pitbull.:D

Desi ar pärea cä-mi subminez propria argumentatie, sunt nevoit sä te corectez: crime si mäceluri pretextate religios s-au comis dintotdeauna, nu doar în ultimele secole. Ba chiar, o perioadä de vârf a fost Evul Mediu. Cam de pe la sfârsitul Renasterii si începutul epocii moderne, majoritatea confesiunilor, în proportii variabile, au început sä-si tempereze derapajele criminale - era si cazul: se ivise concurenta, asa cä, în locul competitiei, au preferat sä predea stafeta.
Dar asta nu schimbä datele problemei: densitatea homicidä în raport cu timpul.

Continuäm discutia începutä în topicul "Agora", de la Acum pe ecrane.
http://www.cinemagia.ro/forum/showth...61#post1490761

And Bremen also has a point! ;)

Cind am zis "ultimele sute de ani" am inclus si Evul Mediu acolo. "Genocidul ateismului" a inceput doar la sfirsitul sec. XVIII. Nu cred ca este atit de graitoare raportarea la criteriul "timp". Religia a fost mult mai perseverenta, a practicat un "genocid mai moderat" pe parcursul unei indelungate perioade de timp. Daca punem in balanta crimele celor "moderati" cu cele realizate in stil blitzkrieg, rezultatul o sa fie evocator. Doar pentru ca cele mai recente (atribuite ateismului) sint mult mai "spectaculoase" sa zic asa decit primele, nu inseamna ca au o pondere mai mare. E la fel ca in cazul Holocaustului. Nimeni nu-si mai aminteste de Holocaustul spaniolilor si portughezilor din America de Sud, toti au ramas fixati pe tragedia evreilor (readusa mereu la viata de catre un Spielberg sau altul).

Nu, ceea ce e stupid e faptul ca am ramas sclavii unor doctrine aplicabile Evului Mediu Intunecat... Apropo, de ce-i zice Intunecat?:-?

Tocmai de-aia e gräitoare: pe parcursul unei perioade mäcar pe jumätate cât aia, regimurile ateiste aveau toate sansele sä ne extermine de-a binelea. Do the maths.

Intr-adevar, daca facem supozitii, putem sa privim si astfel lucrurile. Sa nu uitam insa ca americanii erau oameni cu mare frica de Dumnezeu (din adinci convingeri ori de parada, asta e alta poveste), iar toate actiunile pe care le-au intreprins pe drumul spre anihilarea totala a rasei umane, le-au intreprins din anumite convingeri dominate de sentimentul religios (GOD, country & family). Nu zic ca rusii n-au avut "contributia" lor in crearea situatiei explozive. Spun doar ca una dintre partile aflate in conflict a actionat intr-un fel tot "in numele Domnului", asa ca elementul religios scoate capul si in conflictele cu caracter, in aparenta, strict "ateist".

Bremene, si pe mine mä pasioneazä istoria (taicä-meu, Dumnezeu sä-l ierte, era de meserie), dar discursul täu îmi dä clasä cu mult - si ca bazä teoreticä, si ca formulare logicä. Esti profesionist?

God is dead. Long live God.

In continuarea discutiei de la Agora...

Ma refeream la "nirvana" într-un înteles foarte larg al cuvîntului, metaforic, sa zic asa, nu definiţie strictă. Oricum, notiunea de "nirvana" pare ceva mult mai concret decit notiunea de Dumnezeu pina la urma. Unii "au atins-o"...

@ Man, tata,
Nu o sa pricep in vecii vecilor cum ar putea cadea de acord un om de stiinta si un teolog. Ultimii sint prea ermetici (sa nu zic batuti in cap) pentru a accepta orice "sugestii"... Stiu una si buna si o tin pe a lor...

fiule, eshti pe calea cea buna:) nu, nu sunt totzi teologii asha. da un goolge, scrie oameni de shtiintza creshtini si o sa ai surprize placute. parca si ...<<autistul>> einstein era creshtin. din pacate, n-am mai pus de mult mana pe o carte, si nici timpul nu ma lasa sa continui discutzia. dar, parearea mea personala e ca indoiala si negarea e pt adolescentzi. oamenii maturi ar trebui sa...sufere mai mult:)
c'mon, nirvana, e alta mancare de peshte.
so, i'm out.

Intr-un comentariu din partea a doua a vietii, Einstein a afirmat cä, atunci când reflecta la diversele implicatii ale teoriilor lui, "îl vedea pe Dumnezeu".
Si nu era doar o cochetärie de P.R. Cine a parcurs mäcar ca un profan receptiv studiile lui Einstein (personal, am avut sansa s-o fac când i-am tradus biografia, acum câtiva ani, pentru LIDER), stie prea bine despre ce e vorba.
Principala problemä a asa-zisilor atei si "agnostici" (o pälärie mai snoabä a aceleiasi Märii) e ignoranta: au preluat färä discernämânt atât panseurile marxiste, cât si excesele bigote medievale, si se bucurä cä le-a servit cineva moca teoria apei calde. Ceea ce spune Omulcucamera deasupra, despre situatia actualä, e cât se poate de adevärat.

In ceea ce-l priveste pe omul de stiinta si pe Dumnezeu, am sa-l citez pe Nicolae Paulescu, care spune : "Omul de stiinta nu trebuie sa se intrebe daca exista Dumnezeu. Omul de stiinta trebuie sa stie ca exista Dumnezeu."

...Dar omul de stiintä stie cä existä Dumnezeu! Dacä n-ar sti, n-ar mai fi de stiintä - ar fi de tehnicä (sau, mä rog... de tehnologie...) ;)

Ne tot invirtim in jurul cozii...(:|

Off topic: Man a fost bannat de-an-pulea (cum se desparte corect expresia asta?:-? ) Nu comenteaza nimeni?