Nu m-am aratat din cauza ca am plecat ceva mai repede...imediat ce un mosh din primele randuri incepuse sa bata campii aiurea rau de tot...

Iar inainte de a incepe proiectia, habar n-aveam cum aratai...eu venisem doar sa vad filmul:-D care, sincer, nu are o poveste rea deloc, dar sunt cateva greseli evidente :(( ..(oricum, pe langa "15", asta pare film de Oscar :D, avea dreptata Carmazan: "E cel mai bun film al lui facut dupa Revolutie" )

Sigur ca existau si alte variante de a continua povestea, dar Sergiu a vrut cu tot dinadinsul sa-l invie pe comisar, pentru ca Titus Popovici nu-i permisese trucul in cazul lui Miclovan...probabil ca Moldovan nici macar nu ar mai fi existat daca ar fi putut sa o faca... ;)

Chiar sunt curios daca se va mai continua seria cu Petr Falc "in rolul lui Sergiu Nicolaescu".

Ce ne pasa noua, ca-i Sergiu Nicolaescu sau altul?

April 13th, 2008 (ANCA LAPUSNEANU, VIP)

Iata ca, dupa ce a suferit doua interventii chirurgicale pe creier, a invatat din nou sa vorbeasca si si-a recuperat memoria… a trait si a fost prezent la premiera filmul “Supravietuitorul”. Este vorba de regizorul Sergiu Nicolaescu, un “VIP” care a acordat revistei noastre, acum citeva numere, un interviu in exclusivitate. Nu ne-au murit laudatori, dar prezenta unor personalitati precum regizorul Sergiu Nicolaescu in viata noastra, ne umple sufletul de emotie si ni-l “imbogateste” mereu. Sa zicem ca ne face mai buni…Dar, sa revenim la “Supravietuitorul”.

In viata, partea care te tine in suspans sint greutatile prin care treci pentru a-ti indeplini un vis. Ele se pot dizolva in timp, din momentul in care realizezi ca-ti si place ceea ce faci. Ele, greutatile, (care este) te definesc de la un moment la altul, etc etc. Dar, ca sa te numesti “Supravietuitor”, trebuie sa te analizezi in raport cu altii…Iar aici intervine dilema. Pai ce, nu ne supunem cu totii acelorasi mijloace? Da, dar fiecare vede diferit: unul se gindeste la imaginea lui, si se piaptana, altul la nemurire si cauta in lume adevar. Pentru toti vine un final cind sintem invingatori pe linga unii, si invinsi pe linga altii. Deci, rezulta ca sintem invingatori!. Cam despre asta vorbeste si Sergiu Nicolaescu in filmul lui. Si-atunci, ce-mi pasa mie ca o spune el sau altul? De ce sa mai dau si bani pe bilet ca sa vad asta? Ei, bine, pentru ca el stie sa o construiasca din emotie, din culoare, din sunet, din lumini, din miscare. Te duci in sala de cinema si pleci cu un “feeling”. Un feeling care se potriveste cu tine intr-un moment al vietii. Cu totii, am cam uitat de faptul ca simtim si avem nevoie de sensibilate si frumos, ca de o unica alternativa la oamenii de ceara pe care ii intilnim la iesirea din cinema.

Filmul este o hrana pentru suflet. De aceea avem nevoie de regizorii nostrii precum Sergiu Nicolaescu, Cristian Mungiu, Cristi Puiu, Nae Caranfil, Corneliu Porumboiu, Catalin Mitulescu, Radu Muntean, Bogdan Mustata, Florin Piersic jr., Radu Jude etc. Ne pasa cind acesti oameni ne spun ceva, pentru ca o fac din universul lor plin: din suflet. Sa-i sprijinim in demersurile lor si sa le uram ani multi!.

Sergiu cel Mare

16 Aprilie 2008 (Revista Magazin)

A fost ofiter roman. A fost pasa turc. Ne-a incantat pe toti cu aventurile si metodele sale de Dirty Harry in seria Comisarilor (Miclovan/Moldovan). A fost un „nemuritor”, cutreierand Europa dupa moartea lui Mihai Viteazul. I-a dat viata principelui Carol, si toti au fost uimiti de extraordinara asemanare cu acesta.

Prestanta sa aristocratica l-a recomandat drept cel mai desavarsit interpret pentru Pascalopol, sobrul personaj calinescian din „Enigma Otiliei”. A fost ofiter german in mai multe pelicule, a fost ofiter de militie, si nimanui nu i-a scapat prestanta deosebita pe care i-o dadea haina militara, ce-i venea ca turnata. A fost Mircea cel Batran si generalul Averescu, ilegalistul Andrei si printul Andrei Morudzi. Si pentru ca toti acestia trebuia sa poarte un nume, li s-a spus simplu: Sergiu Nicolaescu.

Destinul l-a ales

Nascut intr-o duminica de Florii, pe 13 aprilie 1930, Sergiu Nicolaescu a avut o viata aflata mereu sub semnul de foc al Berbecului. Personalitate titanica, dominanta, cu adevarat „incapatanat ca un berbec”, Sergiu Nicolaescu a stiut intotdeauna ce vrea si mai ales cum sa obtina. Ambitios, perfectionist, el a vrut, ca regizor, sa faca totul, si sa faca bine. Chiar si numerosii sai critici si epigoni trebuie, rusinati, sa recunoasca faptul ca „i-a iesit”...

De mic copil a iubit doua lucruri, ce vor constitui de altfel pasiunile sale pentru toata viata: filmul si istoria. Ca sa mearga la cinematograf, fugea de acasa, fascinat de magia peliculei de celuloid. Distractia favorita era sa cutreiere, cu pustii de seama lui, subteranele medievale ale Timisoarei, orasul unde a copilarit, sau sa incinga batalii „pe viata si pe moarte” cu cavaleri, regi, soldati, cowboy si indieni. Tot atatea personaje care vor popula, mai tarziu, filmele sale.

Faptul ca imaginatia sa bogata l-a facut sa para cu totul desprins de realitate - si e vorba de realitatea dura, „socialista”, a anilor de dupa razboi - n-a insemnat insa ca tanarul traia in trecut. A avut prilejul sa cunoasca din plin „binefacerile” noului regim atunci cand tatal sau a ajuns la Canal, condamnat la 7 ani de inchisoare, ca detinut politic. Greutatile prin care a trecut nu l-au impiedicat pe Sergiu Nicolaescu sa fie admis la trei facultati - Scoala de Ofiteri de Marina, Politehnica si Belle Arte.

Desi a ales-o pe prima, dosarul „necorespunzator” l-a obligat sa urmeze in cele din urma Politehnica. Ursitoarele teseau insa, harnice, la destinul sau. Proaspat absolvent de Politehnica, Sergiu urma sa se angajeze ca director tehnic la un I.A.S de langa Bucuresti. Destinul avea insa alte planuri pentru el: un coleg care avea repartitie la Buftea, in cinematografie, ii propune sa faca schimb. Drumul spre istorie era deschis...

Si extraterestrii se uita la Mihai Viteazul...

Primul sau film, care-l va aduce in atentia mondiala, nu are, paradoxal, personaje umane. „Vedetele” sale sunt florile si totusi povestea din Memoria Trandafirului este o superba parabola a conditiei umane, „spusa” de Nicolaescu in doar 7 minute. Scurt-metrajul este rasplatit in 1962 cu Premiul de Excelenta al Uniunii Mondiale a Tehnicienilor, primeste elogii la Cannes si-l recomanda pe tanarul roman ca pe un vizionar.

Imediat, cei de la studiourile Columbia ii cumpara filmul si il invita pe regizor, pentru discutii, in Statele Unite. In aceeasi perioada il va cunoaste pe Titus Popovici, „cel mai bun scenarist al filmului romanesc”, cum el insusi il va caracteriza. De altfel, echipa Popovici-Nicolaescu isi va lega numele de unele dintre cele mai vizionate si mai apreciate creatii ale cinematografiei noastre. Prima mare realizare este coproductia Dacii, din 1966, pentru care Nicolaescu primeste elogii in toata lumea.

Atmosfera grandioasa si minutiozitatea cu care a prezentat epoca antica il vor recomanda ca regizor pentru un alt film istoric, Batalia pentru Roma, unde sub bagheta sa au evoluat doi monstri sacri ai celei de-a saptea arte: Orson Welles si Laurence Harvey. In 1970, un alt succes de proportii va fi Mihai Viteazul, nominalizat la Oscar si unde Amza Pellea face rolul vietii sale. Ca un amanunt interesant, astazi Mihai Viteazul este singurul film romanesc studiat la Hollywood, alaturi de alte superproductii, precum Cleopatra sau Ben Hur, iar in filmul ET, Spielberg aduce un omagiu indirect omologului sau roman: in secventa in care simpaticul extraterestru se uita, alaturi de copii, la televizor, pe ecran ruleaza secvente din Mihai Viteazul...

Un regizor total

A urmat perioada de aur pentru Sergiu Nicolaescu: zeci de filme cu mare succes la public, cele mai cunoscute fiind, desigur, cele din seria „Comisarilor” - Cu mainile curate, Ultimul cartus, Un comisar acuza, Revansa, Duelul. In acelasi timp, pasiunea pentru istorie nu-l paraseste si regizeaza pelicule precum Nemuritorii, Pentru patrie sau Coroana de Foc. In 1989, filmul Mircea, ultima superproductie realizata inainte de Revolutie, ii confirma renumele de „monstru sacru” al cinematografiei romanesti.

Dupa evenimentele din 1989, firea sa iscoditoare repune pe tapet probleme istorice spinoase, relevand adevarul istoric cu multa acribie, in filme precum Oglinda sau Triunghiul Mortii. Pe nedrept acuzat ca nu face filme „de arta”, Sergiu Nicolaescu isi dovedeste totusi talentul total in pelicule ca Atunci i-am condamnat pe toti la moarte, Ultimul noapte de dragoste, intaia noapte de razboi si mai ales Osanda, un film zguduitor, avandu-l protagonist pe acelasi regretat Amza Pellea. Si cum am putea uita, din aceasta enumerare, comedia care-l recomanda pe Sergiu Nicolaescu drept regizor ce poate aborda toate genurile - Nea Marin Miliardar, poate cel mai vizionat film romanesc din toate timpurile.

Supravietuitorul

In ultima vreme, Sergiu Nicolaescu s-a confruntat cu grave probleme de sanatate, suportand, in urma unei caderi, doua operatii dificile pe creier. Dar el este un invingator, un supravietuitor. Asa cum il caracterizeaza de altfel si cel mai recent film al sau - Supravietuitorul. Personajul central, nimeni altul decat indragitul comisar Moldovan, este interpretat de actorul ceh Petr Falc. Dupa razboi, Moldovan este inchis, pe motive politice si obligat, de sadicul comandant al inchisorii, un colonel sovietic, sa joace ruleta ruseasca.

Norocul si instinctul de conservare il ajuta sa scape cu viata din acest iad; pentru a-si castiga existenta, fostul comisar accepta sa intre apoi intr-o retea de jocuri de ruleta ruseasca. Astfel va ajunge intr-un oras din centrul Europei unde un fost inamic din tinerete, diabolicul Goldberg, patroneaza o varianta si mai macabra a jocului: ruleta ruseasca incrucisata, in care oponentii trag unul in celalalt. Evenimentele incitante ce vor urma ne vor readuce in memorie personaje din seria „Comisarilor”, figuri familiare din lumea interlopa a Bucurestiului de dinainte de razboi. Nu ne ramane decat sa-i uram „La multi ani!” maestrului inegalabil Nicolaescu, la ceas aniversar, si sa-i atragem atentia, mai in gluma, mai in serios, ca mai sunt multi voievozi viteji pe care nu i-a „adus” pe ecran...

GABRIEL TUDOR

aoleo

mai oameni buni, dar acest Pashpix, care mobileaza encomiastic aceste topicuri cu sergiu, nu e cumva chiar sergiu? Pitbull, n-ai muscat din carnita lui, sa vezi daca e nemuritorul?
si inca ceva: chiar nu mi-am imaginat ca exista atatia tampiti care scriu despre film...

Stai, Herbie, stai cä acum nu pot sä...


...




....


aoleo

.............

:w00t: sunt chiar bunicul lui Sergiu Nicolaescu.

Lasand gluma la o parte, citeste mai bine si vei vedea ca posturile mele cuprind cam toate articolele aparute prin presa despre Sergiu Nicolaescu si filmele sale. Stai linistit, sunt un simplu iubitor de film romanesc (in special) nu un adulator al lui Sergiu Nicolaescu. Nu ascund insa faptul ca multe dintre filmele lui mi-au placut.
De ce am publicat mai mult despre el decat despre alte filme romanesti? Simplu. Pentru ca despre Sergiu Nicolaescu se scrie infinit mai mult, i se aloca periodic spatzii generoase in toate publicatziile (asa cum spuneai, unt multi care scriu despre filme...)
Iar eu citesc cam toata presa, face parte din meserie...Unii scriu elogios, altzii obiectiv, iar altzii il critica...Insa ziaristii sunt formatori de opinie, asa ca parerea lor este importanta...

ZILE SI NOPTI
Sergiu Nicolaescu: „Siodmak mi-a oferit o insula plantata cu cafea"

autor: Mihail VAKULOVSKI

Domnule Sergiu Nicolaescu, ce amintiri de neuitat aveti de la primele dvs. filme?

Sigur, as putea scrie un roman despre asta. Desi e tare mult de atunci, vreo 50 de ani, jumatate de secol, lucrurile mi se par si acum foarte apropiate. Dupa "Dacii" am fost solicitat de Arthur Branner sa fac cortegie cu regizorul american Robert Siodmak. CCC Film Berlin facea in Romania un film cu Orson Wells, Laurence Harvey si alti actori celebri. Filmul se numea "Batalia pentru Roma" (1968). La un moment dat filmam o scena in care Laurence Harvey, imparat roman, vorbeste intr-o piata unei multimii de 600 de oameni. 300 erau soldati, restul - figuranti. Harvey stia discursul perfect, asa ca am filmat un cadru numai cu el, urmind sa trag mai apoi efectele cu multimea. Dar vazind ca stie textul bine, am organizat trei aparate, dintre care unul dinspre multime spre el. Mi-am ales un unghi de unde sa nu fiu vazut de nici un aparat si am dat motor. Discursul lui a fost acompaniat de reactiile entuziaste ale multimii. Laurence s-a intors incintat si totodata surprins spre mine: "De unde stiu astia engleza?". Nu stiau, dar ma intelesesem cu figuratia sa se ia dupa mine, care gesticulam din spatele lui Harvey. Rezultatul a fost ca din a doua saptamina de filmare actorii americani au cerut schimbarea regizorului american. Ii convinsesem si ma preferau pe mine. Desi eram doar un pusti, am raspuns ca sunt de acord sa filmez mai departe singur, dar sa nu-l schimbe pe american. Impresionat de gestul meu, Siodmak m-a invitat la el la hotel. Si acolo, in camera de la Athenee Palace, plina de microfoane, mi-a oferit cu recunostinta o insula, o insula plantata cu cafea. Cind am auzit, mi-am zis ca s-a sfirsit cu mine. Am refuzat cu demnitate, spre satisfactia si linistea celor care ne ascultau.


La un moment dat se cauta un comisar Moldovan tinar pentru „Supravietuitorul". Sinteti multumit de alegere?

Il aveam in vedere pe Dan Bittman, dar el m-a refuzat, motivind un program foarte incarcat in perioada in care ar fi trebuit sa filmeze. La fel am patit si cu Mircea Badea. Apoi am facut casting la Bucuresti. Nimic. Am inceput filmarile la Praga si am vazut si acolo vreo 5 actori. Petr Falc a fost alesul. Are inaltimea mea si e cumva genul meu. Am descoperit in el un actor constiincios si dedicat profesiei.

Ati facut multe filme istorice si politiste, care v-au transformat in cel mai popular regizor roman din toate timpurile. Care este filmul la care tineti cel mai mult, la ce film reveniti cel mai des?

E greu de spus. Trebuie sa fie "Mihai Viteazul", care ramine cel mai important film romanesc. Cit despre roluri... ma regasesc in mai multe, mai multe au ceva din mine... cele din "Nemuritorii", "Capcana mercenarilor", "Mircea", Comisarul...

Ati facut foarte, foarte multe filme, in care au jucat foarte multi actori romani. Exista vreun actor pe care nu l-ati folosit si va pare rau ca acum nu mai e posibil acest lucru?

Am folosit intotdeauna actorii pe care mi i-am dorit. Daca regret pe cineva, il regret profund, real, dureros pe Amza Pellea. Imi lipseste. De fiecare data cind incep un film si fac distributia, am un rol pentru Amza... un rol potrivit pentru el, un rol pe care doar el ar fi putut sa-l abordeze spectaculos, surprinzator, magistral...

Dvs aveti si alta tehnica interesanta: folositi in filmele dvs. actori neprofesionisti. Cum ii alegeti? Vi s-a intimplat sa va ginditi la cineva care ar merge intr-un anume rol, dar, cind l-ati incercat, v-ati dat seama ca pur si simplu l-ati supraapreciat? E dureros sa gresiti?

Intotdeauna am ales usor, din prima si nu am gresit niciodata. Nu am gresit nici cu actorii mai speciali. Pentru "Mihail, ciine de circ" am ales un catel frumos, dar care nu fusese dresat. Toata lumea era sceptica. M-am chinuit cu el, dar in final l-am facut sa si cinte.

In ultima vreme tinerii regizori au avut succese mari in Europa. Ce film facut de un regizor tinar v-a placut, sincer? (Mie, de exemplu, cel mai tare imi place California Dreamin')...

Imi plac Mitulescu, Radu Muntean, Caranfil, Mungiu, Porumboiu... fac o generatie promitatoare.

Filmele dvs au aparut si pe DVD si circula si pe internet. Ce parere aveti despre internet si despre noile tehnologii, ajuta cinematografia sau din contra, ii face probleme? Descarcarea filmelor de pe internet e o problema reala pentru regizori?

Prin intermediul internetului se fura imens si astfel publicul nu mai ajunge in sala de cinema. Mare pacat, pentru ca senzatia, experienta filmului vizionat la cinematograf e alta, e diferita.

Maestre, stim ca nu puteti sa va odihniti pur si simplu... Va ginditi deja la un viitor film?

Da! Am mai multe proiecte: o comedie - "Poker", scenariu Adrian Lustig; un film de aventuri - "Trenul mortii"; un film aproape politic - "Candele de zapada", scenariu C.V. Tudor si o docu-drama despre Carol I.

"M-am trezit la o varsta si nu am realizat nimic pentru mine"

Claudia Gagiu (Financiarul - fragment)

"Financiarul": Cum credeti ca fost primit Supravietuitorul de spectatori?

Sergiu Nicolaescu: A fost primit bine, dar ma asteptam la mai multi spectatori. Desi initial se stabilise distribuirea a 8.000 de copii, au fost distribuite doar 6.000.

Va exista o continuare a seriei Comisarului Moldovan?

S.N.: Nu, seria Comisarului Moldo�*van se opreste aici. Nu cred ca mai fac vreun "comisar"...

Filme foarte apreciate, chiar si acum, dupa 36 de ani de la prima productie... Cat de mult conteaza aprecierea publicului pentru dv.?

S.N.: Conteaza doar in masura in care este o apreciere constructiva.

Mai aveti emotii la premiera unui film?

S.N.: La varsta mea, nu se mai pu�*ne problema emotiilor. Mai degraba este vorba de o stare de nervozitate cand pri�*vesc spectatorii, in asteptarea reactiilor lor.

Ce sfaturi le dati regizorilor tineri care se afla la inceput de drum?

S.N.: Regizorii romani au pornit foar�*te bine si sper sa ramana pe ace�*lasi drum. Dovada o reprezinta pre�*miile recunoscute international. Insa acestia se culca prea repede pe lauri cand ar trebui sa continue, sa se apuce sa regizeze alte filme.

Aveti vreun regret in ceea ce priveste viata personala sau profesionala?

S.N.: M-am trezit la o varsta si mi-am dat seama ca nu am realizat nimic pentru mine. Cel mai mare regret este ca nu am avut copii. Acum este prea tarziu. Mi-am sacrificat viata personala de dragul cinematografiei romanesti. Dar, daca nu as fi facut compromisuri, nu as fi reusit sa ma dedic total profesiei si nu as fi avut aceleasi realizari. Nu am stiut sa imbin viata personala cu cea profesionala.

A fi regizor este o meserie profitabila in Romania?

S.N.: In Romania, in niciun caz... eu cu siguranta nu m-am imbogatit din cinematografia romaneasca. Un re�*gizor nu face bani in Romania. Am avut multe sanse sa ma duc in stra�*ina�*tate, sa regizez filme, dar nu am fa�*cut-o, am preferat sa raman in Ro�*mania. De ce? Am considerat ca ar fi o lasitate din partea mea sa para�*sesc tara. Este adevarat ca as fi fost bo�*gat daca plecam din tara, dar nu as fi avut aceleasi satisfactii profesionale, nu as fi reusit sa fac ce am facut in Ro�*mania. Am ales sa raman, chiar daca statul imi oprea 75% din incasari. Am preferat in schimb sa aduc filme din strainatate sa le regizez in tara, filme precum: "Francois Villon", "Cauta�*torii de aur", "Lupul marilor" ...

Daca ar trebui sa alegeti intre a fi regizor si a fi actor, ce ati alege?

S.N.: Cu siguranta, regizor. Ca actor joc doar rolurile care cred ca mi se po�*trivesc, cele pe care le-am inter�*pre�*tat de-a lungul anilor.

Ce proiecte noi aveti pentru anul acesta?

S.N.: Am ambitia sa aduc specta�*to�*rii in salile de cinema. Cinemato�*gra�*fele au disparut, au fost praduite inclusiv de catre cei din Ministerul Cultu�*rii si Cultelor. Arta cinema�*to�*gra�*fica se duce de rapa. Din 800 de ci�*ne�*matografe, nu mai avem nici 40. Vreau sa aduc din nou spectatorii in sa�*li�*le de cinema. Cum? Prin filme bune.

Proiectele lui Nicolaescu

POKER
Scenariul Adrian Lustig. Finantat de CNC in urma concursului din 2008
TRENUL MORTII
Scenariul Eugen Barbu. Finantat de CNC in urma concursului din 2004
CANDELE DE ZAPADA
Scenariul Corneliu Vadim Tudor. Finantat de CNC in urma concursului din 2004

Pãtruleasa i-a sucit minþile lui Sergiu Nicolaescu

AMORURI CU NÃBÃDÃI (Interesul Public)

Apetisanta ºtiristã sportivã de la Antena 1, Simona Pãtruleasa, apare aproape zilnic ºi în presa scrisã, în ciuda caracterului sãu deloc pe placul colegelor de breaslã (sau, poate, tocmai de aceea).
De ce nu le place suratelor de mic ecran, de ce o bârfesc în prime time, dar ºi, câteodatã, câtu-i noaptea de lungã, ar fi în zadar sã cautãm a desluºi. Nu de alta, dar cãrãrile gândirii doamnelor ºi, în special, ale domniºoarelor sunt teribil de întortocheate, rivalizând cu celebrul labirint al fiorosului Minotaur din antichitate. Aºa se face cã o recentã „ºtire“ despre bine dotata Simonã circulã fãrã embargo prin Antenele fetei mogulului Felix, ºi îl are în colimator pe celebrul Sergiu Nicolaescu.

Regizorul, actorul ºi senatorul post-revoluþionar Sergiu Nicolaescu (78 de ani) a suferit, la începutul anului, douã complicate operaþii pe creier, în urma cãrora a trebuit sã reînveþe sã meargã ºi sã vorbeascã. Constituþia sa l-a ajutat sã se recupereze rapid, astfel cã acum regizorul îºi doreºte cu ardoare aproape juvenilã sã înceapã lucrul la un nou film.

De trei ori doamna Nicolaescu

Pânã la a da din nou comanda „motor“, Nicolaescu a fãcut presei câteva declaraþii dacã nu ºocante, cel puþin incitante, în sensul cã, în fine, a recunoscut cã, dupã o relaþie de circa 11 ani, s-a cãsãtorit cu prea puþin cunoscuta Dana Ionicã (30 de ani, producãtoare în cinematografie).
Pe care, dupã spusele lui, a crescut-o ºi care este cea mai importantã femeie din viaþa lui. Respectând adevãrul... istoric, pânã acum trei femei au fost importante, cu acte, în viaþa tumultuosromanþatã a „comisarului Miclovan/Moldovan“: de prima soþie a divorþat dupã trei luni, de a doua s-a despãrþit dupã o convieþuire de cam zece ani, iar cu Dana abia ce ºi-a legalizat relaþia.
Tot la capitolul „femeia, eterna poveste“, domn’ Sergiu mai are o, sã-i zicem, ciudãþenie, pe care nu poþi sã nu i-o accepþi dacã judeci lucrurile din punctul lui de vedere, punct de vedere cu care semnatarul rândurilor de faþã este total de acord (oricum, nici vorbã de oareºce apucãturi pidosnice, ca sã zic aºa).
Bãrbat bine, stilat, cu ºarm, neocolit dintotdeauna de succese profesionale, cu bani, deci ºi cu succes aprioric la femei, Sergiu Nicolaescu nu concepe sã aibã o relaþie amoroasã cu o femeie trecutã de 40 de ani, deºi, balzacian vorbind, abia dupã 30 de ani începe adevãrata viaþã a urmaºelor primordialei Eve.

Juna vâlceancã, ruºinatã toatã...

Revenind la „ºtirea“ ce bântuie Antenele, ar fi de spus cã, invitat la emisiunea „Un show pãcã- tos“, Sergiu Nicolaescu a surpins mai toatã suflarea postului tv din Bãneasa.
De ce? Pentru cã în noul film pe care vrea sã-l realizeze o doreºte musai tot pe vâlceanca de 34 de ani Simona Pãtruleasa (care apare ºi în „Supravieþuitorul“). Fata e dotatã, nimic de zis (se vede cu ochiul liber), dar are patru aniºori în plus faþã de proaspãta doamnã Dana Nicolaescu, ceea ce cam contrazice apetenþa lui domn’ Sergiu pentru prospeþimea femininã de care are nevoie prin preajmã. Cum-necum, înainte de emisiune, regizorul a abordat-o direct pe Simonica, întrebând-o dacã este disponibilã în lunile mai-iunie, pentru a o avea la filmãri. Discuþia s-a prelungit, de era sã rateze Dan Capatos prezentarea invitatului, iar juna vâlceancã a roºit încântatã foarte. Apoi, zile la rând, regizorul a bombardat-o cu telefoane, ceea ce a stârnit invidia ºi ºuºotelile colegelor de ºtiri. Mai ales cã, din frânturi de discuþie (lãsate special sã se audã), reieºeau insistente invitaþii antefilmãri.

Top FUSTA ZGLOBIE

Fãrã prea multe comentarii în legãturã cu... legãturile primejdioase regizor - actriþã, în devenire ori cu nume (legãturi bine cunoscute ºi acceptate tacit în lumea filmului mondial), despre domn’ Sergiu ar mai fi ceva de remarcat. Cã Pãtruleasa i-a sucit minþile, e de înþeles (convalescenþa prelungitã fiind un motiv plauzibil). Ceea ce nu prea e de înþeles e poziþia lui domn’ Sergiu în vârful topului cuplurilor nepotrivite, ca sã nu zic ciudate, din punctul de vedere al diferenþelor de vârstã (totdeauna l-am apreciat ca pe un om serios, cu picioarele pe pãmânt; mã rog, e opþiunea domniei-sale...). În fine, iatã câteva exemple edificatoare (cu ori fãrã pirostrii), ce susþin ideea cã ºi urmaºii biblicului Adam o iau raznã când dau de o fustã zglobie, adicãtelea se cam prostesc la bãtrâneþe!

Aºadar:
Dana - Sergiu Nicolaescu: 47 de ani diferenþã.
Oana - Viorel Lis: 35 de ani.
Simona - Ion Dichiseanu: 33 de ani.
Monica- Irinel Columbeanu: 30 de ani.
Amalia - Ilie Nastase: 30 de ani.
Petre Roman - Silvia Chifiriuc: 26 de ani.
Cãlin - Ioana Tãriceanu: 25 de ani.
Nicole - Cornel Nistorescu: 24 de ani.
Laura Bijboacã - Teodor Atanasiu: 20 de ani.

OAU ce articol interesant :lol:

Anunþ important (Tricolorul)

În curând, se va da comanda "Motor!" la filmul de Epopee Naþionalã "Candele de zãpadã" - scenariul Corneliu Vadim Tudor, în regia marelui cineast Sergiu Nicolaescu. Aceasta pelicula e închinatã luptelor de la Oarba de Mureº (septembrie 1944), fiind nu numai un film de rãzboi, ci ºi unul de spionaj, subiecte împletite cu o palpitantã poveste de dragoste. Din distribuþie va face parte ºi marele actor Florin Piersic.

OMG!
ce tragic!

"Nimic nu stã în calea filmelor"

Regizorul Sergiu Nicolaescu se simte un om împlinit la 78 de ani, mai ales cã ultimul sãu film, "Supravieþuitorul", este primit bine de public. "Eu mã simt la vârsta asta ca un om dupã o boalã ºi mã resimt, dar nimic nu stã în calea filmelor, ele mã preocupã încontinuu", a declarat regizorul. În ciuda stãrii de sãnãtate precare, cu care a început acest an, maestrul a declarat cã intenþioneazã sã mai facã încã trei filme. "Mai am destule proiecte. Deocamdatã, vreau sã fac o comedie - "Poker", dupã piesa lui Adrian Lustig, un film despre Al Doilea Rãzboi Mondial - "Trenul morþii", ºi mai am un film, bazat pe un scenariu scris de Corneliu Vadim Tudor -"Candele de zãpadã", a mai spus Sergiu Nicolaescu, care va fi prezent vineri la premiera constãnþeanã a ultimului sãu film.

ANIMAT PLANET SHOW cu Sergiu Nicolaescu, Cristian Mungiu, Cristi Puiu (mai vechi, dar la fel de amuzant :-))

http://www.youtube.com/watch?v=GjRSLiX11nE

http://www.youtube.com/watch?v=GjRSLiX11nE

http://www.youtube.com/watch?v=2hGIlVinxOA

"Eu, cand fumez, imi vin idei nastrusnice" (personajul Andrei, "PISTRUIATUL")
http://www.youtube.com/watch?v=yasp2oiDDN4

"Nu vreau sa ma impac cu presa!"

Invitat la City FM de realizatorul Arthur Suciu, Sergiu Nicolaescu a atins in dialogul sau o serie de subiecte incitante, tratate foarte sincer. Celebrul regizor roman declara la inceputul emisiunii: “Am 64 de filme. Sunt un dinozaur. Da’ eu m-am facut.”

In legatura cu relatiile amoroase domnul Nicolaescu spune ca “nu esti sincer daca spui ca-ti place o femeie de 60 de ani”.

“In momentul de fata sa nu va asteptati sa ma impac cu presa. Nu, nici eu nu vreau, nici ea nu vrea. Sa vedem cine castiga” – este mesajul regizorului pentru mass media din Romania.

Maºinile, un fleac, le-am ciuruit!

Autor: Alexandru Banu

Sergiu Nicolaescu s-a maturizat odatã cu industria auto internaþionalã. A urmat pas cu pas evoluþia maºinilor ºi a avut ºansa de a da verdicte chiar de la volan în legãturã cu starea atelajelor conduse.

Mercedes, Opel ºi Renault sînt nume ale unor producãtori care au rulat cadre din viaþa pe ºosea a marelui actor ºi regizor român. Deºi era greu sã fii însoþit la drum de o producþie internaþionalã cu patru roþi, Sergiu Nicolaescu a fost privilegiat în acest sens. În distribuþiile sale figurau zeci de maºini ºi zeci de procedee cinematografice care le veneau de hac celor dintîi. Toate sacrificiile se petreceau în favoarea unor filme care au nãscut dialoguri memorabile, reamintite în cercuri de amici congeneri lui Sergiu Nicolaescu. Nici noi nu vom uita prea curînd de Comisar ºi de Buick-ul sãu, semn cã dragostea lui Nicolaescu s-a împãrþit în mod egal între filme ºi maºini.

ProMotor: Maºinile au jucat un rol important nu doar în filmografia dumneavoastrã, ci ºi în viaþa personalã...
Sergiu Nicolaescu:Maºinile ºi motocicletele au fost întotdeauna importante pentru mine. La început, în studenþie, prin 1939, am avut o motocicletã Zundapp. Dupã ce am aranjat-o, am vîndut-o, iar apoi mi-am cumpãrat un Ford demontat, pe care l-am adus în þarã cu o cãruþã, din Anglia (rîde). L-am aºteptat cam 8 luni ºi mi-a mai luat cîteva luni sã-l asamblez. Pe-atunci, dacã erau trei maºini strãine în Bucureºti, aparþinînd persoanelor de rînd, era mare lucru. Eu am fãcut totul, inlcusiv partea de vopsitorie. Urmãtoarea maºinã a fost o Ifa (din RDG), apoi am trecut la un Wartburg. Imediat, mi-am achiziþionat un alt Wartburg, doar cã acesta era nou... cãci primul fusese la mîna a doua. Cînd am început sã ies din þarã, mi s-au înfãþiºat maºini adevãrate, bune. Am achiziþionat pentru 4.000 USD un Opel Rekord 1700. Simultan, am avut ºi vreo trei Jawa, de 175 cmc, 250 cmc ºi parcã 350 cmc. Cînd mi-am cãpãtat statutul de regizor internaþional, cineva mi-a spus cã Opel-ul nu e de mine ºi, drept urmare, mi-a dat un Mercedes 250 cu mai puþin de 50.000 km la bord. L-am þinut pînã mi-am luat unul nou-nouþ.

ProMotor: Cum v-aþi permis toate aceste maºini?
Sergiu Nicolaescu: Începusem sã lucrez în Germania ºi veneam în þarã cu maºini. Am avut mai apoi un Mercedes 250, nou însã, pe care l-am înlocuit cu un alt Mercedes, 350, din primul lot fabricat. Toate aceste cumpãrãri ºi vînzãri s-au petrecut în 20 de ani, pînã cînd au apãrut maºinile de teren. Mi-am luat imediat un Nissan, iar acum am un Volkswagen Touareg.

ProMotor: De care dintre ele v-aþi ataºat cel mai tare?
Sergiu Nicolaescu: Poate cã de Ford ºi de Mercedes 350. La prima am lucrat enorm, am depus efort, am construit-o de la zero, iar a doua îmi plãcea pentru cã era extrem de puternicã.

ProMotor: Cînd v-aþi îndrãgostit de maºini?
Sergiu Nicolaescu: În copilãrie, m-am urcat într-un Ford înainte sã fi împlinit cinci ani. Nu ºtiu cum am reuºit, dar am intrat cu el în rîul Jiu. Nici mãcar nu avea cauciucuri. Habar nu am cum de s-a întîmplat. Am mers oricum cam un kilometru. La opt ani deja conduceam în poala tatii, el se ocupa de pedalier, eu viram. Pînã la 24 de ani condusesem un Puch, în Timiºoara. Era o motocicletã mereu învingãtoare pe la competiþii. Concura o femeie care cîºtiga tot timpul, cu un Puch 125. Am participat ºi o perioadã la curse, dar m-am lãsat repede.

ProMotor: Cum percepeþi diferenþa dintre epocile auto?
Sergiu Nicolaescu:Mari lucruri nu s-au schimbat, cred eu. Motorul ºi transmisia au rãmas, nu? Multe maºini de astãzi au computere ºi sisteme electronice ºi, desigur, un design cu totul altfel decît pe vremuri. Dar ºi atunci, Citroen 21, de exemplu, era o bombã, avea un aspect complet ciudat. Mai era ºi o Tatra, proiectatã, culmea, tocmai de cãtre un inginer român de la Politehnicã.

ProMotor: Ce maºini v-au impresionat puternic?
Sergiu Nicolaescu: Fordul ºi maºinile tatãlui meu, Buick, Chrysler ºi Plymouth, toate între 1936 ºi 1945. Din filme, Buick-ul comisarului... ce maºinã! Mare, impozantã, nu intra în garajul meu. Încã existã, am vãzut-o acum ani buni.

„Spectatorul de film e omul aproape sãrac“

de George Radulescu si Adina Mutar (ADEVARUL)

Sergiu Nicolaescu pune declinul cinematografiei româneºti pe seama „prãduirii" sãlilor de spectacole ºi a biletelor exagerat de scumpe. El admite însã cã regizorii tineri „au stofã".


64 de filme la activ, o revoluþie în care a jucat unul dintre rolurile principale ºi 14 ani de prezenþã în parlament. Sergiu Nicolaescu spune cã nu are adversari ºi cã nu este supãrat pe contestatarii sãi de conjuncturã. Crede în regizorii tineri, îºi aminteºte fãrã patimã de pãþaniile din vremea lui Ceauºescu ºi pare convins cã nu vom afla niciodatã ce s-a întâmplat cu adevãrat în decembrie 1989. Despre acestea ºi multe altele, numai „La masa Adevãrului", într-un dialog care pãtrunde discret în culisele vieþii lui Sergiu Nicolaescu.

CARTE DE VIZITÃ

S-a nãscut la 13 aprilie 1930, la Târgu Jiu.

A absolvit Universitatea Politehnicã Bucureºti, devenind inginer mecanic.

Dupã absolvire, a început sã lucreze la filmãri combinate în cadrul Studioului cinematografic „Alexandru Sahia".

S-a afirmat prin filmele „Dacii" (1966) ºi „Mihai Viteazul" (1970).

A participat activ la evenimentele din decembrie 1989 ºi a scris mai multe cãrþi pe aceastã temã.

Timp de 14 ani, a fost senator, ales pe listele FSN ºi PDSR.


Mulþi se întreabã cum de aþi reuºit sã faceþi atâtea filme înainte de `89, unele dintre ele chiar cu substrat împotriva regimului de atunci.

Vreau sã vã spun cã cenzura se aflã în filme. Eu nu am schimbat dupã '89 niciun film de-al meu. Toate au rãmas aºa cum au fost. Și Mihai Viteazul. Sunt acolo niºte poliloghii care nu aveau nicio legãturã cu mine sau cu filmul meu. Le-am lãsat. Pentru cã nu-i posibil sã schimbe cineva cartea sau un film pentru cã s-a schimbat regimul. Dacã am vrut sã fac altceva, am fãcut pe urmã. Pintilie a umblat, Piþa a umblat, toþi au umblat ºi le-au curãþat. Eu nu am fãcut treaba asta. Nu aveam nevoie. Nu fãcusem niciun compromis.

„Îi luam pe securiºti ºi îi bãgam în figuraþie"

Aveaþi la filmãri ºi la montaj pe cineva de la Securitate?

L-am trecut pe unul ºi la scenariu. Ca sã tacã omul din gurã. Îi luam pe securiºti ºi îi bãgam în figuraþie. Dar semifiguraþie. Gândilã era securistul care la început era împotriva mea. Începuse dur de tot sã mã necãjeascã. Dar, ca sã punem lucrurile la punct, vã spun cã eu nu am fost niciodatã cu regimul. Nu am fost nici împotriva regimului. Pentru cã nu mã gândeam nicio clipã cã se va schimba regimul. Mai mult decât atât, pentru mine trãdarea Occidentului a fost mai vizibilã, fiindcã mi-au propus sã fug din þarã, de mai multe ori. Și francezii, ºi nemþii mai târziu, ºi americanii, din primul moment.

Nimeni nu s-a gândit sã ne elibereze pe noi, românii. Sigur cã eram prea mici, prea puþin importanþi, dar pe mine m-a jignit treaba asta.

Ceauºescu nu v-a reproºat niciodatã, personal, vreo rãzvrãtire, cum a fost în cazul filmului „Mircea"?

La „Mircea" trebuia sã se þinã premiera pe 5 iunie 1989. Eu eram în Germania. Pe 3, primesc un telefon de la Dulea, care era ministru adjunct, ºeful cinematografiei. Zice: „Tovarãºul Sergiu, trebuie sã veniþi la Bucureºti, pentru cã sunteþi primiþi «sus» – Titus Popovici, tovarãºa Suzana Gâdea ºi dumneavoastrã". Zic: „Unde sus?" „Pãi, la birourile unu ºi doi" „Pãi veneam oricum, pentru cã e premiera pe 5. Îmi zice cã nu, nu mai e premiera, s-a amânat. Chestiunea asta voiau sã o discute tovarãºii cu noi. Era prima datã când a vrut sã vorbeascã Ceauºescu cu mine. Pânã atunci, îl vãzusem de trei ori, trecând sau dând mâna. La ziua lui, a dat mâna cu Francisc Munteanu, care era preºedintele Asociaþiei Cineaºtilor, ºi cu mine. Am zis cã, dacã nu are loc premiera, nu vin ºi am închis telefonul. Sunã telefonul din nou. Titus Popovici: „Sergiule, te urci în avion ºi vii, mâine suntem «sus»". Îi zic: „Titus, se þine premiera?" Îmi zice cã nu. „Atunci, nu vin!"
Titus era violent: „M-ai bãgat în rahat ºi acum mã laºi!" Mi-a închis telefonul. Sunã a treia oarã telefonul. „Sergiule dragã – era Suzana Gâdea, fosta mea asistentã, pe urmã a ajuns profesoarã de fizicã la Politehnicã, la ingineri mecanici –, trebuie sã vii, cã mergem la tovarãºii"
Zic: „Tovarãºa Gâdea, am vorbit ºi cu Titus, nu vin". Aici mi-am dat seama cã era fatã deºteaptã. „Alo, alo, nu mai aud nimic." Și a închis telefonul. Ca sã nu fie obligatã sã mã toarne, s-a prefãcut cã nu m-a auzit.

Dar Titus Popovici v-a turnat?

Titus mi-a închis telefonul pentru cã eu am spus cã nu vin. M-am întors în toamnã, mi-au ridicat paºaportul ºi, cu multã greutate, am reuºit sã-l reprimesc în decembrie. Am plecat în decembrie ºi m-am întors în þarã pe 15 decembrie. Și pe 21 s-a întâmplat ce s-a întâmplat.

„Nu am fost niciodatã agent german. Nici agent de orice alt fel nu am fost. Nici mãcar propuneri nu mi s-au fãcut"

„Nu o sã aflaþi niciodatã adevãrul despre Revoluþie"

De ce v-aþi dus în Germania? Istoricul Alex. Stoenescu, care are acces la foarte multe informaþii, scrie în cartea lui cã aþi fost unul din cei racolaþi. Sunteþi trecut acolo ca unul din cei „chemaþi".

Racolat de nemþi? Ar putea sã spunã chiar mai mult. Și Ceauºescu m-a învinuit de aceeaºi poveste. Probabil cã avea astfel de informaþii...
Dacã avea informaþii, spunea altceva. S-a luat dupã ce a spus Ceauºeasca în prezenþa unui plutonier, când ea a întrebat cine conduce România. Ãla a spus: „Ion Iliescu ºi Sergiu Nicolaescu". „Ai vãzut, Nicule, cine e ãsta? Acum te-ai convins cã e agent racolat de nemþi?!" Asta e scrisã în ziare, a declarat-o plutonierul. Stoenescu ºi-a cam schimbat pãrerea acum. Am vãzut câteva cãrþi de-ale lui în care opinia sa e complet schimbatã. Și opinia despre Antonescu este alta. Dar spre bine. Eu vreau sã spun urmãtorul lucru: nu am fost niciodatã agent german. Nici agent de orice alt fel nu am fost. Nici mãcar propuneri nu mi s-au fãcut. Sã zici cã a venit cineva sã-mi spunã: „Nu vrei sã fii agent?"...
Pentru cã, fãrã doar ºi poate, eram unul dintre puþinii români care au ieºit peste graniþã ºi se întorceau. Eram cel mai popular dintre românii care ieºeau ºi intrau. Mai erau Ion Dacian, Ciulei, Pintilie. De aia mi-au ºi ridicat paºaportul. Și mai existã o întâmplare ciudatã. La un moment dat, o cântãreaþã, Roxana Gheaþã, care plecase în Italia cu soþul ei italian, avea o casã cumpãratã de italian pentru ea în Primãverii. Și a zis cã vrea s-o vândã. Eu am zis cã sunt amator.
Preþul era de 25.000 de dolari. Eu eram plãtit în dolari. Dãdeam statului român cam 75 la sutã din banii pe care îi primeam. Mi-a spus Niculescu-Mizil ºi omul lor de încredere cã au dat cererea spre aprobare ºi cã acolo a murit. Nu se punea problema ca eu sã cumpãr casa. Trebuia sã intru în cartier, sã fiu acceptat. Acolo s-a opus Ceauºeasca.

Ne puteþi spune ce leafã aveaþi?

Aveam mai mult decât oricare dintre cei care lucrau afarã. Luam la un film 50-60.000 de dolari. Fãceam contract, îl aduceam în România, era aprobat ºi, pe mãsurã ce eram plãtit, aduceam banii.

Aveaþi ºi un salariu fix?

Nu, nu aveam.

Drepturi de autor?

Drepturi de autor nu am ridicat niciodatã. Nici de la nemþi, nici de la români. Dar sã revenim la poveste. M-am întors pe 15 decembrie 1989. Imediat mi-au reþinut paºaportul. E foarte ciudat cã, plecând de la München, unde am vãzut niºte prieteni, le-am spus cã, pânã la 1 ianuarie, Ceauºescu n-o sã mai fie. Nu ºtiu de ce le-am spus treaba asta.

V-a ºoptit vreo pãsãricã...

Probabil. Am intrat în România. Am lãsat paºaportul la aeroport. Era 15 decembrie. Am aflat de Timiºoara la televizor, era ºi „Europa Liberã"... Și, pe 21 dimineaþa, a venit la mine ºoferul ºi am intrat hotãrât în Revoluþie.

Începea mitingul...

Am intrat în miting. M-am dus la un colonel, Niculescu, care a scris niºte prostii mari de tot. Mi-am luat niºte arme. Și am cerut grenade de la comandantul unitãþii, pe care mi-o recomandase generalul Milea pentru filmul urmãtor pe care l-am fãcut ºi care se numeºte „Coroana de foc".

Când i-aþi cerut grenade colonelului?

Înainte de miting. Spargerea mitingului a fost pe 22 decembrie. Pe 21, a fost mitingul lui Ceauºescu. Armele le-am lãsat acasã. Dar am plecat cu grenadele.

Deci v-a dat grenadele...

Mi-a dat grenadele.

Le-aþi cerut pentru filmare?

Eu i-am spus sã-mi dea trei grenade. El mi-a dat douã. Defensive erau amândouã. Una era de antrenament, cealaltã adevãratã. Le-am pus în buzunar ºi m-am dus în piaþã.

Cu ce gând le-aþi luat?

Aveam ceva în cap, dar asta nu vã spun... Era mult prea riscant.

Voiaþi sã-l ucideþi pe Ceauºescu?

Luasem ºi o portavoce. Am trecut prin toate cordoanele. Se uitau soldaþii la mine: „Uite-l pe Nicolaescu!" Am trecut pe unde am vrut. Am intrat în piaþã. Acolo, am vãzut spargerea mitingului. Vã spun eu, pe Ceauºescu l-au dat jos muncitorii. El a fost dãrâmat de muncitori. Ei au ieºit pe 22 decembrie, dimineaþa. 500.000 erau muncitorii – de la IMGB, „Timpuri Noi", Pipera, „23 August", „Griviþa".

Când vom afla adevãrul depre evenimentele din `89?

Nu o sã-l aflaþi niciodatã.

Eraþi dispus sã vã sacrificaþi viaþa în momentul acela?

Normal. Grenada adevãratã am luat-o pentru mine.

Când v-aþi dat seama cã „a explodat mãmãliga"?

În dupã-masa lui 22 decembrie. Atunci, pe terasa fostului sediu al CC al PCR, eram eu, Verdeþ ºi Iliescu. Erau 500.000 de oameni. Cât vedeam cu ochii. În momentul acela, a apãrut Verdeþ ºi a zis: „Tovarãºi, sunt Verdeþ!" Lumea a început sã urle. Roman i-a dat microfonul lui Iliescu. Eu nu am vãzut cã i-a dat microfonul. Și Iliescu a început ºi el cu „tovarãºi", ºi lumea a început iar sã urle. El era omul cu care eu am venit de la televiziune. În clipa aceea, i-am smuls microfonul din mânã, i-am zis ºi lui ceva ºi am spus: „Sunt eu, Sergiu Nicolaescu!" În momentul ãla, 500.000 de oameni au început sã strige „Sergiu, Sergiu!" A fost cel mai fantastic moment din viaþa mea. Le-am spus aºa: „De aici înainte, când veþi dori sã strigaþi numele cuiva, sã nu o mai faceþi! Sã strigaþi România!" Și au început sã strige „România". În clipa aia, mi-am dat seama cã se va schimba regimul. E adevãrat cã eram mult mai emoþionat dupã strigãtele „Sergiu, Sergiu!", care nu se mai opreau.

Vã cunoºteaþi cu Ion Iliescu dinainte de Revoluþie?

Nu. Iliescu a venit între 1.30 ºi 2.30 la televiziune, adus de Mihai Bujor, care a vãzut cã eu m-am certat cu Caramitru ºi a venit sã mã întrebe dacã îl aduce pe Iliescu. Auzisem de Iliescu de la Titus Popovici. El se ducea la Iliescu. La un moment dat, mi-a ºi spus, era în lift: „Nu vii cu mine la Iliescu?" Am întrebat cine-i Iliescu. „Pãi, e cutare, omul care vine dupã." Nu îl ºtiam.

Titus Popovici nu v-a turnat? La un moment dat, spuneaþi cã aþi gãsit în sertar la C.C. o scrisoare în care se disocia de ce aþi fãcut dvs.

Titus Popovici nu m-a turnat. În principal, ºtia cã eu, ca ºi el, sunt împotriva regimului. Numai cã el trebuia sã joace rolul pe care-l avea în Comitetul Central, cã altfel nu mai exista niciunul dintre noi. Titus ºtia cã sunt împotriva regimului, împotriva lui Ceauºescu. Discutam lucrurile astea foarte deschis.

Dar, revenind la povestea cu grenadele, cine este acel colonel?

Este colonelul Niculescu, care este scos la pensie.

A fost dispus sã vã dea ºi muniþie, ºi arme...

Armele erau ale mele.

De unde?

Poveste.

Aveaþi armele astea acasã?

Aveam acasã un revolver cu butoi cu nouã cartuºe, calibrul 22. Am cumpãrat pistolul din Finlanda. Arma o aveam cumpãratã de la Paris. Cred cã dinainte de '70. Era o armã semiautomatã, o am ºi acum, cu 20 de cartuºe ºi cãreia i-am cumpãrat ºi un dispozitiv de silenþiozitate.

Se auzea mult mai uºor, era cu amortizor. Aceste douã arme i le-am dat colonelului sã le regleze în poligon. Când m-am dus la el, pe 21 decembrie dimineaþa, i-am spus: „Domnule colonel, vrei sã ajungi ministru?"

Tipul a recepþionat, nu mi-a rãspuns ºi a apãrut în Biroul politic. În momentul ãla, am tãcut. Am spus: „Eu plec, poþi sã-mi dai chestiile alea pe care þi le-am dat împrumut?" Ieºind pe uºã afarã, i-am spus sã-mi dea ºi trei grenade. Mi-a dat douã. El a declarat într-un ziar cã mi-a dat trei.

Ce aveaþi de gând?

Nu mai spun, erau copilãrii. Aveam aceste arme care, dacã mi le-ar fi gãsit, eram prãpãdit. Eu am fost în primul TAB care a ajuns la televiziune. Dar ºtiam cã la mine acasã sunt douã arme. În loc sã intru în televiziune, locuiam foarte aproape de televiziune, am alergat acasã, am luat armele ºi le-am aruncat vizavi, unui neamþ care lucra la Ambasada germanã.

Armele le-am aruncat în curte. Și el le-a luat. Și mi le-a dat înapoi dupã '90. Din cauza asta a intrat înaintea mea Caramitru. Caramitru fãcea poze, iar Mircea Dinescu ieºise cu securiºtii care-l pãzeau în Piaþa Confederaþiei. Am trecut pe lângã el.

De ce nu aþi mai rãmas în politicã?

Nu era de mine.

Aþi avut mai multe mandate de senator...

Am fost 14 ani senator. Trebuia sã aibã grijã cineva de cinematografie. Dupã ce am plecat eu, uite unde a ajuns cinematografia. În primul rând, nu am mai fãcut filme. Am fãcut ºapte filme în 18 ani. Și eu fãceam douã filme pe an...

Dar erau alte condiþii. Mulþi spun cã, atunci când venea Sergiu Nicolaescu, putea sã ia un sat întreg ºi sã facã ce voia...

Și acum, dacã se duce Sergiu Nicolaescu, face. E acelaºi lucru. Pentru cã se ducea X-ulescu, pe care nu-l ºtia nimeni, ºi ãia îi ziceau: „Vezi-þi de treabã!" Dacã mergeam eu, era altceva.

Cum îi vedeþi pe regizorii din noua generaþie?

Foarte bine.

Au stofã?

Au.

Care dintre ei?

Mitulescu, Mungiu. Mai sunt... Radu Muntean, spre exemplu.

De ce credeþi cã nu se mai fac filme poliþiste?

Pentru cã, în momentul ãla, s-ar vedea diferenþa. Nu poþi sã faci un film poliþist la începutul carierei. Pentru cã se vede imediat diferenþa. Ei au fãcut un lucru foarte interesant ºi foarte bun. Au cãutat primitivismul cinematografiei. Un aparat pus undeva, care înregistreazã. Cam asta-i tehnica unora dintre ei. Nu generalizez. Și nici nu trebuie generalizat. Mungiu a fãcut un film bun ºi înainte. La al doilea, s-a luat dupã Cristi Puiu ca sã punã ºi el aparatul. A fãcut ºi filmul „Occident", care a fost un film bun.

Vin sã vã consulte, sã vã cearã pãrerea?

Nu, nu m-a consultat niciodatã nimeni. Toatã lumea ºtia totul.

Dar i-aþi fi sfãtuit dacã ar fi venit la dumneavoastrã?

Nu ºtiu. Eu m-am purtat foarte frumos cu tinerii. Am debutat opt tineri. Și am încurajat tinereþea pentru cã ºi eu am fost tânãr. E normal cã ceva nou nu poate sã aducã decât tinereþea. Eu, tânãr fiind, am fãcut „Dacii" ºi „Mihai Viteazul". Aveam sub 40 de ani ºi o faþã de 28 de ani.

De unde a apãrut fractura aceasta între tinerii cineaºti ºi „dinozaurii" cinematografiei româneºti, aºa cum spuneau ei?

Nu este o fracturã. Ei contestau CNC-ul ºi modul cum se desfãºurau concursurile, dar nu au spus niciodatã care erau regulile concursului... Scenariile lor au fost trecute în momentul în care eu mã ocupam de cinematografie. Nu e o luptã între generaþii. Nu a fost niciodatã. Pentru cã, dacã te uiþi, toate scenariile au fost aprobate de CNC. Și era sub influenþa mea CNC-ul pe vremea respectivã. S-au fãcut 92 de filme.

Vã deranjeazã cei care vã criticã?

Nu. Pentru cã sunt tineri ºi, într-un fel, încearcã ºi ei. Unii ºi-au dat seama cã greºesc ºi tac din gurã. Alþii nu tac. Dar pe mine nu mã deranjeazã.

De ce credeþi cã oamenii nu mai merg la cinematograf ca altãdatã?

E adevãrat cã oamenii nu mai merg la cinematograf. Motivul pentru care nu mai merg la cinematograf este cã, de câþiva ani, din 800 de cinematografe, am rãmas cu 37. La acestea, biletul începe de la 18 lei. E o sumã foarte mare. Ca sã scoþi pentru tine ºi iubita ta aproape 50 de lei...

Aþi fost în parlament, nu v-au atras atenþia bãieþii aceia „deºtepþi" care au tot mãritat sãlile de cinema ºi le-au fãcut discoteci ºi cazinouri?

Eu am luptat împotriva lor. Cinematografia, ca ºi televiziunea, ca ºi radiodifuziunea, trebuie sã þinã de aceeaºi conducere. Acesta este lucrul pe care eu l-am fãcut. Sãlile de cinema s-au prãduit în ãºtia patru ani. Și înainte s-au închiriat, dar închiriatul este altceva. În clipa în care au intrat liberalii s-a întâmplat toatã porcãria. Au legalizat unele furtiºaguri mai mici, fãcute de directorii de cinema sau alte întreprinderi.

Toate cinematografele aparþineau CNC, dar în CNC exista o întreprindere care avea toate aceste cinematografe. În 1990, cinematografele erau împãrþite în douã – unele care aparþineau României Film ºi cele noi, care aparþineau primãriilor. În 1990, pe 8 februarie, a apãrut primul decret-lege prin care toate cinematografele au trecut la CNC. Acum, actualul ministru vrea sã le dea înapoi. A ºi ieºit legea. Numai cã în legea respectivã scrie „poate" ºi cu acest „poate" mai am o luptã. Eu am luptat pentru independenþa cinematografiei, pentru Legea 630, pe care am fãcut-o eu.

„Adevãratul spectator de film e omul mediu, aproape sãrac. E muncitorul, sunt elevii."

Au apãrut multiplexurile...

Sunt scumpe. Oamenii care merg la multiplex se duc la magazine. Sunt oameni care au bani, cumpãrã ceva ºi intrã ºi la cinema. Adevãratul spectator de film e omul mediu, aproape sãrac. E muncitorul, sunt elevii. La multiplex, trebuie sã ai bani mulþi. Elevilor trebuie sã le dea pãrinþii banii. Dacã nu le dau, ce fac? Cinematografele erau ieftine. „Studio" are bilete la jumãtate de preþ...

Se spune cã acela care vrea sã meargã la film ºi are de ales între Studio ºi Multiplex mai gãseºte cinci lei ca sã meargã la Multiplex. Pentru cã este altã calitate.

La unii conteazã cinci lei. Oamenii sãraci nu mai vin la film. Se mai întâmplã ceva - puterea televiziunilor nu are limitã. Un film l-ai fãcut anul ãsta, anul ãsta îl dai la televiziune. Unde în lume se mai întâmplã asta? Suntem unica þarã din lume.

De telenovele ce pãrere aveþi?

Majoritatea sunt slabe. Cel puþin slabe ca tehnicã.

Dar ca gen cum sunt? Fac mai mult rãu decât bine?

Eu cred cã vin doar sã accentueze rãul. Pe cine poate interesa, de pildã, o telenovelã cu þigani? Noi nu facem decât sã acceptãm ºi sã încurajãm asta. Îl ia pe Viziru, pe care eu îl fac cântãreþ în filmul meu, ºi îl bagã acolo în gunoaie. E adevãrat cã actorii se duc, nu aleg. Ei trãiesc din asta.


„Cinematografele s-au prãduit. Oameni care erau temporar puºi în funcþii au împãrþit banii, au primit ciubucuri."

Care ar fi prima mãsurã pe care aþi lua-o dacã aþi fi ministru al culturii astãzi?

Nu am vrut niciodatã sã ocup vreo funcþie. Dovadã cã 14 ani nu am ocupat nicio funcþie. Nici când am avut totul la dispoziþie. Atunci, l-am pus pe Piþa. În primul rând, aº face sã þinã cinematografia direct de guvern sau de parlament. Independenþa cinematografiei este obligatorie. Cinematografele sã revinã din nou României Film. S-au prãduit, ãsta este cuvântul. Oameni care erau temporar puºi în funcþii au împãrþit banii, au primit ciubucuri.

Nu am auzit de niciun dosar penal.

Dar asta nu s-a întâmplat numai în cinematografie. În toate domeniile este aºa. Uitaþi-vã ce s-a întâmplat în privinþa strãzilor, a autostrãzilor...

„Antonescu nu mi-e simpatic, dar a fost un mare român ºi unul din cei mai importanþi conducãtori de stat pe care i-am avut noi"

Care este filmul dvs. preferat?

Am fãcut 64 de filme. 64 de copii. Și atunci, îmi calc pe suflet punând unul mai în faþã. Dar o fac. Nu poate nimeni sã nu recunoascã cã „Mihai Viteazul" e cel mai important film românesc. Este singurul care a fost cumpãrat de americani ºi difuzat în lumea întreagã de Columbia Pictures. Numai asta dacã o spui ºi gata…

Dar poate aveþi ºi unul de suflet...

Pe urmã, vine un alt gen. Adaptãrile cinematografice. Eu le iubesc foarte mult pentru cã sunt romane foarte bine construite. Și atunci, aº pune „Osânda" sau „Atunci i-am condamnat pe toþi la moarte". Acestea au fost filmele care mi-au dat satisfacþia cea mai mare. Dar succesul cel mare îl fac „Nea Mãrin miliardar", „Dacii"... La „Mihai Viteazul" nu poþi sã vorbeºti, la fel cum nu poþi sã vorbeºti de filmul lui Mungiu care a luat premiul la Cannes. Cine vorbeºte de un astfel de film înseamnã cã este un idiot. Nu mai conteazã filmul, conteazã premiul. Cinematografia românã a ajuns sã primeascã premiul Cannes-ului.

„Orient Express" nu vã este drag?

„Orient Express" este genul de film pe care îl prefer eu. Cum sunt ºi „Ciuleandra" ºi cele pe care le-am mai spus.

Dar din seria de aventuri?

Pe alea le-am fãcut la comanda strãinilor. Am fãcut Jules Vernes, Jack London, Mihai câine de circ.

Cele poliþiste?

De ce am fãcut filme poliþiste? Pentru cã dedesubtul lor era istoria poporului român. Te uitai acolo, vedeai directorul cã se plimbã ºi sus erau tablourile lui Mihai ºi al lui Antonescu. Aºa cum au fost Marx ºi Engels, aºa se purtau Antonescu ºi Mihai. E adevãrul asupra epocii respective.

V-au lãsat comuniºtii cu tablourile acelea la filmãri?

Nu. Dumitru Popescu, cel mai mare cenzor, zis Dumnezeu, care era un tip foarte deºtept, talentat, îmi numãra împuºcãturile. Și atunci cum sã nu pun tablouri? L-am luat pe Zelea Codreanu... Erau ºi la ei scãpãri.

Vã consideraþi naþionalist?

Categoric da.

Ne judecãm greºit istoria în momentul de faþã? Mã refer la perioada interbelicã...

Din pãcate, da. Antonescu nu mi-e simpatic, dar a fost un mare român ºi unul din cei mai importanþi conducãtori de stat pe care i-am avut noi. A fost un român de mare valoare. El, Kogãlniceanu, Ion I. C. Brãtianu, Carol I. Nu vorbim de catastrofe, cum e Mihai de Hohenzollern.

Miclovan ºi Moldovan, personajele pe care le-aþi interpretat, nu aparþineau niciunui grup politic...

Ei se lãudau cã nu aparþin politic... Atunci când am fãcut „Un comisar acuzã", am dat de un material care dezvãluia cã legionarii s-au oprit cu execuþiile la o celulã distanþã de cea a lui Ceauºescu. Pentru cã legionarii îi executau numai pe cei care au fost politic împotriva lor. Cu comuniºtii, nu aveau nimic de împãrþit.

Suntem încã tulburaþi de fricã? Avem frustrãri, temeri nejustificate în raport cu istoria recentã?

Sigur da. Altfel, nu-mi imaginez de ce e o diferenþã atât de mare între istoricii noºtri. Am cercetat toatã istoria României când am fãcut „Mihai Viteazul" ºi „Dacii". O ºtiam mai bine decât istoricii. La „Dacii" am fãcut legendã - cã dacul, când moare, ia o bucatã de pãmânt ºi ºi-o pune pe piept. Este o invenþie de-a mea. Vitalitatea unui popor se manifestã în politicã. Începutul comunismului la noi este o lipsã de vitalitate. Totul era rusesc, inclusiv istoria. Dacã nu existã o culturã care sã înlocuiascã vitalitatea politicã, naþiunea dispare. Lucrul ãsta l-a spus Iorga. Poate nu cu aceste cuvinte, dar el a spus-o. Fãrã doar ºi poate, acest lucru m-a condus pe mine sã încerc sã arãt adevãrul, sã fac istorie adevãratã.

Sunteþi un om religios?

Nu sunt un om religios. Dar iubesc tradiþia. Respect religia pe care am moºtenit-o de la pãrinþii mei ºi de la þarã. O respect, dar nu sunt religios. Nu mã duc la bisericã. Nu mã manifest. Vreau sã spun cã primul film în bisericã a fost „Mihai Viteazul". Încoronarea. Serviciile pe care le-am fãcut eu Bisericii sunt imense, pentru cã am avut curajul sã fac în '70 „Osânda", punându-l pe Mihai sã-ºi urce Golgota cu o cruce în spate, exact ca a lui Isus. Când a vãzut asta Dumitru Popescu, s-a ridicat în picioare. I-am spus: „Staþi jos sã vedeþi pânã la sfârºit!" S-a aºezat. Și, în final, Amza urca dealul, e împuºcat din spate, când ajunge sus se agaþã de cruce ºi crucea cade. În momentul ãla, eu, care eram lângã el, am zis cã-l pãcãlesc ºi i-am spus: „Pãi vedeþi de ce am urcat-o?! Ca s-o dãrâm!" Realitatea nu era asta. Ceea ce rãmânea în sufletul omului era altceva. Era neomenia ãlora care trãgeau în el. Era o luptã...

Traversãm o perioadã jalnicã din punct de vedere politic?

Nu. Au fost ºi alte perioade jalnice.

Puteþi sã ne spuneþi care au fost cele mai interesante momente din spatele filmelor pe care le-aþi fãcut?

Eu am umblat în istorie, dar nu vi se pare curios cã am murit de atâtea ori? Aproape întotdeauna muream. Pentru cã personajele erau neutre. Pentru cã nu þineau nici cu regimul ãsta, nici cu celãlalt. Era un idealism pe care-l transmiteam. Spectatorii nu înþeleg întotdeauna tot, dar intuiesc ce ai vrut sã spui. „Nemuritorii" este un film care place la toatã lumea. Dar acolo sunt 13 inºi care mor pentru un ideal – sã aducã steagul lui Mihai în þarã. Și în þarã sunt omorâþi chiar de români. Sau „Coroana de foc", unde iar am reluat tema lui Mihai. Cu fantezia normalã cu care m-a influenþat cinematografia francezã.

Interesant este cã publicul de film în general vrea happy-end...

Eu întotdeauna le-am dat sfârºituri triste. În afarã de „Nea Mãrin miliardar". Întotdeauna am sfârºit cu eroul care murea.

Cu Jean Constantin faceþi un cuplu foarte reuºit...

Ãsta este un mare curaj. Nu existã niciun actor în lume care sã fi avut curajul în filme serioase sã ia alãturi de el un comediant.

Dar s-a adaptat excepþional în „Supravieþuitorul".

Eu m-am agãþat de Jean Constantin. Nu l-am lãsat aproape în niciun film.

Cum v-a venit ideea acestui personaj, Limbã?

Jean Constantin pigmenteazã foarte mult. De aia îl ºi folosesc.

Dupã ce criterii alegeaþi distribuþia?

Nu ºtiu... Mã uit.

Puneþi accentul pe intuiþie?

Da, pe intuiþie. Și nu fac probe. Niciodatã în viaþa mea nu am fãcut probe.

Cascadoriile din filmele dvs. cine le realiza? Lucraþi cu cineva?

Nu. Eu am fãcut prima ºcoalã de cascadori din România. Am fãcut ºapte – opt ºcoli de cascadori în România. Eu am fãcut cascadorie bazându-mã pe sportul pe care-l ºtiam ºi pe care-l fãcusem. Și pe autoritatea pe care o aveam. Le spuneam exact ce aveau de fãcut. Sã vã dau un exemplu. În „Orient Express", am pus aparatul pe ºinã, le-am spus cã eu sunt în faþã, la 30 – 40 de metri, iar când a trecut locomotiva de mine, sã ia aparatul, unul de un picior, unul de alt picior, ºi sã iasã de pe ºinã.
Știau cã trebuie sã ia de picior aparatul ºi sã fugã când trece locomotiva de mine. Când a plecat trenul, am auzit, la un moment dat, strigãtul celui de pe margine: „Sãããri!" Mi-a plãcut momentul... Era o senzaþie sã stai pe ºinã, sã vezi locomotiva venind spre tine. Și am stat pânã în ultima clipã. Spun clipã pentru cã era a 24-a parte dintr-o secundã.

Care cinematografie vã este mai aproape de suflet? Cea francezã, cea americanã?

Cea francezã a anilor '60 ºi cea americanã, fãrã doar ºi poate.


Cel mai redutabil adversar...

Nu am adversari. Nici mãcar duºmani nu am care sã aibã meseria mea. Într-un spectru mai larg însã, pot enumera lenea, ciubucul... Le ºtiþi mai bine ca mine! Ne trebuie mult prea mult timp pentru ca apele sã se limpezeascã în societate.
Nu vedeþi cã acum toatã lumea zice „români = hoþi, þigani"?! E ºi vina politicului... Dar ce poþi sã faci cu þiganii?! Cã existã între ei oameni care muncesc, care fac afaceri, e adevãrat. Dar majoritatea sunt cerºetori. Vreau sã spun urmãtorul lucru: pe mine, mã iubesc foarte mult þiganii. Dacã mai trec pe lângã români care nu mã recunosc, când trec pe lângã þigani nu existã sã nu mã recunoascã. Ne trebuie mult prea mult timp pentru ca apele sã se limpezeascã în societate. Nu vedeþi cã acum toatã lumea zice „români = hoþi, þigani"?!

Oamenii „din umbrã"

Titus Popovici, Dumitru Fernoaga, Ghiºe, era un ministru adjunct la culturã, Ion Brad. Aceºtia m-au susþinut. Și mai sunt ºi alþii. Vreau sã vã spun cã eu nu fãceam ceea ce am fãcut dacã eram singur. Fernoaga, care era ºef de studio, vedea cã eu am pus pe perete, la filmãri, tabloul lui Zelea Codreanu. Și lui îi plãcea.

Chit cã avea legãturi ºi cu Securitatea. Îi plãcea ce fãceam. Oamenii intuiesc. Nu înseamnã cã, dacã pun tabloul lui Zelea Codreanu, sunt eu legionar sau o fac pentru legionari. Doamne fereºte! Aºa vãzuserã ºi ei în copilãrie. Și asta dãdea impresia de adevãrat. Senzaþia de adevãrat.

Vreau sã vã spun cã eu nu fãceam ceea ce am fãcut dacã eram singur

Poveste de viaþã

„Nicu Ceauºescu avea amante pe care le mai foloseam ºi eu"

Când avea Nicuºor Ceauºescu 15 ani, eu am avut premiera la „Mihai Viteazul". Eram la Athenee Palace, la recepþia de dupã premierã. Și l-a trimis pe unul dintre cascadori sã vinã sã mã invite la el la masã. I-am transmis cã eu îl invit pe el la masa mea, pentru cã eu am musafiri. „Nu pot sã vin!" Nu a venit nici el. Era un puºti. Pe urmã a crescut. Ajunsese secretar. Și am crezut cã-mi poartã râcã.

Ne-am mai potrivit sã picãm împreunã când a crescut bãiatul. Avea amante. De unde sã ºtiu eu cã sunt amantele lui Nicuºor?! Le mai foloseam ºi eu... Aºa am surprins-o o datã pe Elena Ceauºescu cum stãtea pe o stradã sã vadã dacã vine o tipã de-a lui la mine.

Altã datã, eram la mare, la Olimp. Filmam noaptea pe stradã. Mi-a spus cineva cã este Ceauºescu acolo. Era cu Viorel Pãunescu, care era directorul barului ºi prieten bun cu Nicu Ceauºescu. I-am vãzut cã au ieºit afarã ºi se uitau. Trimite pe cineva sã mã invite în bar. Și i-am spus cã nu pot sã vin, pentru cã am filmare, am actori. „Trebuie sã termin. O sã vin dupã." Dupã filmare, de abia am aºteptat sã mã duc acasã. Dar eu nu fac din asta vitejie.

M-am mai pomenit cu el într-o duminicã dimineaþã, când a venit la un film. Am intrat, ne-am aºezat, el mai în faþã, eu puþin mai în spate. Am vãzut filmul. S-a ridicat ºi a zis: „Bã, frig e la voi aici... Ce frumos e filmul!" Atât! De unde sã ºtiu eu cã sunt amantele lui Nicuºor?! Le mai foloseam ºi eu... Aºa am surprins-o o datã pe Elena Ceauºescu cum stãtea pe o stradã sã vadã dacã vine o tipã de-a lui la mine.

Nea Mãrin, cel mai popular personaj
de Ioana Bogdan (Adevarul)

Inegalabilul Amza Pellea în rolul „Nea ... Sergiu Nicolaescu spune cã Nea Mãrin e un rol creat de Amza Pellea, un actor care nu poate fi înlocuit
Amza Pellea nu mai e printre noi. Nici ªtefan Bãnicã, nici ªtefan Mihãilescu-Brãila, nici Colea Rãutu. În plus, au trecut 30 de ani de la premiera lui „Nea Mãrin Miliardar".

Pelicula are cea mai mare cotã de popularitate din România. „ªi acum am un rol pentru Amza, când îmi fac distribuþiile. Îmi lipseºte Amza. A fost actorul meu fetiº", mãrturiseºte regizorul lui „Nea Mãrin Miliardar". „El era Nea Mãrin, îl crease pe Nea Mãrin ºi-l jucase la televiziune", conchide autorul peliculei, fãrã drept de replicã.

Amza contribuise decisiv la succesul unui film turnat toamna, pe litoral, în circa 30 de zile, cu un buget – era anul 1978 – de 6 milioane de lei. „Un record de spectatori!", exclamã astãzi Nicolaescu. ªi, într-adevãr, filmul ocupã primul loc în topul filmului românesc, cu aproximativ 14 milioane de spectatori.
Regizorul mai spune cã Amza a intrat în pielea ambelor personaje - miliardarul ºi olteanul – cu un talent egal.

„Amza putea sã joace orice"

„Un actor vine cu datele sale. Fizicul, vocea sunt instrumentele lui de lucru. Or, Amza era cu adevãrat uluitor. Trecea cu atâta uºurinþã de la personaje dramatice (din «Osânda», «Ipu», «Mihai Viteazul» sau «Dacii») la personajele comice din «Capcana mercenarilor», «Nea Mãrin Miliardar»…"
Amza putea fi orice ºi oricum.

„Un þãran inteligent ºi ºugubãþ sau un domn distins, un rãzvrãtit sau un vizionar, un muncitor sau un voievod, un mucalit simpatic sau un distant flegmatic, un solitar sau un om de lume. Ãsta era marele lui talent!", îºi aminteºte Sergiu Nicolaescu.


„Am filmat de pe targã, eram accidentat"

Regizorul Sergiu Nicolaescu (foto) povesteºte cã, în ciuda ritmului de lucru susþinut, actorii au fost relaxaþi ºi au lucrat cu plãcere. El însuºi a lãsat deoparte neplãcerile cauzate de o stare instabilã de sãnãtate. Tocmai terminase o peliculã germanã ºi suferise un accident la filmãri. Aºa cã, la „Nea Mãrin Miliardar", a petrecut zile în care venea pe platou cu Salvarea, era legat de targã, ridicat în poziþie oarecum verticalã ºi… începea sã filmeze.


„Emisiunile televizate cu Nea Mãrin s-au impus ca reale succese, iar Amza a dat, de parcã ar mai fi fost necesar, mãsura talentului sãu ºi în film"
Sergiu Nicolaescu
regizor

Am vãzut cã tirajul de la "Cu mîinile curate" din Adevãrul s-a vîndut ca pîinea caldã...Au scos oamenii lui Patriciu încã unul suplimentar.

da. azi la orele 14.00 nu mai gaseam nici un nr din adevarul cu dvd.
orice s-ar spune, brandul sergiu nicolaascu e cel mai puternic in romania dpv cinematografic.