Point Blank. Cedez.

The Conformist

23.10 mm.

Nu, serios acum, mi-e cam lene sa ti-l povestesc si oricum nu e mare lucru de povestit. Mai bine-i asculti pe baietii de pe mubi. Oricum, daca n-a ocurs nici un declic in tine la contactul cu conceptul sinoptic-teoretic al filmului, s-ar putea sa nu te prinda. Dar. Avand in vedere ca m-am uitat mai devreme la Zhit si mi s-a parut jenant de slab (parca incropit de o sleahta de studenti; incoerenta suprarealisto-autista; solemnitate nesubstantiala si neargumentata evenimential ci doar bagat pe gat cu ajuotrul muzicii; chiar a fost ridicol cat de grave puteau sa fie tonurile alea muzicale - cre' ca nici dzeu la apocalipsa n-o sa se ia atat de in serios, daca e sa avem parte si de soundtrack; schimonoseala intru tragic a actritei 'principale' e histrionica; perspectiva autorului e o sociologie pauper-pesimista la modul superficial, kitschos - nota o vorba odata Cioran in Caiete: pesimismul oamenilor marunti; asta a fost si senzatia mea aici. Si Adorno ar putea plusa si el aici cu ideea "lasului cinism", dar mi-a marturisit ca l-a bagat Malombra in sperieti si nu mai indrazneste sa se apropie de forum etc. etc)

Oh well, parca tot maestrul Twinsen zicea candva ca un film nu e un meci de fotbal. Un gol din offside in prelungiri nu sterge cu buretele prestatia cretina si dezgustatoare de pana atunci. Procesul de comprehensiune a filmului (zicea cineva) sta necesarmente in doua prezumtii fundamentale: aceea de mimesis si aceea de coerenta a intregului. Pe primul nu insist fiindca-i irelevant. Al doilea se refera la faptul ca un spectator sanatos si educat postuleaza ca nicio particica din arhitectura filmului nu si-a gasit acolo locul accidental si fara sens. Eu la filmul ala am inteles (relativ, dar asta-i alta poveste) cum si-au gasit locul scenele de actiune exploziva, ciocnirile dintre fortele de ordine calare si 'revolutionari', de exemplu. Am inteles ca nu e nimic in spatele lor si ca autorul le-a vazut interesante intrinsec, ca spectacol empiric-formal... si cum eu tin mult la o veche zicatoare hollywoodiana din cercul scenaristilor conform careia: if the scene is about what the scene is about, you're in deep shit...

Pana sa procesez complet imaginea, deja imi fugise gandul la Fire Walk With Me.:D

Mi-ai adus aminte de asta. :P

Nu ti-am cerut sa-mi povestesti filmul, intrebam de experienta in sine. In fine.

Nimeni?
Marie Antoinette

Mal, daca tot esti in zona, pe asta il ghicesti tu. :D

Rupe Bordwell prietenia cu tine de nu te vezi! Fotbalul se joacă pe goluri, fie ele și-n prelungiri.
Vorbești de arhitectură și de coerența întregului la nivel conceptual fără să ai practic experiența (mă refer strict în cazul de față, cu Der Baaden...) lui. Să închizi cercul hermeneutic, obligația nu e să cunoști doar o parte a întregului ci chiar invers, trebuie parcurs întregul. Dar na, graba verdictului, a notei, a steluței, a bulinuței, a ierarhizării daca-i pînă acolo şi a listomaniei, eludează atît analiza cît și travaliul experienței propriu-zise. Iar ca atitudine, ce să zic, doamne fereaşte să mai fim dezamăgiţi, din proprie iniţiativă şi ca fapt posibil asumat, de vreun film!
Cît despre dictonul hollywoodian pomenit, toate bune și frumoase, numai că nu l-aș întelege neapărat ad literam. E drept că sensul transcende (în fine, ar trebui), că trebuie să calce în picioare imanența "obiectului de artă". Dar sensul nu se constituie din fragmente de sens corespunzătoare fiecărei secvențe în parte şi apoi aglutinate într-o manieră matematică. De aia consecinţa ta obținută din proprietatea de coerenţa e una pe cît de facilă pe atît de greşită. Coerenţă nu înseamnă nici omogenitate, nici structură simetrică, și nici o promisiune de staus quo.

ps.
Cu siguranţă găsesţi în Professione reporter scene de acțiune, care nu pot fi caracterizate individual decăt ca o penurie de sens. Dar chiar atît de decadenţi să fi devenit încăt să nu mai întelegem o farsă? (Nu, nu fac nici o comparaţie cu Der Baaden).

cre' ca nici dzeu la apocalipsa n-o sa se ia atat de in serios, daca e sa avem parte si de soundtrack;

hahaha. iar cu adorno, c'mon, nici eu nu-s tare în temă ;) O:-)

Namaste, e Silvestre? parcă parcă îmi amintesc de ceva, dar..

Ala-i.

regizor ucrainean. a murit în 2010.

The White Bird Marked with Black?

12 ani mai tîrziu. e ilienko, da.

Mura-n gura, copy/paste, Legenda o knyagine Olge.
Nu-l ghicea nici tata mosu'. :P

haha, da, ştiu, d'aia m-am şi grăbit cu indiciile. dacă tot mi-am băgat capu-n laţ cu ghicitul silvestrelui.. :))

Nou-nout.

Pozitia copilului (alintat cuculet =))). btw, n-am auzit in viata mea rasete in sala de cinema in momente mai nepotrivite decat la filmul asta :| ok, a avut si replici amuzante dar unii spectatori radeau ca prostii exact la scenele mai tulburatoare :|

Credeam ca dormi, ma batea gandul sa te trezesc. :))
Scena asta face toti banii.

Oh, eu am fost in sala cu doua pensionare si reactia a fost alta. Sa vezi acolo bocete pe final...

Oh da, un deliciu total :D tare mi-e teama ca Ivanov va fi preferatul regizorilor pt roluri de netrebnici avand in vedere ca are antecedente si in 4,3,2 :))



l.e. la Studio sala a fost plina 90%, majoritatea spectatorilor constituind-o persoanele de varsta a 3a, deci regula sta in picioare :D cu deosebirea ca in cazul meu nu s-a auzit nici un scancet...dimpotriva

Teama de ce? I se potrivesc de minune, nu mi l-as putea inchipui ca personaj pozitiv.

Poate vrea si el sa fie..bun. un actor n-are dreptul sa viseze?:))
P.S. noapte buna :P

Tipa din Ghost world avea ghete din astea, dar cred ca era ceva mai grasuta :)

O fi slabit dupa partida de sex cu Buscemi :)) (disturbing image 8-|); ale ei sunt ghetele.

Scuzati-ma daca pangaresc topciul-altar al forumului cu offtopicareala mea neinteresanta dar...
Pastreaza-ti castravetii, mestere, si ramai cu ochii pe subtextul metaforic ;) : [in filme!] un gol [metaforic vorbind!] inscris din offside nu sterge cu buretele... Asta era ideea. E un detaliu irelevant (pentru coerenta dialogului nostru) dar, ma rog, just saying.
Der Baader nu e primul film pe care l-am vazut vreodata. Der Baader nu e un eveniment sui-generis. E doar un alt element al multimii {FILME}. Cuvantul Film are o definitie iar faptul asta fisureaza orgoliul de unicat al membrilor acestei familii si ii condamna sa impartaseasca unii cu altii (in dulcele stil comunist) un minimum de ingrediente si atribute. Anumite zone prezinta o concentrare sporita de proprietati comune elementelor ce ocupa arealul respectiv. In Cinema, cel mai adesea avem de-a face cu Genurile, in acest caz. Ce implica asta? Nimic, in afara de faptul ca, daca ai vazut un singur film dintr-un anumit gen, le-ai vazut pe toate suratele lui de nisa. (Evident, doar intr-o anumita, cateodata irelevant de vaga masura. Evident, problema trasarii granitelor inter-categoriale dintr-un anumita tarla cognitiva e una de-o ineficienta aproape fantasmagorica, dar pun problema in termeni principial-ideali ca sa ne-ntelegem mai usor. ) Recte, in baza acestei acceptiuni, am acces aprioric la coerenta eshatologica a filmului. Stiu unde bate si unde vrea sa ajunga. Si vorbesc aici de coerenta absoluta a obiectului. Ceea ce simplifica si mai mult datele discutiei, pentru ca Der Baader nu e The Master sau 2001, nu e un puzzle in care, pana nu incep sa se deruleze creditele finale, nu ai garantia ca perceptia ta asupra unei piese e in afara pericolului de a suferi deodata o inflexiune semantica radicala. Astfel, putem sa reducem discutia la problema unei coerente locale. Daca pe un tronson de 40 de minute, filmul (genul asta de film!) nu reuseste sa aluvioneze o scena de actiune cu suficienta insemnetate in plus fata de simplul spectacol fizic, daca n-o ancoreaza suficient de adanc in (prezumtivul) context intelectual subiacent aparentelor, devine clar ca n-o s-o faca nici dupa inca 100 de minute. Ca e doar un alt film de actiune. Ce au gandit producatorii filmului cand au decis ca felia aia de istorie merita pusa pe pelicula? Sa fim realisti... Imi vin in minte 1000 de puncte de eruptie a tensiunii istorice (germane) ale caror unde de soc au reverberat mai profund si mai prelung decat turbulentele diletante ale RAF. Dar banuiesc ca nu tot la fel de spectaculoase. Btw, uite, Carlos e aparent acelasi gen de film dar care totusi ‘functioneaza’ (dpmdv). Scenele de actiune nu mi se par a fi despre actiunea in sine, mi se par despre personajul lui Carlos. In parte, cum il schimba acele evenimente, in parte cum isi descopera datul temperamental. Der Baader nu e un studiu caracterologic insa, asa ca scenele de actiune sunt vaduvite de un centru de greutate.
Hmm, faina observatie. Atat de anti-filistina… Stii, chiar m-am tot gandit in ultima vreme la asta. Am pus la Repere recent citatul ala care instiga la rabdare si pasivitate hermeneutica, si m-a mai bantuit si o idee tarkovskiana asemanatoare: ca filmul nu e o tableta coldrex (in formularea unui tovaras forumist, insa), ca pretentia unor spectatori ca orice film tre’ sa-si dezvaluie enigmele in maxim 24 de ore este absurda. Dar, in special, e o problema de experienta personala. M-au tot asaltat in ultimele luni imagini din Ceremonia lui Chabrol, film vazut acum gen un an jumate, doi in cadrul Turneului prezidat de Liviu. Imagini care se infatiseaza intr-o cu totul alta lumina decat cea din timpul experientei directe sau perioadei imediat urmatoare. A trebuit sa citesc cateva chestii si sa trec prin anumite experienta ca sa-mi fac si eu o idee despre cum e cu tensiunea dintre proletariat si burghezie si cu luptele de clasa in general. (desi filmul nu e neaparat despre asta)
Da, ‘opera e mai mult decat suma momentelor ei tehnice’, se cheama sinergie.
Sincer sa fiu, am scris postul ala in bataie de joc, ca sa ma descarc (dovada ca omuluidindulap nici nu i-am raspuns ducandu-mi ideea pana la capat) nu era obiectivul meu cardinal sa imbogatesc spiritual membrii audientei. No offense. Nici de data asta nu tin sa schimb viata nimanui, postul (mai ales prima parte) e un pamflet pseudo-elitist si e recomandat a fi tratat ca atare. (Dar stii ceva? cre’ c-o sa ma mai uit o data la film. Pana la capat de data asta. )

Ah, si inca o chestie. Ca sa ramanem (sau revenim) in campul semantic al sportului (in speta fotbaulul): omudindulap, btw, am vazut topicul cu ‘hate&dismay’ pe mubi si m-au apucat remuscarile; scuze, daca ti se pare ca am intrat cu talpa inainte cand am recenzuit Zhit-ul. N-a fost premeditat sau constient. But then again, macar nu poti sa zici ca nu te-ai fi asteptat niciodata la asa ceva din partea unuia ca mine. :">
PS: Clipul asta emana o autenticitate intoxicanta. Trecusem filmul de mult amar de timp pe lista, dar nu credeam ca e atat de bun. Daca nu-mi promiteam ca urmatorul la care ma uit e Seppuku (desi tare mi-e ca ma uit la Baader mai degraba – stiti, eu nu am doua vorbe la un loc; double entendre… <):) ), bagam un tackling (fara menajamente) la el imediat.

Wise Blood? :P

Apropo de chestia asta și fără referire strictă la Der Baaden, chiar mă întrebam dacă totuși cinemaul ar trebuie să urmeze metoda tradițională a istoriei de reconstruire a trecutului, i.e evenimente “decisive” plasate pe o axă liniară, într-un raport strict de cauză-efect. Pentru că, lăsînd la o parte de data asta latura artistică și alte treburi de genul ăsta, referindu-ne strict la, sa-i zicem, adevărul istoric, valențele epistemice îs cam subțiri. Tind să cred că cinemaul ar trebui să se îndrepte spre o zonă mai nișată a istoriei, pe notele de subsol a tratatului de istorie.

Cu asta și cu scuzele de rigoare, chiar închei offtopicul.

Da :) ma bucur ca l-ai vazut.

Il vazui imediat dupa chestia cu citatul:P

Great talk, man. You can be my wingman anytime. :))

Ala pus de White tre sa fie Carne Tremula.

Daca trebuie, trebuie.

:D

Tabu. Cedez.

Nostalghia. Great scene!

Ninotchka! :)

Pep :D :x

A fost sau n-a fost?

A fost. :P

+...

Le Notti di Cabiria :D

Nu ma las pagubasa asa usor: titlul alatura doua animale, unul vertebrat si unul nevertebrat :D ghici ciuperca ce-i!

nu ştiu ciuperca, prolly oameni şi melci, pe care nu l-am văzut, dar headdressul lui mihai viteazul m-a cam dus cu gîndul la ceva autohton.

citat: Mihai Viteazul sau Mihai Bravu n. 1558, Târgul de Floci - maaaan..

Cred ca iar a patit ceva saitul asta ca nu mai recunoaste unele emoticonuri :)) Oamenii si melcii sunt, da.