The Dukes Of Hazzard - 6/10 - un film mediocru care nu are nimic de oferit decat secvente repetate si in rest mai nimic.

Return Of The Living Dead 2 - 8/10 - placut enorm ... Michael Jackson dressed like zombie dancing... just great!

The Sleeping Dictionary - 5/10 - Ptr Alba ... filmul PAUZA! Bob Hoskins la umplutura ... restu varza cu carne!

2009 lost memories 6.5-7/10 - sf cum am mai vazut atat ca idee (alternate history) cat si ca desfasurare (el - tipul din coast guard si din taegukgi, caruia nu ii retin numele - e in the wrong faction la inceput si cu timpul i se deschid ochii si face ce trebuie) dar si cu anumite sclipiri in realizare (scenele din trecut, impuscaturile din subterane si din muzeu - cu cadrul ala cu vro 50 de tinte laser puse pe un rebel), sclipiri cu care se mai scoate.

orphee - ca experiment, mi s-a parut poate putin 'james-joyce-ian'. asta, daca iei 'ulise' strict ca readaptare moderna a 'odiseiei' lui homer. 'metamorfozele' lui ovidiu le-am citit mai demult si nu mai tin minte chiar 'tot'. pe scurt, transformarea lui orfeu din cantaret in poet, a bacantelor in 'dame' ale unui bar, contopirea a doua personaje ale poemului (hermes, calauza lui orfeu in drumul spre pamant, si charon, care il trece de apele stixului), aparitia manusilor, chei ale trecerii intre lumi si ideea oglinzilor care fac legatura intre ele (ideea o gasim pana si in 'luceafarul'), sun justificate: tin doar de 'compatibilizarea' mitului de tratarea in cheie suprarealista a lui cocteau. remarcabile si tehnicile de filmare (mai ales in 1949), mai precis filmarea inversa (in cazul invierii personajelor) si suprapunerea imaginilor.

le sang d'un poete - superb, aproape la fel de frumos ca si 'cainele andaluz' al lui bunuel.

popiol i diament - cam lung, plat si plicticos. mult sub 'padurea de mesteceni'...

sex, lies and videotape - :love: x 100...

Jaysus fucking Christ.

odiseia :) continua...

17 minute intarziere, Catalin Mitulescu

super fain...Maria Dinulescu & A. Vasluianu pretty cool

The Big White - 8.5/10...iata un film destept...regizat frumos, pisaj frumos, si actori buni. Robin Williams a fost intotdeauna o placere de vizionat pe marele sau micul ecran...el e comic chiar fara sa aiba replici...e un actor de comedie/drama foarte bun. Giovanni Ribisi are cu siguranta cel mai lung rol din cariera lui si probabil cel mai bun pe care l-a facut. Locatia Winnipeg este o locatie perfecta pentru acest film, iar chiar si vremea a avut un rol foarte important, nu numai pentru atmosfera (rece) dar si pentru peisajul superb care l-a oferit acest taram numit Alaska. Totul a fost bine facut...regizatul, muzica (care mi-a placut foarte mult) si chiar machiajul...daca va uitati pe fata lui Giovanni Ribisi sau Ted Watters vedeti ca i se schimba tonul fetei in diferitele scene pe care le are...un film care merita vazut.

Coffe & Cigarettes - Mi-e greu sa dau o nota sau o impresie despre film. E doar o colectie de scurtmetraje, toate cu aceeasi idee. E amuzant cum Jarmusch se poate juca cu un concept si sa-l modeleze in diferite idei, situatii and so forth. Este cam "coffe break with people" sau "put two famous people in a room with coffe and cigaretts and enjoy the show". Cam toate sunt reusite (intr-o oarecare masura), cel mai misto fiind: cel cu gZA, rZA si Bill murray; cel cu iggy si tom; roberto b. si steven; cel cu cei doi mafioti. I don't care that much pentru conversatii chinuite in care nimeni nu stie ce sa spuna.
Oricum, kudos jarmusch, enjoyed it imensly.

Antwone Fisher (2002), Denzel Washington

Un debut reusit pentru Denzel ca regizor...un si mai reusit debut pentru Derek Luke ca actor...in rolul lui Antwone Fisher, ajuns din urma de copilaria aspra, Derek face un rol convingator...psihologul Denzel e in nota obisnuita, fara sa-si atribuie prea mult spatiu - ar fi fost chiar nesimtit s-o faca :D

scenariu bun, pe alocuri subtil, insa uneori parca incearca sa ne duca de mana, dar peste asta trecem...la final e putin loc si de niste lacrimi...no problem

Daca aveti un minut... foarte bine, 2003, Ivo Baru

fucking brilliant...Vasluianu cool again...hai ca-ncepe sa-mi placa :D

toldja...
genial dacaavetiunminutu.

hmmm..
notre musique/godard. was???? colaj-manifest supra-saturat repetitiv. putea sa fie bine dar n-o fo sa fie.
fie.

musa 8/10 - mai aproape ca realizare de blockbusterele de vara americane decat de filmele asiatice. are insa si ceva elemente din cele din urma iar cand tragi linie produsul final e destul de misto. 2 ore patruzeci care trec cat ai zice zhang ziyi :P

...again and again and again

Longshot..intrebare..semnatura ta se refera la "meteorii", tournier?

nup. moab story.

am mai multe...
scurte:

Ballet Mechanique - Fernand Leger
un scurt-metraj experimental, aratand numai combinatia intre om si masina. interesant este felul in care filmuletul este montat, pentru ca desi nu are muzica (era live performance), este un film extrem de rithmic.
mai mult decat atat... nu prea. 7/10

Window, Water, Baby, Moving - Stan Barkhage
un filmulet destul de crud, despre nasterea vietii. desi la inceput filmul este foarte cald, plin de tandrete, puritate si sinceritate, la sfarsit devine grotesc.
see it, make your own opion... (don't watch after/before eating tho) 6/10

lungi:

The Great Water - Ivo Trajkov
un film superb care arata toata istoria Yugoslaviei comuniste intr-un microcosmos strict controlat.
desi tot filmul este un flash-back a unui politician pe patul de moarte (filmul este dedicat unui Radovan), el reuseste sa scape de acel klische pe care il au povestiile cu voice-over prin felul in care este povestit. personajul batran se intoarce in locuriile unde s-a intamplat povestea lui surrealista, si devine din nou un personaj.
imaginea este foarte misto, si multe cadre reamintesc de cinematografia rusa clasica. totusi filmul este tinut intr-o nota foarte personal, iar simbolismul nu lipseste din nici o secventa. microcosmosul este ales foarte precis, pentru a arata felul in care un sistem poate distruge mintiile si sufletele unor copii de 10-18 ani, si cum din individualism devine colectivism.
superb. o critica a comunismului in cel mai sincer fel. ar merita asa un film si-n cinematografia noastra de kkt. deh...
worth seeing 9/10

The Last Laugh (der letzte mann) - Friedrich Murnau 1924
cei care au vazut filmul stiu cat de superb poate fii acest film. felul in care este folosita imaginea in film este superba, fiind si subiectiva dar si obiectiva, si aratand exact ce trebuie, in fiecare moment. detaliile si rutina aratate cu o precizie extraordinara, iar firul narativ ramane perfect pana la final.
personajele traiesc, exista. desi nu exista dialog (deh, film mut), filmului nu-i trebuie nici un cuvant pentru a explica actiunea.
un film cu totul exceptional pana la punctul in care vine epilogul. finalul ales de regizor m-i se pare cea mai mare greseala pe care o putea face Murnau...
pana la final 10/10... cu final 4/10 (un musti see, pliz)

despre el pare-mi-se sa fi citit ca finalul stabilit de mayer si murnau era cu totul altul. in my book, apparently, jannings a avut altceva de spus, on imdb it's the executives at UFA. eitherway nu ma indoiesc ca e genial ca imagine. Freund...

roma - prima pseudocronica facuta din amintire. si una indepartata. scriu acum despre acest film pentru/din cauza a/dupa experienta recenta de a intra intr-un dom catolic vechi de o mie si ani, prima data de cand locuiesc in orasul acesta, si in mod paradoxal in penultima zi in care mai stau aici... sau cum un episod eminamente intim, religios doar in inertia momentului (pt ca locatia aducea a muzeu de arta renascentista iar muzica... muzica a fost doar inimaginabil de frumoasa) si presupus a fi filtrat intr-un cu totul alt registru al sensibilitatii, mie mi-a amintit de roma. lui fellini. cam atat de mult mi-a placut mie filmul. si exact acum si asa filmul devine visul visat de mai multi. superb. uman. religios totodata.

Super-oferta: Today, 3 in 1, at only 66,99 min - Cronenberg, Svankmajer, Cabaret Voltaire, all at the price of one genuine Shinya Tsukamoto classic - pentru cei ofticati de freaky pippy ala din 'Hole in my heart', pentru amatorii de NIN, pentru cei ce au poster cu Giger pe dulap, pentru cei plictisiti de darrenarronofosky, pentru cei care se inchina la 'Neuromancer' si viseaza la un 'Videodrome' facut de Miike - pentru toti biomecanicsii si cyberpunksii, o dedicatie de la nasul mare - un cosmar urban suprarealist, cu multa hemoglobina, holt-suruburi, sex si coturi de 16, filmat pe 16 si care va rupe-n 14 - singura revelatie cinefila a verii lui keyzer soze - 'Tetsuo, The Iron Man' - deus ex machina de tocat - 10 din 10.

My Name Is Modesty Un film inspirat din benzi desenate. Modesty Blaise e o fetita care a crescut fara parinti. Nu are zi de nastere si nici nume. Ajunsa intr-un lagar din Balcani, ea se imprieteneste cu un profesor batran, urmarit de autoritati pe nedrept, care o schimba din fetita salbatica intr-o femeie puternica. O invata sa citeasca si sa scrie in mai multe limbi, arte martiale, diferenta dintre bine, si rau si cel mai important ii da un nume: Modesty Blaise. Tocmai cand se hotarasc cei doi ca e cazul sa nu mai fuga si sa-si gaseasca un loc unde sa se stabileasca, nimeresc in mijlocul unui conflict in care profesorul isi pierde viata. Inca o data Modesty ramane singura pe lume. Are norocul sa-si gaseasca un protector in persoana lui Louche, un mafiot. Ea ajunge sa fie mana lui dreapta.
Si acum incepe filmul. Baietii rai il omoara pe Louche si vor sa jefuiasca seiful din cazinoul mafiotului. Aici intervine Modesty. Cu putin ajutor din exterior reuseste sa-i impiedice sa-si duca planul la final si apoi, ramasa conducatoarea organizatiei mafiote, se hotaraste ca in continuare toate afacerile sa fie legale. Sfarsit.
Film slabut, dar care sufera din cauza bugetului extrem de scazut. E facut in Romania, deci apar si actori romani: Valentin Teodosiu (Luoche), Dragos Bucur (apare foarte putin la inceput, in rolul unui soldat care ii da de mila o conserva micutei Modesty) si altii. Mai e de spus doar ca filmul incepe cu: Presented by Quentin Tarantino, adica are oarecum coada bagata in proiect. Cam atat. 6/10

Cristi Puiu oricum era un jeg de om.Este si va fi un jeg de om.Doar ca acum probabil ca va fi un mizerabil cu fite.
In alta ordine de idei...am fost si eu astazi la film.Nu pot spune ca nu mi-a placut, pentru ca acest film "spune" ceva.Apoi, a fost filmat intr-un stil dogma95(camere pe umar, fara lumini artificiale, s-a filmat la locatii), ceea ce a oferit filmului un plus de realism, apreciez acest lucru.Ritm foarte lent, cu unele planuri secventa.Fara fite in ceea ce priveste sunetul si montajul.Personajele tipice(pensionarul intelectual care moare de foame, vecina "tata mita" etc...)Am apreciat jocul actorilor, mi-au placut aproape toti.Florin Zamfirescu l-a interpretat foarte bine pe doctorul arogant si acru, pentru ca asa este si in viata de zi cu zi.Ion Fiscuteanu, jos palaria.Filmul se bazeaza pe 2 expresii des folosite in popor, si anume "mi se rupe de ala" si bine cunoscutul proverb "prostul pana nu-i fudul, nu-i prost destul."M-a surprins finalul, mi-a placut tocmai pentru ca m-a surprins.Un film care daca nu ar fi castigat atatea premi si nu ar fi fost atat de mediatizat, cu siguranta ar fi fost un esec in ceea ce priveste publicul.Dar romanul, cum e snob, va exclama la iesirea de la film ceva de genul "ce misto a fost, ba!", desi regreta ca a dat banii pe bilet.In nici un caz nu se poate spune despre film ca reprezinta suflul care va invia cinematografia romaneasca...dar este un pas inainte, macar pentru faptul ca s-a auzit de Romania pe la festivaluri.

Ultimul film vizionat, Campionul de pe Pro TV. Nu aveam altceva de facut asa ca m-am uitat la tot. Destul de dramatic.