Sergiu Nicolaescu a driblat inca o data moartea

Regizorul Sergiu Nicolaescu a fost externat, miercuri, dupa ce rezultatele explorarilor clinico-paraclinice necesare reevaluarii starii de sanatate au iesit bine, a declarat, purtatorul de cuvant al Spitalului Elias din Capitala Valentin Calu. "In urma investigatiilor medicii au decis ca pacientul sa fie externat cu recomandarea de a continua tratamentul medicamentos la domiciliu", a precizat Calu.

Regizorul a suferit doua interventii chirurgicale in mai putin de trei saptamani. Ultima a fost in urma cu aproximativ doua saptamani, din cauza reaparitiei hematomului pentru care a fost operat si in 8 ianuarie. Sergiu Nicolaescu, in varsta de 77 de ani, a avut unele tulburari din cauza carora a fost supus la noi analize, care au confirmat reaparitia hematomului in zona capului. Nicolaescu a fost internat la inceputul lunii ianuarie, dupa ce suferise o interventie chirurgicala in zona capului din cauza unui hematom produs de un traumatism craniocerebral minor provocat de o cazatura.

NEWS IN (6 februarie)

TOPUL FILMELOR ROMANESTI DIN PERIOADA 2000-2007 (incasari si spectatori)

1. Garcea si oltenii (2002) regia SAM IRVIN 251.891 spectatori --- 818.216 lei incasari

2. Filantropica (2002) regia NAE CARANFIL 112.560 ---- 473.229

3. 4, 3, 2 (2007) regia CRISTIAN MUNGIU 74.876 ---- 678.585

4. Orient Express (2004) regia SERGIU NICOLAESCU 47.788 --- 270.950

5. Occident (2002) regia CRISTIAN MUNGIU 47.086 --- 206.299

TOP ALL-TIME REGIZORI

1. SERGIU NICOLAESCU (36 filme, 131.197.641 spectatori)

2. MIRCEA DRAGAN (22 filme, 82.725.652 spectatori)

3. DINU COCEA (13 filme, 51.809.422 spectatori)

4. GEO SAIZESCU (13 filme, 51.738.585 spectatori)

5. MIRCEA MURESAN (19 filme, 40.184.449 spectatori)

Sursa: Saptamana Financiara

Sergiu Nicolaescu asteapta lansarea filmului "Supravietuitorul"

Luni, 17 Martie 2008

Regizorul Sergiu Nicolaescu, care a suferit in luna ianuarie doua interventii chirurgicale pe creier, spune, intr-un comunicat remis MEDIAFAX, ca si-a revenit complet, este sanatos si se pregateste de lansarea, pe 11 aprilie, a filmului "Supravietuitorul".


Regizorul Sergiu Nicolaescu si-a revenit complet dupa cele doua interventii chirurgicale pe creier suferite in luna ianuarie, iar acum se pregateste pentru lansarea, pe 11 aprilie, a celui de-al saselea film din seria aventurilor celebrului comisar Moldovan – "Supravietuitorul", se arata in comunicatul remis MEDIAFAX de MediaPro Distribution.

Si pentru ca vorbim despre supravietuitori, coincidenta a facut ca, exact inaintea lansarii celui de-al 72-lea film al sau, Sergiu Nicolaescu sa treaca prin unul dintre cele mai dificile momente din viata sa: doua operatii pe creier, la distanta de doua saptamani una de cealalta", se arata in comunicat.

Pentru a elimina orice "speculatii" despre cauzele hematomului, din cauza caruia Sergiu Nicolaescu a suferit doua operatii pe creier, regizorul a decis sa spuna adevaratul motiv: o cazatura pe scari.

"La inceputul anului am fost operat la cap din cauza unui hematom rezultat in urma unei cazaturi pe scari, in noiembrie 2007. Da, o cazatura pe scari, eu care am facut atatea cascade in propriile mele filme. Acum sunt bine sanatos, dar am trecut prin niste momente foarte grele.

Am reinvatat sa merg, sa vorbesc, sa scriu. Primele cuvinte pe care le-am rostit au fost din «Desteapta-te romane», apoi numele colegilor mei: Andrei Blaier, Dan Pita. Important e ca acum sunt bine si am recuperat tot ce pierdusem pe moment, chiar tot. Multumesc medicilor din spitalul Elias care s-au ocupat de mine. Si ii multumesc lui Dumnezeu pentru experienta", spune Sergiu Nicolaescu, despre aceasta perioada critica din viata sa.

In acest sens, regizorul elimina speculatiile care vorbeau despre un posibil accident survenit in timpul filmarilor la "Supravietuitorul".

Din 11 aprilie, "Supravietuitorul", cel mai recent film al legendarului regizor, va putea fi vizionat pe marile ecrane. Filmat timp de doua luni in vara anului trecut, lungmetrajul surprinde doua perioade distincte din viata comisarului – prima, cea din tinerete, care ne intoarce in lumea Bucurestiului din anii ’40, iar cea de-a doua - in care il regasim pe Moldovan ajuns la batranete si in care ni se dezvaluie secretul reputatiei sale de supravietuitor.

Sergiu Nicolaescu a fost supus unei prime interventii chirurgicale pe 8 ianuarie, la o zi dupa ce s-a internat in Spitalul Elias din Capitala, din cauza unui hematom la cap. Valentin Calu, purtatorul de cuvant al Spitalului Elias, explica, ulterior, ca hematomul subdural cronic a aparut in urma cu doua luni, in urma unei cazaturi.

Dupa doua zile, regizorul a ajuns din nou la sectia de Anestezie Terapie Intensiva, din cauza unor tulburari de ritm cardiac. Dan Voinescu, seful clinicii de neurochirurgie, declara la momentul respectiv ca exista riscul sa apara si alte hematoame.

La sfarsitul lunii ianuarie, regizorul Sergiu Nicolaescu si-a revenit.

Omul asta chiar nu poate sa nu includa exagerari evidente in absolut orice spune?

haha
blaier & pita suna, intr-adevar, exagerat... :lol:

wow, Dragomara incepe sa sune ca Tamarainsa :)

Sergiu Nicolaescu filmeaza comedia Poker in luna mai

George Mihãiþã va deþine rolul principal într-o nouã producþie ce poartã semnãtura lui Sergiu Nicolaescu. "E vorba de «Poker». Sergiu Nicolaescu a vãzut spectacolul la Teatrul de Comedie (pus în scenã de Tocilescu), i-a plãcut enorm ºi l-a rugat pe Adrian Lustig, care a scris piesa, sã facã ºi scenariul... Eu joc rolul unui miliardar de carton. E o satirã politicã cum nu prea au fost la noi dupã ‘90. Filmãrile vor debuta în luna mai."

Adrian Lustig continua sirul succeselor la Comedie

Dupa Nepotu’ si Poker, o baie de aplauze la premiera piesei Clinica

Irina Airinei


- De ce ati scris Clinica?

- Am scris-o la cererea unor actori, este conceputa in asa fel incat sa-i ofere fiecarui actor cate un monolog si cate o prestatie deosebita.

- In ceea ce priveste piesa Clinica a carei premiera a avut loc acum, la sfarsit de februarie 2008 aici, la Teatrul de Comedie, v-ati inspirat din realitate sau din... Zbor deasupra unui cuib de cuci?

- Din realitate. Daca gandim comparativ, doar doctorita are ceva asemanator cu asistenta sefa Ratched din celebra piesa a lui Ken Kesey. Apoi, un alt gand al meu a fost sa ofer fiecarui actor din distributie, acesti remarcabili truditori pe scena Comediei, posibilitatea sa se desfasoare. George Mihaita, Florin Dobrovici, Delia Seceleanu, Virginia Mirea, Serban Georgevici, Aurelian Barbieru au, toti, partituri adaptate talentului si aptitudinilor lor. Am scris piesa in cinstea acestor mari actori ai teatrului caruia m-am dedicat de mai multa vreme. Piesa este si un pretext pentru a pune inca o data in valoare talentul acestor actori atat de daruiti. Ii iubesc pe actori, am colaborat bine cu ei si de aceea si merge asa de bine totul.

- Aveti de gand sa... recidivati?

- Am niste proiecte schitate, dar acum am castigat cu patru scenarii dupa care se vor realiza patru filme. La unul dintre ele s-au incheiat deja filmarile, este vorba de Nunta muta in regia lui Horatiu Malaele. Apoi am un scenariu despre Mihail Sebastian, se cheama Requiem pentru un evreu si care sper sa fie o lovitura si am mai castigat cu un scenariu pentru Andrei Zinca, Puzzle pentru nord.

- Imi vorbeati despre un eveniment...

- Da, in prima saptamana din martie va avea loc spectacolul cu numarul o suta cu piesa Poker.

- Sarbatoriti evenimentul?

- Sarbatorim, desigur. In aceasta saptamana vor fi reprezentate, una dupa alta, trei piese scrise de mine, asa ceva nu s-a mai intamplat in istoria teatrului nostru. De-abia astept acest spectacol cu piesa Poker si cel de-al saizecisidoilea spectacol cu piesa Nepotu’.

- Piesa Poker a avut un mare succes. Imi vorbeati despre un film care se va realiza dupa aceasta...

- Filmarile la scenariul pe care l-am realizat dupa piesa Poker vor incepe de-abia in mai. Va fi aceeasi distributie ca in spectacolul de teatru, si anume George Mihaita in rolul lui Titel, Valentin Teodosiu in rolul lui Claudiu si Vladimir Gaitan in rolul lui Horia, mai putin Simona Stoicescu care este insarcinata.

- Si dumneavoastra ce rol aveti in realizarea filmului?

- Eu am scris scenariul si voi sta pe capul lui Sergiu Nicolaescu la fiecare turnare.

- Bietul lui cap...

- Din fericire, Sergiu Nicolaescu si-a revenit dupa problema de sanatate pe care a avut-o si acum are, se pare, si mai multa pofta de a munci... Spre durerea multora care-i cantau prohodul, e foarte bine... Eu particip la toate repetitiile cand se filmeaza.

- Sunteti fiul celebrului Oliver Lustig, cel care, scapat din imperiul mortii lagarelor de concentrare naziste, a scris atatea volume de marturii insangerate. O jertfa de sange pe care toti membrii familiei dumneavoastra au fost fortati sa o faca, numai pentru vina de a se fi nascut evrei. Iubiti Israelul?

- Iubesc Israelul, am rude acolo, fratele tatalui meu, toate verisoarele mele. Am fost o singura data in Israel, pentru un control la inima si as reveni cu placere, am avut multi parteneri de afaceri israelieni. O iubire care nu se sterge, asa cum nu se sterge nici ofranda insangerata a familiei mele din crematoriile mortii...

- Ce le transmiteti israelienilor care citesc acest interviu?

- Sa vada piesele Teatrului de Comedie la ei acasa. Le promit ca va fi o mare sarbatoare fiecare reprezentatie...Aceste piese care s-au bucurat de atata succes in Romania, pot incanta si sufletele israelienilor de origine romana care, se stie, sunt mari iubitori de teatru.

INCA UN FILM DESPRE COMISAR?

Daca va reusi sa bata recordul de spectatori cu filmul SUPRAVIETUITORUL, Sergiu Nicolaescu intentioneaza sa mai filmeze o continuare a peliculei.

http://www.protv.ro/filme/sergiu-nic...le=47706#47706

Supravieþuitorul. Sergiu Nicolaescu, o viaþã de poveste în lumea filmului

Jurnalul National

01/04/2008 de Oana-Maria Baltoc

Supravieþuitorul. Sergiu Nicolaescu, o viaþã de poveste în lumea filmului
Voinþa m-a condusVeteranul cinematografiei româneºti ne-a primit în casa din Zambaccian, unde ne-a vorbit despre viaþa sa, cu realizãri, sacrificii ºi regrete. În mai puþin de douã sãptãmâni îºi va lansa cel de-al 72-lea film din carierã, "Supravieþuitorul”.


Jurnalul Naþional: Sunteþi unul dintre regizorii care au continuat sã facã film ºi dupã ‘89. A fost greu sã tineþi pasul cu vremurile?

Sergiu Nicolaescu: Am avut întodeauna pretenþia cã sunt foarte modern. Prin urmare, eu sunt înaintea vremurilor. ªi, fiind un bun profesionist, am depãºit mereu perioada în care am trãit. Am privit dincolo de evenimentele la care am fost martor ºi care apar în multe dintre filmele mele.

Întotdeauna istoria a contat foarte mult în filmele dvs.

Adevãrat, în viaþa mea cel mai mult m-am inspirat din istorie. Iar pasiunea pentru istorie o am de când eram copil. Mama e de vinã pentru asta. Era o femeie extraordinarã care îmi cânta cântece patriotice încã de când eram în leagãn. Acest lucru a contat foarte mult în devenirea mea. La fel ºi copilãria mea, o copilarie fantasticã, foarte lungã, cu vacanþe care durau 8 luni. Din cauza rãzboiului fãceam ºcoalã doar patru luni. Însã nu am avut adolescenþã. Am intrat direct în viaþã, din copilãrie.

Aþi fost grãbit sã acumulaþi cunoºtinte, sã vã maturizaþi…

Am terminat liceul în 2 ani, la doar 16 ani. Adicã am dat câte douã clase într-un singur an. Aºa am vrut eu ºi aºa am fãcut. Tot timpul voinþa mea a fost cea care m-a condus. Când i-am spus tatãlui meu cã am terminat liceul a rãmas uimit. ªi asta pentru cã pãrinþii mei nu au fost niciodatã la ºcoala. Nu a fost nevoie. Apoi am intrat la trei facultãþi cu profiluri foarte diferite: Belle Arte, Politehnicã ºi ªcoala de ofiþeri de marinã. Am avut talent în foarte multe direcþii. Aveam talent la desen ºi chiar dacã nu am ales Belle Arte ci ªcoala de ofiþeri am continuat sã pictez toatã viaþa. În perioada în care am fost senator, mai ales, am lucrat foarte mult. ªi chiar am avut câteva expoziþii care s-au þinut în cadrul Senatului.

L-au trimis pe tata la Canal

Aþi fãcut însã trecerea de la inginerie la cinematografie.

Am ales ªcoala de ofiþeri de marinã, pentru ca în cele din urmã sã fac ºi Politehnica, între 1948-1952. Din ‘52-pânã în ‘54 am lucrat în fabrica, iar din 1954 am venit ca inginer în cinematografie. Iniþial, ca inginer, ajunsesem ºef de serviciu într-o uzinã. La un moment dat, o parte am fost trimiºi în funcþii importante în agriculturã. Aºa am fost propus ca director al unui SMT care avea vreo 2.000 de autovehicule, un fel de gospodãrie de stat. În clipa în care am auzit asta mi-am dat seama cã sunt pierdut. Aveam un dosar cu probleme. Mã ascundeam pentru cã tatãl meu a fost închis ºi trimis la Canal dupã ce a fost eliberat. Tata fusese inginer de poduri ºi cãi ferate, iar regimul l-a bãgat în puºcãrie. ªi nu pentru cã familia mea ar fi fost anticomunistã, pentru cã tata nu a fãcut niciodatã politicã, iar noi ne trãgeam dintr-o familie care nu avea nimic de-a face cu proletariatul.

Cum aþi primit vestea cã tatãl dvs a fost arestat?

Eu eram la ªcoala de ofiþeri de marinã când a fost arestat. Intrasem de câteva zile în vacanþa de Crãciun atunci când au venit, în 5 ianuarie 1948. Eram de faþã când l-au luat pe tata. Începuserã deja sã loveascã în familie. Ai mei au avut de suferit de pe urma regimului. Eu am fost cel care a reuºit, totuºi, sã traiascã bine atunci.

Aveaþi un dosar cu probleme, dar aþi ajuns sã fiþi apreciat de comuniºti…

La un moment dat nu a mai contat cã aveam dosar prost. Nu au mai avut de ales. Filmele mele i-au convins. Mã placeau foarte mulþi oameni, ca ºi acum de fapt. Am parte ºi de invidii, din partea unor colegi de-ai mei. Dar cei mulþi m-au iubit întotdeauna.

Care este povestea primului dvs film?

Primul film a ieºit dintr-o dragostea veche de-a mea. Fiind ofiþer de marinã am vrut sã-l realizez sub apã. Întotdeauna mi-a plãcut sã fac lucruri grele, inedite. Ori primele filmãri sub apã, la mare adâncime, eu le-am fãcut în România, în 1956. Lucram la Sahia Film ºi am fãcut un documentar de 10 minute care se numea "Scoicile nu au vorbit niciodatã”. Prin urmare, primele mele filme au fost documentare. Le fãceam ca inginer-ºef al serviciului tehnic de la studioul Sahia. Apoi a urmat scurtmetrajul "Memoria trandafirului”, film care a fost prezentat la Cannes ºi cumpãrat de americani cu 20.000 de dolari. Asta în vreme ce pe atunci filmele se cumpãrau cu 2.000-3.000 de dolari. De la Cannes, Mihai Duþã, care lucra la Romania Film, a anunþat în þarã cã a vândut filmul la Columbia Pictures ºi cã americanii ar dori sã mã vadã. Cã mã aºteptau. Eu nu ieºisem pânã atunci peste graniþã. M-a chemat Crãciun, ministrul Culturii ºi Educaþiei Socialiste, a deschis un sertar ºi mi-a întins paºaporul ºi biletul de avion. Am fugit repede acasã la mama ºi i-am spus: "Mamã, plec în Franþa, la Cannes”. I-am spus cã rãmân acolo ºi mi-a zis: "Rãmai ºi dacã þi-o fi þie bine, poate ne chemi ºi pe noi”.

La revedere, România!

Cum vi s-a pãrut prima ieºire din þarã?

Am fost uimit. ªi þin minte, înainte de a pleca din þarã, pe aeroport, m-am uitat pe geam ºi am zis "la revedere, România!”. E singura datã când m-am gândit sã fug din þarã. Pe urmã, când am ajuns acolo ºi m-am întâlnit cu americanii de la Columbia, care mi-au propus un proiect interesant, un contract pe trei ani, apoi au plusat cu un altul pe 7 ani, s-au mai schimbat lucrurile. Am întâlnit doi europeni, evrei, care erau români de origine. Doi oameni extraordinari care mi-au construit cariera internaþionalã. ªi acolo, vorbind despre ce film putem face împreunã, l-am cunoscut ºi pe Titus Popovici. Am început sã lucrãm ºi aºa a ieºit filmul Dacii, care a avut ºi distribuþie francezã. Primul meu film de lungmetraj a fost un mare film istoric. Toatã lumea a zis cã o sã-mi rup gâtul, pentru cã ce mare chestie fãcusem eu pânã în acel moment? Un film cu flori ºi unul sub apã?! Iar acum urma sã lucrez cu 3.000 de oameni.

Americanii v-au dorit, dar nu aþi rãmas. Dacã aþi fi intrat în maºinãria de la Hollywood ar fi fost altfel?

Cu siguranþã aº fi fãcut foarte mulþi bani. Pentru cã eu de muncit muncesc mai mult decât alþii. Nu exista un altul care sã fi þinut pasul cu mine. La muncã bãteam pe oricine. Eu prin muncã am realizat ceea ce am realizat. Toatã lumea se întreabã: cum fãcea ãsta douã filme ºi ceva pe an? Ei bine, am muncit. Sau cine e ãsta care face pe regizorul, scenaristul ºi actorul? ªtiu glumele care se fac. Cele cu "în rolul lui Jean Constantin, Sergiu Nicolaescu (râde). Þin minte, din primii bani caºtigaþi la "Memoria trandafirului” m-am dus la galeriile Lafayette, am cumpãrat un frigider ºi l-am trimis mamei. Apoi, dupã ce am fãcut Dacii m-am întors acasã unde toatã lumea acceptase deja filmul. ªi din inginerul-ºef am ajuns un regizor iubit. Asta spre necazul celor care sperau sã-mi rup gâtul. Prin urmare, dacã aº fi ajuns la Hollywood aº fi fãcut o grãmadã de bani, dar nu aº fi avut parte de satisfacþiile profesionale pe care le-am avut în România. Apoi, aici am câºtigat o mare luptã politicã. Am schimbat regimul.

Multe voci v-au acuzat dupã 1989 cã aþi fãcut filme la comandã. Aºa a fost?

Nicolaescu nu a fãcut filme comuniste. Niciodatã nu am fãcut filme la comadã. Mai mult decât atât, filmul Mihai Viteazul a fost refãcut dupã trei ani. Un coleg de-al meu a fãcut o producþie care s-a intitulat "Buzduganul cu trei peceþi”, care a costat mai mult decât "Mihai Viteazul”. Pe mine m-a costat 14 milioane de lei, cea de-a doua variantã a fost 19 milioane. ªi asta pentru cã lui Ceauºescu nu i-a convenit filmul pe care l-am fãcut eu. Mihai Viteazul era prea uman. Iubea, era om. Ceauºescu nu ºtiu dacã era om. Poate ca tatã o fi fost. Îi plãcea ca replici din discursurile lui sã intre în filme. ªi a încercat acest lucru ºi cu mine. Visa ca filmele istorice sã se sfârºeascã cu el, ca omul care a realizat ceea ce a nãzuit Mircea sau Mihai Vietazul. Ori eu nu am aceptat niciodatã aºa ceva.

Sunteþi mulþi ºi sunteþi puternici

Nu v-a fost teamã ca s-ar fi putut întoarce împotriva dvs aceste refuzuri?

Mie nu mi-a fost niciodatã teamã. În discuþiile cu Nicolae Ceauºescu am fost întotdeauna foarte curajos. În orice caz, eu m-am întâlnit cu el de trei ori . Am dat mâna cu el, dar niciodatã nu mi s-a uitat în ochi. Îi plãceau filmele mele, dar nu era mulþumit pe deplin de ce vedea. Pentru cã nu erau de partea lui. Ceauºescu simþea, avea intuiþie, imens de multã intuiþie. La un moment dat, filmul Osânda, un film în care se fãceau foarte mult trimitere la biserica, la religie, mi-a fost interzis. Însã Ceauºescu simþea când se aflã în faþa unui lucru bun. Îi pãrea rãu ca nu pot sã-i strecor în film ce-ºi dorea el. ªi a încercat de nenumãrate ori sã impunã aceste lucruri. Cenzura din jurul lui Ceauºescu era formatã de oameni foarte aspri. Nu le scãpa nimic. Multe lucruri din filme mi-au fost scoase, dar toate acele lucruri se aflã la locul lor, pentru cã nu am vrut sã renunþ la nimic din ele. Nu am fãcut ceea ce au fãcut colegii mei care au luat filmele vechi ºi au început sã le taie. Niciodatã nu am facut concesii partidului sau regimului. Maximum din ceeea ce am fãcut se vede de douã sau trei ori în filmele mele, unde spun despre comuniºti: "sunteþi mulþi ºi sunteþi puternici”. ªi asta o spun ºi astãzi.
Mulþi dintre intelectualii români au fost laºi. Puteau sã facã ce am fãcut ºi eu în timpul regimului. Sã-ºi facã meseria fãrã concesii. Foarte puþini au încercat treaba asta ºi toþi au sfâºit prin a pleca în Occident. Eu nu am sfârºit acolo. Am rãmas pe loc. Filmele mele erau reuºite, mergeau la public. El m-a înþeles în primul rând. Aºa am avut 132 de milioane de spectatori la filmele mele. Fãceam cât 11 regizori la un loc din punct de vedere a numãrului de spectatori.
ªi pornind de aici vreau sã precizez cã în 1989 eu m-am dus în uzine ºi am scos muncitorii în stradã. La Griviþa, la 23 august, la Pipera. Revoluþia din ‘89 împotriva lui Ceauºescu a fost fãcutã de muncitori. Sunt primul care spune asta. Asta e adevãrul. Ei au venit cu miile ºi l-au dãrâmat. Nu vorbesc de câþiva curajoºi care au fost ici colo. Muncitorimea a fost cea care s-a revoltat.

ªi pânã la urmã a fost loviturã de stat sau revoluþie? Pentru cã pãrerile au rãmas împãrþite.

Chestia cu lovitura de stat e o prostie. Nici vorbã de aºa ceva. Nu intelectualii au fost în rândul revoluþionarilor. Au apãrut dupã aceea. S-au lipit. Pentru cã lovitura de stat este lovitura care se dã în cadrul aceluiaºi regim, împotriva unui om. Nu-i schimbare de regim. La noi a fost o schimbare de regim. Drept dovadã, astãzi suntem în Uniunea Europeanã, suntem în NATO. La schimbare de regim e vorba despre revoluþie. Restul sunt doar opinii. De obicei, þãrãniºtii spuneau cã a fost loviturã de stat. Þãrãniºtii proºti.

Sã revenim. Scenarist, regizor… Cum aþi ajuns ºi actor?

În Dacii am avut primul rol, foarte mic. Apoi în Mihai Viteazul, unde l-am jucat pe Selim Paºa. Acela a fost un rol cu adevãrat important. ªi nu mi-a fost greu sã joc. Pentru mine, în cinematografie, nu a fost niciodatã nimic greu. Cu aceeaºi uºurinþã, degajare ºi relaxare am fãcut tot ce a þinut de film. Pentru cã mi-am gãsit vocaþia. Cel care mi-a spus sã joc a fost Titus Popovici. La început nu am crezut în propunerea asta pentru cã nu fãcusem niciodatã actorie ºi nu-mi doream sã fiu actor. Dar am realizat cã în copilarie, în multe dintre jocurile mele cu banda aia pe care o conduceam, de vreo 30 de bãieþi, interpretam roluri de soldaþi, de cuceritori. Jucam. Aveam jocuri cu nave de rãzboi pe care noi le construiam ºi tunuri care trãgeau cu praf de puºcã. Totul era foarte bine pus la cale, studiat. Fiecare naþiune avea o istorie proprie, pe care o scriam. Atunci mi-am consolidat cultura bãtãliilor istorice. Pe maidan, la Timiºoara.

Jocuri pe care le-aþi continuat la scarã mult mai mare în filmele dvs istorice.

Exact. ªi bãtãliile din filme le-am organizat întotdeauna singur. Nu am avut un regizor care sã le realizeze. Eu eram ºi regizorul filmului ºi al bãtãliilor. Îmi plãcea sã fac asta. Nimeni nu le fãcuse cum le fãceam eu. Le fãceam mai bine decât americanii. De asta m-au ºi vrut. Americanii mi-au propus mereu sã vin la ei. Dar eu aveam deja jucaria mea în þarã. Am fãcut filmele pe care mi le ofereau, dar nu am vrut sã plec. Am lucrat cu Orson Welles, Laurence Harvey. Vã daþi seama ce însemna acest lucru? Aveam 30 ºi ceva de ani ºi eram regizorul lui Orson Welles! A fost o nebunie, o carierã fabuloasã.

La Mihai Viteazul aþi avut probleme. ªi v-aþi luptat ca filmul sã se realizeze aºa cum v-aþi dorit…

Americanii au fost cei care m-au ales sã joc în rolul Mihai Viteazul. Din 13 români m-au ales pe mine. Asta în condiþiile în care probele de imagine, de casting, le-am fãcut separat de ceilalþi actori tocmai pentru a nu se considera cã am fost favorizat. În felul ãsta am ajuns sã filmez Mihai Viteazul. Film pentru care existau la un moment dat 128 de variante. Ba Ciulei regizor, iar eu regizor al luptelor ºi în rolul lui Mihai Viteazul, ba nu ºtiu ce altã fantezie. Pânã într-o zi când m-am înfuriat, m-am tuns, m-am ras ºi le-am zis cã ori rãmân eu regizor ºi Amza Pellea în rolul lui Mihai Viteazul, ori la revedere. M-a ajutat foarte mult faptul cã am fost un om cu personalitate foarte puternicã.

V-a dat bãtãi de cap personalitatea asta puternicã?

Da. S-a tot spus cã am fost omul regimului. Cum sã fiu omul regimului când Ceauºescu mi-a refãcut filmele pentru cã nu era mulþumit? Astea sunt lucruri pe care nu mi le spunea direct pentru cã vedea cã filmele au succes la public. De exemplu, Ceauºescu a fost cel care a dat drumul filmului Osânda, el fiind respins iniþial de comsia de cenzurã. Abia dupã opt luni de zile a ieºit pe piaþã. Chiar dacã în film se regãsea biserica. Sunt filme din care înþelegi multe lucruri dacã le vezi acum. Din cauza asta am caºtigat simpatia publicului. Publicul înþelegea aceste mesaje. În comisarul Moldova am câteva replici în care spun despre comuniºti: ”Sunteþi mulþi, sunteþi puternici”. Apoi urmeazã un moment în care eu îl întreb pe Roman (n.r. jucat de Ilarion Ciobanu) "ªi ce vreþi sã faceþi?” La care el rãspunde, aºa cum spuneau mereu comuniºtii: "Vrem sã schimbãm viaþa oamenilor în bine”. Iar comisarul rãspunde: "Om trãi ºi om vedea”. Fiþi siguri cã daca aº fi fãcut un rol de comunist m-aº fi dus pe râpã. Lumea m-ar fi pus la zid cu prima ocazie. Întreb: am regizat eu "Duminicã la ora 6” sau "Valurile dunãrii”? (n.r. filme regizate de Liviu Ciulei). Deºi sunt filme bine fãcute, erau despre comuniºti. Însã unora le-a convenit sã mã arate cu degetul. Sunt destui oameni care mã invidiazã ºi care cunosc toate aceste lucruri. De exemplu, colegii mei regizori au trãit aceste lucruri alãturi de mine. Au recunoscut faptul cã eram un vârf ºi cã nu era uºor sã þinã pasul cu mine. Însã pânã la urmã, fiecare îºi vede de drumul lui.

Cu targa la filmãri

Printre atâtea filme istorice, cu subiecte serioase, aþi fãcut în 1978 ºi o comedie.

Da, "Nea Mãrin miliardar”. ªi mi-a fost fricã sã fac comedie, mai ales cã am filmat-o în acelaºi an cu un film german. Eram foarte grãbit ca sã termin acea peliculã germanã. Pentru "Nea Mãrin miliardar” mã documentasem foarte bine în ceea ce priveºte comedia americanã. L-am filmat foarte greu pentru cã sufeream cu coloana. Mã duceau cu targa la filmãri. Cu toate acestea am reuºit sã fac un film destul de relaxat care a avut succes la public. Iar cu Amza Pelea am mers la sigur. El ºtia sã facã dramã ºi comedie la fel de bine. A fost un mare actor. Ovidiu Iuliu Moldovan ºi Toma Caragiu, de asemenea, puteau face în egalã mãsurã dramã ºi comedie. Foarte puþini actori au curaj sã se implice în ambele genuri. Eu am vrut sã fac "Decebal” cu Toma Caragiu, care avea un profil pur dacic. I-a fost foarte fricã. Se gândea cã lumea o sã-l arate cu degetul ºi cã va spune: "Ce cautã un actor de comedie în filmul ãsta?” Însã Amza a avut încredere în mine, ºi eu la fel, am crezut în el. A fost o întâlnire reciprocã foarte importantã pentru cinematografia româneascã.

Se spune despre dvs cã sunteþi extrem de sever pe platourile de filmare.

Domnule, da. Sunt un tip extrem de punctual ºi impun ºi altora acest lucru. Vreau ca actorul sã-ºi cunoascã textul, sã-l înveþe, cã doar nu o sã mã apuc eu sã-l învãþ. Sunt niºte lucruri pe care le cer. La fel ºi echipei de filmare, care se simte chinuitã la început. Dar apoi, dupã ce vãd rezultatul, sunt ºi ei mulþumiþi. Sunt mândri cã au lucrat cu mine. Oamenii neserioºi nu au lucrat niciodatã cu mine ºi nici nu ºi-au dorit acest lucru. I-aº fi dat, oricum, afarã.

Iubiþi filmul, pictura, vã plac enorm caii ºi colecþionaþi arme.

Am avut mai mulþi cai minunaþi. Ultima datã m-am mai urcat pe cal când am filmat "Orient Expres”, unde am trãit o experienþã incredibilã, când am filmat scena de pe ºina de tren. ªi da, îmi plac armele. Unele le-am fãcut chiar eu. Iar în filmele mele armurile ºi armele au fost întotdeauna adevãrate, fãcute din metal. Am în colecþie arme pe care le-am folosit în multe dintre filmele pe care le-am fãcut, inclusiv coifuri turceºti. Mi-am oprit multe amintiri.

Despre religie, cu respect

Colecþionaþi ºi icoane. Sunteþi o persoanã religioasã?

Nu sunt. Sunt icoane cu preferaþii mei, Sfântul Gheorghe ºi Fecioara Maria. Nu merg la bisericã, nu mã rog. Dar sunt de religie ortodoxã ºi vorbesc cu respect despre religie. ªi am fãcut lucruri importante pentru religia poporului român prin filmele mele.

Vã încearcã vreun regret personal sau profesional ?

Nu ºtiu dacã se pot numi regrete. Nu mi-am fãcut o viaþã personalã. Într-adevãr, acum sunt a treia oarã cãsãtorit, dar asta nu a contat. Nu a contat niciodatã nimic altceva decât filmul. ªi din aceastã cauzã nu am avut un copil. Am fãcut o serie de sacrificii fãrã de care nu aº fi reuºit în plan profesional la fel de bine. Unii reuºesc sã le facã bine pe amândouã, familie ºi carierã. Eu nu am putut. Iar dacã mai are cineva ambiþia sã facã ce a fãcut Nicolaescu…vã spun cã e greu.

Sunt tineri regizori care încearcã sã iasã în evidenþã. Cristian Mungiu este unul dintre ei. Le apreciaþi strãdaniile?

Sigur cã da. A reuºit sã ia cel mai mare premiu european. Jos pãlãria. Dar ºtiþi la câte festivaluri a participat? La 100 ºi ceva de festivaluri. ªtiu regizori care au participat la mai multe de atât. E adevãrat, eu nu am prea participat la festivaluri. Este o altã lume aceasta a festivaliºtilor. De exemplu, se calculeaza în aºa fel participarea la nu ºtiu ce festival încat sã nu concurezi cu un anumit adversar. Ori alegi sã nu te duci anul acesta la Oscar pentru cã ai mai multe ºanse sã iei un premiu anul care vine. Toate aceste lucruri sunt foarte bine gândite. Eu când fãceam un film nu aveam nici un astfel de gând. Ceea ce nu înseamnã cã nu am luat premii.

Recentele probleme de sãnãtate cu care v-aþi confruntat v-a schimbat viziunea asupra vieþii?

Fãrã doar ºi poate a fost un prag dificil, pe care l-am depãºit. Nu ºtiu ce mã aºteaptã de acum încolo. Om trai ºi vom vedea.

Dar filmul "Zile fierbinti", in care Nicolaescu joaca rolul unui director de santier si in care are celebra replica:"Dar eu nu sunt activist de partid?"...

Sergiu Nicolaescu le raspunde criticilor sai

Regizorul demonteaza toate acuzatiile care i se aduc
05/04/2008 (publicat integral pe www.jurnalul.ro)


Þinând cont de situaþiile întocmite de R.A.Româniafilm, este de remarcat cã filmul românesc s-a autofinanþat încã din perioada anilor ’50 - ’60. Sã analizãm aceastã afirmaþie:

Modul ºi mijloacele prin care filmul românesc se autofinanþa:

Româniafilm colecta banii încasaþi din vânzarea biletelor de cinema din toatã þara, dupã care o parte din sumã era distribuitã pentru producþia de film românesc. Astfel, cinematografia nu apãrea în bugetul de stat. Nimeni nu putea susþine cã partidul finanþa filmul românesc. Era singura artã din România care se autofinanþa, spuneau ei.


Ce se întâmpla în realitate:

Partidul acorda 200.000 de dolari pentru cumpãrarea de filme occidentale. Dupã ce acestea rulau pe piaþa româneascã, sumele provenite din difuzarea lor constituiau baza producþiei interne de filme. Din aceastã cauzã nu apãrea cinematografia în bugetul de stat. Vânzarea filmului românesc în strãinãtate era un alt mijloc de încurajare a filmului autohton.


Pe un scurt-metraj românesc („Memoria trandafirului”) Columbia a plãtit 20.000 de dolari (1963), în timp ce „Tudor Vladimirescu” a fost vândut pentru Italia cu 3.000 de dolari (!) Din vânzarea filmului „Mihai Viteazul” (200.000 de dolari, echivalent astãzi a cca 1,5 milioane de dolari) au putut fi realizate alte filme româneºti importante.
Prestaþiile de servicii pe care le fãceau cineaºtii români aduceau sume în plus la bugetul cinematografiei. Astfel, pentru producþii precum „Fenimore Cooper” (Franco-London); „See Wolf” (Germania); „Locruf des Goldes” (Germania) “Kampf um Romm” (USA - Germania); “Deux ans de vacances” (Franþa-Germania); „Guillaume le Conquerant” (Franþa); „François Villon” (Franþa - Italia - Germania) „Omul de aur” (Germania) - realizate în România cu regizor român ºi distribuite în lume de firme de prestigiu precum TF1, TF2, ZDF, RAI UNO etc., s-au încasat peste 14 milioane de dolari. Filmul „Guillaume le Conquerant” a deþinut timp de 20 de ani recordul la numãrul de spectatori la TF1, Franþa. Toate aceste filme au fost vândute de Româniafilm ºi în alte þãri socialiste, ajungând în China, Rusia, Cuba, Þãrile arabe...


De asemenea, colaborarea cu strãinãtatea privind realizarea unor filme româneºti în coproducþie precum: „Columna” (CCC Film–Berlin) „Mihai Viteazul” (Omnia-Film, Munchen); „Baltagul” (I.G.I. Cinematografique); „Ringul” (Cine TV Berlin); ”Dacii” (Franco-London Film); „Ciuleandra” (Cine TV Berlin); 5 filme ale Elisabetei Bostan, dar ºi alte filme importante, reprezintã adevãrate exemple de prestigiu internaþional câºtigat de cinematografia româneascã.


Putem spune cã filmul de lung-metraj a fãcut mai puþine plecãciuni regimului ceauºist, cinematografia evitând într-o mãsurã mult mai mare concesiile pe care artele erau obligate sã le facã dictatorului, cum se întâmpla frecvent în breasla scriitorilor, muzicienilor sau plasticienilor.


Luând primele trei locuri în fiecare an (1960 – 2007) vom constata la numãrul de spectatori urmãtorul clasament:


1. Sergiu Nicolaescu are 22 de locuri (de 9 ori locul I; de 6 ori locul II ºi de 7 ori locul III).
2. Dan Piþa are 6 locuri (de 2 ori locul I; de 2 ori locul II ºi de 2 ori locul III)
3. Geo Saizescu are 5 locuri (de 3 ori locul I, o datã locul II ºi o datã locul III)
4. Mircea Drãgan are 5 locuri (de 3 ori locul I, de douã ori locul III)
5. Gheorghe Vitanidis are 5 locuri (o datã locul I; de 3 ori locul II ºi de 2 ori locul III)
6. Mircea Daneliuc are 5 locuri (o datã locul I; de 2 ori locul II ºi de 2 ori locul III)
7. Nicolae Corjos are 4 locuri (de 3 ori locul I ºi o datã locul II)
8. Lucian Pintilie are 4 locuri (de 2 ori locul I ºi de 2 ori locul II)

Prestigiu (filme ºi realizatori)

În cariera unui regizor pot exista filme având succes de public ºi de casã sau filme de prestigiu care se caracterizeazã prin reacþia favorabilã a criticii de film, prin participarea la festivaluri interne ºi internaþionale, prin câºtigarea unor premii naþionale ºi internaþionale etc. În aceastã categorie pot intra unele filme realizate în decursul unei cariere, iar orice limitare de an (exemplu 1997 – Regulamentul de concurs al C.N.C.) este o aberaþie ce nu-ºi poate justifica rostul. Nu poate nimeni sã-mi împartã viaþa în douã ºi de ce 1997 ºi nu 1989 sau alt an?! Respectul faþã de trecut înseamnã recunoaºterea cinematografiei naþionale. Numai din acest punct de vedere se pot face aprecieri pentru fiecare regizor, pe baza filmografiei fiecãruia.

Voi începe cu premiile Uniunii Cineaºtilor din România (ACIN ºi UCIN)

În urma unei analize simple pe care am fãcut-o asupra premiilor acordate de cãtre ACIN (1972) - UCIN (1990), care exprimã pãrerea cineaºtilor privind filmul românesc, ei fiind cei mai competenþi în aprecieri, cu toate influenþele politice ºi contradicþiile exercitate pânã în 1990 ºi dupã, constatãm urmãtorul clasament:

Mircea Daneliuc - 35 de premii; Sergiu Nicolaescu - 32 de premii; Dan Piþa - 26 de premii; urmeazã Lucian Pintilie ºi alþii...


În privinþa premiilor internaþionale câºtigate de cineaºti români:

un mare premiu „Palme d’Or” (Cannes) pentru lung-metraj, câºtigat în 2007 de regizorul Cristian Mungiu;
3 premii de „Palme d’Or” la filmul de scurt-metraj la Cannes (Ion Popescu-Gopo, Mirel Ilieºiu, Cãtãlin Mitulescu);
un premiu pentru regie (Liviu Ciulei) ºi unul „Opera Prima” (Mircea Mureºan) la Cannes;
Dan Piþa a obþinut un prestigios premiu „Leul de Argint” la Festivalul Internaþional de la Veneþia;
existã premii obþinute la marile festivaluri organizate la Moscova, Karlovy Vary ºi Cracovia;
un premiu Camera d’Or (Cannes) obþinut de Corneliu Porumboiu, precum ºi douã premii Un Certain Regard (Cannes) obþinute de Cristian Nemescu ºi Cristi Puiu;
sunt filme româneºti selecþionate la Oscar pentru participarea în competiþia pentru cel mai bun film strãin, ceea ce este un lucru important, selecþia fiind fãcutã dintre minimum 250 de filme din lumea întreagã;
mai multe premii: FIPRESCI sau UNIATEC;
mai avem ºi filme premiate la New York, Chicago, Edinburgh, Tours, Locarno, Belgrad, Oberhausen, Trieste;
Lucian Pintilie are o bunã reputaþie în presa româneascã ºi nu numai, la fel ºi Mircea Daneliuc; mai nou, o generaþie de regizori tineri ºi talentaþi.
Din 1997, odatã cu apariþia Fondului Cinematografic, filmul românesc beneficiazã ºi de sume provenite din acest fond, care depãºesc de 6-7 ori bugetul de stat acordat C.N.C- ului (partea bunã a legilor fãcute de Ioan Onisei).



Criza cinematografiei româneºti

Situaþia din ultimii 13 ani (1995 – 2008), cu douã excepþii: „Paradisul în direct” ºi „Garcea ºi oltenii”, ne dezvãluie clar o crizã a cinematografiei româneºti care se manifestã printr-o scãdere drasticã a numãrului de spectatori, asemãnãtoare crizei europeane ce a pornit din Franþa prin ’70 – ’71, urmatã de Italia, Spania, Portugalia ºi prin 1976 – 1978 de Germania. La noi începe în 1989, odatã cu revoluþia ºi apariþia televiziunilor libere ºi a transformãrilor sociale ºi politice. Spre deosebire de Cehia sau Polonia, ca sã fac o comparaþie cu douã þãri foste socialiste, criza din România este mult mai accentuatã ºi mult mai dramaticã.

Eram un tânãr regizor care a trãit din plin aceste crize ale filmului european ºi am beneficiat de ridicarea televiziunilor (’70–’80), care au trecut la adaptãri cinematografice ale unor romane celebre, unele dintre ele turnându-se chiar în România (Fenimore Cooper; Jack London; Jules Verne…) pe peliculã de 35 mm.

Nu-mi propun sã vã dezvãlui cauzele scãderii numãrului de spectatori din cinematografe, ci doar sã afirm cã aceastã crizã, ce a durat în Europa 10 – 15 ani, nu a disperat pe nimeni, cinematografele nu s-au vândut pe lucru de nimic unor investitori în jocuri de noroc, discoteci sau restaurante, astfel încât, dupã un anumit numãr de ani, au rãmas pe aceleaºi bulevarde ale marilor capitale europene. Desigur, ele au suferit transformãri, în sensul cã o salã mare s-a împãrþit în 3 – 4 sãli mai mici. În acest context, de semnalat este apariþia Mall-urilor (8 – 10 sãli de cinema) ºi la noi, dotate cu o nouã tehnicã a secolului XXI, construite într-un loc comercial foarte aglomerat ºi care se pare cã vor readuce succesul proiecþiilor cinematografice. Ne doare însã dispariþia unor cinematografe ce funcþionau în întreaga þarã. Din nefericire pentru filmul românesc, din 800 de cinematografe au rãmas vreo 40, dintre care doar 2 - 3 remodernizate (!!!)


Sã aruncãm o privire asupra producþiilor de filme româneºti din 1960 ºi pânã astãzi:

Filme româneºti cu peste 10 milioane de spectatori (7): Sergiu Nicolaescu (3); Mircea Drãgan (2); Lucian Bratu (1); Geo Saizescu (1) ...

Filme româneºti cu peste 5 milioane de spectatori (31): Sergiu Nicolaescu (5); Dinu Cocea (4); Mircea Drãgan (3); Doru Nãstase (3) ...

Filme româneºti cu peste 4 milioane de spectatori (12): Doru Nãstase (2); Victor Iliu; Dinu Cocea; Sergiu Nicolaescu; Mircea Mureºan; Mircea Moldovan; Liviu Ciulei; Gheorghe Vitanidis; Geo Saizescu (câte 1 film) ...

Filme româneºti cu peste 1 milion de spectatori - din 1990 ºi pânã în 2006 inclusiv (3): Mircea Mureºan (2); Nicolae Corjos (1) ...

Filme româneºti cu peste 500.000 de spectatori - din 1990 ºi pânã în 2006 inclusiv (4): Florin Codre; Sergiu Nicolaescu; Lucian Pintilie ...

Filme româneºti cu peste 100.000 de spectatori - din 1990 ºi pânã în 2006 inclusiv (17):
Mircea Daneliuc (3); Sergiu Nicolaescu (2); Nae Caranfil, Dan Piþa, Andrei Blaier, Lucian Pintilie, Cristina Nichituº, Radu Muntean (câte 1 film) ...

În anul 2000 nu a avut loc premiera niciunui film, doar o relansare a filmului „Mihai Viteazul” (40.000 spectatori).

Anul 2001: relansãri ale filmelor „Moromeþii” ºi „Baltagul” cu peste 40.000 de spectatori.

În 2002 se remarcã regizorii Nae Caranfil, Cristian Mungiu ºi Radu Muntean, cu filme ce au înregistrat peste 50.000 de spectatori.

Filme româneºti cu peste 50.000 de spectatori - din 2003 inclusiv ºi pânã în 2007 (9): Cristian Mungiu (premiat la Cannes cu Palme d’Or) ºi Sergiu Nicolaescu („Orient Express”).

Din 2003, anul cu cele mai scãzut numãr de spectatori (5 filme cu 22.000 de spectatori), intrãm în cea mai neagrã groapã, de unde în anii urmãtori cifra maximã de spectatori este 50.000. Este o crizã maximã pe care nu reuºim s-o depãºim nici mãcar cu un film ce a câºtigat Palme d’Or la Cannes (2007).

În ce priveºte participarea la festivaluri, situaþia se prezintã astfel:

12 regizori au participat la 382 de festivaluri; e drept cã festivalurile sunt fãcute pentru a fi onorate cu filme, dar parcã totuºi e prea mult; un singur regizor a fost la 107 festivaluri cu 3 filme; altul, cu un singur film, participã timp de 6 ani la 36 de festivaluri; filmul „Marele jaf comunist” participã la 22 de festivaluri pentru 3 premii, iar „Legãturi bolnãvicioase” la 31 de festivaluri pentru 2 premii.

S-a luat ºi marele premiu Palme d’Or (Cannes), ceea ce reprezintã o mare realizare. Felicitãri d-lui Cristian Mungiu ºi cinematografiei româneºti.

Nu putem înþelege de ce un film al lui Hanno Hofer colindã pe la 23 de festivaluri, în 5 ani consecutivi, pentru 2 premii. Este o situaþie care trebuie studiatã ºi îndreptatã.

E drept cã existã o explicaþie: selecþiile la festivaluri conteazã la punctajul ce se obþine la concursul de scenarii. O fi numai asta explicaþia sau criteriul e greºit pus de cãtre C.N.C.?

Este de-a dreptul incredibil acest concurs organizat de C.N.C. pentru a obþine un credit rambursabil, fiindcã nimeni nu a reuºit, din 1997 ºi pânã astãzi, sã ramburseze acest credit acordat de C.N.C. Aceastã formã de credit ne aduce aminte de creditele pentru locuinþe acordate de bãnci ºi nu de un sprijin financiar de stat acordat prin concurs acelor scenarii meritorii, aºa cum este în lumea civilizatã. De unde aceastã invenþie a unor regizori care, de câþiva ani, fac doar coproducþii, de departe avantajate de lege (vreo 50 de coproducþii cu doar 3 – 4 regizori români), care nici mãcar nu ies pe piaþa româneascã?!


La Ministerul Culturii ºi Cultelor existã douã studiouri, care nu respectã legile cinematografiei (?!) Nu vreau sã se înþeleagã cã fac vreun atac la persoanã, dar este inadmisibil sã conduci cinematografia ºi tu însuþi sã nu respecþi legile fãcute de tine pentru acest domeniu (!!!)


Sunt unii colegi mai tineri care afirmã cã Sergiu Nicolaescu a monopolizat cinematografia româneascã. Le rãspund:

În primele 3 decenii (1960 - 1969; 1970 - 1979; 1980 – 1989) ocup locul I la numãrul de spectatori.

Am 131.275.789 de spectatori, din 1967 ºi pânã astãzi (41 de ani), urmat de regizorii aflaþi pe locurile 2 ºi 3 ºi care împreunã fac acelaºi numãr de spectatori.

În topul regizorilor români, dacã luaþi numãrul de spectatori de la locul 11 ºi pânã la 21 (George Cornea, Constantin Vaeni, Mircea Daneliuc, Liviu Ciulei, Malvina Marinescu, Lucian Pintilie), împreunã fac un numãr egal de spectatori cu cei înregistraþi la filmele mele.

Dacã înmulþim 131 mil. de spectatori cu 3 lei/bilet de cinema, rezultã 390 mil. lei, din care mi-am plãtit singur întreaga mea producþie de film românesc, dacã adãugaþi ºi cei 200.000 de dolari proveniþi din vânzarea filmului „Mihai Viteazul” (1971), plus prestaþiile de servicii aduse de mine în România, însemnând cca 14 milioane de dolari, o sã ajungeþi la concluzia cã ºi eu am finanþat o parte din producþia de film românesc.

În ultimii 18 ani am fãcut 6 filme de lung-metraj, pe când înainte de ’89 fãceam 2 filme pe an. Sunt colegi de-ai mei care, în aceeaºi perioadã, au fãcut 14 filme, doi cu 13 ºi alþii cu 11, ca sã mã opresc aici. De unde aþi scos imaginea de „profitorul Sergiu Nicolaescu”? Pe ce vã bazaþi când faceþi o asemenea afirmaþie? Cu cine mã comparaþi?

În calitate de senator, imediat dupã revoluþie, am fost iniþiatorul primei legi a cinematografiei, apãrutã în 8 februarie 1990, dupã o muncã în comun cu Antonie Iorgovan ºi Mihai Constantinescu, prin care am obþinut independenþa cinematografiei, trecând direct la Guvern (ca ºi TVR ºi Radiodifuziunea), iar un an mai târziu am obþinut pentru prima oarã bani de la Bugetul de Stat pentru cinematografia româneascã.

Tot eu am fost iniþiatorul Legii cinematografiei nr. 630/2002, din pãcate modificatã 4 luni mai târziu prin Ordonanþa de Urgenþã nr. 64/2003 de cãtre Rãzvan Theodorescu, ministrul Culturii din acea vreme, constituind momentul în care cinematografia a trecut din nou de la Guvern în subordinea Ministerului Culturii ºi Cultelor (!!!)

Nu am ocupat funcþii în cinematografie, ca Dan Piþa, Stere Gulea, Radu Gabrea sau Mircea Daneliuc, doar am ajutat cu consecvenþã filmul românesc ºi nu am primit niciodatã un salariu din partea cinematografiei.

Am debutat 7 regizori, în timp ce colegi de-ai mei au reuºit sã debuteze unul sau doi. Ministerul Culturii câte debuturi a încurajat?


Cei care susþineþi cã eu am folosit banii Românieifilm ºi ai C.N.C. sau cã am câºtigat multe concursuri, încercaþi sã vã recuperaþi banii pentru mãcar un film ºi apoi sã mã acuzaþi pe mine, cel care mi-am recuperat banii tuturor filmelor fãcute într-o viaþã de om ºi în aceeaºi þarã!

E adevãrat cã am fãcut filme ca scenarist, regizor ºi actor, dar de ce vã supãraþi, încercaþi ºi voi. Nu mã cred mai deºtept sau mai talentat, având rezultate performante aºa cum se observã din cifre. Nu, domnilor, explicaþia este cã am muncit mai mult, mult mai mult! În 41 de ani nu am reuºit sã fac decât filme! Acesta-i adevãrul!
Nu am avut niciodatã pânã acum atacuri de acest gen din partea colegilor mei, dimpotrivã!

Niciodatã nu am fãcut filme comandate de partid. Toate filmele mele au rãmas intacte, chiar dacã au rãmas cu observaþiile stupide ale cenzurii de atunci. Sunt unii colegi de-ai mei care îºi aduc aminte de curajul ºi comportamentul meu în întâlnirile pe care le-am avut cu Nicolae Ceauºescu la începutul anilor ’70.

Trebuie sã recunoaºteþi cã în filmele mele au apãrut pentru prima oarã biserici ºi preoþi („Mihai Viteazul”, „Osânda”), au fost cântate pentru prima oarã: „Deºteaptã-te, române!”, colinde, „Treceþi Batalioane Române Carpaþii”... Tot în aceste filme a fost vãzut un rege (Carol I), dar ºi portretele cu mareºalul Antonescu ºi regele Mihai I.

Colegi precum Andrei Blaier, Dan Piþa, Mircea Mureºan, Geo Saizescu, Elisabeta Bostan, Mircea Daneliuc, urmaþi de Ioan Cãrmãzan, ªerban Marinescu, Nicolae Corjos ºi Lucian Pintilie, ca sã menþionez doar câþiva, au împãrþit necazurile ºi bucuriile împreunã, într-o perioadã mult mai grea pentru profesia noastrã.

Mi-am respectat întotdeauna colegii, înþelegând cã avem o cinematografie competitivã, care sã continue tradiþia moºtenitã de la Victor Iliu, Jean Georgescu,Ion Popescu-Gopo, dar ºi alþi cineaºti care astãzi nu mai sunt printre noi (Iulian Mihu, Mircea Veroiu, Alexandru Tatos...).

Vã mulþumesc celor care aþi citit aceste rânduri, dar din acest moment nu voi mai accepta acuzaþii nemotivate. Cred cã merit consideraþia colegilor cineaºti, indiferent de vârstã, uitând de invidie, deºi aceasta e o trãsãturã ºi de naturã artisticã!

Ataºez acestui material situaþiile întocmite pe baza datelor ºi cifrelor oferite de R.A. Româniafilm ºi C.N.C. ºi nu exclud posibilitatea de a fi intervenit unele erori nesemnificative, fãcute fãrã intenþie.

Sergiu Nicolaescu
03 aprilie 2008

Director al casei "STAR-22", împeunä cu Iulian Mihu, în 1990-1991.
Pita era director la "SOLARIS", Daneliuc la "Alpha Films International", Gulea (dacä nu mä-nsel), cu Vaeni, la fosta Casa 1, iar Dinu Tänase si Lucian Bratu, la GAMMA.

Sergiu Nicolaescu, deranjat ca este contestat.
suna usor a bilantz.

„Sergiu Nicolaescu e senil ºi obosit”

Rãzboiul dintre Florin Piersic jr. ºi Sergiu Nicolaescu este bine cunoscut în lumea teatrului ºi mai ales a filmului. În momentul în care regizorul Sergiu Nicolaescu spunea despre filmul „Fix alert”, regizat de Florin Piersic jr., cã „Florin Piersic jr. a luat o camerã ºi s-a plimbat printre oameni…”, conflictul dintre ei a cãpãtat proporþii, iar replica tânãrului actor nu a întârziat sã aparã. „E senil ºi obosit. Mã distanþez de problema lui de sãnãtate, care, probabil, e normalã, pentru un om la vârsta lui. Mie mi-e simpatic. În cele din urmã, am acceptat faptul cã, fiind faraonic, va face veºnic filme pe banii mei, ai tãi ºi ai tuturor, aºa cã merg sã-i vãd capodoperele recente, împreunã cu o gaºcã mare de prieteni. E cea mai mare distracþie. Filmele lui au greºeli de genul Top secret, inadvertenþe, replici scremute, dialog penibil ºi neverosimil. Ãsta e motivul pentru care merg oamenii sã-i vadã creaþiile. Ca sã râdã”, a rãbufnit Florin Piersic jr. la adresa cunoscutului regizor. „Faptul cã pe Sergiu Nicolaescu nu l-a interesat filmul meu este un compliment pentru mine”, a continuat acesta. Aºa încât, peste tot pe unde se întâlnesc, cei doi se „cadorisesc” cu tot felul de „complimente” de acest gen, dupã cum bine aþi observat. (ATAC - M.M.)

Cum a ratat Nicolaescu sansa de a fi Nae Caranfil

"Restul e tacere", ultima productie marca Nae Caranfil, a avut o foarte lunga gestatie.

Ideea i-a venit in plina "epoca de aur", in 1985, cind Caranfil era proaspat absolvent. El a marturisit ca citise in cartea "Virstele peliculei", scrisa de tatal sau, criticul de film Tudor Caranfil, povestea primului lungmetraj romanesc.
"Ma intrebam cu ce as putea debuta ca regizor in Romania ceausista. Un astfel de film putea fi facut, dar in nici un caz de mine. Si atunci m-am gindit ca poate l-ar interesa pe Sergiu Nicolaescu. M-am dus la el si l-am intrebat daca ar vrea sa faca un film dupa un scenariu al meu despre filmul «Independenta Romaniei». El mi-a raspuns: «Tinere, de ce nu faci tu un film de actualitate, despre generatia ta? Uniformele si razboiul nu sint de tine»."

In 1988, tinarul regizor a plecat la Bruxelles, unde a participat la un workshop pentru scenaristi europeni. "Acolo am scris un scenariu pe care il voiam foarte hollywoodian, cu o actiune pe care eu o credeam foarte americaneasca. Cel care conducea workshopul, un cineast ceh, mi-a desfiintat tot scenariul. «E foarte bine scris, dar nu se tine in picioare nici o secunda. In primul rind, in California sint interzise jocurile de noroc», si mi-a cazut jumate de scenariu, «iar sindicatul docherilor e foarte puternic, asa ca nu exista munca la negru», buf, inca jumate de scenariu. «Dar de ce nu scrii tu povestea aia despre care mi-ai zis, cu primul lungmetraj romanesc?», m-a intrebat tipul. Si asa m-am apucat de scris." Caranfil a povestit cu umor ca momentul "magic" a fost cind, dupa ce a scris pentru prima data in viata lui un scenariu la calculator, a urmarit aproape cu invidie cit de repede ieseau foile tiparite la imprimanta. "A durat 18 ore ca acele 180 de pagini sa fie printate. Pentru mine, pe atunci, asta era viteza luminii." Scenariului scris "ca sa rupa gura tirgului" i-au trebuit 20 de ani sa devina film. Asta s-a dovedit o problema greu de depasit si pentru actorul Marius Florea Vizante, care trebuia sa-l joace inca din 1994 pe Grigore Ursache, un tip de 19 ani. "Sint cel mai privilegiat actor de pe planeta pentru ca am avut la dispozitie 13 ani sa-mi exersez rolul", a glumit Vizante.

Domnului Comisar, cu dragoste!

13/04/2008 de Loreta Popa

Celebritate. Comisarul Moldovan este unul dintre cele mai cunoscute ºi iubite personaje ale cinematografiei româneºti, el fãcîndu-ºi apariþia pe marele ecran o datã cu lansarea în 1972 a filmului “Cu mîinile curate” al lui Sergiu Nicolaescu A trecut prin multe, dar a supravieþuit de fiecare datã. Nu a spus nu nici unuia dintre cei care i-au solicitat un interviu, în ciuda faptului cã a trecut printr-o intervenþie chirurgicalã ºi a învãþat iar sã meargã, sã scrie, sã vorbeascã.

A avut parte ºi de invidii, dar cei mai mulþi l-au iubit întotdeauna. Nãscut la 13 aprilie 1930, la Tîrgu-Jiu, în Duminica Floriilor, în zodia de foc a Berbecului, Sergiu Nicolaescu mai poartã un prenume despre care nu ºtie aproape nimeni, cel de Florin. Ce se ºtie sigur ºi precis este cã filmele lui au convins. I-a plãcut sã fie regizor al filmelor sale, al bãtãliilor ºi nimeni nu ar fi reuºit acest lucru mai bine ºi mai perfect decît el. Casa îi este tapetatã cu obiecte de colecþie, pistoale, sãbii, coifuri, chipiuri, cu premii obþinute de-a lungul timpului, dar ºi cu orhidee, flori care îi plac foarte mult.

Ambitie. Povestea vieþii lui este lungã ºi plinã de peripeþii ºi, aºa cum spune ºi cunoscutul regizor, “numai partea asta de aventurã, copilãria, m-ar þine o zi întreagã la poveºti”. Noi completãm cã nu ne-ar ajunge paginile ziarului ca sã vorbim despre filmele lui Sergiu Nicolaescu ºi semnificaþia lor pentru cinematografia româneascã. Nu este superstiþios, dar are cîteva idei fixe, printre care disciplina. E ambiþios ºi nu renunþã la un lucru pînã nu reuºeºte sã-l facã perfect. Cînd Sergiu avea 5 ani, familia lui se stabilea la Timiºoara, unde începea cea mai frumoasã aventurã – fuga de acasã la cinematograf, unde puºtiul Sergiu Nicolaescu vedea un film de douã-trei ori. “Copilãria mea e fabuloasã pentru cã am trãit lucruri fabuloase”, povesteºte regizorul. “Am trãit perioada legionarã, am trãit rãzboiul, venirea ruºilor. În Banat nu simþeam etniile aºa cum le simþeau regãþenii, de pildã. Eram prieteni, conta doar cine era ºeful bandei ºi... cum eu am fost ºeful bandei nu am avut probleme. Aveam în subordine vreo 30 de puºti, iar zona noastrã se întindea de la Spitalul Militar pînã la podul dintre Cetate ºi Mehala. Eram pe maidan de dimineaþa pînã seara. Numai partea asta de aventurã m-ar þine o zi întreagã la poveºti. Nu pot uita subteranele turceºti care duceau spre puncte vitale ale oraºului, precum Spitalul German, Spitalul Militar, cazãrmi sau spre sinagogã – toate erau ale noastre. Aici ne ascundeam prãzile, adicã pistoale, obuze ºi alte lucruri pe care le descopeream în drumul nostru prin dedesubturile oraºului. Aveam o plãcere extraordinarã de a simula bãtãliile navale. ªtiam tot ce se putea ºti despre orice navã importantã. Cîte tunuri are, ce tonaj. Construiam corpul navelor asemenea aeromodelelor, din hîrtie pergamentatã, pe care o vopseam cu ulei, pentru a le face impermeabile. Le dotam cu tunuri în miniaturã în care puneam praf de puºcã cu fitil, alice sau bile de rulmenþi. De aici pasiunea pentru mare, dar ºi dorinþa de a deveni marinar. Dacã mã gîndesc bine, adolescenþa mi-a lipsit. Ca ºi cînd din copilãrie am intrat direct în viaþa durã pe care ne-o impuneau timpurile. Acesta a fost ºi motivul pentru care am ales sã fac ultimele patru clase de liceu în doi ani... Nu mai eram un copil, dar nici adult. La terminarea liceului, în 1948, intrasem la trei facultãþi: Belle Arte, Politehnicã ºi ªcoala de Ofiþeri de Marinã.”

Totul sau nimic. “La ªcoala de Ofiþeri de Marinã din Constanþa am învãþat tot ce înseamnã disciplinã, cum sã dai ordine, cum sã te impui în faþa soldaþilor. Pãi, cum credeþi cã aº fi reuºit sã þin în frîu atîþia figuranþi la toate filmele istorice pe care le-am fãcut dacã nu mã impuneam ºi nu þineam la disciplinã? Pot sã spun cã în echipa mea, de-a lungul timpului, nu au rãmas decît cei mai buni dintre cei buni. Cei care nu aveau disciplina în sînge, cei care nu înþelegeau rigurozitatea mea, cei care nu mã ascultau nu filmau cu mine. Sportul a fost în permanenþã pentru mine o preocupare. Am început cu scrimã în copilãrie, atletism, apoi, cînd am venit în Bucureºti, am fãcut rugby ºi am ajuns pînã la lotul naþional. Pe urmã, tot ce am fãcut în sport m-a ajutat foarte mult în film. Sportul ºi miºcarea mi-au oferit o altã viziune asupra vieþii. La «Noi, cei din linia întîi», la Cota 2000, nu se þinea nimeni dupã mine. Eu cînd le ceream cascadorilor sau actorilor ceva ºtiam ce cer. De aceea numai adevãraþii cascadori au rãmas cu mine, chiulangiii ºi laºii s-au ferit. Deºi au început meseria cu mine, dupã aceea m-au evitat.”

Intens. “La ªcoala de Ofiþeri de Marinã m-au primit dupã multe aprobãri”, spune Sergiu Nicolaescu. “Exista un obicei vechi în Marinã. Dacã aveai nevoie de femei, þi se dãdeau cîteva ore libere. Acum nu ºtiu dacã mai existã acel obicei, dar pe vremea aceea se respecta încã. Nu am urmãrit sã fiu idol al femeilor sau sã am succes în acest sens. Cine m-a plãcut m-a plãcut, cine nu, nu. Totul a venit de la sine. Sigur cã eram mai intens decît alþi colegi, dar nu am fãcut ceva special pentru asta.”

Rigoare.Mereu stãpîn pe situaþie, foarte corect, dedicat cauzelor în care crede, nu abdicã de la principiile sale ºi tot ceea ce face e bine calculat. Anii ’70-’80 au fost cei mai fecunzi pentru regizor. A înfiinþat prima ºcoalã de cascadori din România. A fost nevoit sã se specializeze singur în toate direcþiile pentru a se ridica ºi a se menþine la nivelul filmelor internaþionale. Fãcea cîte douã sau trei filme pe an, iar în paralel se documenta pentru proiectele viitoare cu multã rigoare. “ªcoala de Ofiþeri mi-a dat mai mult curaj. E ceva sã conduci o armatã. Sã-i þii, sã creadã ºi ei cînd pleacã la asalt. Sînt un bun organizator ºi am autoritate. Sînt Berbec, iar ascendentul meu e în Leu. Deci douã semne de foc.

E mare prãpãd. Am avut ºi am pasiune pentru cai. E foarte greu astãzi sã mai faci un film cu cai. Am avut ºi 500 de cai la un film. Cînd ai o ºarjã de cavalerie, cum am avut eu la «Mircea», trebuie sã simþi treaba asta. Vreau sã spun cã în clipa în care filmam aºa ceva simþeam emoþia, chiar ºi calul simþea cã în spate vin alþi 300 de cai ºi alerga cu burta la pãmînt. Sînt un rãzboinic înnãscut, de aici pasiunea pentru sãbii, pistoale. Merg la poligon cel puþin o datã pe lunã. Sînt lucruri pe care nu le poþi învãþa. Nu poþi sã spui: «Iau un actor ºi îl fac comisarul Icsulescu». Trebuie sã aibã obiºnuinþa armei. Eu trag cu amîndoi ochii deschiºi. Nu ai sã mã vezi pe mine cu un ochi închis. Am îmbãtrînit, dar nu pot sã mã schimb. Nu ghicesc lucrurile, le ºtiu.”

Profesiune de credinta. Unii spun cã este unul dintre cei mai duri regizori români. Cu toate astea, actorii ºi cascadorii cu care a lucrat de-a lungul timpului l-au descris ca fiind foarte corect. Cert este cã Sergiu Nicolaescu este un supravieþuitor, un luptãtor, un profesionist cu o viziune foarte clarã asupra filmului sãu. A fost întotdeauna cel dintîi. Înaintea actorilor, a cascadorilor, a oricui. A muncit ca nimeni altul ºi nimic nu a contat mai mult ca filmul în viaþa lui Sergiu Nicolaescu. Cel mai important premiu la care a rîvnit a fost mereu Spectatorul român. Poate nu a obþinut Palme D’Or la Cannes, dar sigur sãlile de cinematograf româneºti vor fi pline de sãptãmîna viitoare, cînd pe marile ecrane va rula “Supravieþuitorul”. Valoarea unui om este datã de ceea ce lasã în urma lui, iar Sergiu Nicolaescu ne-a dãruit “Ultima noapte de dragoste. Întîia noapte de rãzboi”, “Osînda”, “Pentru patrie”, “Mihai Viteazul”, “Noi, cei din linia întîi”, “Ciuleandra”, “Capcana mercenarilor”, “Mircea”, “Orient Express”... Nu ne-ar ajunge spaþiul tipografic pentru realizãrile sale. Nouã nu ne rãmîne altceva de fãcut decît sã încheiem spunînd “Domnule Comisar, cu dragoste, de ziua dumneavoastrã, La mulþi ani!”...

([email protected])

Prost.
Era Miclovan, si murea gratios printre läzi, nestiind-cä-doare-asa, dupä ce un-fleac-l-au-ciuruit.
Moldovan a apärut DUPA "Ultimul cartus" (care pusese pecetea pe moartea lui Miclovan). Cine-si dä putinä ostenealä analiticä, va observa cä NU e "aceeasi Märie cu altä pälärie". Nu numai nominal si biografic, ci chiar si caracterologic, cele douä personaje diferä în puncte esentiale. Miclovan era incomparabil mai reusit: mai complex, mai contradictoriu, mai vulnerabil, mai realist, mai uman. Moldovan, inventat la cererea fanilor, era un superman neverosimil, perfect si fizic, si moral, si cerebral. Culmea: toate astea deveneau scuzabile prin asasinarea aproape ritualä a lui Moldovan, în "Un comisar acuzä" - un final cu adevärat splendid. Reînviindu-l în "Revansa", Sergiu (care intrase deja în declin, desi abia peste câtiva ani avea sä se observe) l-a compromis definitiv, restituindu-i iremediabil ieftinätatea comercialä pe care moartea din finalul "...comisarului acuzä" reusise s-o contracareze - practic, acum l-a omorât si în plan estetic. Nu - Moldovan NU e un supravietuitor. Sergiu Nicolaescu l-a näscut handicapat, l-a salvat ucigându-l ("Un comisar acuzä"), l-a distrus reînviindu-l ("Revansa"), l-a împins în derizoriu reluându-l degeaba ("Duelul"), si l-a ridiculizat reluându-l SI A DOUA OARA, peste 27 de ani ("Supravietuitorul"). NU ASA SE FACE CINEMA. Asa nu se creeazä eroi pe ecran, ci papagali. Päcat.

Trebuie sa-ti dau dreptate intr-o privinta, Pittbull. Intr-adevar, "Duelul" e inutil, era mult mai indicat scenariul "Recviem pentru comisar", de care ai si vorbit atat pe forum, cat si in conferintza de presa a lansarii "Supravietuitorului".
Totusi, cred ca "Revansa" nu e deloc inutil, cred ca da consistenta personajului. Nici ideea "Supravietuitorului" nu mi se pare deloc rea.

Pe de alta parte, imi vine in minte un alt exemplu reusit de "inviere" a unui personaj: filmul "Rocky Balboa", primit bine atat de public, cat si de critici...Si-a indeplinit scopul, acela de a-i asigura lui Rocky o iesire din ring pe masura personajului.

P.S: Apropo de confuzia Miclovan / Moldovan, am vazut ca nici Sergiu Nicolaescu n-a zis nimic la premiera cand o reporterita Pro TV i-a spus ca e al saselea film din serie :-D

Ai dreptate, cu reportera aia. Mä rog, pe Serj îl încântä respectiva confuzie, e comercialä...
Altfel, dacä tot ai fost acolo (am bänuit, din descrierea pe care ai fäcut-o în aceeasi zi pe forum), de ce nu mi te-ai arätat? Ne mai vedeam si noi la fatä, mai schimbam o vorbä...
Revenind on topic: "Revansa" nu e un "film degeaba" (ca "Duelul",) e doar un film aproape complet ratat. Mai are unele sclipiri, un oarecare dinamism, un numär de secvente reusite în sine - dar, atunci, pe moment, scârtâia deja... Incä nu stiam de ce. Tin minte, aveam 18 ani, eram într-a XII-a si corespondam, ca simplu cititor, la revista "Cinema". Cosasu mi-a selectionat fragmentul final al analizei, terminat cu cuvintele: "Una peste alta, «Revansa» merge. Merge. Dar sä fie asta, oare, o calitate...?" Ulterior, din perspectiva timpului, mi-am dat seama cä erau primele semne de obosealä ale lui Serj.
Principala lui gresealä a fost ieftinätatea trucului de"reînviere": n-a murit, a fost ränit doar. "...Da, si acuma ziceam cä de fapt eu n-am murit, ca sä ne mai jucäm, cä uite, încä nu mä strigä mama!" Dacä voia sä-l continue, ALTFEL trebuia sä procedeze! Cum...? Nu stiu, si nu e treaba ma sä gäsesc solutii - ci a lui. Strict teoretic, si la limita minimei rezistente, as sugera formula prechelelor (dar fäcut cu cap, nu banal si gratuit, ca-n "Duelul": ar fi putut iesi interesant, sä urmärim, pe parcursul mai multor filme, evolutia unui personaj despre care stim cä e damnat; dar mä tem cä deja începem sä avem pretentii prea mari de la bietul om... ;) )