nu, pentru mine cea mai buna carte a lu' Marquez este 'Dragostea in vremea holerei'... cartea mea a aratat la sfarsit asemanator cu cea a lui obvoius. toate colturiile erau indoite. :oops:

marquez imi place pentru 'dragostea in vremea holerei' si 'un veac de singuratate'. florentino ariza e jalnic dar adevarat, iar istoria clanului buendia e cel putin amuzanta. celelalte nu m-au dat pe spate. am vazut la tv ca scos o chestie noua, of course best-seller, mis putas tristes sau cum dracu se cheama.
coelho ar merita sa fie impuscat, dar si el e bun de ceva, 'veronica...' mi-a tinut companie in armata.

sa-l mai lasam pe Marquez si sa trecem la laureata premiului Nobel pentru literatura pe 2004, austriaca Elfriede Jelinek. Am citit "Pianista", un roman autobiografic in care scriitoarea se centreaza pe relatia "strimba" dintre ea si mama ei si modul cum aceasta se rasfringe asupra relatiilor cu ceilalti. Momentele penibile si scenele de comportament sexual deviant, care sint din abundenta in carte, sint prezentate in toata splendoarea lor, fara ascunzisuri, ca in anti-theater-ul lui Fassbinder.. si ca tot veni vorba, o birfa mica: Jelinek a fost casatorita cu unul dintre colaboratorii lui Fassbinder (un tip care a compus muzica pentru citeva dintre primele lui filme). Cartea merita citita, si am inteles ca nici filmul lui Haneke nu e mai prejos...

eu am vazut filmul [a fost acu vreo 4-5 luni la tvr] si as vrea sa stiu daca scena in care erika se automutileaza apare si in carte sau e doar un apropo al lui haneke la 'cries and whispers'. cred ca imi place isabelle huppert.

Emigrantii, Ferreira De Castro. Una dintre cele mai tari carti de gen, pe subiectul asta. Socante similitudini cu ceea ce se intampla acum la noi, numai ca in carte actiunea are loc la inceput e secol.

da, scena aia e si in carte, intr-un acces de disperare (pierderea iubitului) Erika isi infige ace si isi prinde cirlige de rufe pe corp... si mai e inca o scena la final, cind se taie cu cutitul pe umar, in plina strada... mea culpa, eu n-am vazut inca "Cries and Whispers" si nu inteleg ce paralela faci aici cu filmul lui Bergman... m-ai facut curioasa :)

scena din film e diferita si acum sunt aproape sigur ca e o trimitere la bergman. similitudinea e frapanta, in orice caz.
'pianista' mi-a placut foarte mult, nu e o pierdere de vreme. un singur lucru m-a nedumerit, si anume metamorfoza tipului [nu mai tin minte cum il cheama, cred ca walter]. la inceput e dezgustat, nu vrea sa participe la fantasmele sado-maso ale erikai, dar apoi se angreneaza intr-o afacere destul de sordida. nu-mi dau seama daca se manifesta conform cu el insusi sau incearca doar sa intre in joc.

cum asa, treceti de Marquez fara sa va luminez eu? :P
"Toamna patriarhului" e cea mai bine scrisa carte de Gabriel...(o situez pe locul 1 in biblioteca mea marqueziana), iar "Un veac de singuratate" e cartea care l-a facut celebru si e cartea lui cea mai profunda, panoramica s. cl... - acolo a "muscat" el din adevarul prozei mari.

P.S. pt tipii care indoiesc paginile cartilor. e un obicei prost, care trebuie si merita pedepsit. bunica-mea, care are 70 de ani si e o bibliofila adevarata, si astazi ma ameninta cu "bataitza" daca indoi... cand imi imprumuta vreo carte - de obicei, o carte veche - din biblioteca ei.
ce naiba, nu este nimeni sa va supravegheze? treceti pe la librarii si luati - gratis - mai multe semne de carte. astfel nu veti violenta tipariturile :P

lecturi placute!

Te-a intrebat cineva de bunica-ta, sau de unde se procura moca semne de carte ?

Ordine aproape aleatorie - n-am stat sä le ierarhizez decât foarte vag:

"Maestrul si Margarita", Mikhaïl Bulgakov
"The Satanic Verses", Salman Rushdie
"Demonii", Feodor M. Dostoievsky
"Procesul", Franz Kafka
"In fata legii", Franz Kafka
"Ulysses", James Joyce
"Don Quijote", Miguel de Cervantes Saavedra
"La Divina Commedia", Dante Alighieri
"Numele trandafirului", Umberto Eco
"Doctor Jivago", Boris Pasternak
"Primul cerc", Alexandr Solzhenistyn
"Pavilionul cancerosilor", Alexandr Solzhenistyn
"Darkness at Noon", Arthur Koestler
"Faux Passports", Charles Plisnier
"Le Mensonge d'Ulysse", Paul Rassinier
"La Chute", Albert Camus
"Le silence de la mèr", Vercors
"A la recherche du temps perdu", Marcel Proust
"The Grapes of Wrath", John Steinbeck
"August Light", William Faulkner
"Somnul vamesului", Bujor Nedelcovici
"Lord of the Rings", J.R.R. Tolkien
"Behold the Man", Michael Morrcock
"IT", Stephen King
"The Talisman", Stephen King & Peter Straub
"Pe-un picior de plai", Phil J. Collins
"Flowers for Algernon", Daniel Keyes
"Love Is The Plan The Plan Is Death", James Tiptree jr.

din cite am mai citit, Haneke n-a fost prea abil cind a redat transformarea lui Walter de la studentul serios, constiincios, cu excelente perspective in materie de muzica, la postura de amant agresiv, care o bate pe Erika pina ii da borsul pe nas (am inteles ca a facut o trecere destul de brusca, fara sa-l treaca printr-un "filtru" psihologic)... in schimb, a mai adaugat niste picanterii-perversitati, ca sa impresioneze mai tare publicul... eu zic sa citesti si cartea, o sa te ajute sa te clarifici mai bine...

alte carti...
 

cititi, dc gasiti, Ayn Rand, The Fountainhead, deloc recenta...unii cu mai mult spirit de fronda decat media, s-ar simti bine in paginile cartii asteia...

bret easton ellis american psycho
carte geniala...a doua dovada (dupa sallinger) ca americacanii au si literatura, nu numai cliteratura
am p undeva acasa caseta
o gagica s-a gandit ca s-ar putea ecraniza
nu o sa-l vad pentru simplul fapt ca ra trebui sa fie porn-slasher-thriller
si dupa cate tin minte nu are nici macar 18 in bulina

De ce iubim femeile
Ideea nu e noua. Am vazut un film cu subiect identic - "Omul care a iubit femeile" (frantuzesc). Acolo personajul principal, un afemeiat notoriu se hotaraste sa scrie o carte cu acelasi subiect. Secretara angajata sa-i dactilografieze lucrarea (o tipa in varsta, neinteresanta pentru autor), renunta ingrozita ca sotul ar putea da peste grozaviile pe care le trecea pe curat.
Personajul din film moare urmarind pe cineva, o femeie bineinteles. Dupa ce scapase dintr-un accident de masina (casca gura dupa o tipa), se apleaca sa admire decolteul asistentei medicale, cade din pat si se deconecteaza de la aparatele care-l tineau in viata.

Cartarescu mi s-a parut destul de trist, complexat de faptul ca e nasol si ca se agata de orice nasoala (petarda). Facila carticica.

facila interpretarea...

Cand citesti putin pana si biletele de autobuz ti se par opere.

chiar dacã subiectul seamãnã, nu prea vãd legãturi stilistice între filmul lui Truffaut ºi cartea lui Cãrtãrescu. Superficialã comparaþia. Întîmplãtor, ambele îmi plac foarte mult.
Interesantã ideea cu cartea care îl inspirã Impudica Moarte de Dagmar Rotluft - purã imaginaþie, nu existã aºa ceva în realitate. Am cercetat. De asemenea, capitolul cu obiectul care îl inspirã "Continuare la pagina 177", care nu existã, cartea are mai puþine pagini. Bunã poanta! Mai impresionant este, însã, cel cu necunoscuta din muzeu care îl strigã pe nume la sfîrºit.

de acord cu tine. despre cine vorbesti?

sa-ti dau link catre cronica lui Dan C. Mihailescu sa te bucuri de o interpretare mai consistenta?

nu stiu cum e cartea, vorbeam de 'interpretarea' lui nume... :D