Adevarul e, Mikala, ca faci mai multe greseli de scriere decat noi toti la un loc :-S imi pare rau s-o spun, am tot vrut sa te scoatem, sa te aparam, dar pe bune, fii (cu 2 i) si tu mai atenta la ce si cum scrii (cu doi i), trebuie sa stii (cu doi i) cum se scrie corect, adica daca nici asta nu stii (cu doi i), atunci inseamna ca nu mai putem cere absolut nimic de la tine.

Really, casca ochii (cu doi i) mari inainte sa postezi.

Pretindem ca suntem un forum de cultura si atunci da, e basic si vital sa stii (cu doi i0 sa scrii (cu doi i) corect.

Sper sa nu te superi pe mine.

Nu ma supar si asta e .
O sa imi vad de treaba mea . Multumesc pentru atentionare . :)

Daca am avea dovezi, nu am mai discuta despre credinta, ar deveni o certitudine. :)

Desi cred, nu iau ad literam tot ce scrie in Biblie.

Eu cred ca daca ar exista dovezi absolute ca Dumnezeu exista, lumea s-ar transforma intr-un haos.
Asa, e la alegerea fiecaruia sa creada sau nu.
Tocmai asta e si miza, daca pot spune astfel...

Pai Biblia nici n-a fost scrisa pentru a fi luata ad-literam. E o carte cu un limbaj simbolic, in multe locuri. Daca Liviu, paul_aramis sau oricine au crezut vreo clipa ca ex: "Biblia zice ca Dumnezeu a creat lumea in 7 zile = 7 x 24 h" atunci :) ca sa nu zic :)) "Ziua" aceea simbolizeaza o "perioada", o "era". Samd.

Sunt convins ca toata lumea s-ar bucura sa ia ad-literam Cantarea Cantarilor, de exemplu, dar ... it's not.

Sunt convins ca multi sunt cei care nu gandesc ca tine :) Si pana la urma daca e simbolica de ce te-a deranjat ironia mea, nu cam acelasi lucru l-am zis si eu? Biblia e o carte cu tot felul de invataturi, dar dintre care majoritatea probabil nici nu s-au intamplat in realitate sau au fost duse la rang de supranatural.

Pana la urma cred ca religia poate fi vazuta ca o filosofie, iar Biblia cartea care sta la baza ei, dar ceea ce ziceam eu pana acum nu are legatura cu cei care intrepreteaza precum Chambord, ci cu cei care iau ad literam tot fara un gram de gandire din partea lor.

Eu nu vorbeam despre dovezi absolute, ci despre experiente proprii vs ... nimic. Inteleg ca voi probabil ati facut referire la ce a zis paul_aramis, dar am vrut sa clarific.

Pai, tocmai: eu zic ca s-au intamplat toate dar unele chiar asa cum sunt descrise iar altele sunt descrise doar simbolic. Oricum, stai linistit, nu incerc sa te "conving", doar imi exprimam perspectiva. Fiecare e liber sa-si aleaga filosofia de viata si am invatat de mult sa-i respect pe cei care au o alta viziune decat a mea si nu imi dau in cap cu ea. ;)

... încă nu cred. dacă Dumnezeu ar fi existat aseară nu m-ar fi lăsat să cad de la mai bine de un metru înălţime, pe spate, în nişte boscheţi, n-ar fi permis atacul mărăcinilor, şi nici nu mi-ar fi rostogit creierul în cutia craniană, asemenea unui popic. dacă El ar fi existat ar fi înlăturat, cel puţin, norii de pe cer, măcar pentru secundele-n care mă întrebam dacă şi unde sunt.:(
... acum, unde ascultl iar pe Manu Chao nu mai sunt atât de sigură de aceste convingeri. Dumnezeu ar putea fi muzică.:P

Sunt total de acord cu tine aici :D

pentru o carte ce se vrea "cuvântul lui dumnezeu" e mult prea ambiguă şi plină de contradicţii. cum aş putea să am încredere în ceva ce se contrazice pe sine însuşi (atât biblia ca scriere cât şi dumnezeu aşa cum este descris de biblie) şi care îmi impune nişte ercepte morale, dar e plină de exemple "pozitive" care contravin tocmai acestor percepte??
şi nu, nu ne legăm de cât de lungă e o zi sau un an. ci de altele.

:)) dar cu ce prilej ai cazut in boscheti?

Daca exista Dumnezeu , inseamna ca nu-si face treaba bine.

Faptul ca exista : razboaie, foamete , inundatii, boli , crime ....

Biblia a fost scrisa de oameni, de aceea trebuie privita in mod relativ.

Dar oamenii au nevoie de credinta ,îi fac sa se simita mai fericiti , sa faca orice ,

fericiti sa moara in numele lui Dumnezeu.

Cred ca s-a suparat Rasturnica (read: her bycicle) pe ea, n-a mai suportat-o si .... a cedat nervos.

O, sancta simplicitas! ;)
Sau:
Dacä Dumnezeu NU ar fi existat...
- ai fi rämas paralizatä pe viatä, de la masina aia care a trecut la câtiva centimetri prin spatele täu, cu 100 la orä, când aveai cinspe ani;
- ai fi rämas complet retardatä, dacä ai fi contractat virusul äla cerebral cu care ai venit în contact la vârsta de sase luni;
- ai fi rämas traumatizatä definitiv, în urma violului comis de debredeii äia beti pe lângä care ai trecut într-o searä, când aveai unsprezece ani - dacä nu se uitau toti, chiar în clipa aia, în directia opusä;
...si zeci, sute, poate mii de alte asemenea pericole (de care nici mäcar nu ai habar).
Cred cä, puse în balantä cu o busiturä pe spate si o loviturä la cap, foarte dureroase într-adevär, dar care te-au läsat totusi nevätämatä si capabilä sä ne bucuri în continuare cu prezenta ta pe forum, e destul de clar încotro o înclinä... nu? ;):x

Voi chiar aveti naivitatea de a dori sä träiti într-o lume PERFECTA! :D
Nu vä dati seama cä într-o asemenea lume NICI N-ATI EXISTA?
Pentru cä n-ar mai exista NIMIC!
De entropie ati auzit?

Ca bine le zici... Aprecia cineva toate elementele pozitive la adevarata valoare fara putina suferinta ? Iisus a murit pentru noi... iar noi... facem din tantar... armasar chiar si cand nu este cazul :) !

nu are nici o importanta daca exista sau nu (pe lumea asta)

conteaza doar atat: crezi sau nu

si de aici toate (auto)conditionarile cunoscute

atat cei care cred cat si cei care nu cred isi justifica credinta / lipsa credintei in masura in care asta ii ajuta la ceva

oricum argumentele folosite isi au sursa in izvoare tot de om gasite si documentate

parerea mea...

no, o să fiu off-topic, dar oricum am să încerc să povestesc, foarte pe scurt.
unde detest vara pentru că nu pot respira, şi transpir instant, etc. vara asta aproape singurul sport pe care l-am făcut a fost băutul berii, singura care mă răcoreşte, şi mâncatul antidepresivelor clătite. drept urmare cei care mă "iubesc"au început din ce în ce mai des să-mi amintească de corpul pe care-l aveam cândva. nu m-aş fi stresat prea tare dacă încă aş mai fi încăput în haine, şi dacă mai bine de 85% din cunoscuţi nu ar ţine cure de slăbire eficiente. masochiştii naibii! :(
cum pe mine mai bine mă omori decât să-mi interzici să pap ceva, am decis că acum, unde s-a răcorit evident, să încep o serie de exerciţii intensive care să mă readucă la forma iniţială (vise, taică, vise :( ). cel mai repede, frumos, şi relativ uşor şi plăcut se slăbeşte urcând şi coborând scările. numai că e nevoie de nişte trepte mai înalte şi mai late, exact ceea ce am eu pe stadionul din cartier. deci m-am apucat de exerciţii, şi de alergat pe station. în ceea ce priveşte exerciţiile, ideea este să măreşti continuu/ constant numărul urcărilor /coborârilor. tristeţea e că trebuie să exersezi zilnic, şi că durează aproape o săptămână până scapi de cea mai teribilă febră musculară, în primele zile abia poţi coborî scările. etc.
cum sâmbătă ratasem ora de sport fiind plecată din oraş, mi-am propus ca duminică seară să exersez un timp mai îndelung, numai că tocmai când să plec a picat mămuca, pe care evident că n-o puteam da afară, drept urmare am ajuns pe stadion după 20. stadionul dispune de o nocturnă anemică care aduce un un pom de Crăciun, unele neoane stingându-se regulat pentru câteva secunde lăsând tribuna în lumina lunii, când astrul e prezent la post. până aici toate bune, poate că nu aş fi făcut un salt mortal dacă aş fi avut o vedere excelentă... da'cum io nu văd nici ziua, darmite noaptea... :(
no, m-am apucat de treabă. tribuna are 6-7 trepte. exerciţiul constă în urcarea primei trepte de câtre 50-60 de ori începând cu piciorul stâng, coborând tot cu el, şi tot aşa pentru dreptul, după care treci la 2 trepte, dar scazi 10 din numărul de urcări/ coborâri.
ei bine, era deja noapte, iar eu nu trecusem de treapta treia. în afară de un tip care alerga pe pistă, nimeni nu mai era pe stadion. locul unde exersez eu este mai izolat, fiind la un colţ de stadion, intrând uşor în pădurea de salcâmi. deci urcam şi coboram numărând şi încercând să văd unde calc, în timpul ăsta luminile se aprindeau şi se stingeau regulat. la un moment dat piciorul meu stâng tot coboară, eu văd prin lumina slabă cum scările şi copacul uscat (în faţa lor există şi un astfel de obiect de studiu, între o expiraţie şi o inspiraţie de-a mea) ei bine scările şi copacul se îndepărtează încet de mine, eu plutesc plăcut acum având în faţa ochişorilor cerul, sunt din ce în ce mai uimită, nu înţeleg ce se petrece. din reveria asta mă trezeşte o durere cumplită de cap. atinsesem solul, acum puteam simţi sub mine ramurile copăceilor. în afară de cap nu mă durea nimic. după ce-mi revin din stupoare îmi mişc încet corpul, mi-e teamă să nu-mi rupt ceva. mă ustură doar coapsa stângă, cea care a lovit prima pământul. dacă nu ar fi mirosit groaznic a urină şi gunoaie, şi nu m-ar fi zgăriat boscheţii chiar ar fi fost plăcut, aici jos. în perplexitatea mea mă asteptam ca tipul care alerga să mă fi văzut căzând şi să vină să mă caute. dacă afară ar fi fost zi cred că ar fi putut să mă vadă, dar cum nu era... etc.
într-un final m-am ridicat şi m-am chinuit să urc pe tribună. era mai înaltă decât credeam. pantalonii scurţi, tricoul şi părul-mi erau pline de ciulini micuţi. evident că, într-o dispoziţie deloc sportivă, mi-am continuat exerciţiile. când am ajuns acasă şi m-am cercerat îndeaproape am constat că-mi intrase ceva-n coapsa stângă, că sângeram, braţul stâng era şi el plin de zgârieturi. azi am descoperit că mă doare un pic spatele şi că am ceva mărăcini, în curs de infectare, în palma stângă, în rest cred că sunt bine.
azi am fost să fac reconstituirea, am identificat băţul în care m-am "înfipt", era rup de la jumătate, probabil că a fost cam rigid şi s-o fi rupt în timp ce cădeam. senzaţia mea a fost că boscheţii ăia mi-au atenuat cu mult căderea; până să lovesc pământul cu capul am simţit copăceii cum se îndoiau lin sub mine, ca şi cum totul s-ar fi derulat cu încetinitorul. o senzaţie unică.
no, să mai zic că asta nu e prima căzătură (pe spate - la propriu :(( ) de anul ăsta?! şi din păcate iar am supravieţuit! :P da'io insist, doar-doar o să-l cunosc personal pe Dumnezeu! :">

Nici eu n-as fi putut s-o zic mai bine!

io dacă aş fi în locul vostru aş muri de 2 ori pentru El, asta unde ştiu că EL a murit pentru cine nu trebuie. că nu merit/ meritaţi acest sacrificiu.
nu există pedeapsă mai mare, sadism superior, morţii pentru altcineva. Isus nu este astfel. îmi place să cred că nu pentru, nici în loc de.
simt adesea că-n evidenta mea necredinţă e mai mult Dumnezeu decât în toate aceste auto-afirmate şi mult trâmbiţate adeziuni. eu cred că e păcat să pretinzi a fi ceea ce ştii că nu poţi fi vreodată.
mie una mi-ar fi ruşine. etc.

^ Moartea Lui pe cruce a fost o sansa pentru noi , nu e vorba de merit sau de alt ceva .