du-ti filmu in jungla, la membrii tribului boro-boro (cu okiul, nu-i asha, 'pur', nepatat de a priorisme...) si vezi cum reactioneaza... :w00t:

domnule, ma simt nevoit sa va atrag atentia ca aberati. multumesc pentru atentie.

alo-alo, tocmai spusesem ca nu TOT ce scrieti se cuvine a fi judecat intr-un fel. ma cititi cum va convine, dle serban.

nu sunt chiar asa aberatii...sunt de acord cu a.l.s. in mai multe privinte...aia cu filmele romanesti fiind in prim plan.
incepand in ordine invers cronologic, afirmatia lui bulumulu cu dorinta unui public pur, nepatat de cunostinte a priori was just asking for it (faza cu tribu)
nici cu negarea canoanelor si disconsiderarea tuturor "titlurilor mari" din secolul (si ceva) cinematografic nu pot fi de acord. Nu e nicio conspiratie! pur si simplu cateva (mai multe sau mai putine) filme sunt chiar atat de bune!

e profund ilogic si steril sa nu doresti existenta unui bagaj preexistent de cunostiinte in domeniu,in cazul de fata, cinematografia. Daca vrei sa faci film, teatru sau literatura te pui si te uiti la filme, piese de teatru respectiv citesti carti. Altfel esti doar un cioban teribilist. Exista oameni care acumuleaza fondul asta de cunostiinte dintr-un domeniu, dar nu doresc sa creeze (acestea fiind arte) la randul lor. Astia devin critici. Au si ei rolul lor, de la simpla ghidare a omului spre arta, la chestii mai complexe (aici incluzand judecati cu diverse rezultate asupra unor produse de arta).

exagereaza si als la faza cu cinema-ul fiind maidan fara gradinarii de critici,dar nici utopie democratica&liberala n-ar ajunge. Probabil s-ar gasi un sistem de autocontrol, dar nu prea are rost sa ne batem capul cu problema asta, pentru ca, in permanenta, vor exista (din varii motive, dar cu siguranta) critici pentru oricare arta!

Tind sa cred si sper ca airlight&bulumulu intelegeau prin public segmentul acela infim de oameni amatori de film, (amatori, as in intelesul etimologic de iubitori), oameni care sa mearga cu sufletul deschis la orice manifestare artistica si sa judece cu un minim de orgoliu&prejudecati si sa aprecieze. Genului asta de public merita sa-i dedici creatia ta. Din pacate, grosul publicului, cel dictator de box-office, de top-uri de le vezi la televizor sau the premii people's choice, are (din varii motive) gusturi proaste. Invariabil, tu, ca creator, ajungi sa primesti feedback doar de la vox populi (segmentul naspa) si de la critici.
Ideea era ca cei mentionati la inceputul paragrafului precedent nu ajung, decat foarte rar si in cazuri exceptionale sa-si faca parerile cunoscute, daca nu public, macar artistului in cauza. Banuiesc ca nimeni nu simpatizeaza gloata gen Generatia PRO(sti da' multi!), asa ca raman critici amatori de film (sensul etimologic din nou! cuvantul asta merita mai mult prestigiu!). De criticii anexati gloatei, cei mega-orgoliosi si cei pupincuristi nu merita adusi in discutie!

Stäteam la îndoialä dacä sä intervin cu o încercare de a comenta de pe la mijloc, între cele douä extreme puse fatä-n fatä (fiecare atât cu dreptatea, cât si cu aberatiile ei), dar mä încerca acelasi sentiment de futilitate ca pe Airlight... Noroc cä hotu' ästa bänätean de Supastar are el, asa, un talent de a fura gândurile omului, si când am ajuns în jos de topic, am väzut cä-mi rezolvase problema. No, multam matale!

desigur, era de asteptat de la copii de gradinita.
nu am vb de nici o conspiratie. m-ai inteles gresit. "chiar atat de bune" :lol: .
sau un geniu a la naturelle. logic, artistu ar trebui sa aiba un kno-how. dar asta-i alta mancare de peste.


:shock: chestii mai complexe ar fi ce? ce descrii in paranteze este doar "calificarea (sau in cel mai bun caz discursuri estetice....) unor produse de arta" ( :sick: )


eu - personal - vorbeam pe plan teoretic despre spectatorul optim. spectatorul apt sa dea un feedback sincer si valabil. place vs nu place. fara limbaj de lemn cinematografic care nu zice nimic aka copy-pasteuri lipsite de continut care dau bine, par inteligente, gandite etc etc whateva
conclud cu parerea ca orice feedback e mai bun decat nici un feedback - asta e starea criticii ( sa nu vorbim de cea instrumentalizata - pe care vad ca nu o mentioneaza nimeni). critix, hit me![/i]

1. kestia cu tribu - supastar a ginit-o super - era raspunsul 'natural' la o bazaconie supranaiva precum 'spectator pur'... there ain't such a thing anymore! not in my postmodern backyard!! decit daca te duci la gradinita, printre infanti care n-au vazut in toata frageda lor viata nici o imagine filmata. cum s-ar zice, inteleg nostalgia dlui bulu pt un 'eden cinematografic', dar e o utopie retrospectiva...
2. da, poate k am exagerat cu metafora gradinaritului - mai ales k a provocat comentarii dezamagitoare de tip l'arroseur arrose (asta apropo de copiii de gradinita!)... am vrut sa sugerez deosebirea dintre 'creatie' (= natura) si 'comentariu' (= cultura), dar probabil k ar fi fost mai bine sa compar ac. criticului cu aceea a unui botanist.
3. kiar ieri, dupa ce am postat cele de mai sus, l-am vazut pe zanussi la jurnalul cultural spunind ceva de genul: 'numai minoritatile (= elitele) conteaza in cultura, masele nu fac decit sa urmeze...' da, stiu ce-o sa-mi serveasca dl bulu, zanussi e un reactionar, & so am i. dar, daca nu acceptam ideea de elita, ergo aceea de valoare, ergo aceea de 'bun' sau 'prost', nu vad cum te poti descurca in any circumstance! omul valorizeaza, this is what separates him from animals - or other humans ;) cind dl airlight ma pune la colt pt k nu-mi place critica anglo-saxona, ma 'valorizeaza' drept 'prost', right? sau cind i se pare k aberez, or whatever... si nici dl bulu nu este atit de 'pur', atit de 'naiv' cum ii place sa creada dspr sine; sint 'titlurile mari' niste 'maimutareli ale criticilor'? well, try titlurile mici: daca ce spun eu e 'prost', demonstreaza k '15', 'femeia visurilor', 'raport despre starea natiunii', 'tancul' samd sint filme - ergo, titluri - 'bune'! :P
4. nu pot sa nu ma gindesc k, din pacate (but i can't help it!), mai tot ce spun este bruiat de persoana mea - antipatica multora... sint convins k, daca nu as proiecta aceasta 'persona' aroganta & agresiva, nu mi s-ar cauta atita nod in papura in ceea ce afirm: de aceea am vrut sa fiu doar un nick pe ac. forum!... de aceea mi-am dorit sa ma 'reinventez' in presa, preluind un pseudonim... but now it's too late. :(
5. last, but not least: ac. alergie la critici, ac. 'rezistenta' la comentariu, la reflectie in fond... mi se pare k se datoreaza (mai ales la noi, pt k in alte tari - civilizate, unlike ours - nu e asa!) statutului de 'nouveau riche' a artei filmului: artele 'nobile', asezate (vezi pictura, literatura etc) nu au ac. complex - dimpotriva, they welcome reflectia asupra lor...
ma gindesc serios sa 'migrez' spre zone artistice mai primitoare, care kiar apreciaza efortul.
PS n-as fi eu daca n-as fi pedant, so... dle bulumulu, am o mare rugaminte la matale: daca nu stii franceza, citeaza din engleza, germana sau ce limba oi mai fi stiind matale! pt k 'a la naturelle' e o atrocitate lingvistica, nu exista asa ceva! try, next time, au naturel. multumesc pt intelegere

a propos de regizori, critici, premiile ucin, sterilitate & stuff - o dezbatere destul de interesanta, initiata de dl valerian sava, in ult. obs. cult:
'avem cinematografia pe care o meritam?'
au raspuns andrei cretulescu, andrei gorzo, mihai chirilov, tudor giurgiu & a.l.s.

continuarea aici:

http://www.observatorcultural.ro/

(cu precizarea k paragrafele mele aveau si cifrele corespunzind intrebarilor, care au 'zburat' la tehnoredactare...)

Inlocuind gradinarul cu botanistul, sunt de acord cu toata ideea...

si cu linku ala...eu nu gasesc raspunsurile la articol...numai introducerea... :huh:

tre sa dai click pe 'sumar' (stinga sus) si-ti listeaza toate textele...

"In circumstantele agravante in care nu dispunem de mecanismele de autoreglare ale cinematografiilor cu o clasa de producatori avuti si de inalta competenta, cum ar putea fi activat binomul formativ regizori de film-critici de specialitate [...]"

Bine spus, grea intrebare.

Teribil de greu, ca la orice inceput - uite, eu incerc de un an de zile sa am ce-alege din reactiile dvs si vad ca nu iese nimic. Se pare ca nici cu dl. Cretulescu n-am avut mai mult succes.
Ma consolez cu "binomul" format cu dl. Scott Hillier, un tip cu care chiar ai despre ce sa stai de vorba. Dumnealui fiind, bineinteles, un regizor.

Astept cu interes sa vad ce-au zis altii pe tema asta.

sigur k da, stati de vorba intre voi, regizorii... sa nu razbata nici o idee diferita... 100% de acord intre voi, la caldurica... sa va laudati reciproc...
de aia avem cinematograful pe care-l avem! :sick:

lol... pai tu ii numesti pe pulifricii astia, gen ambra, regizori ??

bine.

this is the beginning of a beautiful friendship :P

hahahaha u made my day :happy: mai am doar cateva de adaugat aka dreptul la replica
whats that? ce qui e la asta? :P

greu cu artistii, nu? ;)
in contextul asta si retrospectind nitel -
Chaos is a word we have invented for an order we cannot comprehend (h.miller) ;)

i cant follow you. you got issues. :?

in ce priveste statutul real, concret al relatiei criticii vs film mi-e lene sa continui acum - poate cu o alta ocazie

atrocizand literar intr-un spirit utopic subestimat
sincerely a la votre

...foarte fain


Mircea Cãrtãrescu
(Jurnalul Naþional 3 Aprilie)




Nu vremurile sunt sub om, ci bietul om sub vremuri", se plangea, acum trei sute de ani, cronicarul. Istoria e ca inelele copacului: unele-ntunecate (cele mai multe si mai intinse), altele, abia mijite din loc in loc, luminoase. Dac-ai avut nesansa sa te nasti intr-o epoca sinistra, traiesti si mori in obscuritate si nefericire. Bruma de talent, de entuziasm, de credinta, de eroism din tine se vor irosi sub pamantul secolelor. Ma-ntreb cati viitori artisti, oameni de stiinta, filozofi si politicieni, unii de geniu, au fost sfartecati de tineri in razboaiele absurde ale secolului trecut. Cati au pierit in lagarele de concentrare si cati – de zece ori mai multi, poate – in gaurile negre ale gulagului sovietic. Ma-ntreb si cat talent a crescut pipernicit, devitalizat, sufocat, lipsit de sanse de afirmare in timpul dictaturilor, care acopera mai mult de noua zecimi din istoria universala. Lunga perioada a comunismului romanesc a fost, pentru scriitori, un blestem si o piatra de incercare care unora le-a curmat destinul cu o cruzime rece, altora le-a alterat grav opera, altora, in fine, le-a asigurat o glorie falsa, sfarsita in rusine si remuscare. Toti au fost insa, intr-un fel, oameni sub vremuri, pe care sunt inclinat sa-i compatimesc mai mult decat sa-i critic.

Nu stiu ce-as fi facut in locul lui Calinescu, Camil Petrescu, Sadoveanu sau Arghezi in anii ’50. Chiar nu stiu. Azi ne e usor sa-i numim cinici si tradatori si sa-i acuzam ca s-au vandut comunistilor. Poate ca a fost chiar asa. Dar nu stim cata dezorientare, disperare (sau speranta, dimpotriva) si cata frica, mai ales, au simtit acesti oameni in vremurile de infrangere catastrofala in razboi si de rasturnare a unei lumi intregi. Decat sa-i condamnam, mai bine sa spunem slava Domnului ca nu am trait in acea perioada. Caci nu stim dac-am fi putut renunta la prestigiul nostru si la felul nostru de viata in fata unei sinistre lumi totalitare care, pe de-o parte, ne amagea cu o propaganda ubicua, iar pe de alta ne ameninta, cat se poate de concret, cu exterminarea persoanei, a operei noastre sau a ambelor deodata. Sunt autori care-au rezistat eroic, preferand inchisoarea sau tacerea. Altii nu. Fiecare e un caz aparte. Fapt este ca nici unul nu a mai stralucit ca scriitor, cum o facuse in perioada interbelica.

Nu stiu nici ce-as fi facut daca anii ’50 m-ar fi prins ca foarte tanar autor, venind dintr-o familie fara traditie democratica, cu mintea tabula rasa, gata sa fie impregnata de ideologia comunista omniprezenta. Credea Labis in comunism? Mi se pare dincolo de orice indoiala. Era sincer Nichita Stanescu cand scria "Eu caramida trupului mi-o pun/ La radacina erei comuniste"? Foarte probabil. Nu mai vorbesc de pletora nesfarsita a "cantaretilor vremurilor noi", de la Beniuc la Dan Desliu si de la Veronica Porumbacu la Eugen Frunza. E adevarat ca acestia din urma au fost instrumente de propaganda, ca au inselat si-au falsificat adevarata literatura, ca au fost printre ei jigodii si profitori cu gramada, dar, in cazul celor cu talent, s-ar putea spune ca au fost si ei inselati, pervertiti, deturnati de la calea lor de vremurile sinistre in care le-a fost dat sa traiasca si sa scrie. Cum ar fi evoluat, de pilda, talentul real al Ninei Cassian, al lui Eugen Jebeleanu sau al Mariei Banus in vremuri mai bune? Toata intelighentia Europei il proslavea benevol pe Stalin si Uniunea Sovietica in anii ’50, cum sa n-o faca o mana de taranusi sau de insi luati de la strung, care asta auzeau continuu la radio si in toate ziarele? Dintre ei s-au recrutat toti securistii, nomenclaturistii si culturnicii vremii, care s-au pus pe treaba cu entuziasm si-au comis ticalosii in numele unei ideologii primitive, in care credeau prosteste, in lipsa de orice alta cultura si orice alte modele. Nu absolv pe nimeni pentru erorile si faradelegile sale, dar ma cutremura gandul ca, dac-as fi venit pe lume in 1930 intr-o familie ca a parintilor mei, ar fi fost posibil sa fiu printre cei care au scris poeme si romane rusinoase douazeci de ani mai tarziu.

"Ce-as fi facut in locul lui?" Iata prima intrebare pe care mi-o pun, cand simt dispret pentru un autor compromis in vremuri tulburi si neiertatoare. Asta ma impiedica, nu sa-l vad pe el asa cum a fost, ci sa ma vad pe mine asa cum nu sunt. Am avut, in adolescenta, carti pe care el nu le-a avut, am crescut intr-o lume pentru care comunismul era deja subiect de batjocura, si nu de adulatie. Am putut scrie si publica lucrurile pe care intr-adevar le-am dorit. Asta mi-a modelat decisiv principiile morale. Nici o rasturnare istorica nu mi le-ar mai putea schimba. Pe de alta parte, ii sunt dator celui murdarit de istorie: am invatat de la el cum sa nu traiesc si cum sa nu scriu. Sa-l mai si dispretuiesc mi se pare trist si inutil.

da, Cartarescu e OK.
o lectura obligatorie luni seara. il citesc cu placere..., chiar daca publica pe ogorul lui Tuca si-al "profesorului" cu epoleti Voiculescu.
de citit si "divanul" cu Cartarescu din Dilema veche...

pitbull draga, explica-i tu baiatului bulãmulu cum e treaba cu 'l'arroseur arrose', k nu ma mai obosesc... (stii ce zicea truffaut dspr lubitsch, k e k un schweitzer in care pina si gaurile sint geniale? ei bine, protejatul tau este 100% genial! :lol:)

magada mihailescu naste "auteur-i"
si filmu lu giurgiu naste discutii
asta e bine
pentru toata lumea
mai ales pt doamna mihailescu si dl tudor giurgiu
totusi orice elan legat de legalurile lezbianice si incestuoase mi se pare suspect
pentru ca am vazut filmul :)
si mai ales pentru ca am auzit voice-over-urile :x