wow!
nu e nevoie sa povestesti, am imaginatie :)

Herb tu poate ai imaginatie dar noi vrem sa auzim povestile :happy:

;)

mala, next time we meet... i promise!
instead of pillow talk :lol:
pt restu - puneti-va pofta-n couilles :P

Mala, cred ca ai gresit divulgandu-ti curiozitatea...
trebuia sa spui ca nu te intereseaza, sa afisezi indiferenta... si poate leo povestea... ne-ar fi dat, banuiesc, si-un link :)
asa, gata - s-a inchis...

s-a inchis pentru voi nu pentru mine :D

hehe...
right-o, sweet mala! ;)

jeg mai mare ca orban n-a gasit....

mai jeleu, de ce esti atat de manios?
nu e Orban-liberalul, cel de la televiziuni si care danseaza uneori pe mese, e fratele sau, care e normal... bun specialist in tratative si cunoscut in comisii si comitete europene... poate trece. daca nu, recomandam pe cineva de pe forumul nostru...

Sergiu Matei, cameraman PROTV, filmind impuscarea unei calugarite tibetane de catre paza chineza:

http://www.protv.ro/filme/exclusive-...-pilgrims.html

m-am repezit total aiurea in a critica numirea lui orban, fara a verifica inainte. tipul pare absolut ok, cel putin in comparatie cu fratele care se crede michael flatley.
dar aseara, la antena3, la sinteza zilei, trei clowni se chinuiau sa ne convinga ce decizie proasta s-a luat si ca europa isi bate joc de noi. ca ni s-a repartizat un departament minor si este scandalos. sincer, la ce se asteptau? sa ne dea conducerea parlamentului or what?
suntem putin importanti si mi se pare normal sa primim un departament putin important.

cu als dspr hedonismul minimalist, in Cotidianul.
cateva - involuntare - sugestii pt lectura cartii lui als.

Insula libertina a lui Leo
Silviu Mihai
In cartea publicata recent la Curtea Veche, Alex. Leo Serban reexamineaza temele lui Andrei Plesu si vorbeste despre propria reteta de fericire, despre politica, dandism si rasfat.
„Dietetica lui Robinson“ e prima carte la care esti autor unic. Ce-ai vrut cu ea?
In primul rind ca n-am vrut carte. Ideal ar fi fost sa fie ca un mic cufar, in care toate textele sa fie pe foi volante, sa nu existe nici ierarhie, nici impartire pe capitole. Conditia unui cufar este de vraiste, el inchide un hazard. Dar, pentru ca asta era aproape imposibil, am ajuns pina la urma la solutia unei carti care nu e, totusi, chiar o vraiste, desi textele erau intr-adevar intr-o vraiste totala. Multe erau numai pe net, mai exact pe Liternet, si trebuie sa-i aduc un omagiu infinit lui (Razvan) Penescu, care m-a pisat sa-i dau aproape tot ce scriam.
Cum ai selectat textele?
Sint multe, pe unele nu le-as fi pus neaparat. Cartea a iesit mult prea groasa pentru gustul meu, ar fi trebuit sa fie o placheta de maximum o suta de pagini. Dar am vrut sa existe macar un text cit de cit consistent, care sa fie total inedit, si acela e textul introductiv, care se cheama chiar „Dietetica lui Robinson“. El este insa doar schita unei eventuale carti. Am inclus textele care erau la originea „Dieteticii“, pe urma, texte din zone foarte diferite. Partea leului, sau a leo-ului (ride) e constituita din cronici de carti.

Individualism si dandism
Cind citesti cartea, e clar, totusi, ca toate textele ilustreaza o idee, o tema.
E vorba mai degraba de anumite obsesii. Motivul individualismului (cu figura lui Robinson), tema sculpturii sinelui, o subtema legata de un dandism nu atit vestimentar, cit de atitudine... Daca cineva vrea sa-mi faca un portret, poate sa-l recompuna din aceste piese ca pe un joc de puzzle. Exista apoi anumite borne: cronicile la Proust, Nabokov, Don DeLillo, un text despre 11 septembrie scris chiar la mai putin de o saptamina dupa evenimente.
Cit de mult te expui in „Dietetica“ asta?
Cred ca este foarte personala. Am mai scris doar o singura carte, care era strict despre Lars von Trier, in colaborare. Prin comparatie, „Dietetica...“ ma reprezinta, este un autoportret. Textele dau seama de o evolutie a mea, desi nu sint ordonate cronologic, dar ma recunosc in aproape toate.

Reteta lui Robinson
Sint sigur ca n-o sa-ti placa, dar cred ca ai scris o carte de etica.
Etica presupune in general un „celalalt“, or, cartea mea are numai o dimensiune individuala. Mi se pare decent sa incerci sa pornesti de la tine, sa te lamuresti mai intii ce inseamna sa fii „eu“, cum te raportezi la lucrurile din jurul tau. E vorba de a-ti impune un mod de a trai in functie de un canon care nu este etic, ci mai degraba estetic. De-aia eu nu-i zic „etica“, ci „dietetica“, pentru ca tine mai mult de corporalitate. In plus, „Etica lui Robinson“ a scris-o Plesu (ride), si, mai ales, nu am vrut sa dau retete, e vorba doar de o reteta personala, pe care eu am urmat-o.
Oricit ai vrea sa fie de personala reteta ta, ai publicat-o, adica ne-ai propus-o. Ne tii un discurs normativ.
Ma propun pe mine, dar nu ca model, ci ca exemplar uman. Eu nu le spun oamenilor „Fiti libertini ca mine!“, dar, pentru mine, reteta libertina e absolut OK. Mai departe, cine citeste e liber sa ma placa sau nu.
Dar cine nu e hedonist si nu-si cultiva gusturile a ratat ceva fundamental, nu?
Eu asta nu pot s-o spun cu toata gura. Dodecalogul meu are valoare in primul rind pentru mine, desi e scris la persoana a doua...

Corpul, pacatul si stinga
Dar, daca nu te intereseaza etica, de ce ne tot spui sa ne cultivam corpul?
E un lucru la care tin. S-a trecut foarte usor, in filosofie, de la corp la ce e in afara lui, la suflet, bla-bla... Or, mie mi se pare ca, pina sa umblam cu vagul, trebuie sa cunoastem concretul, iar cel mai concret lucru e corpul, legatura cu intimitatea ta. Nu neg interesul pentru metafizica, dar ce nu-mi place e saritura prea rapida de la corp la spirit. Ar trebui revalorificat corpul.
S-a mai spus.
Da, dar eu vad ca, de exemplu, tot ce inseamna corectitudine politica reprezinta o prelungire laica a unor fundamente crestine: iubirea fata de aproape, a intoarce si celalalt obraz – toate normele astea continua, intr-o alta forma, poate surprinzatoare, in doctrinele de stinga, pentru ca, in fond, si crestinismul era, oarecum, de stinga, prin mesajul social. Ceea ce e constant e constiinta vinei sau a pacatului. Or, o filosofie a corpului eliberat, hedonist, va fi mereu suspecta atit dreptei religioase, cit si stingii, pentru ca scoate din ecuatie ideea de vina. Corpul nu are morala.
Dar, in sensul asta foarte larg, ideea ta de „pacat“ e totuna cu conceptul ca ceva „nu e OK“, pe care il foloseste toata lumea. Si estetica foloseste un limbaj normativ.
Ceea ce e valabil in estetica nu e valabil in etica. De aceea ceea ce s-a scris sau s-a pictat e o tulburare a unor ape foarte caldute in care se scalda lumea. In arta iti poti permite mai multe decit in viata - vezi Sade. Pe mine m-a interesat intotdeauna caracterul provocator al artei.

„Luxul suprem e sa renunti“
Ce inseamna hedonismul tau minimalist?
Traim intr-o societate care a devenit consumista, ceea ce e absolut normal dupa 50 de ani de restrictii si penurii. Dar, in fata acestei opulente vulgare, eu propun un tip de hedonism care presupune renuntarea la tot ce e de prisos. Aici e, eventual, ceea ce e original in cartea mea. Luxul suprem nu e sa acumulezi, ci sa renunti: nu un Botero, ci un Giacometti.
Trebuie sa ne cultivam inclinatii sau placeri „naturale“?
Nu. E vorba de o constructie. In mod natural, sint un lacom, nu un gourmet, asa ca mi-am aplicat o dieta. Minimalismul e in primul rind preferabil estetic.

Politica si rasfatul maxim
Tot la dreapta te situezi politic?
Orice om e un compus. In materie de economie sint un liberal convins, in materie de morala sint aproape un libertin, iar in materie de arta si cultura sint mai degraba „progresist“. Nu mi se pare o chestie schizoida. Si, pina la urma, sintem un patchwork.
Totusi, etica ta individuala presupune existenta unui loisir care astazi inca nu e la indemina oricui.
Dar eu il am. Un loisir generalizat, ca acela oferit de industria turismului, nu e pe gustul meu. Sint destul de reactionar aici. Ceea ce fac eu e, in fond, ce au facut foarte multi sub comunism: sa-ti amenajezi un spatiu interior, o insula de „normalitate“ in care sa-ti cultivi gradina. Stabilitatea politica de atunci crea un context favorabil.
Si n-ai prins gustul pentru asa ceva tocmai din cauza comunismului?
Nu mi-am facut inca psihanaliza.
Dar tot vorbesti de terapie.
Nu gust deloc angajarea politica, treburile cetatii imi sint indiferente cita vreme imi pot cultiva capriciile. Nu e o reteta pentru oricine.
Gusti, insa, mediatizarea.
Care mediatizare? Tocmai am renuntat la o emisiune tv. Nu era nimic rau cu emisiunea, dar nu mai aveam chef. Are legatura cu minimalismul despre care vorbeam si cu cultivarea sinelui. Erau niste bani foarte buni, unii ar spune ca a renunta la asta e rasfatul maxim.

urite, totusi, reactiile unor forumisti...( de pe cotidianul) ... randuri resentimentare, lungi si ingalate sofisme ale urii care combat esopic, autorul si nu cartea)
vine insa cate-un "kafka" care le spune, ca in mitul lui parsifal: cine sunt si ce hram port:

"kafka-(31-10-2006 17:32)
draga a.l.s., daca vei fi intrebat cumva de ce ti/ai asumat riscul de a iesi in lume cu dieteticul tau autoportret, ai putea raspunde, printre altele : pentru a/i identifica si enerva pe simbriasii prostiei, ai prostiei aleia negre de tot, de care web/ul, dupa cum vezi, nu duce deloc lipsa. "


alte cateva tipsuri:

„Eu cred cã putem ajunge (fiecare dintre noi, în parte) la fericire ºi înþelepciune.
Calea nu este simplã – ºi nu este simplã pentru cã, spre deosebire de majoritatea religiilor ºi manualelor utilitare, cartea aceasta spune: nu existã reþete! Sau, mai bine zis: fiecare om este/are o reþetã. Trebuie doar sã ºi-o gãseascã ºi sã se þinã de ea.
„Sculptura sinelui“ þine de aceastã dieteticã. Ca orice dietã, este vorba de a renunþa la lucrurile în plus – cele care-þi provoacã disconfort ºi te fac nefericit... Simplify, simplify. Fii minimalist, fãrã a renunþa sã fii hedonist. În asta constã, în fond, „secretul“: a-þi trãi viaþa în funcþie de propriile standarde, fãcând ce-þi place ºi, pe cale de consecinþã, plãcându-þi ceea ce faci.
E mai simplu decât ai putea crede. ªi, în orice caz, mult mai simplu decât vor sã creadã cei mai mulþi...“
Alex. Leo ªerban

„Textul e delicios, înþelept ºi frivol, rafinat ºi simplu: un excelent antidot impotriva „maidanelor de scriiturã“ din jur, un dozaj melancolic de Proust, de Quincey, Oscar Wilde ºi avangardã. În plus, o dovadã cã gustul voluptãþii ºi bunul gust în genere pot duce la o formã de înþelepciune.“
Andrei Pleºu



Avertisment

„Cititorule, ai în faþã o carte ciudatã.
În ea, autorul – deghizat, foarte transparent, în straiele lui Robinson – îþi spune la-nceput cã nu crede în ideea unei cãrþi, ci mai curând în materialitatea unui cufãr, în care sã-nghesuie – la grãmadã – scrieri ºi amintiri. Acest eseu introductiv se numeºte, aºa cum ai vãzut, „Dietetica lui Robinson” (o trimitere, fireºte, la „Etica lui Robinson” – unul dintre capitolele cãrþii lui Andrei Pleºu, Minima moralia) ºi spune cã, de fapt, trebuie sã renunþi – la ideea unei cãrþi, la textele care ar compune-o etc. Dar mai spune ºi cã nu poþi renunþa la amintiri... Or, textele scrise sunt amintiri! Iar textele-amintiri care stau la originea eseului introductiv sunt cuprinse, ºi ele, ca o addenda – sau o cãptuºealã a cufãrului.
Numai cã întreaga carte se numeºte „Dietetica lui Robinson”! Ceea ce vine dupã contrazice ceea ce a fost înainte. Pentru cã „ceea ce vine dupã” adunã, destul de conºtiincios, mai tot ce a scris autorul-Robinson dupã 1990 – sau ce-ºi aminteºte cã a scris... Mai mult: dupã ce a pledat pentru vraiºte ºi hazard, autorul nostru ºi-a bãtut capul sã gãseascã „reguli de compoziþie” a cãrþii: capitole, subcapitole, „rime”... În amestecul eteroclit al amintirilor, el a pus ordine. Or, tot el spune cã nu existã nimic mai trist decât a-þi ordona amintirile...
Ce este, pânã la urmã, aceastã carte? Probabil, nimic altceva decât autoportretul unui om atât de vanitos încât nu a crezut cã trebuie sã produci un volum ca sã ai idei. Este un compromis între un cufãr ºi-o carte. Între amintiri ºi scris. Între „insula personalã” ºi corabia care te-aduce înapoi, pentru a povesti altora cum aratã aceastã insulã… Este dilema fundamentalã a oricãrui autor: a scrie – sau a tãcea.
Citiþi-o, dacã vã face plãcere. Dar nu uitaþi cã, în spatele fiecãrui cuvânt, existã o insulã grea de tãceri.“
Autorul

etica nu presupune niciun "celalalt", ci mai "multi" incluzand si autorul...


corp mijto are si monica lu' columbel, dar care n-a auzit in viata ei de proust, nabokov sau alex leo serban, desi acesta din urma ne indeamna sa folosim mai multe cosmeticale de la "body shop" pt ca saltul mortal al spiritului spre corp sa fie linistit...


Luxul nu se defineste prin "acumulare" pt ca nu este o entitate CANTITATIVA, iar Botero e la fel de minimalist ca Giacometti, dar presupun ca aceasta carte e de umor si toate aceste aiureli reprezinta continutul necesar pt a atinge profilul satiric.

din ciclul:

sa ridem cu... marx!

[quote="marx"]
etica nu presupune niciun "celalalt", ci mai "multi" incluzand si autorul...

haha! hai sa reinventam etik! carevasazik ea nu presupune entitatea numita Celalalt, ci... 'mai multi'?! LOL care 'mai multi' sint... acelasi, nu? re:LOL


ink una: carevasazik 'luxul nu s defineste prin... cantitativ' - am citit bine, oare?! adik opulentza este asha, o kestie... calitativa!? cind spui: 'cutare traieste in lux', NU t gindesti la materialitate, exces, risipa? astea sint... calitative?? (k sa nu mai spun k, in fraza citata, 'lux' era folosit la figurat!)

re: botero & giacometti: alta confuzie! botero = minimalist, LOL! e fals-naiv, ceea c e cu totul altceva!...
in plus, ink o data, tov. marx nu reuseste sa discearna sensul propriu d cel figurat: in fraza resp. eu nu faceam exegeza artei lui botero, resp. giacometti, ci o analogie... fizica!
in furia sa d a avea ult. cuvint si d a s baga - in orice discutie - k musca in lapte, atoatepriceputu tov. marx o da cu oistea in toate gardurile ce-i ies in cale...
si, deloc paradoxal, el exemplifik - precum frustratii ignari & rudimentari care au postat mizerii drept 'comentarii'- complexul 'fetitza cu kibrituri': always looking from the outside - in...

o recenzie p care nu o stiam (f atenta & inteligenta) aici:

http://www.prezentonline.ro/article_...idarticle=2807

(nota bene: p dl iovanel cred k l-am vazut d doua ori in viatza si sintem - k sa zic asha - p 'baricade' ideologice divergente... ;) )

[quote="Alex Leo Serban"]
razi si tu de propriile interpretari.


tinere, "luxul" se defineste prin calitate superioara. "opulenta" evident ca este o acumulare cantitativa care uneori poate atinge si kitschul.

daca ai avea habar de notiunea "continut si forma in arta" ai vedea ce glume bune faci....

este inutil sa ma mai prefac k ma intereseaza c spune, sau gindeste, sau s face k gindeste acest individ numit marx... toate interventiile sale sint alaturea cu drumul (cind nu cu duhul) pt k, intr-un mod aproape burlesc, alunek invariabil p coaja d banana a tuturor banalitatilor; este un 'expert' al definitiilor din dictionar - incapabil sa urmareask dinamik semantik -, un dogmatic (posac k orice dogmatic) caruia nu-i trece prin cap, d pilda, k relatia cu 'celalalt' este insasi definitia eticii - el vede in dictionar k acolo scrie altceva, sau mai bine zis: cu 'alte' cuvinte; d aici, hazul zdrobitor cu care 'comenteaza' - pedant - spusele mele (gen: 'etik nu presupune celalalt, ci mai multi' :w00t: )
idem pt lux: dk t uiti in dictionar (prietenul cel mai bun al tov. marx), o sa vezi k, la 'lux', scrie clar: 'exces, risipa'. este sensul figurat. dar tov. marx nu l are cu sensurile figurate, ci cu nonsensurile zigurate...
cit priveste kestia cu 'continut & forma in arta'... mai bine ma abtin :sick: tov. marx vbeste k la univ. populara - ceea c nici nu e departe d adevar: probabil k si-a facut cultura la seral...
a bon entendeur, salut.

PS ah, era sa uit: strict pt tov. marx, iata si sf. cronicii lui dan c. mihailescu la cartea mea: 'un spectacol stralucitor de inteligenta si farmec stilistic'... :P
sincer, nu as fi pus-o dk nu ma provok tov. marx.

mdea. tu ai estetica ta proprie, insulara, endogena, intestina care nu poate fi raportata la nimic deja existent. esti un fauritor...ai neuroni cu cracii lungi ce strabat teritorii neconventionale pt uimirea prostilor...

ps: ai zis ca excluzi etica pt ca nu exista un "celalalt", iar eu ti-am subliniat ca pt a exclude etica trebuie sa te excluzi si pe tine....dar esti prea ingust in propriile limite ca sa intelegi corect.

marx, how old are you? :shock:


luxul este si cantitativ si calitativ, dar in primul rand (si fundamental!) e cantitativ. elementul calitativ tine de gust, astfel un om de prost-gust poate trai intr-un lux format evident din (numeroase!) kestii de prost-gust. e si asta tot lux.

din start: etica presupune existenta unui "celalalt", a unei raportari.
huh!?!
asta pur si simplu nu e adevarat!
ce-are excluderea eticii (in acceptiunea de mai sus) cu sinele (luat ca singular si lipsit de raporturi) de obliga excluderea acestuia?

(plus ca ar mai aparea niste intrebari: "excluderea de unde anume?", "what would be left?")

pt supastar

iti bati gura d pomana cu tov. marx... 'tinere' ala nu era un semn al ascendentei temporale (cre k sint mai virstnic decit tov. marx!), ci al condescendentei - in forma aceasta, cea mai banala cu putinta :lol:

probl. eticii este f simpla - si 'robinson crusoe' n da, d altfel, keia (nu degeaba s-a oprit asupra lui plesu si - p cale d consecinta - si eu...): etik incepe in mom. in care apare 'celalalt' - adik vineri! este iesirea din sine si 'imbratisarea' celuilalt. pina atunci, nu exista decit strategii d supravietuire individuala - si, in ac. sens, este semnificativa lista p care o face robinson cind s trezeste singur p insula, acea 'stare d lucruri' cu 'bine' si 'rau': aici - desi 'semnele' unei etici par a fi prezente - este vba, d fapt, dspr o simpla 'translare' a fundamentelor eticii intr-o situatie d evaluare pragmatik...
'morala' ar fi: inainte d a trece la 'altii' (celalalt etc), tre sa-ti salvezi pielea... cum spun in interviu: corpul nu are morala ;)

revin...

probl. eticii, asadar; subtilitatea 'eticii lui robinson' vine (si) din faptul k plesu vbeste dspr 'celalalt' (k instituire a eticului) kiar si in conditiile singuratatii/ insularitatii/pustiei: este ceea c - cind a publicat 'minima moralia' (1988) - nu putea afirma negru p alb, k zbiera cenzura: 'celalalt'-ul lui robinson-singur -pe-insula este dumnezeu - 'das ganz andere'... asadar: da (un DA f tare!), etica presupune - necesarmente - un 'celalalt', fie acesta si dzeu!
cind vbeste dspr aparitia lui vineri, plesu mai are o intuitie geniala: nu robinson avea nevoie d acesta, ci acesta d el! vineri trebuia salvat, si salvatorul sau (cel care 'comite binele') va fi robinson...

or, eu - intr-un fel - reiau ideea 'eticii solitare', dar fara implicatiile metafizice prezente la plesu, d aceea 'etica lui r.' devine dietetica: c ma intereseaza - si c il intereseaza p robinsonul meu - este corpul si modalitatea prin care il poti 'salva' d la indigestia (sau... luxuria) presupusa d consum.
si ac. modalitate este dietetica - adik aplicarea unui normativ 'etic' in domeniul estetic! acesta este sensul 'dieteticii lui robinson': corpul nu are morala - ok -, dar instituirea unui standard (sau canon) estetic functioneaza precum (si are valoare de) etica.

Deci, dintre marx si ALS, cine e Robinson si cine e Sfinta Vineri? Ca Supastar stiu sigur ca e limbile Pacificului.

acum, cu temele facute, esti mai coerent. indiferent de "insula", imaginara/livresca/existentiala, omul se raporteaza la un "ceva" pt a supravietui. etica supravietuirii. iar etica, cu toata poetica ei, nu poate fi exilata pe alta insula, departe de robinson, ci il insoteste. asa ca tu, insular dietetic, robinsonian in cochilia ta, esti celula-n celula, legat de etica ("etica solitara", cum o numesti tu).

cum "corpul nu are morala"? o flegma depusa explicit pe un petic epidermal cum o interpretezi?!

marx, de ce atata risipa interpretativa pe portiuni mici, pe detalii?
scrie o cronica si demoleaza intreaga constructie a hedonistului :)

"Lectura provoaca visele si construieste imaginarul, pentru cã ea, prin excelenþã e un exerciþiu de viziune: citind, ceea ce vezi cu adevãrat sunt niºte semne negre pe o foaie albã, dar sprijinindu-te pe ele ca pe cofrajele unei fundaþii, construieºti în fictiv, translucid ºi iluzoriu.Dimpotrivã, mediile electronice care-þi dau imaginile de-a gata, inhibã viziunea ºi afabulaþia. Ele sterilizeazã creierul. Citesc, deci imaginez. Imaginez, deci exist."
Mircea Cãrtãrescu - Jurnal

ASA E

Cotidianul -.14 NOV. 2006 - ducand mai departe spiritul concursului "cei mai mari romani", intr-o varianta proprie

"Din ratiuni de igiena sociala, trebuie sa pronuntam si sa antologam niste nume care au produs in Romania handicap - social, cultural, politic. O parte din istoria noastra recenta trebuie sa fie indiguita si clasata in mod rezonabil in mentalul colectiv. Va trebui sa denuntam falsii eroi si sa ne propunem sa ii inlocuim. Pe lista care va rezulta din adunarea acestora vor sta agentii de elita ai stagnarii; ei alcatuiesc GENERATIA EXPIRATA.

Proiectul ofera pentru inceput sapte sectiuni (politica, justitie, religie, cultura, sport, stiinta plus, o categorie „soft“ a Generatiei Expirate, show-bizul). Aceste sectiuni pot fi suplimentate cu altele, ca urmare a propunerilor votantilor. Listele vor sta pe site minim doua saptamini pentru vot, urmind ca dupa aceea ele sa fie publicate si in ziar, in varianta validata si actualizata.

Cotidianul“ propune citeva zeci de nume de personalitati a caror notorietate este una gonflata daca o raportam la performantele lor reale. Criterii de natura etica si profesionala au stat la baza realizarii acestei liste.

Proiectul ofera pentru inceput sapte sectiuni (politica, justitie, religie, cultura, sport, stiinta plus, o categorie „soft“ a Generatiei Expirate, show-bizul). Listele cu numele propuse sint pe site. Ele vor sta aici minim doua saptamini pentru vot, urmind ca dupa aceea sa fie publicate si in ziar, in varianta validata si actualizata.

Voteaza Generatia Expirata
Din ratiuni de igiena sociala, trebuie sa pronuntam si sa antologam niste nume care au produs in Romania handicap - social, cultural, politic. O parte din istoria noastra recenta trebuie sa fie indiguita si clasata in mod rezonabil in mentalul colectiv. Va trebui sa denuntam falsii eroi si sa ne propunem sa ii inlocuim. Pe lista care va rezulta din adunarea acestora vor sta agentii de elita ai stagnarii; ei alcatuiesc GENERATIA EXPIRATA.

Sase tipuri de argumente

Cultura

Gabriel Liiceanu: „Cei expirati sint «cei care si-au dat ultima suflare», sint cei morti. Lor continua sa le creasca doar parul si unghiile. Si totusi cultura romana se face in buna parte cu ei. Ei sint mortii nostri vii. Ocupa locuri in Academie, in Senat, in jurii, la catedre, conduc institutii, reviste si doctorate. Nici un cadavru nu se da singur la o parte. Iar noi nu le-am dat, de teama sa nu le jignim. De tinerii de azi, doldora de viata, de cultura si de talent, nu ne e nici mila, nici rusine. Ne uitam la ei cum se sufoca, striviti de mormanele celor expirati, de mortii nostri vii.“

Politica

Alina Mungiu: „Din pacate, prin cum s-a purtat in ultimele doua saptamini aproape toata clasa politica s-a inscris drept expirata. Ei parca vor sa arate votantilor si europenilor deopotriva ca nu merita sa distingi pozitiv pe vreunul. Nu numai ca si-au dat mina ca sa ramina deasupra legii, dar ma uit cu teroare cum se incinge competitia pe posturile europene, desi nu avem nici cinci politicieni europeni, daramite treizeci si cinci pentru Strasbourg. Imi pare rau, toti sint din alt film, nu din filmul european.“

Justitie

Mircea Toma: „Principala calitate a magistratilor «expirati» este disciplina. Ei reprezinta vectorul prin care supravietuieste societatea comunista cea mai profunda. Ei conserva principiul potrivit caruia Justitia se executa la ordin, indiferent de natura ordinului, fie el politic, mafiot sau de alta natura - important e sa vina de la un superior. As adauga aici si majoritatea judecatorilor de la Curtea Constitutionala, una dintre cele mai concentrate colectii de «expirati», care si-au votat dreptul de a primi bani in plus pe linga pensii, in pofida oricarui bun-simt si a evidentului conflict de interese.“

Sport

Traian Ungureanu: „Sportul? O mina de aur si o galeata cu zoaie. Aur pentru elita fanariota care ocupa fotbalul si a ingropat toate sporturile neproductive (volei, handbal, rugby). Zoaie pentru presa sportiva care s-a tabloidizat, pina la os. Dupa Biserica, Sportul e cea mai inceata dintre toate formele vietii publice romanesti. Schimbarea de regim nu e nici macar un proiect de proiect. Stim de cind domneste Mircea Sandu (1990). Nu pina cind.“

Religie

Cristian Pirvulescu: „Cel mai grav lucru pentru BOR si care va conta in viitor este legat de indiferenta fata de credinta romanilor in perioada comunista. Biserica Ortodoxa s-a concentrat atunci pe supravietuirea sa ca institutie, nu ca reprezentanta a religiei. Patriarhatul lui Iustinian a fost exemplar din acest punct de vedere. Cred ca atunci a exprimat cel mai bine capacitatea sa de a se adapta. Iata de ce ar fi nevoie de o noua elita care sa poata sa plaseze BOR in raport cu asteptarile societatii romanesti.“

Stiinta

Catalin Avramescu: „Paradoxul celor citeva decenii de comunism este acesta: o doctrina, marxismul, care pretinde ca este intemeiata riguros pe stiinta, se sprijina pe ignoranta cea mai profunda impusa intregii societati. Unii dintre responsabilii acestui proiect, de un cinism fara egal, sint inca printre noi. Dincolo de titlurile de carton, profesia lor e de fapt aceea de mistificatori publici. Ei au produs, intr-un fel, imposibilul: stiinta fara responsabilitate.“

am intrat pe site-ul ziarului cotidianul cu ideea sa-i aplic stampila de expirat prezidentului nostru. adik un expirat e un expirat chiar daca are priza la public, iar base a demostrat ca e bine ancorat in mentalul securisto-comunist responsabil dupa multi de retardul socio-economic al tarisoarei... proiectele de legi privind siguranta nationala, dizgratia de care s-au bucurat personalitati ca andrei plesu, relatiile privilegiate cu serviciile, armata si alte structuri de forta etc etc... pe scurt sunt suficiente motive ca nr.1 al sistemului sa faca parte dintre nominalizati mai ales daca acceptam teza ca tagma politicienilor este vinovata de starea lucrurilor. cit de sus va urca in top e problema votantilor.

bineinteles ca base nu se regaseste pe lista... in schimb apar (alaturi de inevitabilii ilici, vacaroiu, vadim) destui pesedisti obscuri, absolut irelevanti. mi-am pierdut timpul si am inaintat o propunere de nominalizare. degeaba, nu s-a intimplat nimic. asa k am lasat-o balta

cit priveste afirmatia lui cartarescu, mi se pare o exagerare

Pai Cãrtãrescu a scris si asta:http://agonia.ro/index.php/prose/179956/index.html , si asta: http://72.14.221.104/search?q=cache:...o&ct=clnk&cd=1
Si explica la un moment dat cat de mult ii plac jocurile pe computer (spunea si care) asa ca banuiesc ca povestea cu sterilizarea creierului e resimtita chiar de el.

Cea mai tare parte e aia cu "nu suportam santajul, amenintarile si vom face tot posibilul ca aceste lucruri sa nu se mai intimple fara scop in aceasta tara".
Asteptam cu nerabdare investirea lui Cream in functia de ministru al muncii si solidaritatii sociale.

loooool
pãi dupa Irina Logout si nenea lãnþiºor benone chiar cã se cerea o prezenþã pop în rîndurili partidului
io zic sã-l ia ºi pe Gil Dobricã

:D fuck- gil e chiar cool, mai bine sa nu-l ia, ca-i strica imaginea.

silver_boy, cred ca nu e benone, ci ion dolanescu... poate nu e atat de important, dar totusi...
wow, ce putoare siliconata va fi PRM!

ASA E... :happy: herbertissime, e dolãnescu
benone s-a reprofilat pe hip-hop
ºi - ce-i drept - nu-l vãd intrînd deloc în PRM
hip-hopu e cu negri
cu toate cã, acceptînd-o pe Omarosa aia de kerida, purul alb al naþionaliºtilor bate (acum) uºor spre bleu

http://www.facemcatavencu.ro/blog.php?id=0

als-ul intervievat "la podea"....intr-un dialog cu si despre internauti
savuros
:lol:

de vazut si cel din seara asta, despre sexul pe internet

hate you for the cap, by the way...

aha. intre doua scarpineli, auzim ca studentii de la unatc n-au rabdare sa vizioneze un film de bergman.

Baietii destepti cu sutana

daca tot se pricepe atat de bine la afaceri, de ce nu poate BOR sa plateasca pt panourile publicitare din scoli? :hmm:

o veste trista: a murit augusto pinochet! :((

sa-i spunem dumnezeu sa-l ierte si sa se odihneasca in pace?
:lol: :x

da d c 'sa-l ierte'?? c, a facut cva rau? :o

http://cotidianul.ro/index.php?id=83...ash=75b068ec5e

mda, interesant clasament.
imi pare rau ca nimeni nu s-a gandit la Lucian Boia. este autorul care a bulversat maniera de a scrie si a gandi istoria. Macar "Istorie si mit in constiinta romaneasca" ar fi meritat un loc in clasamentul celor mai importante carti contemporane.

nici criticul si istoricul de arta, Victor Ieronim Stoichita, desi are 3 carti ( Efectul Don Quijote, Scurta istorie a umbrei si Instaurarea tabloului) cu referinte elogioase in Occident, nu si-a gasit loc in admiratia "cititorilor cu pontaj". se presupune ca istoria, indiferent de tematica ei, le este indepartata...

ps: totusi e incurajator ca nu apare mentionat catastrofalul roman, realK, al lui dragos bucurenci care observ ca a devenit intens promovat in ultimul timp.

dk nu v-ati prins, p.s.-ul e o copita in directia mea, care am scris o fraza d recomandare pt 'realk'... s-a dovedit k flerul meu este infailibil: volumul lui bucurenci a fost unul din cele mai mari succese comerciale ale poliromului! 8)

Pristanda fascist

Cadem! Ati vazut „Miezul problemei“, luni seara, pe National TV? Nu, nu urmeaza Uniunea Europeana, desi, pe hirtie, asta urmeaza. Uniunea Europeana e ceva, noi ne indreptam spre altceva. Ne pacalim pina la os. Putem raposa foarte bine, in plina inviere europeana.

Credeati ca am cotit, cumva, prin spatele blocului, si am iesit la istoria buna? Nu. Urmeaza Becali. Alunecam in bezna. Asa vor televiziunile. Asa vrea pleava care se cere si se crede noua aristocratie. Nu conteaza ce ne inchipuim noi, inactualii aninati de incercarea de a fi, in sfirsit, buni - nu avuti, porci, nesatui, puternici si grosi ca o caramida. Traim intr-o Republica falsa, condusa de o crescatorie de brute. O trupa de copii lacomi si nerusinati fac service-ul vizual, in Republica brutelor. Tinerii care umplu televiziunile s-au deprins sa faca din regulile presei prezervativ pe timpul acuplarii cu toate cazaturile natiei. Madalin Ionescu, omul care a ramas in studio cu Becali si a lasat sculptura de deseuri sa vorbeasca, a pus mina repede pe formulele noului cretinism etic: drept la replica etc. In acest timp, Becali se usura, in direct, pe tot ce ar trebui sa fie al nostru si numai al nostru: civilizatia, speranta ca vom scapa din strinsoarea venerica in care traim si traim si traim, pina la declasare africana.

Avea Becali drept la replica pentru ca Nistorescu l-a facut paranoic? Dreptul la replica se cucereste. Altfel, orice golan care flegmeaza in mall are drept la replica impotriva celui ce a suierat printre dinti: nesimtitule! De ce trebuia Becali lasat sa ia cu asalt o televiziune? Si ce va lua el cu asalt data viitoare? Parlamentul? Patriarhia? Mai are rost sa tinem alegeri? Mersul demagogiei spune ca nu. Demagogia masoara adincimea pregatirii pentru nesistematic si buna pregatire pentru viata in hoarda resentimentara. Aici, crestem. Acum 10-15 ani, Funar era un demagog nationalist, ordonat de obsesia antimaghiara. Vadim era, la rindul lui, un retor sulfuros, dar coerent. Becali nu are conturul unei obsesii. El e subterana demagogica totala, saracia bruta a capacitatii noastre de a contesta si de a combate. Noua dezordine a demagogiei romanesti e un fapt grav care anunta apropierea de silex, nu rafinarea impotrivirii.

De unde a pornit grozavia televizata luni seara? Un oarecare C.N. l-a facut paranoic pe Becali. Inexact! Dl Cornel Nistorescu, cel mai mare jurnalist al Romaniei, a spus adevarul, numind complotul de presa care ni-l baga pe G.B. in singe si in urna de vot. Cine vrea adeverinte le va primi. Acasa si in plex. Curind, Becali va face Romaniei atit rau cit o cer afacerile si prostia lui nepusa la punct. Vom afla, atunci, ca in Republica Becali nu exista drept la cuvint, ci slugi miluite cu ce pica din sulul de euro cu care umbla Voda Maybach prin tirg. Asta e democratia pe care o aparam de „dictatura“ lui Basescu? Mai bine fara. Traian Basescu a facut, de altfel, cea mai mare greseala a mandatului sau popular, impartind un sprit cu Becali. Populismul e promisiunea pe care politicienii o datoreaza oamenilor cumsecade. Becali e altceva: omul cumsecade ratat, scrumiera in care creste cenusa celor ce puteau fi simpli, dar au ramas primitivi.

Incidentul de la Anti-National TV ne priveste pe toti. Daca mai vrem sa fim uniti fara sa fim platiti, daca mai vrem sa fim romani fara sa facem cu ochiul gardianului, trebuie sa oprim mersul rotit al democratiei prin manejul lui Becali. La naiba cu dreptul la replica! Becali e mai intii un pericol si abia pe urma un cetatean. Ce facem cu milioanele de romani anonimi dintre Turda si Spania? Le spunem ca am schimbat tara? Ca am dat-o pe un loc in Cupa UEFA? Ca in Romania e legala executia televizata a celui mai bun jurnalist? Tocmai pentru ca a avut curajul sa spuna adevarul pe sleau.

Am mai trecut pe aici. Pe vremea cind Caragiale ii crea pe Pristanda si „onoarea lui de familist“. Becali, racnind, la tv, ca e „barbat cu onoare“, ne-a spus ca mai e putin si terminam de cazut. Pristanda era baiat bun. Acum e fascist.

TRU

Despre circul de ieri, din Parlament:
http://www.romanialibera.ro/
http://www.expres.ro/article.php?artid=284959
http://www.adevarulonline.ro/2006-12...or_211093.html

salut cinemagicienilor!
e prima postare in 2007, dupa o pauza de vreo 2 luni... ma gandeam sa va parasesc, dar nu m-a lasat inima...
asa ca, mai intai urarea: La Multi Ani! Un 2007 excelent, rodnic si glorios!

mai jos, un excelent articol al lui Patapie dspr patriotismul fara orizont, vulnerabil si culpabil...

Despre lipsa de patriotism a patriotilor nostri de serviciu

4 Ianuarie 2007, Evenimentul zilei
Horia-Roman Patapievici

Horia-Roman Patapievici: "Din punctul de vedere al realismului politic, maximalistii nationali sunt la fel de periculosi si la fel de inutili precum lasii".

Suntem, in fine, in Uniunea Europeana. De aproape trei ani, suntem si membri NATO. Acum exact saisprezece ani eram inca ai sovieticilor. Succesul unanim de azi nu trebuie insa sa intunece responsabilitatile individuale de ieri.
Sa vedem nu numai cine a lucrat pentru ca Romania sa ajunga aici, ci si cine a facut totul pentru ca acest lucru sa nu se intample. Caci, desi toti politicienii nostri declara ca au in vedere numai interesul national, anume acest interes national major, aderarea la structurile politice si militare euro-atlantice, nu a fost slujit de toti.
Atunci, cum de mai indraznesc sa isi spuna patrioti? Trebuie introdus un criteriu. Avem? Ideea de baza este aceea ca, in politica, nimeni nu ar trebui sa aiba dreptul sa se mai numeasca patriot daca, prin activitatea sa politica, nu aduce un bine tarii.
Fireste, nu ma refer la patriotismul cetatenilor, pentru care exista criteriul Constitutiei, pe timp de pace, si al serviciului militar, pe timp de razboi. Am in vedere patriotismul politicienilor care si-au facut din patriotism o profesiune si din supralicitarea lui o specialitate. Deci: avem, pentru acestia, un criteriu prin care sa le evaluam patriotismul?
Pentru politicile pretins patriotice care nu si-au aratat inca roadele, avem numai un criteriu de natura practica. Deoarece nu exista patriotism in afara realismului, stim din capul locului ca nu pot fi patriotice decat politicile rezonabile, care implica revendicari nationale in limitele posibilului.
Drept urmare, supralicitarea, in chestiuni nationale, trebuie privita intotdeauna cu suspiciune, iar pretentia profesionistilor supralicitarii de a confisca patriotismul in numele generozitatii intentiilor trebuie denuntata drept ceea ce este - demagogie politicianista.
Chiar si atunci cand e bine intentionata, demagogia e pernicioasa, deoarece induce asteptari mari acolo unde nu exista decat sanse modeste (ori nule) si instiga inutil acolo unde util e numai ceea ce e permis. Declamatia nationalista e in interesul natiunii numai atunci cand ceea ce se indrazneste cu vorba este posibil in ordinea realitatilor.
A duce politica fortei atunci cand nu ai mijloacele puterii e un lux pe care statele responsabile si-l refuza. Din punctul de vedere al realismului politic, maximalistii nationali sunt la fel de periculosi si la fel de inutili precum lasii: primii provoaca ceea ce ultimii refuza sa apere, iar conflictului pe care nationalistii nu stiu sa il gestioneze lasii oricum nu pot sa-i faca fata.
In concluzie, pentru mine, cei care supraliciteaza discursul patriotic sunt nu depozitarii interesului national, ci risipitorii lui. De ce?
Deoarece creeaza probleme carora sunt inapti sa le ofere solutii, clamand sus si tare ceea ce multi spera, dar, din cumintenie, amana, ori, din prudenta, pregatesc cu lentoare. Chiar si atunci cand sunt bine intentionati, profesionistii discursului national strica orice ating si compromit orice se poate atinge.
Pentru o evaluare retrospectiva a patriotismului, avem insa un criteriu ferm. Or, tocmai pentru aceasta evaluare, realizarea obiectivului national numit „Romania in UE si NATO” a radiografiat in chip necrutator lipsa de patriotism a multora dintre parlamentarii nostri.
E matematic demonstrabil ca in toate deciziile de interes national de dupa 1989 toti cei care au supralicitat discursului nationalist au dus politici orientate impotriva interesului national. Iata cateva exemple.
Desi imediat dupa prabusirea regimului comunist politica de apropiere de Uniunea Europeana ar fi trebuit sa fie obligatorie pentru orice patriot, tocmai partidele nationaliste, PRM si PUNR, nu au dorit-o, ba, au facut totul pentru a o zadarnici ori intarzia.
Macar dupa dizolvarea URSS, partidul lui Ion Iliescu, care a detinut toata puterea in stat, ar fi trebuit sa caute sa ne smulga din logica spatiului post-sovietic: or, pana la venirea la putere a administratiei Constantinescu, in 1996, nu s-a facut nimic nici in vederea intrarii in NATO, nici in privinta aderarii la UE (Ion Iliescu organiza mineriade, avea alte preocupari).
O sansa de a ne reuni cu Basarabia a existat, dupa dezmembrarea URSS: tot Ion Iliescu a irosit-o, in ciuda discursurilor sale, care erau toate pline de patriotism si de interes national. Ce au facut nationalistii din PRM si PUNR pentru tara lor, dincolo de agitatie iresponsabila? Nimic.
Concret, insa, s-au opus din rasputeri tuturor politicilor care au pus azi Romania pe o orbita onorabila.
Concluzia mea e ca nationalismul politicienilor (nu vorbesc de cel al cetatenilor, care poate fi inocent) nu e niciodata patriotic: e doar electoral, adica de miza personala, vizand puterea proprie.
Daca Romania are azi o pozitie decenta intre statele europene este si impotriva lui Ion Iliescu, si impotriva PUNR, si impotriva PRM, si impotriva tuturor nationalistilor care se agita azi pe scena politica a Romaniei.

Am retinut superlativul si alintul din quote-ul de mai sus. Eu nu inteleg de ce se inchina lumea cu doua maini la articolele individului. :sleep:

imi place cum combate moldoveanca asta.
minte lucida, curaj...

Spune-mi cu cine te insotesti...

Marti, 20 Februarie 2007 - Un articol de Alina Mungiu-Pippidi
In Romania Libera

Dorin Marian, responsabil cu securitatea in timpul lui Emil Constantinescu, e aratat de un ziar facand cumparaturi la un bazar in compania lui Omar Hayssam si a lui Dinu Patriciu, al carui angajat a si fost, alaturandu-se unei serii de alti politicieni liberali. Mugur Ciuvica, din acelasi cabinet Constantinescu, recunoaste public la televiziune ca fundatia lui a primit donatii de la Dan Voiculescu. Emil Constantinescu, candva seful nostru in materie de anticoruptie si anticomunism, troneaza fara remuscari la televiziunile voiculesciene, fara sa se intrebe de ce e dintr-o data asa de popular la securisti si mafioti, care nu l-au bagat ani de zile in seama. Vadim Tudor da conferinte de presa pe treptele guvernului, dupa ce a convenit asupra postaderarii cu primul ministru, il injura copios pe seful statului si ne lamureste ca Palatul Victoria e pentru el doar o halta in drum spre Cotroceni. Renate Weber devine succesoarea favorita a Monicai Macovei pentru Sergiu Andon, fost ziarist la Scanteia, indepartat de la conducerea Societatii Ziaristilor Romani pentru o afacere de coruptie, si autor principal al motiunii anti-Macovei, dar si pentru unii liberali sensibili la drepturile petrolului. Antonie Iorgovan, care declara in direct ca e bolnav pentru ca dusmanii l-au iradiat punandu-i uraniu sub scaun, si, probabil de asta ii acuza pe altii de consum de droguri, devine dintr-un lest pe care Nastase se straduia sa-l arunce afara din nacela un fel de profet pentru partid. Cat despre Dan Voiculescu, autorul memorabilelor volume albastre pe care secretara lui Olli Rehn isi tine scrumiera, si care nu a reusit inca sa ia Premiul Nobel pentru cea mai spectaculoasa transformare economica de la socialism la capitalism in beneficiul propriu, el este pe culmile gloriei zilele astea. Dorel sandor al lui Tariceanu-Patriciu si Vasile Dancu al lui Geoana-Rus, care sunt si ei, vorba aceea, consilieri capabili de idei si diversiuni proprii, sunt cu totul eclipsati de dl Voiculescu, care a ajuns ideologul principal al noii majoritati. Se simte in fruntea armatei anti-Bruxelles aceasta noua Poarta Otomana, ca Amza Pellea intr-un film de Sergiu Nicolaescu, hotarat sa recupereze si sa aduca in tara tot tributul, de la Agentia de Integritate la declaratia de avere. Tovarasiile se lafaie pe ecranele televizoarelor. Dan Claudiu Tanasescu, acest geniu al revistei Saptamana si al comunei Mogosoaia (revista mea studenteasca a luat represalii grele cand mi-am permis sa rad un roman de al lui sub socialism care incepea cam asa: "Aglaia se ivi pe cararea dinspre padure purtand in maini doua galeti cu motorina"), e aparat de liberalul Paul Pacuraru, in fata evidentei. Bogdan Olteanu si Victor Ponta mai au putin si se tin de mana ca doua adolescente. Razvan Dumitrescu nu apare niciodata fara un parlamentar conservator distribuit din oficiu, te intrebi de unde scot atatia si de ce, daca au fost gresit catalogati in lumea celor care nu cuvanta, nu se reabiliteaza pe propriile lor canale si trebuie sa recurga la concurenta?! Calin Popescu Tariceanu protesteaza ca nu i se acorda drept la replica la TVR lui Ion Iliescu, desi ar fi destul sa deschida arhivele lui Marius Oprea sa vada ca dl Iliescu trebuie sa ne dea el noua dreptul sa replicam pentru cei vreo patruzeci de ani in care el a avut voie sa vorbeasca, iar noi nu. serban Nicolae, caruia i s-a distribuit rolul de a duce gunoiul PSD de cand Eugen Nicolicea, cel care a facut praf Agentia de Integritate, a ajuns vicepresedintele Camerei Deputatilor, circula neingradit pe la talk-show-uri cu Teodor Melescanu, acest curier al diplomatiei socialiste caruia Liviu Turcu spune ca ii semna ordinele, crezand ca farmecul lor combinat va da pe spate electoratul. si pe Basescu l-am vazut cu Becali acum vreun an, dar incidentul nu s-a mai repetat in urma protestelor unui anumit public intelectual, foarte nepopular zilele astea. Cui ii mai pasa ca ne pregatim de o clauza de salvgardare din cauza demiterii Monicai Macovei, pregatita de Voiculescu si Andon si livrata de Geoana, Vadim si Tariceanu? E doar singura dintr-un lung sir de sanctiuni pe care le vom capata, acum ca am dat masca jos si integrarea s-a prefacut intr-un razboi pentru neatarnare.

Tu nu te-ai plictist sa iei cu copy si paste mascarile tuturor ratatilor din toate oficioasele pe care romanul le foloseste ca hartie de cur si sa ni le servesti noua p-aici? :?

Cotidianul, 24 februarie, Ada Rosetti il traduce pe Oscar. Asta e titlul, consemnat de Eugen Istodor nepragatind nicio surpriza. Dar, Ada, din nou, ne traduce:

Replica ta favorita din filmele de anul asta de Oscar.

Nu stiu de ce nu am gasit in filmele de Oscar de anul asta nici o replica pe care sa o repet din nou si din nou pina la epuizare. Cum a fost, de pilda, cu „Pulp Fiction“. Dar m-am concentrat si, dupa ce mi-am dat seama ca orice spune Jack Nicholson e memorabil, am ales o replica, citata aproximativ, din „Fiecare se crede normal“. „Sarcasmul este semnul clar al unui ratat. E modul lui de a-l cobori pe cel care a reusit la nivelul lui.“

intrebare: ce legatura are Jack Nicholson cu "Fiecare se crede normal"?
nu admit raspunsul ca "Ada Roseti se crede normala cand deverseaza ineptii".