![]() |
Dulapul - Arthur Rimbaud
E un dulap cu trupul cioplit dintr-un stejar Ce-a prins a bătrâneţii blajină-nfăţişare. Cum stă deschis, îşi toarnă în umbră – ca-n pahar Un vin străvechi, - miresme ciudat de-ameţitoare. În maldărul de boarfe se află tot ce vrei: Îngălbenite rufe, cu iz de levănţică, Dantele vechi, şi cârpe de prunci sau de femei, Basmale cu balauri, purtate de-o bunică. Găseşti medalione, şuviţe lungi de păr, - Cărunt sau blond, - portrete, uscate flori de măr, Al căror iz se-mbină cu mirosul de poame. Dulap străvechi, în tine ascunzi atâtea drame! Şi-ai vrea să-ţi spui povestea, urechea să ne-o saturi, Când îţi deschizi, c-un trosnet, enormele canaturi. Silentium amoris, Oscar Wilde Cum văpaiata soarelui cunună Grăbește palida, învinsa lună Spre negrul ei abis, mai înainte De orice cântec de privighetori, În fața ta, frumoaso, n-am cuvinte; Tac dulci cântări și mi se-aștern palori. Și când pe șesul gol, în seara pală, Pe-aripe aprigi vântul dă năvală Și frânge trestii mari când le sărută, Fiind chiar flautele lui de cânt, Furtuna pasiunilor m-a frânt: Iubind prea mult, iubirea mea stă mută. În ochi-mi vezi ca-n slovă tipărită De ce eu tac, iar lira-i nestrunită. Ne-om despărți... Plecând, te vei abate Spre alte buze dulci, spre alte zări: Eu voi chema nedate sărutări Și cântece rămase necântate. |
I was satisfied with haiku until I met you,
jar of octopus, cuckoo's cry, 5-7-5, but now I want a Russian novel, a 50-page description of you sleeping. (Dean Young, Changing Genres) |
![]() |
sursa revista kamikaze, numarul de azi . 12 septembrie 2012 .
Mama de Marean Vanghelie Din gradina lui MIhai , De sub tufe de urzici A iesit un ghem de scai Ca sa cauta furnici. Ce sa fie oare ghici? Este pwla la arici! |
iii, aveai thread-ul cu aberatii sa postezi asta. Pe bune. Si nu, sa nu-mi zici ca asta e tot poezie.
|
gizz
nu e aberatie, e din revista kamikaze, in scrisoarea lui marean vanghelie catre iubita lui uoana mizil. :D cine cumpara kamikaze cunoaste. |
I-auzi...pana sa-mi zici tu habar n-aveam ca exista revista Kamikaze! Mersi mult!
Nu conteaza sursa, e o aberatie. |
jansic, nu fi rea... stiu ca e o aberatie , dar m-a amuzat si nu am vrut sa o pun aiurea, e poezie!!! topicul se numeste poezia!
|
S-o numi el asa, dar asta nu e poezie. Nu e important doar sa rimeze, citeste si ce s-a postat mai sus si fa o comparatie.. Si nu sunt rea deloc.
|
cum zici tu jansic , nu vreau sa ma cert.
|
Ochiul închis
de Ana Blandiana Nu îndrăznesc să-nchid o clipă ochii de teamă să nu zdrobesc între pleoape lumea, să n-o aud sfărmându-se cu zgomot ca o alună între dinţi. Cât timp voi mai putea fura din somn? Cât timp o voi mai ţine-n viaţă? Privesc cu disperare şi mi-e câineşte milă de universul fără apărare ce va pieri în ochiul meu închis. |
pentru kim ki duk
There is this white wall, above which the sky creates itself--- Infinite, green, utterly untouchable. Angels swim in it, and the stars, in indifference also. They are my medium. The sun dissolves on this wall, bleeding its lights. A gray wall now, clawed and bloody. Is there no way out of the mind? Steps at my back spiral into a well. There are no trees or birds in this world, There is only sourness. This red wall winces continually : A red fist, opening and closing, Two gray, papery bags--- This is what I am made of , this and a terror Of being wheeled off under crosses and a rain of pietas. On a black wall, unidentifiable birds Swivel thier heads and cry. There is no talk of immortality among these! Cold blanks approach us : They move in a hurry. *apprehensions, de sylvia plath. |
RĂMURICA
Pe la apropierea toamnei devenisem mort În sala cinematografului chiar sub ecran fusese pusă provizoriu lada menită să cuprindă somnul meu de veci când am pornit în fine într-acolo târziu după amiază s-au scuturat pe mine flori de ploaie Pe după garduri mă pândeau vecinii În caracterul lor privit cu depărtare era şi vrajbă şi unire şi sămânţă neagră singur mergeam de-a lungul uliţei peste asfaltul ud şi negru pe lângă şanţurile pline cu ierburi înecate Şi am zărit deodată vieţile care se întorceau ce vânt frumos trecea prin părul lor pe lângă mine la cinematograf mi-au spus că nu e gata „Mai trebuie o pernă mai trebuie adus capacul şi scoasă apa care a plouat în groapă” atunci mai am timp de-o plimbare (mă gândeam) mai am timp si pentru o vizită la Rămurica să-i dăruiesc un nume (poate Draga-Lina) ca să nu mă uite pornisem într-acolo De sus din pomi sau de pe la ferestrele înalte cei cu binocluri se uitau cum merg strigau în urma mea „N-o căuta degeaba că e la pădure s-a dus acolo cu băieţii ei cei răi şi bătăuşi” alţii strigau de teama unor întâmplări aievea „Du-te şi foc să pui din crengi uscate şi din cauciucuri să te mai încălzeşti că e răcoare şi bate vântul de te zăpăceşte” am mers domol până la marginea pădurii Pesemne am greşit ceva (gândeam cu mare încordare liniştită) pentru că se arată faţa lumii în structuri bolnave şi tu Rămurico (am strigat spre pădure) să ai parte de tată că eu n-am avut şi de mamă că eu nu mai am şi de surori care au făcut un cor în ciment şi cântă şi de un frate născut la şapte luni şi pomenit cu jale abia acum când plouă pe cămăşuţa lui de iarba şi calcă peste el băieţii tăi cei răi şi bătăuşi şi fiindcă mai aveam timp am tăcut şi m-am culcat acolo în roşeaţa crepusculului meu (6 noiembrie 1989) g.n. - gellu naum |
D9
Mințind vântul, mă auzi. Și zgomotul te potolește, Viața scurta mai este, Dar de ce taci? Spune-mi, ce vezi? Este zăpada sau frunza aurie? Este cumva muntele un obstacol În a mă găsi? Am să mint din nou. Mințind apa, mă vezi. Și imaginea te îngrozește, Viața lungă mai este, Și spune-mi, ce te oprește? Dorința de a mă găsi nu mai este. De ce taci? Am să mint din nou. Mințind focul, mă simți. Și drumul te împotmolește Să crezi că pot fi și că Încătușat de acum vei fi. Spune-mi ceva, grăiește! Am să mint din nou... Mințind pământul, mă crezi. Și curând ai să-ncetezi Să mai aduci distrugere Asupra ta, asupra mea. Spune-mi ceva! Ascultă-mi vocea! Am să mint...înăuntru. Aeryn Sun |
Iubire
de L.Blaga Iubesti - când ulciorul de-aramă se umple pe rând, de la sine aproape, de flori si de toamnă, de foc, de-anotimpul din vine. Iubesti - când suavă icoana ce-ti faci în durere prin veac o tii înrămată ca-n rana străvechiului verde copac. Iubesti - când sub timpuri prin sumbre vâltori, unde nu ajung sorii, te-avânti să culegi printre umbre bălaiul surâs al comorii. Iubesti - când simtiri se desteaptă că-n lume doar inima este, că-n drumuri la capăt te-asteaptă nu moartea, ci altă poveste. Iubesti - când întreaga făptură, cu schimbul, odihnă, furtună îti este-n aceeasi măsură si lavă pătrunsă de lună. |
`Remembering
You fallen into my arms Crying for the death of your heart You were stone white So delicate Lost in the cold You were always so lost in the dark Remembering You how you used to be Slow drowned You were angels So much more than everything Hold for the last time then slip away quietly Open my eyes But I never see anything` Robert Smith |
un anumit ludwig a vrut să-şi facă din asta moto
în zilele de altădată ale artei, constructorii lucrau cu cea mai mare grijă fiecare parte minusculă şi invizibilă, căci zei sunt pretutindeni. original de Longfellow In the older days of art Builders wrought with greatest care Each minute and unseen part, For the gods are everywhere. |
Originally Posted by Malombra:
|
oricum o fi, sunt nişte ochi ce trebuie mituiţi acolo :)) . chestia asta mi-a amintit de o prezentare multimedia a catedralei notre dame, văzută acum nu ştiu cîţi ani, în care se bătea monedă pe faptul că nu ştiu ce cotloane nanoscopice au fost revelate în ultimii ani şi pînă şi alea nu erau făcute de mîntuială. zidirea aia nu numai la prima ocheadă e impresionantă, dar şi în cele mai mici detalii e gîndită şi executată, ca şi cum acelea ar fi amănunte de faţadă, de prim contact cu edificiul. au fost plănuite ca să mulţumească pe domnul, dar parcă au fost făcute mai degrabă într-un impuls julesvernian, că 'într-o zi vom ajunge suficient de dezvoltaţi, cît să ajungă şi aici ochiul, deci să nu ne facem de rahat, tovarăşi!'. să mai zică cineva că etica muncii şi starea credinţei nu sunt interdependente :)) . a lucra cu frică de dumnezeu probabil de aia a intrat în desuetudine, pentru că azi nu se mai crede că cel de sus îşi trimte în inspecţie imediată şi necruţătoare agenturili cereşti, să cotrobăie în toate ungherele pentru lucru de mîntuială. mie mi-a luat ceva timp să pricep că mi-au montat caloriferele total ampulea, dar deh, la mine nu se lucra la operă de artă, probabil d'aia şi-au permis :))
|
Nichita Stănescu
Îmbrăţişarea Când ne-am zărit, aerul dintre noi şi-a aruncat dintr-o dată imaginea copacilor, indiferenţi şi goi, pe care-o lasă să-l străbată. Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume, unul spre celălalt, şi-atât de iute, că timpul se turti-ntre piepturile noastre, şi ora, lovită, se sparse-n minute. Aş fi vrut să te păstrez în braţe aşa cum ţin trupul copilăriei, în trecut, cu morţile-i nerepetate. Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut. True. |
All times are GMT +2. The time now is 11:36. |
Powered by vBulletin - Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.