Pit,

ceea ce propui tu e iarasi un exemplu tipic de discriminare.
ai vrea ca toti cei care au alte opinii decat tine sa si le exprime intr-un tzarc, intr-un mic lagar, daca se poate pe soptite si cu o privire vinovata atintita in pamant.
nu cumva sa intre in spatiul larg al forumului, unde, nu-i asa, avem de-a face cu niste maestri ai criticii, niste intelectuali rafinati, care, oho, au mancat pe paine literatura de specialitate, muncesc pe branci afundati in biblioteci, studiind de dimineata pana seara pe marii teoreticieni ai cinematografiei.
in rest, poti sa-ti indrepti asupra mea artileria de mistouri subtile, nu voi intra in jocul tau pervers de intimidare si minimalizare a personalitatii interlocutorului.

Nici vorbä.

Existä anumite limite.

A spune cä un cerc de culoare rosiaticä este ba rosu, ba maroniu, ba portocaliu, ba stacojiu, ba carmin, înseamnä diversitate de opinii.
Dar a spune cä e verde, sau cä e hexagon, nu se mai poate numi diversitate de opinii. E o gresealä indiscutabilä, cauzatä poate de daltonism, poate de necunoasterea geometriei, poate cine stie de ce anume...

Stii bine cä tin la tine si te respect, ba chiar te consider prieten, asa cä imagineazä-ti cât de greu, de penibil, de incomod îmi este sä-ti plasez alegatiile despre filmele minimaliste în a doua categorie, aceea a greselilor flagrante, nu într-a divergentelor de opinie legitime. ASTA e ceea ce simt, nicidecum nu e vreun "joc pervers de intimidare si minimalizare a personalitatii interlocutorului". Nu vreau sä te intimidez sau sä te minimalizez, ci sä te vindec sau sä te luminez (dacä se mai poate... si încä sper cä se mai poate).

Eroi motivatori din filmele romanesti, imi vin acum in minte, Cristian Sandulescu din Examen (2003), ah! dar asta nu-i minimalist. Si e cam deprimant..dar totusi, daca te simti in viata reala ca-ntr-o puscarie, te poate impulsiona sa...suporti suferinta. Neah! Pica!
Urmatorul, Silviu, din Eu cand vreau sa fluier, fluier, dar si asta, tot la parnaie, insa, are ceva interesting, al lui, pe ideea: "daca Silviu a facut ce a vrut in inchisoare, pe mine ce ma poate opri?...", something..dar si asta iti da o incarcatura apasatoare, stii ca e doar un puscarias, iar la final isi inrautateste situatia ireversibil.
Nimeni. Tot Tyler Durden, Joker, John Connor, samd. sunt mai potriviti sa te motiveze.
Eu as putea scrie un film de actiune pe modelul hollywood-ian cu un erou roman, fascinant.
Insa nimeni n-ar finanta aiureli dintr-astea anti-minimaliste.

Deci, s-a rezolvat.
Keepy, ti-ai gäsit omu'!
Now can we move on, please?

sa te motiveze sa ce? halal modele. vezi ,d-aia ramai la stadiul de imprastiat pliante, traiesti cu capul in nori.

N-a rämas la stadiul de împrästiat pliante.
In rest, ai dreptante.
...ästa, dreptate.

Scuze pentru mica paranteza, dar dintre toate personajele motivante de pe ecran tu la astia te-ai gandit? Ce-i asa motivant la Joker? Poate daca esti un psihopat timid care n-are tupeul sa omoare... da, e motivant. La fel, ce e asa motivant la John Conner? Sa zic ca Tyler Durden ar putea in contextul "Carpe Diem", sa iesi din pielea ta de om banal, dar sunt atatea personaje mult mai bune din punctul asta de vedere...

LE: Iar chestia cu filmele cu vampiri dintotdeauna comerciale am trecut-o cu vederea...

Ma surpinde sa aud din gura ta niste pretentii atat de inguste, avand in vedere ca vorbim de arta.
Sunt filme care pot sa-si propuna sa faca ce spui tu, dar in cazul lor nu mai vorbim de arta... cel mult de o forma decadenta a acesteia. Am traversat si eu aceasta mentalitate, si chiar destul de recent, dar am depasit-o. N-ai cum sa imbraci aceasta doctrina si in acelasi timp sa-i acepti pe Kubrick, Lars von Trier sau David Lynch. Scopul artei nu e sa provoace placeri, oricat de rafinate, sau - Doamne fereste! - sa ofere idoli si modele, desi acestea exista adesea ca efecte colaterale, ci sa scoata la lumina adevaruri indiferent cat de negre sunt acestea. Iar dupa parearea mea, si nu numai, pentru un spectator normal nu ar trebui sa existe o bucurie mai mare decat constientizarea acestuia.

Hai c-ati luat-o pe aratura!

Keep nu vorbeste de arta, vorbeste de comert, de fapt despre asta e vorba de cind a deschis topicul cu incasarile...

De cand le-a unit Pit, se discuta de toate. Problema e ca observ un soi de mimetism analitic pornind de la elogiul mediocritatii practicat de critica: juxtapunerea de nume uriase minimalismului romanesc. Est modus in rebus, oameni buni! ;)

eu nu pricep de ce tot impartiti lucrurile in alb si negru, in extremele arta si comert.
chiar tu, windom, ai spus ca inca nu avem acel film gen No country folr old men sau There will be blood.
uite, o fi Barton Fink un film comercial?
sau de ce e interesant de vazut "Dogville"? ca doar nu e comercial.
dar asa e ca acolo ai de-a face cu un scenariu inteligent, care cu adevarat te captiveaza? sau "Europa".
sau, uite, "Cinema Paradiso".
sau "La vita e bella".
acolo nu e arta? eu zic ca este!
e si succes la public? este!
"Psycho" e film comercial?
"Taxi driver" e comercial?
"Dupa amiaza de caine", "Conversatia", "Midnight express" nu sunt opere de arta? Dar sunt si "felii de viata". Deci, se pot impleti si una, si alta, fara sa faci concesii comercialului.
Dar, nu, noi nu recunoastem ca ne lipseste aceasta abilitate.
Si o mascam imediat, catalogandu-ne "minimalisti". Nu recunoastem ca ne lipseste indemanarea de a face astfel de filme.

dar de cand a devenit arta o tortura psihica?
iar daca un film ma binedispune, inseamna ca e decadent?
ce, daca vreau sa vad un film care sa ma provoace intelectual, sau sa imi ofere un spectacol vizual, inseamna ca am pretentii "inguste"?
ce-mi ofera "filmele facute in garsoniere" la care facea referire Giurgiu?
bineinteles, se pot face film exceptionale dintr-un subiect extrem de minor, dar nu e cazul la noi.

Pit,

adu si tu un argument in discutia asta, ca de galagie diversionista m-am saturat.

david lynch a luat palme d'or
lars von trier a luat palme d'or
mungiu a luat palme d'or
.....

Federico, foarte bine grait-ai!

Da, adevarata arta se apropie de tortura psihica. Arta se naste din tortura. Cineva spunea odata: Italia a trecut printr-o epoca de violenta, razboaie, convulsii sociale. Ce a rezultat: Renasterea, Michelangelo etc. Elvetia a avut parte de 200 de ani de pace. Ce a rezultat? Ceasul cu cuc. Frumosul, armonia, amorteste spiritul, ucide creativitatea. Adevarata arta se naste din tumult. Si nu-mi zice acum ca Taxi Driver e un film vesel...
Si MDL sau 4,3,2 nu sint felii de viata pina la urma?

Hai, nu-l bagati pe Mungiu la inaintare! :D

Federico spune niste tampenii mai mari ca el, apropo. Plus ca aici nu-i ca la fotbal.

ba recunoastem, dar , in acelasi timp, suntem constienti ca suntem la ani lumina distanta de cei care sunt maestri in aceste facaturi.
deci, ce ramane? minimalism sau nimic?

"Taxi Driver" nu e un film vesel, dar e un film dinamic, viu, e un film cu un personaj central foarte bine conturat.
Iata ce spune Martin Scorsese despre filmul sau:

"O mare parte din filmul Taxi Driver s-a ivit din sentimentul meu ca filmele sunt cu adevarat o stare de vis, sau ca atunci cand iei un narcotic. Iar socul iesirii din cinematograf in plina lumina poate fi unul ingrozitor".

Aia e! Asta trebuie sa dea un film: starea de vis, de detasare de lucrurile marunte, banale. Iar cand iesi in lumina de afara, sa simti puternici diferenta intre film si realitate!

keep, "taxi driver"si "dupa amiaza de caine" n-ar trebui sa intre in discutie.
vorbim de momentul actual. nu se poate face o comparatie reala a momentului,cu ce a fost acum 20-30 de ani.