| bremen1980 |
04 Feb 2015 10:52 |
Un proverb spunea că '' de greci trebuie să te feresti chiar atunci atunci când îți dau cadouri '' .Și dacă le faci tu cadouri , nici atunci nu ești sigur . Am găsit un fragment din ''Timon din Atena '' piesă lui Shakespeare ,care are și astăzi relevanță . Piesă este filtratata și adaptată de frații Lamb .
Grecii au datorii uriașe , dar uită că alții i-au ajutat în ultimii ani .
Pe scurt - Timon , un aristiocrat atenian este generos cu pritenii lui pe care-i copleșește cu bani ,moșii , petreceri , și alte servicii . Cheltuind fără măsură el ajunge la fundul sacului și este nevoit să apeleze la ''prietenii '' lui pe care cu atâta mărinimie i-a ajutat atunci când era bogat și puternic . Surpriză - toți îi întorc spatele și-l lasă baltă . Timon îi amăgește pe pritieni că a reușit să se redreseze financiar și îi cheamă pe toți la un simulacru de petrecere unde-i umilește cu vorbe grele și cu mese goale :
''Aceasta fu cea din urmă petrecere pe care o dădu Timon în semn de rămas bun ;şi apoi , întorcând spatele acestui oraş mult hulit şi întregului neam omenesc , apucă calea codrilor , rugând cerul să scufunde în pământ zidurile Atenei, această cetate scârnavă , şi să surpe casele peste stăpânii lor ;rugându-se ca toate pacostele ce bântuie omenirea :război , nedreptate, sărăcie , boli , să-i lovească pe locuitorii Atenei. După ce făcu asemenea urări , plecă în inima pădurii unde spunea că fiarele cele mai crude i se vor părea mult mai bune decât seminţia omenească.Se despuie în pielea goală :"> , ca să nu mai aducă de fel a om , şi îşi scobi o văgăună în care să locuiască şi să-şi ducă traiul , după chipul jivinelor , mâncând rădăcini sălbatice , bând apă limpede , fugind de cei din neamul lui , hotărât mai curând să se înhăiteze cu sălbătăciunile , mai nevătămătoare şi prietenoase decât omul.
Ce schimbare -de la nobilul Timon cel bogat , care desfăta omenirea, până la Timon cel gol , care ura oamenii.Unde aflau acum linguşitorii lui ? Unde-i erau slujitorii şi alaiul ???
.................
Acolo , în pustietate , întro bună zi , pe când săpa la nişte rădăcini-sărăcăcioasele lui merinde - săpăliga i se izbi de ceva greu , ce se dovedi a fi aur , o grămadă mare de galbeni..Se afla acolo o comoară uriaşă ......
Tocmai atunci trecură prin codru , prin apropierea văgăunii sale , câteva pîlcuri de ostaşi , ce se vădiră a fi o parte din trupele căpitanului atenian Alcibiade .Acesta pornise împotriva senatorilor Atenei (Atenienii sunt cunoscuţi dintotdeauna ca oameni lipsiţi de recunoştinţă , oameni care nu ştiu să-şi arate mulţumirea faţă de generali şi faţă de cei mai buni prieteni ai lor ....)
Timon , încântat de acest ţel , încredinţă căpitanului aur trebuincios pentru a plăti soldaţii.Nu-i ceru alt serviciu decât ca , împreună cu oastea sa cuceritoare , să facă Atena una cu pământul , să-i ardă de vii , să-i măcelărească şi să-i ucidă pe toţi locuitorii cetăţii.Îi îndemnă să nu cruţe nici moşnegii pentru bărbile lor albe , fiindcă sunt cămătari , nici copiii , căci şi aceştia vor ajunge cu vremea trădători ...
Iar apoi se rugă ca , după ce vor fi cucerit cetatea , zeii să-i pedepsească şi pe cuceritori , atât de crâncenă era ura ce-o nutrea Timon faţã de Atena , de atenieni şi de tot neamul omenesc. >:)
|
