Gresit! Conceptie falsa! Este o vorba: "Pe cei ce se protejeaza,si Domnul ii ocroteste"!

Si inca ceva,Pit: nu ma mai compara pe mine,crestin ortodox,cu oamenii de alta credinta sau canoanele ortodoxe cu celelate religii !!! Nu ma intereseaza ce scrie in Tora,care ii folozofia daoista sau cind tin post hindusii ?
Ei cu a lor,si noi cu a noastre!

Bine zici! Eu aș propune să renunțăm în cultul nostru zalmoxo-ortodox creștin și la Vechiul Testament, care reprezintă mitologia popoarelor nomade, iudeo-musulmane, fără legătură cu noi, agricultorii sedentari indo-europeni.

1) Dimpotrivä: Dumnezeu îi ocroteste pe toti, nu face favoritisme.
2) Ba da, compar credinta crestin-ortodoxä cu celelalte, fiindcä e la fel de valabilä. Dumnezeu nu ne vrea dezbinati (ei cu ale lor, noi cu ale noastre), ci uniti în diversitate. Dacä desconsideräm Torah, daoismul, hinduismul, etc., ne îndepärtäm de El, nu ne apropiem.
...Si ne-am îndepärtat si de subiect - iar. Sä nu uitäm cä mai avem si topicul "Credeti în Dumnezeu?"

Ma doare in p*** ce ne spun celelalte religii,si nu ma intereseaza....
Prima porunca ne spune:
Sa nu ai alti Dumnezei afara de Mine.
Nimeni nu poate sluji la doi stapani. Caci sau va ura pe unul si va iubi pe celalalt; sau va tine la unul, si va nesocoti pe celalalt. Nu puteti sluji lui Dumnezeu si lui Mamona.

Asa ca chestia cu uniti in diversitate nu se aplica aici....

Si eu tot asa ma gindesc....dar inca nu am pregatirea spirituala necesara pentru a avea o opinie competenta din punct de vedere logic...
In general is pentru refenirea la biserica primitiva(sec.I-II),cea inaintea Consiliului de la Niceea.

Si celelalte religii tot Lui i se închinä.
Limbajul trivial pe care-l folosesti la adresa lor dovedeste cât de departe esti de El - sub masca fundamentalismului ortodox.
AICI se aplicä CEL MAI ADEVARAT principiul unitätii în diversitate.
Cäci, desigur, Dumnezeu ne doreste pe toti uniti în iubirea fatä de El, indiferent ce aspecte specifice împrumutä.
Dezbinarea, în schimb, pleacä de la acel Mamona pe care-l mentionezi citând papagaliceste.
Imi amintesc de un fost prieten, de pe alt forum, care-l înjura pe Eliade fiindcä a scris "Istoria religiilor". Despre fratii nostri catolici, spunea ":sunt cu capu' :)) " (Râsul era al lui.) Si multe alte asemenea mizerii. L-am reväzut recent. Nu mai e în toate mintile, bietul om...

Cerusem ca discutia asta sä continue la "Credeti în Dumnezeu?"
Aici e vorba despre CLONARE, nu despre teologie.
Vave sau Windom, dati un split/merge, vä rog, de unde a început off-topicul.

Încă nu; însă am avut un presentiment neplăcut acum 2 zile când mi-am scos crucea de la gât, pentru că nu se încadra în vestimentaţia acelei zile. Azi toată seara am privit ca fascinată banala cruce de aur de pe pieptul ascetic al lui Horaţiu Mălăele. Când în drum spre casă ne-a apărut, brusc, în faţă, un microbuz, tocmai când ieşeam de pe podul de la Poarta Albă, mi-am amintit iar de crucea pe care-o lăsasem acasă. Mâine am să o port din nou, indiferent de cum mă voi îmbrăca.

PS: A fost ca într-un vis, unde io chiar dormitam, nicicând nu mi-a fost dat să trăiesc o frână mai lină şi mai eficientă pe un Logan amărât; despre viteză nici nu vreau să mai aduc aminte. Instinctul de şofer cu peste 10 ani de permis şi doar 500 de km de condus :D m-a făcut totuşi să întorc capul în spate: nu era nicio maşină-n urmă, probabil că ăsta a fost şi norocul nostru. În timpul ăsta idiotul cu microbuzul şi-a văzut liniştit de depăşirea camionului (sau autocarului). În fracţiunea aia de secundă timpul a îngheţat efectiv, am încetat să respir, inima a încetat să mai bată... a trecut un secol tot aşteptând să aud zgomot de fiare contorsionate, secol în care mi-am reamintit de acel presentiment. Şi totuşi nu a fost suficient timp ca să-mi fie frică, sau să mă gândesc că atunci urma să mor, parcă aş fi trăit filmul altcuiva.

Până ce ne transferă mesajele, să răspundem aici celor scrise de Fiul Conformismului, cel „fără șanse de a deveni vreodată un Mesia”.

În primul rând, Creștinismul de la Constantinopol, confesiunea non-denominativă și de fapt pre-denominativă, de care râd pragmaticii din Occident, are măcar calitatea că nu urmărește, spre deosebire de celelalte confesiuni creștine, prozelitismul.
În al doilea rând, Creștinismul Ortodox nu are pe conștiință zecile de milioane de victime inocente ale inchizițiilor, războaielor religioase și de jaf colonial inițiate și purtate de „frații” care își zic „universali”.
În al treilea rând, Ortodoxismul este o confesiune descentralizată teritorial și neafiliată politic unui stat străin, spre deosebire de alte confesiuni creștine.

Pe de altă parte, Dumnezeul lui Avraam (Dumnezeul de cort al popoarelor nomade din Orientul Mijlociu) nu numai că nu ne iubește pe noi, europenii, pe noi, sedentarii, dar ne și calomniază în mitul agricultorului fratricid și îi îndeamnă pe abelicii nomazi să se răzbune și să ne domine.
Hristosul nostru, descendent al eroilor noștri arieni - în accepțiune culturală, nu rasială, Mithra, Buddha, Dionysos, Zalmoxis ș.a.m.d. - reprezintă un tezaur cultural valoros numai dacă îl curățăm de tot balastul subversiv al unor interese ne-europene și inumane.

Moartea si viata
 

Un alt bebeluş ars în incendiul care a avut loc la Maternitatea Giuleşti a decedat în noaptea de miercuri spre joi la Spitalul clinic de urgenţă pentru copii "Grigore Alexandrescu". În acest moment, numărul victimelor se ridică la cinci morţi şi şase răniţi. Ca o ironie, bebeluşul decedat este cel a cărui familie fusese anunţată eronat miercuri de poliţişti că a murit, dar de fapt trăia.

http://www.jurnalul.ro/stire-observa...ti-552377.html


Sunt terminat cu creierii capului.

Ministrul Sanatatii, Prim-MInistru, Presedintele + acolitii lor sunt vinovatii. Eu sper ca moartea sa ii gaseasca arzand si sa ii astepte pana cand asfixierea ii va lasa fara suflare, intr-un spital vreau sa se intample asta.

Acesti bebelusi au murit mai mult timp decat au trait.

Sunt uimit cum se discuta despre orice altceva, de lejeritatea cu care acest subiect a fost ignorat si blocat.

Va rog, sa nu il aduceti pe Dumnezeu in discutie, deloc.
Multumim pompierilor care au scos bebelusii din flacari.

eu am aflat de tragedie abia dupa cateva zile... alaltaieri, seara cand am intrat in casa si am vazut o lumanare pe masa din bucatarie... de obicei pe cei din familia mea nu ii afecteaza chestiile de la televizor asa ca nu stiam despre ce e vorba... crezusem ca a murit cineva asa ca i-am intrebat pe ai mei... cand am auzit, defapt ce s-a intamplat m-am cutremurat... nu imi venea sa cred... si parca vad ca nimeni nu o sa plateasca pentru toata tragedia asta... nu vor plati decat parintii, care nu au nicio vina dar trebuie sa suporte sistemul asta porcos... RUSINE!

...Excelent interviul C.T.P.-ului.
o opinie sinceră și reprezentativă.

Si încä una:
http://www.pesurse.ro/2010/8/18/ruin...ui-bebelu.html

Dumnezeu e în cer si le vede pe toate...
O asemenea tragedie e în mod clar un semn... De douäzeci de ani ne batem joc de tara asta (ca sä nu vorbim de cei patruzeci si cinci dinainte)... Dumnezeu ne iartä multe - dar si räbdarea Lui are o limitä...!

extrem de emotionanta descrierea acelui pompier care a scos un copil din flacari...."m-a privit cu un ochi albastru, micut, ca o boaba de piper"....

lui i-a fost taiat salariul cu 25%. Si-a riscat viata pentru a o salva pe a altora si castiga mai putin decat o femeie de servici.


Mi-a placut ce a zis CTP.

O!
Mă întreb... oare cei care sunt de vină pentru acest scandal (tragedie este doar pentru părinții bebelușilor morți) nu au același Dumnezeu la care se roagă să scape nepedepsiți și care tu speri - la fel ca mulți alți - că nu o să ierte vinovații? E cam comic. Răufăcătorii și cei care suferă din cauza lor se roagă la Dumnezeu pentru a duce la bun sfârșit niște interese ce se bat cap în cap. Oricum, nu e un fapt nou.
Mă întreb dacă același lucru l-ai spus și în cazul celorlalte... tragedii. Pentru că dacă l-ai spus, atunci e un semn clar că va mai urma încă o tragedie, pentru cine anume, nu știu.

Și ce face poporul român? Strigă ”RUȘINE” pe forumuri. Foarte constructiv! Dar stai... am o idee, hai să facem o petiție pentru demisia Ministrului Sănătății.

De ce de fiecare data cand are loc o tragedie ne comportam ca niste țațe de la marginea santului?
Chiar vi-L imaginati pe Dumnezeu stand pe-un fotoliu, cu telecomanda in mana, schimband canalele si cand ajunge la Romania TV spune: Ba, romanii astia-s dobitoci. Le-am lasat o gramada de semne, dar ei nu se invata minte: le-am dat inundatii, le-am dat alunecari de teren, L-am pus pe Basescu presedinte. Gata, ultima incercare. II lovesc sub centura. Ia sa le ucid Io cativa nou nascuti...mmm..o sa mai las in viata 2-3, asa, sa inteleaga ca le mai acord o sansa.. >:)

Vinovati direct de aceasta tragedie sunt cei care aveau responsabilitatea de a supraveghea acele fiinte 24/24, plus altii, administratorul spitalului, ministrul, etc. Dar sa-i atribui Lui D-zeu apucaturi machiavelice mi se pare de-a dreptul... scandalos.

Nu te repezi, omule...
Vezi cä-n "Articolul zilei..." (unde subiectul e dezbatut mai pe larg), chestia e argumentata clar. Aici e doar o deviere...

Da, am citit si m-am linistit. M-am repezit ca fata la maritat.
Oricum, ce am spus ramane valabil. Sunt, din nefericire, oameni care gandesc asa.

da, asa cum a spus Pit, Dumnezeu e sus si le vede pe toate.
sa nu va imaginati ca toate lucrurile sunt intamplatoare.
iudeii au format un popoar ales de catre Dumnezeu dar, cand acesta s-a simtit inselat si batjocorit, nu a pregetat sa-i pedepseasca amarnic.
sunt numeroase textele din Biblie prin care Dumnezeu isi exprima dezamagirea si dezgustul fata de evrei.
Holocaustul n-a fost intamplator.
eu il interpretez ca fiind pedeapsa suprema aplicata evreilor de catre Dumnezeu.
asa ca sa nu ne mire daca Dumnezeu isi intoarce fata de la romani si Romania.
am daramat biserici, am ucis oameni nevinovati, suntem in mijlocul unei desfranari mediatice, negam orice autoritate, ne facem de cap oriunde putem, nu ne respectam valorile umane.
ne meritam pedeapsa.

cu riscul de a începe lumea să ţipe la mine, spun:

Mai există şi posibilitatea ca Dumnezeu să nu existe!

dar probabil ca crezi foarte mult in existenta diavolului, nu-i asa?

@Kramer:
(Nu tip - vorbesc ponderat.)
Da - si marmota învelea barbituricele în staniol. :D
Wake up, ppl!!!

:-O


Cum e?

Nup, chiar deloc!

Sunt de acord cu tot ce-a spus Keepy despre noi.
Dar nu si cu o parte dintre cele referitoare la evrei.
Dupä ce au pierdut Gratia Divina, evreii nu au devenit un sub-popor - ci doar un popor ca toate celelalte. Orgoliosi, ei mereu se considerä "mai presus de lege", "neamul ales", si alte asemenea tâmpenii. Cäcat. Sunt egali cu latinii, slavii, germanicii, anglo-saxonii, balcanicii, mongolii, negrii, aborigenii... sä mai continuu?
Apoi, holohoax-ul e doar un product placement.
In acele decenii, multe alte grupäri (nationale, etnice, politice, etc.), au fost persecutate si supuse genocidului (de rusi, de britanici, de americani, de nemti, de italieni, de spanioli, de chinezi, de japonezi, etc.). Evreii sunt singurii care au reactionat isterico-bisnitäresc - ceilalti au fost mult mai demni.
In fine, Dumnezeu nu pedepseste. Prin definitie, (cäci El e binele si iertarea supreme), El apärä de pedepse...
(...pe cei ce fac acel minim efort de a sta în raza Lui de actiune. I-ar apära pe toti, dar unii au preferat sä nu. Their own business.)
Noi singuri ne pedepsim.

Moderatori/admini, fiti asa de buni si uniti acest topic cu "Credeti în Dumnezeu?" Comuniunea ideaticä e evidentä.

Hoax-ul a ajuns aşa de rău promovat încât acum se fac ore la liceu despre Istoria Evreilor.

Cât despre subiectul celălalt...Crezi că Dumnezeu, în marea lui înţelepciune, se supără dacă câţiva oameni îi pun sub semnul întrebării existenţa?

Pitbull, când timpul îți permite, fii te rog bun și politicos și definește, explică noțiunea de Dumnezeu.

Pentru cei interesați de opiniile mele de până acum și care au timp: citiți ce am scris, începând cu acest mesaj.

Sunt convins cä Dumnezeu, în marea Lui întelepciune si bunätate, se întristeazä când câtiva oameni Ii neagä existenta - nu pentru Sine, ci pentru ei, din cauza problemelor si greutätilor pe care singuri si le creeazä, si care le vor complica si întârzia mult reunirea finalä cu El. Iubirea de oameni e aceea care stä la baza acestei tristeti, nicidecum iluzoriile "orgolii" pe care unii dintre noi, în micimea lor, i le atribuie adesea, proiectându-le spre El pe ale lor propriii (mai ales în iudaism si-n politeismul grecesc).
Dar, sä nu uitäm cä doar a-I pune sub semnul întrebärii existenta, cum ai precizat tu, nu e deloc räu! Dubito ergo cogito, cogito ergo sum! Iar Dumnezeu vrea sä existäm, ca fiinte cugetätoare - cä de-aia ne-a fäcut asa; altfel, ne fäcea moluste, sau cratite. Unul dintre aforismele mele definitorii este: "Scepticismul este primul pas spre adevärata credintä". Multi oameni cred în Dumnezeu încä din copilärie, cum au fost învätati, si nici o clipä nu se îndoiesc de El - ceea ce nu e räu, dar e limitat si riscant... In schimb, cei care ajung sä se îndoiascä sau chiar sä-L nege pentru un timp, când îsi vor regäsi credinta, aceasta va fi incomparabil mai puternicä (inclusiv fiindcä vor fi cunoscut absurditatea totalä a asa-zisului ateism si, în raport cu ea, ratiunea desävârsitä a divinitätii). Am cunoscut numeroase cazuri de acest gen, atât printre rude, prieteni si cunoscuti, cât si la nivelul larg al marilor spirite din întreaga lume despre care am citit. Este doar unul dintre motivele care fac ca unul dintre pilonii adeväratei credinte sä fie o culturä cât mai solidä.
Alt aforism al meu favorit (l-am mai citat pe-aici) este al initiatului indian Sri Aurobindo: "Un ateu este Dumnezeu jucându-se de-a v-ati ascunselea cu Sine Insusi!" Firesc: fiecare dintre noi este, de fapt, o prelungire a lui Dumnezeu, atât fizic cât mai ales spiritual... Deci, ce poate fi o asemenea negare de sine, dacä nu doar un simpatic exercitiu intelectual? Un joc sofisticat si nimic mai mult (cum au mai fost atâtea, de-a lungul istoriei gândirii omenesti; mie cel mai incitant mi s-a pärut solipsismul.) Oricum, vä recomand insistent "Jocul cosmic", de Stanislav Grof, Editura ANTET, 2005 (dacä nu mä-nsel). Nu veti regreta! E un veritabil page-turner!

Ar fi bine ca topicul ästa sä fuzioneze cu "Credeti în Dumnezeu", pe care Ipu tocmai l-a reactivat; discutia a dobândit în mod firesc un caracter teologic, iar despre tragedia de la Giulesti se discutä la "Articolul zilei..."

L.E.: Multumesc pentru fuziune, dar atentie: a rämas "redirect"-ul, si e derutant. Stergeti-l, vä rog.

Maestre, ce atâtea predicate verbele, atribute?

NUME PREDICATIVE! Iată ce-ți pretind, pentru a doua oară!

Reformuleazä, te rog, cä nu se întelege nimic.

Ce nu se înțelege?! Definește, te rog, noțiunea de Dumnezeu. Expune pe scurt sensul (sau sensurile) ei. Adică, după ce ne-ai conferențiat despre comportamentul lui Dumnezeu, spune-ne și ce este.

mai oameni buni... voi credeti cu atata ardoare in Dumnezeu, incat nu va ganditi si la posibilitatea ca dupa moarte sa nu fie NIMIC!... credinta nu inseamna sa fi obsedat de Dumnezeu. daca mie mi-e frica de moarte si de ce e dupa ea, si sunt constienta de faptul ca Dumnezeu, poate nu exista si noi ne inchinam ca fraierii la o... chestie, asta nu inseamna ca nu cred in Dumnezeu si ca Il iubesc mai putin... si totusi, faza cu religia e cam exagerata... cu Biserici si popi si icoane plangatoare... porunca 2 :"sa nu iti faci chip cioplit"... si atunci noi de ce ne inchinam la icoane?... sunt tot un fel de animale impaiate la care ne inchinam, nu?... in fine, am intrebat un preot chestia asta, si mi-a spus ca icoana a fost inventata pentru ca, crestinii sa aiba un model de urmat si sa stie la cine se inchina. a spus ca exista posibilitatea ca sfintii din icoane sa nu arete in aceste "portrete" exact cum aratau in realitate, dar ca nu asta conteaza, pentru ca atunci cand te inchini la icoana, nu te inchini la materia ei ci la ceea ce reprezinta... MA LASI? poi bine mai, si vitelu de aur nu era tot o materializare a unui Dumnezeu?... in fine, Biblia si Biserica sunt o porcarie. sunt prea multe chestii care se bat cap in cap... si cu toate acestea, cand intru intr-o Biserica simt ceva... linistitor... insa cateodata, stau si ma gandesc ca acest sentiment nu e indeajuns de puternic incat sa ma convinga ca Dumnezeu intradevar exista...

concluzia?...crede-ti cu cap, si nu exagerat... nu de alta dar sa nu fiti dezamagiti la sfarsit, cand va luati tai-tai de la lume si cand va ridicati sa nu gasiti nimic acolo "Sus".

Raiul şi Iadul sunt două invenţii justificate. Oamenii au nevoie de un sens, de un rost pentru viaţa lor şi care alt rost poate fi mai bun decât fericire veşnică? Iar Iadul e o chestie de moralitate, de a avea o frică când faci ceva râu pentru că vei ajunge în Iad, dar chestia e că frica trebuie sî fie ceva logic când faci ceva râu(şi nu pentru că vei ajunge în Iad , ci pentru că faci ceva RĂU!)

Pitbull, crezi şi în povestea Adam şi Eva ?

Asta are legatura cu arhitectura cladirii. Eu, desi nu sunt religios, mergeam in biserica si meditam, fara sa-mi fac cruce, sa sarut icoanele etc. Acelasi sentiment de liniste il gasesti si intr-un templu budist, in alte locuri spirituale, sau chiar si intr-o pestera.

Pe voi nu vă deranjează fumul de tămâie?

"Daca Dumnezeu nu exista si eu cred in El,nu pierd nimic insa daca el exista si eu nu cred in El, atunci am pierdut totul..."

Habar nu am care baiat a zis asta. Nu sunt sigur dar cred ca a zis-o Newton. Mi s-a parut interesanta unghiul din care este privita treaba.

Simti ceva linistitor cand intri in biserica. Hm... te-ai gandit ca in biserica nu e aceeasi larma ca pe strada, e chiar liniste.

E, a zis-o un franțuz, pe la jumătatea sec. al XVII-lea, nu mai știu cum îl chema, Pas..., Pas..., Pascștele mă-sii! Dă-l încolo!

Pas Pot? Am impresia că se pronunţă la fel cu ăla de care vorbeşti tu...

Că tot zice lumea de citate:

Nu el a zis-o, cred ca personajul asta e responsabil.

Unghiul o fi interesant, dar e mai degraba o vorba pentru prosti. Cu alte cuvinte cei ce nu sunt deja credinciosi ar trebui sa fie din frica si nu pentru ca ar crede cu adevarat, ceea ce e in primul rand ipocrizie.


=))

eu as vrea sa-i vad pe toti teoreticienii de aici care neaga existenta lui Dumnezeu sau cel putin o iau la misto, cum se comporta si ce isi spun in gand cand le tremura chilotii in timpul unui cutremur ce le zgaltaie casa.
sau cand zboara cu avionul.
sau cand sunt la usa unui salon dincolo de care cineva drag e cand mort, cand viu.
sau cand nu-si mai gasesc copilul plecat de acasa.
ii intreb daca mai fac poante cu paratrasnetul la biserica.

atunci cand omul e stresat sau nervos, cand trece prin clipe grele, oricat ar fi de credincios, sau NU... cateodata singura alinare o gaseste la Dumnezeu... chestia asta ne intra in sange inca de cand suntem copii si ai nostrii ne invata despre Dumnezeu, cand neputand lua o decizie de unul singur, copilul accepta ceea ce ii zice parintii... pana cand creste mai mare si isi alege din toate chestiile pe care le-a invatat, ceea ce i se pare relevant sau nu... insa instinctul de a-i cere ajutor lui Dumnezeu, la necaz, ramane orice ai face... cand omul e lucid, vede lucrurile asa cum si le imagineaza si asa cum crede el de cuviinta... de obicei atunci e mult mai aproape de adevar decat in timpul unui cutremur cand se roaga la Dumnezeu sa il scape... iar cand totul va trece si el va ramane in scaun cu rotile iar toata familia lui va fi dusa pe apa sambetei, va realiza ca degeaba s-a rugat la Dumnezeu... ca pana la urma a avut dreptate... asa e gandirea lumii, nu o poti schimba keep. ;)

asta e sacrul lui Eliade.

numai iaurtelul putea sa isi formeze principii in stilul asta :)) tulai... cat de limitat sa fii? :-/

Cu alte cuvinte ne intoarcem la discutia despre nevoia de Dumnezeu. In momente de nesiguranta, frica sau alte sentimente care destabilizeaza omul si il fac irational, o reactie destul de normala e sa caute ajutor spre ceva privit ca mai mare decat el. E o reactie de autoaparare ca sa-i zic asa. Asta nu-i credinta in Dumnezeu. Vorbim de credinta cand un om crede 24/24 nu oricand ii convine lui.

Si ca zicea cineva de o definitie, ia sa-mi incerc norocul cu propriile cuvinte.

Cred ca Dumnezeu e o idee, un sentiment, ceva ce un om simte. El nu exista cu adevarat, dar fiindca credinta e atat de puternica in unii oameni si ii duce spre anumite decizii, s-ar putea spune ca exista, pentru ca acea credinta are un rezultat in realitate. Dumnezeu e o zona in creierul nostru, asa cum e oricare alta idee sau sentiment. Iti schimba realitatea si te schimba pe tine, dar doar pe tine. Dumnezeul unei anumite persoane e independent de al oricarei alte persoane, se manisfesta diferit si are rezultate diferite in realitate. Cati oameni, atatea realtati, cati oameni, atatia Dumnezei...

Eu nu spun că 100% nu există o fiinţă supremă , ci spun că nu există o fiinţă supremă care îmi poate afecta mie viaţa.

Religia a fost,este şi va rămâne pentru totdeauna cel mai controversat subiect.;) Iar citatul despre paratrăsnet nu e o poantă, ci o observaţie.;)

am avut si eu problemele mele in viata si cu siguranta vor mai veni, dar le-am infruntat eu si nu m-am pitit in spatele vreunui D-zeu, desi poate cateodata muream de frica. poate ca sunt prea lucida. pentru mine credinta(asa cum este vazuta si inteleasa in general) este o dovada de slabiciune si inocenta de cele mai multe ori.

Nu, äla era Passepartout! ;)
(Doamne, Iaurticä e un fenomen! La fiecare mesaj al lui, îti spui: "Tâmpenie mai mare ca asta nu se poate!" - dar nici unul dintre mesaje nu e ultimul, cä pispiricului îi PLACE sä se dea-n stambä! Asa cä... se stie ce urmeazä! Ce se poate si ce nu...!)
A NU pune paraträsnet la bisericä denotä prostie fudulä deghizatä în credintä.
Ar fi totuna cu a te arunca de la etajul X, convins cä Dumnezeu te va prinde de ciuf la momentul oportun.
Cât de boi pot fi unii...?

Kramer, episoadele cu Adam si Eva, Cain si Abel, etc., din Genezä, NU constituie o "poveste", ci o alegorie. Nu reprezintä personaje concrete, ci esente (masculinul si femininul, yin si yang, etc.), iar aparentele "întâmpläri" de acolo se întind pe tot parcursul existentei omenirii. A lua ad litteram scripturile din Vechiul Testament e altä idiotenie, pe care o comit atât bigotii, cât si asa-zisii atei.

@Ipu:
Nu sunt sigur dacä e cazul sä expun într-un mesaj de forum, cu limitele lui, convingerile mele cu privire la ce este Dumnezeu. Sunt relativ ferme (atât cât e posibil acest lucru pentru un muritor oarecare - care nici mäcar nu e teolog, cleric sau expert al religiilor), si deocamdatä cred cä se desprind destul de bine din comentariile mele colaterale.
Totusi, voi reflecta la propunerea ta si, dacä ajung la concluzie cä pot gäsi un tip de expozitiune care sä nu cadä în vulgarizäri ridicole, voi încerca sä-mi sintetizez ideile.

Unde se duc bebelusii decedati in incendiu? Am auzit ca, nefiind botezati, sunt considerati pagani si nu vor ajunge-n Rai.
In schimb, un infractor (violator, criminal etc.) care se caieste, da.:-?

Da, si eu. De aceea am intrebat si aici.
Unde se duc TOTI bebelusii decedati inainte de a fi botezati?