Exclusiv – Sergiu Nicolaescu pregateste „Mihai Viteazul” in format blu-ray

Bogdan Tiberiu Iacob (16 Martie 2009)

Sergiu Nicolaescu a declarat pentru Q Magazine ca transferul digital in high-definition al peliculei "Mihai Viteazul" se va baza pe negativul filmului, pe care il detine, „deoarece acesta reprezinta maximum de calitate pe care ne putem baza".
Cineastul spune ca intentioneaza, cu acest prilej, sa reconditioneze profund atat imaginea, cat si sunetul filmului, pentru a deveni dolby surround, dupa ce acesta a mai suferit o schimbare, acum cativa ani, in Germania, pentru a fi transformat din mono in stereo. „Firma mea, Cine TV, va colabora in acest sens cu o companie straina specializata in transfer digital, fie din Germania, fie din Ungaria, urmeaza sa ma decid curand. In mod cert va fi primul film romanesc lansat pe blu-ray, pentru ca sunt putine filme romanesti care au garantia ca isi vor recupera costurile, destul de mari, pe care le presupune o asemenea operatiune. Cred ca lansarea va avea loc peste circa un an, intrucat reconditionarea inghite timp, iar eu am lansat, oricum, recent, multe dintre filmele mele in format DVD, cu ajutorul unui trust de presa, deci vreau sa las un anumit interval de timp intre lansarile in formate diferite, pentru a nu se simti frustrati cumparatorii de DVD-uri".

Azi, „Mihai Viteazul" ar costa o suta de milioane de dolari

Regizorul spune ca are in vedere si alte productii ale sale pentru formatul high-definition, incepand cu cele mai spectaculoase, precum „Nemuritorii", „Dacii" sau seria cu Moldovan. El sustine ca „niciodata, in Romania nu se va mai face un film precum Mihai Viteazul, pentru ca, din estimarile mele, azi ar costa vreo suta de milioane de dolari ca sa il turnezi, ganditi-va ce inseamna sa lucrezi cu sute de actori, 5.000 de figuranti, costume de epoca, armuri, tunuri, castele samd... Or, banii astia nu cred ca se vor mai gasi vreodata. E drept, productia nu m-a costat atatia bani, efectiv, dar erau alte vremuri, in care puteai folosi soldati in termen drept figuranti samd. Poate va veni timpul cand cineastii romani vor avea la indemana efecte speciale pe computer, dar acestea nu vor egala niciodata scenele reale de lupta." Nicolaescu mai spune ca, peste toate cele, filmul a mai avut si „defectul" ca nu i-a placut lui Ceausescu, „pentru ca acesta nu se regasea in personajul principal, asa ca a aplicat metoda lui favorita, atunci cand nu ii placea un film: a ordonat sa se faca un alt Mihai Viteazul, mai pe gustul lui, asa nascandu-se Buzduganul cu trei peceti... Si asta s-a mai intamplat de cateva ori dupa aceea". In prezent, cineastul pregateste o noua superproductie, care se va turna in Republica Moldova si care il va plasa pe Nicolaescu in cercul extrem de restrans al regizorilor care au lucrat dupa varsta de 80 de ani, precum sir Richard Attenborough, Franco Zefirelli, Alain Resnais ori Sidney Lumet.

Varsta de 80 de ani fiind singurul lucru comun.
Au mai filmat si altii dupa 80 dar daca nu-i stie lumea cum sa-i citeze? Si uite-asa te trezesti in compania marilor valori :)

[. El sustine ca „niciodata, in Romania nu se va mai face un film precum Mihai Viteazul, pentru ca, din estimarile mele, azi ar costa vreo suta de milioane de dolari ca sa il turnezi, ganditi-va ce inseamna sa lucrezi cu sute de actori, 5.000 de figuranti, costume de epoca, armuri, tunuri, castele samd...

Pai si daca era asa anti-comunist precum se pretinde de unde a facut rost de asemenea decoruri,figuranti si recuzita??? :lol:

Elena Gheorghe, pe calul lui Sergiu Nicolaescu

Andreea Marinescu (EVZ)

La filmările pentru videoclipul piesei pe care o va prezenta la Eurovision, reprezentanta României, Elena Gheorghe, a urcat pe acelaşi cal pe care l-a folosit şi celebrul regizor Sergiu Nicolaescu în filmul „Orient Expres”. Videoclipul piesei „The Balkan Girls”, în regia lui Dragoş Buliga, s-a filmat săptămâna trecută şi este un clip de imagine, în care Elena şi-a propus să arate cât mai bine. Clipul va fi lansat pe posturile de televiziune în mai puţin de o săptămână. Filmările, care au durat peste 15 ore, au fost făcute în comuna 1 Decembrie, pe podurile metalice dezafectate care trec peste râul Argeş, şi în clubul bucureştean The Silver Church.

SERGIU NICOLAESCU N-A VRUT SĂ STINGĂ LUMINA (Gândul)

Regizorul Sergiu Nicolaescu şi cântăreţul Johnny Răducanu s-au declarat împotriva evenimentului “Ora pământului”, prin care peste miliard de oameni din peste 60 de ţări şi 1000 de oraşe au stins în mod simbolic lumina sâmbătă seară, la ora 20:30, pentru a petrece un ceas în beznă. „Nu mă interesează astfel de campanii. Să-mi dea un motiv plauzibil pentru care să sting lumina. Mai bine, cei care fac astfel de campanii s-ar ocupa cu strânsul gunoiului de pe străzi”, a spus Răducanu, completat şi de senatorul Nicolaescu: "Îmi pare rău, dar nu inventăm focul acum. Nu mă dau înapoi de la lumea pe care au cucerit-o atâtea civilizaţii".

PROLIFIC Noua producţie a regizorului Sergiu Nicolaescu va fi „Poker“, o comedie în care vor juca George Mihăiţă, Vladimir Găitan, Florin Piersic, Dorel Vişan şi Jojo

Joacă pe cartea râsului „Poker“

Filmul, al cărui scenariu este semnat de Adrian Lustig, va fi lansat în această toamnă, înainte de alegeri

Sergiu Nicolaescu filmează o comedie. „De la Nea Mărin a trecut ceva vreme. Cât timp îmi va merge capul şi voi sta drept, voi face filme”, mărturiseşte pentru Gândul Sergiu Nicolaescu. Mai mult, regizorul în vârstă de 79 de ani, care revine pe marile ecrane cu drama documentară “Carol I”, ce va fi lansată pe 9 mai, spune că are în plan să scoată şi o comedie.

“Eu fac filmele ca americanii, cu profesionalism şi ritm. Aşa că, e timpul pentru o comedie. De la Nea Mărin miliardar a trecut ceva vreme”, mai spune Nicolaescu. Scenariul e deja scris şi îi aparţine lui Adrian Lustig – e cel al piesei “Poker”, care se joacă la Teatrul de Comedie. “Textul e foarte actual şi e un subiect bun”, povesteşte regizorul care crede că va păstra acelaşi nume şi pentru film. “Pelicula va surprinde realitatea noastră de toate zilele dar nu voi face politică”, spune Nicolaescu. Filmul, care va fi produs de Media Pro, îi va avea în distribuţie pe George Mihăiţă, Vladimir Găitan, Dorel Vişan, Florin Piersic şi Jojo. Cu “Poker” , Sergiu Nicolaescu speră să-i aducă în cinematografe pe români. “Dacă un film ca “Supravieţuitorul” a adus în săli 26.000 de spectatori, iar “Orient Express”, care a fost un film de artă, - 60.000, sper că o comedie să facă peste ce-a realizat “Supravieţuitorul”. Cifrele sunt mici şi nu se compară cu cele înregistrate de alte producţii semnate de Nicolaescu. Regizorul rememorează succesele de casă pe care alte producţii de ale sale – “Mihai Viteazul” şi “Nea Mărin Miliardar” – le-au înregistrat: “ 4 milioane de spectatori în sălile de cinema, fiecare.”. El spune că astăzi nu se mai poate vorbi de profit în cinematografie.”Producătorii pierd bani şi o ştiu de la început”, mai zice Nicolaescu.
Cu toate acestea, el încă regizează şi joacă în filme. Astfel, cea mai recentă producţie, care îi poartă semnătura, va fi lansată în această săptămână. E vorba de “Carol I”, un documentar istoric produs de Media Pro Pictures, ce marchează o premieră în cinematografia românească – acelaşi actor joacă la vârste diferite acelaşi personaj în două filme distincte – Sergiu Nicolaescu în rolul regelui Carol I atât în “Pentru patrie” (1977) şi “Carol I” (2009). „L-am jucat pe Carol de două ori, povesteşte Nicolaescu. La 45 de ani, în „Pentru Patrie”, şi la 75 de ani, în această docu-dramă. I-am jucat vârstele în momentul în care şi eu aveam aproximativ aceeaşi ani. Fără doar şi poate am mai mult de dat decât atunci, în 1977, când am filmat alături de 2.000 de oameni , zi şi noapte, timp de două săptămâni. Am reuşit să creez cu acelaşi efort, sper ca şi rezultatele să fie aceleaşi”, a mai spus actorul – regizor. Pentru acest proiect, filmările au început în august 2008, la Peleş, şi au durat două săptămâni. Regizorul venea după o intervenţie chirurgicală pe creier suferită în urmă cu câteva luni. Ulterior avea să povestească deschis despre cea mai dificilă perioadă din viaţa sa: la 78 de ani a reînvăţat să vorbească, să meargă şi să scrie. În acest context, au fost voci care au declarat că „Supravieţuitorul” va marca finalul carierei regizorale. Dar n-a fost aşa. Câteva luni mai târziu, Nicolaescu a demarat filmările la „Carol I”, un proiect câştigat la Centrul Naţional al Cinematografiei în 2006, pentru care regizorul s-a documentat 2 ani.

377.572
de euro a costat producerea acestui documentar care îi include în distribuţie, alături de Sergiu Nicoleascu, pe Răzvan Vasilescu, Geo Dobre, Cristian Moţiu şi pe actriţa Andreea Măcelaru Şofron, interpreta rolului Principesei Maria.

[email protected]

Şi revista "România Mare" aminteşte în ultimul număr de proiectele marca Sergiu Nicolaescu.

"Apropo de filme: când are de gând Sergiu Nicolaescu să înceapă filmarile la ,,Candele de zăpadă,,? Îi reamintim că scenariul respectiv e premiat de Ministerul Culturii, care a alocat 30 de miliarde de lei vechi. Sau poate că regizorul a folosit banii pentru alte filme, mai ştii?"

asta nu e premiu, e finantare.
dar fiind vorba de rrromaniamarrre, nu mai conteaza.
E premiu, da, nu va enervati!!!
Cand veniti sa va luati si coronita?

Adevărul găzduiește un interviu destul de interesant cu directorul TNB, actorul Ion Caramitru. Reiau un pasaj care se referă la revoluția din 1989 și Sergiu Nicolaescu.

„Revoluţia anticomunistă a fost deturnată”

- Aţi spus relativ recent că Revoluţia nu s-a terminat...

- Am spus că Revoluţia la care am participat eu nu a reuşit. Aia la care a participat Sergiu Nicolaescu a reuşit... Revoluţia anticomunistă la care eu am participat a fost denaturată, practic deturnată. Dacă facem un arc de cerc între ceea ce s-a întâmplat în 1990 şi ceea ce s-a întâmplat acum patru ani, atunci când domnul Băsescu a câştigat Preşedinţia, nu avem prea multe de comentat. Replica cu care Băsescu a câştigat în faţa lui Năstase a fost celebra vorbă – „Ce păcat că poporul ăsta trebuie să aleagă între doi comunişti!”. El însuşi a anunţat că tot comunismul e la putere. Cu asta a câştigat în faţa lui Adrian Năstase, dar asta a bătut în cuie faptul că nu s-a schimbat nimic. Replica cu care Constantinescu a câştigat în faţa lui Iliescu este aceea cu „Credeţi în Dumnezeu?”. Este opera mea. Mărturisesc că am fost străfulgerat de un gând bun.

Deci a fost sau n-a fost?

Vorbeam zilele trecute despre faptul ca Romania Mare a amintit de faptul ca proiectul "Candele de zapada", dupa un scenariu de Corneliu Vadim Tudor, a fost momentan abandonat de domnul Sergiu Nicolaescu. Ulterior am constatat ca atacurile la adresa regizorului continua si in "Tricolorul". O mica "intepatura" subtila vine tocmai din condeiul lui Grid Modorcea, care de obicei nu mai conteneste cu laudele la adresa cunoscutului cineast.

CATEVA CITATE

G. JIANU: "După lansarea în urmă cu o lună, la TVR, a aşa-zisei Doamne a României, Margareta Duda-Mura, hop şi lansarea filmului "Carol I". S-a pus problema de ce Sergiu Nicolaescu, de profesie tehnocrat, cochetînd cu regia şi actoria, nu toarnă pelicula „Candele de zăpadă”, pentru care a primit fondurile necesare. Această mataforă inefabilă a fost creată, fireşte, de poetul sublim Corneliu Vadim Tudor. Justiţiarismul ne obligă să precizăm că Sergiu Nicolaescu este monarhist mascat, deşi s-a dat republican la ceremonia de reînhumare la Curtea de Argeş a craidonului Carol al II-lea. Aşa se face că, taman în ajun de 10 mai, ziua monarhiei, Sergiu Nicolaescu lansează filmul „Carol I”, fără întîrziere, în care chiar domnia-sa deţine rolul fostului monarh venetic, realizînd că-i seamănă la faţă şi la caracter şi vrînd să fie o propagandă mascată şi un preludiu pentru accederea blestematei monarhii la putere. A sărutat chiar mîna Tribunului într-o împrejurare. A fost sărutul lui Iuda. N-are sînge de român, cu toate că vrea să pară. Are o privire cam lupească şi veninoasă ,de om negru sau spîn din poveste. În nici un caz nu vrem să-i băgăm strîmbe în relaţia cu Tribunul, dar nici să-l lăsăm să treacă altfel decît este în realitate. P.S. Pentru filmările la „Candele de zăpadă” noi am angaja un regizor patriot autentic, pentru că regizorul angajat se ocupă prioritar de ceea ce ştie el cel mai bine, adică moaştele lui Carol I repus pe tapet spre proslăvire desuetă"

GRID MODORCEA: "Recent, la Uniunea Autorilor şi Realizatorilor de Film, s-au petrecut noile alegeri în care, aşa cum era de aşteptat, Sergiu Nicolaescu, preşedintele Uniunii, s-a reales în funcţie, cu concursul benevol şi entuziast al întregii adunări generale, care şi-a spus „ia să vedem acum, că Nicolaescu e la ciolan, e cogea senator PSD, va face ceea ce a promis?”. Si a promis multe. Atît de multe încît celălalt multivorbitor al UARF, dom’ colonel, nu a mai avut şansa să demonstreze cum „cultura e motorul naţiunii”. Adică i-a retezat-o şefu’, dat fiind că ceea ce avea de spus domnia-sa era cu mult mai important, plus că nu e timpul unei oratii. (...) Sergiu Nicolaescu a promis însă că o să impună această nouă Lege a cinematografiei, cum se tot bate în piept de 20 de ani, a promis că va rezolva problema cinematografelor, cum a făcut-o şi într-o altă legislatură, a mai promis marea fără sare, dar mai ales a anunţat un concurs de ridicare a unui monument al cinematografiei, care să fie amplasat între cei trei copaci bătrîni din faţa clădirii CNC. Asta ne mai lipsea, un monument, cînd zilnic cineaştii îşi fac monumente între ei. Să vedeţi cînd vor împînzi cinematografia monumentele muşuroaielor! E limpede că Nicoleascu are de înfruntat o generaţie care, aşa cum spunea Tudor Caranfil, „nu este de rahat, ci o generaţie, care a obţinut Palme d’Or”. Aşadar, Muntele Cinematografiei Naţionale riscă să nu se mai vadă din cauza muşuroaielor, care au devenit deluşoare, ce se împăunează ca munţii şi ca mîine acoperă tot orizontul"

Servus, Civica, bine ai revenit între noi!
Ti-am adresat un mesaj recunoscätor, pentru contributiile tale cu mostre de cretinism nicolaescian, aici:
http://www.cinemagia.ro/forum/showth...t=93280&page=4
Apropo de cele de mai sus, o precizare:
Grid Modorcea mi-e bun prieten, si mi-a dezväluit personal, färä titlu de confidentialitate, urmätoarele:
Scrie pentru bani. Vrea si el o bätrânete îndestulatä. Nici unul dintre articolele lui recente nu e creditabil. Omul se joacä: fie laudä sau criticä la comandä, fie (în lipsa comenzii), jongleazä cu afirmatiile fix cum vrea muschii lui.
In realitate, el e pe depin constient cä Serj e nul - ca om, cineast, politician, mamifer, etc... Dar Serj e amic cu Vadimache (care nu e nul, e cu semnul minus), iar Vadimache îl pläteste pe Grid (de ce? Fiindcä Grid era unul dintre cei mai virulenti denigratori ai säi - asa cä l-a luat în barca lui si-i dä salariu lunar, ca sä-l lase în pace). Deci, Grid îsi calibreazä discursurile apropo de Serj de aceste variabile.

si nu e jalnica, dureroasa si gretoasa treaba asta?
ar putea sa dea meditatii la copii daca are nevoie de bani, sau sa faca altceva.
ce mercenariat e asta? cu cat e platit de articol ca sa se merite prostituarea asta? nu-mi inchipui ca vadim il scalda-n bani pentru fiecare cuvintel scris la comanda.
pe cati bani si-a vandut orice crez?
cum poti ramane prieten cu el cand trebuie sa cerni mereu ce spune din convingere si ce pentru bani?

Asa e.
Nu pot sä înteleg o asemenea alegere - mai ales la vârsta lui!
Adicä - puii mei: eu abia merg pe 50, da' deja îmi pun problema cu ce-o sä ies la raport: cu lefuri diareice? Cu Vadimi si Serji? Cu pupincurisme si curväsärisme...?
Sorry... Nope.

Lasand la o parte un pic personajul, chestia cu digitalziarea lui "Mihai Viteazul' nu e o chestie rea. eu abia astept sa il vad in noul format. ciudat totusi, de ce Blue Ray (cei cu acest sistem sunt putini) si nu DVD ca la toata lumea... :-/

Un prieten, coleg de serviciu, m-a invitat zilele trecute sa vedem un film istoric: Carol I! L-am luat direct: Nu merg! NU imi place Serje!

la care discutia a luat-o pe acelasi calapod ca in multe alte cazuri in care e vorba de Sergiu...

dar, a facut si filme bune...!
da, a facut.
ei, si atunci ?
nu merg!

(:|

Regizorul Sergiu Nicolaescu, internat la Spitalul Elias

Regizorul Sergiu Nicolaescu este internat la Spitalul Elias din Capitala, din cauza unor probleme digestive. "Are indigestie din cauza ca nu a putut sa manance o perioada mai mare de timp, din cauza unor dureri la stomac", a explicat managerul Spitalului Elias, Serban Marinescu, pentru Mediafax. "Nu e nimic grav", a declarat Sergiu Nicolaescu pentru Mediafax, adaugand ca nu avea programat, in perioada urmatoare, niciun eveniment la care sa nu poata participa din cauza acestei probleme de sanatate. In varsta de 79 de ani, Sergiu Nicolaescu a fost supus, in ianuarie 2008, la doua interventii chirurgicale pe creier, care au avut ca scop indepartarea unui hematom aparut din cauza unei cazaturi. Cel mai recent film regizat de Sergiu Nicolaescu, lungmetrajul "Carol I", a avut premiera la începutul lunii mai.

Sergiu Nicolaescu a fost operat de colecist

Regizorul Sergiu Nicolaescu, senator PSD, a fost operat laparoscopic de colecistită acută. El se află în post operator şi se simte bine. Cineastul a fost operat de o echipă alcătuită din doctorul I. Miron, anestezia fiindu-i acordată de prof. dr. Şerban Marinescu. "Dacă lucrurile evoluează bine, în cursul dimineţii de mâine Sergiu Nicolaescu va fi transferat în alt salon", a declarat pentru Agerpres prof. dr. Şerban Marinescu. Sergiu Nicolaescu a fost internat, în urmă cu aproximativ o săptămână, la Spitalul Elias din Capitală pentru efectuarea unor investigaţii.
La începutul anului trecut, regizorul a fost spitalizat la Elias, în Secţia de neurochirurgie, fiind diagnosticat cu hematom subdural cronic. El a fost operat atunci de două ori, medicii afirmând că patologia pacientului era legată de vârstă, pe un fond vascular friabil. Hematomul subdural cronic (acumulare de sânge între cutia craniană şi creier) i-ar fi apărut regizorului, potrivit medicilor, în urma unei căzături.

Sa-i de D-zeu sanatate. E trist ca sufera. Am toata compasiunea pentru omul SN.
Batranetea, boala si moartea sunt cele trei suferinte ale lumii carora nici Buddha n-a reusit sa le dea de cap. Sau a reusit? :-/

dar...
sper ca nu s-a strecurat incognito pe-acolo autorul lui "Cei care platesc cu viata" :-S

Deşi se laudă că va demara proiectul unei noi legi a cinematografiei, Sergiu Nicolaescu face parte dintre codaşii actualei legislaturi. Decanul de vârstă al Parlamentului României se află în topul ruşinii din prima sesiune a acestui an, în ceea ce priveşte iniţiativele legislative depuse. Iată lista completă a senatorilor fără nicio propunere legislativă: Ecaterina Andronescu (PSD), Gheorghe Bălan (PSD), Trifon Belacurencu (PSD), Radu Berceanu (PDL), Vasile Blaga (PDL), Marius Bota (PSD), Sorin Chivu Serioja(PSD), Corneliu Grosu (PSD), Ioan Mang (PSD), Gheorghe Marcu (PSD), Radu Cătălin Mardare (PSD), Şerban Mihăilescu (PSD), Miron Mitrea (PSD), Sergiu Nicolaescu (PSD) şi Vasile Nicula (PSD).

Sergiu Nicolaescu, destin şi film (Jurnalul)

"Las spectatorilor toate filmele mele, unele cu dragostea de istorie românească, pe care copiii lor trebuie să le vadă. Pot spune cu toată convingerea că e cel mai important lucru realizat de mine, în afară de revoluţie", mărturiseşte cineastul Sergiu Nicolaescu într-o nouă carte, ce abia a fost lansată pe piaţă.

Volumul intitulat "Destin şi film" reprezintă la prima vedere o dare de seamă despre cinematografia românească, în contextul istoric de dinainte de 1989 şi după Revoluţie, "făcută inginereşte" pe alocuri, după cum mărturiseşte chiar regizorul. Însă, pe parcursul celor peste 200 de pagini descoperi că "dinozaurul cinematografiei româneşti", aşa cum îl văd mai tinerii colegi de breaslă, vorbeşte despre viaţa sa dedicată în întregime filmului, dezvăluind amănunte ce ar putea face la rândul lor subiectul unui film de succes. Aşa este, spre exemplu, momentul în care Gheorghiu-Dej şi-a dorit cu ardoare ca fiica lui să primească rolul fiicei lui Decebal în coproducţia "Dacii", rol deja oferit unei actriţe din Franţa.

SEMNAL DE ALARMĂ

Inginereşte sunt prezentate tarele legii cinematografiei româneşti, dar şi ale concursului de proiecte cinematografice, criza prin care trece filmul românesc în prezent, probleme care îl determină pe regizor să observe că "producţia de film românesc nu este un business în România lui 2009. Autorităţile trebuie să conştientizeze necesitatea de a încuraja producătorii naţionali, altfel ne îndreptăm sigur spre dispariţie".

La aproape 80 de ani, vârstă pe care o va împlini anul viitor, la 13 aprilie, Sergiu Nicolaescu aminteşte de rigorile cenzurii, realitate cu care regizorii se confruntau ori de câte ori făceau un film, dar şi de tentaţia evadării din sistemul comunist: "Am trăit prin filmele mele şi nu întâmplător îmi omoram întotdeauna eroii pe care îi interpretam. Pentru că în acel regim eram cu toţii morţi şi părăsiţi de Occident. Toţi ne propuneau să rămânem în străinătate, nimeni nu ne-a propus să ne elibereze şi nimeni nu se pregătea pentru asta". De altfel, într-un interviu oferit unei ziariste franceze, în timpul unei deplasări la Paris, întrebat fiind de ce nu rămâne pentru totdeauna în Oraşul Luminilor şi care este locul unde se simte fericit, Nicolaescu răspundea: "(...) pentru mine acasă e în România, acolo m-am născut, acolo sunt părinţii şi mormintele străbunilor mei", realizând în acelaşi timp că cel mai fericit era atunci când se afla "pe drum", între cele două lumi, cu siguranţa că întotdeauna va reveni la ai lui.

LUPTA ÎNTRE GENERAŢII

"Destin şi film" cuprinde şi un capitol dedicat luptei între generaţiile de cineaşti, luptă prezentată în oglindă cu competiţia existentă şi la momentul afirmării sale profesionale: "Unii dintre noi aveau aceeaşi gândire ca şi unii de astăzi, se credeau buricul pământului pentru că făcuseră un film sau două ceva mai pricopsite. Erau şi atunci "modele" - ca şi astăzi -, dar nimeni nu susţinea că cinematografia românească a început o dată cu ei. Aş vrea să nu înţelegeţi că sunt răutăcios, dar vă garantez că peste câţiva ani veţi privi altfel "încercările de exprimare" ale unora din noua generaţie, care prin simplitatea lor dovedesc neprofesionalismul, dar nu lipsa de talent. Totuşi meritul lor este că au ştiut când să-şi facă aliaţi pe criticii din aceeaşi generaţie sau pe alţii mai bătrâni, sclifosiţi şi cu memoria năruită", punctează Nicolaescu. Dincolo de acuzele care i-au fost aduse de-a lungul timpului, care îi sunt aduse şi astăzi, veteranul spune că a început să-şi simtă vârsta după accidentul vascular suferit la începutul anului trecut, şi mărturiseşte împăcat: "Nu am copii sau nepoţi de care să mă bucur, am doar filme, amintiri şi morminte. Profesional, nu-mi pot imputa nimic. Nu regret nimic din viaţă sau din profesie!".

Amintiri în imagini

Cartea, editată la Axioma Print, conţine şi o selecţie de articole din revista "Cinema" sau din cotidiane, scrisori de la admiratori, precum şi o serie de fotografii din filme celebre: Dacii, Mihai Viteazul, Ringul, Felix şi Otilia, Mircea, Osânda, Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte, Ciuleandra. Nu lipsesc pozele de familie, cu mama regizorului, sau de pe platourile de filmare.

Prin 1986, regizorul Mircea Veroiu (Nunta de piatră, Duhul aurului, Dincolo de pod, Semnul şarpelui, Sfârşitul nopţii, Să mori rănit din dragoste de viaţă, Adela) mărturisea, în cadrul unei retrospective organizate de Casa Tineretului din Timişoara cu câteva din filmele sale, că grandomania lui Sergiu Nicolaescu e fără leac, dar „să-l ţină Dumnezeu aşa cum e, fiindcă nu se va schimba niciodată; dacă n-ar fi el, niciunul dintre noi n-ar putea să facă filme în România”. Sergiu Nicolaescu a rămas un mit. Un mai tânăr amic cinefil mi-a povestit recent că, după ce a scris atât de rău despre ultimele sale filme (şi considera că încă a fost blând), a primit ameninţări cu bătaia de la admiratorii lui Sergiu. Până una-alta, triumfalistele lui filme istorice, poliţiste şi populiste continuă să producă manii. Şi - mai puţin ca înainte, ce-i drept - money-money.

Dacă ar fi să aleg doar un titlu din filmografia sa de regizor (ce numără 50+ titluri), după ce i-am văzut mai toate lung-metrajele de dinainte de 1989 (şi câteva de după), memoria mea afectivă se opreşte la drama psihologică Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte (1971). Pentru tema sacrificiului (inutil) şi a laşităţii (autorul scenariului: Titus Popovici, după nuvela sa, Moartea lui Ipu), pentru imaginea stranie (Alexandru David) ce te făcea să simţi arşiţa soarelui sau mirosul prafului de puşcă sau trecerea timpului sau parcurgerea unui spaţiu, pentru decoruri (Hortensia Georgescu) şi interpreţii principali (Amza Pellea, Gheorghe Dinică, Octavian Cotescu, Ion Besoiu, Ioana Bulcă şi copilul Cristian Şofron). Peste cinci ani, între alte două filme de aventuri (unele realizate în co-producţie cu studiouri din Europa de Est & Vest), Nicolaescu mai încearcă o dramă: Osânda (1976), ecranizare după romanul Velerim şi Veler Doamne de Victor Ion Popa. O parte din excelenta echipă de la Ipu se regăseşte şi aici: Amza Pellea, Gheorghe Dinică, directorul de imagine (Alexandru David) şi compozitorul (Tiberiu Olah).

Celelalte filme sunt tributare unui gen sau altul – superproducţia istorică din „epopeea naţional㔺i filme „de aventuri” (Dacii, Mihai Viteazul, Nemuritorii, Pentru Patrie, Capcana mercenarilor, Întâlnirea, Ringul, Ziua Z, Mircea, Noi, cei din linia întâi, Coroana de foc, Punctul zero, Oglinda, Triunghiul morţii, 15, Carol), policier-ul (Cu mâinile curate, Ultimul cartuş, Accident, Duelul, Revanşa, Viraj periculos, Supravieţuitorul), plonjări într-un timp retro (Ultima noapte de dragoste, Mihail, câine de circ, Ciuleandra, Orient Express) şi – ocazional – în lumea comediei (block buster-ul local, Nea Mărin miliardar) sau a şantierelor muncitoreşti (Zile fierbinţi). Majoritatea au fost, la vremea lor, best sellers şi, în lipsa modelelor occidentale (importul de filme comerciale din Apus era limitat, iar dupa 1983 drastic redus), constituiau singurele repere din zona producţiilor „bărbăteşti”, „de acţiune”, „cu bătăi, împuşcături” şi multă pirotehnie. Întotdeauna însă personajul numit Muzică îşi „făcea temele” ireproşabil. Fie că e pusă pe note şi orchestrată de Theodor Grigoriu, Tiberiu Olah, Richard Oschanitzky, Nicu Covaci & Phoenix, Radu Goldiş, Adrian Enescu, Vasile Şirli sau Anton Şuteu, muzica evergreen din filmele lui Sergiu Nicolaescu (de factură simfonică sau jazz, pop-rock-folk sau electronică) trăieşte şi în afara imaginii. Păcat că în România nu se promovează muzica de film prin disc sau radio şi cinefilii melomani care îndrăgesc muzicile din filmele româneşti sunt nevoiţi, cu foarte puţine excepţii, să o asculte „la pachet” cu imaginea.

Pentru milioane de spectatori filmele regizate de Nicolaescu ante-1990 deveniseră un brand de neegalat. Unii s-au dezis de el, alţii îl mai frecventează şi azi. În ciuda implicării sale politice în evenimentele din decembrie 1989, sau poate tocmai de aceea. După 1990, filmele lui Nicolaescu au fost în repetate rânduri difuzate la TV, transpuse în format VHS, apoi DVD şi comercializate cu succes, în vreme ce – observă Iulia Blaga – „adevăraţii cineaşti care au făcut 4-5 filme chinuite sînt în continuare de nişă; mai grav e că există chiar public tînăr care prizează filmele lui Sergiu Nicolaescu rupîndu-l de contextul epocii, luîndu-l ca pe un autor de filme populare, fără a sesiza manipularea ale cărei victime sînt, aşa cum au fost şi spectatorii din vremea respectivă. Dar chestia cu gusturile spectatorilor e deja altă discuţie”.

În anul zero al mileniului trei, obsesia „nemuritorului” Sergiu este tratată cu fină ironie de Cristian Mungiu în scurt-metrajul Zapping. Îl vedem aici pe Sergiu Nicolaescu în câteva mici fragmente din al său Mircea (1989), în timp ce personajul (un dependent de televizor) zappează plictisit şi obosit pe telecomandă, căutând să vadă „ce mai e”. Îi auzim mai întâi vocea metalizată („Îmbătrânesc şi simt povara răspunderilor. Şi-am visat şi-o apă neagră”), apoi – după o plimbare pe alte canale – îl regăsim într-un scurt dialog în care nepotul Voievodului (raisonneur al tinerei generaţii de regizori români talentaţi, însă faultaţi când vine vorba să apuce dă facă film?) îl întreabă pe Mircea-Sergiu cel Mare: „Bunule, tu eşti nemuritor?”. Iar „Bunul” răspunde sec: „De ce-ntrebi?”. La finalul partidei de zapping, încă un cadru scurt cu armate de călăreţi, decupat din generic, în care apare numele „nemuritorului” Sergiu Nicolaescu pe fondul unui soundtrack triumfal (compozitor: Adrian Enescu) din acelaşi Mircea. Toate conotaţii locale, româneşti, dar - nu-i aşa? - fiecare cinematografie îşi are Nicolaeştii, Gibsonii şi Costnerii ei.

sursa: http://saskiul.blogspot.com/2009/07/...colaestii.html

Scormonind printre vechituri, am găsit un articol interesant într-un ziar din anul 2001, legat de Sergiu Nicolaescu, care susţine că îl contactase pe Robert De Niro pentru a-i oferi un rol în filmul "15". Oare cum ar fi arătat De Niro într-un film românesc?:-? Armand Assante a avut o apariţie foarte ok în "California Dreamin".

Regizorul Sergiu Nicolaescu pregăteşte un film în care rolul principal îi va reveni lui Robert de Niro, dacă acesta acceptă, pelicula urmând să intre în producţie în luna noiembrie. "Fiind un rol de compoziţie, el ar fi cel mai potrivit. Am luat deja legătura cu celebra casă Warner. Oricum, am ca rezerve mai multe nume şi din România, pe care nu le pot spune acum", a declarat Nicolaescu. Pelicula, intitulată "Drumul nostru cel de toate zilele" este, potrivit regizorului, o producţie de artă, după scenariul lui D.R.Popescu. "Acţiunea se desfăşoară în zilele de 17, 18 şi 19 decembrie 1989, însă fără a avea ca subiect Revoluţia. Filmul are patru personaje, iar eroul principal ajunge unul din cele 40 de cadavre care au fost incinerate la Crematoriul din Bucureşti", a explicat regizorul. "Filmul s-ar apropia de «Osânda» şi sper că va avea succes", a mai spus regizorul Sergiu Nicolaescu.

Şi...un interviu despre ceasuri acordat recent de maestrul Nicolaescu revistei Temporis.

Sergiu Nicolaescu - Veşnic tânăr

În 1967, la cinematograful central de pe Champs Elysees, o reclamă imensă cu filmul „Dacii“ trona la premiera filmului. În acel moment, Sergiu Nicolaescu purta la mână un Omega care i-a adus noroc, după cum recunoaşte în interviul din Temporis.

Sunteţi un colecţionar?

Sunt un amator de ceasuri şi am o colecţie, ce-i drept, mai mult sportivă. Prefer ceasurile care să nu fie foarte scumpe. Nu mă interesează diamantele, nu-i nevoie la ceas. Dacă am un diamant, i-l fac cadou unei femei. În 77 am avut la mână acelaşi model de Omega pe care l-au avut americanii cînd au ajuns pe Lună. La vremea respectivă eu lucram în Germania, deci îmi puteam permite. Mi l-am cumpărat, ţin minte că am dat pe el 800 de mărci. Atunci erau bani. Cu o mie de mărci îţi cumpărai un Golf, nu chiar nou, dar într-o stare foarte bună. Am vreo trei „Omegi“ pe acasă. Pe lângă Speedmaster mai am un De Ville pe care l-am luat din Marea Caraibelor, din insula St. George. Era surprinzător de ieftin deoarece nu avea taxe adăugate. Am dat cam 1000 de mărci pe vremea aceea, ceea ce era absolut fabulos, el fiind din aur. Mă mai laud cu trei Breitlinguri. Povestea despre Breitlinguri marchează perioada din 90 încoace. Cel mai mult port Breitlingurile, mi se par a avea o mărime ideală, cel puţin pentru mâna mea. Chiar şi acum am la mână un Breitling. Deţin un şi un Schaffhausen cronograf. Oricât aş fi eu de sportiv, e totuşi mare. Am primit de curând cadou un Raymond Weil gravat cu numele meu pe capac.

Sunteţi o fire punctuală?

Foarte punctuală. Plec mai devreme. Îmi iau măsuri de precauţie. Cred că am avut mult de suferit din cauza puctualităţii. Chiar şi Germania, despre care credeam că este ţara puctualităţii. Am aşteptat şi e timp mult dacă aduni, o viaţă de om.

Când costă un ceas prea mult?

Plafonul preţurilor azi este unul mare şi fals. Artificial. Dacă pui diamante pe el, sigur că se ridică la aproape 100.000 euro. Noroc că nu poţi pune unul imens chiar în mijloc! Mi se pare ridicol să cumpăr un ceas pentru diamante aplicate. Pentru mine, cele mai scumpe ceasuri sunt cele cu brăţară de aur. Cifra maximă pe care o poţi da pe un ceas bărbătesc mi se pare a fi între 16 şi 20.000 euro. Dacă iei un ceas de damă, Dumnezeu ştie, acela poate fi purtat şi pe post de bijuterie. Dar, nici în cazul unei femei active, sportive, tinere, nu văd rostul unui ceas placat cu diamante.

Aţi învins timpul?

Eu lupt împotriva timpului. Eu grăbesc timpul, lucrurile. La filmări sunt ca un poliţist, nu ca un regizor. N-am ezitat să mă arunc în prăpastie la filmări, într-o apă rece ca gheaţa, iar echipa, în frunte cu Amza, Besoiu şi alţii m-au urmat. Nu se poate să învingem în lupta cu timpul. Doar Iisus Hristos a reuşit, spunând „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa“.

Saracu'. Acest individ nu mai poate inspira decat un netzarmurit sentiment de mila.

Sergiu Nicolaescu: "Am toate armele din filmele mele!"

Una-Maria Voicu (CANCAN)

Regizorul Sergiu Nicolaescu are un adevarat cult pentru obiectele de recuzita din productiile istorice, pe care le-a colectionat de-a randul anilor si pe care le etaleaza cu mandrie acasa la el.
Cel mai prolific regizor roman din toate timpurile, Sergiu Nicolaescu, este pur si simplu indragostit de filmul istoric si de razboi, lucru care se vede si din felul in care si-a populat locuinta cu obiectele pe care le-a folosit in zecile de productii . In casa lui din Capitala, cineastul si-a expus la loc de cinste in living spadele, pustile si pistoalele, precum si uniformele de ofiter sau coifurile de razboinic medieval. Nicolaescu are insa un mare regret. De la colectie ii lipseste tocmai sabia lui Mihai Viteazul, filmul la care tine cel mai mult si care i-a adus cel mai mare succes. Aceasta i-a fost suflata de un coleg care a incercat sa recreeze magia acestui personaj istoric. "Din pacate, nu am sabia lui Mihai Viteazul, pentru ca s-a trezit un regizor, Constantin Vaeni, sa mai faca un film cu el dupa mine, care a fost un esec total. Si el a pierdut-o!", a spus nemultumit regizorul, pentru care filmul a reprezentat cea mai importanta parte a vietii sale.

"Pentru ca sa fac film am renuntat sa am viata personala si familie. Nu avem cum sa am familie cand eram plecat aproape tot anul si eram primul dimineata la 7 pe platou si plecam ultimul noaptea tarziu. Sigur ca am regrete, mai ales ca nu am urmasi carora sa le las casa asta si banii care inca vin din filme, dar trebuia sa aleg si nu puteam sa nu aleg filmul", ne-a marturisit Sergiu Nicolaescu, care a facut sacrificii inclusiv in viata sentimentala pentru cariera sa. "Am avut multe iubite, dar nu le-am pus inaintea profesiei niciodata. Si casniciile au fost defavorizate. Am fost insurat la 20 si ceva de ani, dar nu a durat decat cateva luni, apoi inca o data, cu o scenografa cu care lucram, si a durat vreo 10 ani, iar acum sunt la a treia casnicie. Si cine stie ce va mai urma? Ea este mult mai tanara decat mine", ne-a povestit zambind regizorul.

Le are, da, ciordite. O sa va povestesc una' tare candva, apropo de arme.

AU ÎNCEPUT FILMĂRILE LA "POKER"

Regizorul Sergiu Nicolaescu a început, marţi, filmările pentru cea de-a doua comedie din cariera sa, "Poker", ce va fi lansată în primăvara anului viitor, informează MediaPro Pictures.

"Poker" este a doua comedie semnată de Sergiu Nicolaescu, după "Nea Mărin Miliardar", cel mai vizionat film românesc al tuturor timpurilor, potrivit unui studiu realizat de Uniunea Autorilor şi Realizatorilor de Film din România.

Produs de MediaPro Pictures, filmul "Poker" prezintă povestea a patru prieteni ale căror destine se intersectează în copilărie şi care, odată ajunşi la maturitate, întruchipează tipologii reprezentative pentru societatea românească actuală: politicianul veros, mafiotul care îşi doreşte, prin orice mijloace, să acceadă în politică sau medicul fără conştiinţă.

Scenariul a fost scris de Adrian Lustig şi este o adaptare a unei piese care se joacă cu succes de mai bine de cinci ani la Teatrul de Comedie din Capitală. De altfel, Nicolaescu a păstrat şi o parte din distribuţia spectacolului, mai exact pe Vladimir Găitan, în rolul lui Horia, un chirurg estetician de succes, pe Valentin Teodosiu, în rolul senatorului Claudiu, dar şi pe Jojo (Cătălina Ionescu), în rolul principal feminin - Monica, fosta prostituată ridicată la rangul de amantă oficială a senatorului. Acestora li se alătură Horaţiu Mălăele, în rolul lui Titel, şeful unui clan mafiot, şi Ion Riţiu, care îl interpretează pe Marcel, ajuns la maturitate "milionar în America" şi dintotdeauna câştigătorul tuturor partidelor de poker jucate de cei patru prieteni.

"Poker" a fost unul dintre scenariile câştigătoare în sesiunea noiembrie-decembrie 2007 a concursului organizat de Centrul Naţional al Cinematografiei, însă Nicolaescu a trebuit să finalizeze alte două proiecte înainte de a-l începe pe acesta.

Cu toate acestea, Nicolaescu declară: "Cred că subiectul e mai actual ca niciodată şi reflectă întocmai realitatea - mai ales cea politică - a României de astăzi". Marele său regret este că filmările au început puţin prea târziu pentru a mai putea fi lansat înainte de alegerile prezidenţiale din noiembrie, asa cum îşi planificase iniţial.

Prima zi de filmare a debutat la studiourile MediaPro de la Buftea, cu câteva secvenţe din timpul Revoluţiei din Democratistan. Asemănările cu anumite imagini, binecunoscute publicului, de la Revoluţia din 1989, nu sunt deloc întâmplătoare. Cele mai multe secvenţe vor fi filmate la Palatul Snagov, căruia i se vor adăuga alte câteva locuri din Bucureşti, printre care Facultatea de Arhitectură, Spitalul Bagdasar-Arseni, un azil de batrâni, dar şi Aeroportul Otopeni. Filmările vor dura patru săptămâni, iar lansarea peliculei este programată în primăvara anului viitor.

Auleo. :(

Subiect de caterinca nu oftati...:))

Nu mai tine.
A trecut si de nivelul caterincii.
La "Supravietuitorul", încä mai puteam sä râd...Dar la "Carol I" mi s-a întâmplat pentru prima oarä în viatä sä-mi scape un räget de furie, de revoltä, de dezgust - la un moment dat, n-am mai suportat si, în plinä proiectie, am fäcut: "Arrgh!" X( :(( :-&

In Supravietuitorul, a fost o adevarata gafa sa prezinti Hotelul Majestic si piatzeta teatrului Odeon drept "Praga" stiind ca te vei adresa unui public bucurestean destul de larg.

Cred ca una din chestiile care l-au impiedicat pe Sergiu sa ajunga un regizor valoros este ca a confundat Ingineria cu Cinematografia. O alta bariera psihologica asta a fost probabil tocmai ce spunea mai sus, ca "nu regreta nimic" pentru ca oamenii care nu regreta, dpdv profesional, nimic devin periculosi pentru propriul destin artistic.

Nici eu n-o puteam spune mai bine!
(Am citat tot mesajul, defalcat pe idei, ca sä fie clar cä e valabil pentru toate trei.)

Mesaj pentru Serge: Mai lasa, bre, si pe altii!

Serios, acum va scriu din incinta UNATC-ului, unde acum o saptamana ne-au spus ca doar 0,1% dintre toti studentii vor ajunge sa faca film de Cannes, nu-i contrazic. Dar macar un film filmat direct pe pelicula sa putem face si noi. Nu spun ca nu ar trebui sa se tina cont de calitatile studentului, dar macar sa existe o mica sansa ca unui student bun sa i se permita sansa sa aibe sansa sa filmeze pe macar 0,1% din cata pelicula a iro..., pardon, filmat domnul Nicolaescu. In ritmul asta, daca mai traieste 100 ani, domnul Sergiu Nicolaescu va face 2 filme pe an sau, tinand cont ca "Poker" il filmeaza intr-o luna, poate se va ambitiona sa faca 12 filme pe an.

P.S.
Incepand de anul trecut, anul I nu beneficiaza de pelicula. O vom vedea doar expusa, sa ne uitam la ea, sa o masuram, sa o mirosim, etc.

http://stirileprotv.ro/show-buzz/fil...dia-poker.html

:)

Multumim, Civica - dar ne-a dat deja Pashpix dezastruoasa veste... :((
Acuma, ce sä facem...? :-? Stuchim în sân si däm acatiste sä-i voaleze laboratorul tot negativul.

Amin to that!

Vai si-amar...!!! :((

Doamne fereste si pazeste ce articol si in general ce porcarie.:-&

La o adica se va putea sustine ca si o "parodie" e o comedie, nu ? :))

Oare de ce din distribuţia filmului lipseşte George Mihăiţă, unul dintre protagoniştii piesei de la "Comedie", înlocuit de Nicolaescu cu Horaţiu Mălăele?!

SERGIU NICOLAESCU, ÎNTRE COMEDIE ŞI TRAGICOMEDIE

Poker politic la Snagov (Jurnalul Naţional, 19 octombrie)

Pentru succesul la public al celui de-al doilea film de comedie din carieră, intitulat "Poker", Sergiu Nicolaescu mizează pe un careu de aşi format din Horaţiu Mălăele, Vladimir Găitan, Valentin Teodosiu şi Ion Riţiu. De la partidă nu lipseşte popa, în interpretarea lui Vasile Muraru, de fapt un răspopit pripăşit pe lângă şeful unui clan mafiot.

Filmul produs de MediaPro Pictures spune o poveste desprinsă din realitatea românească de după 1989, poveste mai actuală ca niciodată în aceste zile, când pe scena politică se joacă o tragicomedie, aşa cum cataloghează Sergiu Nicolaescu tărăboiul iscat de votul moţiunii de cenzură împotriva Guvernului şi căutările unui nou premier.

DIN PARLAMENT, PE PLATOUL DE FILMARE

De altfel, la începutul săptămânii trecute, senatorul Sergiu Nicolaescu a trecut pe la Parlament ca să voteze moţiunea şi apoi a revenit la îndatoririle de regizor. "Nu am cum să confund cele două planuri. Controlez foarte bine situaţia", glumeşte cineastul-politician. Chiar dacă primul său film de comedie, "Nea Mărin Miliardar", este urmărit cu zâmbetul pe buze şi după 30 de ani, Nicolaescu nu a considerat niciodată că acesta este un gen potrivit pentru el.

Aşa se explică faptul că nu a acceptat roluri în astfel de producţii. "Dar nu poţi să fii bun la comedie dacă nu ai comedia în tine. Deci o am în mine", se decide veteranul în cele din urmă, cu gândul la personajul pe care Amza Pellea l-a făcut în filmul său.

"Poker" are la bază piesa de teatru cu acelaşi nume, o satiră politică adaptată pentru marele ecran de Adrian Lustig, care semnează scenariul. Nicolaescu a şi păstrat mare parte din distribuţia piesei, care a strâns în ultimii cinci ani, de când se joacă la Teatrul de Comedie, peste 60.000 de spectatori.

Joi, pe platourile de filmare de la Palatul Snagov s-a filmat scena întâlnirii la o partidă de poker a celor patru prieteni din copilărie: chirurgul estetician Horia (Vladimir Găitan), medicul fără conştiinţă, senatorul Claudiu (Valentin Teodosiu), corupt până în măduva oaselor şi dotat cu amantă de la Chişinău (rol interpretat de Jojo), alături de care îşi îndeplineşte fanteziile cu accente sado-maso, miliardarul Marcel (Ion Riţiu), un norocos nu doar la poker, ci şi în viaţă, şi Titel, mafiotul cu garoafă la rever (Horaţiu Mălăele), un şef de clan prea stilat pentru corespondenţii din România reală. În rolul Calabrezu', mâna dreaptă a lui Titel, Mircea Diaconu.

UN SCENARIST ŞI DOI REGIZORI

Fericit că pe timp de criză are parte de condiţii excepţionale de filmare, scenaristul Adrian Lustig promite că satira politică pe care Nicolaescu o transpune pe ecrane nu este previzibilă aşa cum este comedia politică românească la care asistăm zi de zi: "Sper ca filmul să aibă acelaşi succes ca şi piesa, însă deja mâna mea asupra scriiturii trece pe mâna regizorului. Domnul Nicolaescu este atât de bine organizat, încât totul este făcut la milimetru. Şi ce mă mai bucură pe mine ca scenarist este că nu acceptă să se modifice un cuvânt din scenariu, ceea ce nu se prea întâmplă în România. Spectatorilor care au văzut piesa de teatru le pot spune că ceea ce au văzut pe scenă s-a schimbat foarte mult, de vreme ce filmul îţi oferă ocazia să te desfăşori pe un alt spaţiu. Iar la premiera de anul viitor, sunt convins că domnul Nicolaescu se va ocupa să invite şi politicieni".

Scenaristul mai are un motiv să fie bine dispus. Pe platourile de filmare de la "Poker" are alături doi regizori, chiar dacă unul în ipostaza de actor. Veteranul Nicolaescu şi cineastul Horaţiu Mălăele, care va începe anul viitor lucrul la "Funerarii fericite", pe un scenariu semnat, de asemenea, Adrian Lustig.

UN FLEAC! M-AU CIURUIT!

Sergiu Nicolaescu, mai tare ca Robert De Niro (Jurnalul)

Happy-end sau personajul preferat nu apucă genericul de final? Ei bine, americanii au vizionat zeci de filme în care apar actori cu greutate de la Hollywood şi au găsit un învingător, dacă poţi fi numit astfel când personajul tău moare, în loc să se aleagă cu fata, banii şi gloria.
În varianta hollywoodiană, Robert De Niro conduce în top cu 14 personaje "căzute la datorie". Însă raportând clasamentul la realităţile româneşti, Sergiu Nicolaescu, actorul de această dată, îl detronează cu nu mai puţin de 17 personaje care pier în tot atâtea pelicule. Nicolaescu şi-a dorit, de altfel, să-l distribuie pe actorul american în rolul principal din filmul "15".

La acel moment, veteranul cinematografiei româneşti spunea că a luat legătura cu Warner Bros. Şi spera ca starul de la Hollywood să accepte oferta după ce va analiza scenariul. Nu a fost să fie. Rolul i-a revenit în cele din urmă mai tânărului Cristi Iacob, iar De Niro a pierdut şansa de a interpreta un erou român, care ajunge să fie incinerat alături de alţi revoluţionari, în timpul evenimentelor din decembrie '89, la Crematoriul din Bucureşti.

Lăsând o clipă gluma deoparte, Sergiu Nicolaescu ne-a mărturisit că şi-a dorit întotdeauna ca personajele sale să aibă parte de o moarte demnă: "În multe dintre peliculele în care am jucat am ales ca personajul pe care l-am interpretat să moară. Mare parte dintre aceste filme au fost realizate pe timpul comunismului, iar în acele vremuri eram cu toţii nişte oameni nenorociţi. Ni se propunea să fugim, dar nimeni nu ne propunea să fim eliberaţi. Aşa mi-am format această concepţie, iar în filmele mele personajele îşi găseau libertatea murind. O metaforă pe care Dumitru Popescu-Dumnezeu nu a înţeles-o întotdeauna şi care a «scăpat» uneori pe marele ecran".

METAFORE SALVATOARE

În multe dintre filmele lui Nicolaescu de dinainte de '89 nu se arăta în mod direct că un personaj important moare. Cel mai adesea acest lucru era sugerat. Aşa cum s-a întâmplat în "Zile fierbinţi", când Dumitru Popescu-Dumnezeu (responsabil cu propaganda PCR, personaj extrem de influent în tot ceea ce privea presa, tipăriturile, cultura) l-a "iertat" pe directorul şantierului naval Mihai Coman, în interpretarea lui Nicolaescu.

Regizorul este convins că Popescu Dumnezeu a trecut cu vederea secvenţa, doar pentru că spre final personajul apare călărind, lăsând impresia că a rămas în viaţă. "Dacii" (Marcus), "Mihai Viteazul" (Selim Paşa), "Cu mâinile curate" (comisarul Tudor Miclovan), "Nemuritorii" (căpitanul Andrei), "Zile fierbinţi" (Mihai Coman, directorul şantierului naval), "Osânda" (Tudor Marin), "Revanşa" (Tudor Moldovan), "Ultima noapte de dragoste", "Capcana Mercenarilor" (maiorul Tudor Andrei), "Întâlnirea" (colonelul de jandarmi), "Ringul" (Andrei), "Pistruiatul" (Andrei), "Mircea" (Mircea), "Coroana de foc", "Orient Express" (prinţul Morudzi), "Supravieţuitorul" (comisarul Moldovan), "Carol I" (Carol) sunt filmele în care personajele interpretate de Nicolaescu au parte de un final glorios.

JOHNNY DEPP, RESUSCITAT

Robert De Niro a fost detronat de românul Sergiu Nicolaescu, în ciuda faptului că de-a lungul carierei a pierit pe ecrane "îmbrăcând" fie rolul personajului negativ, fie pe cel al eroului neînfricat. "Bloody Mama", "Bang the Drum Slowly", "Mean Streets", "Brazil", "The Mission", "Cape Fear", "This Boy's Life", "Mary Shelley's Frankenstein", "Heat", "The Fan", "Jackie Brown", "Great Expectations", "15 Minutes", "Hide and Seek" sunt cele 14 pelicule în care regizorii i-au venit de hac.

„Poker” cu mafioţii lui Sergiu Nicolaescu

Florentina Ciuverca
Sâmbătă, 31 Octombrie 2009

FILMĂRI. La fosta reşedinţă a Ceauşeştilor de la Snagov, regizorul orchestrează o lovitură în stil mafiot, cu „naşii” Horaţiu Mălăele şi Jean Constantin.

„Mă mai ţii minte?”. „Păi, cum dracu, întotdeauna am fost un mare fan de-a lu’ matale: Limbă, Ismail, Gică Hau-Hau, şi câte alte roluri frumoase. Ia zii, nea Jeane, ce vrei? O sponsorizare, un pelerinaj la muntele Athos? Dacă vrei facem şi «Naşul 4». Dă Coppola patru milioane, eu patru, CNC-ul vreo 14 şi gata”. Neiniţiaţii ar putea fi induşi imediat în eroare văzându-i pe Jean Constantin şi Horaţiu Mălăele într-un astfel de dialog: ar putea crede, pe drept cu vânt, că s-a întâlnit Constantin cu Mălăele. Realitatea e mult mai complicată: Jean Constantin e şi nu e el. E, de fapt, Agârbiceanu, un fel de Don Corleone autohton care, în urma unei operaţii estetice menite să fenteze poliţia, e Jean Constantin în picioare, iar Mălăele e mafiotul Titel.

Sunt personajele post-de cembriste ale lui Sergiu Nicolaescu din noul său film, „Poker”, care se turnează zilele a ces tea la Palatul Snagov. Unul a venit să revendice teritoriul cedat cu ani în urmă celuilalt, într-o scenă cheie din filmul care va fi lansat în februarie.

Mitraliera din dric

Unde altădată parcau Dacii negre din coloana oficială a cuplului de dictatori, azi stau două Hummer-uri occidentale. Cumva, în amintirea comisarilor de demult, mafioţii de azi ai lui Nicolaescu – în speţă Mălăele, Mircea Diaconu, aghiotantul lui, şi Jean Constantin – poartă costume negre, paltoane lungi şi pălării cu boruri mai largi.

Ca-n orice film cu mafioţi, unul dintre ei va sfârşi cu siguranţă în dricul parcat în faţa intrării, pe care scenografii MediaPRO au scris ca într-o farsă bună: „Eternitatea. Noi am reinventat distracţia. Înmormântări, fantezii, parastase dansante”. În dric se află, de altfel, o mitralieră.

Vasile Muraru se plimbă cu mâinile la spate, cu aerul unui inspector şi cu privirea fals pocăită a personajului său, un popă răspopit. Până de curând, pe platou s-a aflat şi Vladimir Găitan, a cum internat la Spitalul Floreasca, din cauza unor probleme cu inima
.

La 79 de ani, Nicolaescu are energie cât să ţipe fără megafon şi să răsune până în grădina de vară a Ceauşeştilor: „La dracu! Linişte, ce s-a întâmplat cu voi?!” Şi brusc se face linişte, tehnicienii se mută de colo-colo pe vârfuri, aduşi de spate. Arcaşa înoată liniştit cu partenerul său fără nume, în fântâna din faţa Palatului. Arcaşa e un crap de la Metro care trăieşte ceea ce s-ar numi o poveste de succes în lumea peştilor de consum. Din acvariu n-a ajuns în cuptor, ci direct pe peliculă, ca vieţuitoare favorită a unui mafiot.

Piticii Marx, Engels şi Lenin

De câteva zile fericite au parte şi câinii de la Palatul Snagov, mulţi şi flămânzi, o moştenire ironică a fostei case de protocol în care Ceauşeştii îşi primeau oaspeţii. În pauzele dintre filmări, Nicolaescu se duce invariabil să le dea de mâncare.

De data asta, are nevoie de ei în cadru, într-o scenă aproape suprarealistă. Marx, Engels şi Lenin, camuflaţi în pitici de grădină şi multiplicaţi cât să umple peluza (Lenin are burtă şi barbă portocalie), şi printre ei, câini. Dar câinii nu vor în cadru, aşa că e nevoie de pâine, iar cel care s-a dus după ea nu mai vine. „Parcă s-a dus să aducă moartea”, strigă comisarul Moldovan.

Filmul e inspirat de piesa de teatru cu acelaşi nume, scrisă de Adrian Lustig, care se joacă de cinci ani la Teatrul de Comedie. Mare parte din distribuţia de pe scenă s-a transferat pe platoul de filmare: Vladimir Găitan în rolul unui chirurg de succes, Valentin Teodosiu (senatorul Claudiu) şi Jojo (fostă prostituată, actualmente soţie de senator).

Ion Riţiu, „milionar în America” şi mare câştigător la cărţi completează careul de prieteni care joacă „poker” cu România de tranziţie. Până să ajungă la Snagov, echipa a filmat la Studiourile MediaPRO, Parlament, Otopeni, un azil de bătrâni şi o casă părăsită din Bucureşti.

„E o comedie de actualitate zdravănă, a doua a mea după «Nea Mărin Miliardar». E vorba de oameni politici, de mafioţi, caractere interesante. Nu toţi oamenii sunt la fel, trebuie să precizez acest lucru, dar eu am ales o categorie care face multe greşeli”, spune Nicolaescu, cât timp tehnicienii lui „prepară” noul cadru. „Mai am două scenarii în lucru: „Candele de zăpadă” şi „Trenul morţii”. Primul
e scris de Corneliu Vadim Tudor şi o să intru cu el în producţie cât mai repede, pentru că vreau să-l termin până în iunie. Lucrez în ritmul meu obişnuit. Când obosesc, termin”, spune regizorul.

Pentru partida de „Poker” a lui Nicolaescu, Centrul Naţional al Cinematografiei a pariat 1,25 milioane de lei.

Doamne, ce haos...! :-O
Un articol abulic despre scremerea unei pelicule aberante... :-&

Iti multumim, civica-fatä, pentru cä ne däruiesti acesti freaks filmediatici!

Jean Maurer: «Nicolaescu s-a cuplat cu soţia lui Ţiriac la mine în casă»

Libertatea: Nicu Ceauşescu s-a cuminţit la Sibiu?

Jean Maurer: Oarecum. După ce a scăpat de anturaj, nu mai obişnuia să bea aşa mult. Atunci, Nicu s-a apropiat şi mai mult de mine. Ne întâlneam şi jucam cărţi. La partidele acestea veneau actorul Horaţiu Mălăele, regizorul Constantin Vaeni sau Coco Croitoru, fost şef la Garda Financiară după Revoluţie, dar şi alţii. Eu le-am cunoscut bine şi pe cele mai importante femei din viaţa lui Ion Ţiriac.

Ce relaţie aţi avut cu ele?

De prietenie. Ţiriac venea tot timpul la noi cu soţia sa. Erika Braedt, prima nevastă a lui Ţiriac, s-a combinat cu Sergiu Nicolaescu chiar la noi în casă, în timpul unor sărbători de iarnă, pare-mi-se în 1965. Sergiu, Ţiriac şi soţia sa, Erika, erau invitaţii tatălui meu. Sergiu era un mare cuceritor, un curtenitor, un Don Juan, iar Erika se săturase de Ţiriac, era nemulţumită de el. Au avut chiar atunci o aventură, iar după aceea Erika şi Ţiriac au divorţat. De atunci e ranchiuna între Ţiriac şi Nicolaescu. Nicolaescu s-a cuplat cu soţia lui Ţiriac la mine în casă. Am cunoscut-o bine şi pe Mikette von Issenberg, mama lui Ion Ion Ţiriac.

http://www.libertatea.ro/stire/jean-...sa-262625.html

Sergiu Nicolaescu a slăbit 23 de kilograme: "Este o dietă pe care nimeni nu şi-ar dori-o"

Regizorul Sergiu Nicolaescu a slăbit foarte mult ajungând să cântărească doar 63 kg. De vină sunt problemele de sănătate apărute în urmă cu un an.

Boala nu a reuşit să-l învingă pe maestrul Sergiu Nicolaescu, care se consideră împlinit pe plan profesional, vorbind despre cel mai nou film al său, Poker: "Abia aştept ca filmul să apară în cinematografe. Suntem în termen şi în şapte zile terminăm toată treaba. Toată pelicula va beneficia doar de 26 de zile de filmare".

Potrivit "Click", Sergiu Nicolaescu susţine că scăderea în greutate este urmarea firească a bolii de care a suferit. În ianuarie, regizorul a fost operat, la Spitalul Elias, de hematom cranian. "Din această cauză am dat jos 23 de kilograme, cu toate că eu nu mi-am dorit niciodată să slăbesc. Este o dietă pe care nimeni nu şi-ar dori-o", a mărturisit Nicolaescu.

Dinică scos din «Poker», Găitan aşteptat la filmări

Sergiu Nicolaescu a vrut să mizeze, pentru noua sa producţie cinematografică, şi pe talentul actorilor Gheorghe Dinică şi Vladimir Găitan, dar sănătatea le-a jucat feste celor doi: „Pentru că Dinică este foarte bolnav, m-am văzut nevoit să îl scot din film. Lui Găitan i s-a făcut rău pe platourile de filmare. Am chemat Salvarea, care l-a dus la Urgenţă. E bine, îl aştept să revină!"

Găitan, în formă pe platourile filmului lui Sergiu Nicolaescu (CANCAN)

Luni, la ora 11.00, Vladimir Găitan părăsea Spitalul Floreasca, unde stătuse internat o săptâmană pentru o intervenţie pe cord. La ora 14.00, actorul se află deja pe platourile de filmare de la Poker, a doua comedie din cariera regizorului Sergiu Nicolaescu, care va fi lansată în primăvara anului viitor. Grijuliu să nu facă un efort prea mare, Vladimir Găitan a filmat numai câteva ore la Snagov, alături de Valentin Teodosiu. "Mă simt bine, iar pentru asta trebuie să le mulţumesc medicilor care au avut grijă de mine în ultima săptămână", ne-a spus actorul.

INTERVIU - REVISTA VIP
Ce ne puteti spune despre Poker?
Este un film politic, critic, la adresa tuturor, care face spectatorul sa rida.

Se refera la politica de azi?
Da, este adevarat.

Ce se face politica fara dvs., domnule senator?
O sa fie greu! Sa nu mai apuc o revolutie! Dar, cine stie? Daca o apuc, o apuc!

Ati mai vorbit cu colegii din Senat?
Am vorbit, asteapta schimbarea regimului... ca-n ’89.

Ati vazut, a cazut guvernul, este un haos…
Stiu tot ce misca, e adevarat ca ma duc foarte rar la parlament, doar atunci cind se intimpla ceva imporªtant. Mi-am luat concediu pentru a putea termina filmarile. Am votat pentru demiterea guvernului. Era normal sa cada. E firesc sa fie ales altul in loc, dar nu asa cum ar vrea presedintele.

E intimplator faptul ca personajele pozitive din filmele dvs. se numeau Andrei?
Nu este intimplator. Se numeau Andrei si se mai numeau si Tudor. Nu stiu de ce. Asa mi-a venit. Pastrez regula si nu o schimb.

In filmul Poker vorbiti despre mafie. Nu prea aveti personaje pozitive…
Ba da. Toate sint pozitive, dupa parerea mea, pentru ca sint personaje de comedie. Totusi, fac o comedie cu actori foarte simpatici si iubiti de public. Nu cred ca ei fac personajele antipatice.

In mare, ati pastrat distributia din piesa de teatru si-n film. Unde e George Mihaita?
Nu am putut sa-l aduc. Filmeaza acum pentru o alta productie. Am reusit sa-l iau insa pe Horatiu Malaele, care este un actor foarte bun.

„Imi fac singur rau“
Care este actorul care va da dureri de cap pe platoul de filmare?
Eu sint acela care-mi dau cele mai mari dureri de cap. De data asta nu sint actor, sint regizor, dar imi fac singur rau.

Ati revenit dupa o perioada mai dificila, din cauza problemelor de sanatate. Cum reusiti sa aveti atita energie in fiecare zi?
Nu ma intrebati cit este de greu… Important este ca reusesc mereu. Adevarul este ca am foarte multa bunavointa si imi fac meseria cu pasiune.

Faceti sport?
Eu sint un om care face gimnastica in fiecare zi, desi am ajuns la 62 de kilograme. Am slabit 23 de kilograme.

Aveti in lucru si alte scenarii in aceasta perioada?
Desigur, pentru doua filme. As vrea sa traiesc mai mult…

De ce spuneti asta? Maestrul Radu Beligan este mai in virsta decit dvs. si este mai optimist…
Nu a facut filmele mele. Este vorba de uzura…

De ce ati intirziat filmarile la Poker? Nu ati avut bani?
Nu vreau sa spun asta, dar cam asa au stat lucrurile.

Ce rost mai are Consiliul National al Cineastilor, in contextul in care filmele importante se realizeaza din banii sponsorilor?
CNC-ul ramine o vaca de muls. Sint multi care iau bani de-acolo si fac niste filmulete.

Are Corneliu Porumboiu vreo sansa la Oscar?
Sa aiba sanse la Cannes, la Oscar, unde vrea. Eu m-as bucura, asa cum am facut-o si cu Mungiu cind a luat Palme d’Or. In momentul acela, penªtru Romania o sa fie foarte bine. Dar nu fac o comparatie intre mine si el.

Oscarul a fost o tinta pentru dvs.?
Eu fac filme bune pentru public. Nu conteaza daca acestea merg la Oscar sau nu.

„Viata mea a fost foarte, foarte dura“
Ce nu se stie despre Sergiu Nicolaescu?
Toata viata mea privata. Nu o sa o afle nimeni, niciodata. Iar viata pe care am dus-o a fost foarte, foarte dura si foarte lunga, de la virsta de 14 ani. Vreau sa ramin o enigma pentru public.

Sinteti o persoana publica, iar viata dvs. este un subiect bun de roman sau film. V-ati scris memoriile?
Nu. N-am timp de asa ceva. Filmez!

eu ştiu că sunt cam prostuţ în materie de cinematografie, dar ... cine dă banii pentru filme? care CNC?

Consiliul National al Cinematografiei.
Avem aici, chiar în sectiunea asta, câteva topicuri foarte lungi si detaliate despre el - axate, evident, pe incredibilele mânärii, fraude si misculatii de-acolo. Gäseste-le si le parcurge - sunt foarte instructive si pe alocuri se citesc chiar ca niste pagini de thriller!