Poate ne explici si nouä ce s-a întâmplat, mäcar...

iaca...mai pun si eu ceva

Deus Sardonicus

I


Sã priveºti trecutul horcãind de regrete
Prin fereastra ce desparte
Ceea ce crezi cã eºti
De
Ceea ce eºti
Sã renaºti mituri din palmele-nsângerate ale inimii
Sã crezi cã poþi sfâºia carnea
În care þi-ai crestat speranþele
Înseamnã sã mai trãieºti o clipã
Cu înscenarea propriului tu

II

Înþelege cã nimeni
Nu mai poate rãsuci clipele
În rana timpului
Nu mai putem preschimba cenuºa în gând
Deasuprã-ne crucifacii îºi varsã ciuma
Sau praful de stele surpate
Acum cerul e mai absent ºi mai rece
Ca oricând
Fiecare zâmbet nu e altceva decât o tãcere schinguitã
Fiecare scâncet de copil
Închide-mpãrãþia omului într-un mormânt de batjocurã

III

Nu vei putea deveni niciodatã
Nu vei putea rãzbuna zãdãrnicia cunoaºterii
Cãreia i te-ai aruncat sclav

Vorbeºte ºi vei fi auzit
Auzit ºi nu vei fi ascultat
Ascultã ºi vei fi condamnat
Condamnã ºi vei fi proslãvit

IV

Sã descânþi pustiul în farmecele
Diletanþilor întârziaþi
Sã naºti enigme peste prãbuºirea raþiunii
Sã crezi cã eºi liber
Când sensul libertãþii se aflã dincolo de închisoarea
În care tu refuzi sã intri
Înseamnã a te demitiza
Conºtient de propria
ªi perpetua
Ratare

V

Închide ochii
Deseneazã o inimã ºi ascultã-i bãtãile
Acesta eºti tu
Iar peste tine cerul dezlãnþuie
Terifiantul râset divin
Ultima speranþã de izbãvire

Fashion Is For Fashion People

The Guide to All Things Chic
The Hand that Bites The Mouth That Bleeds
Rigid Style Of Fashion
Inject Inject
Prada Made You What You Are
Gucci Made Her A Superstar
One
The Man Made God
Two
The Man Made Gucci
Three
God Is Gucci
Four
I Am The One That You Adore
Fashionable
F.uckable
Social Psychology Phenomena
CK Is My Middle Finger
I Stick It In Twice A Day
Masquerade
Jerk Off To The Tune
Of Dying Children
Chinese Kids Making Clothes For Me
Bags, Shoes, Perfumes, Shirts, Pants
Paint A Vulgar Picture

just LUV this one!...
(... & then the rest of course 8) )

Bäi Nighty... :?
O sä zici cä fac hohä - da' pe bune: prin toate träsnäile astea ale tale care este, EXISTA sclipiri de fior poetic! Bizar, ironic, avangardist, mistocäresc, zi-i cum vrei... dar ESTE!

normal ba! ca-s geniu!

Fluctuatii Post-Coitale

Am un sfarc pe creier
Si ma gadila in talpa
Am un cot in gura
Si ma gadila in creier.

Vagine, vagine sangereaza pe pereti
Sfarcuri, sfarcuri ne mentin pe toti erecti.

Am un carlig in sfarc
Si ma trage de spranceana
Am un sfarc pe creier
Si ma gadila in cur.

Bebelusi, bebelusi zdrobindu-se prin utere
Babe, mosi intr-o continua f.utere.

Nu mai esti genial. :(
Rimä cäznitä, ritm nexam, feeling nici p-atât...
You can do better and you know it.

si tocmai asta-i aia de care-s cel mai mandru.


LE: nu stiu daca p-asta am pus-o aici da' here it goes:

Oh my pretty pretty bag!
You are so pretty...you pretty bag!
So pretty that all pretty-ness is beyond you, you pretty bag.


Si gata :P

Genitals don't fail me now!
Genitals don't lose me now!
Jeans and pants and genitals.
Jeans don't fail me now!
Gucci don't lose me now!
Start working now
Start f.ucking now
CK dildo, Prada strap-on
I'm afraid of Japan
I'm not afraid of fashion
I'm scared of me
I'm not scared of J.P.G.
Feet don't fail me now,
Shoes don't fail me now,
D&G have mercy on us all.
'Cuz i am god.

inainte de a citi aceasta poezie proaspat scrisa (prima mea poezie intr-adevarul sens! ) va rog sa n-o treceti cu vederea (sentiment fals oferit de internet si cititul pe monitor)... ganditi-va ca o cititi pe o hartie galbena, prafuita si rasfoita de timp
(pt prima oara, nu sunt cuvinte aruncate care sa rimeze si ma simt mandru de asta, scuzati-mi atitudinea :) )

Afundat in mii de cãrþi,
Un cod etic al omului superior
Precum universul se împarte în infinite parþi,
Ca o umezealã, cugetare pe un ton silenþios.

Universul e de nepãtruns cu gândul,
Raþiunea e înlocuita de spiritul,
Ca ºi fraþii STOICI: Epictet sau Zenon
Plâng cãci mã simt obositor

Cu amintire la vechile scrieri româneºti
DIMITRIE CANTEMIR - 'fortuna labilis'...
Vãrs o lacrimã de univers
ªi la acei oameni mã închin.

Condiþia umanã în raport cu timpul,
Mã face sã renunþ la univers;
Plâng ºi mã nãpãdeºte frigul...
Ca un bocet mut.
Cu cât îl adâncesc cu atât este mai ne înþeles...
Vars lacrimi de bucurie si afirm ca renunt la absolut.



The End

geeeeezaaaaaas :D
asta e de piratat 8)

hands off bitch :P

melcul lui pascal

Vasile Munteanu [ted]




¤ „noi n-o sã ne iubim copilul, nu-i aºa?” ¤



de câte ori visezi

partea de pat pe care dormi se înalþã
eu nu mai pot sã trec prin somn decât strecurându-mi
sexul
în arcurile deºelate ale ceasului
ºi fiecare orgasm capãtã astfel forma aceea perfectã
de spiralã oþelitã

þi-am spus vreodatã? iubirea e direct proporþionalã
cu pãtratul oricãrei raze înmulþit cu numãrul secundelor
de când ne-am cunoscut

¤

la micul dejun

scot cu mâna
din cana de vin toate muºtele care au bãut
peste noapte
zborul fezandat nu þine cont de dimensiune
le mãnânc una câte una – nu le numãr
sunt preocupat de miºcarea pendulatorie
a sânilor tãi
la vederea cãrora pereþii schimbã feþe-feþe
colorându-se alternativ decolorându-se simultan

- sã scoþi tu rufele din maºinã te rog
mã sãruþi ºi treci prin tocul uºii
ca un prunc mirat de pragurile naºterii

¤

ieºirea ta

dislocã un volum egal cu numãrul bãtãilor din buze
alerg în balcon unde întind pe sârmã orice obiect
umezit
de emoþie
curentul electric este pentru inimã
o binecuvântare
un blestem ºi-un balsam

¤

mã întorc

la masa de scris
stau aºa încremenit
trup neputincios în a se autopropune
inspiraþiei
muzei coborâte din buletinele de ºtiri
documentarele despre stufatul neologic
al femeii-p(r)o(cl)et
sau din circoteca divertismentului de genul
iartã-mã
sunt surprins
te iubesc

fãrã tine nimeni&nimic nu se lasã descris

¤

indiferent

îmi privesc unghiile pãmântii atârnând peste foaie
curbura mizeriei ar putea sã însemne figurã de stil
nu mi-e chin
nu mi-e lene
nu mi-e verbe la kil
ci lumea este pentru mine bara unui pãtuþ
de care
dacã stau în picioare
îmi ciobesc repetat dinþii

¤

aºtept sã cresc

e atâta liniºte în absenþã
încât aud cum se lungesc frunzele dracenei
izbindu-se de zid sub un unghi de incidenþã
congruent fericirilor scurte dar intense
cauzate fie ºi de autosatisfacere

tremur
ca un cearºaf bãtut de vânt
mi se usucã numai acele porþiuni de piele
pe care limba ta
limba noastrã
limba încã românã
le-a atins fãrã sã geamã

dar acesta este un subiect lipsit de viitor
mai ales de viitorul perfect
ºi de imperfectul acustic

¤

â din a

de câte ori sunã la uºã mã bâlbâi
nu mã uit pe vizor
adulmec prin fanta unde ar fi trebuit sã fie pragul
de jos
dacã nu miroase a cãprioarã
nu deschid
vederea oricui în afarã de tine
îmi produce un rãu existenþial



¤ ¤ ¤

datina o cere – îmi bocesc:
întrerupt în linii sau cu voce spartã

între mine ºi-ntre ce-aº fi fost
e o þarã ºtearsã de pe hartã

aº putea sã scriu pânã te naºti

frumos

Valul Nopþii Valpurgiei învãluieºte Valparaiso

IAPULANEAMULE!

Capra calca piatra-n patru...

toamna, înregistrând zãdãrniciile

aproape toamnã
gesturi veºtede
îngreunate de tristeþe
anamorfoze
vântul bont în grãdinã
hãlãduind fãrã grabã
amalgamând cu precizie totul

mai rabdã...
îºi spune caligraful
înregistrând zãdãrniciile
mai rabdã...
îºi ºopteºte stins caligraful provinciei...
chiar el o metaforã
a deznãdejdii

to ontos on

Vasile Munteanu [ted]




scriu

în fiecare zi parcã în mine cuvintele ar cãuta un alt trup
salcâmilor
teilor muriþi în prisacã
scriu ºi grãdina pieptului înroureazã ca o fetiþã sãracã
netezindu-ºi rochiþa ponositã cu palma

nu am învârtit nimãnui roþile bicicletei nici cercurile
am bãut de mic
maimuþãrind literatura rusã
întâlnirile mele au fost întotdeauna declaraþii
cu dragostea spusã
ca o tablã a înmulþirii cu celãlalt

nu mi-am lãsat niciodatã sentimentele sã se joace afarã
toatã ziua imaginam pãsãri de hârtie
pe aripile cãrora gândul Primului Ou
scria
AcestA EºtI Tu
ºi esenþa ta nãscutã din rãdãcinile
mâhnite ale lemnului de aer
în care s-au tãiat unghiurile simplei tale mansarde
sub care arborii îºi terminã vârfurile
ca într-un giratoriu al ochiului

Einai! îL strig – Einai! dar Tu de ce nu iubeºti
negustoresele
croitoresele
spãlãtoresele
bucãtãresele
lãptãresele
copiii lor de ce sparg toatã viaþa smoalã cu fruntea
din care þâºneºte în final un izvor de alcool
care nu saturã pe nimeni

de ce te-ai deghizat în tronul gol
cãruia
ne închinãm
ca niºte
cerºetori de hârtie