Fara suparare, dar e o poveste a la Turnul de Veghere...:-q Nu m-a convins...[-(

:), pai vezi, asta e ideea! Nimeni nu incearca sa convinga pe nimeni! Eu doar mi-am spus parerea, nu inteleg ce dezbateti aici, pana la urma, conteaza si cum esti crescut, ce ti s-a insuflat de mic, de ex. nici pe mine nu m-a convins, dar cum a spus si Mihnea, e ceva CONCRET!

Puteai sa-mi spui si ce-am gresit, nu doar ca am gresit, ca sa nu mor prost si agramat. Oricum puteam sa fiu si o baba nespalata, si agramata si orice, daca mi-as fi declarat credinta oarba, si as fi dezbatut probleme biblice din perspectiva crestina, as fi fost ok.

Cred ca sunt un om destul de simplu in gandire. Imi plac lucrurile punctuale, clare si logice. Nu-mi place cand mi se raspunde in mod generalizat, nu-mi place fatalismul frazei "misterioase sunt caile domnului", sau al adaptarii tale "it's more than it meets the eye". Ai adus in discutie pilda lui Iov. Eu mi-am exprimat sentimentul de teama in urma citirii acesteia si am adus si argumente. Apoi tu ai venit si mi-ai spus nu. Nu poti gandi asa.
Crestinismul e construit pe nu. Nu gandi asa, nu face asa, nu-ti pune intrebari, iar daca ti le pui, ai face bine sa ajungi al raspunsurile noastre. E absolutism, exista un singur adevar, si e al nostru.
Ai dat exemple de oameni care au trecut prin greutati, si si-au pastrat credinta. Dar oamenii care au trecut la fel prin greutati ale vietii, si si-au pierdut-o? Ce se intampla cu ei? Sunt mai putin vrednici, pentru ca nu au indurat fara sa se intrebe de ce, fara sa vada nedreptatea. E un test? Si daca da, de ce doar pentru unii? De ce nu pentru toti?

"Filozofia crestinismului de a prezenta lumea ca fiind rea si urata a facut lumea rea si urata."

Ce e concret?

CONCRÉT adj. 1. fizic, material, palpabil, perceptibil, pipăibil, sesizabil, (rar) pipăit, tangibil, (înv.) pipăicios, pipăitor, pusăitor. (Realitatea ~; un lucru ~.) 2. v. real. 3. determinat, precis.

Raspunde dupa ce ai citit definitia.;)

Hah, eram sigur ca aici o sa bati. Ideea e simpla. Poti sa crezi in Dumnezeu, sau sa nu crezi, dar cred ca nu conteaza din ce grup faci parte, el te va ajuta! happy? O:-)

Not happy. Tot nu mi-ai raspuns ce anume e concret? Ca ai zis ca nu intelegi ce dezbatem aici, dar e ceva concret...:-/

Pai voi incercati sa convingeti pe unii sau pe altii ca nu e bine ceea ce gandesc. Fiecare gandeste cum vrea despre Dumnezeu :-?. Unii se duc in prostie la slujbe, unii se multumesc spunand o rugaciune seara, sau doar sa se inchine. Ce-i asa greu ce am vrut sa zic ? :)
ps: BINE, AM GRESIT CU "CONCRET", happy? O:-)

Lamurit mai degraba decit happy.:) Legat de partea cu CONCRETUL... Nu incercam sa convingem pe nimeni ca nu e bine, ne exprimam doar punctele de vedere diametral opuse.;)

foarte diametral opuse :))

doar ce vruiam sa zic asta =))

prima! :))

povestea asta am auzit-o prima oara de la George Pruteanu, acesta spunand-o in Serata muzicala a lui Iosif Sava.
si mie mi se pare plina de talc.

si eu o stiu de cand eram mica. e estetica si nice, dar ideea e ca omul respectiv nu trebuia sa-si piarda increderea in sine... m-am saturat de astia care ii pun d-zeului lor in spate atatea treburi (:| mai bine gaseste-ti drumul si mergi pe picioarele tale ca olog nu esti :|. omul poate al dracului de multe dar are tendinta sa se agatze de altzii sau altceva decat sa ramana in picioare

Doamne, nu-i da omului cât poate duce...!

...;)

Dar dintre pasajele preferate din Biblie? Care va este cel mai drag?
Despre al meu am mai scris pe aici. Cel din Corinteni I-13.

„Foc venit-am să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie acum aprins!”
(Luca 12:49)

Il redau si eu pe al meu:

"De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunator. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poarta cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată."(Corinteni I-13)

OK, on topic:
1. Am voie sa am un IQ mai mare decat al lui Beethoven si sa cred in Dumnezeu?
2. Am voie sa fiu normal?

1.Nu
2.Da

Cred in Dumnezeu .

Nu cred in biblie : Biblia este o colectie de aberatii si falsuri !

Nu cred in religie : Religia sa nascut cand primul smecher a intalnit primul fraier !

Nu cred in popi : Dumnezeu nu are nevoie de intermediari care cer bani pentru a-i face legatura cu el

"Fericirile" si
finalul din "Apocalipsa":
"20. Cel ce mărturiseşte acestea zice: Da, vin curând. Amin! Vino, Doamne Iisuse!"

@Gloria:
Mesajul täu e unul dintre acelea specifice citirii nu numai cu... n-o sä zic o platitudine ca " nu numai cu ochii"... reiau: nu numai cu stratul imediat al intelectului, ci si cu...
...îi las pe cunoscätori sä completeze.

@Gigabyte:
- Toti bärbatii e neste porci.
- Toate femeile e curve în afarä de mama.
- Iarna nu-i ca vara.

Preferatele mele:
 

1. Partea citată de Gloria, din Scrisoarea întâi a Apostolului Pavel către Corinteni.
2. Cântarea Cântărilor
3. "Nu există mai orb decât cel care nu vrea să vadă".
--------
CÂNTAREA CÂNTĂRILOR

CAPITOLUL 1

Iubirea între mire şi mireasă.

l. Sărută-mă cu sărutările gurii tale, că sărutările tale sunt mai bune ca vinul.
2. Miresmele tale sunt balsam mirositor, mir vărsat este numele tău; de aceea fecioarele te iubesc.
3. Răpeşte-mă, ia-mă cu tine! Hai să fugim! - Regele m-a dus în cămările sale: ne vom veseli şi ne vom bucura de tine. Îţi vom preamări dragostea mai mult decât vinul. Cine te iubeşte, după dreptate te iubeşte!
4. Neagră sunt, fete din Ierusalim, dar frumoasă, ca sălaşurile lui Chedar, ca şi corturile lui Solomon.
5. Nu vă uitaţi că sunt negricioasă că doar soarele m-a ars. Fiii maicii mele s-au mâniat, trimisu-m-au să le păzesc viile, dar via mea nu mi-am păzit-o!
6. Spune-mi dar, iubitul meu, unde-ţi paşti tu oile? Unde poposeşti tu la amiază? De ce oare să rătăcesc zadarnic pe la turmele tovarăşilor tăi?
7. Dacă nu ştii unde, tu cea mai frumoasă între femei, ţine atunci mereu urmele oilor, paşte-ti mieii în preajma colibelor, iezii în preajma ciobanilor!
8. Cu un telegar înhămat la carul lui Faraon te aseamăn eu, draga mea!
9. Frumoşi se văd obrajii tăi, aşezaţi intre cercei şi gâtul tău împodobit cu şire de mărgăritare.
10. Făuri-vom pentru tine lănţişoare aurite, cu picături şi crestături de argint.
11. Cât regele a stat la masă, nardul meu a revărsat mireasmă.
12. Periniţă de mirt este iubitul meu, care se ascunde între sânii mei.
13. Iubitul meu e ciorchinele de ienupăr, din Enghedi, de la vii cules.
14. Cât de frumoasă eşti tu, draga mea! Cât de frumoasă eşti! Ochi de porumbiţă sunt ochii tăi.
15. Cât de frumos eşti dragul meu! Şi cît de drăgălaş eşti tu! Pajiştea de iarbă verde ne este al nostru pat.
16. Cedrii ne sunt acoperiş sălăşluirii şi adăpost ne sunt chiparoşii.

CAPITOLUL 2

Mirele laudă frumuseţea miresei.

1. Eu sunt narcisul din câmpie, sunt crinul de prin vâlcele.
2. Cum este crinul între spini, aşa este draga mea între fete.
3. Cum este mărul intre copaci, aşa este dragul meu printre flăcăi. Să stau la umbra mărului îmi place, dulce este rodul lui în gura mea!
4. El m-a dus în casa de ospăţ şi sus drept steag era iubirea.
5. Întăriţi-mă cu vin, cu mere răcoriţi-mă, că sunt bolnavă de iubire.
6. Stânga sa este sub cap la mine şi cu dreapta lui mă cuprinde.
7. Vă jur, fete din Ierusalim, pe cerboaice, pe gazelele din câmp, nu treziţi pe draga mea; până nu-i va fi ei voia!
8. Auzi glasul celui drag! Iată-l vine, săltând peste coline, trecând din munte-n munte.
9. Ca o gazelă e iubitul meu sau e ca un pui de cerb; iată-l la noi pe prispă, iată-l priveşte pe fereastră, printre gratii iată-l se uită.
10. Şi începe să-mi vorbească: Scoală, draga mea, şi vino!
11. Iarna a trecut, ploaia a încetat.
12. Flori pe câmp s-au arătat şi a sosit vremea cântării, în ţarină glas de turturea se aude.
13. Smochinii îşi dezvelesc mugurii şi florile de vie văzduhul parfumează. Scoală, draga mea, şi vino!
14. Porumbiţa mea, ce-n crăpături de stâncă, la loc prăpăstios te-ascunzi, arată-ţi faţa ta! Lasă-mă să-ţi aud glasul! Că glasul tău e dulce şi faţa ta plăcută.
15. Prindeţi vulpile, prindeţi puii lor, ele ne strică viile, că via noastră e acum în floare.
16. Iubitul meu este al meu şi eu sunt a lui. El printre crini îşi paşte mieii.
17. Până nu se răcoreşte ziua, până nu se-ntinde umbra serii, vino, dragul meu, săltând ca o căprioară, ca un pui de cerb, peste munţii ce ne despart.

CAPITOLUL 3

Mireasa arată iubirea sa către mire.

1. Noaptea-n pat l-am căutat pe dragul sufletului meu, l-am căutat, dar, iată, nu l-am mai aflat.
2. Scula-mă-voi, mi-am zis, şi-n târg voi alerga, pe uliţe, prin pieţe, amănunţit voi căuta pe dragul sufletului meu. L-am căutat, nu l-am mai aflat.
3. Întâlnitu-m-am cu paznicii, cei ce târgul străjuiesc; „N-aţi văzut, zic eu, pe dragul sufletului meu?"
4. Dar abia m-am despărţit de ei şi iată, eu l-am găsit, pe cel iubit; apucatu-l-am atunci şi nu l-am mai lăsat, până nu l-am dus la mama mea, până nu l-am dus în casa ei.
5. Vă jur, fete din Ierusalim, pe cerboaice, pe gazelele din câmp, nu treziţi pe draga mea, până nu-i va fi ei voia!
6. Cine este aceea care se ridică din pustiu, ca un stâlp de fum, par-c-ar arde smirnă şi tămâie, par-c-ar arde miresme iscusit gătite?
7. Iat-o, este ea, lectica lui Solomon, înconjurată de şaizeci de voinici, viteji falnici din Israel.
8. Toţi sunt înarmaţi, la război deprinşi. Fiecare poartă sabie la şold, pentru orice întâmplare şi frică de noapte.
9. Regele Solomon şi-a făcut tron de nuntă din lemn de cedru din Liban.
10. Stâlpii lui sunt de argint, pereţii de aur curat, patul e de purpură, iar acoperişul este de scumpe alesături; darul dragostei alese a fetelor din Ierusalim.
11. Ieşiţi, fetele Sionului, priviţi pe Solomon încoronat, cum a lui maică l-a încununat, în ziua sărbătoririi nunţii lui, în ziua bucuriei inimii lui!

CAPITOLUL 4

Frumuseţea miresei.

l. Cât de frumoasă eşti tu, draga mea, cît de frumoasă eşti! Ochi de porumbiţă ai, umbriri de negrele-ţi sprâncene, părul tău turmă de capre pare, ce din munţi, din Galaad coboară.
2. Dinţii tăi par turmă de oi tunse, ce ies din scăldătoare făcând două şiruri strânse şi neavând nici o ştirbitură.
3. Cordeluţe purpurii sunt ale tale buze şi gura ta-i încântătoare. Două jumătăţi de rodii par obrajii tăi sub vălul tău cel străveziu.
4. Gâtul tău e turnul lui David, menit să fie casă de arme: mii de scuturi atârnă acolo şi tot scuturi de viteji.
5. Cei doi sâni ai tăi par doi pui de căprioară, doi iezi care pasc printre crini.
6. Până nu se răcoreşte ziua, până nu se-ntinde umbra serii, voi veni la tine, colină de mirt, voi veni la tine, munte de tămâie.
7. Cât de frumoasă eşti tu, draga mea, şi fără nici o pată.
8. Vino din Liban, mireasa mea, vino din Liban cu mine! Degrabă coboară din Amana, din Senir şi din Hermon, din culcuşul leilor şi din munţi cu leoparzi!
9. Sora mea, mireasa mea, tu mi-ai robit inima numai c-o privire a ta şi cu colanu-ţi de la sân.
10. Cât de dulce, când dezmierzi, eşti tu sora mea mireasă; şi mai dulce decât vinul este mângâierea ta. şi mireasma ta plăcută este mai presus de orice mir.
11. Ale tale buze miere izvorăsc, iubito, miere curge, lapte curge, de sub limba ta; mirosul îmbrăcămintei tale e mireasmă de Liban.
12. Eşti grădină încuiată, sora mea, mireasa mea, fântână acoperită şi izvor pecetluit.
13. Vlăstarele tale clădesc un paradis de rodii cu fructe dulci şi minunate, având pe margini arbuşti care revarsă miresme:
14. Nard, şofran şi scorţişoară cu trestie mirositoare, cu felurime de copaci, ce tămâie lăcrimează, cu mirt şi cu aloe şi cu arbuşti mirositori.
15. În grădină-i o fântână, un izvor de apă vie şi pâraie din Libar.
16. Scoală vânt de miazănoapte, vino vânt de miazăzi, suflaţi prin grădina mea şi miresmele-i stârniţi; iar iubitul meu să vină, în grădina sa să intre şi din roadele ei scumpe să culeagă, să mănânce.

CAPITOLUL 5

Frumuseţea mirelui

1. Venit-am în grădina mea, sora mea, mireasa mea! Strâns-am miruri aromate, miere am mâncat din faguri, vin şi lapte am băut. Mâncaţi şi beţi, prieteni, fiţi beţi de dragoste, iubiţii mei!
2. De dormit dormeam, dar inima-mi veghea. Auzi glasul celui drag! El la uşă bătând zice: Deschide-mi, surioară, deschide-mi, iubita mea, porumbiţa mea, curata mea, capul îmi este plin de rouă şi părul ud de vlaga nopţii.
3. Haina eu mi-am dezbrăcat, cum s-o-mbrac eu iar? Picioarele mi le-am spălat, cum să le murdăresc eu iar?
4. Iubitul mâna pe fereastră a întins şi inima mi-a tresărit.
5. Iute să-i deschid m-am ridicat, din mână mir mi-a picurat, mir din degete mi-a curs pe închizătoarea uşii.
6. Celui drag eu i-am deschis, dar iubitul meu plecase; sufletu-mi încremenise, când cel drag mie-mi vorbise; iată eu l-am căutat, dar de-aflat nu l-am aflat; pe nume l-am tot strigat, dar răspuns nu mi s-a dat.
7. Întâlnitu-m-au străjerii, cei ce târgul străjuiesc, m-au izbit şi m-au rănit şi vălul mi l-au luat, cei ce zidul îl păzesc.
8. Fete din Ierusalim, vă jur: De-ntâlniţi pe dragul meu, ce să-i spuneţi oare lui? Că-s bolnavă de iubire.
9. Ce are iubitul tău mai mult ca alţii, o tu, cea mai frumoasă-ntre femei? Cu cît iubitul tău e mai ales ca alţi iubiţi, ca să ne rogi aşa cu jurământ?
10. Iubitul meu e alb şi rumen, şi între zeci de mii este întâiul.
11. Capul lui, aur curat; părul lui, păr ondulat, negru-nchis, pană de corb.
12. Ochii lui sunt porumbei, ce în lapte trupu-şi scaldă, la izvor stând mulţumiţi.
13. Trandafir mirositor sunt obrajii lui, strat de ierburi aromate. Iar buzele lui, la fel cu crinii roşii, în mir mirositor sunt scăldate.
14. Braiele-i sunt drugi de aur cu topaze împodobite; pieptul lui e scut de fildeş cu safire ferecat.
15. Stâlpi de marmură sunt picioarele lui, pe temei de aur aşezate. Înfăţişarea lui e ca Libanul şi e măreţ ca cedrul.
16. Gura lui e negrăit de dulce şi totul este în el fermecător; iată cum este al meu iubit, fiice din Ierusalim, iată cum este al meu mire!

CAPITOLUL 6

Iarăşi se laudă frumuseţea miresei.

l. Unde s-a dus iubitul tău, cea mai frumoasă-ntre femei? Unde-a plecat al tău iubit, ca să-l cutăm şi noi cu tine?
2. Iubitul meu în grădina lui s-a dus, în straturi d-aromate pline, să-şi pască turma acolo şi crini frumoşi s-adune.
3. Eu a iubitului meu sunt şi el este al meu, el printre crini îşi paşte iezii.
4. Frumoasă eşti, iubita mea, frumoasă eşti ca Tirţa şi ca Ierusalimul dragă, dar ca şi oastea în război temută.
5. Întoarce-ţi ochii de la mine, că ei de tot mă scot din fire.
6. Părul tău turme de capre pare, ce din munţi, din Galaad coboară. Dinţii tăi par turmă de oi tunse, ce din scăldătoare ies, făcând două şiruri strânse şi neavând nici o ştirbitură.
7. Două jumătăţi de rodii par obrajii tăi, sub vălul tău cel străveziu.
8. Solomon are şaizeci de regine şi optzeci de concubine, iar fecioare socoteala cine le-o mai ţine!
9. Dar ea e numai una, porumbiţa mea, curata mea; una-i ea la a ei mamă, singură născută în casă. Fetele când au văzut-o, laude i-au înălţat, iar reginele şi concubinele osanale i-au cântat.
10. Cine-i aceasta, ziceau ele, care ca zarea străluceşte şi ca luna-i de frumoasă, ca soarele-i de luminoasă şi ca oastea de război temută?
11. La grădina nucilor m-am dus, ca să văd verdeaţa văii, dacă a dat vita de vie şi dacă merii au înflorit.
12. Şi nu ştiu cum s-a petrecut, că a mea inimă m-a dus la oştirea de război a viteazului meu neam.

CAPITOLUL 7

Frumuseţea Sulamitei.

1. Întoarce-te, Sulamita! Întoarce-te, fata să Zi-o privim! Ce priviţi la Sulamita, ca la hora din Mahanaim?
2. Cât de frumoase sunt, domniţă, picioarele tale în sandale! Rotundă-i coapsa ta, ca un colan, de meşter iscusit lucrat.
3. Sânul tău e cupă rotunjită, pururea de vin tămâios plină; trupul tău e snop de grâu, încins frumos cu crini din câmp.
4. Cei doi sâni ai tăi par doi pui de căprioară, par doi pui gemeni ai unei gazele.
5. Gâtul tău e stâlp de fildeş; ochii tăi sunt parcă iezerele din Heşbon, de la poarta Bat-Rabim. Nasul tău este ca turnul din Liban, ce priveşte spre Damasc.
6. Capul tău este măreţ cum e Carmelul, iar părul Ii-e de purpură; cu ale lui mândre şuviţe ţii un rege în robie.
7. Cât de frumoasă eşti şi atrăgătoare, prin drăgălăşia ta, iubito!
8. Ca finicul eşti de zveltă şi sânii tăi par struguri atârnaţi în vie.
9. În finic eu m-aş sui - ziceam eu - şi de-ale lui crengi m-aş apuca, sânii tăi mi-ar fi drept struguri, suflul gurii tale ca mirosul de mere.
10. Sărutarea ta mai dulce-ar fi ca vinul, ce-ar curge din belşug spre-al tău iubit, ale lui buze-nflăcărate potolind.
11. Eu sunt a lui, a celui drag. El dorul meu îl poartă.
12. Hai, iubitul meu, la câmp, hai la tară să petrecem!
13. Mâine hai la vie să vedem dacă a dat vila de vie, merii de-au înmugurit, de-s aproape de-nflorit. Şi acolo iţi voi da dezmierdările mele.
14. Mandragorele miresme varsă şi la noi acasă sunt multe fructe vechi şi noi pe care, iubitul meu, pentru tine le-am păstrat.

CAPITOLUL 8

Dragostea cea desăvârşită

1. O, de mi-ai fi fost tu fratele meu şi să fi supt la sinul mamei mele, atunci pe uliţă de te-ntâlneam, cu drag, prelung te sărutam şi nimeni nu-ndrăznea osândei să mă dea.
2. Te-aş fi luat şi-n casa mamei te-aş fi dus, în casa celei ce m-a născut; tu graiuri dulci mi-ai fi spus şi eu cu drag ţi-aş fi dat vin bun şi must de rodii.
3. Stânga sa este sub capul meu şi cu dreapta-i mă cuprinde.
4. Fete din Ierusalim, vă jur pe cerboaicele şi gazele din câmp, nu treziţi pe draga mea până nu-i va fi ei voia!
5. Cine se înalţă din pustiu, sprijinită de-al său drag? Sub mărul acesta am trezit iubirea ta, aici unde te-a născut şi ţi-a dat lumina zilei mama ta.
6. Ca pecete pe sânul tău mă poartă, poartă-mă pe mâna ta ca pe o brăţară! Că iubirea ca moartea e de tare şi ca iadul de grozavă este gelozia. Săgeţile ei sunt săgeţi de foc şi flacăra ei ca fulgerul din cer.
7. Marea nu poate stinge dragostea, nici râurile s-o potolească; de-ar da cineva pentru iubire toate comorile casei sale, cu dispreţ ar fi respins acela.
8. Avem o mică surioară, care sâni nu are încă. Ce-am face cu sora noastră, când ea ar fi peţită?
9. Zid de piatră de-ar fi ea, coroană de argint i-am face; iar uşă dac-ar fi, cu lemn de cedru am căptuşi-o.
10. Zid sunt eu acum şi sânii mei sunt turnuri; drept aceea în ochii lui eu am aflat pacea.
11. Solomon avea o vie pe coasta Baal-Hamon; el a dat via lucrătorilor, s-o lucreze şi să-i dea fiecare la rod o mie de sicli de argint.
12. Via mea este la mine acasă; mia de sicli să fie a ta, Solomoane, şi două sute numai pentru cei ce păzesc roadele ei!
13. O, tu, ce în grădini sălăşluieşti, prietenii vor să-ţi asculte glasul; fă-mă să-l aud şi eu cu ei!
14. Fugi degrab, iubitul meu, sprinten ca o căprioară fii, fii ca puiul cel de cerb, peste munţii cei îmbălsămaţi!

'Până aici vei veni şi mai departe nu te vei întinde, aici se va sfărâma trufia valurilor tale'?" (Iov 38,8.11).

Mie imi place ca topicul asta s-a transformat intr-o recitare aleatoare de texte religioase.
Ar trebuie sa-i schimbati titlul, sa-l lasati fara semnul intrebarii, eventual sa-l inlocuiti cu un semn al exclamarii:
Credeti in Dumnezeu!

Deci ateistii negationisti au fost alungati =D> - cu flori (huo! la Agora cu voi!!) - si in sfirsit a rasarit soarele...:)

Insa unii tot in intuneric au ramas...

Ehh am o intrebare:

Credinta e o problema personala sau una de ordin social ? Cum o considerati ?

Credinta e personala. Religia e de ordin social.

De ce sa fie un "ordin" social? Inca se condamna si acum la erezie?

Nu inseamna ca daca imi place expresivitatea anumitor pasaje Biblia imi place si religia (mai precis, existenta religiilor). Multora le plac Legendele Olimpului, dar in antichitate, grecii chiar credeau ceea ce scrie acolo! :| A! Ea sa uit! Da, cred in Dumnezeu penru ca il putem simti pe Dumnezeu in fiecare clipa. Dumnezeu este in noi! Atunci cand simti ca traiesti, il simti pe Dumnezeu. Dumnezeu reprezinta adevarul absolut! Dumnezeu reprezinta viata! Nu cred in Dumnezeul prezentat de Biserica! Omul l-a creat pe Dumnezeu (batranul care sta in nori) din nestiinta, atribuidu-i lui toate fenomenele pe care in aceea perioada nu ni le puteam explica, asa cum tot noi l-am creat pe Satan din vanitate, deoarece nu eram in stare sa ne recunoastem greselile si prostia, atribuind toate aceste lucruri Diavolului!

nnţ! stăm şi ne distrăm cu struţo-cămilele de le postează credincioşii ...

Pentru Button:

"Atât cât pricep eu lucrurile, omul l-a descoperit pe Dumnezeu nu uitându-se spre cer, ci căutând în sine însuşi ce anume ar putea opune morţii şi neantului. N-am suportat gândul că suntem doar pulbere şi atunci am căutat în noi ceea ce s-ar opune pulberii. Dumnezeu e partea noastră care nu vrea să moară, care nu se poate consola. El s-a născut astfel dintr-o revoltă; a fost la început, un protest. Numai că asta n-a salvat de la moarte pe nimeni. În om a biruit mai departe omul. Pulberea. Peste divinitatea din noi, pulberea s-a aşternut în continuare ca o cunună de lauri omenească. Dumnezeu din noi a fost mereu învins. El nu şi-a putut ţine niciodată promisiunile... Dar nouă ne-a fost şi mai greu decât lui. De aceea rugăciunile au devenit agresive şi s-au transformat în imprecaţie. În loc să îl mai implorăm, am strigat în gura mare că Dumnezeu a murit ca un neputincios... În aceeaşi clipă ne-am cutremurat. Cum să rămânem singuri în univers? Înainte ca strigătul nostru să se fi auzit peste tot, rugăciunile s-au înălţat din nou... Dumnezeu reînviat astfel este, însă, altul decât cel invocat la început. Cu totul altul. Acesta e un Dumnezeu născut din singurătate şi spaimă. Din teroare. Şi, născut din teroare, el nu putea cârmui decât prin teroare. A scos deci sabia şi a ucis. A trecut prin foc şi sabie pe cei care nu-l adorau. A aprins rugăciunile şi în loc să urle, ca înainte, în noi, a început să urle prin beciuri. Şi-a condamnat chiar Fiul să fie pironit pe cruce. Şi astfel, în locul paradisului pierdut s-a ridicat Golgota. În locul arborelui cunoaşterii, s-a ridicat o cruce. În centrul credinţei a apărut o crimă... [...] între un Dumnezeu neputincios care se revoltă împotriva morţii şi un tiran care şi-a ucis propriul fiu e o involuţie, nu-i aşa? Eu nu pot să cred ca e destul să sanctifici o victimă pentru a te spăla pe mâini. [...] Şi vorbeam de iertare. Numai noi am fi în drept să iertăm. Mai întâi neputinţa. Şi apoi crimele. Dar Dumnezeu nu vrea iertare. Pentru că iertarea l-ar limita. Ar arăta că puterea lui nu e nemărginită şi că Dumnezeu mai poate greşi. Or, ce tiran a fost dispus să accepte asta? "
Octavian Paler Viaţa pe un peron

Si tu, Brutus =(( (mi-esti negau si-o sa arzi rau!)?:(


P.S.


Parca l-ar fi scris marius_em ;) - ceea ce e un compliment pentru el si nu pentru Paler.:D

P.P.S.

Chiar, unde-o fi Paler acum? :-?


P.S. 35

@Windom - o sa-ti raspund si tie cind o sa ai ceva de spus (in materie de credinta - c-altfel esti baiat destept).:-*

nnţ! ca să "arzi" trebuie să crezi. eu nu cred, deci nu o să "ard". le las plăcerea catolicilor (greco- sau romano-), ortodocşilor (pe stil vechji sau nou), evanghelicilor, protestanţilor, luteranilor, anglicanilor, baptiştilor, adventiştilor etc. şi în general creştinilor, care conform propriei credinţe, acolo or să ajungă.

Nu conteaza ce crezi tu, conteaza ce exista si ce nu (na, ca vorbesc in rime8-} ! Daca exista, o sa arzi - si eu voi fi cel care aprinde chibritul (na, c-am spus-o)!:D (Valabil si pentru Windom, oricit de inteligent ar fi...:( )

Pai cum se impaca iertarea & mila cu aprinderea chibritului?:-/

Am spus eu ca sint credincios?!:-?

Pai ma gindesc ca exista vreo delegatie "de sus" (a.k.a. fara prihana) care sa ocupă cu chibritele. Şi fara credinta la CV...:D

nnţ! eu o să fiu la foale ...

Nu e de sus, e de jos. ;) :D



Nu stiu ce-i aia - deci nu se pune.:D


P.S.

Deci, ca o concluzie - sa incheiem:!! -, v-ati ars amindoi! >:) Resemnati-va cu ideea...:)

Nu stiu cum e cu voi, dar eu astept cu nerabdare filmul asta:

http://www.youtube.com/watch?v=l3VOa...eature=channel

...nu de alta, dar prevad ceva discutii after... So, crestini, pagini, papistasi, liber-cugetatori & oameni fara frica, ascutiti-va coltii...>:)

Va mananca Seolul :)) .

Legat de filmul cu Darwin... caracterul epistemologic al darwinismului ridica semne de intrebare..

Sa nu contati pe mine - ma plictiseste tema...:| (Sper ca te-ai prins ca dupa tine :-* :x umblam eu de fapt, si NU dupa cai verzi pe pereti...:D)

Titlul subiectului de discuţie mi-a amintit o caricatură de-a lui Ion Barbu, parcă, de după alegerile din `96, în care preşedintele Constantinescu adresa faimoasa-i "ultimă întrebare" din campania electorală, de sub o cruce pe care era răstignit... - ei, da! - fostul preşedinte Iliescu.

De la "Religia in scoli" :


haik te-ai sucit de mama focului numai raspunsul nu l-ai dat :)) ce-are frate draca-i zici omului ce te-a intrebat? trebuie sa fie mai intai religios si dup-aia ii zici? :)) este la mintea cocosului ca habar nu ai ... eu zic ca a pus o intrebare buna si mi se pare tare ironic si interesant ca v-a incuiat :P

CREZUL

Cred Într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atoţiitorul,
Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.
Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Unul-Născut, Care din Tătal S-a născut, mai înainte de toţi vecii.
Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat,
Născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire
S-a pogorât din ceruri
Şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara
Şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont,
Şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi după Scripturi .
Şi S-a suit la ceruri şi Şade de-a dreapta Tatălui.
Şi iaraşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii,
A cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul,
Care din Tatăl purcede,
Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul Este închinat şi slăvit,
Care a grăit prin prooroci.
Întru-una Sfântă Sobornicească şi apostolească Biserică,
Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor,
Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie.

Eu nu mai cred, măi RomaniaMare, ca în adolescență, dar recunosc că încă mă mai emoționează versete biblice de genul „Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia”. Eu cred că adevăratul Creștinism, sau umanism, satanism ș.a.m.d. e nevoie să fie suficient de puternic pentru a supraviețui însăși dovedirii inexistenței lui Dumnezeu. Altfel, e o superstiție ca oricare alta.

E drept că mi-e teamă și mie uneori de ceva. Mă tem că dacă nu ne dezbărăm la timp de credința într-un Dumnezeu care îi chinuie pe oameni și după ce ei s-au torturat singuri pe Pământ, e posibil ca la un moment dat un tiran care ar inventa o metodă de a scula morții să se-apuce el să tulbure odihna celor adormiți ca să-i aducă la judecata lui proprie și, substituindu-se instanței divine să-i condamne el apoi cu de la sine putere la caznele iadului. (Tocmai le-am dat o idee scenariștilor care mișună pe aici.)

O intrebare: ce inseamna Soborniceasca? exclusiv semnificatia cuvantului.

Șmecherilă, vezi aici.