Din cind in cind, mai intru in cite-o librarie, mai ales cind trebuie sa ma intilnesc cu cineva si trebuie sa treaca timpul. Nu mi-am mai cumparat o carte de vreo citiva ani (dar mi-au luat, in schimb, cei apropiati), si cam tot de-atunci n-am mai citit cap-coada niciuna.

Azi mi-a fost suficient sa rasfoiesc aparitiile de la Polirom Colectia Ego si sa imi reamintesc de ce nu voi publica niciodata nimic din literat ura scrisa de mine: pe de o parte ca as muri prea repede, pe de alta ca am sentimentul ca m-as hrani, margaritar, la porci. M-am lasat de scris o data la virsta de 18 ani (pentru ca eram periculos de bun si imi consumam norocul) si m-am mai lasat o data acum vreo 3-4 ani, definitiv. Totusi, a fost placut sa vad ca tinerii astia furiosi de astazi nu sint nici pe departe la fel de fucked up in the head cum eram tinarul furios acum citiva ani si ca, cu doua exceptii notabile - J Lo Sterian (ca mi-e tovaras si ca scrie pe gustul meu, desi si el mai are mult de munca) si fata care a scris 'Bagau', restul sint niste autorasi minori. Asa ca de ce n-as citi in continuare din cartea mea preferata, Google?

ce aiureala de cadavru... tenace.
recomand: "La umbra invidiei in floare", de Ambrosie Bleomarin.

Intr-un gest de fair play fata de ce am scris acum citiva ani, am facut un blog pe un site. Nu e jurnal, nu am tinut in viata mea vreunul, doar literat ura.

http://nargotic.blogspot.com/

la adresa asta nu e nimic, am intrat eu si nu e decit o pagina goala cu titlul 'explicit contempt'

Lol, tocmai. Explicit contempt.

bravo Ambra Blu, ai facut o gluma buna .. mai ai?

Nah.
Doar dipret pentru to(n)ti.

ce sa-ti spun..

pt ambra

(sint convins ca nu te intereseaza parerea mea, dar asta nu e un motiv sa nu mi-o spun :P !)

'fata care a scris bagau' se keama ioana bradea; nu ca ar conta - cartea ei incepe dinamita ('sint o doamna ce pula mea'), continua binishor, se tine ok pina pe la mijloc, apoi devine moale, monotona & repetitiva. nu stiu de ce au cazut atitia in fund la ea. cred ca s-au simtit bine ca-i injura o gagica - masochisti, deh :w00t:
j.lo n-am citit. decit in b-24.
da sa stii, mai exista si scriitori straini. pe aia nu-i citesti? sau si aia sint 'autorashi minori'? ;)

Pe spatii mici e de o onestitate dezarmanta: vezi 8 Ore sau ce scrie in Omagiu. La povestiri mai cade in pacatul intelectualizarii si rasufla pe undeva suflu jurnalistic.

Da, din astia citesc, ca sint cosmopolit. Nu literatura, insa: ultimele chestii citite, niste studii: The Samaritans - A Jewish Sect in Israel
Strategies for Survival of an Ethno-religious Minority in the Twenty First Century de Sean Ireton University of Kent at Canterbury, MA Dissertation for Ethnicity, Nationalism and Identity; si Resistance and Adaptation to Criminal Identity. Using Secondary Analysis to Evaluate Classic Studies of Crime and Deviance. Incep acum si 'Vietasii de pe Rahova' a lui Istodor.

sa ne intoarcem la clasici, singurii care nu ne dezamagesc (ca si preclasicii in muzica) si sa lasam deocamdata cazurile patologice contemporane, glazurate cu aroganta... si tot tacamul...

da, ALS-ule, am mai intalnit persoane care il evita - acesta pare cuvantul potrivit - pe Fiodor Mihailovici. nu cred ca merita detestat. e, probabil, o incongruenta a elementelor chimice care ne compun... inteleg, "sociuvstvuiu" - cum ar spune chiar FMD...

citit lately:
1. palahniuk - fight club si choke: morbid & genial.
2. michel houellebecq - extinderea domeniului luptei : un inceput timid de testicles.
3. burroughs - junky : placut mai mult cand l-am citit in engleza, parea "de acolo" (beat generation, bla-bla) - acuma mi s-a parut o insiruire incoerenta de ispravi in ale drogurilor...
4. cartarescu - jurnal 2 : vaicarelile ce mi-ar fi displacut la altii, la el imi plac: it's all style :P. organic, usoare tatonari cu dumnezeirea, usor cinisim (ceva de genul: daca nu ma inteleg cititorii, fuck them, nu e vina mea ca-s idioti) vs. "am nevoie de dragoste neconditionata, nu numai de oameni obiectivi"... (apare mentionat si a.l.s. cu o expozitie si one of my favourites, brumaru :"un aristocrat decadent" 8) .

short summing-up (daca nu e pleonastic!):

1. ambra, as usual, ne umileste cu lecturile sale 'nerdy' & neortodoxe: numai parcurgerea acelor titluri interminabile mi-a dat dureri de cap :w00t: respkt - cum ar zice korben;
2. egon = (tot as usual) great choices! re: respkt 8)
(re: cartarescu: cum nu am citit 'jurnalul 2', habar n-aveam ca mentioneaza expozitia aia... dragut din partea lui :love: )

in ce ma priveste, eu am citit cu delicii 'middlesex'-ul lui eugenides (ala cu 'sinuciderea fecioarelor'), un roman subtil, savuros & engrossing - dupa 'corectiile' lui franzen, cel mai reusit amalgam de clasic + modern = postmodern; l-am citit in engleza, dar am inteles ca si traducerea e misto.

celor care n-au auzit de el, recomand si 'muzeul negru' (la humanitas) al unuia dintre scriitorii mei preferati: pieyre de mandiargues. a far cry from f.m. dostoievski, pascal bruckner & alti hamali de mesaje grele :sick:

am zis sa-mi scriu aici rugamintea, fiind vorba despre un scriitoras drag mie: Bukowski. Cine poate sa-mi ofere, spre vizionare, documentarul Bukowski:Born Into This(2003)? ofer recompensa 8)

Ce recompensa? :w00t:

La capitolul ultima carte vizionata, sau rasfoita, whatever, un canadian si un titlu: Race, Evolution, and Behavior: A Life History Perspective (3rd Edition). Am cititit doar un capitol, ala cu diferentieri de genotip, pt ca autorul nu pare cotton 100%.

Mai incolo in carte se tot continua cu darwinisme si ceva sociologie, cum influenteaza, sa zicem, o familie alba pe micul japonez infiat. Eu voiam sa aflu doar de ce albele sint atrase de negri, pentru ca, mie, unuia, imi plac asiaticele. Adica, cum zice un tovaras de-al meu care lucreaza la Hussler: mai bine pedofil, decit zoofil.


Iata o mostra de antropologie biologica asociata cu ceva political incorrectedness.

"Albii nu pot sari. Asiaticii de asemenea. Dar, conform spuselor lui John Entine in noua sa lucrare “Tabu – De ce atletii negri domina sportul si de ce ne este frica sa vorbim despre asta”, barbatii si femeile negre - cu siguranta pot. Motivul care se invoca in mod obisnuit pentru succesul atletilor negri este ca ei au mici sanse de a ajunge in varf in alte domenii. Dar noua carte a lui Entine arata ca, in sport, negrii au, genetic, ceva in plus. Faptele fizice pe care Entine le trece in revista sunt binecunoscute. Comparativ cu albii, negrii au solduri mai inguste care le confera un mers mai eficient. Sezand, ei au o inaltime mai mica care le confera un centru de greutate mai inalt si un echilibru mai bun. Ei au umeri mai lati, mai putina grasime pe corp si mai multi muschi. Masa lor musculara include mai multi muschi de contractie rapida care produc putere. Negrii au cu 3 pana la 19 % mai mult testosteron decat albii sau est-asiaticii. Testosteronul se traduce prin mai multa energie exploziva.
Entine subliniaza ca aceste avantaje fizice le confera negrilor ceva in plus in sporturi cum ar fi: boxul, baschetul, fotbalul si alergarea pe distante scurte. Totusi, unele dintre aceste diferente rasiale ridica o problema pentru inotatorii negri. Scheletele lor mai grele si cavitatea toracica mai mica le limiteaza perfomantele.
Diferentele rasiale apar de timpuriu in viata. Copiii negri se nasc cu o saptamana mai devreme decat copiii albi si totusi ei sunt mai maturi din puct de vedere al dezvoltarii oaselor. Pe la varsta de 5 sau 6 ani copiii negri exceleaza in alergarea rapida, saritura in lungime si saritura
in inaltime, toate acestea cerand o scurta izbucnire de putere. La varsta adolescentei negrii au reflexe mai rapide, cum ar fi vestitul reflex de la genunchi.
Est-asiaticii alearga chiar si mai putin bine decat albii. Aceleasi solduri inguste, picioare mai lungi, mai multi muschi si mai mult testosteron care ii avantajeaza pe negri in fata albilor, le confera avantaj albilor asupra est-asiaticilor. Dar, admiterea acestor diferente rasiale genetice in
sport duce catre marele domeniu-tabu – si anume diferentele rasiale in marimea creierului si a criminalitatii. De aceea este tabu chiar si sa spui ca negrii sunt mai buni in multe sporturi. Motivul pentru care albii si est-asiaticii au solduri mai late decat negrii si astfel sunt alergatori mai slabi, este din cauza ca ei dau nastere unor copii cu un creier mai mare. Pe toata durata evolutiei cresterea dimensiunii craniene a insemnat ca femeile sa aiba o mai mare cavitate pelviana. Apoi, hormonii care le dau negrilor un avantaj in sport ii fac sa fie agitati in scoli si predispusi la crima."

Intrebarile mele si raspunsurile prietenului de la Hussler au continuat intr-un dialog de tip socratic. Am incercat sa vizualizez viata micului japonez intr-o familie mononucleara de negri. Cum s-o simtit acesta? Prietenul meu a spus ca, probabil, cam palid. Totusi, cum s-o simti penisul micutului japonez in emulatie cu penisul tatalui sau? Poate, la negri, penisul are valoare cultu(r)ala, iar japonezul se pisa pe el...Micutul japonez poate incerca prin exercitii sa isi egaleze tatal in virilitate - ceea ce s-ar numi, oare, invidia penisului? sau pentru invidia penisului trebuie sa fii fata? - sau va incerca sa isi dovedeasca suprematia pe alte planuri, demontind si remontind intr-un interval record casetofonul Powasonic din bucataria familiei lui de negri?

Mi-au placut mai multe carti ...... :? ...sa zic una ..." Mandrie si prejudecata " :happy:

i change my vote. 'colectionarul' de john fowles.

Ei,coincidenþa naibii...
E bun de ceva "Colecþionarul" ãsta?Nu de alta,da' se tot strâmbã la mine din bibliotecã ºi nu ºtiu ce sã-i fac :hmm: .

din lecturile de vacanta, doua carti usurele de Frederic Beigbeder (cel cu 99FF) - 'Memoriile unui tinar ticnit' si 'Dragostea dureaza trei ani'.. disctractie si amuzament garantate :P

beigbeder sucks, asa o autosuficienta gretoasa, bleah :sick:

eu m-am delectat cu alain de botton: sex, shopping si un roman. la fel de coolta si delicioasa ca "eseuri de indragostit", cu desene si un fel de filosofie pe intelesul tuturor. f. misto. o carte pt. cei sofisticati 8)

:w00t: Acu' vreo doua saptamani mi-a pus si mie colegul meu de apartament in mana Choke/ Sufocarea in traducerea lui M. Chirilov (The M.C.?). Am citit-o pe nerasuflate si recunosc ca trecuse ceva vreme de cand n-am mai citit o carte care sa ma batuie dupa ce am inchis-o. Credeam chiar ca, kestia cu "bantuitul" e un apanaj al adolescentei. Se pare ca nu (fortunately):)

Da.

pt mala

yep, 'choke' e tradusa de THE m.c. - si e f. misto (am recomandat-o si eu in dilema).

pt egon

yep, beigbeder sucks big time... un houellebecq second hand.
iar alain de botton is a sure bet :love:

intr-adevar, Beigbeder nu face parte din lectura obligatorie, dar eu tot am ris la aburelile lui.. are un limbaj foarte colorat care mie-mi place, si scrie si destul de curat ('neimpiedicat' cum ar zice unii)..

rasfoiam pe aici si am gasit mesajul asta.. am citit si eu ceva de Pennac asta (ceva cu 'capcaunii veseli') si mi s-a parut ca bate cimpii la greu, asa ca am incheiat colaborarea cu el. Esti sigura ca merita 'fructele' astea ale pasiunii?

cele 120 de zile ale sodomei
"sublimul marchiz"?
no fu Ckin way
pornografie?
biensur, mai exact catalog de infractiuni erotice si nu numai (cam prost dozate dupa gusturile mele- adik over-hiped anal prtactices, tone of shit-eating... si lipsessc fistingu si latexu si cyber-sexu da` sunt omisinu deplin justificate)
literatura?
mai, oui. mai exact Literatura. expandata de tehinca non-finito si de progresia geometrica a scarnaviei si gradatia "gravitatii" persversiunilor
pe scurt seherezada scatofila si scatofaga

e mai suportabil filmul lui PPPasolini "Salo..." decat ...Sodoma lui Sade.
comunistul Pasolini infatiseaza asa un sado-copro fascism. e ca o "poveste"/conventie scatologica care nu te inspaimanta si ingretzoseaza prea mult (exceptie pasajul cand toata lumea serveste k...t.), mai ales ca e bine filmat... Sodoma sadica e plicticoasa, monotona si previzibila de la una suta pagini incolo.

@ herbert
daca tot te dai mare (c)literat ar fi trebuit sa stii ca literatura Nu are ca cerinta sine qua non suportabilitatea
si daca ai trecut (?) de pagina 100 ar fi cazu sa faci diferenta intre filmu lu ppp si cartea marchizului
in fine se prea poate sa fi murit deja eviscerat de zombiul lui ppp care Nu a vrut sa faca un film suportabil
(doar era comuist, ce dracu!)

cea mai buna definitie a 'celor 120 de zile...' pe care am citit-o!!
korben, kiar ai scos-o din tine sau ai pescuit-o de undeva?
daca e 1, atunci respkt ;)

la al 2-lea mesaj, am zimbit la ppp = 'comuist' :w00t:
nu stiu daca e voit calamburgica sau una din obisnuitele typos ale lui korben, da vorba aia: se non e vero, e ben trovato!

da, 'sublimul marchiz' (unul din marile oximoroane ale literaturii!) e 'plicticos'; ei si? nu e mai putin genial... e ca o constructie/catedrala de cuvinte, fraze, paragrafe etc ridicind - calm & metodic; senin & sistematic - un edificiu delirant & dement... adica: (inca) un oximoron.
sade reuseste (unul dintre putinii care reuseste!) o experienta a limitei/limitelor care este absolut obligatorie (pt literatura) si absolut terifianta (pt cititor). clasicismul (= camasa de forta a stilului) care ascunde nebunia - lasata sa explodeze, over & over, in mintea cititorului.

a-l citi pe d.a.f. de sade este la fel de rewarding ca a citi biblia. :P

Korkoben,
chiar si atunci cand nu mananci litere, tot obscur ramai. ce, faci cu mine teoria literaturii? nu te obosi... lucreaza in familie.
eu scriu una si tu intelegi alta... sau nimic.
asadar, no respkt.

Saptamana trecuta am terminat de citit ultimul roman al lui Pascal Bruckner: "Iubirea fata de aproapele", romanul care ii face pana si pe barbati sa roseasca (cel putin asa scrie pe coperta). Ce sa spun, cartea e foarte reusita iar comparatia cu "Luni de fiere" este inevitabila. Bruckner a fost acuzat ca nu e decat un speculant in aceeasi barca cu Dan Brown si Paulo Coelho, ca scrie carti socante de o sexualitate debordanta avand certitudinea ca vor fi citite mai mult datorita perversiunilor continute. E si asta un punct de vedere dar dupa mine "Iubirea fata de aproapele" este un roman despre gasirea eului si implicit a jumatatii.
Sebastien este un diplomat de 30 de ani cu o cariera de succes, o nevasta frumoasa si 3 copii care il iubesc. Toata viata a fost alintat de familie, pretuit de prieteni si viata lui pare a fi perfecta. Intr-o zi insa o femeie ii ofera 300 de euro pentru a face dragoste cu ea si mai mult din curiozitate accepta. Astfel, Sebastien plonjeaza in lumea prostitutiei avand un scop aproape nebunesc: sa devina gigolo. El nu stie nimic depre aceasata meserie dar este dispus sa invete cum sa le aduca femeilor de orice varsta placerea carnala. De asemenea trebuie sa tina un echilibru intre viata de familie, cariera diplomatica si indeletnicirea secreta. Totul se schimba cand o intalneste pe Dora, o chelnerita pasionata de religie dar fara inhibitii care il taraste intr-o relatie patimasa care va distruge din temelii existenta lui hedonista.
Ca si in "Luni de fiere" pentru a se descoperi pe sine, eroul trebuie sa decada, sa se lovesaca de fundul gropii, sa sufere si abia apoi sa se mantuiasca. Bruckner, nu este nicidecum vulgar chiar daca descrie cu lux de amanunte serviciile prestate de Sebastien unor femei nu foarte atragatoare. De fapt acesta este unul dintre elementele cheie ale cartii: el nu practica prostitutia pentru bani ci pentru a oferi placere. Lipsesc scenele de scatofilie, urofilie si viol care au socat mai mult sau mai putin in "Luni de fiere" iar cel mai socant episod se rezuma la o partida de sex cu niste frati obezi.
Foarte interesanta este insa corelatia cu religia reflectata in extrasul din Biblie care incheie romanul: "Dumnezeu este iubire". Finalul , relativ previzibil, desi mai optimist ca in celalalt roman lasa totusi un gust amar cititorului si explica cateva episoade aparent fara sens.

Ca tot veni vorba de Beigbeder, am citit acum ceva timp "Hell" al Lolitei Pille, bestseller in Franta la aparitia caruia sa crezut ca e scris de Beigbeder sub pseudonim. Un roman de debut al unei autoare destul de tinara, literatura "trash" care desi nu se ridica la nivelul unui Houellebecq ofera o experienta destul de interesanta. In esenta este o poveste de dragoste intre doi tineri din inalta societate a Parisului. Hell, este o pasare de noapte care traieste pentru a consuma, mare amatoare de cluburi si after-party-uri, de sampanie si de droguri, de Gucci si Prada dar care nu e superficiala ca prietenele ei, e cinica si destul de inteligenta. Totul se schimba cand il intalneste pe El care se pare a fi proiectia ei masulina. Dupa ceva joaca, cei doi se cupleaza si impreuna formeaza un fel de cuplu primordial, se deracordeaza de la viata dinainte si sunt fericiti pentru putin timp (pai se putea altfel?). Ce va urma nu e greu de constientizat...
Limbajul este liber dar nu vulgar descrierile sunt mai mult sau mai putin socante (lumea buna a Parisului e portretizata destul de grotesc), scene de sex nu sunt decat vreo doua-trei dar niciuna gratuita. Autoarea vrea sa arate ca in ciuda banilor si pozitiei sociale, sub masca cinismului se gaseste o Hell sensibila care are nevoie de putina iubire. (caci vorba lui John & Paul: "All you need is love"). Din punctul meu de vedere cartea merita!

vezi ca s-ar putea sa ti-o furi pe aici cu Bruckner si Beigbeder :)
am citit ce-ai scris, si cred ca am chef sa citesc si eu cele doua carti de care zici.. dupa Bruckner nici eu nu prea ma dau in vint, am citit citeva din cartile lui.. totusi i-as citi noua carte, vreau sa vad la ce rosesc barbatii...

Sa nu fiu inteles gresit! Nu sunt fan hardcore Bruckner sau Beigbeder! Am citit cartile mai mult din curiozitate (dupa ce le-am vazut recomandate pe la "Parte de carte" sau in "Dilema Veche") si consider ca nu sunt chiar o pierdere de timp!

unmissable:
american psycho (brett easton ellis)
in final tradus si-n romana
al doilea motiv (dupa sallinger) pentru care pretentiile americacanilor cum ca ar avea literatura pot fi considerate valide
hocus-pocus (kurt vonnegut)

Freakonomics - A Rogue Economist Explores the Hidden Side of Everything - Steven D. Levitt & Stephen J. Dubner

kkt!
k-asha e korben: una buna, una rea...
daca pt tine lit. americana este 'valida' doar dupa salinger (asa se scrie, cu un singur 'l'!), kiar n-are rost sa te mai intreb de poe, melville, james, faulkner sau capote... (pt a ne margini la prozatori, fireste!)

Da' tu chiar crezi ca generatia gen stie de zgomote si furii, alea alea?
In alta ordine de idei: Michel Foucault - A supraveghea si a pedepsi

da, tare si precis: "generatia gen". sau "generatia rspect"
pe de alta parte, ma deruteaza luciditatea, superioritatea si ironia aristocratica a lui Ambra in cazul de fata, care, altadata, marturisea flamboaiant si plictisit ca nu mai citeste carti decat pe "scaunul singuratatii", adica la WC, dar si atunci numai tratate despre tehnica stingerii incediilor in cartierul broastelor testoase, "mobilate" cu cipuri - un univers "tarator" in sepia, creat dupa BD-uri (ca tot ii place Sin City). daca AB mai spune ca a citit si "Absalom, Absalom!", atunci - "rspect!"
acest mesaj nu este un compliment in adresa "animalului jucator" Ambra, de aceea il rog pe Korben sa nu-mi scrie, manios, vulgar si ...gelos pe PM, ca sunt lingusitor, servil, „felationist” s.cl. (de nereprodus din spirit de igiena a spatiului public) si tradez lupta dreapta si sfanta impotriva lui Ambrozie - "teroristul" de pe CineMagia...

@als
poe- boooooooooring
mellville (btw un l in plus doar ca sa ai ce corecta)-moby dick?
get lost
faulkner - o fi mare da n-are nimik minunat
james -poate
si literatura americacana incepe nu DUPA ci CU sallinger
cu 2 l
ar fi o execeptie da efemeie si poeta si sec 19
@ambra
oricat de socant ar prea pt unii semidokti, cititul unor anumite carti nu te poate face nici inteligent, nici intelectual
@herbert
gen ma`ta
simpla ta aparitie necesita chemarea echipei de deratizari in spatiul publik

sorry 4 u
i tried; soz; cant; i keep findin meself - in moby dick
ba da
ba nu
începuse mai dinainte
(BTW. Faulkner zicea cä a-nceput - si s-a "terminat" - cu Hemingway; altä exagerare - da' mä rog; era Faulkner, asa cä i se admite.)

gen.

nu vreau sa lovesc in cel cazut - vezi exegetul ridicol al literaturii americane Korkoben. adevarat: raul cel mai mare ti-l faci singur si nesilit de nimeni...
gen: macar sa prinzi lumina de septembrie...

Cine n-a prins LUMINA DE AUGUST, slabe sperante sä mai perceapä SANCTUARUL. Asa cä nu-i mai rämân ca argumente nici mäcar ZGOMOTUL SI FURIA - de-acum si pânä PE PATUL DE MOARTE.

incorijibilului korben

nu, salinger e cu un singur 'l' (ca si melville - ma rog, el e cu 3 :) !); daca ar fi fost cu 2, s-ar fi citit 'solinger' in loc de 'selinger'...

da, poeta aceea (i.e. emily dickinson), uitasem de ea; ma mir ca ti-o amintesti tu... dar nu ti se pare ca - gen - te contrazici??

da, buna (aca strivitoare) compozitie.

O prejudecata stupida: "literatura americana? de rahat..ce dracu se pricep astia la arta?"

Niste nume de autori (ignorarea lor, convingerea ca nu reprezinta o literatura este sinonima cu prostia)

sec XVIII
- Fenimore Cooper, Washington Irving
sec XIX
- Ralph Waldo Emerson, Nathaniel Hawthorne, Longfellow, Edgar Allan Poe, Richard Henry Dana, Thoreau, Herman Melville, Walt Whitman, Emily Dickinson, Mark Twain, William Dean Howells, Henry James

- Theodore Dreiser, Robert Frost, Edgar Rice Burroughs, Jack London, Upton Sinclair, Carl Sandburg, Ezra Pound, Eugene O'Neill, Raymond Chandler, T. S. Eliot, Henry Miller, F. Scott Fitzgerald, John Dos Passos, William Faulkner, Ernest Hemingway, Steinbeck,

Cei contemporani : Bellow, Vonnegut, Nabokov, Tennessee Williams, Burroughs, Arthur Miller, Bradbury, Asimov, Clarke, Kerouac, Doctorow, Roth etc.

M-am rezumat doar la cei cititi de mine si/sau la cei mai cunoscuti.

http://www.shsu.edu/~eng_wpf/amlitchron_index2.html