Slava Domnului!

scenariul unui film documentar nu are legatura cu scenariul unui film de fictiune. pentru ca nu ai cum sa stii ce te asteapta la filmare, n-ai cum sa prevezi ce vor face pinguinii de la polul sud pe care tu te duci sa-i filmezi. Nu sunt actori care sa primeasca niste comenzi. asa ca notiunea de scenariu se refera mai de graba la o conceptie regizorala, in care scrii despre ce si cum sa fie filmul.

Autobiografia, asa cum insusi autorul filmului mentioneaza de mai multe ori, este mai putin film documentar, pentru ca nu aduce neaparat informatii documentare (de-aia nici nu are comentariu sau subtitluri la personajele care apar in imagine) ci un eseu cinematografic. din dex:

ESÉU, eseuri, s. n. 1. Studiu de proporții restrânse asupra unor teme filozofice, literare sau științifice, compus cu mijloace originale, fără pretenția de a epuiza problema.

Pentru cei care cunosc si celelalte filme ale lui Ujica, este limpede faptul ca Ujica si-a propus un discurs filosofic si nu doar sa arate o suita de imagini cu viata lui Ceausescu.

Dar publicul roman tinde sa vada filmul ca pe un documentar, iar atunci e normal sa fie nemultumit, pt ca, luat ca documentar, filmul e chiar slab, nu aduce nicio informatie noua romanilor, mai ales celor care au trait epoca.

Insa cei care au apreciat cu adevarat calitatile filmului, sunt oameni mai de graba interesati de cinema si mai putin de Ceausescu. Iar oamenii interesati de cinema stiu faptul ca cinema-ul este un limbaj, si asa cum in limbajul scrierii sau al vorbirii, cuvintele puse intr-o anumita ordine (logica) si avand o anumita idee creaza un enunt, asa si imaginile montate intr-o anumita ordine creeaza un enunt cinematografic.

Iar daca cineva imi alege (la intamplare, din dex) 200 de cuvinte, iar eu folosesc 10 din ele ca sa fac o propozitie, tot eu sunt autorul acelei propozitii.

pentru pastrarea inocentei tale, da
insa pentru reusita in cariera, ma tem ca va trebui sa dai acatiste pentru micsorarea distantei,
poate chiar sa faci un pomelnic si la moastele sf. Paraschiva, cea binefacatoare de minuni.

Harun Farocki anonim? :)

Bine punctat, M3lcule!
(Sau... "M3lcul3"? Cum e corect?)
...Pentru cine are ochi de väzut, urechi de auzit si... minte de priceput!
Pentru cine nu, nu.

@Rvn:
Nu era "Parascheva"?

m3,
romanii si prin asta inteleg spectatorii obisnuiti, neinitiatii deloc in tainele facerii unui film, chiar si documentar, n-au cum sa observe chestiile de finete, asa cum sunt vazute si apreciate de alti regizori, scenaristi, critici...etc
e normal sa-l perceapa ca pe un documentar, in primul rand fiindca Ceausescu nu mai exista, iar meritul lui Ujica , dupa parerea mea( tot de spectator) este ca a reusit sa convinga publicul ( ma refer la persoanele care au trait in epoca aceea) sa-l priveasca pentru prima data cu interes, caci eu mi-aduc aminte de vremurile alea si stiu ca de fiecare data cand Ceausescu aparea la televizor, acesta era oprit instantaneu.
sa fie vorba de aducerea unor informatii noi, chiar daca tu sustii contrariul, sau chiar si-asa perceput ca documentar, filmul a fost urmarit mai mult din "dorinta nesecata de a-l vedea pe Ceausescu", ca un microb de care nu mai scapam?

@pit,
chestie de regionalism.paraschiva, parascheva, pirosca, chivutza....tot un drac....

daca tu asociezi pe Sfanta Parascheva cu "drac", apoi esti o VAGABOANDA ORDINARA!

esti chiar prost.
m-am referit strict la nume.
la noi, in sud, se spune SFANTA PARASCHIVA. eu n-am auzit pana acum un an sau doi pronuntandu-se altfel, decat la tv-ul asta nenorocit, unde totul e atat de grotesc prezentat, incat si moastele au devenit in primul rand afacere si mai putin prilej de reculegere sau altceva.

Rvn, trebuia sä spui "tot-aia", sau "tot-una" - serios!
Keep, întreci mäsura!

haide, mai...s-a vazut clar ce-am vrut sa zic.

Nu e de ajuns atât. Nu se fac asemenea asocieri.
Back on topic.

Wow... Revenind la topic, 2-3 pareri/observatii/chestii...

Da, in mare parte am avut cam aceeasi impresie. Atata ca pentru mine Ceausescu era deja un personaj negativ, asa ca acest aspect nu a fost o problema.

Altfel, sunt 100% de acord cu urmatoarele:


Cand au trecut de la 60 la 55, una dintre persoanele cu care eram la film ma intreaba "de ce au facut asta?" Nu am raspuns chiar pe loc, dar mi s-a parut ca Ujica a gandit prima parte a filmului ca o succesiune de vizite oficiale (in care Ceausescu era intampinat fastuos, rasfatat si laudat), urmand ca apoi sa revina asupra altor evenimente din acea perioada, cu tonul usor schimbat. Sincer, parerea mea, in timpul vizionarii filmului, a fost ca aceasta decizie a avut sens/justificare din punct de vedere narativ, chiar daca pare un pic... improvizata. Mentionez ca am gasit cel putin un interviu cu Ujica in care explica aceasta abordare si tind sa-i dau dreptate.

Da, cum spuneam: în acel loc, tematica a avut întâietate asupra cronologiei.
Desi, recunosc, efectul nu e cel mai fericit. Desi am înteles pe loc motivatia, tot n-am putut evita o stare de derutä.

Pun cap la cap răspunsurile primite şi informaţia postată de Pashpix.


Trag concluzia că 1. “Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu” e un documentar. Dacă autorul l-a trimis la un festival de film documentar, dacă juriul l-a premiat la această secţiune a unui alt festival, e FILM DOCUMENTAR.

Orice alt documentar istoric (care nu e un reportaj, simplă înregistrare a unui eveniment) este în acelaşi timp eseu, reprezentând o analiză personală a autorului, realizată printr-un colaj al unor imagini de arhivă. Lipsa comentariilor autorului nu îi schimbă caracterul de film documentar. Comentariile autorului există pentru a suplini lipsa unor imagini de arhivă, pentru a rezuma din raţiuni de timp, sau pentru a întări o idee.
Faptul că “Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu”, foloseşte exclusiv imagini de arhivă, fără comentarii (ale autorului sau ale unor personaje contemporane) nu îl face “mai mult eseu”, în comparaţie cu alte filme documentare.

M3lkul: “Iar daca cineva imi alege (la intamplare, din dex) 200 de cuvinte, iar eu folosesc 10 din ele ca sa fac o propozitie, tot eu sunt autorul acelei propozitii.”
Nu e aceeaşi situaţie. Cele 10 cuvinte ar putea fi 10 cadre, prin care să formezi o propoziţie, un enunţ cinematografic. În cazul “Autobiografiei…” nu e vorba de simple elemente de dimensiunea cuvintelor, independente, cu semnificaţii variabile şi multiple în funcţie de context. Mai degrabă poate fi comparat cu o poezie despre IARNĂ, pe care ai scris-o luând o strofă dintr-o poezie de Alecsandri, două dintr-o poezie a lui Coşbuc, o altă strofă din Bacovia. Nu cred că te poţi considera poet, indiferent de ordinea în care le-ai lipit.
For any wise guy tempted to misjudge: principiul de construcţie a filmului mi se pare foarte interesant, mai ales prin direcţiile pe care le poate deschide, mult mai mult decât filmul în sine. Sper să apuc să revin asupra acestor perspective.

lămuriţi-mă şi pe mine: din ce perioadă sunt imaginile din film cu Ceauşescu ospătându-se? adicătelea cu masa plină?

Da, Ghevara, SIGUR cä este un DOCUMENTAR. Mai precis, un DOCUMENTAR-ESEU DE MONTAJ.
Now, can we move on, please, dau mai trebe sä redescoperim cribitu' si sä-i facem teoria încä de septie ori?

@Paul:
Nu sunt sigur, dar cred cä de prin anii '70 sunt cele mai multe cadre neoficiale.

un răspuns exact era de preferat, da' dacă nu ştii nu ştii. eram curios doar ca să înţeleg cum se încadrează afirmaţia lui ricutza din mesajul 207. că mie îmi pare că nu se prea...

Genialul Ujică - "Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu"
Iulia David
Şapte Seri, octombrie 2010

Cu aproximativ un an în urmă (decembrie 2009) pe scena Teatrului Odeon au avut loc două reprezentaţii ale unui spectacol-cutremur (estetic şi ca semnificaţie): Ultimele ore din viaţa lui Ceauşescu (regia Milo Rau şi Simone Eisenring), reconstituirea în timp real a procesului soţilor Ceauşescu. A fost o experienţă tulburătoare care, pe lângă forţa documentării (teatrul-documentar este un gen în sine), opera doar cu instrumente caracteristice gestului teatral autentic: timpul (încercarea de a oferi spre înţelegere, de la o distanţă de 20 de ani, cel mai celebru proces din istoria recentă) şi actorul (vinovatul principal pentru distanţare, empatie şi reflecţie - paradoxal, în spectacol, toate acestea erau simultane). A fost pentru prima oară când cineva arăta potenţialul de personaj de ficţiune al lui Ceauşescu (dacă nu era desprins din memoria noastră colectivă, procesul său ar fi putut la fel de bine să pară ideea extraordinară a unui dramaturg) şi prima oară când istoria trăită se confrunta pe o scenă de teatru cu istoria obiectivă.

Peste numai câteva luni, la Cannes, aveam să văd ceva cel puţin la fel de tulburător: filmul lui Andrei Ujică, Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu. Este a doua oară, de data asta prin intermediul cinematografului (iar instrumentul principal în cazul de faţă este montajul), când ni se pune în faţă oglinda: recunoaşteţi personajul complex? Această "autobiografie" era acolo, scrisă de istoria însăşi, înregistrată de camerele de filmat ale partidului; Andrei Ujică doar a scos-o la lumină: a făcut ordine în 1000 de ore de imagini de arhivă şi le-a adunat pe cele mai reprezentative (unele cunoscute, altele inedite) într-un ansamblu care să vorbească de la sine (fără voice-over, doar subtile comentarii sonore) despre mărirea şi decăderea acestui personaj, al cărui destin pare desprins dintr-o ficţiune tragică. Nu e documentar istoric sau statement politic-social, nu e un proces intentat lui Nicolae Ceauşescu, ci un portret psihologic profund, o succesiune de imagini în care veţi recunoaşte arhetipuri celebre (de la personajele lui Buster Keaton - vezi secvenţele în care joacă volei - la Macbeth). Autobiografia... depăşeşte graniţele particularului şi devine o reflecţie în abis despre: capacitatea istoriei de a se autodenunţa prin obiectivul camerei, despre memorie, cinema şi iluzie, despre condiţiile în care se creează profilul unui dictator, predispoziţiile şi caracteristicile acestuia (inclusiv cele patologice, prin prim-planuri generoase). Un film înălţător.

* * *

In spiritul bunului-simt, si din dorinta de a restibilii mäcar de-acum încolo nivelul de civilizatie si continut al acestui topic pe care-l dorea deschizätorul lui când a postat primul mesaj, solicit ca orice eventuale suspiciuni privind sinceritatea si impartialitatea elogiilor aduse de cätre Iulia David filmului si realizatorului acestuia, indiferent dacä sunt exprimate într-un limbaj urban sau împänate cu invective*, sä fie însotite de argumente concrete, bazate pe cunoasterea demonstrabilä a motivatiilor autoarei.
In caz contrar, le voi sterge (desigur, cu posibilitatea ca administratorii sä le recupereze, dacä gäsesc de cuviintä).
_______________________________________
* - De ex.: "pupincurism", "aplaudaci", etc. (n.Pb.)

Daca Ujica este genial, atunci Eminescu, Tarkovsky, Mozart, Dali ce au fost? In ziua de azi totul a devenit genial: mancarea, muzica, hainele, hartia igienica....
Unde este geniul lui Ujica?
Admit ca poate fi un regizor bun, extraordinar, dar geniu..:-?

cred ca mai degraba ideea de a realiza filmul a fost geniala.
chiar asa! a dat amanunte in vreun interviu despre cum s-a hotarat sa-l faca? in ce imprejurari ?