We thought: we’re poor and don’t have anything,
But as we started to lose one thing after another,
So much that each day became
A remembrance day, -
We began to write songs
About God’s immense generosity
And the wealth we once had.
Citesc o biografie a Annei Akhmatova și realizez că ea și Bulgakov sunt construiți din același material: doi artiști conectați spiritual la o lume dispărută, distrusă de brutalitatea primului război mondial și a revoluției bolșevice, atașați emoțional de o clasă socială cazută în dizgrație (vechea "intelligentsia" de pe vremea Rusiei țariste) pe cale de a fi și ea nimicită, continuatori ai unei tradiții literare (Gogol pentru Bulgakov, Puskin pentru Akhmatova) pe care nu au tradat-o, fidelitate pentru care au platit din plin amândoi. Au fost considerați depășiți de vremuri și expediați la "coșul de gunoi al istoriei" de cei prea nerăbdatori să îmbrățișeze Noul în artă și în politică( ca Maiakovski)...dar în cele din urmă Anna și Mihail sunt cei care au supraviețuit.
Looking back almost half a century, she remembered that last winter of tsarist Russia : "It was magnificent. Everything was somehow transposed into the nineteenth century... The sleds, felt boots, bearskin rugs, enormous fur coats, the ringing quiet, the snowdrifts, the diamond-like snow. I greeted the year 1917 there"
From "The Word that Causes Death's Defeat", the most chilling book i've read this year. |
