Milk ..
The Wrestler ..
Taking Chance .. twice ..
Hachiko ..
Seven Pounds ..
The Pursuit of Happyness ..
The Notebook ..
Somewhere in Time ..
The Green Mile ..
I Am Legend ..
Senna ..

Mentiuni:

Titanic .. cand Kate .. e pe bucata de lemn si striga "come back" si fluiera .. iar acel british sailor .. cu "turn the boat" deep stuff nu altceva ..

The Patriot .. mai multe momente .. dar cel mai deep e cel cu fetita aia blonda .. strigand .. dupa Mel Gibson "Papa" ti se zbarleste pielea pe tine si lacrimezi instant ..

cred ca e singurul film la care am plans aproape pe toata durata lui...:(
si culmea, filmele nu ma sensibilizeaza... aproape deloc. dar asta a fost ceva... :-<

Hachiko: A Dog's Story (2009)
Waterloo Bridge (1940)
Camille (1936)
Wuthering Heights (1970)
Love story (1970)
Message in a Bottle (1999)
Eight Below (2006)
Untamed Heart (1993)
Autumn in New York (2000)
Sans famille (1981)

Le feu follet
Le notti bianche

The Straight Story
The Elephant Man
Cinema Paradiso
Schindler's List

Grave of the Fireflies (Hotaru no haka) .

The Bridges of Madison County (1995)
Roman Holiday (1953)
The Green Mile (1999)
Philadelphia (1993)
The Pursuit of Happyness (2006)

The Cove

http://www.youtube.com/watch?v=4KRD8e20fBo

http://www.youtube.com/watch?v=cSiQVdq9Pns

Nu prea plang eu la filme dar la asta. Si nici nu sunt mare animal lover. Adica animalele au doua sarcini pe lumea asta: to look good on you and to be delicious. Dar la finalul lui The Cove, I was sobbing.

La Up (2009) .. am lacrimat .. la faza cand batranelul se uita prin jurnalul de aventuri .. e dragoste .. si te misca .. n-ai cum : )

On the Beach (2000)

Earthlings (2005) ti se rupe sufletul ..

Hotel Rwanda (2004)

Lord of the flies si Hachiko

Requiem for A Dream (2000)

Hello!

Ma mir ca n-a mentionat nimeni "El Laberinto del Fauno" pana acum. La ala am plans atat de tare la final incat nu mai vedeam bine ecranul :)) Si "The Fountain" mi-a starnit niste lacrimi, dar in final m-a lasat cu o stare de liniste... La polul opus e "Children of Men", la care, desi n-am plans, am stat in permanenta cu un nod in gat, din cauza atmosferei aleia sufocante si deprimante.

Si la "Click" imi dadusera lacrimile la un moment dat - si chiar nu ma asteptam. Cand am dat drumul la film am crezut ca voi vedea o comedioara light-hearted... La fel si "The Lake House" - nu mai plansesem niciodata la un chick-flick.

A da, si desigur... cand eram mica ma distrugea scena aia din "Lion King" unde Simba incearca sa-l trezeasca pe Mufasa.

Am vazut ca cineva a mentionat "Grave of the Fireflies". La ala nu numai ca n-am plans, dar m-am si enervat groaznic. Nu am putut sa simpatizez cu fratele mai mare si avand in vedere ca fetita a murit din cauza lui... singura mea reactie a fost o mare dorinta de a-l palmui pe pusti.

Iar la filmele cu animale ("Marley and Me", "Hachiko") am mare grija sa nu ma uit, ca stiu ca or sa ma deprime. Nimic mai trist ca suferinta unui copil sau a unui animal :(

Hmmm, apropo de Hotaru No Haka, fetita nu a murit din cauza fratelui. Pur si simplu in conditiile dure ale razboiului nu se putea face mare lucru (pana la urma nu reuseste sa-si salveze nici macar propria viata) . Razboiul scoate tot ce e mai rau din oameni. Nu exista compasiune, doar egoism si dorinta de a supravietui. Desigur, daca era un film american fratele salva fetita, probabil se inrola in armata si castiga de unul singur razboiul apoi traiau amandoi fericiti pana la adanci batraneti.

si apropo de filme de razboi.. cred ca s-a mai scris dar il reamintesc: The boy in the striped pyjamas (2008)... de-a dreptul cutremurator si impresionant...:(

Nici asta nu mi-a placut :)) Mi se parea ca incearca prea tare sa-l faca pe spectator sa planga. De la bun inceput stiai la ce sa te astepti... si cand tragedia a venit, nu m-a mai impresionat deloc. Plus ca nu mi s-a parut foarte bine reprezentata "prietenia" celor doi copii. Nu erau atat de "prieteni" pe cat ar fi putut fii. But then again, e un film cu buget mic, iar intentia e buna: sa readuca aminte oamenilor de ororile pe care le-au facut in trecut, din motive de mandrie si din cauza unui complex al superioritatii. Atata ca prefer din punctul asta de vedere "The Devil's Arithmetic" - care, desi e tot un film "made for TV" cu buget mic, reuseste sa captureze mult mai bine mizeria holocaustului.

La "Grave of the Fireflies" ziceam ca e vina fratelui fiindca si-a lasat mandria la inaintare si a plecat de la rudele alea care furau de la ei. Ce faceau rudele era foarte urat, intr-adevar, dar macar aveau un acoperis deasupra capului si aveau ce sa manance. Faptul ca s-a ofensat si a plecat de acolo cu sora-sa, privand-o astfel si pe ea de acel "acoperis deasupra capului", mi s-a parut de un egoism feroce - si daca nu ar fi facut asta, poate ca finalul nu ar mai fi fost unul tragic. Desigur ca nu e nicidecum un film prost - dupa cum ai spus si tu, White1, daca era facut de americani avea un final siropos-fericit - dar ziceam doar ca "tragicul" putea fi reprezentat mai bine. Daca in loc sa plece ei de bunavoie de la rude, respectivii mureau sau ii dadeau violent afara din casa, atunci da, probabil ca ar fi fost mai impresionant.

Doar opinie, desigur :P

Desigur, daca te-ai pune in locul lui putin ai gasi ca atmosfera era insuportabila in locuinta respectivelor rude. Nu cred ca mandria l-a facut sa plece, doar convingerea ca asta era lucrul cel mai bun de facut. Daca ar fi fost mandru ar mai fi furat mancare pentru sora lui? Nu cred.

paradoxal,dar cred ca e si invers.razboiul scoate si ce este bun.de fapt,cred exista simultan si compasiune si dorinta de a supravietui calcand pe cadavre, la propriu.
ultimul film pe care l-am vazut si care pe mine m-a sensibilizat a fost "o logodna foarte lunga".
daca vorbim de compasiune si umanitate,cred ca relatiile dintre cei 5 condamnati ne demonstreaza asta.iar daca vorbim de rautate,da..cred ca motivele pt.care ei au ajuns in fata Curtii Martiale sunt la polul opus.