Dar inefabilul "sictir", cum se ortografiazä corect, si mai ales ce voieste pentru ca sä însemneze...?
Prima parte o mai stiu unii, c-au cetit "Toate pânzele sus" când erau mici, dar a doua? Kudos on, under, around and beyond those who know!

Intr-adevar, mi-e cald ca am mers prin soare si devin extrem de intolerant cu dobitocii: ca atare, sa stabilim bazele unui dialog constructiv, inseamna sa accepti ca 'kudos on' nu este proper English, as I said. It is bad English, English as they speak it in Constanta.

Si, doi, cauta pe google cuvintele alea de ti le-am zis, sa nu simt ca am investit aiurea efort in tine. Cit traiesti, inveti.

am cautat ceva si te-am regasit in cele de mai jos:
flaimuc
chiomb
lud
cherapleº
motoflete

don't be shy! ... te-am mai rugat odata - fa cu ochii mai la stanga de mesaj si priveste avatarul meu!

Ai mincat lapte de tata si te-ai facut voinic.

eu n-am tata ...
permite-mi sa iti spun ca in final am aflat de ce esti asa cum esti ... eu nu pot sa o spun asa de bine ca cel pe care il citez:

Badaranii de care-am vorbit nu sunt nici ei badarani din nastere. Si
ei sunt bieti oameni la care s-a urlat si care-au fost umiliti de cand
se stiu. Au devenit scarbosi pentru ca au simtit pe pielea lor ca nu
tine sa fii dragut cu ceilalti. Pentru ca, la toate ghiseele, au
rezolvat numai urland. Pentru ca doar fiind mitocani au avansat
social, calcand peste cei blanzi.

e vorba de Mircea Cartarescu
te-am pupat dearest ambra!

Mircea Cartarescu are tata? Mircea Cartarescu e tatal tau?

nu cred ca exista cineva pe acest forum care sa simuleze prostia mai bine ca tine ... am sa mai caut dar ma indoiesc ca voi gasi...

Iau complimentul cu tot cu reversul medaliei: nu cred ca mai e cineva pe forumul asta care sa simuleze inteligenta mai bine ca tine.

sociopath - one who is affected with a personality disorder marked by antisocial behavior.
:lol:
u made my day!
u make it everyday!
:sick:

Gandalfica, linku' de mai jos nu mai are nici o legatura cu tine, dej' nu mai tre' sa raspunzi, ok?

http://www.idea.ro/revista/index.php...=1&ch=24&ar=41

mai, Ambra, tare te mai chinuie paranoia...
acum iti ridici poalele in cap si te repezi la Gaandalf. ce ai, ma, cu omu'?
linisteste-te, ca nervii fac rau la bila pe caldura asta...
uite, iti spun eu niste adevaruri. tu esti cel mai mare, no 1 planetar: cel mai mare regizor, scriitor, compozitor, cinemagist, critic de film, anglist, polemist... unic. tu si daca ajungi la o inmormantare ai vrea sa fii in centrul atentiei (asa, sa mori virtual, sa iei locul mortului), pentru ca nu suporti nici o clipa sa nu se vorbeasca admirativ dsp tine si sa nu fii iubit...
linisteste-te, multa lume te... iubeste pe acest forum...

Desigur, daca ar fi inmormintarea mea. In rest, vezi ca paranoia are alte simptome.

paranoia ta e unica, speciala... doar stii ca nu te inscrii in "parametrii normalitatii".

Hai ca m-ai gidilat frumos cu asta.

certati-va daca vreti sa va certati. dar tineti-o si voi in niste limite. sters ultimele patru mesaje cu injuraturi.

ca bine le zici... "nene iancule"

Pe nisipuri miºcãtoare
Magda MIHÃILESCU


Ce s-ar fi întâmplat dacã, într-un moment de lehamite, dupã anunþarea rezultatelor concursului de scenarii de anul trecut, când nu a primit nota de trecere, Cristi Puiu s-ar fi închis în casã, sã admire sclipirea Ursului de Aur de la Berlin ºi nu ar fi bãtut la uºa Ministerului Culturii, riscând dezaprobarea unora dintre cei mai apropiaþi colegi ai sãi? Domnul Lãzãrescu, eroul filmului sãu, ºi-ar fi prelungit agonia. Premiul Un Certain Regard de la Cannes s-ar fi dus pe alte meleaguri, iar proiectul ar fi avut soarta celor care urmeazã sã fie finanþate „la pachet”, prin decizia din toamna trecutã, de curând reactivatã, a MCC, care a descoperit cã mai dispune, totuºi, de niºte fonduri, pentru a-i susþine pe cei aflaþi sub baremul stabilit iniþial. O „revelaþie” asemãnãtoare celei a guvernului, brusc intrat în posesia banilor necesari mãririi salariilor bugetarilor, cãrora le întorsese energic spatele cu puþin timp în urmã. Mereu vigilentã, Asociaþia Cineaºtilor a dat în judecatã CNC-ul, iar acum, când intrarea în producþie a refuzaþilor, fãrã sã mai treacã prin proba unui alt concurs, a devenit iminentã, ºi-a fãcut public protestul. Justã în esenþã, ieºirea în arenã, pe mine una, m-a întristat, totuºi. Mi-a adus aminte, dacã mai era nevoie, cã aparþin, prin profesie, prin destin, unei cinematografii nu numai dramatic viciate, ci ºi vulnerabile, gata oricând sã transforme, precum în Macbeth, binele în rãu ºi frumosul în urât. Valurile succesive de erori în administrarea cinematografiei noastre, permanenta repezire la ciolan a unora, neprimenirea, ani de zile, a celor aflaþi în vârful luãrii deciziilor, bâjbâiala în gãsirea sau mãcar în translarea unor modele eficiente în alte þãri au drept efect devierea chiar ºi a celor mai bune intenþii, judecata exasperatã, la grãmadã. Stãm, mereu, pe nisipuri miºcãtoare pe a cãror suprafaþã ne este greu sã ne þinem echilibrul ºi sã gândim nuanþat. „Practicile de alocare de fonduri publice pe bazã de clientelism, trafic de influenþã ºi jocuri de culise” se pot evidenþia prin unele dintre numele proaspeþilor beneficiari, dar este cel puþin nedrept sã-i arunci în aceeaºi barcã pe Sergiu Nicolaescu ºi pe Ovidiu Bose Paºtina, pe Corneliu Vadim Tudor ºi pe Nicolae Mãrgineanu sau pe Radu Igaszag. Cu un an în urmã, unul dintre cei mai talentaþi documentariºti ai generaþiei ’80, enigmaticul Bose Paºtina, a îndrãznit ºi el sã aspire la un lungmetraj de ficþiune ºi acum se vede în tagma „profitorilor”. A trãit cu iluzia cã un proiect – Tatãl fantomã – semnat de tânãrul sãu coleg Lucian Georgescu împreunã cu Berry Gifford, nimeni altul decât scenaristul lui David Lynch, va spune ceva comisiei din care fãceau parte, pentru prima oarã, reprezentanþi ai tuturor organizaþiilor de profesioniºti. S-a înºelat. Barry Gifford a trecut cu brio de proba Cannes-ului, cu Wild at Heart (Sailor ºi Lula, Palme d’Or 1990), dar nu ºi de a noastrã. Ce ironie! Remarcabilul scenarist se poticnea la noi, dupã ce venea de unde venea. Cristi Puiu fãcea experienþa invers, se împotmolise la el acasã pentru a câºtiga afarã. Dacã dincolo de toate pârghiile ce vor fi puse de acum încolo în funcþiune, dincolo de mult sperata reconstruire a unui sistem, nu se vor gãsi, întotdeauna, oamenii în stare sã citeascã un scenariu supus aprobãrii cu onestitate ºi, deopotrivã, cu talent, cu imaginaþie, vom continua sã avem câþiva cineaºti, dar nu o cinematografie.

situatie, de altfel, asemanatoare cu cea a tineretului care pleaca in valuri prin strainataturi pentru o mai mare apreciere...fie ea si materiala

ca in politica, pana nu vor lasa laba dulaii de pe ciolan, cinematografia nu va scapa de aceasta boala

Hai sa nu mai vedem conspiratii peste tot unde nu e cazul: respectivul scenariu la The Ghost Father era super penibil.

f. misto numarul recent din Dilema, Eleganta 8)

why, thanks :oops: !
egon's got taste.
prietenii stiu.