"Felicia înainte de toate"

[Pitbull]

"Felicia înainte de toate" - Despre efectele timpului
Nici gospodină, nici gogoşari...

E lucru ştiut că, uneori, nu e nici o diferenţă între vorbele "din popor" şi cele scoase "din puţul gândirii". Nu mai ştiu cine-a emis primul inepţia cum că în curând românii vor face filme despre o gospodină care pune murături, nici cine a ţinut musai să se ilustreze la rându-i precizificând prognoza la "peste cinci ani", ceea ce eventual ar putea proiecta zisele ziceri undeva în zona folclorului - dar cu privire la absconsa lor înţelepciune, sus-menţionatele origini rămân imuabile. Orice posesor de retină şi cortex în minimele măsuri proprii supravieţuirii, indiferent dacă empatizează sau nu cu actuala noastră generaţie minimalistă, recunoaşte cel puţin existenţa conţinutului substanţial al acestor filme, ţinând de aprofundarea unor sensuri umane de mare gravitate pe care le relevă cele mai anodine realităţi ale societăţii româneşti (şi nu numai) actuale. Ceea ce li se poate reproşa, eventual, de nişte contestatari competenţi (dintre care nu fac parte, dar pentru al căror drept de a-şi expune opinia m-aş lupta fără preget, conform unui precept democratic definitoriu), sunt exclusiv elementele formale. Nu oricine poate asimila lentoarea narativă, dialogurile anodin-ultrarealiste, plan-secvenţele statice, săriturile de montaj deliberate, şi diverse alte trăsături caracteristice minimalismului - dar nici substanţa nu le poate fi negată. Poate fi, cel mult, înţeleasă prost - căci, cum bine ştim, urlă târgul de etichete gen "filme cu avorturi", "filme despre bătrâni purtaţi prin spitale", "cu sex oral la mare de 1 Mai", "despre fete care beau suc" sau "poliţişti care se uită la o casă". Sunt gata să pun pariu că foarte curând liota se va îmbogăţi cu o nouă perlă: "despre femei care pierd avionul" - de parcă ăsta ar fi subiectul "Feliciei înainte de toate". Grea treabă, asta cu aparenţele şi esenţele...!
Ca să fim totuşi drepţi, se impune să recunoaştem că filmul cuplului Rădulescu & de Raaf multora le va pune serios răbdarea la încercare. În mod firesc, de vreme ce provine din acelaşi filon stilistic şi de gen, "Felicia..." curge lent, liniar, monoton, parcă într-o deliberată sfidare a receptorilor cu orizontul de aşteptare fixat pe trepidaţia filmelor de consum. Asta nu înseamnă, totuşi, că-i lipseşte bunăvoinţa faţă de spectator - ca în cazul acelor pelicule criptice care frizează autismul. Principala atracţie, în cazul de faţă, o constituie dialogurile - nu numai de un firesc şi o dezinvoltură cum rar am mai întâlnit în filmul românesc, ci şi reuşind să reconstituie la cote maxime acel palier aparte al tâmpeniei care face comunicarea efectiv imposibilă. Întreg actul întâi, desfăşurat în apartamentul familiei Mateescu, e o succesiune densă de replici totalmente vide - cel puţin în aparenţă, căci... Insinuanţi, atenţi, metodici, Rădulescu şi de Raaf reuşesc să ne instileze tot timpul vibraţia subtilă a unui pericol insidios - ceva o să se ducă sigur dracului, că prea-s toţi trei pe dinafară: părinţii (şi nevăzuta soră), prin abulia lor totală, iar Felicia, prin apatia cu care le înghite multele aiureli ce vor duce inevitabil (previzibil chiar), la pierderea avionului.
Într-un film de construcţie clasică, momentul de la check-in ar fi fost, automat, faimosul Plot Point 1: incidentul neprevăzut care abate lucrurile de pe făgaşul lor firesc şi-i creează protagonistei o nevoie dramatică (aici, găsirea unui alt avion spre Olanda, pentru a-şi putea lua fiul din tabără, a doua zi). Cel puţin în raport cu paradigmele de tip convenţional, aşa ar fi trebuit să stea lucrurile.
Atâta doar că Răzvan Rădulescu şi Melissa de Raaf numai convenţionalisme n-au avut în vedere când au purces la scurta dar intensa odisee aeroportuară (şi nu numai - sau, mai bine zis... numai în aparenţă astfel) a Feliciei. Cu ocazia scurtei dar extrem de densei conferinţe de presă la care am participat, cei doi autori şi-au confirmat intenţia deja desprinsă din film de a nu spune povestea pierderii unui avion şi a rezolvării problemei în timp util, ci de a urmări arcul unui personaj marcat de o stranie şi aproape impalpabilă dramă interioară.
Felicia Mateescu s-a stabilit în Olanda din 1989, s-a căsătorit cu Maarten, au divorţat, l-a primit în custodie pe Marc, fiul lor de unsprezece ani, şi lucrează ca bibliotecară. O dată pe an, îşi vizitează părinţii din Bucureşti. Treptat, însă, de-a lungul timpului, s-a instalat inexorabil înstrăinarea... purtând în cazul de faţă amprenta mult mai apăsată a influenţelor unei naţiuni extrem de aparte, pe care nu poţi şi nici nu trebuie s-o scoţi vreodată dintr-ale ei - vorba aia, pe continentul nostru trăiesc două feluri de locuitori: europeni şi olandezi. S-a pus problema de ce autorii nu au ales una dintre ţările cu comunităţi româneşti masive, ca Spania, Italia, Franţa sau Germania - şi, la drept vorbind, diverşi prezumptivi coproducători de pe aceste meleaguri s-au oferit să se implice, cu condiţia ca acţiunea să se petreacă în ţara lor. Răzvan şi Melissa au rămas însă la opţiunea olandeză (culmea, fără ca din Ţara Lalelelor să fi primit nici măcar un gulden - sau, mă rog, euro... cât o să mai ţină), şi bine au făcut - nu numai în numele originalităţii, ci şi datorită mai marii distanţe umane astfel create, esenţială pentru drama personajului: o femeie însemnată de alienarea acumulată în timp...
Căci aceasta este adevărata temă a filmului: efectele timpului asupra relaţiilor între oameni. De ce pierde Felicia avionul? Fiindcă aiurita de Iulia, soră-sa, a lăsat-o-n baltă când promisese s-o ducă la Otopeni cu maşina, şi nici măcar n-a anunţat-o? Parţial. Fiindcă nici chiar un taxi nu foloseşte la mare lucru într-un Bucureşti unde, pe orice drum ai lua-o, tot bară la bară se merge? Inclusiv. Fiindcă toată dimineaţa, în timp ce-şi făcea bagajele, părinţii au bătut-o la cap cu fleacuri, tabieturi, iaurturi şi pantalonaşi? Da, şi de-asta - însă m-am întrebat în repetate rânduri, de-a lungul filmului: pe ce lume, Doamne iartă-mă, trăia Felicia asta, de n-a fost în stare să plece la timp spre aeroport? Că doar zbura an de an pe ruta Bucureşti-Amsterdam, şi-şi cunoştea bine şi părinţii, şi sora, şi oraşul. Iar întrebarea nu era doar steril-moralistă, ci şi de fond - cum putem empatiza cu nevoia dramatică a unui personaj atât de plutitor încât şi-o face efectiv manum propria? Ar fi fost o stângăcie dramaturgică flagrantă, indiscutabil - dacă era un film despre pierderea unui avion (la fel cum şi stilul disolut de viaţă al lui Dante Remus Lăzărescu ar fi riscat să anuleze premisa morală a filmului lui Cristi Puiu, dacă acolo ar fi fost vorba de periplul unui bătrân prin spitale - nu de "păcatul nepăsării"). Da, Felicia poartă în mare parte vina crizei în care ajunge - dar e greu să-i impuţi acest lucru, când adevărata motivaţie a întârzierii este de fapt un soi de lâncezeală, de lingoare, de pasivitate depresivă în care a aruncat-o destrămarea afectivă a vieţii de familie. Acel setup prelungit, în apartament, construieşte o atmosferă de mămoşenie sufocantă, insuportabilă, care în continuare va urca până la cote de-a dreptul inumane. Ca atare, Răzvan şi Melissa au ales o formulă structurală destul de riscantă: prelungind peste măsura normativă actul întâi, astfel încât twist-ul major al pierderii avionului se situează undeva între o treime din film şi jumătate, scenariştii au preferat să "dizolve" (termenul îi aparţine lui Răzvan) Plot-Point-1-ul în câteva plot-point-uri oarecare, premergătoare: tărăgănatul mic-dejun, controversele delirant de inutile de pe patul din dormitor (pantalonii cu pense, geaca, perdelele de la Petroşani), etc... Practic, în acest mod, filmul îşi pregăteşte în subsidiar adevăratul sistem de semnificaţii - povestea din interiorul poveştii. Îmi aminteşte, la un nivel esenţial, de splendidul Mid-Point al "Poliţist, adj."-ului lui Porumboiu - secvenţa "Nu te părăsesc, iubire!", care răsuceşte complet aparenta poveste poliţistă, orientând-o pe direcţia sa reală, de meditaţie asupra sensului cuvintelor.
Şi astfel, exact când credeam că ne lansăm într-o goană contra-cronometru, de tip lăzărescian sau patrutreidoist, pentru rezolvarea problemei, filmul se aşează pe adevăratul său făgaş - acela al reglării conturilor de-o viaţă între mamă şi fiică. Din păcate, formula funcţionează doar parţial, cel puţin în plan epic imediat. La un prim nivel, Felicia se zbuciumă prin aeroport să găsească o soluţie - fie un avion care s-o ducă acasă la timp, fie pe cineva care să-l ia pe Marc din tabără - în timp ce maică-sa, alături, şi taică-său, prin telefon, o tracasează non-stop cu cele mai cicălitoare tembelisme. Ecuaţia ar fi funcţionat perfect dacă şirul de tentative eşuate pe la ghişee ar fi urmat un crescendo la fel de coerent al absurdului şi al zădărniciei - fundamentând astfel terenul pentru exploziva criză familială. Cu regret, însă, sunt nevoit să observ că acel fir epic urmează o linie cam evanescentă, pierzându-şi treptat aciditatea şi acuitatea, pentru ca de la un moment dat să adaste într-o lungă şi non-dramatică aşteptare a deschiderii ghişeului Lufthansa - iar în final se va rezolva anticlimactic: pe de o parte, pur şi simplu i se reportează biletul pentru aceeaşi cursă, a doua zi; pe de altă parte, Maarten se înduplecă şi-şi ajustează programul, luându-l totuşi pe Marc din tabără, cu o noapte mai devreme. Adică, exact rezolvările preconizate din start, la care se ajunge liniar, fără nici o întorsătură semnificativă, sau măcar neaşteptată - practic, după o pregătire atât de elaborată în Actul 1, şi creşterea de tensiune din Actul 2, Plot-Point-2-ul e ca şi inexistent, astfel încât trecerea la Actul 3 se face fără dramatism, strict în baza unor stresuri acumulate. Efectele nedorite sunt două: pe de o parte, treimea finală e lipsită de acea surpriză care ar fi potenţat-o la nivelul dramatic impus de trăirile personajelor, ceea ce reduce mult din impactul monologului în care Felicia dă cărţile pe faţă; pe de altă parte, în orice film, pe lângă rolul său imediat, de vector dinamic, P.P.2-ul mai are şi menirea ca, prin ingeniozitatea mecanismului său intrinsec, să declanşeze exprimarea finală a sensurilor - iar ratarea lui le face să rămână la un nivel interior accesibil mai mult cunoscătorilor şi celor rodaţi în analiza cinematografică, decât spectatorilor cărora li se adresează; şi li se adresează, căci "Felicia înainte de toate" nu-şi propune deloc să fie un film elitist şi abscons, ci dimpotrivă: unul deschis, sensibil, uman.
Slavă Domnului, aceste calităţi i se recuperează în mare parte pe alte planuri. Se remarcă în primul rând felul cum au colaborat cei doi în departamentul regiei. De reţinut şi modul în care au ajuns aici: la conferinţa de presă, ne-au povestit că, iniţial, concepuseră scenariul, firesc, spre a-l oferi unui regisor - dar, lucrând împreună, au ajuns să vizualizeze atât de concret filmul, şi să se ataşeze aşa de mult de el, încât inevitabilul s-a produs: şi-au dorit să-l facă ei înşişi. Un pariu vizibil riscant - dar câştigat. Atât la nivel de concepţie, cât şi de realizare, regia e sobră, precisă, eficientă - fără ostentaţie, fără stridenţe sau exhibiţionisme, dar şi fără deconstructivismele uneori greu digerabile ale altor filme minimaliste sau experimentale, asumându-şi onest rolul de a servi povestea şi a-i transmite semnificaţiile. Ca formulă de colaborare, Răzvan s-a ocupat în primul rând de ceea ce se petrece în faţa camerei - mizanscena şi lucrul cu actorii - iar Melissa, de camera propriu-zisă: compoziţiile de cadru, elementele plastice, cromatica şi jocurile de lumini, etc.
Iar dacă, aşa cum arătam adineaori, imaginea filmului e atent compusă şi expresivă cu discreţie, în schimb componenta actoricească se relevă ca un adevărat tur de forţă. Pornind de la dezideratul legitim al adecvării la rol în primul rând, realizatorii au procedat la desfăşurarea castingului fără nici un fel de idei preconcepute - iar rezultatele sunt de-a dreptul impresionante: zburdalnicul Vasile Menzel, pe care-l admiram în copilărie pe scena de la Ion Creangă (şi care a fost anormal de ocolit de regisorii de film, cu câteva excepţii nesemnificative), compune acum portretul aproape translucid al unui tată bătrân, tipicar şi orgolios, care se stinge încet, devorat de un cancer pancreatic despre care "diplomaţia" interzice să se vorbească. Personajul lui creează un cuplu solid şi insolit cu mama - arhetipul cloştii-maimuţă care-şi traumatizează puii cu îmbrăţişări tiranice şi destructive, băgăreaţă şi mereu pe-alături, complet tâmpă dar cu resurse uluitoare de isteţime şi ingeniozitate ori de câte ori are şansa să facă rău din prea bune intenţii. Ileana Cernat, altă actriţă uriaşă care-mi fura ochii şi inima la Odeon, cu decenii în urmă, îşi face personajul cu o sinceritate, o spontaneitate şi mai ales o subtilitate rară, fără de care riscul căderii în caricatură grosieră ar fi fost enorm. Actriţa excelează mai ales în a menţine permanent echilibrul volatil între bunătatea maternă şi micile meschinării - arhetipul atât de cunoscut, dar şi dificil de imortalizat, al mamei care are un talent teribil de a-şi răni copiii din prea multă dragoste. Dar, desigur, marea revelaţie este Ozana Oancea, pe care mi-o amintesc din urmă cu aproape douăzeci şi cinci de ani, când era o studentă frumoasă şi promiţătoare - pentru ca de-atunci încoace să fi uitat efectiv de existenţa ei! În mâna sigură a lui Răzvan Rădulescu, Ozana reuşeşte să ducă în spinare un film ingrat de dificil, sub a cărui povară ar fi putut ceda chiar şi actori cu o experienţă incomparabil mai bogată. Falseturi nu comite, poate doar pe alocuri să fie cam stinsă şi convenţională, însă niciodată pe lângă sens - iar izbucnirea finală aduce cu adevărat lacrimi în ochi, acel monolog filmat dintr-un singur cadru, în care-i impută mamei sale tot ceea ce aceasta i-a furat în plan sufletesc. Practic, acolo se încheie sintagma filmului: Felicia îşi deplânge timpul pierdut - pierdut fiindcă alţii, care ar fi avut datoria să i-l cultive, nu şi-au găsit timp pentru asta. Tot ceea ce urmează cred că e în mare parte de prisos: sosirea Iuliei cu maşina, măcar la întoarcere s-o ia (aş fi preferat ca personajul să rămână doar sugerat, ca un "portret în absenţă", cum îl creionaseră convorbirile telefonice de pe parcurs), revenirea acasă pentru încă o noapte (acum, când buboiul s-a spart şi Felicia numai bine nu se mai poate simţi în acel decor), ultima convorbire la telefon cu Marc - conducând spre punctul final retezat, cam clişeatic (soluţie pe care aş dori-o mai bine justificată de-acum încolo, odată ce şi-a consumat ineditul şi nonconformismul). Poate mă înşel, dar simţeam finalul construit în jurul momentelor imediat următoare monologului: tensiunile şi semnificaţiile acelui cadru meritau să ne însoţească, nerăcite, minute în şir după genericul final.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
8 iunie 2010
Bucureşti, România

[Judex]

Bre, mie titlu-mi inspira un banc omu' e-nainte de toate! =))

[Pitbull]

Titlul a fost printre lucrurile care nu mi-au pläcut deloc - dar n-am mai mentionat, am considerat cä era strict o chestie de gust propriu.

[keepwalking]

titlul e telenovelistic rau de tot, pe acelasi palier cu "Sarmana Maria".

[hellsteed]

Titlul e cartezian... Omul e masura lucrurilor :D :))

[Pitbull]

Titlul continuä sä nu-mi placä (chiar si dupä ce am reväzut asearä, la premierä, filmul, care mi-a pläcut si mai mult). Dar nu-i räu deloc dacä-i interpretat telenovelistic: filmul fiind totalmente sträin respectivului gen, se creeazä un contrast ironic viabil.

[sergiuseling]

Şi ce e rău în asta? Cum spunea şi Rădulescu cu toţii trăim mici telenovele în viaţa de zi cu zi şi acest film chiar despre acest lucru e.
Doar că în filmul acesta toate acele emoţii intense chiar sunt luate din viaţa reală, nu sunt ca în telenovele unde îţi dai seama că aşa ceva e imposibil.

Filmul mi s-a părut efectiv splendid. Ştiu o mulţime de persoane care s-au regăsit în acest film.
De la pregătirile pentru plecare mai mult spunând că te grăbeşti decât efectiv să te pregăteşti până la scena de final unde toată lumea se împacă. De altfel oricât te-ai certa cu familia aproape imediat îi ierţi, Felicia şi-a iertat mama, iar fiul ei a iertat-o pe ea. De aceea era importantă scena de la final pe care Pitbull vroia să n-o vadă.

Dar cel mai mult mi-a plăcut modul în care ni se arată cum dragostea părintească cu toate bunele intenţii poate fi sufocantă şi agasantă şi mulţi tineri se vor regăsi în această ipostază.

[Pitbull]

scena de final unde toată lumea se împacă. De altfel oricât te-ai certa cu familia aproape imediat îi ierţi, Felicia şi-a iertat mama, iar fiul ei a iertat-o pe ea. De aceea era importantă scena de la final pe care Pitbull vroia să n-o vadă.
Nu neapärat. Reväzând asearä filmul, am înteles mai bine justificarea episodului final: venirea Iuliei, drumul spre casä, sosirea. Deci, nu e neapärat redundant dramaturgic, cât doar putin lungit. Cred cä dacä acea "stingere", acea falsä rezolvare, se consuma mai comprimat, efectul ar fi crescut.

[bremen1980]

Titlul e cartezian... Omul e masura lucrurilor :D :))

Mai degraba e de la Protagoras :''Omul este măsura tuturor lucrurilor, şi a celor care există precum există, şi a celor care nu există, precum nu există '' ;)

[sergiuseling]

Pitbull asta cu cât de lung ar fi trebuit să fie finalul mi se pare un detaliu, din punctul meu de vedere n-am ce să-i reproşez. Poate au vrut să arate că totul e ca la început, nimeni nu se grăbeşte, ba mai mult o replică de la final cu "lasă că avem timp" nu se potrivea cu ceva scurt.

[Pitbull]

Da, mä rog, eu fac observatia asta dintr-o perspectivä profesionalä foarte exigentä, calatä pe nuante, detalii (cum bine zici) si dozaje de mare precizie (si la "M.D.L." am avut un comentariu similar, pe ideea cä acel cadru final ar mai fi avut nevoie de trei secunde complet statice) - la care se adaugä, inevitabil, si perspectiva proprie, orizontul meu de asteptare si receptie. Nu e un verdict definitiv, ci doar o temä de analizä.
...Apropo, mi se pare foarte interesant felul cum, absolut neintentionat, mä tot trezesc fäcând trimiteri si asocieri cu "M.D.L.". Undeva, într-un strat de profunzime, cele douä filme sunt foarte asemänätoare - dar în sens bun; în sensul apartenentei la un anumit tip de viziune cinematograficä asupra realitätii contemporane, care mai are mult pânä sä se epuizeze.

[hellsteed]

Titlul e cartezian... Omul e masura lucrurilor :D :))

Mai degraba e de la Protagoras :''Omul este măsura tuturor lucrurilor, şi a celor care există precum există, şi a celor care nu există, precum nu există '' ;)


Da bremen. Dar cine se mai uita dupa greci ? :). Chiar citisem recent cateva pagini de istorie a filosofiei si am ramas mesmerized by the greeks.

[bremen1980]

Cei doi craci ai civilizatiei europene :Atena si Ierusalim.

[bremen1980]

Filmul pare interesant si incepe sa devina interesanta si tema asta a romanilor plecati afara dar care nu au reusit sa se integreze deplin .Sunt dar nu sunt in Occident.
Au plecat dezamagiti din Romania dar mai au pretentii de la aceasta .Mai spera sa gaseasca ceva schimbat in bine dar dau pe aceeasi veche acreala .

[Judex]

Pe mine nu inceteaza sa ma fascineze titlul. =))

[E.Floares]

Dupa o perioada agitata de filmari si festivaluri, am reusit sa ne adunam si-am mai facut trei cronici prea-frumoase si ne-nicolaesciene.

Iar inainte de toate este... Felicia, evident:

http://floares.blogspot.com/2010/06/cronica-felicia-inainte-de-toate_12.html

Vizionare placuta!

[bremen1980]

Ce nu-mi place la Razvan Radulescu :cartea sa ''Teodosie cel Mic '' -nu e vorba ca nu mi-a placut aceasta carte ,pot spune ca ma urit-o :-&

Ce -mi place la Razvan Radulescu : faţa lui bizară, privirea lui de om bîntuit .Pare desprind din romanele lui Kafka. Nu stiu dacă Cristi Puiu este un actor bun (n-am vazut Aurora ) dar cred ca Radulescu ar putea juca niscaiva roluri de dezradacinat .

http://www.agentiadecarte.ro/wp-content/uploads/2010/03/rrc_razvan_radulescu.jpg

[Windom]

Scuze de off topic, dar sint curios in legatura cu o chestie: doar Nicolaescu mai apare la noi pe DVD? A trecut ceva vreme de cind s-a lansat Politist, adj. si inca nimic. La fel vor sta lucrurile si cu Aurora? Sint foarte multi in Romania care nu au acces la cinema si dvd-ul e singura salvare. Chiar atit de vandabil e Serj iar cind vine vorba de ceilalti nu se merita efortul?

[StefanDo]

nu neaparat, dar nicolaescu are in spate mediapro si al sau provideo, regizorii noului val trebuie sa se descurce. aurora se lanseaza cel mai probabil pe 30 septembrie, iar pe dvd va aparea cateva luni mai tarziu

[Pitbull]

Nu, n-ai înteles - se poate discuta, dar rational, nu glandular.
Si de pe pozitii cunoscätoare - nu dupä ureche sau bucäti.
Pe cei ce fac asta, nu e nevoie sä-i jigneascä nimeni (ar fi chiar tautologic): se jignesc ei singuri.
Eu doar, cu amaru-n suflet, constat. :(

* * *

OK, back to topic:
Un articol concludent - cam prea laudativ, dar în fond adecvat (toate observatiile pozitive din el sunt justificate; päcat cä lipsesc cele critice; proportia ar fi fost cam de 80% favorabil, more or less):

În filigran - "Felicia, înainte de toate"
Fineţuri peste fineţuri

La acuzaţia că majoritatea filmelor româneşti ambiţioase seamănă între ele, Răzvan Rădulescu a răspuns odată că această impresie e la fel de adevărată cum e aceea că toţi chinezii ar semăna între ei. E adevărat că majoritatea acestor filme au în comun cîteva mari parti-pris-uri stilistice, dintre care cel mai important e parti-pris-ul pentru înregistrarea cu cît mai puţine întreruperi a evenimentelor narative, în locul filmării lor pe bucăţi şi asamblării lor la montaj, dar în interiorul acestei opţiuni există diferenţe importante între un autor şi altul. Într-un cinema care se lipseşte de contribuţia montajului, cuvîntul de ordine e mizanscena: sculptarea unor acţiuni dramatice continue în timp şi spaţiu. Filmul co-regizat de Melissa de Raaf şi Rădulescu, Felicia, înainte de toate (un dublu debut), e remarcabil din acest punct de vedere. Nu conţine tururi de forţă coregrafice (de pildă, vreo secvenţă cu, să zicem, zece actori învîrtindu-se în acelaşi timp prin cadru), dar tot coregrafiat se cheamă că e - şi cu mare subtilitate - pînă la cele mai mărunte relaţii ale actorilor cu obiectele de recuzită. Calitatea mizanscenei poate fi constatată cel mai bine într-o secvenţă în care patru personaje stau la masă într-o cafenea de pe aeroportul Otopeni. E vorba de Felicia (40 de ani), care tocmai a pierdut avionul, de mama ei (vreo 60 de ani), de o altă cucoană, veche cunoştinţă de-a mamei Feliciei, cu care s-a reîntîlnit întîmplător pe aeroport, şi de soţul acesteia. Cele două cucoane încep să-şi povestească una alteia ce mai fac, de fapt întrecîndu-se subtil în succese. Ajung şi la arătatul de fotografii cu nepoţei (mama Feliciei către Felicia: "Scoate-l şi tu pe Marc!"). E o secvenţă foarte densă, comică, dar şi "dificilă" emoţional (iritată de maică-sa, Felicia o sabotează în faţa celeilalte cucoane revelînd că taică-su e bolnav de cancer - o veste nouă şi pentru spectator - şi mai şi răstindu-se la acesta atunci cînd el o sună ca s-o anunţe că o poate ajuta cu relaţiile lui), iar faptul că e filmată în cadre lungi, în care îi vedem tot timpul pe toţi patru, în care acţiunile şi reacţiunile sînt simultan prezente (montajul le-ar face succesive), contribuie la densitatea ei. A trebuit s-o văd de trei ori ca să descopăr semnalul discret ("nu te băga") pe care-l primeşte la un moment dat cealaltă cucoană de la soţul ei. Şi filmul e plin de asemenea fineţuri: e lucrat în filigran. Este şi foarte atrăgător cromatic. O bună parte din acţiune se petrece pe aeroport, unde Felicia şi mama ei umblă de la un ghişeu la altul (Felicia trebuie să ajungă neapărat la ea acasă, în Olanda, ca să-şi ia copilul din tabără), şi, într-o bună parte din cadrele cu ele, fundalul e în unsharf (adică în ceaţă), ceea ce face ca albastrurile şi galbenurile de care e plin aeroportul să se amestece, între ele şi cu culorile mai vii ale cîte unui bagaj. În centrul acestui design cromatic pare să stea haina Feliciei: un palton maro pe care sînt aplicate fire galbene, roşii, albastre, răsucite unele în jurul altora. Fineţuri peste fineţuri.

În interpretarea Ozanei Oancea, Felicia are cîte un alt mod de a relaţiona cu fiecare om din viaţa ei: cu maică-sa e iritabilă, cu taică-su e protectoare, cu prietena pe care o sună în Olanda e mai hlizită, mai fetiţoasă (dar imediat cum încheie convorbirea vedem că s-a prefăcut) etc. E o prezenţă fizică spectaculoasă: înaltă, elegantă, rezervată - o persoană care nu deschide prea des supapele. Ne aşteptăm ca, pînă la sfîrşitul filmului, o supapă să sară, dar, atunci cînd lucrul ăsta se întîmplă (cînd începe să ţipe la maică-sa), nu sîntem pregătiţi pentru cantitatea de nefericire care se deversează şi din care doar o mică parte e imputabilă în mod direct - şi raţional - maică-sii: toată viaţa Feliciei trece prin faţa ochilor noştri ca un tren de noapte - o serie de fulguraţii, de întrezăriri, în fiecare compartiment cîte o scenă indistinctă care, în lumina crudă care o scaldă, pare să fugă într-o direcţie greşită. Ceea ce-şi propun aici de Raaf şi Rădulescu (să reveleze un personaj printr-o situaţie de criză) e destul de clasic în comparaţie cu ceea ce-şi propune, de pildă, Porumboiu în Poliţist, adjectiv, dar s-ar putea ca dramaturgia lor să depăşească în delicateţe tot ce s-a mai făcut la noi, în ultimii ani, în zona realismului psihologic (şi s-au făcut cîteva lucruri bune, de regulă tot cu contribuţia lui Rădulescu). Aşa cum observă Irina Trocan în cronica ei de pe LiterNet, presiunile exterioare asupra nervilor Feliciei (din categoria ghişee închise, funcţionari antipatici) sînt date şi ţinute la minimum, pentru a nu bruia dinamica esenţială dintre ea şi maică-sa. Iar dinamica asta nu constă într-o escaladă susţinută a enervărilor (deşi mama, interpretată de Ileana Cernat, e echipată ideal pentru aşa ceva: are o voce minunată de convalescentă, numai bună pentru îngrijorări ineficiente şi pentru şantaje sentimentale), ci e mai degrabă una de tip flux-reflux, controlată de bună creştere, de prudenţă, de simţul vinovăţiei şi chiar de simţul umorului.

http://www.dilemaveche.ro/sectiune/film/articol/filigran

[gionloc]

nu am apucat sa scriu o poveste de sine statatoare despre film, ca am tot umblat de colo-colo. mie filmul nu mi-a placut, il consider slab, neimplinit. si, pina una-alta, asta incercam sa arat in rindurile scrise pentru liternet in timpul tiffului. ideile astea o sa le asez (ceva mai ingrijit, cu mai multe exemple) si in cronica dedicata filmului:


Felicia, înainte de toate este primul film în elaborarea căruia Răzvan Rădulescu semnează şi regia, alături de Melissa de Raaf, nu numai scenariul. Felicia nu este un film împlinit. Felicia trebuie să se întoarcă în Olanda după o vizită de o săptămînă la părinţi. Trăieşte acolo de douăzeci de ani, a fost căsătorită cu un olandez, Maarten, de care a divorţat de ceva vreme, au împreună un băiat, Marc, pe care Felicia trebuie să îl ia din tabără următoarea zi. În ceea ce priveşte întoarcerea în Olanda, lucrurile nu decurg ca la carte, astfel că Felicia are de rezolvat o serie de probleme stringente.

Problema filmului stă în felul în care îşi derulează povestea: se artificializează necontenit prin minuţiozitatea pe care o etalează în fiecare secvenţă. Discuţii de familie, cicăleli necontenite, contre, atît de atent luate sub lupă, cu o dorinţă de cuprindere a universalului atît de mare (altfel spus, cu o dorinţă atît de mare de a cuprinde toate situaţiile umane posibile în imaginile de pe ecran), încît secvenţele se descompun precum un puzzle aruncat în aer fără a avea piesele lipite unele de altele. Filmul vrea să fie uman, vrea să reproducă intimitatea căminului, a relaţiei părinte-copil - pentru a-i arăta adevărata natură. După cum ştim de la Freud, sau din piesa Mother a celor de la Pink Floyd, relaţia părinte-copil presupune o dialectică stăpîn-sclav în măsura în care părintele ştie deja tot din start. Asta e şi miza filmului, să dezbrace această relaţie de făţărnicie, să pună spectatorul faţă în faţă cu propria nemernicie, fiindcă s-ar putea să ajungem cu toţii acolo, în postura de părinte. Dar nu reuşeşte să convingă în această aventură. Prin ceea ce spun caracterele de pe ecran, prin insistenţa cu care sînt îngroşate situaţiile – fie prin lungirea excesivă a fiecărui moment, fie prin repetiţia aceluiaşi tip de replici, fie prin izbucniri deplasate ale personajelor, deplasate în relaţie cu restul întîmplărilor de pe ecran -, secvenţele filmului aduc în prim plan personaje bigger than life, persoanje pe care nu le poţi crede întotdeauna în situaţiile prezentate. Paradoxul pe care l-am trăit la această proiecţie e de a înţelege (şi de a şti) că în realitate ideile despre care vorbeşte filmul sînt valide, însă în povestea de pe ecran, în felul în care curge ea, sînt greu de acceptat.

Cînd ai pe platou o actriţă atît de bună cum e Ozana Oancea (ea însăşi o dovedeşte în Captivi de Crăciun şi în momente din Felicia), dacă ea ratează anumite replici, dacă nu e convingătoare într-o situaţie, problema trebuie să fie în replici şi în felul în care acestea sînt legate de realitatea internă a lumii pe care o zugrăveşte filmul. Iar Ozana Oancea e neconvingătoare în două pasaje esenţiale ale filmului: în reacţiile pe care le are în aeroport cînd află că a fost închisă îmbarcarea pentru Amsterdam şi în felul în care îi spune mamei sale păsul de o viaţă. În acelaşi timp, în această secvenţă de final mama Feliciei este absolut terminată ca personaj fără ca filmul să ofere motivaţia necesară pentru a valida această atitudine. Nu poţi cere spectatorului să umple cu situaţii exterioare filmului diferenţa sentimentală negativă care să ducă la o asemenea izbucnire, prin care nu numai personajul este desfiinţat, ci însăşi ideea de mamă. Din cauza aceloraşi considerente, şi cheia realistă a filmului e alterată. Rădulescu şi de Raaf lucrează cu timpul şi ritmul real al întîmplărilor prezentate, vor să surprindă faptele aşa cum ar fi ele în realitate, să le observe şi – inevitabil, ca în orice act care implică aparatul de filmat şi privirea – să le descompună. Doar că în măsura în care situaţiile nu conving, metoda nu va convinge nici atît.

[Pitbull]

Bine, cum zici tu.

* * *

Putem continua discutia, vä rog?
Despre "Felicia înainte de toate"...
...dacä se poate.

* * *

L.E.
Abia acum am observat cronica lui Gionloc.
Respectabilä, dar finalizatä gresit, dupä pärerea mea.
Sau, altfel spus: analizä foarte corectä, concluzii eronate.
De ce?
Fiindcä sunt partiale si nesistemice - päcatul tipic al lui Lucian, remarcat si la alte filme asupra cärora opiniile noastre nu s-au potrivit (îmi vin în minte "Nunta mutä", "Ho ho ho" si, partial, "Nuntä în Basarabia" - pe care el l-a desfiintat total, iar eu, nu färä a-i recunoaste si unele merite minore.)
Chestia e cä Gionloc, chiar având dreptate în majoritatea observatiilor lui luate punctual, falseazä prin omiterea multor alte aspecte importante, care se asociazä compensator (sau chiar justificativ, oarecum) cu acele neîmpliniri. (Nu e vorba doar de simplistul "vede doar defectele", ci de o anumitä tarä de viziune în raport cu ansamblul ca sistem, ca sumä mai mare decât totalul pärtilor.)
In orice caz, ne oferä un exemplu de a critica onorabil si corect un film bun.
Aviz amatorilor - si profesionistilor (diletantilor, mai bine nu).

* * *

A, si, apropo (...apropo de logicä - sau de lipsa dânsei):
Daca excelentele scenarii "Amatorul" si "Megatron" ar fi fost scrise de Neuptolem sau de Mirodoni sau de Dansatorul_polimorf, aceste filme ar fi lipsit.
(Cä de cronici, ce sä mai vorbim...?)

[gionloc]

Abia acum am observat cronica lui Gionloc.
Respectabilä, dar finalizatä gresit, dupä pärerea mea.
Sau, altfel spus: analizä foarte corectä, concluzii eronate.

s-ar putea sa intelegem diferit raportarea la sistem, sau privirea sistemica.
pentru mine treaba asta - sistematizarea, judecarea intregului prin parti si a partilor prin raportare la intreg - se petrece inainte de a incepe sa scriu. si incerc sa pun in balanta realizarile si neajunsurile.
in analiza propriu-zisa, in ceea ce scriu, nu mai apare toata punerea asta in balanta. apare rezultatul ei. iar rezultatul e ceea ce ramine din toata analiza prealabila, cu aplicare pe structura argumentativa a filmului: ce urmareste el, cum urmareste ceea ce urmareste, ce obtine din ceea ce urmareste. ma intereseaza cit de solid e fondul problemei discutate in proiect (urmaresc cit de bine e crescuta povestea in raport cu ceea ce ea propune si in raport cu concluziile ei) si ma intereseaza care e forma pe care o primeste fondul cela (cum materia e organizata estetic). la fel de important e si angajamentul discursiv al autorului, una e Transformers, alta e Das weisse Band. dar, cu toate acestea, in fiecare caz exista norme dupa care sa diferentiezi reusita de nereusita in raport cu enuntarea propusa.

felicia sufera destul de mult la capitolul coerenta in raport cu sine - ceea ce o sa incerc sa arat in cronica. daca punctul culminant al filmului e discutia pe care o are felicia cu mama sa in final, daca ala e ''pumnul'' narativ al filmului, atunci ala devine important pentru mine - esenta filmului acolo e - tre sa vedem daca esenta asta e ancorata cumsecade, daca in film sint pilonii care sa sustina sentinta din film. eu nu i-am gasit decit partial. citeva lipsuri am aratat in rindurile de mai sus, citeva o sa mai adaug. or' daca podul nu e bine sustinut, chiar daca pare un pod solid dela distanta, trenul tot pica in riu.

cu nunta muta, concertul (parca) si nunta in basarabia cred ca diferenta de opinie dintre noi vine din felul in care privim ridicolul si prostul gust, de fapt din limitele peste care lucrurile devin de prost gust sau devin ridicole. nu pot ride la orice si nu pot acepta orice timpenie drept gluma.

[Pitbull]

Remarc douä lucruri semnificative:
Folosim paradigme analitice similare, pe care însä le concretizäm destul de diferit - lucru foarte firesc, de altfel; dar principalul rezultat este cä nivelul täu de exigentä e mult mai mare decât al meu (si, as zice, exagerat); acelasi repros i-l fac si lui Gorzo, în unele cazuri. Cred cä modul meu de a mä raporta la întreg, atât pe axa narativä (cap-coadä), cât si pe relatia intentii-realizäri, e mai prielnic unor concluzii echilibrate.
Privitor la problema prostului gust, pe care o abordezi în final, cred cä din nou avem de-a face cu douä niveluri de asteptare diferite. Recunosc, eu sunt deschis spre multe elemente de vulgaritate autoreferentialä, cärora le accept si le savurez umorul. De exemplu, numeroase bancuri care mä amuzä copios, cum ar fi äla:
Douä vaci croseteazä pe un gard. Trec în zbor doi elefanti, si unul zice: "Uite, mä ce vaci proaste!" la care o vacä-i räspunde: "Mä-ta-i bou."
Evident, e grobian si simplist - dar mä face mereu sä mä präpädesc de râs.
(Iar filme ca "Nunta mutä", "Ho ho ho", "Concertul" sau "Nuntä în Basarabia", sunt mult mai presus de acest nivel - orice s-ar zice...!)
Revenind la "Felicia...": cred cä podul din comparatia ta ar scârtâi pe alocuri, i s-ar zdrumica unele suruburi si piulite... Dar, per ansamblu, multe trenuri ar trece peste el nevätämate! Multe, adicä toate - cä nicicând nu s-ar präbusi.

[gionloc]

Revenind la "Felicia...": cred cä podul din comparatia ta ar scârtâi pe alocuri, i s-ar zdrumica unele piulite... Dar, per ansamblu, multe trenuri ar trece peste el nevätämate! Multe, adicä toate - cä nicicând nu s-ar präbusi.
:))



apropo de banc, asta ii destul de simpatic,
da' sa fim seriosi ca asa ceva nu vezi in nunta in basarabia &co.

acolo barbatii se pisa in rind si vorbesc numai rahaturi, basinile circula in lant si alte grozavii. nu-i vorba de conservatorism, ii vorba de motivatia logica pe care o au acele clipe in film.
brown bunny e un film bun, de exemplu. ex-drummer la fel.

cit priveste prostul gust autoreferential - creca deja vorbim despre planet terror, death proof si, probabil, despre machete!

[Pitbull]

Categoric, pentru mine "Nuntä în Basarabia" face notä disparatä fatä de celelalte. Zic asa:
"Concertul" = excelent, cu mici lipsuri; nota 8+
"Nuntä mutä" = foarte bun, cu unele lipsuri; nota 7+
"Ho, ho, ho" = mediu, cu calitäti si defecte; nota 6-7
"Nuntä în Basarabia" = slab, cu mici calitäti, nota 5-
(Acuma, sigur, n-as vrea sä dezvoltäm ditamai off-topicul de-aicea... Erau doar niste exemple...)

[dansatorul_polimorf]

Vad ca in fragmentul expus, mai sus, se foloseste "a agasa" de sase ori in jumatate de minut. Banuiesc ca nu e ceva intimplator, pentru ca ar fi prea idiotic. Indiferent ca scenaristul chiar a vrut sa agaseze, procedeul folosit este prost. In loc sa agaseze personajul, te agaseaza procedeul folosit ca sa te agaseze. Agagasez?

[vds]

Ok, am vazut ieri filmul si mi s-a parut foarte bun, cu toate ca subiectul nu e chiar genul meu. Povestea se construieste frumos, se bat apropouri subtile, aflam detalii despre trecut / nivel cultural si educativ / starea sociala, etc. Felicia este o fata de familie buna (mama doctor, tata autoritar dar devenit moale la batranete, din cauza bolii), cu pian in casa, carti peste carti, plecata in Olanda in 89 (foarte inspirata alegerea Olandei, se debaraseaza complet de Spania / Italia, tocmai ca Felicia sa intre in alta categorie). Ea nu este preferata mamei (Iulia este "fata realizata" a familiei), dupa 20 de ani de trait in Olanda se simte ca o musafira in propria casa, este mai atasata de tatal ei, care este macinat de boala. Background-ul Feliciei este foarte zbuciumat, o casnicie ratata, ramasa singura cu un copil, zeci de mii de euro cheltuiti cu psihanalistii.

Lentoarea cu care decurge totul enerveaza inclusiv spectatorul, "ritualurile" acelea de acasa, de la aeroport, modul batranesc de comportare al mamei, aglomeratia excesiva, toate intarziind-o pe Felicia. Evenimentele principale din film (nesosirea surorii, pierderea avionului, problema cu Marc) nu fac decat sa puna sare pe rana, sa puna capac. Parca se amorseaza usor usor explozia finala (scena cu cearta). Cand rabufneste, Felicia spune tot, nu iarta nimic, nu se gandeste la repercusiuni, da drumul la robinetul cu amaraciune, la tot ce-a adunat de-a lungul vietii.

Finalul incheie "frumos" filmul, o incheiere facuta pentru a satisface publicul, dupa parerea mea, dar care nu dezamageste.



Si acum haideti sa discutam. Sa va povestesc. Am avut impresia ca filmul se va incheia tragic. Se adunau asa elemente care dadeau de banuit. Tatal Feliciei a baut cafea, desi nu avea voie, avea probleme cu inima, s-a consumat cu pierderea avionului, Felicia s-a certat cu el la telefon, este sunat de mai multe ori dupa aceea, dar nu raspunde, desi nu avea unde sa plece de acasa. Deja de cand am vazut ca nu raspunde prima data m-am gandit la o nenorocire, la un atac de cord, la orice numai la bine nu. Si vedeam ca nu raspunde si nu raspunde si filmul nu se termina. In mod normal, daca n-ar fi fost ideea asta cu tatal, as fi incheiat demult filmul, nici n-ar mai fi trebuit sa apara Iulia cu sotul ei. Cand am vazut ca nu se termina nici cu filmarea aia deschisa de pe masina, la Baneasa, am zis "clar"... Ajung acasa, urca pe scari, cauta cheile, nu le gasesc (mama ii daduse sotului cheile cand a plecat), batranul era incuiat in casa, bat la usa, ma asteptam sa vad ca sparg usa, sa il vad pe batran lesinat langa telefon, dar nu. El deschide frumos usa, cu o fata bosumflata de batranel suparat, probabil de-aia nu raspunsese nici la telefon.

Oare regizorii chiar au vrut sa existe chestia asta? Daca da, ar exista astfel o explicatie pentru iesirea din sfera minimalista a finalului alta decat satisfacerea publicului cu un happy end. A mai sesizat cineva asta? Sau sunt singurul nebun? :)

[corinka]

Felicia înainte de toate... Când aud titlul ăsta, următorul titlu care îmi vine în minte este Angela merge mai departe. Nu pot să nu le asociez.

[keepwalking]

am vazut filmul, in sfarsit, pe hbo, in seara asta.

in mare, impresia mea ramane la fel ca si cea exprimata inainte de a-l vedea.
platitudini care nu transmit nimic.
jumatate din film se vorbeste la telefon.
cel putin primele 20 de minute se vorbeste non stop.
apoi, nu se pleaca de nicaieri si nu se ajunge nicaieri.
multe stangacii in scenariu, cateva fortari amatoricesti.
nu stim de ce mama si felicia sunt in conflict.
de ce acest conflict are loc dupa 20 de ani de cand felicia e plecata? de ce tocmai acum?
de ce, dupa ce a stat 7 zile in bucuresti, timp berechet pentru a discuta orice, felicia si mama au abia in ultima zi, in ultima jumatate de ora, un amplu dialog despre relatia dintre ele?
apoi, asa cum am zis, lucruri fortate.
de pilda, dialogul prin telefon dintre felicia si taica-sau, in care ea repeta ce spune el in receptor, cu autoritatea aeronautica, cu comunistii, etc.
ne reda noua, spectatorilor, ceea ce spune taica-sau.
in mod normal, in mod real, nimeni nu repeta asa ceva intr-o discutie telefonica.
adica eu ii spun lui cutare: "vezi ca am vorbit cu directorul ionescu sa iti rezolve problema", iar ala imi repeta in receptor: "ai vorbit cu directorul ionescu sa imi rezolve problema".
in fine..
personajul tatalui e penibil...cu copilul care trebuie sa invete limba tarii, cu catarama pe care a reparat-o...iar scena aia, cand o imbratiseaza pe felicia si se intorc amandoi cu fatza spre aparat, el cu capul pe pieptul ei, e leit de bollywood sau de televisa, mai lipsea si o adiere de vant si o muzica trista.
regie inexistenta.
douazeci de cadre tot filmul, toate fixe.
filmul e intepenit pe trepied, personajele doar vorbesc si eventual fac doi-trei pasi in stanga - dreapta.
personajul mamei e artificial.
am inteles ce s-a vrut, ca ea sa fie "agasanta", dar s-a pedalat prea mult pe ideea asta, de parca ar fi trebuit sa ne intre bine in cap ca ea e o scorpie.
ok, faci doua - scene in care mama e bagacioasa si te scoate din sarite, dar nu tot filmul!
in fine, scenariul nu e chiar rau, dar e fad si extrem de previzibil.

[keepwalking]

iar acum il invit pe pit sa discutam despre film.
l-am vazut, asadar sunt in tema:)
fireste, daca mai are curaj:)

[Pitbull]

Multumesc, nu.
Recunosc: nu am curaj sä-mi exprim opinia despre comentariile tale de mai sus, dupä ce ti-am acceptat mesajul privat de reconciliere. Ar însemna sä stric totul.
N-ai väzut cä mä abtin sä intervin si în topicul anti-critici de la Cafenea?
Mai bine lasä...

[keepwalking]

Multumesc, nu.
Recunosc: nu am curaj sä-mi exprim opinia despre comentariile tale de mai sus, dupä ce ti-am acceptat mesajul privat de reconciliere. Ar însemna sä stric totul.
N-ai väzut cä mä abtin sä intervin si în topicul anti-critici de la Cafenea?
Mai bine lasä...

pai ce legatura are una cu alta?
chiar nu se pot purta discutii fara a se lua totul in nume personal?
in fine, cum vrei tu...

[keepwalking]

bun, pit nu vrea.
se inscrie altcineva la cuvant?

[rvn]

m-as inscrie eu, dar cred ca o fac degeaba...
ma pomenesc cu mesajul sters....sau mai rau: cu galeti de injuraturi si cuvinte triviale...
asa ca...renunt.

[keepwalking]

ok, altcineva?

[rvn]

cred ca de data asta ai ramas singur, keep.
imi pare rau pentru tine.
mistocareala ieftina nu era menita sa te jigneasca, ci din contra, sa-ti deschida ochii.
ai inteles prea tarziu.

[keepwalking]

daca nu fac parte din tabara voastra, asta nu inseamna deloc ca sunt singur:)

[keepwalking]

bine, sa inteleg ca filmul nu e intr-atat de interesant incat sa merite o discutie.
am inchis si subiectul asta.

[Pitbull]

Filmul a fost deja discutat în peste 130 de mesaje.
Poate cä nimeni nu are motive sä repete ceea ce a mai spus.

[c.ghevara]

Am văzut abia ieri ”Felicia înainte de toate”, graţie HBO. E greu de înţeles de ce e nevoie de un lung metraj de două ore pentru o idee care putea fi exprimată în 20, 30 de minute! Sunt lucruri care seamănă mult cu realitatea, dar care e relevanţa lor? Punctul maxim al filmului e izbucnirea Feliciei. Pentru asta am aşteptat şi înghiţit atâtea nimicuri? Ca să înţelegem că despre revolta asta e vorba am aşteptat atâtea zeci de minute?
Toate chestiile colaterale, discuţia despre limba română a nepotului, cu taximetristul, despre cip-ul paşaportului, întâlnirea cu diriginta, problema Iuliei (sora Feliciei), nesfârşitele conversaţii telefonice, te duc pe câmpii foarte departe de tema şi momentul final - revolta Feliciei, problema relaţiei mamă - fiică.
Problema majoră mi se pare lipsa de relevanţă a dialogurilor şi a acţiunii, aproape inexistentă. Pe mine nu mă încântă scenariul. Ne face martori la tot felul de nimicuri care puteau fi relatate altfel - de ex. prin dialogul dintre personaje, că şi aşa vorbesc verzi şi uscate. De pildă, nu trebuie să-l vedem pe tată cinci minute la telefon pentru un taxi, ci putea relata Feliciei ”Abia am găsit un taxi”. Ce sens avea să auzim că mai dă adresa, că spune că e familia Mateescu şi un nr. de telefon? Cât de relevant e în film că firma de taxi îşi verifică clienţii înainte de a prelua comanda? Cât de relevant e că fosta dirigintă are sau nu pix, mai are sau nu nr. de telefon al mamei, iar ea să-i dicteze nr. de telefon, ”cu 01 în faţă” etc. E plin de chestii din astea care consumă timpul. Uite, de pildă, ce mare lucru aduce în ideea filmului, întâlnirea cu fosta dirigintă şi cu Şuşu? Sunt două personaje care apar, pur şi simplu, iar apoi timpul consumat e mai mult pentru caracterizarea lor. Nu prea au treabă nici cu acţiunea, nici cu caracterizarea personajelor principale. Personajele sunt cât pentru un scurt metraj.
Da, unele mici dialoguri sună ca în realitate, şi atât. E un film lălăit, construit strict pe nişte dialoguri, 90% irelevante. Îşi mai aminteşte cineva o replică? Una care să ţi se lipească de memorie, să merite să fie reţinută? În vreo două locuri se repetă replici. De exemplu Felicia îi spune ceva şoferului în taxi. Apoi repetă în secvenţa imediat următoare, după ce au coborât. Mi-e teamă că sunt mici gafe, nu vreo intenţie a regizorului.
Era vreo problemă dacă era un scurt metraj început de la sosirea pe aeroport? Pierdea spectatorul ceva? ”Felicia...” mi se pare că suferă din cauza lipsei de discernământ a regizorului. O poveste neinteresantă, exprimată groaznic de plicticos.
A fost finanţat de CNC? Bani aruncaţi pe fereastră.

[keepwalking]

pai au trecut vreo 7 minute pana s-a sculat Felicia din pat, dimineata.
apoi vreo trei convorbiri telefonice in olandeza.
aseara m-am ridicat de la televizor in minutul 17, cand tocmai se terminase o astfel de convorbire si am revenit in minutul 28, si, cand colo, ce sa vezi? alta convorbire telefonica.
cred ca au fost peste patruzeci de dialoguri telefonice in filmul asta.
felicia - martin, martin - felicia, felicia - iulia, tata - taxi, felicia - tata, felicia - mark.
ce-i drept, au fost si vreo doua apeluri pierdute, din fericire:)

[c.ghevara]

Nu am ratat nimic, nici o secundă. Nu găsesc explicaţie plauzibilă pentru convorbirile telefonice interminabile. Nu mi-a plăcut filmul. Pentru mine, un film bun e unul pe care îmi doresc să-l revăd. În afara curiozităţii de a-l diseca, nu găsesc nici un singur argument pentru a-l mai suporta încă o dată. Emoţional, nu mi-a spus nimic. Intelectual, tot aşa. Mi-e foarte greu să accept că asta ar fi direcţia în care trebuie să se îndrepte cinematografia românească.

[keepwalking]

totusi, poate cineva sa-mi explice de ce a fost nevoie de doi regizori pentru a filma:

1 - interiorul unei sufragerii.
2 - interiorul unui taxi.
si
3 - interiorul unei sali de asteptare a unui aeroport?

[c.ghevara]

Cred că a fost doar aşa, ca să fie mai interesant. Hai, vino în filmul meu, tu mă chemi în filmul tău...
Distractiv e că filmul are 7,8 stele din 10 posibile pe imdb. :)) Nici nu vreau să mă gândesc ce alte filme mari au mai puţin. :D

Câteva date, sumare, dar interesante: buget, locaţii, timp de filmare, synopsis, statement.

http://www.festival-cannes.com/en/cinefoundation/ficheFilmAtelier/id/10799159/year/2008.html

[hellsteed]

Din ce-am vazut intr-un interviu cu Razvan , s-a mers pe ideea , daca am lucrat impreuna la scenariu , lucram impreuna si la regie , desi pana la urma e doar o chestie de who to give credits for. De Raaf a avut un aport mai mare la regie , confirmat si de Razvan , daca bine imi amintesc.
Pana la urma ei au avut toata libertatea de miscare.

[keepwalking]

de raaf o fi scris replicile in olandeza, alea criptate pentru publicul roman:)
nu stiu, am vaga senzatie ca filmul asta n-a fost altceva decat un moft al lui de raaf.
altfel, zau, nu-i vad locul in schema.

[c.ghevara]

Am mai găsit nişte date. Iniţial, am căutat informaţii despre de Raaf.

http://www.pariscinema.org/data/document/first-all-felicia.pdf

E interesant să comparăm ce presupunea regizorul că vrea de la film, cu ceea ce a ieşit. Cred că ar fi foarte interesant şi instructiv de citit scenariul.

[Pitbull]

Din ce-am vazut intr-un interviu cu Razvan , s-a mers pe ideea , daca am lucrat impreuna la scenariu , lucram impreuna si la regie , desi pana la urma e doar o chestie de who to give credits for. De Raaf a avut un aport mai mare la regie , confirmat si de Razvan , daca bine imi amintesc.
Pana la urma ei au avut toata libertatea de miscare.
Intr-adevär, Räzvan si Melissa au scris scenariul având în vedere gäsirea ulterioarä unui regisor care sä-l filmeze - dar, pe parcurs, viziunea lor cinematograficä s-a cristalizat îndeajuns (deopotrivä cu atasamentul fatä de poveste) pentru a ajunge la preferinta de a face chiar ei regia. In timpul filmärilor, Räzvan s-a ocupat mai mult de lucrul cu actorii, iar Melissa, de decupaj.
In rest... Hellsteed, mä bucur cä mi-ai oferit o deschidere rezonabilä de a interveni; pot întelege anumite pulsiuni de a se încerca ironizarea un film foarte bun (poate fi un exercitiu intelectual înviorätor - l-am practicat si eu uneori), dar sugerez cu respect sä se tindä spre a se folosi nu mistoul ieftin, ci umorul de calitate (dacä se poate; dacä nu... ok, o înteleg si pe asta).

[keepwalking]

Pit,
de ce nu ni te alaturi, intr-o discutie constructiva vizavi de acest film?

[rvn]

Pit,
de ce nu ni te alaturi, intr-o discutie constructiva vizavi de acest film?

intrebare fara sens.
de azi dimineata,tu si c., "desfiintati" un film pe care el il considera unul dintre cele mai bune ale anului.poti deduce asta si din cronica lui postata acum 3 luni si din nenumaratele incercari de a arata asta.
schimba tactica, keppy, daca-mi permiti un sfat.

[keepwalking]

mie imi pare ca pit nu prea are argumente in fata unor oameni care au vazut filmul si sunt de pareri contrare cu ale lui.
sigur, cand eu nu-l vazusem inca, era foarte sigur si arogant.
si moralist pe deasupra.
acum, tace si refuza dialogul.
ba introduce si diverse aluzii la "mistouri ieftine".
asta e modul lui de a discuta despre un film?

[rvn]

ai mai dres nitel mujdeiul..
dar...ntz.

[c.ghevara]

Nu e vorba de mişto ieftin sau scump. Nu e uşor să faci un film. Nici măcar unul prost. De aceea, eu unul nu intenţionez să-mi bat joc de un creator. El, săracul, nu merită aşa ceva. Îi e suficient că trebuie să-şi gestioneze, cumva, insuccesul şi dezamăgirea. Asta, dacă e băiat deştept şi nu-şi imaginează că a produs o capodoperă, doar pentru că aşa scrie criticul X sau criticul Y.

[keepwalking]

che,

perfect de acord!
eu asta vreau sa scot in evidenta de multa vreme.
nu ma deranjeaza astfel de filme, cat impresia autorilor ca au facut o capodopera.
si nu schiteaza nici un gest prin care sa-si recunoasca, macar in parte, esecul.
asta ma irita, lipsa de modestie si de fair play.

[rvn]

Asta, dacă e băiat deştept şi nu-şi imaginează că a produs o capodoperă, doar pentru că aşa scrie criticul X sau criticul Y.

Doamne Dumnezeule!
Dar c. ,cine crezi tu ca isi inchipuie asa ceva?
Tu ai impresia ca un cineast ancorat in realitatea zilei pe care o traim si in cunostinta de cauza in ceea ce priveste starea de fapt a cinema-ului romanesc, se poate imbata cu apa rece?
Hai,sa fim seriosi!
Critica de film in Romania nu are cum sa influenteze asa de tare nici publicul neavizat, nici pe cel avizat si nici macar pe autorii respectivei productii.
Asta e un banc.

[rvn]

si nu schiteaza nici un gest prin care sa-si recunoasca, macar in parte, esecul.
asta ma irita, lipsa de modestie si de fair play.

tu ai recunoscut, keep? vreau sa stiu ce gest ai schitat tu!

[keepwalking]

si nu schiteaza nici un gest prin care sa-si recunoasca, macar in parte, esecul.
asta ma irita, lipsa de modestie si de fair play.

tu ai recunoscut, keep? vreau sa stiu ce gest ai schitat tu!

nu am avut parte, inca, de un esec.
daca te referi la "Ho, ho, ho", a fost un succes de casa, al doilea film ca incasari dupa "Amintiri din epoca de aur" in 2009.
in toate mesajele mele, nu am spus niciodata ca e o capodopera sau un film nemaipomenit, nu am discutat lucruri savante vizavi de el.

in momentul in care se va produce un esec, il voi recunoaste.

[rvn]

[QUOTE=rvn].
daca te referi la "Ho, ho, ho", a fost un succes de casa, al doilea film ca incasari dupa "Amintiri din epoca de aur" in 2009.


MEDIAFAX ( ca sa citez sursa):
Pe poziţia a doua în topul celor mai vizionate filme româneşti s-a clasat comedia de Crăciun "Ho Ho Ho", cu încasări de 338. 058 de lei şi 20.229 de spectatori. Una dintre cele mai noi producţii MediaPro Pictures, "Ho Ho Ho" a adus pe marile ecrane scene memorabile în interpretarea unor actori precum Ştefan Bănică, Pavel Bartoş, Alina Chivulescu şi Valentin Teodosiu, cărora li s-au alăturat tinerii actori aflaţi la debut Bogdan Iancu şi Raisa Mihai

asta inseamna in viziunea ta, succes de casa?
si scene memorabile..nu crezi ca e prea mult?nu de alta...dar comparativ cu...sa zicem..cea din debutul filmului "Actorul si Salbaticii",dintre Toma Caragiu si Marin Moraru, pe unde le plasezi?

[c.ghevara]

Keep, ce e Ho, ho, ho? Un film după un scenariu de-al tău? Nu l-am văzut. Încă. ;) Dar ce legătură are cu "Felicia, înainte de toate"?
Încerc să găsesc una din anexele la documentele pentru CNC. Aia în care se pomeneşte de criteriile de evaluare a scenariului. Văd filme româneşti catalogate ca bune, dar nefiind pentru spectatori, mă întreb ce a punctat juriul ăla de la CNC. Teoretic, CNC dă bani pentru filme care să facă bani, bani care să se întoarcă la CNC pentru a finanţa alte proiecte. Se pot produce bani dacă respectivele filme nu sunt pentru public? Din ce ar trebui să vină banii înapoi dacă nu din vânzarea biletelor?
Mai constat un lucru pe forumul ăsta... La filme străine, toată lumea e cam de acord despre ce înseamnă film "bun" şi film "prost". La alea româneşti intervin diferenţele de opinii :D

[StefanDo]

rvn, chiar nu vad rostul unui link de pe cinemarx
si chiar nu vad rostul acest OFF-TOPIC

incep sa sterg

[rvn]

las la latitudinea ta.
esti moderator.
daca nu e corect cum am procedat, voi sterge eu imediat.
ideea era sa afle c. despre filmul la care keepy a fost coautor.
si off-topicul a inceput de pe la mesajul 146, cred.

[c.ghevara]

de raaf o fi scris replicile in olandeza, alea criptate pentru publicul roman:)
nu stiu, am vaga senzatie ca filmul asta n-a fost altceva decat un moft al lui de raaf.
altfel, zau, nu-i vad locul in schema.

S-ar putea să ai dreptate în privinţa replicilor în olandeză. Asta ar explica întinderea convorbirilor telefonice. Dacă nu erau de lungimile ale ar fi fost greu de motivat contribuţia ei de co-scenarist. Le tai pe alea, ce rămâne?
Dar uite că am găsit două interviuri cu autorii. Poate se mai lămuresc nişte lucruri.

http://www.youtube.com/watch?v=JzOkFrl5V5I

http://www.youtube.com/watch?v=1D2GwVyFZz8&feature=related

[SMC]

Contributia ei de co-scenarist a fost mai mult de cea a " directorului de imagine" ;)

[keepwalking]

daca stai bine si te gandesti, misiunea coscenaristilor a fost simpla.
trei personaje, din care raman doar doua in cea mai mare parte a filmului.
doua locatii mari si late: apartament si aeroport.

fiica se trezeste dimineata.
discutie fiica - mama - tata despre plecarea fiicei.
mama pleaca cu fiica la aeroport.
fiica pierde avionul.
mama isi cicaleste fiica.
fiica izbucneste si se racoreste 10 minute.
fiica se intoarce cu mama acasa.
tata le intampina acasa.

[Pitbull]

Un scenariu cu un singur personaj, într-un singur decor, poate fi incomparabil mai greu de scris decât unul în format standard... De fapt, nu "poate" - sigur este.
Reflectând la scenariul "Feliciei..." în profunzime, nu doar cu superficialitatea prejudecätilor räuvoitoare (mai ales la a doua vizionare, când nu numai cä am savurat cu mult mai mult interes si emotie filmul, dar si, cunoscându-l deja în linii mari, am beneficiat de deschiderea spre analiza de fond), am putut decela destul de curând factorii lui de dificultate. Discutiile pe care le-am avut, dupä film, nu numai cu autorii, dar mai ales cu actorii, care aveau mai mult timp si dispozitie pentru a intra în nuante si detalii, m-au convins la un nivel mult mai concret.

[SMC]

De fapt,ideea ca Felicia e un film in doua,trei sau patru personaje,e o capcana in care multi au cazut.Eu am avut impresia ca si vocile (alea graitoare de alta limba din receptor - a fiului si a fostului sot) sunt conturate palpabil ca si personaje.Idem si pentru sora Feliciei,despre care vorbindu-se ,in primul sfert,intr-un cadru din trei,e coturata succesiv si ea personaj.
Asadar,un personaj nu e intodeauna cel din imagine.

[Pitbull]

Intr-adevär, de multe ori "personajele absente" sunt dintre cele mai interesante.
Una dintre släbiciunile pe care i le-am reprosat filmului, chiar în analizä, e faptul cä în final ne-o aduce pe ecran si pe Iulia. Personajul se conturase asa de misto în mod indirect, încât as fi preferat sä rämânä doar sugerat.
...Apropo, asta cu "prea putine personaje" e sora mai micä si mai proastä a lu' aia cu "too many notes", din "Amadeus"!

[SMC]

Da...! Si pe mine m-a surprins aparitia ei,la final.Si cred ca pe multi.
Una peste alta,cred ca "convorbirile",sunt atat de bine adaptate traducerilor in romaneste (si aici ma refer la dialogurile Felicia - mama,de dupa),incat sotul olandez si fiul pot fi chiar imaginati.Si asta-i doar mana lui Radulescu.

[Pitbull]

Cum spuneam si în analizä, si în discutiile incipiente, înainte de luarea prin päpusoi, dialogurile sunt printre principalele puncte forte ale filmului, în multe sensuri: nu numai ca dezinvolturä, cât mai ales prin constructia elaboratä, prin iscusinta de a comunica atât de mult, sub aparenta falsei banalitäti (aia pe care multi n-au înteles-o ca atare, crezând cä e realä si luând-o drept släbiciune). Am abordat acelasi aspect si apropo de "Marti, dupä Cräciun" (initial, la conferinta de presä, apoi în analiza filmului): dialoguri cu rol de comunicare indirectä, implicitä - cuvintele în sine spun aproape zero, dar constructia replicilor, plasarea lor în context, jocul actorilor, transmit de fapt enorm despre subtextul acestor dialoguri cotidiene: caracterizeazä substantial personaje, relatii, situatii, tensiuni, sensuri umane... Ca sä nu mai vorbim de naturaletea lor färä precedent: în multe filme românesti cu pretentii "realiste", dialogurile mimau viata la modul grosier (mai ales la Daneliuc si Pintilie, dupä ce au iesit din perioadele lor bune). Dialogurile din filmele noii generatii sunt efectiv ca-n viatä - dar, evident, nu numai atât; realismul lor e doar un mijloc de comunicare mai eficientä a sensurilor.

[SMC]

Exact...
Si unii ii spun astuia... "simplism". X(

[Pitbull]

Da, se numärä printre notiunile definitiorii din domeniul esteticii: diferenta între "simplu/simplitate" si "simplist/simplism" (la antipozi cu "complex" si "complicat").
Deprinderea lor este unul dintre primii pasi ai initierii spre profesionalism.

[keepwalking]

raman la parerea ca scenariul e facut fara chef.
totul e previzibil.
mama e de dimineata cicalitoare.
la un moment dat, chiar in momentul plecarii de acasa, pune trei intrebari sacaitoare una dupa alta, o rafala.
ok, pricepem despre ce e vorba din primele 25 de minute.
vedem ca felicia n-are chef de nimic, ca mama e pisaloaga, ca tata e dominat si absent.
bun, ce ne releva filmul dupa aceasta introducere?
ce aduce nou?

felicia ajunge la aeroport.
pierde o legatura.
urmeaza o inutila verificare a inca altor 4-5 "conexiuni", insotita de un sir de explicatii tehnice din partea celor de la ghiseu.
peste toata astea se suprapune aceeasi cicaleala a mamei cu aceeasi imbufnare a feliciei de la inceputul filmului.
din nou, nimic nou.
sunt aceleasi stari initiale.

am ajuns la capatul filmului, unde asistam la o descarcare nervoasa a feliciei, cu o groaza de clisee in ea.
are loc un final neasteptat?
nu, se urca in masina si se intorc acasa.
mark e bine, tata e bine.
happy end.

[Pitbull]

Da, un scenariu scris cu pasiune, cu implicare, cu credintä, cu däruire (lucru din capul locului foarte vizibil în film, dar si relatat apoi de autori) e fäcut "färä chef".
Ce n-as da sä am si eu puteri d-astea telepatice, sä pot pätrunde în mintea si starea de spirit a autorilor despre care scriu...

[keepwalking]

Da, un scenariu scris cu pasiune, cu implicare, cu credintä, cu däruire (lucru din capul locului foarte vizibil în film, dar si relatat apoi de autori) e fäcut "färä chef".

daca asta a fost scris cu pasiune si implicare, e grav.

[Pitbull]

Nu e grav, e firesc si îmbucurätor.
Grav era dacä rata (cu adevärat, nu doar în mintea unora).

[c.ghevara]

Keep, după mine, nu e obligatoriu un final neaşteptat. Asta sună aşa cum se exprimă de obicei producătorii ăia de doi lei: ”Care-i noutatea? Unde-i surpriza?” În schimb aş fi curios de cum ar arăta structura scenariului/filmului. Răzvan povesteşte în interviu (vei vedea link-ul mai sus) că vrea altceva, o ”gramatică a timpului”, altceva decât structura clasică în trei acte. :-? Mi-e greu să identific cu adevărat plot point-uri, mai ales că sunt neglijabile ca efect, şi intervin cam aiurea. De pildă, dacă pierderea avionului, ar fi un astfel de incentive incident, el intervine foarte târziu, aproape de jumătatea filmului. Pe de altă parte, timpul filmic e aproape identic cu cel real. Adică ai filmat aproape tot ce se întâmplă în două ore. Acest lucru îi împiedică pe regizori să accentueze anumite momente, care, astfel, sunt cam ”îngropate” în masa de nimicuri din dialog. În lipsa acţiunii, greul apasă pe dialog şi pe jocul actorilor. Din păcate, nici aici, scenariul nu creează tensiune şi conflict interesant între personaje. Felicia are o izbucnire şi atât. Posibilul conflict cu soţul olandez este atenuat de faptul că e o convorbire telefonică, posibila tensiune cu sora preferată a părinţilor este ”omorât” în acelaşi fel. Într-adevăr, îi dau dreptate lui Pitbull, era mai bine ca sora Feliciei să nici nu mai apară. Dar mai există personaje care sunt doar, aşa, ca filmul să fie cu oameni!

[keepwalking]

eu nu inteleg cum de, in cronica sa, Pit face praf scenariul, pentru ca, acum, sa spuna ca e scris cu pasiune, implicare, credinta, daruire.

[c.ghevara]

Ei, orice om îşi mai poate schimba părerea...

[keepwalking]

in fine, nu asta e important.
macar a subliniat defectele scenariului, spre deosebire de alti critici.

[keepwalking]

ce mai vreau eu sa remarc, si poate ca putem muta discutia la atelier, e ca scenaristica romaneasca intra intr-o zona periculoasa, fara iesire, creand obisnuinta unor filme cu actiune foarte restransa, cu doua - trei personaje, cu o dispunere in timp foarte limitate (o zi sau o noapte).

[Pitbull]

Nu-l fac praf, îi analizez calitätile si defectele.
...Care nu exclud pasiunea, implicarea, däruirea, credinta autorilor.
Iar pärerea n-a fost cazul sä mi-o schimb - mi-am nuantat-o doar, ceea ce e foarte firesc.

Oricum, e un semn de foarte bun augur faptul cä scenaristica româneascä inträ în aceastä zonä generoasä (situatii compacte, personaje putine, arie de timp si spatiu restrânsä). ASA SE INVATA SCENARISTICA (si nu numai: si regia, si proza, si pictura, si muzica - toate artele, toate profesiunile în general). E cel mai firesc si necesar lucru, acum, la începuturile scolii de scenaristicä pe care în sfârsit începem s-o construim, dupä ce ne-a lipsit aproape cu desävârsire, decenii de-a rândul. Numai învätând sä stäpânim scenariile simple (dar nu simpliste!), vom ajunge mai încolo sä putem scrie bine si scenarii complexe (dar nu complicate!).

[c.ghevara]

ce mai vreau eu sa remarc, si poate ca putem muta discutia la atelier, e ca scenaristica romaneasca intra intr-o zona periculoasa, fara iesire, creand obisnuinta unor filme cu actiune foarte restransa, cu doua - trei personaje, cu o dispunere in timp foarte limitate (o zi sau o noapte).
Adică mai potrivite pentru scurt metraj? :D

[Pitbull]

Aia n-ar fi chiar atât de greu.
Lung-metrajul are mai mare nevoie de ele.

[keepwalking]

ce mai vreau eu sa remarc, si poate ca putem muta discutia la atelier, e ca scenaristica romaneasca intra intr-o zona periculoasa, fara iesire, creand obisnuinta unor filme cu actiune foarte restransa, cu doua - trei personaje, cu o dispunere in timp foarte limitate (o zi sau o noapte).
Adică mai potrivite pentru scurt metraj? :D

da, sau teatru de televiziune.

[SMC]

In primul rand,as vrea sa te intreb ce intelegi prin "structura scenariului/filmului"?
Cumva premisa ce a stat la baza ideei?
Asta asa,ca pe un "off".
Sincronizarea timpului filmic cu cel real a nascut insasi definitia "realismului" - atentie! nu neaparat valabil si pt cazurile "feliilor de viata",a fimului-realist(ic) - in care dialogurile duc mai tot greul,e adevarat.Iar reactia ta vizavi de plictisul sugerat,e iarasi e iarasi "un efect secundar",pe care,evident,curentul il are asupra ta.Dar nu-ti judec perceptia,ci doar ti-as contesta-o(fata de cele mai sus mentionate),dar lasa...

[keepwalking]

inainte de a-l lasa pe che sa-ti raspunda, incep sa ma gandesc, mai in gluma, mai in serios,
la acea "gramatica a timpului".
imi suna interesant, sincer.

[c.ghevara]

”Lung-metrajul are mai mare nevoie de ele.” Hmm... Poate numai românii văd aşa lucrurile. Cred că se pot număra pe degete filmele noastre din ultimii ani care nu sunt, de fapt, scurt metraje extinse. În majoritatea, acţiunea se desfăşoară în săptămâni, zile sau ore. Mă tem că asta vine din comoditate şi din lipsă de resurse - e mai uşor de filmat. Şi aşa se cam accentuează ideea cu ”feliuţele de viaţă”. Rămâne problema: cât de relevante sunt acele felii? Ce emoţie artistică ne trezeşte dialogul banal?
Revenind la ”Felicia...”, mă întreb dacă taximetristul era cazul să intervină în discuţie, să ceară paşaportul pentru a vedea chip-ul etc.

Keep, aşteaptă să vezi acel interviu. Orice idee poate părea faină, important e ce îţi iese...

[SMC]

Uite cum stau lucrurile:

1."Scurt metrajele extinse",cum le spui tu,nu e vreun fel de mancare nou pe care romanii l-au preparat pt.prima oara (nici astia de acum si nici aia de dinainte)."Realismul"insasi ,despre care mentionam mai sus,a stat la baza fauriri cinematografului.
2.Un "curent cinematografic" apare dintr-o nevoie noua de exprimare artistica,ce n-are legatura cu lipsa resurselor sau comoditate.
3."Dialogul banal",asa cum il vezi tu,a fost(si este) iarasi o componenta vitala a curentului-realism.O masca,daca vrei,sub care putini catadicsesc sa se uite.
4.Si nu numai romanii vad lucrurile asa...

[Pitbull]

Un "curent cinematografic" apare dintr-o nevoie noua de exprimare artistica,ce n-are legatura cu lipsa resurselor sau comoditate.
In cazul nostru, a fost un cumul de factori - fericitul concurs de împrejuräri ca, pe fondul lipsei de fonduri, conceptia nouä de exprimare artisticä a lui Cristi Puiu initial, în care apoi s-au regäsit, mai mult sau mai putin, si Porumboiu, Muntean, Mungiu, si ceilalti, sä fi creat un curent valid si chiar foarte valoros.
"Dialogul banal",asa cum il vezi tu,a fost(si este) iarasi o componenta vitala a curentului-realism.O masca,daca vrei,sub care putini catadicsesc sa se uite.
Mä doare gura (mä rog... destele), de cât am tot repetat-o. Desi, la drept vorbind, ce e mai usor: sä faci efortul de a privi dincolo de aparente, sau sä recunosti doar stratul imediat accesibil al banalitätii - mai ales când vizezi contestarea programaticä a valorii fenomenului?

[djinjis]

o masca sub care daca te uiti, gasesti aceiasi banalitate. e doar o telenovela, ceva mai sofisticata. care sunt "marile idei". enumerati cateva. daca aveti exemple de astea inaltatoare, discutati pe caz. adica replika&dedesuptu'. subliniat cu kariokas.

[SMC]

Hmm!
Si mai ales cand,cateodata,incepi a contesta inainte de a vedea - iarasi "gratuitati" ce-ti sunt servite la tot pasu',mai ales referitoare la "Noul Val Romanesc".

[gionloc]

la cit e de laudat si filmul asta, titlul i se potriveste de minune :))
cind am scris despre el, am vrut sa arat de ce nu tine povestea in sine (scenariul), fara s amai discut si aspecte legate de realism - adica de relatarea povestii. mi se parea inutil: daca povestea e aiurea, povestirea - oricum anosta - nu prea mai e de dezbatut (doar mentionat ca e anosta si ca nu salveaza nimic dintr-o poveste conceputa gresit).

atunci scriam, printre altele, urmatoarele:

Fiecare secvenţă e ca o frază care se tot întinde şi, în esenţă, nu aduce aspecte noi în comunicare. Situaţiile de pe ecran sînt extrem de banale, ceea ce ar putea fi în regulă, fiindcă prin asta nu face decît să simuleze bine realitatea unor întîmplări de acest gen. Însă, fie prin lungirea excesivă a fiecărui moment, fie prin repetiţia aceleiaşi atitudini sau aceloraşi replici, fie prin izbucniri deplasate ale personajelor, deplasate în relaţie cu restul întîmplărilor de pe ecran, secvenţele filmului aduc în prim plan personaje bigger than life, personaje pe care nu le poţi crede întotdeauna în situaţiile prezentate. Paradoxul pe care l-am trăit la această proiecţie e de a înţelege (şi de a şti) că în realitate ideile despre care vorbeşte filmul sînt valide, însă în povestea de pe ecran, în felul în care curge ea, sînt dificil de acceptat.

Şi mai deranjant e că aceste acumulări de detalii în relaţie cu unul dintre personajele filmului (mama Feliciei) dau o dimensiune arhetipală caracterului de pe ecran. Din mama Feliciei, personajul devine Mama. Filmul vrea să fie uman, vrea să reprezinte intimitatea relaţiei părinte-copil - pentru a-i arăta adevărata natură. [....] Filmul vrea să dezbrace această relaţie de făţărnicie, să pună spectatorul faţă în faţă cu propria nemernicie, fiindcă s-ar putea să ajungem cu toţii acolo, în postura de părinte. Din perspectiva ipostazei arhetipale în care este dusă mama Feliciei, e cu atît mai problematică discuţia finală dintre mamă şi fiică. În această secvenţă de final, mama Feliciei este absolut terminată ca personaj fără ca filmul să ofere motivaţia necesară pentru a valida această atitudine. Dacă personajul acesta devine atît de Mare, demolarea lui trebuie să aibă o construcţie pe măsură, altfel demolarea va părea o acţiune gratuită.

Nu poţi cere spectatorului să umple cu situaţii exterioare filmului diferenţa sentimentală negativă care să ducă la o asemenea izbucnire (a Feliciei), prin care nu numai personajul este desfiinţat, ci însăşi ideea de mamă. Felicia îi reproşează faptul că a intervenit în viaţa ei în fiecare moment important, că a căutat necontenit să o subjuge şi să o doboare, mai ales în relaţie cu sora ei, care întotdeauna a părut că este copilul preferat. Acuzelor grave pe care le aduce Felicia mamei sale nu le găsim un suport în ceea ce vedem pe ecran şi, mai ales, aceste acuze nu reies nicidecum din ceea ce observăm că a trăit Felicia: cît timp a plecat în Olanda, s-a căsătorit cu persoana aleasă de ea, a divorţat cînd lucrurile au luat-o razna în familia ei, cîtă vreme şi-a edificat viaţa pe alegerile sale, revolta Feliciei împotriva mamei e exagerată!

acum, ca vad cum filmul e luat in brate de Pitbull sau de SMC, ma gindesc sa mai adaug ceva. un fel de exercitiu. imaginati-va ca banda sonora a filmului ar fi pe un cd, precum lecturile unor carti de la humanitas (eventual completata din off cu anumite elemente de legatura: acum suna telefonul feliciei, acum felicia suna pe maarten). credeti ca fata de cinema ati avea o poveste mai saraca? eu cred ca nu. atunci, in acest caz, unde e cinematografia?

[keepwalking]

asa e, izbucnirea Feliciei n-are nici un fundament.
a, daca ea locuia in aceeasi casa cu maica-sa 20 de ani, intelegeam sa rabufneasca, sa ii reproseze ca ii dirijeaza viata.
dar cand te afli in Olanda de 20 de ani si iti vezi mama o saptamana pe an, rabufnirea cu pricina n-are absolut nici o logica.
e o imensa eroare.
si da, nu poti cere spectatorului sa mai puna de la el ceea ce scenaristul si regizorul n-au fost in stare sa faca.

daca autorul mi-a servit o salata verde, fada, eu trebuie sa vin cu uleiul si otetul pentru a-i da gust?

[keepwalking]

si mai e un lucru.
domnule, avem regizori care comunica mai mult in afara filmului decat o fac in interiorul lui.
interviuri peste interviuri in care regizorul explica ce a vrut el sa faca.
nu era mai corect ca insusi filmul sa vorbeasca despre lucrul asta?

[Pitbull]

Päi filmul o face - deci, e foarte corect.
In rest, ce sä facä, sä nu räspundä la întrebäri?
Lasä-i în pace, sä räspundä, cä de-aia s-au inventat interviurile pe lumea asta.

[SMC]

@gionluc

Pai nu stiu...Cinematograful o fi in interpretarea Ozanei,intr-o continua alternanta de calm,bunatate si iubire - chiar si atunci cand incepand prin a-si cere iertare sfarseste reprosand - in timp ce parintii ei sunt cele compatimitoare personaje vazute in ultima vreme in cinematograful romanesc?

Stim doar,ca FILMUL nu-i doar POVESTE.
E mai multe.

[Pitbull]

Experienta ar fi interesantä... Mi-o pot imagina.
Auzind doar banda sonorä, îti dai seama cä e un film bun, si te face curios sä-l vezi.
Väzându-l, experienta se completeazä - si ai bucuria de a te îmbogäti si cu tot universul lui vizual.

[djinjis]

-FILMUL nu-i doar POVESTE.
-Da c e?
-E mai multe.
(this is a fuckin' joke?)

[StefanDo]

haide, djinjis, in regulament nu scrie ca trebuie sa gandesti inainte de a posta (ar fi o idee)

[keepwalking]

eu cred ca o sa ajungem ca in butada aia, cu scriitorii care mai mult publica, decat scriu.
avem filme minimaliste, dar un maximalism al cronicilor, analizelor, interviurilor, ceva de speriat.

[Pitbull]

Se pot face si cronici minimaliste, dar eu prefer analizele, utilitatea lor are bätaie mai lungä.
O cronicä ultraminimalistä la "Felicia..." ar putea sä arate cam asa:

Vedeti "Felicia..." înainte de toate (celelalte filme). Nu veti regreta.
(Decât, poate, dacä vä plasati propriile opinii... înainte de toate - celelalte).
...Si nu renteazä. Trust me. ;)

[gionloc]

@gionluc

Stim doar,ca FILMUL nu-i doar POVESTE.
E mai multe.

superioritatile si mistocareala nu cred ca te duc prea departe :)

apropo de Ozana - tu crezi ca o interpretare destul de buna - cum e a Ozanei aici - poate salva un film care are premise false? adica intepretarea poate valida un rationament fals (proiectul asta)? (imi vei spune ca nu e fals, o sa te cred atunci cind imi arati ca nu pot fi sustinute cele semnalate de mine mai sus cu privire la secventele filmului sau cu privire la reprosurile pe care le aduce Felicia mamei sale si la constructia mamei sale).

filmul nu-i numai poveste, tocmai asta e ceea ce pare ca nu stiu autorii acestui film. altfel - probabil - ar fi facut ceva mai mult decit sa inregistreze un dialog.

[gionloc]

Auzind doar banda sonorä, îti dai seama cä e un film bun, si te face curios sä-l vezi.
Väzându-l, experienta se completeazä - si ai bucuria de a te îmbogäti si cu tot universul lui vizual.

:-S

:|

[SMC]

Cele mai sus spuse de mine nu te vizau in mod special - si imi pare rau daca s-a inteles asta.Doar ca povestea/scenariul a fost singurul lucru dezbatut de majoritatea cronicilor filmului,minimizate fiind interpretarile,regia,incadraturile - carora,celor din urma,le-am gasit un real aport in "chimia" Felicia - parinti.
Cronica ta este excesiv de drastica,pe acolo pe unde am spicuit,asa ca ca nu te mai pot face eu sa te mai indoiesti de anumite aspecte.Si mie mi-a cam placut mai tot ce nu ti-a placut tie.:)

[gionloc]

Cele mai sus spuse de mine nu te vizau in mod special

pai parca mie imi raspundeai (scriindu-mi porecla 'gionluc' :P) si imi ziceai ca filmul e mai multe decit numai poveste, casazicasa :)

nu stiu daca pot vedea altfel filmul, de-asta ziceam ca is curios de argumente - argumente care sa arate pe baza celor de pe ecran ca personajele is construite cu decenta si realism si ca cinematografie in cazul 'felicia' inseamna mai mult decit inregistrarea unui dialog.

[SMC]

Am zis ca nu te vizau in mod special,nu deloc.
Si scuze pt. macelarirea nickname-ului.Se pare ca-i repetabil asta,la mine,dar te asigur ca nu sugereaza nimic; asta asa,in caz ca...

Nu cred ca mai poti vedea filmul "altfel",indiferent de ce argumente ti se vor da.As face-o eu,postandu-mi cronica,dar ea,destul de scurta,nu-ti va raspunde nevoilor.

[c.ghevara]

Se pot face si cronici minimaliste, dar eu prefer analizele, utilitatea lor are bätaie mai lungä.
O cronicä ultraminimalistä la "Felicia..." ar putea sä arate cam asa:

Vedeti "Felicia..." înainte de toate (celelalte filme). Nu veti regreta.
(Decât, poate, dacä vä plasati propriile opinii... înainte de toate - celelalte).
...Si nu renteazä. Trust me. ;)

Pit, asta da cronică!
Dar de ce cronica asta minimalistă nu ar fi: Nu vedeţi "Felicia ..." înainte de toate (celelalte filme), că sunt multe altele care merită văzute. Nu veţi regreta că le-aţi văzut pe alea. (Din moment ce plătiţi un bilet, e bine să vă plasaţi opiniile proprii... înainte de toate - celelalte, pentru că sunt ale voastre, care, până la urmă hotărâţi cu capul vostru ce vă place şi ce nu).

[Pitbull]

Fiindcä aia ar prejudicia spectatorul.

[c.ghevara]

Poate, dar prima e marketing. Critica nu trebuie să fie constructivă (aşa cum afirmă unii imbecili), ci obiectivă. ;)

[Pitbull]

Un motiv în plus contra celei de-a doua, care nu e obiectivä, ci destructivä.

[c.ghevara]

Hmmm! Credeam că perechile sunt: constructiv-destructiv, obiectiv-subiectiv, fără legătură una cu alta :-?

După cum spui tu, făcând un proces de intenţie, o critică obiectivă ar putea fi catalogată drept destructivă... de către un subiectiv. :D

[Pitbull]

Sunt combinatorii.
A mea era obiectiv-constructivä.
A ta, subiectiv-destructivä.

De fapt, tu ai propus primul tipul ästa de relatie:
Critica nu trebuie să fie constructivă (...), ci obiectivă.
(Duda din paranetzä ti-am scos-o, cä-i prea iaurtelianä.)

[c.ghevara]

Adică, a mea are două minusuri şi a ta două plusuri? :D

Eu n-aş fi scos paranteza... Aud zilnic chestia asta în alte domenii, de ex. în politică :D

[Pitbull]

Si eu, de exemplu de la Iaurticä.
Da' hai, cä suntem off-topic.

[c.ghevara]

E simplu de revenit on topic.... Felicia. Înţeleg că nu e un film pentru public. Eu, spectatorul sunt subiectiv, incult şi prostovan. E normal să nu înţeleg. Dar ce spun criticii? Ăia din străinătate, că românaşii noştri... sunt constructivi.

[Pitbull]

Si aia din strainatate, si românasii nostri, ca nu suntem chiar trogloditi.
Avem un numär de critici tineri, si mai putin tineri, absolut competenti si respectabili, care nu pot fi ironizati asa, în bloc, cä nu existä nici un motiv.

[c.ghevara]

M-ar interesa criticii din străinătate, că n-au motive să fie subiectivi, constructivi, destructivi... Există ceva cronici sau reacţii notabile la "Felicia..."?

[Pitbull]

Sa speräm. Eu nu sunt obisnuit sä consult sursele sträine, nu stiu linkurile, dar altii da. Sä asteptäm sä ni le ofere.

[Pitbull]

...Da' stai, dom'le, ce, io nu-s în stare sä gäsesc? Eeee...!!!

Film Reviews
First of All, Felicia -- Film Review
By Sheri Linden, November 06, 2009 08:51 ET

Bottom Line: Though overlong and repetitive, this family drama delivers subtle performances and emotional intensity.

The title character of this deliberately paced family drama first appears in a makeshift bed -- an apt metaphor for the story that will unfold, one that's very much about being in between. With its long takes, quiet realism and fusion of dark humor and poignancy, "First of All, Felicia" bears the hallmarks of recent Romanian cinema. One of the film's writer-directors, Razvan Radulescu, is a leading screenwriter within that flourishing scene, among whose credits is Cristi Puiu's extraordinary "The Death of Mr. Lazarescu."

Repetitive and overlong, this first-time directorial effort by Radulescu and Dutch newcomer Melissa de Raaf hasn't the tensile strength or daring of that earlier film. When it clicks, though, it's a penetrating look at what it means to be the adult child of aging parents, caught between two cultures.

Unfolding over the frustrating hours of Felicia's struggle to make a flight, the film, which received its North American premiere at the AFI Fest, is sure to get mileage on the festival circuit. Judicious cuts could ease its way to international art-house action.

Felicia (Ozana Oancea) rises from the couch-turned-bed, an indeterminate character -- she might be 25 or 35. It turns out she's 40, has been visiting her parents in Bucharest for a week and today will fly home to the Netherlands, where she has lived for many years. The hip, understated elegance of her clothes and hair contrast with the Old World clutter of her parents' apartment. (The excellent, cliche-free production design throws in such unexpected touches as a Glen Campbell album amid the shelves of books.)

Felicia must dodge the constant intrusions of her disingenuous, controlling mother (Ileana Cernat). Her seriously ill father (a heartbreaking performance by Vasile Mentzel) is determined to maintain his purpose and dignity, to gently comic effect.

Getting to the airport turns out to be a challenge, one that Felicia meets with polite urgency bordering on resignation. When she misses check-in by a few minutes, unyielding airline employees do nothing to help her.

A few other characters enter the story, but essentially the film becomes a two-hander between the terrific lead actresses, as mother and daughter navigate the no-man's-land of the airport while circling land mines in their relationship.

The international way station, itself a place that feels caught between the 20th and 21st centuries, is a fitting -- if not always visually interesting -- place to strand a woman who returns annually to a place where she'll never again feel at home.

The hostility of customer service, the insult of roaming charges, the passive-aggressive maternal shadow all play out against the ambient airport murmur. The film's top-notch live sound comes to feel like the noise of the world, an indecipherable Greek chorus for a woman entering middle age, shuttling between East and West, past and present.

It becomes increasingly clear how unloved Felicia feels, especially when she must solicit the help of her ex-husband regarding their son. But as it progresses, the film depends too much on explanatory dialogue and self-evident observations. Felicia's big meltdown, as moving as Oancea and the silent, reacting Cernat make it, arrives with a predictability that's the most conventional thing about the movie. At its best, this meticulously choreographed work, devoid of improvisation, is alive with everyday anguish.

http://www.hollywoodreporter.com/hr/film-reviews/first-of-all-felicia-film-review-1004040931.story

[rvn]

filmele romanesti sunt foarte bine apreciate de critica straina, in ciuda faptului ca nu beneficiaza de reclama prea multa si firmele de distributie nu se inghesuie sa le cumpere.

ele sunt doar pentru "degustatori". ca si la noi, dealtfel..

[Pitbull]

...Si una dominant narativä, dar tot pozitivä:

First of All, Felicia
Facing one's past

A promising debut feature co-directed by an Irish filmmaker and Romanian screenwriter, which won the Cineuropa Award at the 2009 Estoril Festival

by Elisa Cimino

The promising duo comprising Holland’s Melissa de Raaf, making her feature debut, and Razvan Radulescu, the screenwriter of numerous hits of the so-called Romanian “new wave”(Boogie, The Paper Will Be Blue and The Death of Mister Lazarescu, among others), yesterday at the Estoril Film Festival presented the intimate First of All, Felicia, featuring the wonderful Ozana Oancea in her first starring role.

Like the directors, Felicia’s life is also divided between the Netherlands and Romania. She emigrated in 1989 from Bucharest to Amsterdam, works in a library, is divorced from Marteen and is the mother of 11-year-old Marc.

After spending two weeks at her parents’ house in Romania, Felicia is ready to go home and be with her son, who has been in summer camp. But when her sister Iulia can’t take her to the airport as planned, the city traffic further forces Felicia to miss her plane and spend the afternoon with her mother in the airport. She hops from one airline company desk to another, among cafés and arguments, in the hopes of finding another flight for Amsterdam.

Her fear over not returning in time to pick up her son makes Felicia impossible and extremely surly with her mother who, with the few resources she has at her disposal, only tries to make herself useful and give her daughter good advice. The clash is inevitable, and what to her seems like her mother’s overbearing presence provokes aggression in Felicia. This will lead to a monologue in which the young woman vents all of her frustrations as a mother and a secretly dissatisfied immigrant who probably regrets the choices she has made in her life.

Thus re-emerge old resentments and frustrations kept in for too long in the family. Among shouting and tears, Felicia attacks and simultaneously asks forgiveness, she insults her mother and desperately begs for her help and understanding.

The film by Radulescu and Raaf depicts the inevitable misunderstandings between parents and children (that don’t seem to get resolved even after 40 years), as well s the indecisions and regrets of those who leave their families and their roots to find a new, independent serenity. In an era of young people’s mobility and immigration not always determined by financial difficulties but by the constructive desire to experiment a life lived elsewhere, Felicia is more than timely.

http://cineuropa.org/ffocusarticle.aspx?lang=en&documentID=115111&treeID=2054

[c.ghevara]

Hmm, mai sunt ceva articole străine? Că din astea două, dacă eliminăm synopsisurile, cu bunăvoinţă, cam asta rămâne (sublinierile cu bold din texte îmi aparţin):

Film Reviews
First of All, Felicia -- Film Review
By Sheri Linden, November 06, 2009 08:51 ET

Bottom Line: Though overlong and repetitive, this family drama delivers subtle performances and emotional intensity.
….
Repetitive and overlong, this first-time directorial effort by Radulescu and Dutch newcomer Melissa de Raaf hasn't the tensile strength or daring of that earlier film. When it clicks, though, it's a penetrating look at what it means to be the adult child of aging parents, caught between two cultures.

Unfolding over the frustrating hours of Felicia's struggle to make a flight, the film, which received its North American premiere at the AFI Fest, is sure to get mileage on the festival circuit. Judicious cuts could ease its way to international art-house action.
…..
But as it progresses, the film depends too much on explanatory dialogue and self-evident observations. Felicia's big meltdown, as moving as Oancea and the silent, reacting Cernat make it, arrives with a predictability that's the most conventional thing about the movie. At its best, this meticulously choreographed work, devoid of improvisation, is alive with everyday anguish.

O mostră de măiestrie analitică: “Felicia (Ozana Oancea) rises from the couch-turned-bed, an indeterminate character -- she might be 25 or 35. It turns out she's 40,…”


First of All, Felicia
Facing one's past

A promising debut feature co-directed by an Irish filmmaker and Romanian screenwriter, which won the Cineuropa Award at the 2009 Estoril Festival
(Irish filmmaker?) :))
by Elisa Cimino

In an era of young people’s mobility and immigration not always determined by financial difficulties but by the constructive desire to experiment a life lived elsewhere, Felicia is more than timely.

Cam atât!

Mai ilustrez printr-un paragraph inteligenţa şi subtilitatea cronicii:

"Like the directors, Felicia’s life is also divided between the Netherlands and Romania. She emigrated in 1989 from Bucharest to Amsterdam, works in a library, is divorced from Marteen and is the mother of 11-year-old Marc."

Marteen, sigur nu Maarten? Şi ce vrea să spună cu “Like the directors”? Răzvan Rădulescu is also divided between the Netherlands and Romania? :))

Haideţi să aflăm câte ceva despre autoarea articolului, să vedem cam ce legătură are Elisa Cimino cu cinemaul :
http://be.linkedin.com/pub/elisa-cimino/16/b85/a24

Oricum citesc cele două articolaşe, nu-mi par la fel de elogioase ca părerile unor cronicari românaşi. Cele două sunt narative, dar "pozitive" mi se pare mult spus.

[Pitbull]

Ce ne facem, cä textele integrale sunt deasupra, si vede pânä si orbu' c-ai selectat din ele NUMAI ce ti-a convenit tie...? :">
...Spre deosebire de mine, care le-am pus asa cum erau: cu observatii pozitive si negative. Nu mä deranjau criticile, atâta vreme cât se echilibrau cu laudele
Nu mai fiti, mä, asa de stângaci, strävezii si previzibili, cä vä râde si curcile. Incercati sä mimati mai bine obiectivitatea - nu de dragul ei, sau al subiectului, ci de-al vostru însivä, ca sä aveti cât de cât sanse sä vä ia cineva în serios.
Si vä mai mirati cä nu inspirati interlocutorul la discutii argumentate, ci numai la bobârnace...

L.E.
Gata, dom'le, am rezolvat. :)
Am boldat cu rosu remarcele negative, si cu verde deschis pe cele pozitive.
Asa, devine totul mai clar, si praful se-alege de scamatoria cu "citäm doar ce ne convine, si supralicitäm cu emoticoane hlizitoare".

[c.ghevara]

Nu e nici un fel de scamatorie. Am eliminat doar părţile care povesteau filmul şi aprecierile despre regizori, care nu aveau legătură cu filmul. (Sorry, n-am reuşit să colorez literele :D )

One of the film's writer-directors, Razvan Radulescu, is a leading screenwriter within that flourishing scene, among whose credits is Cristi Puiu's extraordinary "The Death of Mr. Lazarescu."

Asta mi s-a părut tot naraţiune:

The film by Radulescu and Raaf depicts the inevitable misunderstandings between parents and children (that don’t seem to get resolved even after 40 years), as well s the indecisions and regrets of those who leave their families and their roots to find a new, independent serenity.

Şi următoarele mi s-au părut irelevante.

The hip, understated elegance of her clothes and hair contrast with the Old World clutter of her parents' apartment. (The excellent, cliche-free production design throws in such unexpected touches as a Glen Campbell album amid the shelves of books.


It becomes increasingly clear how unloved Felicia feels ...

Chiar şi acest ”promising duo” se referă la cei doi, nu la ceea ce au creat. Şi, oricum, ”promiţător” e o apreciere foarte moderată.
Poţi să le consideri cum vrei, chiar şi pozitive, dar nu avem de-a face cu două cronici. Sunt două film review-uri, de prezentare, apărute pe două website-uri. Cele câteva fraze apreciative, foarte moderate, sunt departe de osanalele unor critici de-ai noştri. Din câte am găsit autoarele articolelor nu sunt critici de film. Mi-ar plăcea să văd şi niscaiva cronici serioase.
Înţeleg intenţia ta de a proteja un debut promiţător, dar ”Felicia...” nu e vreo capodoperă. Faptele sunt fapte: nu e un film pentru public; cu excepţia unor cronicari români, critica străină îl cam ignoră. Atunci, ce îl face un ”film bun”?
Mai putem încerca şi altfel... Să stabilim un sistem de referinţă. ”4,3,2”, ”Poliţist adjectiv”, ”Hârtia va fi albastră”, ”Restul e tăcere”, ”California Dreamin' ”, ”Pescuit sportiv”, ”Marţi, după Crăciun” (dacă vrei, mai adaugă) şi ”Felicia...” În topul tău unde se situează ultimul?

[keepwalking]

eu n-as mai continua discutia...
cred ca deja s-au scos in evidenta multiplele defecte si putinele calitati ale filmului.
actorii au facut ce-au putut, dar scenariul si regia nu i-au ajutat deloc.
e un film de debut, fara stralucire, nu foarte prost, dar nici in masura sa justifice cronicile elogioase din presa romana.
aici e problema principala: discrepanta evidenta dintre calitatea filmului si superlativele emanate de catre criticii romani.

[Pitbull]

Asa e, deja s-au scos în evidentä multiplele calitäti si putinele defecte ale filmului.
Actorii au jucat excelent, inclusiv cu ajutorul scenariului si al regiei.
E un film de debut, rafinat färä strälucire, nu o capodoperä, doar foarte bun, justificând cronicile elogioase din presa românä, si nemeritând în nici un fel denigrärile ostile.
Aici e problema principalä: discrepanta evidentä dintre calitatea filmului si cârcotelile emanate de cätre unii forumisti.
Acestea fiind zise, nici eu n-as mai continua discutia.

[keepwalking]

deci, e limpede:)

[Pitbull]

precum cristalul :)

[Judex]

Ca Ozana. :D

[c.ghevara]

Cea lin curgătoare? :)

Totuşi, ziceţi-mi şi mie! Dacă filmul e bazat mai mult pe dialog, doar eu am simţit nevoia unor prim planur? Şi de a alterna prim planurile personajelor, în timp ce vorbesc între ele? Nu ştiu cum se numeşte chestia asta, dar în filme vedem doar ceafa unui personaj şi faţa interlocutorului, apoi se mai schimbă. Asta mi se pare că mai reduce plictisul generat de lipsa acţiunii. La ”Felicia...” se stă prea mult în acelaşi cadru, de parcă ai pus trepiedul şi filmezi ce vine. E ceva voluntar, căutat de regizor?

Judex, tu ai evadat sau ai fost graţiat? :))

[keepwalking]

eu zic ca trebuie sa il intelegem pe pit.
sunt convins ca, atunci cand scrie cronicile despre felicia sau alte creatii ale "leilor tineri", are o lacrima in coltul ochilor.
il inteleg, vrea sa-i incurajeze pe scenaristii, regizorii si actorii tineri.
si eu as face la fel in locul lui, as privi doar cu speranta si optimism in viitor.
poate ca el are o liniste a lui, o implinire, o stare calma de spirit, care ii permite sa aiba asemenea larghete in a judeca lucrurile.
eu, recunosc, nu ma simt implinit.
si poate ca subiectivitatea mea este dublata (sau cauzata) de o stare de neliniste, de neincredere in mine.
problema e ca, pe baricada asta deasupra careia pit flutura steagul victorios, se strecoara insuccese clare precum "Felicia...".
aici nu inteleg de ce pit (si poate si altii), nu se opresc o secunda din marsul entuziast catre cele mai inalte culmi de progres si civilizatie, pentru a avea taria de a spune: "radulescule, ai facut-o varza! imi esti simpatic, esti un scenarist muncitor, modest, inteligent, dar cu felicia ai dat-o cu mucii in fasole!" (ca sa citez o expresie draga lui pit).
eu nu cred ca, in sinea lui, cea de regizor, pit nu are obiectiuni majore fata de regia lui radulescu&de raaf.
nu cred ca, in teoreticianul de scenaristica din el, pit poate gira si aplauda un scenariu de o naturalete avortona cum e cel din felicia.
cat despre ceilalti critici care au omagiat o submediocritate, n-am nici un comentariu.
dar, repet, nu trebuie ca, sub paravanul foarte laudabil al incurajarii unei cinematografii moderne, cu un suflu nou, sa fie trecute cu vederea astfel de rateuri majore precum felicia.

[Judex]

@C.
Puteam evada, dar am asteptat cuminte sa-mi ispasesc pedeapsa. :D

[Pitbull]

Dacă filmul e bazat mai mult pe dialog, doar eu am simţit nevoia unor prim planur? Şi de a alterna prim planurile personajelor, în timp ce vorbesc între ele? Nu ştiu cum se numeşte chestia asta, dar în filme vedem doar ceafa unui personaj şi faţa interlocutorului, apoi se mai schimbă. Asta mi se pare că mai reduce plictisul generat de lipsa acţiunii. La ”Felicia...” se stă prea mult în acelaşi cadru, de parcă ai pus trepiedul şi filmezi ce vine. E ceva voluntar, căutat de regizor?
"Chestia aia" se numeste plan/contraplan (sau câmp/contracâmp).
In filmele noii generatii, nefolosirea montajului de cadre strânse este o optiune deliberatä a regisorilor, pentru a da o altä pondere personajelor în raport cu decorul si partenerii, si totodatä a crea o altä conceptie ritmicä.
Intr-adevär, a existat un singur caz în care am accentuat putin tonul laudativ, convins cä e necesar: la primul film românesc de consum care, desi marcat de unele neîmpliniri clare, se situa totusi pe directia cea bunä: "Ho, ho, ho!" (garantez cä asa a fost; n-o mentionez aici cu nici un scop insidios). In rest, sunt 100% onest. Filmele minimalistilor nu au nevoie de mângâieri pe crestet si pälmute înainte-mânätoare la fundulet - se tin bine pe picioare, merg prin forte proprii pe drumul cel drept, sunt foarte bune si mä conving la modul cel mai cinstit. Cui nu-i plac... el pierde. Regret sincer, dar scoalä cu de-a sila nu se poate.

[Judex]

Plan/contraplan (pop. ping-pong de PP) si amorsa.

[StefanDo]

puteai evada tu, judex, dar si mijocul tau de evadare poate deveni EXTREM de taciturn ;)

[gionloc]

Keep, esti cea mai mare dezamägire a mea din ultimii ani.


acu inteleg de ce i-a placut lui Pitbull Marti, dupa Craciun :))

[Pitbull]

Ce-are coada vacii cu stampila primäriei?
(Asa ziceau strämosii nostri la "off-topic".)

[SMC]

Iertare cer moderatorilor ca voi fi away from toppic,si suport cu stoicism orice mustrare,dar...vizavi de o remarca de-a lui Pitt,de mai sus,cum ca avem critici tineri competenti ce nu merita ironizati.Foarte draguta si solidara remarca lui - si are dreptate,intr-o masura mare.
In cealalta masura,adica aia mai mica,as interveni eu,"asa,in bloc",cum zice dumnealui,recomandandu-le sa mai lase dracu' Roeperii,Scotti,Traversi,Berganii si mai stiu eu cati si sa se intoarca la fund(amente).N-ar fi rau sa inceapa a citi "Cinematograful,Acest Neunoscut - Functiile cuvantului in cinema,a lui Suchianu,din 1973.Vor gasi acolo niste lucruri de-a dreptul revelatoare,precum...
POVESTEA nu e SCENARIU,
AUTORUL unui film nu e neaparat si SCENARISTUL lui,si multe alte "chestii",pe care nu le voi mai mentiona nevrand sa stric surpriza.

Cum ziceam...
Cu plecaciuni!!!

[Judex]

puteai evada tu, judex, dar si mijocul tau de evadare poate deveni EXTREM de taciturn ;)
Confunzi. ;)

[rvn]

Răzvan Rădulescu este cîştigător al Premiului European pentru Literatură pentru romanul Teodosie cel Mic
Bucuresti, 06 Octombrie 2010
Scriitorul Răzvan Rădulescu a obţinut Premiul European pentru Literatură pentru romanul Teodosie cel Mic, publicat de Editura Polirom în anul 2006, în colecţia Ego. Proză. Răzvan Rădulescu a mai publicat la editura Polirom romanul Viaţa şi faptele lui Ilie Cazane şi este unul dintre cei mai de succes scenarişti români de astăzi. Filme precum Marfa şi banii, Moartea domnului Lăzărescu, Hîrtia va fi albastră şi Felicia, înainte de toate (scenariu şi regie, în colaborare cu Melissa de Raaf) poartă semnătura sa.



Astăzi, 6 octombrie 2010, s-au anunţat la Frankfurt numele scriitorilor cîştigători ai Premiului European pentru Literatură, aflat la a doua ediţie şi iniţiat de Comisia Europeană în anul 2008, pentru a promova diversitatea culturală şi dialogul intercultural în Europa.

Scriitorul Răzvan Rădulescu a obţinut Premiul European pentru Literatură pentru romanul Teodosie cel Mic, publicat de Editura Polirom în anul 2006, în colecţia Ego. Proză.

Alături de Răzvan Rădulescu, au mai fost nominalizaţi alţi cinci scriitori, finaliştii din: Danemarca (Adda Djørup, Den mindste modstand (The least resistance)), Estonia (Tiit Aleksejev, Palveränd (The Pilgrimage)), Finlanda (Riku Korhonen , Lääkäriromaani (Doctor Novel)), Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (Goce Smilevski, Сестрата на Зигмунд Фројд (Sigmund Freud's sister)) şi Slovenia (Nataša Kramberger, Nebesa v robidah: roman v zgodbah (Heaven in a blackberry bush: novel in stories)).

Direcţia Generală Educaţie şi Cultură a Comisiei Europene a reales acelaşi consorţiu din 2009 să organizeze ediţia 2010 a acestui premiu: Federaţia Europeană a Librarilor, Consiliul European al Scriitorilor şi Federaţia Europeană a Editorilor de carte. Ceremonia de premiere va avea loc în luna noiembrie 2010.

România face parte din ţările selectate în 2010, alături de Belgia, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Germania, Luxembourg, Slovenia, Spania şi Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei.

Premiul European pentru Literatură are rolul de a atrage atenţia asupra creativităţii, diversităţii şi bogăţiei literaturii europene contemporane, de a promova circulaţia literaturii în Europa şi de a spori interesul cetăţenilor europeni pentru operele literare din alte ţări europene.

În 2009, 12 autori debutanţi din primul grup de ţări participante au fost premiaţi în cadrul unei ceremonii care a avut loc la Bruxelles. La ceremonie au participat preşedintele José Manuel Barroso, scriitorul suedez Henning Mankell, ministrul suedez al culturii, Lena Adelsohn Liljeroth şi Doris Pack, preşedintele Comisiei pentru Educaţie şi Cultură a Parlamentului European.

Premiul European pentru Literatură este cofinanţat prin programul Cultura al Uniunii Europene. Programul sprijină proiectele de cooperare culturală transnaţională în care sînt implicate minim trei state participante la program. De asemenea, oferă sprijin pentru traducerea operelor literare şi este deschis tuturor sectoarelor culturale, cu excepţia audiovizualului, pentru care există programe separate.

Teodosie cel Mic:

Pisicîinele, Somnul protector, bufniţa ce cultivă căpşuni, Minotaurul Samoil, care cultivă ciuperci, fantoma Otilia – toate aceste personaje şi altele încă îl readuc în faţa citito¬rului, spectaculos, pe prozatorul Răzvan Rădulescu, bine cunoscut şi pentru scenariile la unele dintre cele mai bine primite filme româneşti din ultimul timp. Romanul Teodosie cel Mic este unul impresionant din multe puncte de vedere, de la ineditul poveştii la gama largă de procedee narative folosite de autor. Scrisă cu un rafinament stilistic deosebit, cartea lui Răzvan Rădulescu contribuie din plin la substanţa peisajului literar românesc contemporan.



Răzvan Rădulescu (n. 23 octombrie 1969) a absolvit Facultatea de Limbi Străine şi Academia de Muzică din Bucureşti. A debutat în volumul colectiv Tablou de familie (Editura Leka Brîncuş, 1995). Volumul Viaţa şi faptele lui Ilie Cazane (Editura Cartea Românească, 1997 Polirom, 2008) a primit Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor. A scris scenariile filmelor Marfa şi banii (2001, în colaborare cu Cristi Puiu), Niki Ardelean, colonel în rezervă (2003, în colaborare cu Cristi Puiu), Hrană pentru peştii mici (2004, în colaborare cu Cristi Puiu), Offset (2004, în colaborare cu Cristi Puiu), Moartea domnului Lăzărescu (2005, în colaborare cu Cristi Puiu), Hîrtia va fi albastră (2005, în colaborare cu Alexandru Baciu şi Radu Muntean), Felicia, înainte de toate (2009, scenariu şi regie, în colaborare cu Melissa de Raaf)A fost director artistic al revistei Elle Romania.

[rvn]

dumnealui,recomandandu-le sa mai lase dracu' Roeperii,Scotti,Traversi,Berganii si mai stiu eu cati si sa se intoarca la fund(amente).N-ar fi rau sa inceapa a citi "Cinematograful,Acest Neunoscut - Functiile cuvantului in cinema,a lui Suchianu,din 1973.


eu sunt convinsa ca toti criticii tineri care au capatat credibilitate sunt la curent cu "fundamentele".
hai sa nu-i jignim!

[SMC]

Pai da...
Exact ce ziceam,fara a jigni insa.De unde si pana unde...?! :-S

[rvn]

Pai da...
Exact ce ziceam,fara a jigni insa.De unde si pana unde...?! :-S

asa mi s-a parut. in fine, daca tu zici...
disputele sunt binevenite. cu conditia sa nu se lase cu paruieli(sau cu bannari).
desi , nu cred ca este cazul. nici al tau si nici al lui Gionloc.

[c.ghevara]

@Pitbull
"Chestia aia" se numeste plan/contraplan (sau câmp/contracâmp).
In filmele noii generatii, nefolosirea montajului de cadre strânse este o optiune deliberatä a regisorilor, pentru a da o altä pondere personajelor în raport cu decorul si partenerii, si totodatä a crea o altä conceptie ritmicä.”

@Judex
”Plan/contraplan (pop. ping-pong de PP) si amorsa.”

Vă mulţumesc pentru lămurirea tehnică, îmi prinde bine să ştiu. Rămâne întrebarea mea: nu credeţi că în cazul ”Felicia, înante de toate”, montajul de cadre strânse, printre cadrele largi folosite ar fi atenuat senzaţia de imobilitate, şi ar fi dat un ritm ceva mai alert, făcând mai suportabile pasajele cu dialoguri banale? Presupun că e mai multă muncă cu aşa ceva, dar mi s-ar fi părut motivat.

Rămân la ideea că ar fi interesant, şi pentru cei ”pro”, şi pentru cei ”contra”, dacă am încerca să stabilim locul ”Feliciei...” pe o scară valorică care ar cuprinde, fie şi, doar filmele ”noului val”. Să nu-mi spuneţi că am compara mere cu pere! :)

[Pitbull]

De fapt, filmarea unei secvente decupate pe cadre strânse e incomparabil mai usoarä si rapidä decât în cazul cadrelor lungi (ceea ce a si dus la o anume demonetizare a acestei conceptii de decupaj - acesta fiind unul dintre motivele pentru care minimalistii preferä cadrele lungi, cu tensiunea produsä la un nivel mai profund, din mizanscenä si jocul actorilor, färä ajutorul facil al täieturilor de montaj).
Evident, fiecare filmeazä cum simte, considerä si doreste. Eu, unul, as fi filmat mai "märuntit" - asa simt, sunt de scoalä mai veche. Dar mä îndoiesc cä filmul mi-ar fi iesit la fel de bun. Sä nu uitäm cä e un film de autori în cel mai onest sens al cuvântului: Räzvan si Melissa plänuiau initial sä încredinteze altcuiva regia - dar, în timp, au ajuns la dorinta de a se exprima pânä la capät unitar, asa cum simteau ei povestea si viziunea filmicä asupra acesteia.

Discutia cu lista aia ierarhicä am mutat-o la "NOUL VAL..." - aici depäsea deja topicul.

[Judex]

Au procedat gresit!

[c.ghevara]

Pitbull, pe mine utilizarea exclusivă a cadrelor largi mă trimite mult spre teatru. Ca spectator, simt nevoia să văd detalii, pe care spectacolul de teatru nu mi le poate oferi. Vreau să văd, din când în când, faţa actorului, să-i observ reacţiile subtile. Am avut o mare frustrare la scena din biroul şefului (Poliţist adjectiv), cu trei oameni în jurul unui birou. Aş fi vrut să văd faţa lui Cristi, în momentul în care şeful spune vreo tâmpenie, şi alte reacţii din partea personajelor. Senzaţia mea e se pierde posibilitatea de a exprima mai mult în subtext. E foarte adevărat că aceste cadre largi sunt realiste, pentru că exprimă constant unghiul subiectiv al unui spectator, dar, cum spuneam fac filmul să semene cu teatrul filmat.

Faci cum crezi, eşti moderator, şi poţi să muţi unde vrei, dar doream să poziţionăm ”Felicia...”, comparând acest film cu altele. Depăşirea cadrului unui topic= subiect off-topic? :-?

[Pitbull]

In parte, ai dreptate, dar esti prea tributar conceptiilor clasice.
Observä numai cä eu, unul, format la scoala cinematografului clasic, am empatizat din primul moment cu acest tip de viziune (si nu aveam nici un interes subiectiv: dimpotrivä, asteptam cu scepticism acele filme din toamna lui 2006 - care aveau sä mä convingä numai si numai prin valoarea lor intrinsecä).
Desprinde-te de conditionäri, deschide-te la nou. Altfel, n-ai nici o sansä sä te afirmi în cinema. (Si nu vorbesc conjunctural; e valabil oriunde si oricând).

[c.ghevara]

Se prea poate să fiu "prea tributar concepţiilor clasice". E normal, pentru că evaluez filmul ca spectator. Voi judeca un film 90% afectiv şi 10% tehnic. Mă va interesa efectul, impactul pe care îl are asupra mea, prin extensie, asupra altor spectatori. În primul rând conţinutul, şi, mai puţin forma. Dacă filmul deschide o nouă cale, revoluţionară, bravo lui! Dacă aşa vor arăta filmele comerciale peste 10-15 ani, felicitări! Numai că vorbim de film acum, iar gustul spectatorului (inclusiv român) de azi este altul, dacă vrei, unul clasic.
Cred că sursa multor neînţelegeri şi dispute pe acest forum este o "calare" diferită. Eu raportez orice film românesc la cinematografia mondială. Dacă compari "Felicia...", de pildă, cu alte filme româneşti, atunci, probabil, ţi se poate părea bunicel. În contextul cinemaului "mare", mi se pare absolut neglijabil.

Sunt foarte deschis la nou, câtă vreme acel "nou" îmi spune ceva. Nu voi critica acel "cum" al autorului câtă vreme nimereşte ţinta, îmi transmite ceva demn de băgat în seamă. Dar nici nu îl voi aplauda doar pentru că e "altfel", "altceva".
Plăcerea de a "scrie filme" pe care mi-ar plăcea să le văd pe ecran e mai mare decât dorinţa de a mă afirma în cinema. Şi cum nu-mi câştig existenţa din filme, îmi permit o oarecare detaşare. :)

[rvn]

Cred că sursa multor neînţelegeri şi dispute pe acest forum este o "calare" diferită. Eu raportez orice film românesc la cinematografia mondială. Dacă compari "Felicia...", de pildă, cu alte filme româneşti, atunci, probabil, ţi se poate părea bunicel. În contextul cinemaului "mare", mi se pare absolut neglijabil.


raportarea unui film romanesc la cinematografia mondiala mi se pare corecta doar in cazul in care vorbim despre filme de aceeasi factura.
nu poti compara "Felicia..." , de exemplu,sau "Aurora" cu "Avatar" sau "Eclipse", cum nu poti compara nici Dacia cu Mercedes.
in schimb, comparatia cu filme tot de pe plaiuri mioritice, mi se pare mult mai rationala.
se pot vedea efectele evolutiei sau involutiei daca e cazul.
in mod normal, fiecare cineast ar trebui sa progreseze cu fiecare film facut.ar fi interesant de discutat si aspectul asta, adica exista un progres real sau nu, la fiecare in parte(vorbesc de cei mai importanti)?

[Pitbull]

Comparatiile cu alte filme sunt riscante - mai ales cu filmele sträine; motivele expuse de rvn sunt doar o parte dintre ele.
Pur si simplu, arta si profesiunea filmului sunt atât de complexe, încât ca sä compari competent filme diferite de pe mapamond trebuie sä fii profesionist - si încä unul foarte bun. Tot ce e sub acest nivel de competentä se dizolvä în imensa masä a Memeitilor care oräcäie cä de ce n-avem si noi filme ca blockbusterele cutäricä.
Din fericire, filmele noii generatii de la noi s-au impus pe plan international, în ochii acelor observatori ale cäror opinii chiar conteazä. Nu numai cä nu sunt neglijabile, dimpotrivä, impresioneazä si impun.
Este, de asemenea, o hipersimplificare sa spunem ca stilul lor îl prefigureazä pe al filmelor comerciale de peste 10-15 ani. Nimic mai absurd. Stilul lor nu este altceva decât stilul filmelor de continut românesti de acum. Efectele lui de viitor vor fi complexe si indirecte, perceptibile numai pentru ochiul format.
Iar noutatea lor nu e fäcutä doar ca sä se afle-n treabä, ea spune multe - pentru cine are ochi sä vadä.

[gionloc]

nu poti compara "Felicia..." , de exemplu,sau "Aurora" cu "Avatar" sau "Eclipse", cum nu poti compara nici Dacia cu Mercedes.

pai nu le compari cu avatar, le compari cu proiecte de aceeasi factura, depela rohmer, truffaut, reygadas ori care se mai afla in zona cinematografica respectiva.

[Pitbull]

Exact - si atunci comparatia stä în picioare, cum nu se poate mai onorabil pentru ambii poli.
Mi-e rusine si acum când îmi amintesc cum mä mai plictiseam la Rohmer, Chabrol, Bardem, Monicelli, Fassbinder si altii pe care-i devoram la 18 ani, în timpul pregätirii pentru admitere. A trebuit sä treacä ceva ani, pânä sä mä coc la minte îndeajuns pentru a-i putea asimila.

[rvn]

e clar ca romanii nu fac filme de consum.
dar, e bine. mai bine cateva pe an, dar valoroase din punct de vedere artistic.
nicioadata n-o sa avem un cuvant de spus pe piata blockbusterelor. Americanii detin monopulul si au si cu ce.
in schimb, putem avea in continuare cu ce sa ne mandrim la categoria filmelor de arta.
aici avem intr-adevar, un cuvant important de spus.
mergem cu fruntea sus in lumea buna a filmului si slava domnului, avem cu ce sa ne laudam.

[Pitbull]

Adevärul e cä nu-i chiar atât de bine - orice cinematografie are nevoie si de filme de consum; atât pentru bani (ar fi anormal sä rämânä într-o proportie atât de mare dependentä de subventiile de la stat), cât si pentru propriul ei echilibru intelectual: publicul are nevoie si de distractii usoare, iar pe de altä parte filmele de consum joacä un rol de intermediar educativ: nu poti clädi o culturä cinematograficä decentä särind direct de la manele la Cristi Puiu.
Dar, într-adevär, e clar cä sansele filmului de consum în europa sunt îngrijorätor de mici - cel putin, pânä la präbusirea monopolului subcultural american. Deocamdatä, ca sä nu ne complicäm prea mult, cred cä noi, românii, ar fi rezonabil sä ne orientäm spre filme de public dintre cele mai fezabile: comedii inteligente, filme de dragoste, policier, suspense, horror de sugestie, erotic; pentru chestii mai complicate nu avem nici resurse, nici traditie.
Dacä discutia mai continuä, am s-o mut într-un topic mai adecvat, ca sä nu divagäm.

[rvn]

Dar, într-adevär, e clar cä sansele filmului de consum în europa sunt îngrijorätor de mici - cel putin, pânä la präbusirea monopolului subcultural american. .

personal ma indoiesc de aceasta prabusire.
din contra, viitorii ani vor fi dominati de productia de astfel de filme, fiindca investitia in ecrane si salile de cinema trebuie recuperata cat mai rapid.
cine crede ca va putea concura America la acest capitol, e naiv.Americanii domina piata si n-or s-o cedeze nicicand(vorbesc de piata europeana).
Dar, e posibil sa avem surpriza placuta, ca dincolo de ocean, lumea sa inceapa sa se plictiseasca de atatea "3 deisme" si sa vrea sa vada un film romanesc premiat.
cine stie...poate deveni un trend. e de-ajuns ca o vedeta de-a lor sa dea pornirea si sa te tii...

p.s. da, cred ca e cazul sa muti.

[Pitbull]

Mä refeream la un sfârsit al monopolului lor subcultural în contextul mult mai larg al sucombärii lor ca mare putere pe toate planurile - inclusiv economic si militar - care poate fi mai apropiatä sau mai îndepärtatä, dar e INEVITABILA.

[rvn]

Mä refeream la un sfârsit al monopolului lor subcultural în contextul mult mai larg al sucombärii lor ca mare putere pe toate planurile - inclusiv economic si militar - care poate fi mai apropiatä sau mai îndepärtatä, dar e INEVITABILA.

americanii au dominat, domina si vor domina lumea in continuare....hat.
isi pot permite orice lux, inclusiv ala de a fi excentrici.
repet, nu prea vad sa piarda vreun monopol vreodata(mai ales economic si militar).
hai, c-ai vazut Wall Street. numai de-acolo iti poti da seama de asta.si ala nu-i decat un simplu film.

[Pitbull]

Mä refeream la un sfârsit al monopolului lor subcultural în contextul mult mai larg al sucombärii lor ca mare putere pe toate planurile - inclusiv economic si militar - care poate fi mai apropiatä sau mai îndepärtatä, dar e INEVITABILA.
americanii au dominat, domina si vor domina lumea in continuare...
Evident.
Pentru un timp.

[omudindulap]

Am inteles ca ar veni chinezoii tare pe turnanta. Cica ar avea americanosii neste miliarde datorie la astia mici. Plus ca-s in crestere dpdv economic. In 10-20 de ani, China va conduce lumea. Zice analistii...:-?

[Pitbull]

Ceea ce ar fi un dezastru - dar nu unul imposibil...

[c.ghevara]

rvn: “raportarea unui film romanesc la cinematografia mondiala mi se pare corecta doar in cazul in care vorbim despre filme de aceeasi factura.
nu poti compara "Felicia..." , de exemplu,sau "Aurora" cu "Avatar" sau "Eclipse", cum nu poti compara nici Dacia cu Mercedes.
in schimb, comparatia cu filme tot de pe plaiuri mioritice, mi se pare mult mai rationala.
se pot vedea efectele evolutiei sau involutiei daca e cazul.
in mod normal, fiecare cineast ar trebui sa progreseze cu fiecare film facut.ar fi interesant de discutat si aspectul asta, adica exista un progres real sau nu, la fiecare in parte(vorbesc de cei mai importanti)?”

Nici prin cap nu mi-a trecut să compar "Felicia..." cu "Avatar". Şi nici cu "Războiul stelelor". N-am inventat noi românii drama, nici tema neînţelegerilor dintre părinte-copil? Tocmai că se compară o Dacia cu un Mercedes! Sunt două automobile, cu explozie internă, cu patru roţi, volan, frâne, direcţie etc. Primul, făcut de ageamii, pentru sărăcani nepretenţioşi. Al doilea de profesionişti, cu respect, pentru oameni care se cheamă CLIENŢI.
La filmele de pe "plaiurile mioritice", ce progres se poate urmări la autori care au 2-3 lung metraje la activ? La "Felicia..." nu e cazul.

Pitbull: „Pur si simplu, arta si profesiunea filmului sunt atât de complexe, încât ca sä compari competent filme diferite de pe mapamond trebuie sä fii profesionist - si încä unul foarte bun. Tot ce e sub acest nivel de competentä se dizolvä în imensa masä a Memeitilor care oräcäie cä de ce n-avem si noi filme ca blockbusterele cutäricä.”

Spectatorul de film nu este vreun fraier, vreun pulete, care înghite orice gugumănie, fără a avea dreptul să-şi spună părerea. Memeito sau nu, el compară ceea ce vrea, fără să ceară voie criticilor, şi spre deosebire de aceştia, validarea sa, deşi neexprimată în formă scrisă prin cronici, e cea care decide succesul unui film. Această viziune dispreţuitoare faţă de spectator, indiferent de nivelul său, e păguboasă pentru filmul românesc şi explică inexistenţa industriei, deoarece încurajează autorii de film în aceeaşi direcţie, de desconsiderare a spectatorului. Repet, regizorii noştri fac filme pentru ei, nu pentru public.
Eu nu "orăcăi că de ce n-avem si noi filme ca blockbusterele cutäricä". Eu doar afirm că nu avem nici măcar filme decente. Pentru că strugurii-s prea acri, regizorii noştri fac numai filme "de artă". E eticheta aluneacoasă prin care se sustrag criticii spectatorului, şi, în complicitate cu criticii de film, ascund sub ea şi eşecurile.

“Adevärul e cä nu-i chiar atât de bine - orice cinematografie are nevoie si de filme de consum;”

Eu cred că orice cinematografie are nevoie, în primul rând, de filme de consum. Industria e cea care susţine arta, nu invers.

"Felicia..." nu e film de consum. Ok! Mie îmi scapă şi "arta" lui. Sigur nu e un Mercedes, e doar o Dacie amărâtă, tuningată de criticii indulgenţi.

Noa, hai, Pit, mută unde vrei! Deşi ai contribuit la greu în direcţia off-topic :)

[rvn]

c.,
am o rugaminte la tine.
uita-te un minut la poza facuta de mine la Sony Center, in Berlin, unde se afla si IMAX-ul.
rulau daca nu ma insel vreo 12 filme,blockbusterele verii in frunte cu Inception, Salt si ....celelalte.Prin cate orase am umblat in Germania, de vreo trei ani incoace, n-am vazut niciodata sa se faca reclama la vreun film nemtesc. si nu putem spune ca cinematografia lor nu e renumita.in schimb, la fiecare colt de strada tronau tot felul de afise cu filmele care rulau in astfel de cinematografe.
spune-mi te rog, crezi ca in Germania n-ar exista posibilitatea financiara sa se faca astfel de filme?
crezi ca in Germania, spectatorii se imbulzesc la filmele nemtesti? si unde crezi ca ruleaza ele?
ca eu personal, nici n-am vazut vreun afis cu un astfel de film si nici vreun cinematograf care sa anunte ca are in program asa ceva.

[keepwalking]

rvn,

dar oare tu si pit aveti impresia ca noi chiar nu mai cunoastem lumea asta, ca suntem bagati in vreo garla si nu stim ce se intampla in jurul nostru, chiar credeti ca vorbiti cu niste idioti, chiar credeti ca nu mai discutam si noi cu oameni inteligenti, din breasla asta cinematografica si de aiurea?
chiar crede pit ca poate rezista la nesfarsit cu atitudinea sa vadit partinitoare, de o obedienta care frizeaza ridicolul?
rvn, in europa, in lumea asta sunt ZECI, SUTE de filme de calibrul Feliciei sau Cea mai fericita fata din lume sau mai stiu eu ce alt subprodus cinematografic!
chiar credeti ca, vorba lui che, am descoperit roata, am descoperit apa calda?
in timp ce un film romanesc ia un premiu, alte filme, cehesti, poloneze, daneze, rusesti, kargaze, iraniene, portugheze, braziliene, etc iau, la randul lor, premii!
oferta e foarte larga!
a insinua ca numai ai nostri iau premii, ca numai ai nostri rup gura targului, ca numai ai nostri stiu sa filmeze trei cadre fixe, asta inseamna deja un derapaj puternic de la realitate!

[rvn]

rvn,

in timp ce un film romanesc ia un premiu, alte filme, cehesti, poloneze, daneze, rusesti, kargaze, iraniene, portugheze, braziliene, etc iau, la randul lor, premii!
oferta e foarte larga!
a insinua ca numai ai nostri iau premii, ca numai ai nostri rup gura targului, ca numai ai nostri stiu sa filmeze trei cadre fixe, asta inseamna deja un derapaj puternic de la realitate!

ho! ho! ho!...ca n-a zis nimeni asa ceva.
din contra, mai sus incercam sa spun ca nu se poate face filme de consum nici in Romania si nici in tarile pe care chiar tu le-ai enumerat, fiindca acestea NU POT CONCURA cu adevarata industrie a acestor filme, aia de peste ocean.
si-atunci singura alternativa este de a excela in cinematograful de arta. e cazul nostru, al Cehiei, al Germaniei, Austriei, Poloniei, Olandei, Iranului, Japoniei...si cui mai vrei tu.
n-am spus ca numai noi luam premii, dar uite, in ultimii ani avem ceva in palmares. si filmele romanesti sunt mereu selectionate la cele mai mari festivaluri din lume.si actorii sunt la fel de apreciati, dovada stau premiile castigate si de ei.
voua chiar vi se pare putin? asta se intampla datorita valorii cineastilor din noul val.
tie ti se pare putin lucru ca Megatronul a castigat Palm d'or?

[dragonfly_drk]

rvn, nici in Romania nu ruleaza foarte mult filmele romanesti, cel putin nu atat de mult ca cele straine. eu am vrut sa vad Marti... la vreo doua saptamani dupa lansare. nu mai rula. in schimb filme americane care au aparut de mai mult timp decat el, inca mai ruleaza. nu poti sa spui ca cinematografele sunt pline de filme romanesti. sincer, de fiecare data cand trec pe langa cinematografe, nu vad filme romanesti, asa ca exista posibilitatea sa fi prins si tu o perioada in care filmul nemtesc sa nu fie promovat.

[rvn]

haideti, mai....
@dragon_fly,
ai citit cu atentie tot ce-am postat eu?

[dragonfly_drk]

da, am citit abia dupaia. sorry. ;)

[keepwalking]

e pentru ultima oara cand o mai spun pe forumul asta:

apreciez cresterea valorica a cinematografiei romanesti si am toate vorbele de bine despre anumiti regizori si scenaristi din noua generatie care au schimbat ceva in domeniul asta.
statul roman ar trebui sa fie recunoscator acestor oameni pentru buna imagine facuta in strainatate de catre anumite filme, prin premiile obtinute.
statul roman ar trebui sa dea nu 8 milioane de euro finantare prin cnc, ci 30-40 milioane de euro.
DAR
lucrurile au mers prea departe din punct de vedere al criticii si chiar al unor regizori din noua generatie.
nu poti la infinit desconsidera spectatorul, nu poti sa-l jignesti la nesfarsit ca nu te pricepe, ca e obsedat de blockbustere si de aceea te ignora.
daca n-ai reusit sa ajungi la inima lui, nu te ascunde sub paravanul filmului de arta!
a fost creat in cerc vicios.
se fac filme doar pentru festivaluri, noi mergem si le vedem, sunt 10 oameni in sala, dintre care 7 sunt critici de film si apoi ne laudam intre noi.
nu se mai poate asa.
din pacate, nici un critic roman nu trage acest semnal de alarma!
nimeni nu are curajul.
si, punct, nu mai comentez nimic pe tema asta, sunt efectiv satul sa tot spun aceste lucruri.

[Pitbull]

e pentru ultima oara cand o mai spun pe forumul asta:
(...)
si, punct, nu mai comentez nimic pe tema asta, sunt efectiv satul sa tot spun aceste lucruri.
Aferim!

[c.ghevara]

c.,
am o rugaminte la tine.
uita-te un minut la poza facuta de mine la Sony Center, in Berlin, unde se afla si IMAX-ul.
rulau daca nu ma insel vreo 12 filme,blockbusterele verii in frunte cu Inception, Salt si ....celelalte.Prin cate orase am umblat in Germania, de vreo trei ani incoace, n-am vazut niciodata sa se faca reclama la vreun film nemtesc. si nu putem spune ca cinematografia lor nu e renumita.in schimb, la fiecare colt de strada tronau tot felul de afise cu filmele care rulau in astfel de cinematografe.
spune-mi te rog, crezi ca in Germania n-ar exista posibilitatea financiara sa se faca astfel de filme?
crezi ca in Germania, spectatorii se imbulzesc la filmele nemtesti? si unde crezi ca ruleaza ele?
ca eu personal, nici n-am vazut vreun afis cu un astfel de film si nici vreun cinematograf care sa anunte ca are in program asa ceva.

Ah, înseamnă că au şi ei Memeiţii lor. A naibii treabă! Toată Europa e plină de Memeiţi. Cinematografiile naţionale îi îndoapă cu filme de artă, cu "Felicii...", iar ei, Memeiţii, ca nişte nerecunoscători ce sunt, dau năvală tot la filmele americane.
Lăsând gluma la o parte, adunată la un loc, industria europeană de film nu face cât cea americană. Nu importă puterea economică a Germaniei, ci puterea industriei cinematografice. Degeaba se chinuie UE să promoveze cinematografia europeană. Asta nu se rezolvă prin legi şi subvenţii. În multe ţări, cum e şi România, nici astăzi, cinematografia nu e o industrie. Şi atunci ce faci? Te joci de-a filmele de artă, sau încerci să pui bazele unei industrii, industrie care porneşte de la cererea, adică spectatorul? Industria are nevoie de toate verigile, de la scenariu şi până la distribuţie.
Apropo, dacă ştii vreun regizor român, dintre ăştia "artiştii", care ar refuza o ofertă de film, din ăla de consum, în America, trimite-mi adresa lui, mă rog frumos! :)

[ricutza]

c.,
am o rugaminte la tine.
uita-te un minut la poza facuta de mine la Sony Center, in Berlin, unde se afla si IMAX-ul.
rulau daca nu ma insel vreo 12 filme,blockbusterele verii in frunte cu Inception, Salt si ....celelalte.Prin cate orase am umblat in Germania, de vreo trei ani incoace, n-am vazut niciodata sa se faca reclama la vreun film nemtesc. si nu putem spune ca cinematografia lor nu e renumita.in schimb, la fiecare colt de strada tronau tot felul de afise cu filmele care rulau in astfel de cinematografe.
spune-mi te rog, crezi ca in Germania n-ar exista posibilitatea financiara sa se faca astfel de filme?
crezi ca in Germania, spectatorii se imbulzesc la filmele nemtesti? si unde crezi ca ruleaza ele?
ca eu personal, nici n-am vazut vreun afis cu un astfel de film si nici vreun cinematograf care sa anunte ca are in program asa ceva.

Nu stiu daca impresiile tale chiar sunt reprezentative. Despre cinematografia olandeza se pot spune si mai putine lucruri decat despre cea germana, si te asigur ca filmele olandeze sunt extrem de bine promovate. Si nici nu ma refer doar la postere si prezenta lor in cinematografe. Trailerele sunt atat de bine facute incat atunci cand ruleaza in cinema inainte sau dupa trailerele americane, singura diferenta e ca se vorbeste alta limba.
Cu toate astea sunt intr-adevar perioade in an in care nu vezi la multiplexuri nici un afis de film olandez, pentru ca pur si simplu nu e nimic lansat atunci. Si chiar daca inca mai au ceva in program, in general prefera sa promoveze filmele noi.

[ricutza]

ho! ho! ho!...ca n-a zis nimeni asa ceva.
din contra, mai sus incercam sa spun ca nu se poate face filme de consum nici in Romania si nici in tarile pe care chiar tu le-ai enumerat, fiindca acestea NU POT CONCURA cu adevarata industrie a acestor filme, aia de peste ocean.
si-atunci singura alternativa este de a excela in cinematograful de arta. e cazul nostru, al Cehiei, al Germaniei, Austriei, Poloniei, Olandei, Iranului, Japoniei...si cui mai vrei tu.


70% din filmele lansate in Olanda sunt comerciale si nu artistice. Majoritatea nu ies ok, dar eu apreciez ca macar incearca sa se apropie de Hollywood.

[rvn]

70% din filmele lansate in Olanda sunt comerciale si nu artistice. Majoritatea nu ies ok, dar eu apreciez ca macar incearca sa se apropie de Hollywood.

sincera sa fiu, nu stiu daca am vazut vreun film olandez "comercial".
si asa cum ai zis si tu, chiar daca sunt, incearca sa se apropie de cele americane.
de la "a incerca" si "a reusi" este cale lunga.
eu zic s-o spunem pe-aia dreapta: niciodata, nimeni, n-o sa-i mai depaseasca pe americani la capitolul acesta, nici ca numar de productii scoase pe an si nici ca nivel al perfectiunii tehnice(ma refer la softurile care se folosesc pentru realizarea efectelor vizuale).
din pacate, piata europeana e "infestata" cu astfel de filme si nu cred ca arata semne de regres, din contra. Atata vreme cat s-au investit miliarde de dolari sau euro in ecrane si salile de cinema,special pentru astfel de filme, nu vad motivul pentru care cei care controleaza aceste afaceri foarte profitabile, sa renunte la ele, in detrimentul distributiei filmelor de arta, pentru care nici reclama nu e agresiva si nici o mare masa de consumatori nu exista.

[rvn]

Apropo, dacă ştii vreun regizor român, dintre ăştia "artiştii", care ar refuza o ofertă de film, din ăla de consum, în America, trimite-mi adresa lui, mă rog frumos! :)

mai, cred ca nici n-ar primi o astel de oferta, fiindca regizorii romani sunt formati la atfel de scoala. ei sunt apreciati pentru stiinta lor de a transpune pe ecran fapte de viata si starile personajelor participante.
care ar fi motivul sa angajeze un astfel de cineast, cand la ei, regizorii filmelor de consum apar ca ciupercile dupa ploaie?

in fine...poate chiar exista oferte si nu stiu eu...
si chiar as fi curioasa, daca cel care a primit o astfel de oferta este dispus sa plece sa lucreze acolo si daca crede ca va putea sa se foloseasca de cunostintele capatate in Romania.

[hellsteed]

Apropo, dacă ştii vreun regizor român, dintre ăştia "artiştii", care ar refuza o ofertă de film, din ăla de consum, în America, trimite-mi adresa lui, mă rog frumos! :)

mai, cred ca nici n-ar primi o astel de oferta, fiindca regizorii romani sunt formati la atfel de scoala. ei sunt apreciati pentru stiinta lor de a transpune pe ecran fapte de viata si starile personajelor participante.
care ar fi motivul sa angajeze un astfel de cineast, cand la ei, regizorii filmelor de consum apar ca ciupercile dupa ploaie?

in fine...poate chiar exista oferte si nu stiu eu...
si chiar as fi curioasa, daca cel care a primit o astfel de oferta este dispus sa plece sa lucreze acolo si daca crede ca va putea sa se foloseasca de cunostintele capatate in Romania.

Lui Porumboiu i s-a propus , dar a refuzat .

[rvn]

Lui Porumboiu i s-a propus , dar a refuzat .

aha. si de ce, oare? stie cineva?

[redmen]

Pentru ca ar da rateu,nu pentru ca e obisnuit sa faca alt gen de filme.Parca si Mungiu zicea intr`un interviu ca a primit oferte dupa ce a luat marele premiu cu 432.

[Pitbull]

Ceea ce iar e foarte firesc.
A face film de consum si a face film de continut, desi se bazeazä pe aceleasi premise profesionale, de diferentiazä prin caracteristicile personalitätii creatoare: artist versus profesionist.
(Cu o precizare: orice artist trebuie sä fie si un bun profesionist; în schimb, doar unii dintre profesionisti sunt si artisti.)

[bremen1980]

Vazut .Placut .Iritat.Chef de batut femei avut.X(

Cit trebuie sa sufere un om (din partea unei femei ) for a little bit of pussy ??
Il inteleg pe olandez ca a divortat.Ambele dame sunt de bune bagat intrun butoi pe care sa-l pravalesti de pe virful muntelui.
Nu as putea sa vad filmul asta iarasi in urmatorul an si sa mai dau okii cu mama sau cu iubita .:))
Risc sa ajung la stirile de la ora 5

[Stalker2009]

Un film interesant, mi-a placut foarte mult. Eu cred ca Ozana Oancea s-a descurcat bine in rolul Feliciei. :)

[SMC]

Nu stiu ce m-a facut sa revin astazi la minunatul "Felicia, inainte de toate! Poate faptul ca ca l-am re-re-vazut deunazi (alaturi de prietena-sotie ce-l privea, literalmente, cu gura cascata), poate faptul ca am visat-o - tot deunazi - pe Ozana dezamagita de mine ca am scris atat de negator la "Captivi de Craciun", sau poate ca tastandu-mi numele e Google, sa vad cu ce injuraturi mai sunt asociat, descopar blogul unui blogger, ce face un top 23 al criticilor ce au scris favorabil despre film in momentul aparitiei lui pe ecrane (Apropo, Pit, vezi ca esti acolo:) .)
Alors...
Fara copy-paste de asta data. :)

"O surpriza"

Desi, aparent, "Felicia, inainte de toate" urmareste sistematic o zi din viata unei femei, mai exact, ziua in care aceasta trebuie sa se intoarca in Olanda, tara sa adoptiva, el devine treptat, in simplitatea lui precisa, un film despre intreaga ei viata, comprimata metodic intr-o suita de planuri- secventa, observational-generoase, succesiv evocatoare de claustrare asuumata, intr-un emotionant portret de familie. Tandemul scenaristico-regizoral Razvan Radulescu si Melissa de Raaf, sustinut exemplar de de trio-ul actoricesc Ozana Oancea (in rolul Feliciei), Ileana Cernat si Vasile Menzel (in rolurile parintilor ei), dezvolta veridic si palpabil, dar rabdator si cu exactitatea unui ceas, etapele cunoasterii femeii, a parintilor ei, a relatiei lor, nu numai pe parcursul unei singure zile si doar intre ei, ci ci si cu cealalta jumatate a familiei (fiul Feliciei si fostul sot) care, desi doar voci graitoare de alta limba intr-un receptor, sint conturate inteligent si riguros - intocmai ca si sora Feliciei - de scenariu, personaje.
Simplist, din punct de vedere narativ, dar dramaturgic eficace, filmul, intocmai ca si celalalt debut al anului "Eu cand vreau sa fluier, fluier" , reuseste cumva sa vorbeasca insa despre cu totul alte lucruri decat cele vizate. Autorii si-au propus sa ne ofere o mostra de realitate identificabila in care resemnare asurvine in urma trecerii timpului, a schimbarilor comportamentale, a instrainarii; transformari induse de scenariu doar formal, chiar daca - paradoxal - excesiv. De fapt, si poate mai presus de tot, filmul ne vorbeste despre distanta, distantare si prioritati, apoi despre firescul - contestat- acestor "schimbari".
Felicia este coplesitoare intr-o continua alternanta de calm, bunatate si iubire -chiar si atunci cand incepand prin a-si cere iertare, sfarseste reprosand - , in timp ce parintii ei sint cele mai compatimitoare personaje vazute in ultima vreme in cinematografia romaneasca. Felia asta de viata este cu atat mai emotionanta, cu cat ea se prefigureaza ca produs mult mai elaborat al existentei si sensibilitatii umane, decat chiar realizatorii au dorit sa infaptuiasca. Surclasandu-si scenariul meticulos (scris de pe modelul "pumnului in plex", tipic radulescian) si, in general, propria sa valoare intrinseca, "Felicia, inainte de toate", se surprinde mai intai pe sine. Si o face atat de natural!

[djinjis]

Ai putea posta o poza cu "pretena-sotie ce-l privea, literalmente, cu gura cascata"? vreau sa vad cum arata.

[c.ghevara]

@SMC

FELICITĂRI! Ai toată admiraţia mea pentru că ai putut să revezi filmul. :))

Zău, SMC, ce vor să spună frazele astea?
”Felia asta de viata este cu atat mai emotionanta, cu cat ea se prefigureaza ca produs mult mai elaborat al existentei si sensibilitatii umane, decat chiar realizatorii au dorit sa infaptuiasca.”

Cum naiba poate un produs să se prefigureze mult mai elaborat decât a dorit autorul?

”Surclasandu-si scenariul meticulos (scris de pe modelul "pumnului in plex", tipic radulescian) si, in general, propria sa valoare intrinseca, "Felicia, inainte de toate", se surprinde mai intai pe sine. Si o face atat de natural!”

Cum naiba se poate surprinde filmul pe sine însuşi? :-O

Împărtăşesc curiozitatea lui Djinjis. =))

[Pitbull]

SMC, ai observat un lucru interesant?
Când se simt depäsiti de ceva, oamenii încearcä sä forteze o depäsire artificialä.
Mai pe sleau spus: desconsiderä ceea ce nu înteleg.

[c.ghevara]

Bine, Pitbull! Atunci explică tu, care înţelegi, celor care nu înţeleg, ce a vrut să spună autorul prin: ”..."Felicia, inainte de toate", se surprinde mai intai pe sine.” @-)

[Pitbull]

Oricine a trecut mäcar de câteva ori printr-un proces de creatie artisticä e familiarizat cu acest fenomen: în foarte multe cazuri, opera de artä dob)ndeste un fel de viatä proprie, spre marea surprindere a autorului, evolueazä pe cäi si spre sensuri complet neasteptate - lucru care se poate întâmpla atât pe parcursul genezei sale, cât si ulterior, prin interpretärile surprinzätoare, dar nu absurde, ale comentatorilor.
Desigur, de pe margine (adicä de la OTV, România Mare, Tricolorul, Atac la persoanä si alte media la fel de onorabile, unde unii care mimeazä bunele maniere se simt ca lipitorile-n apä) se vede altfel - sau chiar deloc.

[c.ghevara]

1. Şi totuşi, afirmaţia e o aberaţie. ”Surclasandu-si scenariul meticulos (scris de pe modelul "pumnului in plex", tipic radulescian) si, in general, propria sa valoare intrinseca, "Felicia, inainte de toate", se surprinde mai intai pe sine.”
Chiar dacă ar fi fost vorba de regizor, care a făcut bici din nu ştiu ce scenariu, e o idee aiurea în cazul în care regizorul şi scenaristul sunt una şi aceeaşi persoană. Dar nu e vorba de regizor, ci de film. Cum poate filmul să-şi facă o surpriză lui însuşi? :-S

2. Ce vrea să spună chestia asta?: ”Desigur, de pe margine (adicä de la OTV, România Mare, Tricolorul, Atac la persoanä si alte media la fel de onorabile, unde unii care mimeazä bunele maniere se simt ca lipitorile-n apä)...” :-O N-am lucrat la aşa ceva şi nici la ”alte medii la fel de onorabile”. Nici măcar similare. :D

[gionloc]

2. ...
Pitbull iti arata caile: ori esti de acord cu ce spune el si atunci esti nobil, gindesti corect si intelegi mesajele profunde ale lui SMC, ori nu esti de acord si atunci esti otv, romania mare, tricolorul.

important e ca toate depind de felul in care scrie SMC B-)

[Pitbull]

Fals.
E vorba de idei, nu de persoane.
Si de comportamente (deviante si amorale - gen "spune-mi cu cine te-nsotesti...")
(Nu e vorba de tine, Gionloace.)

[c.ghevara]

Gionloc! <:-P Deci mai trăieşti! :))

[SMC]

Am afirmat cele de mai sus ridiculizate de c.ghevara prin simplul fapt ca Radulescu, la conferinta de presa de dupa proiectie, dar si in ulterioarele sale interviuri aparute prin siteuri si publicatii de specialitate, parea sa vorbeasca despre cu totul alte lucruri decat cele percepute de mine. Altfel spus - mai in "neprofunzimi" - , cred ca filmul este mult mai bun decat se releva.

[Pitbull]

Stai linistit, astea nu-s critici, sunt cârcoteli ovariene - continuarea acelor siraguri de înjuräturi (uneori exprimate grobian pe fatä, alteori travestite în costume "urbane") la adresa filmelor noii generatii. Evident, nu le ajunge sä atace valorile, trebuie sä-ncerce sä dea si în cei ce le recunosc - ca sä fie tacâmul complet. Nu le lua în serios.

Back on topic, please. Despre film.

[c.ghevara]

Am afirmat cele de mai sus ridiculizate de c.ghevara prin simplul fapt ca Radulescu, la conferinta de presa de dupa proiectie, dar si in ulterioarele sale interviuri aparute prin siteuri si publicatii de specialitate, parea sa vorbeasca despre cu totul alte lucruri decat cele percepute de mine. Altfel spus - mai in "neprofunzimi" - , cred ca filmul este mult mai bun decat se releva.

SMC, chiar nu am intenţia de a ridiculiza, dar reciteşte-ţi ultima frază. Ce idee e asta?: ”cred că filmul este mult mai bun decât se relevă” Hai, SMC, fii serios! Adică, de fapt, filmul este mult mai bun decât îl vedem, decât ni se pare? E o afirmaţie absurdă. Un argument năucitor. Din ceea ce scriai în postarea anterioară se înţelege că filmul a ieşit mai bun decât a intenţionat/ crezut regizorul, care la rândul lui, a făcut altceva decât ar fi intenţionat scenaristul, în fapt una şi aceeaşi persoană. Păi cum adică? Asta e o laudă pentru autor?

Pitbull, ai decolat... pe câmpii. Cred că ar fi cazul să iei legătura cu turnul de control. :))

[munteanu24d]

Un film GENIAL! EXTRAORDINAR! FELICITARI! Nu am cuvinte ... SUPERB!

[Lofei]

Ce este drept, fascinant titlu!

[margott]

Mie mi-a placut filmul asta, desi actiunea e liniara. Mi-a adus aminte de Boogie, un alt film in care actiunea are o loc intr-o perioada foarte scurta de timp (o zi, in ambele filme), si toata greutatea filmului cade pe reactiile personajelor, pe dialoguri.