"Nuntă în Basarabia"

[Pitbull]

"Nuntă în Basarabia" - Ideea scuză mijloacele
Dar... care-i ideea?

Aberaţia geopolitică numită "Republica Moldova", ale cărei origini istorice mai mult decât dubioase sunt prea cunoscute ca să le reluăm aici, şi relaţia ei bizară cu patria din care a fost smulsă, au făcut şi încă vor mai face subiectul multor scrieri şi filme (de ficţiune sau nu). E firesc - soarta ingrată a Basarabiei noastre conţine toate elementele de generalitate şi individualitate proprii unei sinteze organice în categoria estetică fundamentală a particularului. Poate că cele mai ofertante la nivel moral sunt tocmai reperele identităţii naţionale false şi schizofrenice a românilor de peste Prut, după aproape şapte decenii în care ruşii s-au străduit să-i înstrăineze de ei înşişi - căci, cum ştim, orice film porneşte de la un conflict: fără conflict, nu avem acţiune; fără acţiune, nu avem poveste; fără poveste, nu avem scenariu - şi fără scenariu, de unde-atâta film?
Conflictul schismei identitare a Basarabiei e plasat, evident, între esenţa ei românească şi influenţa alienantă rusească. Poate fi dezvoltat atât la nivel noologic, prilejuind filme de introspecţie şi analiză, cât şi în plan pragmatic, pe direcţia evoluţiilor politice, economice, infracţionale, migraţioniste, etc. Ce mai film ar scoate Bergman despre dualitatea personalităţii basarabenilor - sau cum ar mai diseca Gavras evenimentele din aprilie 2009, de la A la Z...! ...Dar, de vreme ce noi chiar nu avem omologi ai acestor mari cineaşti cu adevărat unici, ne rămân la dispoziţie variantele intermediare - inclusiv în sfera documentarului de artă, dominat fără dubii de magistralul "Podul de flori" al lui Thomas Ciulei.
Conform unui trist truism, cel mai la îndemână stau întotdeauna clişeele, dintre care se disting fatalmente clişeele-clişeelor - în frunte cu infamele imagini ale rakeţilor şi curvelor, exploatate până la suprasaturaţie, de la abordări totuşi decente şi de bun gust, ca în "Filantropica" şi "Schimb valutar", până la măscări ale coproculturii gen "Azucena" ori "Poker". În configuraţia astfel definită, "Nuntă în Basarabia" se situează cam la mijloc, având nobila intenţie de a trata tema obiectiv, documentat şi într-o cheie umană empatică, dar şi, din păcate, prea puţină pricepere în a evita complet capcanele subiectului, ducându-şi proiectul la îndeplinire...
...Un moment! Un moment, că am ajuns la un punct nevralgic! Ce concepte am subliniat în fraza de mai sus? "Tema" şi "subiectul", da? Ia să vedem, le putem defini?
Putem - cu condiţia să ştim cum se definesc (lucru de care, din păcate, sunt capabili anormal de puţini cineaşti români). Fraţi moldoveni (şi munteni, şi ardeleni, şi olteni, şi etc.), reţineţi, că nu-i greu:
Tema unui film răspunde la întrebarea: "despre ce vorbeşte filmul?" - şi se exprimă într-un format de tip titlu. În cazul de faţă: asemănările şi deosebirile culturale şi umane care complică unirea Basarabiei cu România.
Subiectul răspunde la întrebarea: "cum vorbeşte filmul despre acea temă?" - şi se formulează ca o descriere succintă, într-o singură frază (predicativă sau eliptică), a contextului şi a acţiunii. Aici: nunta unui muntean cu o basarabeancă, reluată la Chişinău pentru familia miresei, sub pretexte tradiţionaliste care de fapt ascund interese pecuniare.
...Şi ideea?
Ideea, domnilor, răspunde la întrebarea: "ce anume spune filmul (prin intermediul subiectului) despre tema abordată?" (Într-un limbaj mai didactic, e numită şi "mesaj" - termen pe care prefer să-l evit, pentru conotaţiile lui uneori prea moralizatoare.) Ideea se comunică sub forma unui enunţ predicativ explicit, care trebuie să conţină şi un factor adversativ sau paradoxal (în lipsa căruia, încă nu e idee, ci doar truism). Ideea filmului "Nuntă în Basarabia" ar putea fi - la cel mai simplu nivel: "Orice nuntă din interes e compromisă din start"; sau, printr-o dezvoltare mai concretă: "Cupiditatea e marea piedică din calea Unirii."
De ce am zis că aceasta "ar putea fi" ideea filmului?
Răspunsul e trist.
După proiecţia în avanpremieră din seara de deschidere a festivalului Timi-Short, când a început scurta sesiune de întrebări-şi-răspunsuri în faţa publicului adunat în Piaţa Unirii, le-am adresat autorilor Nap Toader (scenarist şi regisor), Dan Raţiu şi Copel Moscu (producători), tocmai această întrebare: care e ideea filmului? (După o introducere diplomatic-ajutătoare în care definisem, conform celor de mai sus, tema şi subiectul.) Mi-au vorbit despre patriotism, despre idealul naţional, despre sentimentele ce ne animă, până când, într-un târziu, Nap s-a încumetat să încerce a defini ideea ca fiind "iertarea"... Da, iertarea este una dintre temele adiacente abordate - da' ce ne facem, că temele şi ideile sunt lucruri total diferite...?
Totuşi, înţelegând, sper, intenţia autorului, cred că i-aş putea-o organiza într-un format corect, enunţând ideea sub forma: "Câtă vreme nu vom avea puterea de a ierta, Unirea nu va fi posibilă." Alăturând această posibilă idee celei pe care am identificat-o anterior, aş putea spune: "Cupiditatea şi ranchiuna sunt marile piedici din calea Unirii" - astfel, ajungând la o idee mai bogată şi mai complexă. Adică, primul pas spre realizarea unui film - căci, unde nu e idee, nu e film; e doar peliculă.
Şi... cum spuneam mai sus? Aia cu: "ca să avem un film, e nevoie de senariu; scenariul nu poate exista fără acţiune; acţiunea nu ia naştere fără conflict... iar conflictul are nevoie de personaje.
Aici e-aici. Personajele. După absenţa unei idei clar definite, ele constituie cel de-al doilea punct nevralgic al filmului, la nivel de pornire. Nu numai că sunt concepute schematic şi superficial, fără pic de profunzime şi abia manifestând unele elemente de originalitate căutată, din dorinţa (legitimă, dar neîmplinită) de a evita banalitatea, dar cel mai grav e că pur şi simplu rămân încremenite în proiect: nu reacţionează cu adevărat la nimic din ceea ce se întâmplă în jur (decât, cel mult, la nivel de comentariu), nu evoluează nici cu un pas, nu parcurg nici cele mai mici schimbări. Să nu fi cunoscut autorii (şi mai ales Copel Moscu, care e un profesionist pe cât de venerabil, pe atât de onorabil, al artei filmului), regula de bază care spune că personajul de la sfârşitul unui film nu trebuie cu nici un chip să fie acelaşi cu cel de la început? Sau, poate, au uitat...?
Fixitatea caracterologică merge mână în mână cu lipsa de dinamism interior al scenariului. Organizat, nu fără un vădit simţ al echilibrului, în trei segmente (drumul spre Chişinău, pregătirea nunţii şi masa propriu-zisă), filmul nu se mişcă decât în straturile sale exterioare: anecdotice, imagistice şi de montaj - "foarfeca" nervoasă a Corinei Stavilă dregând multe busuioace cvasi-compromise din start sau măcar pe parcurs (în tandem cu texturarea şi accelerarea imaginii în câteva secvenţe gen video-clip, dintre care prima, rezumând ritualul schimbării roţilor de tren pentru căile ferate foste sovietice, cu ecartamentul lor crăcănat, are marele merit de a ne arăta ce şi cum; celelalte, inclusiv un panoramic de pliant turistic al statuii lui Ştefan cel Mare, sunt la fel de gratuite, dar nu şi la fel de inedite, atingând o stare de leit-motiv stilistic abuziv). Singura evoluţie dramaturgică pe care o putem urmări este, mai mult sau mai puţin, dezvăluirea graduală a dedesubturilor pecuniare - dar problema e că aceasta se desfăşoară strict în raport cu spectatorul: în ceea ce priveşte personajele, ele ştiu de mult totul şi oricum asta nu le afectează cu nimic.
Se remarcă, mai ales prin valenţele sale pedagogice, ciclul închis al lăudabilei tentative de a repune în drepturi universul tradiţiilor moldoveneşti de peste Prut, din nou ca o reprezentare a dualităţii dintre identitatea naţională şi coruperea de sorginte slavă - iar în acest sens, episodul nunţii conţine câteva secvenţe semnificative. Necazul e că, lăsându-le la un nivel strict expozitiv, de elemente ale unui decor contemporan în care se îmbină afecţiunea şi satira, tratate în pas alergător cu sclipiciuri, filmul sfârşeşte prin a le propulsa îndărăt tocmai în zona poncifelor kitsch pe care se străduise să le ocolească.
Dincolo de toate aceste bune intenţii mai mult sau mai puţin pornite pe calea realizării, filmul mai are totuşi meritul câtorva momente destul de hazlii şi al unei naraţiuni alerte şi nervoase, compensând pe cât posibil imobilismul dramaturgic. Despre actori, numai de bine: nu sunt neapărat buni sau răi - sunt acolo, şi cam atât. Şi, în orice caz, ca să tragem linie, nu putem ignora faptul că "Nuntă în Basarabia" are două niveluri de percepţie. Dacă privitorilor avizaţi le spune anumite lucruri (expuse, în linii mari, pe parcursul analizei de mai sus), majorităţii spectatorilor le va transmite un cu totul alt mesaj, mai simplu şi mai onest - după cum a dovedit-o şi atmosfera festivistă a receptării sale la Timişoara.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
10 Mai, 2010, h. 12:00-14:25
Bucureşti, România

[Floydman]

aberatia geopolitica Republica Moldova, vrem, nu vrem e formata la ora actuala din cetateni care, in majoritate, NU doresc altceva decat Republica Moldova chit ca spun asta in rusa sau in "moldoveneasca" sau in ambele. trist dar adevarat.

or dragoste cu sila, nu se face! sau se face, dar asta e rolul vecinilor de la rasarit!

[Frank]

Pitbull, ai dreptate intr-un aspect: majorităţii spectatorilor le va transmite un alt mesaj, mai SIMPLU si mai ONEST, după cum o dovedesc si aceste comentarii ale unor spectatori care au placut filmul. De altfel, si mie filmul imi placu...
După parerea mea, tocmai ”mijloacele” in care este tratata ”ideea” merită cel mai mult în Nuntă în Basarabia: filmul romanesc de comedie nu are prea multi profesionisti, regizorii romani preferand incrancenarea si dramoletele. Dintre regizorii care fac filme de comedie extraordinare l-as numi pe Nae Caranfil, dar si filmele lui Nap Toader promit si sunt pe gustul publicului. Este bine ca cinematografia romaneasca sa se orienteze si spre spectatori, pentru ca un film nevizionat este ca o carte necitita.
http://marele-ecran.blogspot.com/2010/05/nunta-in-basarabia-2010.html
http://sirb.net/category/filme/
http://descultaprintimisoara.blogspot.com/2010/05/nunta-in-basarabia-de-nap-toader-merita.html
http://evergreenstory.wordpress.com/2010/05/12/nunta-in-basarabia/

[SMC]

Ceva... "comercial"


Alternativa fireasca (ar spune unii),la deja definitoriul minimalism,comedia "de public" Nunta in Basarabia",semnata de regizorul-scenarist Nap Toader (ex Napoleon Helmis),se prefigureaza ca una ce respecta cu sfintenie stereotipuri hollywoodiene :parte road-movie,parte film-turistic;umor "cautat" - mai putin in sensul lipsei sale de firesc,dar preferand (voit si sacadant) unul al "conflictelor" cultural-lingvistce;seriozitatea problematicilor interetnice (la americani insa,de obicei,majoritatea comediilor satirice trateaza "conflictele" dintre clase sociale ori interrasiale);scurte istorisiri de familie prezentate,prin montaje abrubte,pe fond mizical,de albume foto si alte asemenea jonglerii plastice si regizorale.Si ce se prefigureaza se si consacra.
"Nunta in Basarabia" isis desavarseste insinuantele conflicte intre culturi inca din primul sau sfert,prin viitoarea casatorie dintre Vlad (roman) si Vica (basarabeanca) in Republica Moldova,care,insotiti de iubitoarea lui mama si un unchi ferches si nationalist intalnesc,ajunsi la destinatie,un alt unchi (al ei,de asta data),deloc ferches,ba dimpotriva,dar nationalist nevoie mare si el.Si insinuarile devin,evident,divergente comedice,incepand sa apara nu numai la nivel individual,ci colectiv : la nunta lumea pare a se imparti in tabere,nasul (basarabean,sugerat interlop),ce pare a nutri o veche dragoste pentru mireasa isi dedica intreaga noapte injosirii mirelui - ba ca nu stie in ce an Basarabia a fost "tradata"de Romania,ba ca nu-si mai aduce aminte in ce a fost imbracata mireasa in momentul primei lor intalniri - ,si plateste (cu euro) pentru raspunsuri corecte - date apoi din "off" de timidul mire,pentru a servi o lectie intim-morala,nu detasata cat tezista.
In alta ordine de idei,diferentele lingvistice si culturale sunt singura carte umoristica pe care "Nunta in Basarabia"o joaca,si satisface facil,chiar si plusand dupa ce filmul va fi trebuit sfarsit,cu un casting a la B.D.,mai putin savuros - comparativ,desigur,cu binecunoscutul trio al cotcarilor lui Mircea Dragan - pe cat de parti-pris,pe atat de inutil.

[SMC]

Hai ca a mers.:D
Mai am sa invat sa trimit link-uri,ca sa nu mai fiu nevoit sa re-scriu,ca le-am invatat pe dinafara.

[rvn]

smc,
copiii de gradinita sunt experti in utlizarea pc-ului. era cazul sa reusesti...sper ca nu te-ai indoit de asta.
on topic: n-am vazut filmul.
o sa...
pana atunci, iti recomand sa revii asupra genericului si din "ceva comercial" sa devina numele filmului. asa ar fi corect si practic, dupa parerea mea

[SMC]

Eu sunt nascut intr-o generatie in care copiii nu erau tocmai precoce (ca sa fiu elegant),dar nici sa crezi,cumva,ca folosesc masina de scris,ca anumiti,ca ma supar.:D

[SMC]

Si...
Vrei sa spui ca ar trebui sa sa renunt la a pune cronicilor titluri (ca a reboteza filmul,nici nu poate fi vorba),ca n-am prea inteles.Sorry!:)

[Pitbull]

Simplu:
Numele oricarui topic dedicat unui film trebuie sa constea in titlul filmului, cu ghilimele.
Titlul cronicii, in schimb, poate si chiar trebuie sa fie original (dar cu titlul filmului alaturi).
In sfarsit, inainte de deschide un topic nou (cu orice subiect - inclusiv un anume film), trebuie sa verificam daca un topic similar nu exista deja.

[rvn]

eu stiam ca ai vazut filmul la TIMi, dar nu mi-aduceam aminte daca ai scris si cronica,asta incluzand si deschiderea topicului dedicat lui.
altfel, il avertizam inainte pe "novice"...dar, stii cum e...din stangacii invatam sa facem lucruri mai bune.

[Pitbull]

Da, l-am vazut la Timi-Short, iar cronica am scris-o la intoarcere.

[Pitbull]

Muiemito, NU MAI POSTA tampenii.

[Memeito]

A inteles cineva ceva din "cronica" lui Pitbull?
Nu stiu cum a reusit sa bata campii in asa fel fara sa pomeneasca nimic de filmul propriu-zis...
In definitiv despre ce e vorba in filmul asta?

[Pitbull]

Bai, stiam ca esti retardat, da´chiar in halul asta?
Potoleste-te ca vin la tine!

OK, noi ne ducem sa vedem apusul soarelui din San Antonio.
Pana diseara, cand vin inapoi, explicati-i careva oligofrenului.

[Memeito]

Tu esti ca inginerul agronom care s-a dus odata la o ferma sa ii invete pe tarani despre agricultura si cresterea graului...
Le-a vorbit despre Triticum vulgare,Triticum aestivum,bractee, spicule,etc
La final un taran s-a ridicat si a zis: Frumos ati vorbit tovarase inginer...Da' cred ca ar fi fost mai bine daca ne spuneati si noua cate ceva si despre grau....

[SMC]

Ii explic eu,si asta n-ar fi rau daca ar deveni regula: fiecare forumist ar trebui,inainte de a i se permite inscrierea,sa trimita un c.v.,eventual un atestat psihiatric,prin care sa i se atesteze non-agresivitatea,o raritate,de altfel,astazi.
Dar poate puteti voi sa mai filtrati cate ceva,desi ma indoiesc.
Oricum,bafta!

[rvn]

A inteles cineva ceva din "cronica" lui Pitbull?
Nu stiu cum a reusit sa bata campii in asa fel fara sa pomeneasca nimic de filmul propriu-zis...
In definitiv despre ce e vorba in filmul asta?

mem,
uneori, omul, prin natura lui, o ia razna.
razna inseamna sa "bati si campii", intr-adevar.
Pit in cazul asta a fost Nostradamus. acum 4 luni cand a scris cronica, a anticipat ca vei veni tu si vei spune exact asta.
asa ca, pentru tine, dragul meu, el a facut acest efort urias. nu te gandi ca a fost simplu...
ar trebui sa te simti magulit si mandru.

[gionloc]

oare ce le spune Nap Toader studentilor de la film, avind in vedere cum arata cinematografia sa? :)

[SMC]

Mai nimic prin asta,dar prin "Italiencele" mai insinueaza cate ceva.

[gionloc]

din cite stiu e profesor la film...
in sensul asta ma gindeam la ce le-o spune.

[SMC]

Am inteles,eu insinuam insa o "lectie estetica".Te-ai prins,acum,da?:)

[gionloc]

da,
multumesc! :)

[SMC]

Of,ce n-as da si eu pentru o asemenea modestie,mai ales ca nu e tocmai ce-am vrut a spune,dar iti multumesc pentru inchiderea discutiei.Eu as fi intrebat "ce intelegi prin...?"
Esti dragut! :)

[gionloc]

acu dragut, dragut,

gindul meu era asta - de unde si completarea mea anterioara - oare prin Italiencele chiar insinueaza ceva care sa arate ca ar avea ceva de spus studentilor? adica tu chiar vezi vreo posibila lectie de estetica - una pozitiva, cu indrumari?

[Pitbull]

Gionloace, ai si n-ai dreptate...
Exista, in TOATE DOMENIILE (film, pictura, literatura, coregrafie, muzica, filosofie, etc., etc.), cazuri de indivizi foarte slabi pe plan profesional propriu-zis, dar care, in schimb, sunt excelenti pedagogi.* Ei cunosc bine tot ceea ce tine de teoria domeniului lor, dar sunt incapabili sa creeze produse valide (nimic surprinzator in asta: e un simplu glitch de profil psihologic) - si, de asemenea, au darul de a explica inteligibil, clar, captivant, precum si capacitatea de a empatiza cu studentii, intelegandu-i si ajutandu-i sa evolueze.
Nap Toader (Helmis) nu e unul dintre acestia, din nefericire...
L-am cunoscut la Timi-Short (tii minte, erai si tu acolo), iar doi dintre studentii lui au intrat pregatiti de mine (Emi Floares si George Molesag), si convorbim adesea despre cum se desfasoara cursurile la clasa lor.
Nap e un tip entuziast, cinstit, modest, cald, apropiat de studenti. E o placere sa discuti cu el. (De exemplu, a considerat corecta si obiectiva cronica mea de mai sus - cu toata severitatea ei.)
Din pacate, nu are pic de metoda, si de multe ori ii invata prostii...
C´est la vie.
(Dar asta nu are nici o legatura cu calitatea filmelor lui.)
__________________________________________________ ___________
* Exista si contrariul, desigur: mari maestri care sunt clei ca profesori! (n.Pb.)

[gionloc]

stiu ce zici cu pedagogia si practica,
dar ma intreb daca exista cu adevarat astfel de cazuri, in care diferenta dintre profestor si artist sa fie radicala.
de obicei lucrurile cred ca merg mina in mina. fiindca, altfel, un bun profesor de film n-are cum sa faca un film atit de jalnic. teoria bine insusita tre sa te salveze in unele ipostaze practice.

l-am revazut azi dupa-masa. iulius mall, cluj, sapte spectatori, dintre care doi eram eu cu prietena. o singura persoana a ris de citeva ori. de altfel, filmul e de groaza.

[Paideia]

Nuntă în Basarabia?



... zice că arta este maimuţa naturii. Nicicând n-a văzut pui de român basarabean o maimuţă mai falsă decât co-producţia româno-română “Nuntă în Basarabia”.

Filmul, ca element activ în germenele noii românităţi la care aspiram şi mai aspirăm (unii dintre noi), s-a manifestat odată cu capodopera cinematografiei pentru copii “Maria-Mirabela”, semnată de Ion Popescu-Gopo, Eugen Doga şi Grigore Vieru, continuând cu mai puţin cunoscuta “Găoacea” a lui Emil Loteanu, cu “Dănilă Prepeleac”, poveste adusă la desăvârşire de actori ca Mircea Diaconu, Constantin Constantinov şi Draga Olteanu Matei, cu “Patul lui Procust” ş.a. Actorii şi regizorii au fost întotdeauna, cu mici excepţii, clasa de rezistenţă şi nădejde a neamului nostru.

Nevoia de igienă culturală, de inteligenţă în artă, mă face să dezaprob scenariul iremediabil banal al filmului care îşi caută în aceste zile ursita şi este condamnat să nu şi-o împlinească, mai ales că va fi propus pentru Oscar. Mă mir că nu şi pentru Nobel!

“Urmare a hotărârii lui Hitler şi a lui Stalin, Basarabia a intrat în componenţa URSS” sunt cuvintele cu care începe filmul nostru, între un huruit de tren “al Prieteniei” Bucureşti-Chişinău şi ocările aruncate între proaspăt însurăţei, protagoniştii filmului. Că o promiţătoare PIANISTĂ, basarabeancă, îi spune soţului ei, român, tânăr DIRIJOR (ceea ce nu-i puţin), “Prostule şi boule” pentru că el i-a spus mai înainte “Oaie-oiţă” şi pentru că-şi iubeşte mai mult mama decât pe ea, mai treacă-meargă. Că un om care bea o bere este un “alcoolic” – posibil. Dar că Basarabia “a intrat” la ruşi, nu. Nu, pentru că Basarabia a ieşit pe stradă la ora la care se întorceau acasă beţivii istoriei şi a fost răpită de aceştia. Nu a “intrat”, a fost luată cu forţa. Această precizare este datorată scenariului care se împleteşte în jurul acestei idei.

Soţul şi soţia, care îi mai “cară” cu ei pe mama tânărului şi pe unchiul lui – asta e senzaţia; dacă nu mă credeţi, citiţi tratatul lui Condillac – coboară din vagoane, odată ajunşi la Chişinău, ca să urce, întâmpinaţi de unchiul din Basarabia, într-un autobuz din acelea în care se suiau odată sătenii dimineaţa ca să meargă la prăşit, la colhoz. Carevasăzică, părinţii fetei, miresei, pianistei, distinşi intelectuali, trimit (sau dacă nu trimit ei, aprobă mijlocul de locomoţie) ca să-i întâmpine pe mire, pe mireasă şi pe cuscri, un autobuz fabricat în vremuri demult apuse. Dubios. Se întrevăd aici nişte prejudecăţi dâmboviţene de care nu a scăpat nici măcar scenaristul. Una este prejudecata şi alta este realitatea.

Şi mai dubios este turul oraşului, întreprins, probabil, pentru a ridica nivelul moral al “oaspeţilor” de la Bucureşti înainte de marea întâlnire cu cuscrii de la Chişinău. Astfel, bucureştenii văd în scurtul lor voiaj Teatrul Naţional “Mihai Eminescu”, Sala cu Orgă, Primăria Chişinăului, statuia lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, ca mai apoi să se pomenească la Porţile Oraşului. În ce cartier stăteau părinţii miresei? Nu e de râs deloc. Nici măcar într-o comedie.

Unchiul miresei din Chişinău, cel care îi întâmpină pe oaspeţi la gară, vorbeşte o română aerisită (nu un grai moldovenesc), îmbinată cu expresii ca “Paehali, bratuha!” şi arhicunoscutul “Blea!”. Mai rar asemenea personagii!

În casa cuscrilor de la Chişinău, oamenii stau la masă, după un pasaj grotesc în care socrul mic, poet basarabean publicat în “Literatura şi arta”, deplânge câinele familiei, care a murit cu puţin timp înainte. Apogeul momentului este atins de replica deloc firească a soacrei mici, femeie în vârstă, care îi spune mirelui “Vrem spectacol, OK? Vrem să ceri mâna fetei ca lumea.” Ok, ok, mirele i-a cerut mâna fetei. Nici dialogul din bucătărie, dintre mamă şi fiică, nu a scăpat de cosmetizare şi de preţiozitatea inacceptabilă pentru o asemenea relaţie.

Valera, organizatorul nunţii, grangurele care nu găseşte răspuns în iubirea lui faţă de mireasa furată de “român”, este un personaj la fel de obscur ca şi stripteoza chemată pentru mire, în ultima sa noapte de burlăcie, de unchiul miresei.

Când să plece nuntaşii la Biserică, uşa de la apartament se blochează. “Rupsei cheia”, zice olteneşte soacra mică, ceea ce pare straniu, dat fiind localismul exagerat al filmului “Nuntă în Basarabia”.

Lista bizareriilor continuă cu acostarea mirilor şi a socrilor, intelectuali, la monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt din centrul capitalei, “boală” contagioasă pentru majoritatea tinerilor chişinăueni care au hotărât să-şi unească destinele. Nişte intelectuali basarabeni nu ar proceda aşa, la fel cum la nunta la care nişte intelectuali sunt socri, nu s-ar striga “Amar”, ci “Să se pupe mirii!”. Nu este şi cazul filmului nostru, pentru că scenaristul nu a avut timp să se gândească şi la ei, din gust pentru controversă, sau pentru plăcerea sterilă de a dogmatiza nişte preconcepţii şi nişte clişee.

Valsul divin al lui Doga, “Dulcea şi tandra mea fiară”, dansat de miri la mai fiecare nuntă din Chişinău, lipseşte, fireşte, din filmul nostru, regizorul având grijă să-l înlocuiască cu altă piesă. Să fie oare o formă a indolenţei această lipsă de informare? Se pare că da.

În timpul nunţii, unchiul din Bucureşti face un scandal cu conotaţii istorice şi politice. Patronul restaurantului, rus fiind, le închide lumina, iar după aceea Valera, organizatorul nunţii, le pune nuntaşilor o întrebare “de două mii de euro”: “Cine a trădat Basarabia în iunie ’40?”.

Vă pun şi eu, la rându-mi, o întrebare “de două mii de euro”: Încotro vor să bată aceste prostii?

De-a lungul filmului, unchiul din Bucureşti, Johnny, agent de talente, îşi împarte cărţile de vizită tinerelor basarabene. În vârtejul lumii materialiste de azi, acestea acceptă, într-un sfârşit, invitaţia lui Johnny la Bucureşti, însă după o preselecţie “asiduă”. Şi iarăşi prejudecăţile îşi găsesc culcuşul într-o nuntă din Basarabia.

Este un film al clişeelor şi al ideilor preconcepute. Nu este nici măcar o comedie, în sensul lui Lope de Vega, şi nici o umilă ocheadă aruncată la “Svadba” lui Pavel Lunghin. Eu mă aşteptam la altceva, mai ales că ne confruntăm cu o perioadă critică, politiceşte, economiceşte şi socialmente vorbind. Pronunţarea apăsată, în film, a unor idei care ar demonstra, vezi Doamne, că am fi popoare diferite, nu face decât să dea apă la moară proxeneţilor politici şi ciocliilor naţionali. Arta obligă (Noblesse oblige!) – iar cinematografia este o artă – la educarea spiritului, la cunoaşterea adevărului, şi nu la mânjirea virtuţilor! Eu nu m-am dus cu lupa, în Ţara Oaşului, să studiez blana de oaie a unui baci de acolo, zicând că-i altă naţie, altă civilizaţie.

Cu siguranţă, nunţile din Basarabia nu sunt aşa. S-ar putea ca regizorul Nap Toader să se întoarcă în Basarabia pentru un alt film. Un film cu o nuntă adevărată, albie a tradiţiilor româneşti, în căutarea “orighinalului” care se pierduse între timp la el, în oraşul şi în judeţul în care stă.

Cert este că singurele elemente basarabene veritabile din filmul “Nuntă în Basarabia” sunt frumuseţea miresei şi coloana sonoră a celor de la Trigon.

[keepwalking]

Cert este că singurele elemente basarabene veritabile din filmul “Nuntă în Basarabia” sunt frumuseţea miresei.....

ei, da, asta da! :)

[c.ghevara]

Putea fi şi ”Nuntă în Oltenia”. E un film care reflectă prejudecăţile regizorului, ale românilor din România. Cu aceleaşi eforturi şi bani se pot face filme mai bune.

[SMC]

Si sa nu uit...
"Italiencele" mi s-a parut mai "bun",atat,de aici si cu... "lectia"

[Pitbull]

Discutia despre profesorii din U.N.A.T.C. s-a prelungit, depasind topicul, asa ca am mutat-o aici:
http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?p=1483614

[marius_em]

Natură vie cu mireasă, votcă, euro şi revolver
de Cristian Tudor POPESCU
Gandul.info

Ca să demonstreze că o iubeşte pe mireasa Vica, Valera, un mafiot basarabean bine legat, cu plete date pe spate, rulează pe antebraţ butoiaşul revolverului în care mai e un glonţ, pe urmă îşi propteşte ţeava sub bărbie, strânge din fălci şi apasă pe trăgaci. Clic sec, e rândul lui Vlad, mirele român. Cu ochii umezi, Vlad refuză revolverul: "Vica e însărcinată. Sunt tată". Nu vă spun ce se întâmplă mai departe, merită să vedeţi.

Îşi mai imagina cineva o asemenea scenă în filmul unui regizor român tânăr, după ani lungi de minimalism? Nuntă în Basarabia al lui Napoleon Helmis are toate "păcatele" tratate cu dispreţ de fanii duri ai minimalismului: melodramă, comedie de situaţii, momente serioase, politice, secvenţe muzicale, dialoguri spumoase, montaj activ, chiar accentuat, mizanscenă foarte prezentă. Cadrele lungi sunt absente, actorii, foarte bine aleşi, joacă cu faţa la aparat, nu cu ceafa sau călcâiele. Helmis are curajul să pună la un loc dragostea dintre Vlad şi Vica, ciocnirea culturală dintre români şi basarabeni ("Nu vreau să mai aud o vorbă rusească! Să cânte o sârbă oltenească!"), o poezie dedicată lui Otto, un pekinez mort, cedarea Basarabiei de către armata română în iunie-iulie 1940, dispreţul intelectualului patriot basarabean pentru Mitici ("Regăţeni mancurţi, plecaţi la voi acasă!"), o beţie crâncenă asezonată cu scrumbii sărate şi un strip-tease.
publicitate

În Nuntă în Basarabia se întâmplă lucruri. Suntem departe de austeritatea epică a minimalismului. E un film făcut în primul rând pentru public, pentru publicul din România şi Basarabia, nu neapărat pentru premii la festivalurile internaţionale. Napoleon Helmis vrea să-i facă pe români să râdă şi ei râd (am regăsit ceva din umorul grotesc-tandru al scenelor de chef din California Dreamin al lui Cristian Nemescu), vrea să-şi mai şteargă cineva şi câte o lacrimă, şi am văzut şi asta. Nu doreşte ca filmul său să fie cap de şcoală, nu doreşte să-l înscrie în vreun curent la modă, îi e de-ajuns un film bine făcut, antrenant, care pur şi simplu te binedispune. Şi când greşeşte, ca în finalul în plus, lipit după cel real, al deznodământului luptei pentru Vica dintre Vlad şi Valera care închide sursele de tensiune dramatică ale filmului, Helmis o face cu umor - damicelele de Chişinău care concurează ad hoc ca să ajungă stele trecând prin patul marelui "impresar" oltean fiind o secvenţă formaniană amuzantă.

Nuntă în Basarabia se aşază într-o zonă mereu defavorizată a cinematografiei româneşti, situată între "simboalele", metafizica, mesajita care-i caracterizează pe "profunziştii" de dinainte de '89 şi realismul înverşunat, pândit de plictiseală al minimaliştilor douămiişti - filmul popular de bun gust (a nu se confunda cu kivetschuri în genul celor produse de S. Nicolaescu sau G. Saizescu).
Astfel de filme fac coloana vertebrală a unei cinematografii profesioniste.

[Pitbull]

Of, de data asta, cat e el de Cetepeu, dete si Cristi cu mucii-n fasole!
...Sau, poate, sa-i "respect punctul de vedere", sa nu fac pe "batranul intelept" - ce zici, Gionloace?

...Apropo, chiar voiam sa te intreb: cronica ta cu "Maneaua cinematografica" de pe Pilernet, aia la care primisesi zeci de injuraturi la comentarii (neaprobate, dar impartasite tie in particular de Pilescu), nu mai e acolo. Ce s-a intamplat?

[marius_em]

Cred ca exprima o idee valida. Filmul doar pentru festival nu e viabil. Succesul filmului romanesc e conditionat de publicul romanesc.

[Pitbull]

Nu, filmul e FOARTE PROST LUCRAT.
Ideea ca un asemenea esantion de neprofesionalism ar fi "coloana vertebrală a unei cinematografii profesioniste" nu e valida, e tampita.
Nu uita ca-l cunosc bine pe Cetepeu, suntem prieteni de 24 de ani. El e un tip sensibil, si are asemenea (rare) momente: il emotioneaza cate ceva, si gata, acel ceva, e bun! La fel si aici: l-a miscat componenta patriotica, si toate dudele din jur au inceput sa-i para trufandale.

Iar film de public, de consum, comercial, cum vrei sa-i zici, inseamna in primul rand FILM BINE FACUT, nu d-a-mpulea. Rolul filmului de public e sa dea oamenilor distractie de calitate, si sa le cultive bunul gust cinematografic, nu sa-i perverteasca si sa-i spele pe creier.

[gionloc]

dete si Cristi cu mucii-n fasole!
...Sau, poate, sa-i "respect punctul de vedere", sa nu fac pe "batranul intelept" - ce zici, Gionloace?

...Apropo, chiar voiam sa te intreb: cronica ta cu "Maneaua cinematografica" de pe Pilernet*, aia la care primisesi zeci de injuraturi la comentarii (neaprobate, dar impartasite tie in particular de Pilescu*), nu mai e acolo. Ce s-a intamplat?
CTP cam atit intelege din cinema, ca daca se intimpla lucruri, inseamna ca e altceva decit minimalism si daca nu e cu 'metafizica prezentului politic' a la nicolaescu, e bun. + aceleasi rahaturi cu film de public vs film pentru festivaluri. de fapt arata a nustiucita oara ca n-are treaba cu cinemaul, ci ca e un moft de-al sau, sa para multicultural dezvoltat. uman vorbind, sa te poti bucura de un asemenea film mie-mi pare destul de suspect.

dincolo de asta, io n-as zice unui om ca da cu mucii-n fasole, ci as arata de ce nu e asa cum zice el. daca are rost. in cazul de mai sus nu cred ca are rost, e suficienta constatarea ca CTP nu are gust pentru cinema. ideea e ca daca intri in dialog cu cineva intri pentru ca ai o anumita consideratie pentru el, iar atunci nu mai folosesti orice expresie la adresa lui!

cuvintele mele la adresa filmului, alea la cald, erau legate de festivalul TimiShort, deci, pe LiterNet*, acolo tre sa fie, cu TimiShort. cit priveste comentariile, eu as fi preferat sa ramina toate la vedere, insa Razvan a spus ca unele sint cam nesimtite. eram facut zero barat, ca is prost de dau in gropi, mi se preconiza ca o sa ma ia dracu si ca o sa ajung nime'n drum :D. acu, sa fiu si io rau, daca am facut filmul manea cinematografica, cei deranjati de faptul ca is manelisti cinematografici cum puteau reactiona? or putea foarte bine sa lase povestile la vedere, unele veneau din partea actorului care-l joaca pe unchiul mirelui.

acu, ca tot n-am avut de lucru si am revazut 'treaba asta' - prietena mea nu-l vazuse si, no, sa ne distram in familie, - o sa scriu despre ea (despre 'treaba asta') azi-miine.

* indiferent ca tu consideri corecta sau nu despartirea de LiterNet, io nu mai raspund la mesaje care privesc acest portal si pe detinatorul sau daca nu le scrii corect numele :P. mai ales ca aici intrebarea ta nu vizeaza neaparat vorbele mele de atunci la adresa filmului, ci pui in evidenta faptul ca Razvan Penescu nu ar fi fost corect, ca nu a publicat toate comentariile, ci doar mi-a semnalat mie ca ele exista... ca si cind ar fi un soi de complicitate (a noastra) impotriva cuiva!

[Pitbull]

Nu, nici nu m-am gandit la vreo complicitate a voastra.
OK, nu voi mai folosi cele doua nume stilizate dar adevarate in dialogul cu tine - le voi inlocui cu formule neutre: "site-ul ala", "respectivul", etc.
(Dincolo de asta, sper ca, macar la nivel interior, imi recunosti intoleranta fata de jigodii; nu e nevoie sa-mi raspunzi - sau, o poti face pe privat, daca vrei totusi sa continuam discutia, dar evitand situatiile delicate).

Altminteri, esti prea dur cu C.T.P.-ul. In treacat, amintesc ca insusi Gorzo l-a laudat recent (chiar in contextul unei controverse de opinii!), si stim bine ca Andrei e si competent, si impartial. Dar asta conteaza doar in plan secundar (de-aia am si spus "in treacat"). C.T.P., desi autodidact in disciplinele umaniste (literatura, film, jurnalism), a ajuns totusi la un nivel de competenta mai mult decat respectabila, echivalenta cu profesionalismul. Dar are si el punctele lui slabe - ca tine, ca mine, ca Gorzo, ca Tudor Caranfil, ca D.I. Suchianu, ca oricine... Cu totii am "dat cu mucii in fasole" la un moment sau altul (vezi, nu ma sfiesc s-o recunosc chiar si despre mine, asa ca nu mai fi atata de gingas). Asta nu-l anuleaza in calitate de posesor al unui foarte onorabil aparat critic (sintagma mistocarita cocalareste de unii carora nici macar neuronul critic nu li s-a dezvoltat la timp - necum ditamai aparatul!)

[gionloc]

intoleranta fata de jigodii, sigur! dar prin asta ma faci sa inteleg ca si Razvan e inclus in categoria aceasta si atunci e un mare semn de intrebare pentru mine: cum, de ce?

cu CTP - mintea lui critica functioneaza foarte bine in raport cu viata politica, cu sfera sociala, dar in cinema: no country for old men, marti, dupa craciun, nunta in basarabia, nunta muta, concertul, aurora, sint multe locuri si sint locuri diverse in care pierde sensurile cinematografiei.

[Frank]

Excelenta cronica lui CTP! Subscriu si in acest caz, cum am mai facut-o la Inception.
O cronica ce plaseaza filmul lui Helmis exact la locul potrivit: film popular, de bun gust. Fara pretentii sforaitoare, fara snobism. Unul dintre ”filmele care fac coloana cinematografiei romanesti profesioniste”.

http://www.gandul.info/puterea-gandului/natura-vie-cu-mireasa-votca-euro-si-revolver-7430091

[Pitbull]

intoleranta fata de jigodii, sigur! dar prin asta ma faci sa inteleg ca si Razvan e inclus in categoria aceasta si atunci e un mare semn de intrebare pentru mine: cum, de ce?

OK, nu ma deranjeaza s-o afirm public - nu rufele mele sunt cele murdare.
Dupa notoriul conflict din perioada august-octombrie 2009, m-a instiintat ca "deocamdata" nu-mi va mai publica articolele. I-am respectat decizia (stiu bine genul de santaje morale la care se preteaza persoana de la care pornise totul - si aici, la noi, le aplica: "nu mai intru p forum dak nul banati p numeni! [Sau pe Dragomara, sau pe mai stiu eu cine.] alegeti, c vreti? caviar, sau kk?" Intelegandu-i dilema, am asteptat cateva luni, apoi l-am intrebat cam care ar fi termenul acelui "deocamdata". Mi-a raspuns ca nu mai am ce cauta acolo, pana nu-mi "rezolv problema" cu respectivul - adica, pana nu obtin aprobarea aluia. I-am spus ca exclud categoric un asemenea criteriu, si-i cer sa decida cu privire la articolele mele strict in functie de calitatea lor (nu ma supar daca le considera proaste, e dreptul lui - dar atunci pretind ca ASTA, si nu altul, sa fie motivul refuzului). Ei bine, la asta a avut tupeul sa-mi declare deschis ca relatiile il intereseaza mai mult decat calitatea textelor de pe site!
Intre timp, i-a dat raportul si celuilalt despre schimbul nostru de e-mail-uri, iar ala a inceput sa se hlizeasca pe Matzul Grav ca doi ani am fost publicat acolo numai fiindca-mi pusese el o pila la inceput, iar acum, cand a pus pila inversa, eu ma milogesc sa fiu primit iar.
In aceasta situatie, i-am scris respectivului ca nu mai pot accepta prezenta mea pe site-ul lui si, daca ea acolo s-a datorat doar unei pile, ii cer sa-mi stearga toate articolele de pe site.
Ultimul sau raspuns imbina la un nivel incredibil nesimtirea cu tembelismul: ca ce, la revistele tiparite pe hartie se pot sterge articole din numerele trecute? (Bine ca n-a facut trimitere la desenele rupestre!) Si ca nu sterge nimic.
Ei bine, in cartea mea morala, asemenea specimene se numesc jigodii de cea mai joasa speta - sunt talambii pilosi si fara bun-simt care au transformat tara asta intr-un paienjenis de coterii, gasti si clici. Daca tu esti mai ingaduitor fata de ei, iti respect atitudinea, dar n-o pot impartasi.

[Pitbull]

film popular, de bun-gust
Nu.
S-a dorit asa, intr-adevar, dar n-a reusit. Din pacate, a iesit de prost-gust, iar nivelul profesional mult prea slab il anuleaza si ca film popular (alea trebuie sa fie bine facute). Gionloc, intr-o cronica, l-a declarat "manea cinematografica". Desi epitetul e, totusi, exagerat de dur, pe fond are totusi dreptate - acesta e nivelul de popularitate si gust al filmului.

[gionloc]

Ei bine, in cartea mea morala, asemenea specimene se numesc jigodii de cea mai joasa speta - sunt talambii pilosi si fara bun-simt care au transformat tara asta intr-un paienjenis de coterii, gasti si clici. Daca tu esti mai ingaduitor fata de ei, iti respect atitudinea, dar n-o pot impartasi.

in regula, doar ca in afirmatia ta nu judeci gestul tau!
oricit de mult dispretuiesti un om, nu ii pui mina in fata si nu il ameninti!

[Frank]

Pentru Pitbull si mai ales pentru Gionloc /aka Maier?/. In viziunea dnului Maier ”manele cinematografice” ar fi si filmele lui Chaplin, alea pline de naivitate, ”intocmite in chei estetice si narative primitive”. In acest sens, as spune despre Maier ca este ”analfabet” in limbajul cinematografic.
Plus ca a dat dovada de o totala lipsa de profesionism, scriind o cronica ”pe genunchi”.
Asa-i ca mi se va cenzura acest mesaj, cum s-au cenzurat si numeroasele reactii negative la tampenia scrisa de Maier pe Liternet?;)

[Judex]

Yo, yo, Frank, sezi bland! X(

Pit, Gionloace, de curiozitate - Liternet plateste ceva pentru textele furnizate de autorii lor?

[Pitbull]

@Gionloc:
N-am pus mana in fata nimanui si n-am amenintat pe nimeni.
I-am sters doar un dos de palma unuia care ar fi meritat mult mai mult (dar nu meritam eu sa ma cobor la nivelul sanctiunii cuvenite lui).
Apropo, daca tii neaparat sa rascolim iar rahatul de anul trecut, eu n-am nimic impotriva, personal - dar pentru forum ar fi cam sordid. Putem discuta si pe privat.

@Frank:
Nici o grija, nu cenzuram ineptiile - ne amuza.
Chiar regretam ca alde Daniel/Teo sau Memeito nu posteaza mai abitir.
Welcome to their club! :)

[StefanDo]

puteati incepe sa discutati pe privat de-acum o jumatate de ora

Frank, daca vei continua astfel, ne vom lua ramas bun mai repede decat crezi

[rvn]

stefan,
azi ai avut ceva de lucru.
imi permit sa spun ca ai fost intr-adevar ,"SUPERMODERATOR"

[SMC]

Cronica CTP-ului,ca era sa scriu CTP-istului,e inca o ocazie ,de a vorbi despre un film ce i-a placut,neuitand sa flatuleze zgomotos in nasul cineastilor ce au ales sa se exprime prin cunoscutul curent.Asentimentul lui fata de "Noul Val",nu odata descris(de el,evidement) ca rezidand doar prin "filmarea din unghiuri meseriase",dar,de fiecare data, exprimat doar in contexte si locuri neadecvate,a ramas intodeauna nejustificat,intocmai ca si prezenta sa ,in randul comentatorilor de film avizati ai unei publicatii.
Donc... il asteptam curand,cred eu,si pe Cristian Tabara.

[Judex]

No, cu Tabara ce ai?

[SMC]

In spatiul cinematografic e in plus;ocupa locul altora - atat la tv cat si in ziare;ii urasc palaria soioasa si il urasc pe el.De aia!

[Judex]

Aaaa, e chestie personala. Omul mi se pare de treaba, are doua facultati, experienta jurnalistica pe zona culturala... In fine, nu-l stiu prea bine si nici n-am citit texte despre film scrise de el. Ai vreun exemplu?

[SMC]

Nu-i o chestie personala ; la vreun anume mod,indiferent ce-ai vrea a insinua.Nici eu nu-l CUNOSC - cred eu ca ai vrut a zice,si nu-i contest I.Q-ul,dar despre zona-film,cred ca ar trebui sa stea deoparte.Atat.
Si gata,ca deviem...

[Judex]

Nu, nu, ziceam de vreun text de-al lui care sa demonstreze nepriceperea sa intr-ale filmului. Dar lasa... Si-asa, vorba ta, am deviat de la subiect. ;)

[gionloc]

In viziunea dnului Maier ”manele cinematografice” ar fi si filmele lui Chaplin, alea pline de naivitate, ”intocmite in chei estetice si narative primitive”.
lool - doamne feri, in ziua in care as zice asa ceva n-as mai iesi din casa!!

Chaplin e autor de cinema, e un fin observator a tot ce inseamna obisnuinta umana, rostirea lui e plina de farmec uman si de umanism, Chaplin are gust, umorul sau atinge realitatea subtil si are spirit critic viu (vezi Modern Times).
Modern Times si The Gold Rush sint filme pe care le-as recomanda oricui ar vrea sa parcurga o istorie sumara a cinematografiei!

nu te imbata cu matasea broastei de pe balti statute, ca pe linga Chaplin cam asta e Nunta in Basarabia!


@Judex - LiterNet - voluntariat
LiterNet mi-a oferit vizibilitate, acreditari si relatii, care fac mult mult decit multi bani.
doar revista Tribuna din Cluj ma plateste. in trecut, colaborarile cu republik (redactia lui Mihai Chirilov) sau cinemagia au fost, de asemenea, platite.

@Pitbull - nu vreau sa rascolesc trecutul, la gestul acela m-am referit, indiferent cum il numesti, nu trebuia facut. treaba aia nu cred ca poate fi reparata, nu in ochii lui als sau Razvan, si pentru mine e ceva dintr-o alta lume decit aceea a intelectualilor, daca e sa o numesc generic. bine, mie mi se par deplasate si formulele de adresare pe care le-am subliniat in comentariile lui Grozo la textul meu si la testul lui Andrei Rus, asa ca iti dai seama cum privesc acel gest :-S

[Judex]

Multumesc pentru informatii, Gionloc. ;)

[Pitbull]

Comparatiile cu capodoperele unor genii din perioada de pionierat sunt printre cele mai simptomatice naravuri ale neavenitilor. Acu´ doi ani, un tip de la productie, din Buftea (bine intentionat, altminteri), le-a oferit unor elevi de-ai mei o palma de loc in decorul exterior, ceva costume, ceva recuzita, sa-si faca ei un film. Bietii copii au inceput sa puna la cale un lung-metraj din timpul Revolutiei Franceze, cu figuratie, ghilotinari, etc... (pe care sa-l faca... peste o saptamana!) Evident, i-am potolit scurt - si cand i-au spus aluia ca proful lor a zis sa se mai gandeasca, sa-si pregateasca temeinic scenariul, conceptia regisorala, etc., ala a intrat in crize: "Da´ mai lasa-ti-ma cu profii vostri, ca numai prostii va invata, ce, Chaplin a avut profesori, Griffith a avut profesori, Orson Welles a avut profesori? Ce-i aia scenariu, ce-i aia regie - veniti saptamana viitoare aici, puneti mana pe aparat si trageti, ca asa se face cinema!"

Astia care vin cu exemple gen Chaplin, uita cateva lucruri:
- pe vremea aia, estetica si meseria filmului abia se nasteau, iar marile genii ca Griffith si Chaplin contribuiau la asta; au trecut aproape o suta de ani de atunci; a te apuca acum sa treci cu buretele peste un secol intreg de evolutie si sa redevii primitiv, e semn nu de prostie, ci de retard mintal;
- ei au fost cativa; pe langa capodoperele lor, se produceau tone de maculatura filmata din care n-a mai ramas nici amintirea, ale unor ageamii; a te raporta la cei cativa luminarii ai epocii inseamna a fi pe acelasi palier cu Memeito sau Daniel/Theo.
"Gestul ala" a fost o corectie de gentleman aplicata unui badaran; faptul ca "nu trebuia sa se intample" ii este adresabil lui, nu mie; nu am ce "repara", am procedat in consecinta (nu "asa cum m-a obligat el", ci "mult mai elegant decat m-ar fi obligat comportamentul lui". Si repet, te rog ca orice eventuala nelamurire ulterioara sa mi-o trimiti prin mesaj privat).

[Frank]

puteati incepe sa discutati pe privat de-acum o jumatate de ora

Frank, daca vei continua astfel, ne vom lua ramas bun mai repede decat crezi

Deci, am avut dreptate, cenzura... Imi iau Eu ramas bun si va urez discutii ”intelectualiste” in continuare. Pe langa atatia ”critici” cati exista pe Cinemagia, poate ar fi bine, totusi, sa aveti si ceva cititori.

[rvn]

"E greu ca un basarabean să-l ia la mişto pe Ştefan cel Mare"


Regizorul Nap Toader vorbeşte despre "Nuntă în Basarabia", filmul care l-a ajutat să se scuture de prejudecăţi şi să-şi descopere cu adevărat fraţii de peste Prut.



Jurnalul Naţional:
"Nuntă în Basarabia" a fost inspirat din experienţa ta de viaţă, din propria ta nuntă. Ai avut o discuţie în familie înainte de a face filmul? Mai ales cu familia din Basarabia?
● Nap Toader: M-am dus la socrul meu, poetul Dumitru Matcovschi, şi i-am cerut voie să folosesc în film trei fragmente din poeziile sale. I-am povestit şi despre film. Mi-a spus că are încredere în mine. Cu socrul meu am parte de momente frumoase. Îmi povesteşte despre vremuri trecute, de creaţie, de emulaţie. Tinereţea lui s-a desfăşurat sub semnul luptei pentru câştigarea independenţei. Nu mi-a fost teamă de reacţia moldovenilor în ceea ce priveşte filmul ăsta pentru că în "Nuntă în Basarabia" nu mă refer neapărat la poporul basarabean, ci ironizez şi de-o parte şi de cealaltă comportamente sau atitudini care îmi displac, dar care nu sunt majoritare. Iar eu dacă le pun pe ecran le satirizez nu ca să spun haideţi să râdem de ăştia sau de ceilalţi. Sper că sunt puţini acei care cred acest lucru.

● Aţi fost şi contestaţi după ce aţi lansat filmul, dincolo de reacţiile pozitive?
● Să spunem că există un procent de 2% din publicul basarabean care ne contestă. Avem, de exemplu, o reacţie pe Facebook, la pagina filmului. Dar la câte reacţii pozitive avem aproape că nu mai contează. E o persoană care spune ceva de genul să nu vină românii să ne înveţe pe noi cum se face cinema de calitate, să-i filmeze pe ţiganii lor acolo, în România. Mai spune că subiectul filmului este frivol şi că trebuie să mă apuc eu, ca regizor, de ceva mult mai profund. Cât despre reacţii mai de suprafaţă, am avut una din partea unei basarabence care a spus că uneori simte că basarabenii sunt luaţi peste picior. I-am explicat că nu mi-am propus asta şi că e o greşeală dacă s-a înţeles aşa. Că ironizez unele mici comportamente agresive, pline de prejudecăţi. De exemplu, eu m-aş enerva puţin dacă cineva din piaţă din Basarabia, auzind că vorbesc ca la Bucureşti, îmi zice "pidarast". Mă enervez pentru că mi-ai pus o etichetă fără să mă cunoşti. Sigur, devin conştient că există o anumită frustrare sau un complex care te determină să-mi pui o etichetă, că poate şi tu ai suportat la rândul tău o etichetare din partea celorlalţi.

● Până la urmă e un fenomen care se întâmplă şi la noi, între moldoveni, olteni, bucureşteni.
● Exact. Păi eu sunt oltean, dar poţi să-mi spui câte bancuri vrei cu olteni. Râd cu tine, nu mă simt deloc jignit, sunt mândru că sunt ceea ce sunt şi că m-am născut acolo. Eu însumi spun bancuri cu olteni. În Basarabia, există la un moment dat o anumită conflictualitate între modalitatea noastră din sud de a vorbi, spre exemplu, care este cumva literară, academică, şi felul lor de a vorbi. Cu accent, presărat cu regionalisme, dulce, uşor arhaic, de basm. Ca şi cum ne uităm la graiul lor precum un împărat, aşa cum se spune şi în film. Dar mie personal nu mi-a spus cineva din Basarabia că vorbesc ca la Bucureşti. Ba chiar eu sunt cel care încerc să vorbesc la fel ca ei când sunt acolo, să mă distrez alături de ei. O fac în joacă, ca o asumare a acelui tip de grai care îmi place. Ador la ei şi faptul că diminutivează orice: ţara nu e ţară, e ţărişoară, pâinea e pâinişoară. Totul la ei e privit cu tandreţe, cu lirism.

● Probabil că pe undeva tandreţea asta vine şi dintr-un patriotism care, în România ultimilor ani, este privit ca fiind desuet, ca să nu zic penibil.
● Din păcate. Pentru că în România sunt foarte puţini care cultivă patriotismul fără interese mercantile. În Basarabia au nevoie de patriotism, lucrul ăsta i-a ţinut în picioare. Ei cred cu adevărat că Eminescu este Eminescu, că România înseamnă tricolor, că valorile noastre sunt perene. E greu ca un basarabean să-l ia la mişto pe Ştefan cel Mare. Poate că eu, cu simţul meu cinic, primit de la ţăranii mei din Oltenia, şi ei simpatici la rândul lor, mai fac o glumă pe un astfel de subiect. Dar să nu uităm că oltenii l-au generat la rândul lor pe Eugen Ionescu, sau pe Jean Negulescu, regizor de cinema la Hollywood, sau pe Brâncuşi. Dar aşa e felul oltenilor, văd mai glumeţ lucrurile astea monumentale. Ei bine, basarabenii glumesc mai puţin decât noi cu astfel de lucruri. Îmi mai place că acolo, în Basarabia, că citeşti cea mai emoţionantă poezie patriotică la acest moment sau de dragoste. Nu există în România. Pentru că noi, românii, cu creierul terfelit de Ceauşescu, murdărindu-ne în naţionalismul nostru curat şi ducându-ne la mitinguri ca să fluturăm steagurile, ne-am săturat până peste cap de astfel de lucruri. Pe lângă faptul că după '89 discursul politicienilor a făcut şi mai mult rău patriotismului. Eu unul nu scot în piept sentimentul ăsta patriotic, dar nu-mi este ruşine niciunde să spun că sunt român. Fie, mănânc lebede, sparg bănci, ok. Daţi pagina şi haideţi să discutăm. Dar după cum spunea şi Papa, nu vă luaţi de o naţiune etichetând-o după indivizi care fac anumite fapte.

● În acest film "te-ai jucat" cu prejudecăţi, cu stereotipuri, reuşind să arăţi că dincolo de ele se află ceva valoros.
● Asta mi-am dorit. Orice film are un mesaj şi eu am demonstrat o idee. Că trebuie să râdem chiar de noi înşine atunci când etichetăm în funcţie de prejudecăţile nostre. Să depăşim această graniţă şi să înţelegem că greşim. Pentru că la final trebuie să realizăm că primează toleranţa, împăcarea, iertarea, iubirea. Asta e ideea filmului. Poate că şi eu până să-i cunosc mai bine pe basarabeni făceam glume pe seama lor. Care mă, tu ai fost la luptă în Transnistria? Ei bine, un coleg de-al meu fusese acolo, luptase cu armata a 14-a. Iar eu îi bagatelizasem emoţiile intense pe care le trăise. Normal că m-a luat de guler şi m-a rugat să nu mai spun vreodată ceva despre asta. Atunci am realizat că trebuie să aflu despre ce e vorba.

● Filmul ăsta reprezintă prin urmare şi o scuturare a ta de prejudecăţi.
● Exact. Pentru că mi-am dat seama că omul ăla nu văzuse un film american de acţiune, ci că fusese şi luptase în Transnistria. Aşa, în glumă, am ajuns să cunosc intensitatea întâmplărilor prin care trecuse un om. A fost un fel de test al meu care mi-a adus această revelaţie.

● Aţi prezentat "Nuntă în Basarabia" ca pe o comedie romantică. De ce aţi ales această etichetă?
● Sigur că e mai mult decât o comedie romantică. Nu pot să fac comedii pur şi simplu, curate, fără substrat dramatic. Cred că nu pot, de fapt, să fac nici un film fără substrat dramatic. Dar găsesc această haină, a comediei, ca să o fac accesibilă publicului larg, care vrea să vină în sală şi să se binedispună. Nu să se lege la cap, ci să se simtă bine. Să vadă ceva care să stoarcă poate şi o lacrimă, poate să te facă şi să taci, ceva care să te emoţioneze, dar şi ca să înveţi lucruri noi pe care nu ai cum să le ştii cu adevărat dacă nu ai fost acolo. Trebuie să mergi în mijlocul lor, să descoperi comunitatea, cultura, comportamentele. Pentru că noi am etichetat acea comunitate numai prin prisma indivizilor care au venit şi ne-au lăsat meteoric câte ceva. Mulţi au rămas cu impresia că acolo sunt fete frumoase, racheţi, vânzători de nimicuri la tarabe. Cam aşa cum îl văd pe român francezii, italienii, nemţii: violatori şi fete frumoase traficate.

● Nu ştim lucruri profunde despre ei chiar dacă suntem fraţi?
● Da, pentru că ei sunt fraţii noştri cu suflet slav. Noi suntem mai puţin înclinaţi spre zona asta. Ei sunt mult mai lirici, mai melodramatici decât noi. Ceea ce nu înseamnă că nu se bucură de viaţă. Dar îşi asumă destinul cu o anumită demnitate şi suferinţă, pentru că aşa i-a învăţat istoria. Ei, noi din 1918, să spunem, nu mai avem probleme de identitate. Dar ei au plecat la un moment dat. Iar au revenit pentru o perioadă, apoi iar au plecat. Nu le-au rămas decât credinţa, limba, suferinţa, lucruri care i-au ţinut vii mai mult decât pe noi. În vreme ce noi nu mai ştim de multe ori cine suntem. Eu însumi stau şi ascult o anumită muzică venită din Oltenia mea, din satul meu. Oamenii nu mai ascultă Maria Tănase. Au uitat cine sunt. Nu mai au identitate românească, profundă. Sunt un tip cosmopolit, sunt deschis, cred în unitate în diversitate, dar tocmai aici e cheia. Păstrează-ţi identitatea, cultivă-ţi-o. Altfel dispari ca naţie într-o sută de ani, uiţi de unde vii.

● Aţi început filmările în 2008, în Basarabia, când regimul Voronin era la putere. V-a fost teamă?
● Mi-a fost frică. Pentru că relaţiile erau destul de încordate. Am trecut graniţa cu teama că nu o vom trece. A fost greu, dar după vreo săptămână mare parte din grijile astea au dispărut. S-au dovedit a fi doar fantome în capul nostru. Pentru că nu s-a luat nimeni de noi. Lucru la care nu ne-am aşteptat pentru că ne gândeam că vor zice: ce caută şi ce vor şi românii ăştia de la noi. Singura chestie notabilă a fost că producătorul de acolo a zis să scriem că filmul se numeşte "Nuntă în Moldova", nu în Basarabia. Pentru că nu sună bine Basarabia acolo.

● După lansarea filmului la Bucureşti au existat voci care au vorbit despre faptul că anumite întâmplări din "Nuntă în Basarabia" ar fi exagerate. Cum e scena miresei scoasă din casă cu macaraua.
● Moldovenii au o imaginaţie extrem de bogată. Este de discutat faptul că unele scene propuse de autori ar fi exagerate. Pentru că acolo, la nunţi, s-a întâmplat să paraşuteze mirii din avion şi să se tragă cu gloanţe oarbe. Asta cu macaraua e o glumă faţă de ceea ce se întâmplă în realitate. Pentru că ei au nevoia spectacolului, a lucrului unic, nemaifăcut. Rămâne ca fiecare să decidă singur dacă am făcut gluma aceea pentru că până la urmă este vorba de o comedie sau am fost grosolan. Nu am făcut-o pentru a râde de basarabeni: "Ia uite ce proşti şi ăştia, nu sunt în stare de nimic". Mie, în viaţă, mi s-au întâmplat o mulţime de lucruri. Asta nu înseamnă că am fost prost. Şi iubirea are până la urmă comicul ei, ridicolul ei. În viziunea unora iubirea este o fază de stupiditate emoţională.

● Dacă ar fi să alegi din România câteva exemple culturale pe care le-ai putea exploata la fel cum ai făcut-o cu basarabenii, la ce te-ai opri?
● Nuntă în Oltenia aş alege, fără discuţie. Vai de capul meu ce ar ieşi. Nici moldovenii nu sunt mai prejos. Pe când făceam filmul "Italiencele" îmi aduc aminte că am fost cu echipa la Putna, am găsit o gazdă care ne-a ţinut noaptea întreagă cu ţuică, poveşti şi ciuperci la grătar. Şi ardelenii au farmecul lor. Bine, ei sunt mai serioşi. Poate că avem nevoie de un reper de seriozitate. Eu cred că Dumnezeu aşa a gândit naţia asta română, echilibrată în diversitate. Inclusiv etniile care există aici: ungurii, turcii, tătarii, lipovenii... Este o bogăţie incredibilă, care îmi place de mor. Îmi place să mă întâlnesc cu ei, să vorbesc cu ei, să trăiesc alături de ei.

● Pentru rolurile principale ai pariat pe doi actori tineri, aflaţi la primul lungmetraj, cu toate că vorbeai la un moment dat despre faptul că te-ar fi tentat actorii aflaţi pe val în ultima vreme.
● Dragoş Bucur a fost şi este în mintea mea. Am şi vorbit cu el la un moment dat despre faptul că ar putea să joace în filmul ăsta. Dar contextul a fost de aşa natură încât nu s-a mai întâmplat. Eu nu am mai putut să-l mai iau pentru că am ales să merg pe o formulă restrânsă, în care mirele trebuie să fie adolescentin, inocent. În faţa atitudinii lui Bucur acest personaj nu ar fi rezistat. Sper numai că într-o bună zi, când şi el mă va fi iertat, o să ne întâlnim pe platouri şi atunci voi şti exact ce rol i se va potrivi perfect. În final am avut încredere în ăştia mici pentru că l-am văzut pe Vlad Logigan în teatru, am văzut ce forţă şi ce potenţial are pe scenă. Mi-am spus că dacă există o doză de teatralitate în jocul lui, fie, asta va fi pentru iubitorii de teatru. La fel şi cu Victoria Bobu, pe care nu am văzut-o pe scenă, am văzut-o la şcoală, la UNATC. Am vorbit cu ea. Vorbind, deja m-am gândit dacă poate să fie potrivită în filmul ăsta. Decizia nu am luat-o imediat. Am vorbit o dată, şi încă o dată. Ideea de a-l alege pe Logigan mi-a venit cu şase luni înainte de a-i propune acest lucru. Timp în care am văzut materiale cu el. Poate că în cazul Victoriei lucrurile s-au derulat mai în pripă, pentru că am vrut să caut şi în Basarabia. Victoria este născută acolo, dar face studiile aici. Le-am spus că ei sunt eroii principali cu trei săptămâni înainte de a pleca în Moldova.

● Vlad Logigan declara că i-a fost teamă să se înhame la un astfel de proiect tocmai pentru că vine din zona teatrului, iar în România nu există încă o şcoală de actorie de film în adevăratul sens al cuvântului. S-a simţit pe platouri această teamă a lui?
● Am lucrat atât de frumos şi de plăcut împreună. E normal să-ţi fie teamă. Şi mie mi-a fost teamă de o mulţime de lucruri, dar cel mai puţin de el. Pentru că este extraordinar de creativ. Vlad are în viziunea mea un defect pe care sper să şi-l păstreze toată viaţa: e modest. Dar este o forţă în actorie. Dacă are grijă de el va deveni unul dintre cei mai importanţi actori din România şi poate nu numai. Dar el e modest şi îşi înfrânează gândurile astea. Se simte tot mic şi la început de drum. Nu mai e cazul. Cât despre ceea ce am făcut cu acest film, sigur că se putea mai bine, întotdeauna se poate mai bine. Dar atâta am putut noi strângând toate forţele creatoare pe fundalul unui buget destul de firav, în condiţiile în care este un film foarte greu de făcut, cu multe locaţii, cu mulţi actori. Asta nu înseamnă că în România nu sunt oameni care au făcut filme foarte bune cu un buget mic. Mă gândesc la "Eu când vreau să fluier, fluier", la fraţii Mitulescu, care au investit în publicitate şi au generat mai mulţi spectatori.

● Există actori care dezaprobă trendul minimalist în filmul românesc, pentru că actorul nu e lăsat să-şi pună amprenta. Pentru că jocul actorilor e îngrădit până la nivelul în care "te iubesc" sună ca "bună ziua". Ce părere ai despre această percepţie?
● Depinde de contextul în care regizorii folosesc acest stil minimalist. Poate displace mai mult pentru că aceşti regizori nu exploatează spectacolul exterior, ci pe cel interior. Crede-mă, în viaţa reală suntem mai plaţi decât avem impresia. Şi spunem te iubesc ca bună ziua mai des decât ne dăm seama. Minimaliştii operează mai ales la nivel de cortex. Acolo se produc exploziile în filmele minimaliştilor, explozii care se produc foarte greu tocmai pentru că ei îţi oferă foarte puţin. Te pun la muncă atunci când ajungi în sala de cinematograf. Poate că e un trend, dar ce a făcut trendul ăsta? A construit imaginea mondială de notorietate nu numai a filmului românesc, ci şi a României. Mie mi-a deschis nişte uşi pe la festivaluri. Numai faptul că eu veneam din România era o garanţie suficientă pentru a mi se citi scenariul. Iată, o treaptă pe care o urcăm numai ca urmare a ceea ce au construit minimaliştii. Totul vine de la ăia care au luat trofee, ei sunt eroii care au reconstruit cinematografia românească şi au pus-o pe o poziţie universală. De aici hai să începem să deschidem drumul şi pentru alte genuri, figuri de stil, să începem să mişcăm şi industria cinematografică, să dezgheţăm şi comercialul. Această industrie abia de acum ar putea să înceapă să se construiască. Eu îmi iubesc compatrioţii, dar la acest moment nu te poţi baza pe publicul român în cinematografeNu are chef să vină la cinema să vadă film românesc, preferă să-l pirateze. Aştept momentul în care românii vor vrea să vadă un film al lor. Nu neapărat pe al meu, altele, care se vor face şi vor îmbina fericit arta cu divertismentul. Nu înseamnă că nu vreau să se ducă să vadă "Wall Street" sau alte producţii străine. Dar dincolo de problema filmului românesc există şi o problemă a publicului, care se aşteaptă de la o vreme să vadă tot felul de filme de tipul popcorn, fast-food, un public care nici nu mai ştie ce e ăla cinema. Merită să te duci să vezi un film românesc poate şi numai pentru că a fost premiat la un festival. Indiferent dacă ajungi la concluzia că îţi place sau nu, pentru că este şi premiul tău, te reprezintă ca român. Înseamnă că nişte străini au văzut ceva în acel film, ceva ce a meritat să primească un premiu. Fără sa fie vorba despre faptul că acel film a beneficiat de cine ştie ce lobby, de promovare, pentru care e nevoie de foarte mulţi bani pentru asta. Ci pur şi simplu de faptul că a atras atenţia prin ceva. Apropo de festivaluri, un lucru frumos l-a spus preşedintele rus al juriului de la festivalul de la Talinn, în Estonia, unde "Nuntă în Basarabia" a luat un premiu: cum că această producţie vorbeşte fermecător despre un ţinut magic care celebrează umanitatea şi bucuria de a trăi numit Basarabia. Şi asta a spus-o un rus, iar filmul l-am facut eu, un român. Eu unul sunt fericit că moldovenii au adoptat imediat "Nuntă în Basarabia", că avem reacţii entuziaste de la oameni care scriu stâlcit româneşte sau care vorbesc ruseşte. Pentru că acest film are şi o misiune secretă, dacă pot spune astfel: să promoveze Basarabia. ● Un film în care ai ales să-ţi prezinţi părerile legate de istoria comună a românilor şi basarabenilor. Cum este acea dilemă a trădarii sau cedării Basarabiei la 21 iunie 1940, care încinge spiritele.
● Da, din acest punct de vedere sunt de mai multe ori personajul interpretat de Vlad Logigan. Pentru că mulţi oameni la care ţin, de acolo din Basarabia, îmi spun că nu e adevărat ceea ce cred eu. Că acel moment a însemnat trădare. Aşa apare o problemă. Eu zic cedată, ei zic trădată. Bine, atunci nu avem altceva de făcut decât să lăsăm timpul să treacă şi indiferent de ce a făcut armata română vreau să ştii că eu te iubesc pe tine şi sper ca şi tu să mă iubeşti pe mine.

● De ce alegi să faci filme pornind de la experienţe personale sau poveşti reale, cum s-a întâmplat şi în cazul primului tău lungmetraj, "Italiencele"?
● Eu mă consider un contrabandist plecat din casta minimaliştilor iconoclaşti. Am fugit de acolo, dar tot de-al lor sunt. Şi nu vreau să spun porcării pe ecran. Poate că spun lucrurile mai fermecător, un pic mai comercial, dar niciodată nu va lipsi dramaticul din filmele mele. Nu am fugit de ei pentru a-i trăda, am plecat ca să pregătesc un drum, un nou pas. Nu este vorba numai de mine. Nae Caranfil face asta de mult timp. Sunt fan Nae şi se vor alătura şi alţii. Vine o altă generaţie din urmă, care unde se va manifesta? Într-un teritoriu sănătos? Până la urmă, cinema-ul trebuie să fie variat, iar unitatea lui există în diversitate.

● Pentru că vorbeai despre un teritoriu sănătos, crezi că se va închide vreodată prăpastia asta dintre regizorii tineri şi regizorii din generaţia veche?
● Nu-mi dau seama, dar îmi aduc aminte de ceva din vremea studenţiei, când l-am avut profesor pe Mircea Veroiu, un mare regizor. Mi-a fost profesor în anul doi timp de şase luni. Am învăţat multe lucruri de la el, lucruri pe care mi le-am completat cu ceea ce am învăţat apoi trei ani de zile de la Elisabeta Bostan. Într-o zi, după ce i-am arătat filmele noastre şi ne-am împăunat eu ele, s-a uitat la noi şi ne-a spus: "Tineri lupi ai cinematografiei, nu aveţi decât o şansă. Ne chemaţi la o proiecţie pe toţi ăştia din generaţia mea, ne arătaţi filmele voastre, închideţi uşa şi ne tăiaţi capetele. Sau mai aveţi o şansă. Să vă duceţi la şcoala de film de la Sydney, la Iosif Demian", regizorul nostru român plecat acolo. Eu i-am spus că sunt sigur că vom face film aici. Viaţa e dură, îţi pune tot felul de obstacole şi trebuie măcar să încerci să le sari. Nu ştiu ce să spun despre acest conflict, pentru că nici despre generaţia mea nu ştiu exact ce să spun. Poate că seniorii se simt contestaţi, poate că au îmbătrânit şi nu mai au degetele conectate la ce se întâmplă, poate ca nu-i mai interesează, poate că s-au plictisit să li se închidă uşile. Dar dincolo de orice, ei au construit cinematograful românesc şi generaţia noastră a venit apoi pe o legătură minunată numită Nae Caranfil, şi s-a aşezat pe o fundaţie existentă. Toţi, când am fost copii, le-am iubit filmele fără să ştim cine le-a făcut. Îi văd, într-un fel, ca pe părinţii şi bunicii mei. Să spun lucruri grele despre ei ar însemna să-mi neg mie originea. Poţi să zici că nu vrei să le vezi filmele, să spui că îi consideri neperformanţi, dar ei m-au născut pe mine.

● Ai vreun mesaj pentru spectatorii "Nuntă în Basarabia"?
● Sincer, am fost puţin speriat în primele zile de după lansarea la Bucureşti, pentru că noi nu am avut o campanie de publicitate în adevăratul sens al cuvântului. Vestea că a apărut un film românesc pe care ar fi interesant să-l vezi a mers mai mult din gură în gură. Aşa, încet, încet am ajuns să avem un număr de spectatori cât de cât normal pentru un film românesc. Nu cerşesc, dar vreau numai ca cei care văd filmul şi le place să vorbească mai departe cu prietenii lor şi să-i cheme în continuare la cinema. Eu sunt fericit pentru că la trei zile de la lansare a venit un prieten şi mi-a spus că n-au mai fost locuri libere la Hollywood Multiplex, de la ora 20:00, şi mă ruga să-i fac rost de un bilet. Nu l-am crezut iniţial, pentru că de regulă în primele trei zile nu vine aşa de multă lume. Ce pot să spun? Românii au un film pe care poate că l-au aşteptat, un film care poate că nu trebuie să treacă pe lângă ei. Le spun să intre în sala de cinema, pentru că acolo e spectacolul autentic. Degeaba vor pirata filmul. Nu vor avea niciodată starea pe care o ai la cinema, într-o sală în care se simte altfel emoţia. Nu ai acest sentiment când vezi un film pe calculator. Acest film trebuie văzut de cei care se simt români şi de cei care iubesc românitatea.

[susan]

spuneti-mi va rog frumos cum pot privi shi eu acest film???de unde ash putea sa-l copii???:-/ :-/ :-/ :-/ :-/ :-/ :-/ :-/ :-/

[Pitbull]

De nicäieri nu poti sä-l copii, nici sä-l puberi, adolescenti, tineri sau adulti.
Vei putea sä-l COPIEZI dupä ce ajunge în format digital - fie distribuit pe DVD, fie dat la un post TV si capturat de cineva de-acolo.
Deci... räbdare si gramaticä!

[dragonfly_drk]

nem, nem... nu ai cum... fugi la cinema... ;)

[marius_em]

Singura chestie notabilă a fost că producătorul de acolo a zis să scriem că filmul se numeşte "Nuntă în Moldova", nu în Basarabia. Pentru că nu sună bine Basarabia acolo.


Trist, dar adevarat. Un vestigiu al moldovenismului sovietic. Si o ofensa la adresa moldovenilor romani, si a romanilor in general, pe care, in opinia mea, o acceptam prea usor. Pentru ca "moldovean" in perceptia celor de peste Prut e foarte diferit de "moldoveanul" romanilor. E o identitate corupta, manipulata in interesul unui imperiu de al carui complex nu putem sa ne scuturam.

[redmen]

N-am pus mana in fata nimanui si n-am amenintat pe nimeni.
I-am sters doar un dos de palma...

Citeam topicul incercand sa imi dau seama despre ce e filmul si m`a amuzat chestia asta.Mi`am adus aminte de un cunoscut de`al meu care a fost intrebat de judecatoare : "Ai batut`o?" iar respectivul a raspuns : "Nu am batut`o,doar i`am dat doua palme." Nu mai zic care a fost sentinta data de judecatoare.

Si ca sa nu fiu off-topic : e bun de ceva filmul,merita vazut?

[gionloc]

e bun de ceva filmul,merita vazut?
in cazul in care intrebai serios, raspunsul e nu :)

[keepwalking]

e bun de ceva filmul,merita vazut?
in cazul in care intrebai serios, raspunsul e nu :)

pe mine ma distreaza scremutul asta intelectual.
Nunta in Basarabia a avut o sala arhiplina la Iasi, fiind insotit de ovatii, minute in sir de aplauze.
redmen, du-te la film, nu mai astepta sfaturi "pertinente" de la "critici":)

[c.ghevara]

Redmen, n-am văzut, dar am să-l văd. Nu că nu l-aş crede pe ginloc, dar merită văzute şi filmele proaste ;)

[Pitbull]

Gionloc nu e un "critic", e un critic. (Cu sanse mari de a devenit chiar un Critic cu Cî mare, dacä depäseste cu bine perioada de risc prin care trece acum.)
Redmen, poti avea încredere în el. Retine doar cä exigenta lui e temporar exageratä (dar nu lipsitä de fundamente; este exigenta criticului competent, nu a ageamiului cârcotas).
Altfel, e mai mare rusinea cä un film atât de prost e primit cu aplauze prelungite si ovatii într-un centru major de culturä cum e Iasiul. Explicatii existä, da - dar gravitatea compromiterii rämâne.

[redmen]

Am intrebat serios da.Exista un singur cinematograf la mine in oras si va dati seama ca filmele romanesti nu prea sunt bagate in seama aici,dar am vazut afis cu "Nunta in Basarabia" si eram curios daca sa merg sau nu.Nu am nici o problema cu filmele proaste.Orice film are dreptul la macar o vizionare.

[Pitbull]

Eu zic sä-l vezi. E film românesc, deci important (mäcar la nivel de a fi cunoscut) pentru cultura noasträ nationalä. Si e un rateu onest, nu obscen, ca ale lui Barna, Nicolaescu sau Daneliuc (aici, Gionloc, cu "maneaua" lui cinematograficä, a exagerat).

[redmen]

Ehh,mai trebuie sa treaca cativa ani si cateva filme ca sa ajunga criticii si publicul (neavizat?) sa placa acelasi film.Dar vorba celor de la Sarmalele Reci : "Ahh ce frumos ... viitorul luminos!"

[Pitbull]

Nu cred... Discrepanta dintre critici si public(ul neavizat)e fireascä.
Totul e sä se mentinä si la o proportie fireascä - si sä se recunoascä onest rolul criticilor, nu sä fie pusi în ghilimele si desconsiderati ciobänistic (desi... cred cä si ästa e un räu inescapabil...)

[redmen]

Cum se poate la altii asa s`ar putea si la noi.Oricum majoritatea spectatorilor nici nu citesc cronici ale filmelor,inainte sau dupa vizionarea filmului.

[Pitbull]

Ceea ce iar nu e bine...
Da', în fine...

Poate si ästa e unul dintre motivele pentru care niciodatä n-am avut film comercial bun: cocäläritudinea publicului. Ca sä faci filme de consum reusite, ai nevoie si de un public decent.

[redmen]

Publicul poate fi educat,cu greu ce e drept.Dar trebuie sa vorbesti pe limba lui.Nu trebuie sa ii pari superior doar pentru ca el este un nestiutor.Trebuie sa fii prietenul publicului.Nu trebuie sa ii bagi filmul cu forta pe gat.Dupa ani de zile de comunism oamenii sunt tentati sa respinga orice le este "impus",fie el si un film.

[Pitbull]

Foarte adevärat.
Rolul ästa le revine în primul rând cronicarilor.
In schimb, cinefililor educati si profesionistilor li se adreseazä analistii.
De exemplu, Gionloc face parte indiscutabil din a doua categorie.
Eu încerc sä le acopär pe ambele, de la caz la caz.

[gionloc]

stii cum e cu 'nu'-ul asta de la Nunta in Basarabia?
uite, eu am vazut filmul de doo ori, o data la timisoara, o data la cluj cu prietena-mea. nu il pot recomanda cuiva ca e chiar jenant. ideea e asta: chiar daca intuiesc ca e vorba de un film slab, tot merg sa il vad - inca merg cu inima deschisa - fiindca ma intereseaza ce fac regizorii nostri, asa ca, daca ai astfel de pasiuni, poti sa mergi linistit la cinema, eventual nu singur, sa nu te plictisesti daca nu iti place. pina la urma din cauza unui film prost nu moare niciun spectator (spun asta in speranta ca Boris Vian nu a murit fiindca filmul pe care-l urmarea, ecranizarea unei carti proprii, era suficient de prost incit sa ii provoace un infarct) :)

@ Pitbull - la ce te referi mai cind spui ca exigenta mea e exagerata? (mai ales ca spui ca textele mele sint adresate mai repede cinefililor)

daca ne gindim la morgen - ceea ce spun eu ca e cliseu in film e altceva? faptul ca personajele sint niste caractere-sablon nu e adevarat? ca asta destabilizeaza partile bune ale filmului - cautarile estetice, faptul ca, totusi, rosteste o idee filmul, asta nu e adevarat? nu e adevarat ca daca filmul era mai bine construit la nivel narativ ar fi fost mult mai bun? pentru mine morgen e un film care satisface cerintele unei distractii facile, dar poate ca e cam putin fata de ce cred ca ar fi trebuit sa fie filmul asta (avind in vedere ideile pe care le spune).

[Pitbull]

Chiar la începutul controversei noastre despre "Marti..." am expus destul de concret sensurile în care consider exageratä exigenta ta de acum.
Textele tale sunt foarte specializate, greu accesibile pentru marele public (ceea ce e foarte bine - asa ceva este necesar, si cam ducem lipsä). Cum spuneam în topicul aläturat, tu nu esti atât cronicar, cât analist. (Dar asta nu poate modifica gradul de exigentä abordat din unghiul proportiei între calitäti si defecte; va modifica doar nivelul profesional al analizei, fäcând-o mai profundä, mai creatoare, mai solid argumentatä.)

[gionloc]

in cazul Marti, eu cred ca orice calitate posibila devine nesemnificativa in fata felului in care Muntean trateaza povestea, personajele si spectatorii.
tu consideri exagerata treaba asta doar fiindca tie ti-a placut filmul!
nu am vazut argumente care sa puna intr-o alta lumina ceea ce semnalez eu - ca aparatul de filmat e folosit in mod determinist de catre autor, ca viata personajelor e extrem de subtiata, incit tratarea devine superficiala. treaba cu epurarea mi se pare o gluma.

in cazul Morgen sint calitati viabile pe ecran, din pacate schilodite de felul in care arata filmul ca intreg.

[Pitbull]

tu consideri exagerata treaba asta doar fiindca tie ti-a placut filmul!
Câtusi de putin.
Existä zeci si zeci de filme, românesti si sträine, de continut sau de consum, care mi-au pläcut incomparabil mai mult decât "Marti, dupä Cräciun" (unele, care mä fac chiar sä dau apä la soareci) si totusi, sunt cel dintâi constient de defectele lor. Deci, nu fac asemenea confuzii, între propriile mele reactii de tip pläcut/nepläcut si raportul real calitäti/defecte din film.
M-am obisnuit sä väd orice film ca pe un sistem; în schimb, sunt tot mai convins cä în cazurile unde te consider excesiv de sever, tu exacerbezi ponderea unor defecte, sau chiar le imaginezi (sincer, e drept), în urma unor analize atât de teoretizante încât îsi pierd relevanta realä - ca de pildä, acrobatia logicä a "folosirii deterministe de Radu Muntean a aparatului de filmat" care ar anula valoarea filmului; regret, dar la asa ceva nu pot aduce argumente, fiindcä afirmatia face parte dintr-un sistem de abordare la care mi-e imposibil sä mä raportez. Cel mult, acel mod de a folosi aparatul de filmat poate fi dezbätut într-un studiu aprofundat asupra filmului, la locul cuvenit - dar nu face parte din criteriile de estimare categoricä a valorii lui; e ca si cum ai zice cä Ion Popescu e un tâmpit, fiindcä foloseste de foarte multe ori o anumitä expresie, sau fiindcä preferä sarmalele-n foi de vitä, când tie-ti plac alea-n foi de varzä (comparatie cam grosierä; stilul lui Radu de a filma nu poate fi acuzat de ticuri gratuite sau pofte nemotivate; mä rog, ideea conteazä).
...Sau, altfel spus: e firesc, ba chiar foarte bine, ca într-o analizä de film sä folosesti elemente din alte domenii culturale (filosofie, logicä, psihologie, stiinte sociale, teoria celorlalte arte, etc.), dar în relatia normalä cu subiectul, care e profesiunea si arta filmului, nu aducându-le pe ele în planul întâi. Pe scurt: primum film-analisare, deinde philosophari!

[Pashpix]

Sală arhiplină la proiecţia filmului "Nuntă în Basarabia", la Festivalul Comedy Cluj

CLUJ-NAPOCA (MEDIAFAX) - Sala de la Cinematograful Arta a fost, marţi seară, arhiplină la proiecţia specială a filmului "Nuntă în Basarabia", din cadrul Festivalului Comedy Cluj, filmul urmând să fie programat şi pentru o a doua proiecţie, transmite corespondentul MEDIAFAX

Potrivit unui comunicat de presă transmis de organizatori, marţi seară, la ora 21.00, la Festivalul Comedy Cluj, a fost proiectat filmul "Nuntă în Basarabia", urmat de making-of-ul filmului şi o sesiune de Q&A cu echipa filmului în frunte cu regizorul Napoleon Helmis.

"Din cauza numărului mare de spectatori care au dorit să vizioneze «Nuntă în Basarabia» (România, 2010) filmul va fi programat pentru o a doua proiecţie. Aceasta va avea loc vineri, la Cinematograful Arta, de la ora 21.00, în loc de filmul «El Regalo/Cadoul». Comedy Cluj îi asigură pe toţi spectatorii care nu au reuşit să prindă un loc în sală, că vor putea urmări filmul în aceleaşi condiţii de calitate, vineri seara", se arată în comunicat.

Cinematograful Arta are o capacitate de circa 300 de locuri.

Pelicula "Nuntă în Basarabia" era programată pentru o singură proiecţie în cadrul celei de-a doua ediţii a Festivalului Internaţional de Film Comedy Cluj, care are loc în perioada 8-17 octombrie.

Filmul a mai fost proiectat în avanpremieră la ediţia pilot a Comedy, în 2009, şi a primit un feedback pozitiv.

Înainte să ia startul în cinematografe, în urmă cu două săptămâni, filmul a fost prezentat în mai multe festivale de film, fiind prezent la Montreal World Film Festival, la Timishort şi la festivalul de filme indie Kinoshock din Rusia.

La Tallinn Black Nights Film Festival, în decembrie 2009, a fost distins cu premiul special al juriului.

[keepwalking]

mai mare rusinea, un oras ca Clujul sa aiba o asemenea reactie la "Nunta in Basarabia". :)
ce naiba, oamenii astia nu citesc cronicile?:-O

ce oftica pe chibitii supranumiti "critici de cinema" care isi rod unghiile la o bere, disecand si trantind "manelele" cinematografice, pe care ii citesc 10 oameni, in timp ce pe regizor il aplauda 10000:)

[Pitbull]

Ca nu citesc cronicile, e explicabil...
Ca sunt atât de rudimentari cultural e problema.

[hellsteed]

Sunt multi basarabeni la CJ ... Si daca a fost la Arta , sala de 300 de locuri ... Hello :)

[StefanDo]

lasa, keep a numarat si vreo 4000 de spectatori la chisinau, vreo cateva sute la bucuresti, i-a pus pe toti sa plaude si apoi a rotunjit generos la 10.000 :))

[keepwalking]

lasa, keep a numarat si vreo 4000 de spectatori la chisinau, vreo cateva sute la bucuresti, i-a pus pe toti sa plaude si apoi a rotunjit generos la 10.000 :))
plus 900 la Iasi:)
bineinteles, numarul avansat de mine era unul generic, menit a ilustra succesul de public.

[Pitbull]

O rotunjire cam ovalä... ;)
...Da, succesul de turmä.

[StefanDo]

keep, nunta are dupa trei saptamani de rulare in tara doar 4500 de spectatori. Cu greu l-as numi succes de public, iar aplauzele de care spui vin in contexte extrem de primitoare: la festivaluri (sau festivale, cum se zice in textul despre Comedy Cluj), unde TOATE filmele sunt aplaudate, sau la spectacole de gala, unde publicul se simte obligat sa apaude macar un pic, din simplul motiv ca echipa e in sala. La Bucuresti pot sa-ti spun ca, desi publicul a reactionat bine pe durata filmului, aplauzele de la sfarsit au fost cam anemice.

si, repet pentru a zecea oara, discutam de succes de casa/public in contextul in care campionul romanesc e Garcea si oltenii. Nu stiu cat ne dorim si cat de binevenite sunt astfel de hituri.

eu sunt curios cum o sa se descurce Buna, ce faci? (inteleg ca se lanseaza la anul in martie) care, asa simplu cum e, chiar are toate ingredientele pentru a fi pe placul publicului si merita sa sara de 50.000 de spectatori fara carje ca Palme d'Or-uri si Ursi de Argint.

[gropitse]

Eu cred că-i simplă curiozitate, nu neapărat -
Ca sunt atât de rudimentari cultural e problema.

[Pitbull]

Si asta e adevärat.
Nu mä refer la actul de a-l vedea - care e absolut läudabil - ci la aplauzele si ovatiile din salä. Acolo-i aici! (Sau vitävercea.)

[Frank]

Un interviu chiar foarte interesant si adevarat.
http://www.opiniastudenteasca.ro/v1/index.php?option=com_content&view=article&id=46771:limbajul-minimalist-il-enerveaz-pe-roman-pentru-c-il-face-s-gindeasc&catid=132:interviu&Itemid=119

mai mare rusinea, un oras ca Clujul sa aiba o asemenea reactie la "Nunta in Basarabia". :)
ce naiba, oamenii astia nu citesc cronicile?:-O

Citesc, dar de ce crezi ca ar trebui sa dea crezare cronicii lui Maier si nu celei a lui CTP, de exemplu?

[Pitbull]

Asa e - foarte interesant si adevärat.
Il aratä exact cum este: deschis, elocvent, entuziast, sufletist, onest, inteligent, cult, cald, implicat... si prea împrästiat printre peste mäsurä de multe idei, prea dezorganizat, prea impulsiv si haotic, prea lipsit de metodä, ca sä se poatä aduna (la sustinerea unui curs sau la realizarea unui film).
Un om extraordinar care a fäcut douä filme foarte slabe.
Sä dea Dumnezeu sä se îndrepte spre bine, de-acum încolo.

[gionloc]

Pe scurt: primum film-analisare, deinde philosophari!

teoriile structuraliste asupra cinemaului incearca sa arate cum functioneaza el ca sistem semnificant (discurs care sune ceva) - metz, de exemplu. ce inseamna gramatica cinematografica, cum de cinematografia are un limbaj al sau. acolo is discutate toate lucrurile care ma fac sa spun ca radu muntean lucreaza cu aparatul in mod determinist (aparatul de filmat, prin felul in care e manevrat, da personajelor anumite valori de adevar; autorul le judeca prin felul in care misca aparatul de filmat). ca muntean nu stie de lucrurile astea si vrea sa faca un film realist, treaba lui. ca stie si le foloseste intentionat, iarasi, e treaba lui. pentru un film realist asta e deja un motiv suficient pentru a respinge filmul. aici mai sint si altele.

asa ca nu e vorba de a face filosofie si apoi cinema, ci e vorba de a privi cu anumite instrumente care vin din filosofie felul incare functioneaza cinematografia.

[keepwalking]

cu tot respectul, gionloc, dar cata filozofie inutila!
cata pretiozitate pentru a nu spune, de fapt, nimic.
pe tine chiar te pasioneaza acele "teorii structuraliste asupra cinemaului"?
de ce oare inventati o "stiinta" care nu foloseste nimanui, zau ca nu stiu.

[Pitbull]

asa ca nu e vorba de a face filosofie si apoi cinema, ci e vorba de a privi cu anumite instrumente care vin din filosofie felul incare functioneaza cinematografia.
Nu vezi cä te contrazici singur?
Uite, sä-ti demonstrez; chiar tu spui, pe bunä dreptate:
1) Acele instrumente vin din filosofie.
2) Ele folosesc pentru a privi cu ele felul în care functioneazä cinematografia.
Deci, ele sunt STRAINE DE CINEMA, dar aplicabile analizei de film, pentru a întelege mai bine cum functioneazä cinematografia. Ele sunt SECUNDARE, auxiliare, pe lângä instrumentele PRINCIPALE - cele eminamente filmologice, nu preluate din alte discipline culturale.
Si, ca atare, folosirea lor e adecvatä numai la nivelul analizei, nu si cel al concluziei.
Modul tau de a proceda inverseazä asceastä ordine, pune carul înaintea boilor: faci filosofie, si apoi cinema.
Sau, altfel spus, tu efectiv nu mai vezi filmul, din cauza teoriilor! Ceea ce e foarte grav, filmul fiind eminamente concret sau vizual!
Reciteste, te rog, mesajul meu anterior din dialogul nostru; am mai expus acolo câteva argumente si comparatii care si-ar avea locul acum si aici, dar nu are rost sä le repet.

[gionloc]

:)
daca un autor pune aparatul de filmat intr-o anumita pozitie, asta nu e un angajament fata de ceea ce spune in filmul sau? daca filmu vine prin anumite filmari, anumite pozitionari ale aparatului de filmat - insirate intr-o anumita ordine apoi, la montaj, - filmari ale unor cadre in care personejele.... si asa mai departe - oare nu astea graiesc in cinema?
iar daca astea graiesc, cum sa discutam despre cinema, ca si cum toate astea nu ar fi importante? daca cinematografia rosteste ceva, nu e important cum rosteste si ce inseamna rostirea aia?

daca astea nu sint esentiale, ce e de discutat atunci?

[Pitbull]

Päi tocmai, mult iubite si pretuite, cä tu NU DISCUTI lucrurile astea! Dimpotrivä, te arunci în teorii irelevante din punct de vedere cinematografic, si eludezi analiza filmicä elementarä.
Poti face un lucru din douä:

1) Varianta a rea: abandonezi critica de film, si-ti înscrii programatic analizele în sfera filosofiei, sau eventual a teoriei esteticii în sensul cel mai amplu. Ele nu vor mai fi "cronici / critici / analize de film", ci "comentarii ale filmelor strict din prismä filosoficä (sau structuralistä, sau etc.)". Astfel, vei scäpa de aberatii gen "Filmul X este slab" (unde X = "Marti dupä Cräciun", "Concertul, "Nunta mutä"), si le vei înlocui cu afirmatii mult mai credibile, prin concretetea orientärii, de ordinul: "Din punct de vedere poststructuralist..." sau "Privit în perspectivä premodernistä..." sau "Sub aspect protocronist...", filmul Cutäricä "poate fi discutat dupä cum urmeazä..."
2) Varianta a bunä: suspenzi aceste abordäri steril-hiperintelectualiciste, si pentru o vreme asimilezi filmologia ca atare; analizezi un numär de filme relevante strict din acest unghi, läsând în pace structuralismul lui Peste Präjit si irationalismul lu' Poulet Rôti. Dupä ce ti-ai rodat si confirmat acest mecanism, vei putea reveni asupra elementelor culturale de import (care nu vor mai fi sterile si delirante, ca acum, ci rodnice ci rationale, asa cum trebuie), si vei sti sä le integrezi armonic în analize. Iar atunci, vei päräsi tangenta rätäcitoare actualä, revenind pe traiectoria criticä pe care de vreo doi ani încoace ti-am admirat-o si respectat-o.

I really trust you on that! :)

[gionloc]

nu vreau sa te conving ca am dreptate ca abordez anumite povesti intr-un fel sau altul.
insa mai vreau sa iti povestesc ceva.

nu ma pot bucura de orice. nu pot ride la orice gluma, nu pot sa ma bucur cind vad pasaje din click transpuse pe ecran (apropo de nuta muta si concertul)... la fel cum odata ce ma incinta la peau douce al lui truffaut nu mai pot fi extaziat de un film care vorbeste despre exact acelasi moment al unei vieti (un tip casatorit se isi paraseste sotia si copilul pentru o alta femeie), insa vorbeste precum marti dupa craciun, superficial si arogant (apropo de lucrul cu camera de filmat). eu cred ca daca la unatc s-ar face cursuri serioase de filosofie si daca arnheim, kracauer, metz, aumont si deleuze ar fi lecturi pe care le-ar parcurge (si le-ar intelege) orice student la regie, filmele noastre ar arata mult mai bine.

sau ti se pare ca e o nimereala ca unii dintre regizorii care au schimbat fata cinematografiei - ca truffaut si godard, sau eisenstein - au fost mai intii teoreticieni ai cinematografiei. io cred ca daca filmele lor sint bune e fiindca tipii aia stiu ce e conceptul si stiu cum opereaza conceptele in cinema. acelasi lucru e valabil si pentru haneke, lars von trier, tarkovski, bergman, reygadas, askoldov, lynch si nu numai. se vede din interviurile pe care le dau sau le-au dat, nu numai din filmele lor, ca stiu cu ce se maninca cinematografia.

nici pe mine nu ma bucura lucrurile alea de care vorbesc legat de filmele pomenite de tine, dar nu ma pot preface ca nu sint pe ecran lucrurile pe care le punctez. stii, e ca in exemplul asta: daca tu nu stii ce e semiotica gestiala, nu inseamna ca miscarile tale nu spun nimic! asa si aici: daca cineva creeaza un film, poate opera cu anumite concepte si fara sa o stie. mintea noastra aplica legile logicii in mod automat, fara sa gindeasca - nu iti vei spune: acum tre sa aplic principiul non-contradictiei ca sa nu spun ca bunicul meu e tinar; voi spune direct ca fiind vorba de bunic, e clar ca e in virsta... asa si in cinema. totul pe ecran graieste. iar, uneori, cind un film nu spune nimic, sau cind minte, sau cind e superficial - lucrurile astea pot fi demonstrate in felul in care autorii aia construiesc pe ecran o istorie.

[rvn]

Cum se poate la altii asa s`ar putea si la noi.Oricum majoritatea spectatorilor nici nu citesc cronici ale filmelor,inainte sau dupa vizionarea filmului.

cred c-am zis chestia asta de cateva ori. mi-am racit gura de pomana.
keepy sustine ca orice betivan care trage o dusca la "bomba" din colt, citeste cronici de filme si pe urma pune deshtu' pe ala care-l alege pentru vizionare.

[Pitbull]

nu vreau sa te conving ca am dreptate ca abordez anumite povesti intr-un fel sau altul.
Nu e nevoie sä mä convingi de nimic. eu mai am putin si cräp. Nu contez.
Dar dacä eu nu te conving pe tine, si pierdem un critic care se anunta atât de bun, pierde TOATA LUMEA, iar sentimentul meu de inutilitate va fi si mai dureros.
nu ma pot bucura de orice. nu pot ride la orice gluma,
E mult mai räu decât atât... Te îndrepti spre: "nu mä pot bucura de nimic, nu pot râde la nici un film..."
nu pot sa ma bucur cind vad pasaje din click transpuse pe ecran (apropo de nuta muta si concertul)...
Hiperbolä deplasatä. Sunt PREMISE DRAMATURGICE VALIDE. "Pasaje din Click" gäsim la Daneliuc, nu la Mäläele si Mihäileanu.
la fel cum odata ce ma incinta la peau douce al lui truffaut nu mai pot fi extaziat de un film care vorbeste despre exact acelasi moment al unei vieti (un tip casatorit se isi paraseste sotia si copilul pentru o alta femeie), insa vorbeste precum marti dupa craciun, superficial si arogant (apropo de lucrul cu camera de filmat).
Comparatia cu «La Peau Douce» e inevitabilä. "Marti, dupä Cräciun" mi-a amintit cu duiosie acel film delicat si subtil (desi cu un final prea melodramatic) al adolescentei mele, confirmându-mi principiul: "Särman e dascälul pe care nu-l întrec ucenicii lui!" Da, Truffaut rämâne un mare mentor!
"Superficial si arogant" sunt niste epitete de tip pamfletar. Filmul ESTE profund si empatic; a nu percepe aceste träsäturi, înlocuindu-le artificios-demonstrativ tocmai cu antonimele lor, este unul dintre principalele motive de realä îngrijorare care mä mânä în aceastä discutie.
eu cred ca daca la unatc s-ar face cursuri serioase de filosofie si daca arnheim, kracauer, metz, aumont si deleuze ar fi lecturi pe care le-ar parcurge (si le-ar intelege) orice student la regie, filmele noastre ar arata mult mai bine.
Cu sigurantä. Dar într-o ierarhie fireascä, nu la modul snob-tembel.
(Arnheim, Kracauer si multi alti mari clasici erau cärämizile cursului lui Carabät. Rezultatul? NU AVEM O SCOALA DE SCENARISTICA! Fiindcä si Carabät, altfel un intelectual distins, rästurnase ordinea fireascä, la fel cum faci tu. In loc sä ne învete în primul rând sä construim scenarii, el ne lua mintile prematur cu filosofia. La examene, papagliceam din Sklovski si Galvano della Volpe, iar scenarii bune, ioc.)
sau ti se pare ca e o nimereala ca unii dintre regizorii care au schimbat fata cinematografiei - ca truffaut si godard, sau eisenstein - au fost mai intii teoreticieni ai cinematografiei.
[...si continuarea]
Bine zis: MAI INTAI, TEORETICIENI AI CINEMATOGRAFIEI. Dacä vrei sä fii critic DE FILM, la fel trebuie sä faci si tu: sä înveti sä fii, mai întâi, teoretician al cinematografiei. Deocamdatä, esti teoretician al esteticii si filosofiei în sensul cel mai cuprinzätor, care abordeazä cinematografia dintr-un unghi eronat.
nici pe mine nu ma bucura lucrurile alea de care vorbesc legat de filmele pomenite de tine, dar nu ma pot preface ca nu sint pe ecran lucrurile pe care le punctez. stii, e ca in exemplul asta: daca tu nu stii ce e semiotica gestiala, nu inseamna ca miscarile tale nu spun nimic! asa si aici: daca cineva creeaza un film, poate opera cu anumite concepte si fara sa o stie. mintea noastra aplica legile logicii in mod automat, fara sa gindeasca - nu iti vei spune: acum tre sa aplic principiul non-contradictiei ca sa nu spun ca bunicul meu e tinar; voi spune direct ca fiind vorba de bunic, e clar ca e in virsta... asa si in cinema. totul pe ecran graieste. iar, uneori, cind un film nu spune nimic, sau cind minte, sau cind e superficial - lucrurile astea pot fi demonstrate in felul in care autorii aia construiesc pe ecran o istorie.
Ultima parte, cu regret, e chiar confuzä si überîmbârligatä.

[c.ghevara]

si, repet pentru a zecea oara, discutam de succes de casa/public in contextul in care campionul romanesc e Garcea si oltenii. Nu stiu cat ne dorim si cat de binevenite sunt astfel de hituri.

Hmm... Să înţeleg (că încă nu l-am văzut) că filmul, cel puţin ca intenţie, ar fi în categoria "de consum", "comercial", " de public", ca "Garcea.." (o tâmpenie, de altfel)? Păi, şi atunci, ce atâta teorie? Ce-şi mai bat capul cu el criticii noştri de pe forum? Ceva nu e în regulă... La un film care nu place publicului, criticii se strofoacă să explice că e bun. La un film declarat "pentru public", adică fără pretenţii de "artă", se chinuie să explice că nu e bun. :-?
Cred că dacă ne străduim reuşim să găsim cel puţin tot atâtea articole despre "Nunta..." câte au găsit susţinătorii Feliciei.
Mă miră Pitbull... În alte situaţii a fost mult mai vigilent cu mutatul postărilor, pe motiv de off-topic...

[Pitbull]

M-am gândit la off-topicul multor comentarii de-aici, dar deocamdatä prefer sä le pästrez - în primul rând, fiindcä desi partial desprinse de subiectul principal al discutiei, totusi nu-si definesc tematica destul de precis ca sä le pot integra într-un alt topic (fie existent, fie nou).
Apoi, fac bine filmului - ridicä nivelul intelectual al dezbaterii. Altfel, tot topicul ar fi pendulat între orgasme ale neavenitilor si înjuräturi ale cunoscätorilor. Asa, s-a rezolvat si linia de mijloc.

[c.ghevara]

Totuşi e ciudat... Şi tu, şi Gionloc sunteţi de acord că "Nuntă..." nu e un fim bun. Pe de-asupra e un film fără pretenţii. Despre ce discutaţi?

În paranteză fie spus, aşa cum îi reproşezi lui Gionloc că nu vede filmul din cauza teoriilor, eu am uneori impresia, bineînţeles subiectivă şi profană, că tu vezi filmul doar prin prisma tehnicii.

[Pitbull]

Controversa noasträ a pornit de la nepotriviri de opinii asupra câtorva filme (îmi vin în minte "Nunta mutä", "Concertul" si, mai cu seamä "Marti, dupä Cräciun") si, încercând sä le deslusim resorturile, am ajuns la o dezbatere despre modalitätile de a analiza just un film. Eu îl acuz cä se pierde în teorii; el nu mä acuzä de nimic, ci doar încearcä sä-si justifice metoda.
Cu privire la a doua observatie, îmi trezeste un gând surprinzätor: si eu, la rândul meu, am convingerea cä esti prea dominat de rigorile meseriei, la nivelul unei rigiditäti sterile, si insuficient de deschis spre imaginatia si arbitrarul care, în doze judicioase, marcheazä trecerea de la profesiune la artä.

[gionloc]

no, lasa-ma cu ''nu ma bucur de nimic'' - ai acolo o serie de autori care ma bucura mult de tot si mai pot adauga altii fara probleme. sint tot felul de prostioare cinematografice care imi plac si le iau ca atare, fara prea mari pretentii. dar acolo unde filmele au aere de mare arta, acolo, daca is probleme... tocmai am iesit de la un film cu o vampirita adolescenta, iconoclast pe alocuri, de vazut - let me in. apropo de bucurii. iar mai inainte am vazut un documentar bunicel, le quatro volte. ideea de a vedea filme ma bucura, chiar daca filmul e slab, tot sint incintat ca sint la cinema. imi zici ca exagereaz, da tu ce faci aici? :)

cu carabat, no, io nu stiu cit era de bun. am vazut cartea in care analiza pulp fiction si arizona dream, nu m-a miscat in mod special. oricum, de cealalta parte, important e sa si fie capabili sa inteleaga cursantii, nu numai sa fie discutate anumite teorii. dar in afacerea asta un prof bun ii important.

cit priveste ce am spus la final: in univers exista lucruri si teorii despre care noi nu stim. deci, faptul ca un cineast e onest cind face o miscare, nu inseamna cu necesitate ca o si face bine. unii cineasti pot lucra cu elementele cinematografice in mod pozitiv pentru proiectele lor fiidca au o intuitie buna. altii o fac fiindca stiu teoriile cu privire la ce inseamna cinema ca limbaj, ca ideologie... fie ca stie, fie ca nu stie, cind un cineast alege un anumit unghi, alegerea sa deja vorbeste - despre relatia sa cu genul cinematografic, dspre stilul sau, despre felul in care vede personajele, etc.

is curios ce crezi tu ca e un teoretician, fiindca daca esti de acord ca aia numiti de mine is teoreticieni, atunci nu stiu de ce te deranjeaza filosofia in cinema, ca ei toti au discutat cinematografia in demersuri de tip filosofic. (in niciun caz nu vreau sa spun prin asta ca eu as fi ca ei, nu vreau sa ma institui pe mine in vreo pozitie). si is curios care e unghiul corect din care tre privit un film. io cred ca cu cit orizontul tau e mai larg cu atit orice eveniment social sau cultural poate fi integrat mai bine in sfera realitatii... de aia nu cred ca exista limite in a discuta un film. atunci cind ai argumente si o anumita tinuta a scrierii sau vorbirii.

[rvn]

lucica,
"is" si 'ii" suna ca naiba.

[Pitbull]

@rvn:
E ardelean, mie-mi place, mä simt mai ca-n familie.

@Gionloc:
Am spus foarte clar, de nenumärate ori:
Unghiul potrivit este: din interior spre exterior; de la mic la mare; de la individual la general; de la ingust la amplu; de la profesional la artistic; de la specific la filosofic.
Mai concret: filonul central al demersului sa fie analiza profesionala si nimic mai mult; abia pe urmä, ea sä fie îmbogätitä, amplificatä, aprofundatä, si cu analiza culturalä de tip extins. Numai asa, analiza ta va fi cu adevärat relevantä; altfel, va cädea într-una din cele douä extreme: îngust tehnicistä, sau steril teoretizantä; aureas mediocritas!)
(Nu neapärat în sens cronologic sau succesiv, ci în sens ierarhic). M-am mai referit la asta în mesajul #96, paragraful "Varianta a bunä".

[gionloc]

cacat,
replic si cind sa trimit, hop... ca is deconectat...
intre timp am vazut ca is luat cu 'lucica' :-S


no, tre sa vad de relatarea dela festival, asa ca tre sa inchei rapid. ma bucura discutiile astea, imi atrag atentia sa fiu si mai serios atunci cind afirm ceva, sa ma gindesc si mai bine.
uneori stiu ca pot fi mai putin plastic - cum e cu nunta cind spun ca e manea. nu ca nu ar fi acoperita afirmatia, doar ca, na, e cam teribilista.
cu marti... mie imi pare ratat la nivel conceptual in relatie cu realismul contemporan. si imi pare superficiala tratarea istoriei. is si aspecte care pot fi mentionate ca ok... dar in relatie cu ceea ce consider ratat is mai mult decit nesemnificative.

io daca nu iti spun nimic de textele tale nu inseamna ca nu am nimic impotriva viziunii tale :P

[Pitbull]

Räu. As vrea ca, în mäsura-n care timpul ti-o permite si starea-ti dä ghes, sä-mi faci toate observatiile pe care le gäsesti de cuviintä.
Fii sigur cä le voi întâmpina, în sinea mea, nu cu "N-are dreptate!"X(, nici cu "Wow, asa e!":-O ci cu: "Hmm... ia sä mä gândesc eu putin...":-?

[rvn]

@rvn:
E ardelean, mie-mi place, mä simt mai ca-n familie.


ca la berica. stiu.

[dragonfly_drk]

"Hmm... ia sä mä gândesc eu putin...":-?

tipic Pitbull :))

[Pitbull]

De, näravu' din fire n-are lecuire... :">

[c.ghevara]

...Cu privire la a doua observatie, îmi trezeste un gând surprinzätor: si eu, la rândul meu, am convingerea cä esti prea dominat de rigorile meseriei, la nivelul unei rigiditäti sterile, si insuficient de deschis spre imaginatia si arbitrarul care, în doze judicioase, marcheazä trecerea de la profesiune la artä.

Surpinzător pentru cine? Adică te surprinde propriul tău gând? Eu ziceam că am impresia, tu afirmi că ai convingerea. Mi se pare superficial să ai convingeri doar pe baza părerilor exprimate în câteva postări. Problema e ce considerăm “doze judicioase”.
Dacă vorbim de artă, destinatarul creaţiei nu este criticul, fie el de artă. La fel ca în muzică, de la cea "uşoară" până la simfonică, autorul creează pentru public. Vrea ca muzica lui să fie ascultată, fredonată dacă se poate. Opera de artă trebuie să transmită receptorului emoţia pe care o simte artistul atunci când a creat-o. El pentru asta trebuie să creeze, nu ca să-i descopere criticii “găselniţe” tehnice novatoare şi originalităţi gratuite. Asta e steril! Dacă autorul nu trăieşte acea emoţie, nu e artist. Dacă artistul nu reuşeşte să transmită acea emoţie receptorului, nu e profesionist. Mi se pare rigid şi steril să analizezi un film şi să te entuziasmezi la “găselniţele” regizorului (la acel CUM, drag ţie), făcând abstracţie tocmai de efectul pe care procedeele tehnice, alese şi folosite de autor, îl au sau, mai degrabă, nu-l au, asupra destinatarului operei de artă. “Nuntă în Basarabia” nu are pretenţia unei opere de artă. Trebuie analizat ca atare. Dar să nu-mi spui că “Felicia…” te-a emoţionat, că nu te cred. Mai degrabă cred că a tresărit autorul din tine, “Măi, uite ce chestie a făcut regisorul ăsta! Uite CUM a făcut-o!”. Din punctul de vedere al pregătirii, cred că background-ul de regizor poate limita percepţia criticului. La fel ar păţi un actor, un scenarist sau un producător.
În privinţa creatorilor proveniţi din rândul teoreticienilor, pomeniţi de Gionloc, teoria e un avantaj doar în măsura în care creatorul o "uită", devenind un sublimat inconştient al operei de artă. La fel cum niciun artist adevărat nu foloseşte un procedeu tehnic de dragul procedeului.

[Pitbull]

Nu mai continuati certurile personale în acest topic!
(Nici cu userii, nici cu criticii, nici cu minimalistii - si nici despre oricare dintre ei.)

@Che:
Poate gresesc, dar cred totusi cä acele mesaje care mi-au format convingerea respectivä erau reprezentative. In ceea ce te priveste pe tine, e în interesul täu sä acorzi mai multä încredere observatiei mele si, dacä e întemeiatä, sä te corectezi. De-asta fac asemenea observatii, ca sä ajut, nu din motivul postulat în fragmentul de discutie pe care l-am trimis de-aici la Azil - iar ajutorul presupune, uneori, si o anume incisivitate, pentru a propulsa interlocutorul sä actioneze; am rezervele mele fatä de folosirea mänusilor din piele de ied.

Nu-ti spun cä "Felicia..." m-a emotionat - îti spun cä mi-a adus lacrimi în ochi (la secventa monologului).
Iar ceea ce nu-ti spun (cä mi-ai cerut sä n-o fac) s-a întâmplat la multe alte secvente dinainte.

In fine, on-topic:
Nu e vorba de a inventa mereu, ar fi absurd sä pretindem asa ceva. E vorba de a fi lucrat corect - ceea ce "Nuntä în Basarabia" nu e. Caracterul säu haotic si amatoricesc (lipsit de inefabilul artei naive, de exemplu) l-a împiedicat sä-mi trezeascä orice emotie - desi empatizez profund cu problemele patriotice si mai ales cele privind Basarabia, si mä afecteazä incomparabil mai puternic decât cele de familie (din filmul mentionat mai sus). Pot iubi un tablou de Douanier Rousseau - dar nu si unul cu trei ursuleti pe-un copac doborât de träsnet.
Ca atare, NU TREBUIE sä absolutizäm principiul creärii pentru public - o operä bunä bucurä si publicul, si critica, în egalä mäsurä. Altfel, cade sau în elitism steril, sau în kitsch scârbos.
Conform acestei realitäti, trebuie sä recunoastem rolul criticului - färä el, chiar n-ar mai rämâne decât manele (la asta se referea, justificat în fond, desi exagerat ca proportie, Gionloc). Si am ajunge nu sä emotionäm un public, ci sä facem un cârd de retardati sä topäie.
(Noroc cä avem o breaslä a criticilor de film care, în pofida tuturor semnelor îngrijorätoare din prezent, sau poate tocmai datoritä lor, nu ne vor läsa niciodatä sä ajungem chiar pânä acolo.)

[Frank]

O cronica aparuta, culmea, tot pe Liternet... Interesanta abordare.
http://agenda.liternet.ro/articol/12200/Iuliana-Iustina-Stanculescu/Povestea-unui-paradox-Nunta-in-Basarabia.html

[Pitbull]

Apropo de discutia noasträ de mai sus, despre diferentele dintre analiza de film si comentariul despre film din perspectiva altei specialitäti, iatä un foarte interesant comentariu despre "Marti, dupä Cräciun", cu dezvoltäri comparative spre literaturä, al lui Dan C. Mihäilescu:
http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?p=1547981#post1547981

[c.ghevara]

@Che:
...Ca atare, NU TREBUIE sä absolutizäm principiul creärii pentru public - o operä bunä bucurä si publicul, si critica, în egalä mäsurä. Altfel, cade sau în elitism steril, sau în kitsch scârbos.
Conform acestei realitäti, trebuie sä recunoastem rolul criticului - färä el, chiar n-ar mai rämâne decât manele (la asta se referea, justificat în fond, desi exagerat ca proportie, Gionloc). Si am ajunge nu sä emotionäm un public, ci sä facem un cârd de retardati sä topäie.
(Noroc cä avem o breaslä a criticilor de film care, în pofida tuturor semnelor îngrijorätoare din prezent, sau poate tocmai datoritä lor, nu ne vor läsa niciodatä sä ajungem chiar pânä acolo.)

Mai putem considera că o operă este bună, dacă bucură doar critica, sau dacă nu este pentru public? Crearea unei opere pentru public ESTE un principiu absolut, în momentul în care artistul îşi face opera PUBLICĂ, în loc să o ţină în debara pentru propriul deliciu. Opera este „şi pentru critic”, doar în măsura în care el se include în noţiunea de public. Altfel, opera este doar pentru public. Arta supravieţuieşte şi fără critici. Fără public, nu. Shakespeare a creat pentru târgoveţi nespălaţi, păduchioşi, analfabeţi, Memeiţi. Şi totuşi i-a cucerit. Totuşi au înţeles. Fără critici care să le explice ce trebuie să înţeleagă, să le placă, sau să îi apere de manele. PUBLICUL nu are cum fi un cârd de retardaţi, oricât de imbecili ar fi unii dintre indivizii care îl constituie.

Când criticul scrie despre un film pe care îl defineşte ca nefiind destinat publicului, cui se adresează? Ce efect educativ mai consideră că are părerea lui de specialist asupra cârdului de retardaţi care ţopăie?

E normal să aperi breasla. Personal, nu am nimic împotriva criticului, câtă vreme nu uită că este doar un mediator între creator şi public, şi nu se consideră beneficiarul direct al operei de artă.


Poate gresesc, dar cred totusi cä acele mesaje care mi-au format convingerea respectivä erau reprezentative. In ceea ce te priveste pe tine, e în interesul täu sä acorzi mai multä încredere observatiei mele si, dacä e întemeiatä, sä te corectezi. De-asta fac asemenea observatii, ca sä ajut, nu din motivul postulat în fragmentul de discutie pe care l-am trimis de-aici la Azil - iar ajutorul presupune, uneori, si o anume incisivitate, pentru a propulsa interlocutorul sä actioneze; am rezervele mele fatä de folosirea mänusilor din piele de ied.

Te asigur că bunele tale intenţii şi ajutorul pe care mi-l dai sunt apreciate cum se cuvine. Accept punctele de vedere critice, şi poţi fi cât de incisiv doreşti, pentru că nu voi confunda forma cu conţinutul. Nu simt nevoia de a fi corectat, deoarece nu consider că greşesc. Gusturile mele în materie de artă, incluzând şi filmul, sunt opţiuni conştiente care fac parte din sistemului meu de valori. Este un sistem personal şi subiectiv pe care nu doresc şi nici nu am cum să îl corectez, deoarece este o parte integrantă a personalităţii mele. E un „EU” pe care nu intenţionez să îl schimb, corectez, înlocuiesc... cel puţin, nu în viitorul apropiat. :)

[Frank]

Mai putem considera că o operă este bună, dacă bucură doar critica, sau dacă nu este pentru public? Crearea unei opere pentru public ESTE un principiu absolut, în momentul în care artistul îşi face opera PUBLICĂ, în loc să o ţină în debara pentru propriul deliciu. Opera este „şi pentru critic”, doar în măsura în care el se include în noţiunea de public. Altfel, opera este doar pentru public. Arta supravieţuieşte şi fără critici. Fără public, nu. Shakespeare a creat pentru târgoveţi nespălaţi, păduchioşi, analfabeţi, Memeiţi. Şi totuşi i-a cucerit. Totuşi au înţeles. Fără critici care să le explice ce trebuie să înţeleagă, să le placă, sau să îi apere de manele. PUBLICUL nu are cum fi un cârd de retardaţi, oricât de imbecili ar fi unii dintre indivizii care îl constituie.

E normal să aperi breasla. Personal, nu am nimic împotriva criticului, câtă vreme nu uită că este doar un mediator între creator şi public, şi nu se consideră beneficiarul direct al operei de artă.

Foarte bine punctat, C.Ghevara. Si oricum filmul Nunta in Basarabia nu poate fi comparat cu Garcea si oltenii, cum am vazut ca fac unii pe aici. Cu Nunta muta, cu Concertul - da /stiu ca nici astea doua nu sunt pe gustul unora/. Cred, de altfel, ca Mihaileanu a facut deliberat Concertul un film cu tuse mai groase, existente si in Trenul vietii, dar care lipsesc, de exemplu, din filmul sau ”Va, vie et deviens”. Mihaileanu a facut DELIBERAT, prin Concertul, un film pentru public, pentru ca il intereseaza publicul, mai putin criticii, dupa cum, sunt convins, ca si Helmis a facut DELIBERAT /onest, ar spune Pitbull/ prin filmul Nunta in Basarabia un film pentru public. Ce-i rau in asta? Filmele nu sunt finantate din bani CNC, adica de la noi, publicul?

[Pitbull]

Nu simt nevoia de a fi corectat, deoarece nu consider că greşesc.
E valabil pentru majoritatea oamenilor. Toti cei care gresesc, o fac tocmai fiindcä ei considerä cä au dreptate. Deci, nu asteptäm semnale cä ar simti nevoia de a fi corectati. Când noi consideräm cä gresesc, îi corectäm.

La restul argumentelor, am räspuns încä dinainte. Reiau esentialul:
- Nu mai absolutizati. Rolul criticii si al publicului conteazä în egalä mäsurä.
- Nu mai confundati filmele de public cu filmele prost fäcute. Nu-s tot-aia.

[c.ghevara]

Brrr! Mă cutremur la asemenea mostră de rigiditate. Pitbull, tu nu faci parte din majoritatea oamenilor? Na, că tu eşti trimisul lui Dumnezeu pe pământ, care ne mântuieşi pe noi, bieţi păcătoşi în ale filmului! Cine e ăia "NOI" care nu aşteaptă semnale şi corectează atunci când consideră ei? =))

Reiau esenţialul:
- Nu mai absolutizaţi rolul criticii. Niciun film nu se face pentru 10 critici. Nu mai spuneţi publicului: "Hai, sictir! Ăsta nu-i film de nasul vostru". Dacă vreţi cinematografie românească solidă şi adevărată, dacă vreţi respect ca breaslă, începeţi prin a respecta publicul!
- Nu mai prostiţi publicul că filmele prost făcute sunt filme "de artă". Nu-s tot aia.

[Pitbull]

A corecta greselile unui semen al täu nu e demiurgic, e uman.
Toti facem asta, când e cazul, nu numai eu.
Invatä sä primesti.

Eu am propus echilibru între "de criticä" si "de public".
Tu desconsideri o categorie si o idolatrizezi pe a doua.
Mult succes!

[c.ghevara]

Nu e uman, nici normal, să consideri că doar punctul tău de vedere e corect, şi că părerile celorlalţi sunt greşite, necesitând corectare. Observ că atunci când un critic are altă părere, o consideri greşită, şi vrei să o corectezi şi pe aia.
Nu toţi oamenii fac la fel. Unii realizează că gusturile şi părerile sunt relative. Nu le consideră "greşite", nu vor să le "corecteze". Se mulţumesc să spună: "Părerea mea este alta".

Mulţumesc! Asemenea!

[Lucian333]

Salut,

Numele meu este Lucian, urasc sa scriu pe forumuri (urasc sa scriu in general), am 23 de ani si am o parere.

Dupa scurta introducere necesara, vreau sa-mi exprim si eu o parere despre filmul "Nunta in Basarabia" pe care l-am vizionat acum o saptamana la un cinematograf bucurestean, intr-o marti seara, in jurul orelor 20, cu o sala 1/3 plina.

Ca orice roman care se pricepe la tot, am zis, "sa vezi ce incep astia cu caterinca de moldoveni la greu, ca asa ne-am invatat sa facem misto de basarabeni".

Lucrurile nu au stat chiar asa, filmul incepe practic de la granita cu Rep. Moldova, in trenul "Prietenia", spectatorul invata de ecartamentul diferit, vede gara din Chisinau, un mic tur vizual al orasului, accentul specific, pregatirile si desfasurarea unei nunti la Chisinau, deci lucrurile nu confirmau asteptarile.
Am reusit sa raman cu o parere placuta, despre un film ce nu-si propunea altceva decat sa prezinte o viziune proprie, a unui regizor, cu privire la o nunta in Basarabia. Plec relaxat si cu un zambet din sala, cu ideea de a recomanda si prietenilor mei filmul, seara "Ne imprietenim si pe Facebook", incep sa citesc critici ale "criticilor", despre film, si ajung la forumul asta.

Pe forumul cinemagia, la sectiunea "Cinematografia romaneasca", dl Mihnea Columbeanu alias "Pitbull", cu "state vechi" pe forum, deschide topicul "Nunta in Basarabia" in care-si exprima parerea critica la adresa filmului, lucru ce-mi starneste dorinta de a raspunde cu un mesaj si de a-i adresa cateva vorbe, daca nu se supara.

Ca necunoscator si simplu spectator, mi-am dezvoltat o parere proprie despre persoanele ce sunt recunoscute ca fiind critici de film. Prin rationamentul meu simplu, vad un critic de film, o persoana cu studii de specialitate (Academia de Teatru si Film, absolvita, cel putin) ce-si poate exprima o parere obiectiva sau subiectiva despre filmul vizionat.

Ma gandesc citind definitia criticului: "Specialist care studiază, interpretează și apreciază operele de artă, literare sau artistice", ca un critic, trebuie sa fie specialist: "Persoană special pregătită pentru a lucra într-un anumit domeniu; reprezentant al unei specialități" si de aici deduc ca Dl Mihnea Columbeanu este un astfel de specialist pentru care nu pot avea decat un mare respect.

Dupa ce m-am interesat despre ce inseamna un critic, ma gandesc ca un astfel de critic, trebuie sa fie specializat pe un anumit gen de productie cinematografica (drama,comedie, SF ...) Citind selectiv cateva critici pe care Dl Columbeanu le-a postat pe acest forum, deduc ca dansul se pricepe la toate genurile de filme si ca cinematografia nu are secrete fata de domnia sa.
Desi ne putem pierde in definitia "criticului", pentru mine un astfel de critic nu se poate pricepe la toate genurile cinematografice si este posibil ca uneori sa critice un domeniu pe care nu-l cunoaste. O astfel de parere mi-a lasat critica la adresa acestui film, pe care o consider mai mult decat subiectiva si lipsita de corelatie cu pelicula.
Ca simplu spectator, mie mi-a placut filmul si indiferent de calitatea interpretabila a acestuia, critica Domnului Columbeanu la adresa filmului daca se rezuma la o singura pagina era foarte decenta (in fond, sunt atatea lucruri ma importante pe lumea asta si ca un caz particular, multe alte filme care meritau sa fie dispretuite), altfel toate postarile Dl Columbeanu si inversunarea cu care demonteaza filmul, pentru mine nu reflecta realitatea si reprezinta doar o denigrare a eforturilor depuse de un alt regizor.
Pacat ca ne batem joc de munca altora, cand intr-un astfel de domeniu, pentru etapa in care ne aflam, au nevoie de incurajare (ei ca reprezentanti ai "Cinematografia romaneasca")

P.S.: Comparativ cu toate productiile din acest moment, ce ruleaza pe marele ecan, filmul asta merita sa fie promovat mai mult.

[Pitbull]

Multumesc pentru atentie, timp, si efort! :)
Apropo, stii ce-a zis Nap Toader despre analiza mea? "Foarte durä, dar corectä."
Welcome to cinemagia! Mai asteptäm si alte interventii.

[Lucian333]

Multumesc pentru atentie, timp, si efort! :)
Apropo, stii ce-a zis Nap Toader despre analiza mea? "Foarte durä, dar corectä."
Welcome to cinemagia! Mai asteptäm si alte interventii.
Prima interventie era decenta, urmatoarele au depasit o limita sesizabila si asta se poate observa usor, dar asta este doar o parere proprie.
Multumesc de primire.

[Pitbull]

We are here to serve. O:-)
Apropo, am reflectat si la ideea ta cu criticii de film specializati pe genuri; e 100% originalä si foarte incitantä. In noiembrie, 1989, am scris nuvela SF "Dura Ars" despre societatea distopicä de pe statia orbitalä Parnassus, în care criticii de artä jucau rolul de legislatori, artistii erau judecätorii care aplicau legile, iar publicul, cäläul care executa fiecare sentintä. Dacä voi mai relua vreodatä acel subiect, sau voi aborda altul cu tematicä similarä, e foarte posibil s-o includ, sub o formä sau alta.

[rvn]

Apropo, am reflectat si la ideea ta cu criticii de film specializati pe genuri; e 100% originalä si foarte incitantä.
si eu am reflectat putin.
chestia asta cu specializarea mi se pare corecta (intr-un anume sens)si cred ca este si originala daca tu spui asa.
e ca si cum ai avea o tumora pe creier si in loc sa te opereze neurologul o face ortopedul, nu?
bine, poate exagerez in comparatie, intrucat medicina e musai sa fie specializata, altfel ne-am trezi cu piciorul in cap si cu curul in locul inimii, da' ma rog...
ce te faci cu fillmele care sunt si 5 intr-unul?
adica:"comedie, thriller, drama, sf, aventuri", eventual razboi...
p-astea cine le rastalmaceste, daca cronicarii ar fi specializati?
eu as vede specializarea in alt sens: pe autori, pe epoci, pe tari, pe continente...pe orice altceva, dar nu pe genuri. mi se pare imposibila chestia asta.
daca tu crezi ca e realizabila, astept sa ne explici cum.

[dragonfly_drk]

Sală arhiplină la proiecţia filmului "Nuntă în Basarabia", la Festivalul Comedy Cluj

si acum: bomba

"Câştigătorii Comedy Cluj 2010:
Trofeul pentru Cel Mai Bun Film: O nouă zi/Bran Nun Dae, Australia (2009), R: Rachel Perkins
Premiul pentru Cel Mai Bun Regizor: Valeriy Todorovskiy pentru filmul Hipsters, Rusia (2008).
Premiul pentru Cel Mai Bun Scenariu: Nabil Ben Yadir, Paula van der Oest pentru Baronii/Les Barons, Belgia (2009), R: Nabil Ben Yadir
Premiul pentru Cel mai Bun Actor: Maxim Mehmet pentru rolul Sascha din Liebe Mauer/Iubitul zid al Berlinului, Germania (2009),
Premiul pentru Cea Mai Bună Actriţă: Anneke Blok pentru rolul Anne din Tiramisu, Olanda (2008)
Comedy Cluj acordă şi 2 premii de excelenţă: regizorului Geo Saizescu şi actorului Sebastian Papaiani."

so, in concluzie... degeaba s-a imbulzit lumea la cinema, ca si asa nu a primit niciun premiu filmul.

[omudindulap]

so, in concluzie... degeaba s-a imbulzit lumea la cinema, ca si asa nu a primit niciun premiu filmul.

Ihm?

[dragonfly_drk]

Dumnezeule, tre sa va dau mura in gura sau ce?

[omudindulap]

Faptul ca sala a fost arhiplina la un film romanesc reprezinta un lucru foarte bun pentru cinematografia romaneasca.
Faptul ca nu a primit niciun premiu nu prezinta vreo relevanta.
Nu inteleg unde bati.
Romanii ar trebui sa mearga doar la filmele romanesti premiate? Sau cum?

[dragonfly_drk]

nu... scoate in evidenta diferenta uriasa intre gusturile publicului si cele ale profesionistilor

pfff... pana la urma tot mura in gura am dat... :((

[Pitbull]

Ce-i drept, una si cu alta nu se pupä musai...
Omul are dreptate...
Din päcate, o reactie inevitabilä va fi si aia a celor care denigreazä criticii, juriile, premiile, profesionalismul în general, si idolatrizeazä publicul ca judecätor - când firesc este doar ca el sä fie respectat ca beneficiar, si atât; iar asta obligä la (revin) profesionalism.

[dragonfly_drk]

am si eu o intrebare: filmele pentru cine sunt facute? pentru public, sau pentru critici?
nu spun, rolul criticilor e esential... daca nu ar fi ei, industria filmului ar fi ca o turma de oi fara caine de paza, dar de aici si pana la a impune publicului la ce filme sa se uite, ei... deja se exagereaza.

[Pitbull]

Tocmai ti-am räspuns, introducând prin editare ultima frazä, chiar în timp ce si tu scriai:
(...) când firesc este doar ca el sä fie respectat ca beneficiar, si atât; iar asta obligä la (revin) profesionalism.
Si nimeni nu "impune" nimic, nimänui.
Criticii fac comentarii, analize si recomandäri - nu forteazä spectatorii în nici un fel.

[dragonfly_drk]

Si nimeni nu "impune" nimic, nimänui.
Criticii fac comentarii, analize si recomandäri - nu forteazä spectatorii în nici un fel.

:)) ok... tac... ;) (e mai bine) :))

[MinRep]

Sală arhiplină la proiecţia filmului "Nuntă în Basarabia", la Festivalul Comedy Cluj

si acum: bomba

"Câştigătorii Comedy Cluj 2010:
Trofeul pentru Cel Mai Bun Film: O nouă zi/Bran Nun Dae, Australia (2009), R: Rachel Perkins
Premiul pentru Cel Mai Bun Regizor: Valeriy Todorovskiy pentru filmul Hipsters, Rusia (2008).
Premiul pentru Cel Mai Bun Scenariu: Nabil Ben Yadir, Paula van der Oest pentru Baronii/Les Barons, Belgia (2009), R: Nabil Ben Yadir
Premiul pentru Cel mai Bun Actor: Maxim Mehmet pentru rolul Sascha din Liebe Mauer/Iubitul zid al Berlinului, Germania (2009),
Premiul pentru Cea Mai Bună Actriţă: Anneke Blok pentru rolul Anne din Tiramisu, Olanda (2008)
Comedy Cluj acordă şi 2 premii de excelenţă: regizorului Geo Saizescu şi actorului Sebastian Papaiani."

so, in concluzie... degeaba s-a imbulzit lumea la cinema, ca si asa nu a primit niciun premiu filmul.
Actually, "Nunta in Basarabia" nu a fost in competitie la Comedy Cluj. A fost hors-concours, ca "Generalul" lui Buster Keaton. Partea interesana aici este ca lumea s-a inghesuit la festival la un film (prost) care rula intr-un multiplex de cateva saptamani, cu salile cam golute.

[dragonfly_drk]

wharever... if u say so...

[Pitbull]

Ia uite-l pe MinRep! :D
Welcome back home, dude!
Sau e tot doar o... trecere meteoricä...? :-?
Eu stiu cä-i greu la medicinä, da'... oscâtusi de putinusi!

[MinRep]

Treaba sta asa: pot sa "gasesc" mai multe filme decat pot sa vad, pot sa vad mai multe filme decat pot sa scriu despre si nu prea am timp de toate... Dar mai citesc postari de pe cinemagia destul de des si cateodata ma apuca dorul...

P.S.: Ca sa nu fiu complet off-topic, referitor la "Nunta in Basarabia", vreau sa ma delimitez net de concitadinii mei care l-au ovationat la Comedy Cluj. (Si, pana la urma, filmul a avut 3 proiectii in loc de una, castigand si Premiul Publicului. Weird!)

[Pitbull]

Inteleg perfect tot ce spui, si într-adevär te väd uneori online (deci, citind).
Dar tare bine ar mai fi sä mai si postezi cu o oarecare frecventä (oricât de limitat îti permite timpul... dar sä se simtä cât de cât, totusi...)

[Frank]

Nunta in Basarabia a castigat Premiul Publicului la Comedy Cluj, fiind in afara concursului. Cica, la cererea publicului, a avut nu doua, ci trei proiectii in cadrul festivalului....

[Pitbull]

(Si, pana la urma, filmul a avut 3 proiectii in loc de una, castigand si Premiul Publicului. Weird!)
Nu e tocmai weird, dacä stai sä te gândesti.
Dar e foarte deprimant, dacä stai sä simti.

[Frank]

Am remarcat ceva: Nunta in Basarabia are o nota foarte mare din partea celor care acceseaza acest site, o nota peste 8. Cu toate astea, nici macar nu figureaza in topul Cinemagia. Inteleg ca este o alta faza a cenzurii care se practica aici?
Mesaj pentru Pitbull: am observat ca tot invoci ”declaratii” pe care regzori, jurnalisti sau alti critici ti le-ar fi comunicat direct. Ba ca il cunosti de peste 20 de ani pe CTP, care ”se emotioneaza ca prostul la cate o chestie”, ba ca Nap ti-ar fi zis personal ca este de acord cu cronica ta, pe care o considera corecta, chiar daca destul de dura... Nu sunt deloc sigur ca persoanele astea invocate de tine ar recunoaste ”batutul asta pe umeri” cu care te tot lauzi.

Insinuarea calomnioasä din al doilea paragraf a fost sanctionatä asa cum se cuvine, în schimbul de mesaje off-topic pe care Stefan, în mod just, le-a mutat la Azil. Tot acolo vor ajunge si orice tentative de a mai da curs, în continuare, acestui conflict artificial.
Pitbull

[StefanDo]

topul se schimba saptamanal, e firesc ca premierele saptamanilor trecute sa alunece

[Frank]

Te faci ca nu intelegi? Pe primul loc in top Cinemagia este trecut Medalia de onoare, ffilm foarte bun, de altfel, dar care are nota 7,7. Nunta in Basarabia are nota 8,1. Ce sa alunece?

[StefanDo]

eu cred ca nu intelegi tu

daca preferi sa crezi ca pierdem vremea modificand topuri, treaba ta

topul se schimba periodic. vezi vreun film din septembrie pe-acolo?

[StefanDo]

am mutat continuarea la azil

de-acum off-topicurile se lasa cu avertismente

[Stalker2009]

La o prima vizionare, filmul pe ansamblu mi se pare bunicel. Fata de primul film ITALIENCELE Nap Toader a progresat mult. Jocul actorilor este firesc, natural, se vede ca s-a lucrat mult pe improvizatie. E bine ca mai vedem si filme de comedie, nu doar drame...

[margott]

Vazut de curand. Dupa nume si dupa descriere, sincer ma asteptam la ceva mai bun. Nu-i nici un film prost, doar ca are unele momente enervante, de exemplu faza cand tatal fetei recita poezia despre moartea cainelui, finalul nuntii cand mirele nu mai participa la nunta, si altele.