"Eu cand vreau sa fluier, fluier"

[rc-st.]

L-am vazut in avan-avan-premiera cu ocazia forum meeting - nu ca as fi fost eu invitat ca nu am prea actionat pe acest forum, a fost Tamarainsa
Pot sa spun ca daca ar fi terminat filmul la masina care pleca din puscarie era un film mult mai bun
Scenariul e bun, castingul e bun(nu intelege de ce fata e pusa a doua pe generic tinand cont ca nici macar rol secundar nu este, cu greu poti trece personajul cu cele 3 replici in tot filmul la personaj episodic, dar spuse oricum prost) si americanii ar fi facut rost si de un operator bun, un sunetist bun , ar fi facut filmul, apoi ar fi venit cineva si ar fi aruncat cateva milioane de dolari pe publicitate si ar fi fost un film foarte bun.
Din pacate romanii sunt la stadiul "Vai, am gasit un scenariu bun, hai sa ne bagam picioarele in tot restul si sa filmam pe vhs si sa facem cascadoriile cu vecinul meu de la 4".
N-au filmat pe vhs, au filmat pe un digital dar proiectat la cinema... arata jalnic, iar tremuratul ala din mana e chiar oribil, pentru ca ochiul nu se putea adapta la acest tremurat. Cred ca mi-au trebuit vreo 25 de minute sa ma adaptez si sa uit cat de jalnic e filmat(asta daca filmat inseamna sa vina unul si sa apese pe rec).
Mai puteau fi taiate vreo 20 de minute din film ca popa.
Concluzia mea - s-ar putea sa aibe succes la public. Garantez ca toti puscariasii - fosti sau actuali, sau viitori se vor duce la film, si asta e un public tinta de cateva milioane. :)
Dar cred ca poate merge si restul publicului la film.

[Dragomara]

Tare faza cu puşcăriaşii, însă se pare că i-ai numărat precum Caragiale!!
=)) =))

Totuşi, de unde i se trage titlul, filmului?! :-?

[rc-st.]

Totuşi, de unde i se trage titlul, filmului?! :-?
mi-am pus si eu intrebarea asta acum 30 de minute...

[illotempore2002]

mi-am pus si eu intrebarea asta acum 30 de minute...

Si banuiesc ca ti-ai raspuns, caci e destul de evident ...

[rc-st.]

mi-am pus si eu intrebarea asta acum 30 de minute...

Si banuiesc ca ti-ai raspuns, caci e destul de evident ...
nu e! haha
+ povestea filmului acesta imi aduce aminte de primul film al lui tarantino "reservoir dogs"
a scris scenariul si a luat parca un premiu la el - vreo 30k dolari
si a vrut sa il faca el asa, pe pelicula alb negru , filmat din mana, etc (cam cum e filmul "eu cand vreau sa fluier") si un prieten de-al lui l-a rugat sa nu faca asta ca ii gaseste el producatori si actori, si operatori si sunetisti si fac filmul profesionist
dar tarantino nu a vrut.
dar prietenul asta a insistat si i-a spus sa ii dea 6 luni sa stranga banii, ca oricum el nu incepe filmarea in 6 luni. Tarantino a acceptat in sila si prietenul ala in 6 luni a facut rost de ce a promis, au facut filmul profi si asa a ajuns sa il cunoasca o lume.
in cazul acestui film cu fluieratul , desi nu fluiera nimeni, nu a fost nici un prieten... si chiar daca ar fi fost, cred ca i-ar fi trebuit mai mult de 6 luni sa stranga echipa profi. Chiar si asa... un pic de decupaj regizoral nu ar fi stricat inainte sa inceapa filmarea :P si poate ar fi luat ursul de aur

[Pitbull]

Care "Urs de aur"?

Apropo, tu cine/unde erai, cä nu te-am reperat?

[StefanDo]

stiu de unde vine titlul de la andreea valean, autoarea piesei de la baza filmului. Valean a facut la un moment dat chestionare cu detinutii din inchisori si cele mai multe dintre "intrebari" erau la modul "mama mea este..." sau "eu cand vreau...", detinutii urmand sa completeze. "eu cand vreau sa fluier, fluier" e unul dintre raspunsurile care au obsedat-o

[Judex]

Bine ca n-ai spus Adina Valean. :D

[Floydman]

exista o secventa in film care s-ar putea (nu sunt sigur) sa fie cheia titlului.

mama il ia pe fratele mai mic si pleaca dupa discutia aprinsa cu personajul principal de la vorbitor. cadrul urmator surprinde cum mama impreuna cu fratele mai mic ies pe poarta penitenciarului. in acel moment detinutul fluiera dupa ei, sa vina inapoi, sa lamureasca situatia, sa cada de acord ca pustiul nu va urma sa plece in italia, fluieraturiile sale sunt ignorate.

dupa aceste fluieraturi ignnorate urmeaza fluieratura-statement . cea care incepe cu luarea ostaticei si se termina cu scena de la cafea din final .. omul a fluierat pana cand s-a facut auzit. sau asa a crezut el.

[Judex]

Hmmmm
Mi se pare mie sau sunt de aceeasi parere cu Floyd.?

[rc-st.]

Hmmmm
Mi se pare mie sau sunt de aceeasi parere cu Floyd.?
ti se pare, raspunsul este acel chestionar completat cu "Eu cand vreau sa ... fluier, fluier!" numai ca au uitat replica asta in film, au vorbit insa despre pizza, care ma asteptam sa apare in locul cafelei de la secventa inutila de la sfarsit... ceea ce i-ar fi dat o utilitate si o nota de umor... dar nu a fost sa fie
chiar si asa nu imi permit sa comentez acest film deoarece este un film de lung metraj, lucru greu de realizat, si din cate imi amintesc nu era trecut nici un cnc, marele finantator al lui sergio, pe ecran ... asa ca... no comment.
Le-au iesit anumite momente bune, si asta e bine. E absurd sa intreb de ce nu au iesit si alte momente, sau tot filmul tinand cont ca nu stiu cu ce dificultati s-au luptat si ce buget au avut, etc.

[Pitbull]

Ti-am pus douä întrebäri mai sus - probabil nu le-ai observat, mesajul fiind mic, iar valul celorlalte comentarii, nävalnic...

Apoi:
Din câte-am înteles de la discutie, C.N.C. a contribuit cu bani, la categoria "debut" - 250.000 euros, pare-mi-se...
Secventa cu cafeaua nu e deloc inutilä - dimpotrivä, e pivotul principal pe care se construieste tot finalul; de altfel, la forumeeting s-a discutat si despre asta.
Oricum, azi fac cronica, si o postez. Dacä nu într-o orä, atunci disearä, cä de la 12 am cursuri.

[Dragomara]

stiu de unde vine titlul de la andreea valean, autoarea piesei de la baza filmului. Valean a facut la un moment dat chestionare cu detinutii din inchisori si cele mai multe dintre "intrebari" erau la modul "mama mea este..." sau "eu cand vreau...", detinutii urmand sa completeze. "eu cand vreau sa fluier, fluier" e unul dintre raspunsurile care au obsedat-o
Super! Excelent titlu!!

[illotempore2002]

rc-st.
Cum se face ca la forumeeting te-ai ascuns la mama naibii si nu ai zis nimic iar acum brusc ai pareri ?

[Floydman]

dragilor

eu m-am referit la o posibila cheie a titlului data spectatorilor printr-o secventa a filmului, nu am negat ca ideea titlului ar putea provieni din raspunsurile la anumite chestionare completate de detinuti.

[Pitbull]

rc-st.
Cum se face ca la forumeeting te-ai ascuns la mama naibii si nu ai zis nimic iar acum brusc ai pareri ?
Probabil a stat doar la proiectie, nu si la forumeeting. Mai sus, a fäcut câteva afirmatii care dovedesc necunoasterea unor lucruri discutate acolo.
...Dar, rc-st., te-am întrebat si eu ceva - douä cevauri, ba chiar! Nu-mi räspunzi?

[illotempore2002]

e fiu-su Tamarei, bre. zice el insusi. cu aproximatie.

[Pitbull]

Incercuieste-mi unde, cä mi-e lene sä caut.

[illotempore2002]

In prima postare de aici, zice ca nu el a fost invitat, ci Tamarainsa si asa a ajuns si el la forumeeting. Chiar in capu la topicu asta.

[Pitbull]

Aha, da, acum e clar.
Atunci, înseamnä cä de-acolo de unde stäteau ei, mai în spate, nu auzeau ce discutam noi cu invitatii.
Bun, rc-st., pe-asta am lämurit-o. Acuma zi care Urs de aur.

[pipes]

Eu pe fiul, RC-ST, l-am vazut in doua ipostaze: intinzandu-se si cascand....... Cred ca a cerut si o adresa de e-mail prin intermediari. Eu zic ca sunt niste interventii destul de bune, nu?

[illotempore2002]

Nu.

[StefanDo]

sunteti la topicul filmului, despre cine ce (n-)a facut la forumeeting puteti vorbi in celalalt topic

[rc-st.]

pai nu am spus nimic acolo pentru ca ma descurc mai bine pe forum si nici nu aveam cui sa spun ... actorul nu stie el de unde vine titlul, nu l-a dat el. Daca era scenarista, regizorul poate ii intrebam cate ceva.
am auzit cate ceva cand vorbeati voi la forum meetingul acela dar mi s-a parut ca e o mai mult un congres al XIV unde tot ce au facut creatorii filmului a fost superb si nimic nu putea fi mai bine decat a fost...
cineva a spus pe acolo ca actrita putea sa se descurce mai bine. asta e un adevar... tu pittbull ai spus ca a fost perfecta actrita... iar asta nu e deloc adevarat. eu o stiu pe actrita de cand era anul 1 la unatc. am remarcat-o pentru lookul ei.
i-am propus sa joace si un rol in filmul meu de licenta, si anume asta : http://www.youtube.com/watch?v=rJK7ml89J8c - trebuia sa joace rolul surorii mai mici.
mi-a spus ca nu poate sa joace rolul pentru ca nu se regaseste in personaj :)) :)) :)) si sincer, comparand filmul in care tocmai a jucat, si actrita care mi-a jucat pana la urma in film, o absolventa de papusi, pot sa spun ca ma bucur ca nu "s-a regasit" in rol.
cum am mai spus, nu pot sa critic filmul, pot insa sa critic prestatia unei actrite deoarece am jucat si eu si stiu ce inseamna emotiile. Parerea mea este ca rolul ei era foarte mic si nu prea avea ce sa faca mai mult, dar chiar si asa, momentul in care se screme si incepe sa planga ramane jalnic.
Eu spun ca juca in alt film. Puscariasul juca intr-un neo-realism-dogma, iar fata juca intr-un thriller american .
P.S. Illo, multumesc ca m-ai deconspirat , as fi vrut sa raman in umbra dar nu mi-a mers >:)

[Pitbull]

N-am spus cä a fost "perfectä" - nu sunt atât de bou. NIMENI nu e perfect, nici Meryl Streep, nici Al Pacino, nici Tarkvoski.
Faza cu Congresul XIV e o mojicie tâmpitä pe care sau o retractezi imediat, sau îti asumi pärerea mizerabilä pe care o lasi în urma ta.
Tot n-ai spus la care Urs de aur te refereai.

[StefanDo]

nu cred ca e cazul sa exageram cu tonul. Si nici nu e nevoie...

[Pitbull]

OK, pästräm Congresul si mai astept doar Ursul.
(In orice caz, încep sä devinä clare anumite motivatii.)

[Judex]

Hai ma, lasati-l in pace. Traim in Romania, li se dau diplome tuturor tampitilor.

[Pitbull]

Judex, nu e nevoie sä insulti omul. A fi "civil" nu înseamnä a fi "tâmpit" - ci doar nestiutor.

[illotempore2002]

Bai, ce-aveti cu omul, de-ati sarit toti pe el?
Parerea lui despre film este asta. nu vad de ce trebuie sa-l jignim si sa-l atacam in halul asta.

[Judex]

Evident. Dar cand cineva este 'inregimentat' trebuie sa se comporte ca atare.

[illotempore2002]

Sunt surprinsa de atitudinea lui Pitbull, nu inteleg de ce il tot incoltzeste cu ursul de aur. o fi facut omul o confuzie, nici eu nu stiam exact ce premii a luat filmul.

[Judex]

Girafel, nici nu conteaza acele premii. Important e ca filmul e bine facut. Atat.

[Pitbull]

@Judex: Right.
@Illo: Echilibrul dintre competentä si agresivitatea criticä.

"Când auzi vorbindu-se despre lucruri pe care nu le cunosti, deschide ochii si urechile. Nu deschide gura - cä miroase a ignorantä!" (Antonovici)

[keepwalking]

eu n-am vazut filmul, am vazut doar trailerul, dar e foarte posibil ca o actrita de mana a treia sa se afle in treaba intr-un film bun si de-aici, hop, sa se creada vedeta.
are si o moaca naspa, sa recunoastem.
si-apoi eu nu cred in actorii de film care n-au trecut prin filtrul teatrului.
stiti cu totii ce consum nervos si fizic este intr-o piesa de teatru.
sa treaca mai intai de examenul scenei si dupa aia sa-si umfle penele de star cinematografic sau ce-o fi ea.

[Dragomara]

Săraca fată! Sper să nu citească pe-aici!!:">
Orice ar fi făcut ea, sunt absolut convinsă că n-ar echivala răutăţile absolut GRATUITE ale unora de pe-aci. :(

[Judex]

Eu nu inteleg de ce imi sunt sterse mesajele!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Gloria, chiar trebuie sa vorbim! Legal!

[keepwalking]

Săraca fată! Sper să nu citească pe-aici!!:">
Orice ar fi făcut ea, sunt absolut convinsă că n-ar echivala răutăţile absolut GRATUITE ale unora de pe-aci. :(

dar de ce atata bun samaritemism? e actrita, prin urmare o persona publica, sa-si asume statutul si riscurile care decurg de aici.
pe vremuri se arunca cu rosii in actorii de pe scena.
acum n-avem voie sa spunem doua vorbe?
nu vorbesc de filmul asta, ci, in general, ca principiu.
esti actor, regizor, scenarist? pregateste-te sa ti-o iei in freza!

[Dragomara]

dar de ce atata bun samaritemism? e actrita, prin urmare o persona publica, sa-si asume statutul si riscurile care decurg de aici.
pe vremuri se arunca cu rosii in actorii de pe scena.
acum n-avem voie sa spunem doua vorbe?
nu vorbesc de filmul asta, ci, in general, ca principiu.
esti actor, regizor, scenarist? pregateste-te sa ti-o iei in freza!

Dragă - după ce cunoşti OMUL şi ARTISTUL poţi spune toate vorbele. Ăăăă... nu ştiam că o persoană publică se recunoaşte prin numărul mare al celor care-o jingnesc şi atacă, a se citi contestă?!:-O

Ouă clocite, cu asta se arunca în actorii de pe scena Operei. Însă cel mai la îndemână erau huiduielile, cele care încetau numai după ce obiectul "veneraţiei" părăsea scena. :D

[keepwalking]

Dragă - după ce cunoşti OMUL şi ARTISTUL poţi spune toate vorbele. Ăăăă... nu ştiam că o persoană publică se recunoaşte prin numărul mare al celor care-o jingnesc şi atacă, a se citi contestă?!:-O

Ouă clocite, cu asta se arunca în actorii de pe scena Operei. Însă cel mai la îndemână erau huiduielile, cele care încetau numai după ce obiectul "veneraţiei" părăsea scena. :D

ce spui, frantz? "dupa ce cunosti omul si artistul? ce treaba are omul cu artistul? nici una.

[keepwalking]

Ăăăă... nu ştiam că o persoană publică se recunoaşte prin numărul mare al celor care-o jingnesc şi atacă, a se citi contestă?!:-O

asta de unde ai scos-o? a zis cineva ceva in sensul asta?

[Dragomara]

ce spui, frantz? "dupa ce cunosti omul si artistul? ce treaba are omul cu artistul? nici una.
Are. Multe. Mult mai multe decât pot eu enumera la ora asta târzie din noapte. Şi apoi mă gândesc că dacă nu-ţi place omul, poate-ţi place artistul, şi vice versa. :P

[Dragomara]

Ăăăă... nu ştiam că o persoană publică se recunoaşte prin numărul mare al celor care-o jingnesc şi atacă, a se citi contestă?!:-O

asta de unde ai scos-o? a zis cineva ceva in sensul asta?

De-aici. Ce uitaşi deja ce scriseşi?! :-O :-?
e actrita, prin urmare o persona publica, sa-si asume statutul si riscurile care decurg de aici.

PS: nu mă mai face să râd, ştii tu bancul ăla: am buzele crăpate. ;)

[Pitbull]

Se impun câteva clarificäri:

1) Ada Condeescu a jucat indubitabil bine - cine vede filmul se convinge. Orice discutii se pot înscrie numai în aceastä sferä, la nivelul gradelor de comparatie, al nuantelor si al solutiilor concrete (de exemplu: "aici emotia poate ar fi trebuit sä fie gradatä altfel, acolo expresia nu era cea mai potrivitä, cred cä momentul äla putea fi jucat mult mai intens, iar în momentul älälalt s-ar fi cerut o mai mare retinere", etc. A spune "ai stat ca lemnul" despre rolul ei e totuna cu a califica o piesä de Holograf sau Vama sau Iris drept "manea" - adicä, totusi...! Existä niste limite!

2) Ada nu s-a atacat deloc, n-a protestat, n-a fäcut scene - dimpotrivä, a zâmbit doar, cu modestie si bun-simt. Noi am fost si suntem cei cu reactiile - din motive care tin strict de comportamentul si atitudinile civilizate la modul general.

3) N-am väzut nicäieri ca Ada sä se considere "vedetä" dupä acest rol.

4) Nu au fost huiduieli si aruncäri cu ouä clocite (care ar fi exprimat o opinie mai largä, dacä nu chiar generalä sau unanimä), ci manifestäri aberante ale unei singure persoane din afara sferei profesionale, care acum aproape douäzeci de ani a fost influentatä negativ de haosul ideatic al cadavrului ambulant Ion Cojar (pe vremea când încä refuza înmormântarea). Simpatia si compasiunea pentru ea sunt una, iar tolerarea unor accese complet deplasate e cu totul altceva.
In plus, mobilul se desprinde chiar dintr-un mesaj de mai sus: rc-st. sustine cä a fost refuzat de Ada când i-a oferit un rol în filmul lui de diplomä - ba mai mult, se preface cä râde în hohote de explicatia ei ("nu mä regäsesc în personaj"), în loc sä-i fie recunoscätor pentru räspunsul atât de diplomatic si delicat. Asta îmi aminteste de douä cazuri de elevi pe care i-am avut, în ultimii doi ani, care nu aveau nici cea mai micä tangentä cu meseria; nu m-au läsat inima si bunul-simt sä-i zic nici unuia dintre ei: "Bäiete, esti paralel, n-ai ce cäuta aici", ci m-am exprimat, la fel ca Ada, cu menajamente - gen: "Se pare cä nu ai profilul psihologic propriu regiei, dar esti un bun organizator, gândeste-te eventual la o carierä de producätor de filme", sau "ai foarte mult de lucru la o eventualä reformatare a personalitätii tale, spre a deveni mult mai concis, concret, pragmatic (si multe altele), plus o recuperare masivä în domeniul culturii generale - proces cäruia îi acord, tinând seama si de vârsta ta actualä, cam zece ani"... La fel ca în cazul de fatä, unul dintre ei s-a ofuscat copios (ce-i drept, nu l-a tinut mult, si nici nu si-a scos mämica la înaintare sä ea cu o felie de rosie-n mine). Celälalt a încercat un timp sä aplice recomandärile, n-a reusit si s-a läsat pägubas.

5) Apropo de chestia cu "pregäteste-te sä ti-o iei în frezä": e exact situatia de la "Ho ho ho" - pe dos: acolo, unii au atacat nedrept si abuziv un film, ba mai räu, si pe scenaristul lui ca persoanä, în raport cu filmul. Noi, cei de aici, l-am apärat pe Keep atât în numele prieteniei, cât mai ales din spirit de fair-play si JUSTITIE. N-am vârât capul între umeri, zicându-i lui Keep: "esti persoanä publicä, ia-ti-o-n frezä!" si läsând detractorii sä continue.

Deci, Keep, te rog sä reflectezi la toate astea si sä-ti rezervi orice opinii despre rolul fäcut de Ada Condeescu în film pentru dupä vizionare; de asemenea, rezervä-ti comentariile despre schimbul de replici de la forumeeting pentru dupä vizionarea unei înregisträri video (în ideea cä aceasta ar exista, fäcutä de cine stie cine, färä stirea noasträ).

[illotempore2002]

Ce sa faca si Keep, vbeste si el ca-i place sa se auda vorbind uneori. mult decat atat, tine musai sa ne faca sa intelegem ce frustrari are el. Cum ii permite demintatea personala sa apara atat de complexat in ochii nstri, si sa jigneasca si sa fie plin de ranchiuna fata de o actria atat de tanara? Cum Dumnezeu vrem sa avem industrie de film de calitate daca aruncam cu blestematii si injurii asupra tinerilor care se chinuie sa faca film si reusesc sa primeasca recunoastere internationala?

Cand o sa ai tu un film la berlin sau cannes, atunci sa vii cu o opinie.

Si sa te abtii de la halucinatii de tipul "ada are aere de vedeta". Domnisoara a fost de o modestie exemplara si isi cunoaste locul foarte bine si nu a facut decat sa raspunda punctual intrebarilor care i-au fost adresate.

[Pitbull]

Cand o sa ai tu un film la berlin sau cannes, atunci sa vii cu o opinie.
Cu asta nu sunt de acord - e o exagerare grosolanä.
Mult mai rezonabil e asa:
- Când vei vedea filmul, atunci sä vii cu o opinie - exprimatä obiectiv, competent si cu bun-simt.

[illotempore2002]

Da, grosolana. Pe masura exprimarilor si ideilor lui.

[rc-st.]

am cascat la film dupa ce tipul a spart geamul acela si o ameninta pe tipa cu plasticul la gat
am cascat pentru ca din acel moment stiam exact cum va decurge filmul si nu mai ramanea nici o urma de surpriza
eu privesc filmul din alt punct de vedere si stiu ca e doar un film, e imposibil sa ma implic in film, sa tin cu un personaj sau cu altul sau sa imi fie frica deoarece stiu ca e doar un film si vad toata mecanica din spatele filmului
parca mai demult uitam de mine pe la filmele lui welles... dar s-ar putea nici acelea sa nu ma mai pacaleasca

[Pitbull]

Da, grosolana. Pe masura exprimarilor si ideilor lui.
Ideea era sä STINGEM conflictul, nu sä-l înväpäiem si mai mult.
Stim toti cä lui Keep i se pune uneori pata pe câte ceva, färä nici un motiv - iar dacä-i facem observatie prieteneste si rezonabil, întelege si se linisteste imediat; în schimb, ripostele provocatoare îl întärâtä si mai mult - ceea ce înteleg perfect, cä meteahna asta o cam am si eu... ;)

@rc-st.:
Tot nu mi-ai spus care Urs de aur.

[keepwalking]

nu pot decat sa-mi manifest surprinderea vizavi de modul in care ati inteles ce am spus eu.
i-am zis dragomarei ca e firesc ca, atata vreme cat esti implicat in realizarea unui film din pozitii cheie (actor, regizor, scenarist) "sa te pregatesti de a ti-o lua in freza".
e vreo frustrare aici?
nu. pur si simplu, i-am explicat dragomarei ca nu trebuie sa o planga pe actrita din "eu cand vreau sa...", pentru ca, din momentul in care s-a angajat la o astfel de expunere publica, trebuie sa fie pregatita si pentru atacuri, cum am inteles ca a fost si cel al tamarainsei.
apoi am zis ca actrita respectiva are o moaca naspa.
asa imi pare mie din trailer (am subliniat faptul ca n-am vazut filmul, ci doar trailerul).
e vreo problema si aici?
apoi am zis ca n-ar fi prima oara cand un film bun (am spus BUN, illotempore, e si aici vreun semn de frustrare?!) propulseaza, temporar sau nu, o actrita de mana a treia. SI AICI AM VORBIT LA MODUL GENERAL si va rog sa cititi cu atentie mesajul meu! e scris negru pe alb acest lucru!
de ce incepeti sa scoateti doar frazele care va convin voua pentru analize "psihologice", nu inteleg.
ati umplut o pagina intreaga, de sus pana jos, cu tot felul de etichete la adresa mea.
asadar, illotempore2002, nu am scris nicaieri ca "eu cand vreau sa fluier, fluier" e un film prost, nu m-am legat de regizor, de scenariu.
si atunci, de unde tragi tu concluzia, invechita de altfel, ca as fi frustrat?

iata si mesajul meu:
dar de ce atata bun samaritemism? e actrita, prin urmare o persona publica, sa-si asume statutul si riscurile care decurg de aici.
pe vremuri se arunca cu rosii in actorii de pe scena.
acum n-avem voie sa spunem doua vorbe?
nu vorbesc de filmul asta, ci, in general, ca principiu.
esti actor, regizor, scenarist? pregateste-te sa ti-o iei in freza!

e ceva neadevarat din ce am scris aici?
nu cred.
si primul mesaj:

eu n-am vazut filmul, am vazut doar trailerul, dar e foarte posibil ca o actrita de mana a treia sa se afle in treaba intr-un film bun si de-aici, hop, sa se creada vedeta.
are si o moaca naspa, sa recunoastem.
si-apoi eu nu cred in actorii de film care n-au trecut prin filtrul teatrului.
stiti cu totii ce consum nervos si fizic este intr-o piesa de teatru.
sa treaca mai intai de examenul scenei si dupa aia sa-si umfle penele de star cinematografic sau ce-o fi ea.

e si aici ceva care aduce a frustrare, illotempore202??!

[Pitbull]

De unde sä ia Urs de aur...? :|

[illotempore2002]

Pitbul ai facut o obsesie. Ce dracu ai?

[Pitbull]

OK, o iau pe scurtäturä:
"Ursul de aur" nu existä! Marele premiu de la Berlin este Ursul de argint!
...Dacä am vreo obsesie prin zonä, este cea a ignorantei: oameni care se bagä-n vorbä fiind complet pe din afarä. Când ti se face onoarea de a fi invitat la un eveniment dintr-un domeniu complet sträin tie, te comporti civilizat, deschizi ochii si urechile si retii si tu tot felul de lucruri noi - nu casti o gurä cât o surä, înfigându-te sä spui zgomotos tâmpenii incoerente si ostile (nici acolo, pe loc, nici ulterior, de dupä paravanul computerului!)

[StefanDo]

ba nu, marele premiu la berlin e ursul de aur, anul asta l-au luat turcii
marele premiu al juriului, urmatorul ca importanta, este un urs de argint, anul asta l-au luat romanii

prin umare ce a zis rcst sau cum il cheama e f. corect

[Pitbull]

Si atunci de ce tu însuti, într-un mesaj mai vechi (chiar din zilele festivalului), ai spus cä Ursul de Argint e Marele Premiu? Era vorba de o controversä similarä.

L.E.
Gata, am lämurit-o. Citisem eu pe fugä. E în topicul ästa:
http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?p=1496652&highlight=argint#post1496652

[StefanDo]

cred ca te referi la intrebarea lui floydman, care se mira de ce in articolul meu premiul lui serban era "marele premiu al juriului", iar la altii era "ursul de argint". I-am explicat ca la berlin premiul de regie, marele premiu al juriului si parca si cele de interpretare sunt TOATE ursi de argint. Trofeul suprem este totusi ursul de aur.

[Pitbull]

Da, de fapt, la discutia aia mä refeream.

[pipes]

INFO si aici:
http://en.wikipedia.org/wiki/Berlin_International_Film_Festival

[illotempore2002]

Totusi, am scris 4 pagini la acest topic si nu am vorbit despre film aproape deloc. Cred ca e cazul sa existe un inceput si pt asta, nu?

mi-a placut foarte mult filmul. Nota 10 din 10. Nu am ce sa-i reprosez. Povestea e consistenta, si se construieste pe masura ce inaintezi in film. Creste gradat in intensitate pornind de la simpla poveste a unui adolescent ajuns in inchisoare pana la complexitatea unei vieti, a unui destin de familie si a unei tragedii personale. Ca si cum privirea macroscopica, de undeva de sus, se apropie si devine una microscopica,plecand de la imaginea de ansamblu si ajungannd la particulele elementare ale istoriei.

Am fost si sunt in continuare impresionata de personajul principal si de actorul George Pisteranu. Incredibil pt un pusti de 19 ani (aproximativ, e anul 1 la UNATC la actorie) sa duca un asemenea rol in spate, de o complexitate atat de mare si atat de schimbatoare. Practic duce tot filmul in spate, chiar daca apar o multime de alte figuri pe langa, fiecare cu rolul lui important. Pur si simplu Pistereanu este o revelatie si daca a facut un rol atat e special, restul vor fi piece of cake pt el.

Filmul are multe momente de tensiune, nu doar un singur punct culminant, te tine lipit de scaun, pe verticala, nu pe orizontala, si vibrezi odata cu evolutia situatiei lui complicate. Are si cateva note umoristice si cred ca ar mai fi fost loc de ceva umor pe ici pe colo in film, intrucat la un moment dat devine totul prea grav. Voua cum vi s-a parut, ati simtit nevoie de un pic de contrabalans in tonul serios?

[Pitbull]

"Eu, când vreau să fluier, fluier!" - Un pumn în plex...
...şi nu te mai dezlipeşti din scaun

Rarissime sunt secvenţele, şi cu atât mai puţine filmele, care m-au "lovit" vreodată în sens aproape fizic. Nu e de mirare pentru nimeni că "City Lights", "Stalker", "The Conversation", "Eraserhead", "One Flew Over the Cuckoo's Nest", "Pulp Fiction", Hiroshima, mon amour¯, "Siberiada" sau "Patru luni, trei săptămâni şi două zile" au acea forţă de impact care te ţintuieşte în faţa ecranului, paralizat, de la un moment dat şi până se termină. În ceea ce priveşte debutul lui Florin Şerban, secvenţa-detonator este vizita mamei la puşcărie - aflată chiar în mijloc, cu rolul vizibil de "Mid-Point" (pentru a fi urmată imediat de acel "point-of-no-return": pumnul dat psihologului) Până atunci, treaba mai mersese cum mai mersese. Unii ar putea spune că filmul demarează greoi, şi se trezeşte abia pe la jumătate - fals: prima parte decurge subtil, pe fond, pregătindu-şi datele şi acumulând tensiunile pentru acel moment când the shit hits the fan şi, în continuare, nimic nu va mai putea fi ca înainte.
De fapt, scenariul e construit de Cătălin Mitulescu şi Florin Şerban cu o rigoare remarcabilă - dar nu mecanică şi anostă, ci dimpotrivă: principalele lui articulaţii şi relaţiile dramaturgice dintre ele formează o structură originală şi îndrăzneaţă, care ar merita un comentariu detaliat aparte. Lucrurile stau cu atât mai interesant, cu cât geneza întregului film comportă şi un element esenţial de improvizaţie şi cine-verité, pentru a cărui asimilare era necesară o structură scenaristică extrem de elastică - fără a intra în detalii aici, mă refer la modul în care s-a colaborat cu interpreţii neprofesionişti (deţinuţi şi gardieni), care prin însăşi natura lui impunea o mare mobilitate şi adaptabilitate regisorală, pe canavaua unui scenariu care, astfel, numai rigid nu-şi putea permite să fie.
Sub acest aspect, "Eu, când vreau să fluier, fluier" se desprinde perceptibil de estetica minimalistă a ultimului deceniu - începând să contureze, foarte posibil, pasul imediat următor. Recent, într-un articol din "Adevărul", Alexandra Olivotto, în dialog cu Anca Grădinariu, Ada Roseti, Andrei Gorzo, Andrei Creţulescu şi Mihai Chirilov, analiza coordonatele etapei actuale prin care trece minimalismul şi perspectivele unei evoluţii în continuare onorabile, evitând autopastişele şi căderile în clişeizare. Florin Şerban, deşi se trage funciarmente din minimalism (unitate strânsă de timp, spaţiu şi acţiune, mijloace economice, deconstructivism), inclusiv cu componenta sa aşa-zis "mizerabilistă" (cum îi etichetează detractorii semidocţi elementul specific de realism frust şi adesea dur, cu accente naturaliste), construieşte o viziune regisorală sensibil diferită: dezvoltarea interioară a personajelor sugerează dimensiuni mai ample, naraţiunea urmează un ritm mai nervos, şi în primul rând decupajul aplică o altă concepţie, mult mai elaborată - cu implicaţiile fireşti la nivelul montajului (aici, executat cu fler şi mână sigură de Sorin Baican şi Cătălin Cristuţiu). Dacă minimaliştii folosesc acumularea de tensiune pe parcursul unor cadre lungi, cu respiraţie amplă, minuţios elaborate compoziţional şi mai ales temporal, între care tăieturile de montaj survin rar şi cu un impact mult sporit, Florin Şerban reformulează aceleaşi elemente de limbaj filmic într-o chimie mai compactă şi mai incendiară. În prima jumătate, când de-abia se construiesc premisele, domneşte un calm aparent, exprimat prin compoziţii placide şi echilibrate (exterioarele penitenciarului, aleile pe care Silviu de deplasează solitar sub dogoarea soarelui de amiază, cadrele largi ale sălii de mese sufocată sonor de manele), printre care survin calupuri de decupaj nervos, cu mişcări de cameră surprinzătoare şi derutante (spălătorul, confruntările verbale încordate, sau aceeaşi cantină, la nivelul cadrelor strânse, urmărind şirurile de deţinuţi la mese). Se remarcă, îndeosebi, ştiinţa lui Florin Şerban de a clădi tensiuni cu ajutorul unor suprapuneri surprinzătoare între imagine şi sunet - de exemplu, prim-planul lui Silviu la gard, privind anxios şi stresat spre poartă, în timp ce apropierea gardienilor e comunicată strict auditiv, prin strigătele de somaţie şi tropăitul paşilor în fugă - procedeu reluat şi în secvenţa finală, pe şoseaua în asfinţit. Sper ca autorul să nu cadă în capcana de a repeta pe viitor, până la saţietate, această figură de stil care deocamdată i-a reuşit atât de bine. În orice caz, procedeul mai are şi efectul de a scoate în evidenţă valenţele designului audio al lui Florin Tăbăcaru, constituit savant cu discreţie, printr-o împletire abilă a diverselor "piste sonore" din penitenciarul pierdut pe câmpiile Dobrogei.
Un alt element definitoriu al stilului regisoral şerbănesc (îngăduit fie-mi să-i zic astfel) îl constituie, cam la fel ca la Porumboiu, dar cu o netă tuşă personală, compoziţiile plastice aparent aleatorii, dar cu mare forţă de sugestie – de exemplu, în camera de interviu unde se desfăşoară toată treilea finală a filmului: relaţia între ferestre, mese şi cele câteva obiecte puse pe acestea. I se adaugă grija faţă de felurile alte detalii, ca diversele planuri ale perspectivei (trecerea abia simţită a spinării lui Mihai Constantin prin curte, dincolo de fereastră), sau câte un amănunt de comedie involuntară care, prin contrast, potenţează şi mai mult dramatismul (gardianul care aleargă în paralel cu maşina).
Sunt inevitabile rapelurile la alte filme de gen - şi, din fericire, favorabile pentru Florin Şerban. Secvenţa readucerii lui Ursu după evadare constituie un citat onest din "Midnight Express" (Alan Parker, 198), evitând însă capcana similitudinilor explicite (practic, este o abordare diferită, dar şi deferentă, a aceleiaşi formule), dar cel mai puternic se resimte înrudirea cu actualul «Un Prophète» al lui Jacques Audiard - faţă de care orice formă de "inspirare" e complet exclusă, dată fiind cvasi-simultaneitatea realizării lor. Asemănările dintre Silviu şi Malik sunt frapante - atât la nivelul personajelor, cât şi la cel al tratării lor regisorale şi actoriceşti. Fără a-l cunoaşte personal pe Tahar Rahim, dar având acest privilegiu în privinţa lui George Piştereanu, pot spune cu deplină autoritate că tânărul nostru student în anul întâi oferă o compoziţie surprinzătoare. Dacă Audiard urmărea parcursul lui Malik de la boboc, prin ierarhia rangurilor de "săgeată", până la "jupân" şi, finalmente, mare boss mafiot ieşind liber pe poarta închisorii, cu suita autovehiculelor de forţă după el, povestea lui Silviu începe din ipostaza de "jupân", pentru a-i urmări declinul până la "sclav" - sacrificiu liber asumat, în numele principalei sale nevoi dramatice (temă asupra căreia voi mai
reveni). Şocantă, însă, este discrepanţa dintre Silviu cel dur pe tot parcursul evoluţiei sale, o semi-fiară a cărei umanitate, prin contrast, se conturează şi mai puternic, şi George, un firicel de băiat ca un paj, pe care la prima vedere l-ai distribui eventual în rolul fiului ascultător dintr-o familie de oameni cinstiţi (cum tot juca, acum vreo treizeci şi cinci de ani, Costică Fugaşin). Aici, meritul revine atât talentului său nativ, cât şi profesionalismului robust al lui Florin Şerban, cei doi lucrând împreună luni de zile pentru a-l identifica pe Silviu înăuntrul lui George şi a-l scoate treptat la suprafaţă – o muncă de creaţie actoricească din care mulţi ar avea ce învăţa.
Foarte interesantă se relevă relaţia cu Ana – personajul pandant, revelator pentru anumite laturi esenţiale ale personalităţii eroului. Dincolo de frumuseţea ei nativă, necesară spre a justifica atracţia erotică a lui Silviu (nici un moment dusă mai departe de proiecţiile fanteziste din timpul tracţiunilor la bară), Ada Condeescu şi-a asumat sarcina aparent ingrată a semi-pasivităţii, auto-estompându-se în mare parte, conform principiului "less is more", spre a deveni astfel reperul fix, stabil, în raport cu care creşte frământarea incendiară şi autodestructivă a protagonistului din final – în plus, şi din aceleaşi considerente, însuşi personajul Anei în sine ar putea descuraja o eventuală actriţă cu veleităţi vedetiste: construită dramaturgic şi tipologic cu un fin simţ ale realităţii, Ana e exact tipul studentei la sociologie stereotipă şi limitată, care cu ocazia practicii în penitenciar se pomeneşte absorbită într-un vârtej de evenimente ce o depăşesc complet. Două secvenţe se disting ca definitorii pentru sinuozităţile acestui personaj: izbucnirea de plâns nervos şi, mai ales, epilogul cu cafeaua - secvenţă pivot a întregului episod final: reacţiile ei discrete, atent dozate, marcate de vestigii tăioase ale tensiunilor remanente după experienţa care a marcat-o pe viaţă, întregesc atât personajul, atât relaţia cu Silviu, cât şi desenul pe care-l va urma destinul acestuia. În fond, drama prin care a trecut eroul are veritabile accente tragice: la un pas de eliberare, şi-a asumat sacrificiul următorilor douăzeci de ani, pe care-i va petrece tot în detenţie, numai pentru a-şi salva fratele de la o soartă asemănătoare. Odată clarificate aceste perspective sumbre, Silviu se agaţă cu obstinaţie de capriciul aparent neînsemnat al invitării Anei la o cafea - episod singular şi ultim de viaţă normală, pe care şi-l revendică legitim înainte de a se resemna cu o detenţie înfiorător de prelungită. Practic, acea "ieşire cu Ana la o cafea" e tot ce-a mai rămas din libertatea de care-l mai despărţeau doar câteva zile, după patru ani de închisoare.
Pornind de aici, merită să analizăm construcţia extrem de riscantă, dar finalmente reuşită, a finalului. Un posibil cadru de încheiere ar fi fost cel al ieşirii cu maşina pe poarta închisorii; la fel de valabil putea fi şi momentul lăsării lui Ursu pe şosea. Dar, dacă la mulţi autori nehotărâţi sau redundanţi (gen Peter Jackson, de pildă), boala finalurilor succesive ia aproape aspecte cronice), aici în schimb avem de-a face cu un final nu liniar şi repetitiv, ci construit în trepte convergente spre secvenţa-cheie a cafelei - imediat după care, cea cu adevărat ultimă, pe drum, pune un punct teribil de dureros întregii poveşti. De reţinut, ca exemplu al rigorii cu care s-a lucrat, şi faptul că la montaj au eliminat o secvenţă tranzitivă la care ţineau mult, cu maşina străbătând un peisaj de o frumuseţe rară, numai fiindcă ar fi afectat ritmul întregului episod, împingându-l spre acel tip de lungiri tautologice pe care le menţionam mai sus.
Revenind la galeria actorilor, desigur că nu putem avea decât cuvinte de laudă la adresa lui Mihai Constantin, care se achită cu aplombul şi fineţea lui obişnuite de un rol care oricum nu i- ar fi pus nici un fel de probleme: directorul închisorii, banal prin însăşi natura funcţiei, "omul potrivit la locul potrivit" în cel mai searbăd sens al noţiunii, ca un paratrăsnet masiv şi steril pentru toate descărcările electrice decanşate de rebeliunea lui Silviu. În schimb, o prezenţă absolut trăsnitoare este a Clarei Vodă, suport şi motor al acelei secvenţe-cheie care spuneam că m-a năucit ca nicicând: vizita. Pornind de la un tandru-pisicos "Ce faci, măăă...?", Clara îşi desfoliază gradual personajul spre a releva tipul de mamă frivolă, egoistă şi iresponsabilă care-şi condamnă indirect copiii la degenerare, în tot ce poate avea mai hidos şi repulsiv. Nuanţele se dezvăluie în straturi, completând un portret din ce în ce mai complex şi mai puternic, până la urlete şi dezlănţuiri de violenţă fizică. Contribuie enorm şi părul de un blond ieftin şi fals, cu rădăcini castanii, care se potriveşte ca nuca-n zic cu trăsăturile Clarei, şi mai ales felul cum camera lui Marius Panduru se apropie de ea pas cu pas, de la planurile largi iniţiale, ce par să includă o vampă oarecare, până la acele grosplanuri din punctul culminant al jurământului, relevând toată nimicnicia şi nevolnicia individei.
De altfel, fotografia lui Panduru reprezintă alta dintre marile reuşite ale filmului - o imagine "rough" cu deliberare, granulată brutal şi colorată în tonuri adesea suprasaturate, în ton cu atmosfera locului, evoluţia poveştii şi sentimentul de fatalitate pe care-l imprimă irezistibila caniculă a amiezelor de vară ce strivesc iar şi iar bruma de umanitate a personajelor.
Despre modul în care au lucrat cu deţinuţii, ca şi despre intenţiile civice şi educaţionale ale filmului (proiectarea lui în penitenciare va începe foarte curând), ar fi de spus mult prea multe ca să încapă în spaţiul acestei analize. Se impune, totuşi, să insist asupra unui anumit aspect definitoriu: în mare parte, drama se declanşează din cauza neputinţei de a comunica. Observându-l pe Silviu cum ia rând pe rând atâtea decizii pe cât de eroice, pe atât de amarnic greşite, orice om normal se va întreba inevitabil: de ce nu spune clar ce are pe suflet? De ce nu-i explică directorului că se teme pentru fratele său? De ce nu apelează la ajutorul cuiva sau al altcuiva...? Da, aşa am face noi, "civilii" - dar reacţiile lui Silviu au la origine reticenţa extrem de închistată, autistă aproape, a puşcăriaşilor, care mai curând ar suporta cele mai atroce chinuri şi umilinţe, decât să-şi deschidă sufletul. Astfel, "Eu, când vreau să fluier, fluier" îşi atinge adevăratele dimensiuni: un film despre o lume cu neputinţă de imaginat pentru cei din afară, despre o umanitate schilodită în etape - o dată, prin inconştienţa factorilor răspunzători iniţiali (părinţi, şcoală, etc.), şi a doua oară, prin neputinţa şi hibele sistemului care ar trebui să gestioneze recuperarea socială şi morală – de remarcat că Florin Şerban menţine o distanţă sobră, fără nici un accent didactic sau moralizator, nearătând cu degetul pe nimeni: nici pe respingătoarea mamă, nici pe bonomul director, nici pe gardienii brutali prin natura meseriei, şi evident nici pe confraţii de detenţie care desăvârşesc la nivel "executiv" opera dezumanizării. În aceste condiţii, actul lui Silviu, cu toate aspectele lui mai mult decât reprobabile, se arcuieşte undeva spre sublim: sacrificiul de sine pe cât de crud, pe atât de deliberat, numai pentru a-şi salva fratele de la un destin similar. Nimic mai simplu - şi, totodată, cât de complex...!

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
21-22 martie, 2010
Bucureşti, România

[rc-st.]

[SIZE="5"]"Alexandra Olivotto, în dialog cu Anca Grădinariu, Ada Roseti, Andrei Gorzo, Andrei Creţulescu şi Mihai Chirilov, analiza coordonatele etapei actuale prin care trece minimalismul şi perspectivele unei evoluţii în continuare onorabile, [/i]
mama ce greu suna asta!
un fel complicat de a spune ca regizorii romani sunt prea lenesi sa faca un decupaj si prea saraci ca sa inchirieze un trepied - haha!

[illotempore2002]

rc-st :)) buna gluma, dar nu e cazul aici, Filmul de fata NU E minimalist. Daca e nevoie, putem porni de la o definitie a minimalismului si trasaturile sale.

Pitbull, tuta aia de Anca Gradinariu povesteste peste tot ce prost e Eu cand reau sa fluier, fluier, ma lasi cu exemplul ei? Nu mai pot inghiti deloc aerele astea in materie de film.

[Pitbull]

Illo, n-am fäcut decât sä dau un exemplu obiectiv de articol în care se aborda un subiect pe care l-am atins si eu.

Dragä rc-st., sunt mult mai convins cä ai un fix cu "decupajul" si "trepiedul" - iar în privinta celui de-al doilea, mi se pare cam ciudat, de vreme ce sunt sanse sä stii ce e si cum se foloseste.
Nu m-ar mira sä te uiti la statuia lui Mihai Viteazul de la Universitate si sä zici: "De ce nu l-or fi sculptat cälare si cu barda-n mânä...?" :-?
Acelasi sfat pärintesc - pentru a enspea mia oarä: când se vorbeste despre lucruri pe care nu le cunosti, deschide ochii si urechile, nu gura!

[rc-st.]

nu numai ca stiu ce e aia trepied dar stiu si care e cel mai bun din lume, si cat costa sa il inchiriezi pe zi, dar cred ca ai dreptate, imi racesc gura degeaba pe aici

[ilustra.films]

Mai degraba Pit isi pierde vremea :)

MI-a placut mult inceputul. Maine il vad si eu. Abia astept.

Super cronică, Pit!!

[Pitbull]

@rc-st.:
Vezi am ghicit eu bine, că ştii ce-i ăla trepied.
E cam ca paratrăsnetul, despre care un elev citat în culegerea de perle şcolare "Râsete fără catalog", de Nicolae Saftu, spunea:
"Paratrăsnetul iaşte o ţavă care să pune pe vîrfu căşii şi are trii craci în doauă direcţii."

@Ilustra:
Eu sunt cam nemulţumit de ea, e destul de dezorganizată, am făcut slalom printre idei fără sä le orchestrez structurat, aşa cum îmi place mie, şi e prea elogioasă: n-am reuşit să-i gäsesc filmului nici un defect. Un elementar bun-simţ îmi spune că trebuie să aibă şi neîmpliniri (reale, nu aberaţii gen "n-are decupaj şi trepied"), dar nu le descopăr, şi asta mă irită teribil. Oricum, mâine-l văd din nou, şi atunci poate le observ - deşi mă tem că de fapt îmi va plăcea şi mai mult...

[ilustra.films]

Atunci, il vedem impreuna ca vin si eu. :)

Mie mi-a placut, i mean, in alte cronici chiar faceai jonglerii de fraze, aici, fiecare fraza a curs perfect. Un lucru bun clar.

[ilustra.films]

Daca luam in considerare importanta lui 432 din punct de vedere al actualizarii ideii, putem spune despre acest film ca a intrecut 432 poate ca nu din punct de vedere cinematografic dar cu siguranta se poate clasa pe primul loc intr-un top al filmelor de dupa 89 pana in prezent. (si ma refer strict la noul val) ECVSF este artistic, vizual si intelept.

Ti se face putin frica sa mai faci film cand vezi perfectiunea intruchipata. Dar... nu e loc de mediocritati asa ca... dam tot ce putem!

[Pitbull]

ECVSF
Mai bine zis, ECVSFF ;)
Azi l-am luat la puricat, cäutându-i defecte cu lumânarea - am fost mai cusurgiu ca oricând.
Cred cä i-am gäsit vreo trei:
- Scurtarea primei vizite, de la cincisprezece minute la douä, pare insuficient motivatä; e drept, contribuie la atmosfera usor abuzivä si cam arbitrarä din penitenciar, dar poate ar fi meritat ca aspectul ästa sä se sublinieze putin mai mult.
- Nu mi-e clar ce voia secventa de noapte, când un detinut se urcä peste altul în pat, îl încalecä si-l amenintä cä-i scoate ochii.
- In secventa discutiei lui Silviu cu Directorul, lângä masinä, când acesta din urmä în refuzä permisia, e o täieturä de montaj usor disjunctä (semi-säriturä), de la planul de doi la prim-planul lui Silviu.
Altele, sorry... nope.

[ilustra.films]

Corect. ECVSFF :)

[farabeuf]

Gloria cinemagista, costumata ca la nunta de provincie, a fost zgornita de pe "scena" in aplauzele asistentei, dupa cateva minute de laudatio libidinos, de producatorul Catalin Mitulescu care a spus "NU se face critica la premiera". PRICELESS :))))))))

[Pitbull]

laudatio libidinos (...) critica
Ceva nu se leagä, neam... :|
Ori e albä, ori e neagrä.

[Gloria]

farabeuf, mitulescu mi-a spus dupa gala ca nu i-a convenit ca am „indus opinii„ cu discursul meu.

rochia a fost de la wilhelmina arz ;)

[Pitbull]

„indus opinii„
Hodoronc-tronc-fleosc.

Intre timp, am mai vorbit cu ceva lume si cam pricep ce s-a întâmplat (mai ales cä mi s-a descris si haosul exasperant al organizärii). Nefiind de fatä, nu pot preciza nimic - dar nici nu mä mir... Cine-a spus cä cinematografia româneascä ar fi o lume a bunului simt si a fair-play-ului? Ingratitudine, mägärii si regläri de conturi, asta scrie-n carte.

Cred cä ne putem opri aici cu sordenitätile*, ca sä revenim on-topic - adicä, la filmul propriu-zis.

__________________________________________________ ______________
* - Forma contrasä de la "mondenitäti sordide". (n.Pb.)

[farabeuf]

laudatio libidinos (...) critica
Ceva nu se leagä, neam... :|
Ori e albä, ori e neagrä.

Atata timp cat o cronica/critica/analiza de film apare DUPA ce exista copia standard, efectul ei asupra obiectului artistic in cauza este nul. Anyways, stii ca polemicile nu ne ies bine...

[farabeuf]

rochia a fost de la wilhelmina arz ;)

Poate n-aveti aceeasi masura.

[Pitbull]

Nu väd de ce am polemiza, cu ce-ai zis acum sunt de acord: e de la sine înteles ce spui - dar cum ar putea o cronicä/analizä/criticä sä aparä "înainte" de finalizarea produsului artistic? Si ca atare, evident cä efectul ei asupra lui nu poate fi decât nul - importante sunt efectele asupra altora, pe viitor...
Nedumerirea mea se referea la antonimia dintre "laude" si "critici".
Oricum, m-as mira ca Gloria sä fi criticat filmul - nouä, de-aici, ne-a pläcut tuturor. Iar o atitudine pozitivä la prezentarea de premierä mi se pare adecvatä, nu? Altfel, de ce te-ar mai invita producätorii sä cuvântezi?

[farabeuf]

Pit, rezultatul cronicii de film tip “rezumat” + lista “ce mi-a placut ca e artistic a la nu stiu care alt film” practicat de toata lumea, dar mai ales tu o ridici lately la grad de arta, ma rog, poate cu exceptia lui ALS, are ca rezultat standardizarea din filmele noului val: Cristi Puiu a facut o ciorba si critica dupa ce a papat bine bine bine a publicat bucuroasa reteta. Daca n-ai vedea pe IMDB cine cum cand, cam orice film de val, scurt sau lung, ar parea facut la aceeasi casa de productie de oricare combinatie de regizor, operator, monteor, scenaristi si cel mai des in aceleasi locatii :)))))

[Pitbull]

Fara, iartä-mä, dar din mesajul de mai sus chiar nu înteleg nimic - nici sensul, nici legätura cu subiectul... :| No ill intent, I swear!

[farabeuf]

Deci am mai scris lucrurile astea...acum ani de zile...ca la CNC-uri civilizate exista angajati sau colaboratori niste producatori executivi care stiu si film si business si care vin la filmari, la montaj, etc pentru a superviza cum se cheltuie banul si cum se respecta planul de filmari, decupajul rezultat in urma scenariului, etc, etc. Adica tu + analizele tale nescrise ai fi arondat pe langa un debutant la lung de exemplu cu care ai sta sa vezi ca e OK decupajul, coerent, logic, etc. Nu i-l faci tu, nu-i spui cum, dar verifici ca nu e ba din mana, pa din trav, ba cadru fix, ba macara etc etc si ai fi pe generic producator executiv, adica chiar ai produs tu, personal, filmul ala de la concurs pana la premiera, ai fi producator delegat CNC, OK?????

[Pitbull]

Da, acum pricep ideea, si e OK - dar tot nu väd legätura.

[farabeuf]

Si eu nu zic in subtext nu fa tu filme, dar vad ca iti place sa-i ghidezi pe altii, adica te inteleg perfect ca e fix ce-mi place si mie :)))))

[farabeuf]

Ti-am explicat de ce "cronicile tale" contribuie la standardizarea filmelor si nu la profesionalizarea lor cum ar trebui....

[Pitbull]

Mä îndoiesc cä analizele mele au atâta impact... :| Sincer...
Iar legätura cu discutia noasträ de aici care e?

[farabeuf]

Mä îndoiesc cä analizele mele au atâta impact... :| Sincer...
Iar legätura cu discutia noasträ de aici care e?
Care era discutia? Am povestit de la premiera cum fu cu Gloria si de ce critica e inutila fata de filmul in cauza si cum ar trebui ea canalizata constructiv: de ce nu ceri bani FOARTE PUTINI de la CNC sa faci un workshop frumos cu camera video de filmat, cu filme de vazut, opresti, explici, fac si aia un cadru, se monteaza etc etc?

[Pitbull]

Guess what? Chiar am de gând asta, dar o iau cätinel, ca sä fiu sigur cä iese bine. Deocamdatä, cursurile mele merg destul de OK, îmi fac si eu mâna, si tocmai planific niste mici workshopuri experimentale. Dacä astea reusesc, se prea poate sä mä avânt la ce sugerezi tu aici.

[farabeuf]

CNC-urile civilizate - iar ma repet - au cursurile lor organizate ca sa se asigure ca respectivii talentati (inclusiv animatii, videoclipuri muzicale) nu ajung la un TV particular sau la un producator. Chiar dc proiectul e respins sau nu se mai face respectivii baga la CV cursul care a fost foarte practic ;)

[Pitbull]

Well said - and how true! M-ar tenta o discutie aprofundatä despre asta - te bagi?

[adisilav]

Daca ii mai dadeau baiatului asta 10 role ....ei bine mai umplea zece role cu filmul sau....cu vajaitul vantului, cu zumzetul albinelor, cu susurul apei....Din 94 de minute ale filmului 30-40 au fost cu blank...Mai bine il facea un scurt metraj si astfel nu mai trebuia sa stau eu in cinema studio 1h30 sa o ascult pe umflata de langa mine cum isi implora iubitul sa ii cumpere bluzita pe care o vazuse pe Magheru inainte de film.
Oamenii nostri au inceput sa faca filme la metru....Probabil cati metri de pelicula consuma atatia euro li se acorda de la buget.
Urmeaza Poker....A inceput promovarea lui in presa: "Jojo se dezbraca in filmul lui Nicolaescu". Asa se atrage publicul, asta va insemna Poker: tatele lui Jojo. Oare Sergiu Nicolaescu va avea aceeasi abordare ca Florin Serban sau Catalin Porumboiu....va avea un blank de 5-10 minute in care vom privi tatele lui Jojo? Sper sa nu...

[Pitbull]

Catalin Porumboiu
La fix!

...Iesirea prin Särindar.

[Pitbull]

Iar eu sunt pe punctul de-a ramane somera si a fi evacuata si de la caminul scolii.

E off-topic, dar e prea important, asa cä-ti spun:
NU AU VOIE.
Conform Conventiei Europene a Drepturilor Omului, la care România, ca membrä U.E., e parte semnatarä, dreptul de ingerintä a statului în viata privatä a cetäteanului exclude privarea de domiciliu - mai pe scurt: legea interzice evacuarea cetäteanului din ultimul säu domiciliu proprietate de stat.
Problema e cä cetätenii si juristii români nu stiu asta, asa cä evacuärile abuzive merg din plin!
Adevärul e cä Legea e de partea cetäteanului, si îl apärä! Totul e sä stii cum!

Le C.E.D.O. Strasbourg, s-au judecat deja destule cazuri similare din state membre ale U.E. Curtea a dat câstig de cauzä cetätenilor, obligând statul la daune substantiale.
Exemplu:
Hotärârea în cauza Cosic contra Croatiei (15 ianuarie 2009) - evacuarea chiriasului cu încälcarea dreptului la domiciliu.
Reclamantei Katarina Cosic i s-a atribuit de cätre o scoalä primarä din Pozega, gratie calitätii sale de profesor, un apartament de serviciu. Ulterior, în urma unor complicatii juridice (le am, dar n-are rost sä le copiez aici), statul a evacuat-o. Legal, avea dreptate. Dar nu-i putea încälca dreptul la domiciliu.
Katarina Cosic a dat în judecatä cazul la C.E.D.O. si a câstigat.
Alte cazuri:
Stankova contra Slovaciei.
Alla Jacobson contra Suediei.
Connors contra Regatului Unit
McCann contra Regatului Unit
Angelova si Iliev contra Bulgariei
Chassagnou si altii contra Frantei

Deci, Tamara:
NU AU VOIE SA TE EVACUEZE.
Dacä ai un avocat, comunicä-i tot ce ti-am scris eu aici.
Dacä nu, îti dau eu o avocatä bunä.
Si mai vin si la äia care vor sä te evacueze, sä le dau peste nas (nu glumesc! Când e vorba de asa ceva, chiar mä bag - si fac urât!)

[sergiuseling]

Da e cam mult offtopic pe aici. Nu că aș vrea să fiu rău, dar chiar nu mă interesează țâțele lui Jojo sau evacuarea Tamarei pe acest topic.

Legat de film pot spune că mi-a plăcut foarte mult. Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost modul de prezentare al celor care greșesc și apoi nu mai primesc o nouă șansă.
De exemplu Silviu cu toate că a fost băiat cuminte tot timpul, o dată pleacă și el din zonă și e pus la pământ și bătut. Sau scena când care a declanșat toată isteria. Un mic moment de agitație pe fundalul unei situații disperate pentru el și totul se transformă în haos.
Nici el nu a fost mai bun, nici el nu și-a iertat mama și oricât ar fi încercat ea, el tot ar fi urât-o.

E trist că așa e societatea, dar e real.

[Pitbull]

Foarte bine zis: trist, dar adevärat...
Este, practic, nucleul moral al filmului.
Päcat cä n-ai fost cu noi la forumeeting, când am discutat cu ei pe larg despre toate astea. S-au relevat multe lucruri din viata realä a închisorilor care ne fac sä întelegem totul si mai bine.

[buticut]

Puteam sa jur ca am vazut filmul in program la cinema in Timisoara si acum dintr-o data a disparut :-|. Nu as vrea sa ajung la vreo varianta care sa implice cuvantul "rip".

[Judex]

Pit, da-i fetii filmul!!!!!!!!!

[Pitbull]

De unde, cä nu-l am! :|

[Judex]

Facem rost. :D

[Pitbull]

Faceti, faceti.

[StefanDo]

7000 de spectatori in weekend, deci eu cand vreau sa fluier, fluier devine cel mai popular film de la 432 incoace

[Pitbull]

Excelent! :D
Iatä încä o cronicä demnä de atentie:

Dorinţă de autenticitate - "Eu când vreau să fluier, fluier"

Iulia Blaga
Hotnews.ro, martie 2010



S-a scris atât despre lungmetrajul de debut al lui Florin Şerban, premiat la Berlin, încât românii au probabil impresia că e ca şi cum l-ar fi văzut deja. S-a strâns şi de un inventar al criticilor - aduse de cei care, normal, nu au văzut filmul a cărui premieră a fost pe 26 martie 2010: iarăşi sărăcie, iar ţigani care să impresioneze juriile festivalurilor, minimalism naşpa, aşteptăm filme despre o Românie normală, peliculele româneşti premiate în afară sunt nişte porcării. Chiar aşa, de ce aţi mai vedea filmul?

Nu e un patriotism de doi lei, dar banii pe care i-aţi da pe bilet (în loc să luaţi filmul de pe net) ar fi o contribuţie modestă, dar personală la producţia unui alt film care peste un an, doi ar putea lua un alt premiu important. Sau, mai bine, aţi contribui la finanţarea "unui film normal despre o Românie normală", în care imaginea să fie "frumoasă", sunetul clar, subiectul uşor - e adevărat, piaţa duce lipsă de astfel de filme. Dovadă că cereţi lejeritate unor filme care nu îşi propun asta, la fel cum cereţi reţetă americană (mai ales cadre scurte!) de la nişte cineaşti care au cu totul alt stil. De ce aş cere de la La dolce vita să fie Jandarmul şi extratereştrii sau The Hurt Locker?

Dar nu aşa vroiam să încep. Eu când vreau să fluier, fluier merită văzut măcar pentru faptul că a fost făcut cu sinceritate şi cu o ostentativă (!) lipsă de ostentaţie. Mă îndoiesc profund că regizorul Florin Şerban şi producătorii Daniel şi Cătălin Mitulescu nu şi-au dat seama că subiectul e sinucigaş pentru sălile din România. Nu ştiau că o comedie cu Moş Crăciun vinde mai multe bilete? În altă ordine de idei, cât de fraieri ar putea să mai fie occidentalii încât să vibreze azi la filme româneşti cu şi despre deţinuţi sau, în general, la "mizerabilismul" românesc încât să premieze nişte filme doar pe baza subiectului?

Criticii buni, care miros o reţetă cu precizia unui câine şoricar, simt când un film se conformează unei reţete. Şi nu le place. Criticii străini care au scris de bine despre filmul lui Florin Şerban la Berlin nu au scris atât de laudativ cum au făcut-o despre 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile la Cannes, dar au apreciat faptul că e frust, natural, sincer şi direct. Tot ei (criticii) au spus deja că minimalismul nu poate fi exploatat prea mult pentru că dă în suprasaturaţie. Dar filmul lui Şerban nu e minimalist. E atât de preocupat de a fi autentic încât ignoră ideea de stil. Şi nu e La dolce vita dar, într-o perioadă în care totul în cinema s-a inventat deja deci totul se copiază, are naivitatea de a fi egal cu sine şi de a-şi asuma greşelile.

Filmul tratează despre un tânăr, Silviu, care mai are câteva zile până să fie eliberat din închisoare. Lucrurile se precipită când află că mama sa a revenit din Italia pentru a-l lua pe fratele mai mic. Asta e tot. Sau aproape tot. Silviu cunoaşte o studentă la Sociologie care face practică la penitenciar. Ea are buze frumoase. El e tot mai disperat că nu va putea preîntâmpina plecarea fratelui şi că mama îl va nenoroci şi pe micul Marius aşa cum l-a nenorocit pe el (dovadă că a ajuns unde a ajuns.). Derapajul nu e departe. Ghinionul fetei e că se nimereşte acolo. Flirtul se hrăneşte din pericol. Epilogul e previzibil. Liniştea care se lasă după e necesară şi pentru personaje, şi pentru noi, care am gâfâit o dată cu ele.

Eu când vreau să fluier... nu are respiraţia amplă, calculată a filmului lui Jacques Audiard, Un prophète, şi nici pe cea sacadată, de metronom a lui The Hurt Locker, pentru că îşi propune să ne arate lucrurile aşa cum s-ar petrece în realitate. Nu-mi spuneţi că în realitate personajul pe care îl joacă Jeremy Renner în filmul lui Kathryn Bigelow nu se poate bâlbâi o dată din grabă sau neatenţie. Sau că evenimentele se desfăşoară şi în viaţa de zi cu zi după tăieturi eficiente care înlătură pauzele de joc şi senzaţia că timpul a înlemnit şi noi odată cu el.

E adevărat că, fiind obişnuiţi cu filmele americane, ne aşteptăm ca totul să funcţioneze după o rigoare care nu e cea a realităţii. Florin Şerban şi co-scenaristul Cătălin Mitulescu au prelucrat materialul oferit de piesa de teatru a Andreei Vălean şi au făcut în aşa fel încât desfăşurarea evenimentelor să curgă fără să aibă un ritm vizibil (suntem într-o puşcărie) până când, de la un moment încolo lucrurile să se precipite iar izbucnirea lui Silviu să fie iminentă.

Imaginea lui Marius Panduru e în ton cu tonul filmului. Nu edulcorează şi nu stilizează pentru că nu suntem la mare în concediu, ci într-o puşcărie unde există o continuă luptă pentru putere, iar eroul e supus unor presiuni tot mai mari din toate părţile. Aparatul de filmat nu amuşinează de departe, ci e prezent în ceafa personajelor (revista Variety a scris pe bună dreptate că urmărirea cefei protagonistului e ultra-folosită, că e un procedeu care a obosit). Aparatul ne oferă ocazia de a fi martorii poveştii, el e intermediarul. Imaginea e în mod voit autentică, imediată.

Filmul e lipsit de ritm, dezordonat, aşa cum reacţionează şi Silviu când fură mingea colegilor şi dă nişte pase aiurea cu ea. Un soi de ritm apare când se repetă cadrul de la masa din cantină. De ce fel de ritm avem nevoie când senzaţia de iremediabil e atât de prezentă?

Aceeaşi dorinţă de autenticitate l-a făcut pe regizor să caute pe cât s-a putut interpreţi neprofesionişti. E puţin spus că George Piştereanu, care era în clasa a XII-a când a făcut filmul, e un pariu câştigat. Cât de colţos şi de iraţional, cât de dur şi de rănit poate fi pe ecran acest băiat atât de blând în viaţa de zi cu zi... Cealaltă descoperire e Ada Condeescu. La 21 de ani şi câteva scurtmetraje făcute la UNATC, unde e studentă, are naturaleţea pe care alţi actori o capătă în zeci de ani de muncă. Clara Vodă în rolul mamei e elementul-cheie al filmului. Din cauza mamei se întâmplă ce se întâmplă.

Cu deţinuţii care îşi joacă de fapt propriile roluri e altă mâncare de peşte. Pentru ei şi din pricina lor, acesta nu e un simplu film, iar munca la el e mai importantă decât ce vedem pe ecran sau premiile de la Berlin. Povestea lui Silviu e şi povestea lor. Nu s-au născut ca să fure sau să ucidă, dar au avut ghinionul unei familii proaste şi a unui context care i-a împins în greşeală. Faptul că noi am avut mai mult noroc nu ne face neapărat mai buni.

Eu când vreau să fluier... are greşelile lui. Una e cea cu aparatul care stă prea mult în ceafa eroului. Alta e că uneori scene bazate pe improvizaţie nu par nici reale, nici bine jucate - interpreţii poticnindu-se în timpul replicii. Din punct de vedere dramaturgic, gestul lui Silviu e întâmpinat de gardieni şi de directorul penitenciarului cu o prea mare lipsă de reacţie. Dacă Silviu a ajuns jupân, adică un fel de şef, de ce se poartă unii deţinuţi aşa urât cu el?

Acestea nu sunt însă nişte chestii majore, pot fi parţial înţelese prin prisma autenticităţii dorite de regizor. Tema socială e, în ultimă instanţă, un element care putea lipsi. Nu socialul e, cred, miza acestui film, cât dorinţa lui Florin Şerban de a face un anumit soi de cinema. Iar acest pariu cred că i-a ieşit. Sper însă că şi-a asumat riscul să nu prindă la publicul larg.

[rc-st.]

Iar eu sunt pe punctul de-a ramane somera si a fi evacuata si de la caminul scolii.

E off-topic, dar e prea important, asa cä-ti spun:
NU AU VOIE.
Conform Conventiei Europene a Drepturilor Omului, la care România, ca membrä U.E., e parte semnatarä, dreptul de ingerintä a statului în viata privatä a cetäteanului exclude privarea de domiciliu - mai pe scurt: legea interzice evacuarea cetäteanului din ultimul säu domiciliu proprietate de stat.
Problema e cä cetätenii si juristii români nu stiu asta, asa cä evacuärile abuzive merg din plin!
Adevärul e cä Legea e de partea cetäteanului, si îl apärä! Totul e sä stii cum!

Le C.E.D.O. Strasbourg, s-au judecat deja destule cazuri similare din state membre ale U.E. Curtea a dat câstig de cauzä cetätenilor, obligând statul la daune substantiale.
Exemplu:
Hotärârea în cauza Cosic contra Croatiei (15 ianuarie 2009) - evacuarea chiriasului cu încälcarea dreptului la domiciliu.
Reclamantei Katarina Cosic i s-a atribuit de cätre o scoalä primarä din Pozega, gratie calitätii sale de profesor, un apartament de serviciu. Ulterior, în urma unor complicatii juridice (le am, dar n-are rost sä le copiez aici), statul a evacuat-o. Legal, avea dreptate. Dar nu-i putea încälca dreptul la domiciliu.
Katarina Cosic a dat în judecatä cazul la C.E.D.O. si a câstigat.
Alte cazuri:
Stankova contra Slovaciei.
Alla Jacobson contra Suediei.
Connors contra Regatului Unit
McCann contra Regatului Unit
Angelova si Iliev contra Bulgariei
Chassagnou si altii contra Frantei

Deci, Tamara:
NU AU VOIE SA TE EVACUEZE.
Dacä ai un avocat, comunicä-i tot ce ti-am scris eu aici.
Dacä nu, îti dau eu o avocatä bunä.
Si mai vin si la äia care vor sä te evacueze, sä le dau peste nas (nu glumesc! Când e vorba de asa ceva, chiar mä bag - si fac urât!)
acum am citit
daca asa esti si ajungem in situatie o sa folosim ce ai zis
dar mai am o intrebare, acest drept se aplica si in cazul in care cineva are o datorie fata de altcineva, nu o poate plati si e dat afara din ultima lui casa pentru a plati datoria?

[Pitbull]

In sfârsit...!

Cu privire la întrebarea ta, lucrurile sunt neclare... Deocamdatä, nu väd cum se poate pläti o datorie prin evacuarea dintr-o locuintä care nu e proprietatea voasträ... Ce-are una cu alta...? Dar asta oricum n-are rost sä discutäm aici - vorbiti cu AVOCATUL! Importante sunt informatiile care tin de dreptul constitutional si european din mesajul meu, pe care nu le stiu nici avocatii, nici consilierii juridici, nici chiar unii magistrati, fiindcä nu au relevantä pentru dreptul românesc decât de trei ani încoace (mie mi le-a spus cea mai mare expertä în drept constitutional din România, dupä ce patru avocati mä läsaserä cu curu-n baltä). Avocatul vostru va sti cum sä se foloseascä de ele (în relatie si cu alte aspecte - datorii, etc.), ca sä vä scape de evacuare.

[StefanDo]

hai treceti pe privat

[Pitbull]

Nu mai e cazul - mai mult decât atât nici eu nu cunosc; de-acum, inträ în joc avocatul.
Mi-am asumat acest off-topic fiindcä problema e realmente gravä, si n-am vrut sä-i zäpäcesc cu colaterale (mesaje private, alte topicuri, etc.; just imagine, i-am trimis Tamarei pânä si un SMS urgent - si tot degeaba!). Ca sä märesc sansele ca ei sä citeascä informatiile, a trebuit sä-i bombardez cu ele prin toate topicurile pe care stiam cä le viziteazä. Dar acum s-a rezolvat, datoria mi-am fäcut-o - si, cu scuzele de rigoare, revenim strict on-topic.

[Pitbull]

Peste 100 de deţinuţi, gardieni şi cadre din Penitenciarul Jilava au comentat o evadare din puşcărie şi au râs la metodele de seducţie ale unui puşti de 18 ani, la proiecţia filmului "Eu când vreau să fluier, fluier", de Florin Şerban, joi, în prezenţa echipei de realizatori.

"Sper că filmul nu v-a dat idei", a glumit Florin Şerban, la încheierea proiecţiei, după ce actorii Ada Condeescu şi George Piştereanu au fost aplaudaţi minute în şir de către deţinuţi.

Vedeta penitenciarului, Steluş Pârliţeanu, care a jucat în film, a apărut la final şi a fost aplaudat de colegii săi. Actorul amator nu a avut foarte multe speranţe că va apărea în film. Între workshop-ul de actorie cu Florin Şerban şi ziua în care a fost chemat la filmări, la Poarta Albă, Steluş Pârliţeanu a fost mutat la Timişoara, Târgu Jiu, respectiv Poarta Albă. "Între timp nu aveam gând că o să mă cheme la filmări", a declarat acesta pentru MEDIAFAX. În ceea ce priveşte munca la film, Pârliţeanu a spus că "nu a fost greu". Acesta a fost în instanţă, miercuri, pentru a i se înjumătăţi pedeapsa. În cazul în care nu i se înjumătăţeşte pedeapsa, acesta urmează să iasă din închisoare anul viitor, în decembrie.

Împărţiţi pe secţii şi venind spre sala de proiecţie la interval de două minute, colegii lui Steluş Pârliţeanu s-au aşezat cuminţi, vegheaţi de gardieni, în aşteptarea filmului. Înaintea lor apăruseră, cu o dubă, ecranul - care şi-a făcut loc, în sală, între "jurământul de credinţă al funcţionarului public" şi o icoană - şi echipa filmului - producătorul Daniel Mitulescu, regizorul Florin Şerban şi cei doi actori din rolurile principale.

După ce s-au aşezat pe scaune înghiontindu-se şi glumind, deţinuţii (care sunt încarceraţi în regim deschis şi semideschis) au urmărit în linişte cum Silviu află că mama sa vrea să îi ia fratele, să îl ducă în Italia. Momentul în care toată sala a izbucnit în râs a fost când Silviu îi spune Anei: "Mie cel mai mult îmi place să mănânc pizza".

În momentul cel mai tensionat din film, când Silviu ia palme de la mama lui, eroul principal a avut susţinători: "Dă-i, mă, o bucată!", striga unul. Dar nici oficialii nu s-au lăsat mai prejos. În momentul evadării din film, gardienii comentau: "Ce e, mă, aici, în desene animate?" sau la replica "Unde e directorul?" ei răspundeau "E... directorul e depăşit". "Vezi mă, Romică, să citeşti şi tu cartea aia cu negocierea", glumeau în şoaptă oficialii închisorii. Glumele au fost şi mai specializate, cu jargonul meseriei. Când un deţinut din film a sărit gardul şi a evadat de la muncă, gardienii râdeau, spunând că "ăsta, probabil, era de la regim deschis".

"Există şi ficţiune în film. Situaţiile de genul acesta se negociază altfel în realitate", a declarat pentru MEDIAFAX purtătorul de cuvânt al Penitenciarului Jilava, Cristian Erving Micu. Acesta a apreciat că filmul "a prins foarte bine lumea penitenciarelor" şi de aceea, probabil, a avut succes la public. Micu a spus că un curs de actorie pentru deţinuţi ar fi binevenit. În prezent, deţinuţii fac cursuri de pictură şi sculptură. De altfel, zidul din faţa penitenciarului este pictat de către deţinuţi cu numeroase motive: podul din Brooklyn, un curcubeu şi chiar personajul principal feminin din "Avatar".

După proiecţie, Florin Şerban a ţinut să afle părerile deţinuţilor. Timizi şi chemaţi să răspundă, aceştia au spus că le-a plăcut tot filmul. "Mie mi-a plăcut când şi-a luat palme", a spus unul. "Mie mi-a plăcut când a făcut directorul ce a vrut el", a răspuns altul, spre amuzamentul mulţimii. Unul dintre deţinuţi a fost impresionat de faptul că un film românesc s-a inspirat din viaţa din penitenciar.

"Foarte mult din ce se întâmplă în film este inspirat din realitate", a spus Florin Şerban, care a mărturisit că până şi scenariul a fost modificat după discuţiile cu deţinuţii. De altfel, regizorul a mărturisit că filmul a vrut să arate "ce este dincolo de un titlu de ziar". "Dacă ar fi fost făcută o ştire, probabil nu s-ar fi spus decât că un deţinut a sechestrat o tânără", a spus acesta. De altfel, el a mărturisit că, atunci când a făcut casting pentru interpretul lui Silviu, a căutat să "dărâme clişeele" despre închisoare. "Clişeele s-au dărâmat după primul minut", a povestit el despre întâlnirea sa cu George Piştereanu.

Potrivit producătorilor, proiecţiile în închisori ale filmului vor continua, cel mai probabil, cu penitenciarul de la Tichileşti. Înainte de Jilava, filmul a mai fost prezentat, tot în martie, pentru deţinuţii din penitenciarul din Craiova.

"Eu când vreau să fluier, fluier", debutul în lungmetraj al lui Florin Şerban, este primul film românesc din ultimii 17 ani care a intrat în competiţia oficială a Festivalului de la Berlin şi a reuşit să ia şi două premii importante: Marele Premiu al Juriului - Ursul de Argint şi distincţia "Alfred Bauer". Pe lângă actorii profesionişti, în film apar şi deţinuţi de la Penitenciarul Craiova şi Penitenciarul Tichileşti, unde Florin Şerban, a organizat ateliere de actorie.

http://www.mediafax.ro/cultura-media/eu-cand-vreau-sa-fluier-fluier-la-jilava-5797309

[Chambord]

Ouch ! :D

Andrei GORZO | dilematograf
Rudimentar

● Eu cînd vreau să fluier, fluier (România, 2010), de Florin Şerban.


Sub pojghiţa sa subţire de „minimalism“ (cadre lungi cu cefele personajelor; refuzul muzicii; imaginea granulată, „urîtă“, dar lucrată de virtuozul Marius Panduru astfel încît să fie frumoasă în „urîţenia“ ei), Eu cînd vreau să fluier, fluier e o melodramă de închisoare ca multe altele. În scopul de a-l face pe spectator să simpatizeze cu eroul-deţinut, foloseşte metode, în esenţă, cu nimic mai evoluate decît ale unei producţii de gen scoase de Warner Bros. în anii ’30. Personajul principal (George Piştereanu) e conceput integral în limitele unui prototip – „bruta sensibilă“, băiatul „rău“ care ar fi fost bun dacă i s-ar fi dat o şansă. Actorul umple foarte bine acest prototip (are ochii care trebuie – un pic înfundaţi, dar inteligenţi; se bîlbîie frumos – elocvent, ca să spun aşa –, iar capul lui ras e foarte expresiv din profil, atunci cînd se pleacă din cauza timidităţii), dar regizorul, Florin Şerban, şi co-scenaristul/producătorul său, Cătălin Mitulescu, nu-i dau nici o şansă să iasă un pic din limitele prototipului, să dea pe dinafara lui, să exploreze şi nişte trăsături de personalitate nereductibile la el. Preocuparea lui Şerban şi a lui Mitulescu de a gestiona eficient acest prototip (astfel încît lumea să se emoţioneze) e mai mare decît curiozitatea lor umană; o dovedeşte şi felul în care folosesc deţinuţi adevăraţi în roluri secundare şi de figuraţie – strict pentru culoare locală, pentru pitoresc: îi folosesc aproape drept recuzită.

Ca în multe filme de genul ăsta, prietenul şi protejatul eroului nu are altă identitate decît aceea, strict generică, de prieten şi protejat. Eroul mai are, desigur, şi un adversar – un băiat rău, care, profitînd de faptul că eroul mai are cîteva zile pînă la eliberare, deci nu-şi poate permite nici un pas greşit, începe să-l provoace (să-l lovească, să-l scuipe). Filmul nu e atît de rudimentar încît să meargă cu conflictul lor pînă la o înfruntare finală; îl abandonează pe drum. Dar mecanismul dramatic este destul de rudimentar şi aşa. La fel ca în cele mai primitive westernuri, eroul e un om violent, dar de treabă, care încearcă să se stăpînească. Cineva îl nedreptăţeşte, el strînge din dinţi. Cineva îl pălmuieşte, el lasă capul în jos. E un mecanism care-l întărîtă pe spectator laolaltă cu personajul, astfel încît cel dintîi să ajungă să-şi dorească, pe jumătate, ca cel de-al doilea să explodeze, să devină violent. Palma finală vine chiar de la mama eroului (Clara Vodî), care, în perioada cînd el creştea, a stat mai mult prin Italia, la muncă. De două ori l-a chemat la ea şi de două ori l-a trimis înapoi, pentru că avea amanţi. Şi acum plănuieşte să-i facă acelaşi lucru fratelui său mai mic. Deci realizatorii pun la baza dramei o problemă socială: pagubele emoţionale, uneori iremediabile, pe care cei ce pleacă la muncă afară le pot produce copiilor lor, care rămîn.

Atunci cînd explodează, eroul ia ostatică o studentă la sociologie, venită acolo în practică. Şi filmul începe să-şi trădeze rădăcinile teatrale (în piesa Andreei Vălean). Ceva mai devreme, eroul se lăsase intervievat de studentă; acum, e rîndul lui să pună mîna pe reportofon şi s-o intervieveze pe ea. Înainte de a se lăsa arestat, el ţine să bea o cafea cu ea, adică să fie lăsat măcar să întrezărească viaţa normală pe care ar fi trăit-o dacă i s-ar fi dat o şansă. Scena cafelei e echivalentul sutelor de scene din sute de filme de gen în care sute de eroi spărgători sau puşcăriaşi, oameni cărora nu li s-a dat niciodată o şansă, încep să vorbească despre ferma la care se vor retrage, despre cît iubesc ei caii sau marea etc. El stă cu capul plecat deasupra ceştii, ea îl priveşte cu înţelegere feminină (cam multă, dat fiind faptul că, în urmă cu cîteva minute, el ţinea un ciob la gîtul ei), nici unul nu vorbeşte, cuvintele sînt de prisos – pe scurt, poezie, sau, mai exact, ideea cuiva nu foarte citit (şi nu mă refer la personaj) despre ceea ce constituie poezie: un sentimentalism care nu e totuna cu sensibilitatea. Sensibilitatea înseamnă putere de percepţie (e ceva nu moale, ci tare şi ascuţit), or, aici nu există aşa ceva: toată duioşia (ca şi toată pseudo-duritatea care a precedat-o) e pe marginea unor idei de-a gata, a unor clişee (băiatul fără noroc, fata frumoasă şi cuminte, mama fără inimă) nu foarte diferite de-ale manelelor – unde măcar sînt cîntate din toţi bojocii, nu sînt date pe după vişin, nu sînt ascunse sub afectări „minimaliste“. Din punct de vedere tehnic, Şerban nu face greşeli de debutant (cu excepţia uneia, pe la început, într-o secvenţă în care un deţinut se suie în pat peste un alt deţinut şi-l ameninţă: aşa cum sînt filmaţi, e greu de desluşit cine-i cine), dar nici nu dă vreo dovadă cum că mediul în care se desfăşoară această poveste (închisoarea) sau mediul prin care o transmite (cinema-ul) i-ar stîrni vreun interes anume în vreo direcţie anume.

[Alex Leo Serban]

cronica violetei ion (postata de userul care la un moment dat credea k la berlin nu exista urs de aur, dar si-a recunoscut greseala) a fost preluata fara acordul site-ului liternet - unde textul a aparut marcat clar, pe fond oranj, cu specificarea 'EXCLUSIV'!

ps l-am anuntat deja pe proprietarul site-ului in leg. cu aceasta frauda...

[Pitbull]

Incä un comentariu al cuiva care n-a priceput nimic din film - si un exemplu clar de CUM NU SE FACE cronicä ostentativ-denigratoare. Dacä vrei sä-ti arogi rolul de "mythbuster", esti cu atât mai dator sä scrii inteligent, decât atunci când te înscrii în curentul general de opinie. (Valabil si pentru cei ce vor sä fie scandalagii, sä bage intrigi, sä se autovalideze prin turnätorii, säpäturi si lucräturi: au nevoie musai de fudulii - nu de recunoscuta lor fudulie, färä de care nici nu-s destul. De folosirea cuvintelor färä a le pricepe sensul, nici nu mai vorbesc.)

Derizoriu - "Eu când vreau să fluier, fluier"

Andrei Rus
Film Menu, martie 2010

Si cronica din Film Menu, postata tot pe liternet:
http://agenda.liternet.ro/articol/10962/Andrei-Rus/Derizoriu-Eu-cand-vreau-sa-fluier-fluier.html

[Gloria]

Dar sa citam sursa cronicilor postate anterior:
http://agenda.liternet.ro/cronici/eucandvreausafluierfluier.html

In continuare, cartea care contine piesa ce a stat la baza scenariului:
http://editura.liternet.ro/carte/264/Andreea-Valean/Eu-cand-vreau-sa-fluier-fluier.html.

[Pitbull]

Bun-asa, Glo - acum suntem în regulä, si-ti multumesc cä m-ai scutit de a o face eu.

[Gloria]

De acum, comentarea de catre forumistii Cinemagia a unor cronici postate pe alte site-uri se va face cu citarea cronicii doar prin link catre publicatia in care a aparut. Un nou amendament la regulamentul de functionare a acestui forum.

[Pitbull]

Foarte bine - dar propun o precizare la nivel de detaliu:
Linkul sä fie obligatoriu, da, pentru verificare - dar sä se permitä, facultativ, si reproducerea textului aici, pentru comoditate. Adesea e peste mânä sä deschidem un nou tab - eu, unul, de multe ori nici n-o fac, ca sä nu mä complic inutil.

[Gloria]

Razvan Penescu de la LiterNet este de acord doar sa pastram cel mult primul paragraf din cronica, apoi cu link la cronica integrala de pe liternet; pentru eventualele postari integrale este nevoie sa-i cerem acordul.

[Pitbull]

Mda, ca sä-i facem trafic. Dar, OK - asa vom face; suntem generosi, nu ne zgârcim.
Desigur, e valabil numai pentru cele "exclusive" - în cazul materialelor preluate din alte media outlets, vom indica numai sursa initialä, nu tot lantul släbiciunilor (si, desigur, vom respecta eventualele cerinte ale titularilor legali de copyright - legali, adicä de jure, cu acte, nu numai de facto).
Apropo, n-ar strica sä-l consultäm pe juristul nostru în legäturä cu toate detaliile legale. In România, cam multe se fac dupä ureche, sau la mica întelegere, si e cazul sä inträm în normalitate.

[keepwalking]

Da, citind cronicile de mai sus, imi dau seama ca inca mai e loc de impostura in "noul val".

[Pitbull]

Nu, Keepy: impostura e insinuatä printre cronicari. A-l acuza pe Florin Serban de imposturä e ca si cum ai zice cä Hera mea e pisicä birmanezä. Sau perus. Sau cactus în ghiveci.

[nume]

Pitbulle, vad ca ai inceput sa le faci mai mici.

L-au piratat inca baietii?

[diana7]

abia astept sa-l vad

[buticut]

Razvan Penescu de la LiterNet este de acord doar sa pastram cel mult primul paragraf din cronica, apoi cu link la cronica integrala de pe liternet; pentru eventualele postari integrale este nevoie sa-i cerem acordul.

Sounds fair to me. Pentru ca sa fim seriosi, cine mai da click pe link daca se posteaza aici cronica integrala de pe liternet? Si noi am avut aceeasi problema pe J-D.org, unde fetei noastre Lizzy care scrie articole ce apar prin diverse reviste, i-au fost furate si postate pe alte site-uri, fara sa i se dea macar vreun credit, ce sa mai zic sa ne link-uiasca pe noi. La fel si prima poza din AiW cu Mad Hatter, asupra careia aveam drepturi exclusive, fiindca cineva din staff-ul nostru i-o facuse. E dreptul lor sa isi faca vizitatori, toata lumea viseaza la trafic :D. Cand e vorba de giving credit, chiar tin la asta si sustin cauza.

[Judex]

Auzi, buticut, dar daca nu au rochii ca lumea?

[Pashpix]

Fiara rănită

De GRID MODORCEA (Tricolorul)

Ultimele două filme româneşti pe care le-am văzut se numesc Copiii uraniului, un documentar, şi Eu cînd vreau să fluier, fluier, încununat la Berlin cu Ursul de Argint şi premiul "Alfred Bauer" pentru noi perspective în arta cinematografică. Şi lungmetrajul artistic, cu care debutează Florin Şerban, se vrea, în esenţă, un documentar despre puşcăriile din România. Dovadă că eroii sînt interpretaţi chiar de puşcăriaşi. Ambele acuză societatea, căci personajele din ele sînt victime ale istoriei trecute şi prezente. Dar faţă de documentarul lui Iulian Ghervas, unde un copil, într-un final antologic, nu mai poate nici să fluiere, căci infestarea cu uraniu este inevitabilă, ca un fatum, aici, eroul, Silviu (George Piştereanu), un tînăr pucăriaş, victimă a unei mame care l-a dus în Italia de mic, apoi l-a abandonat, fluieră cînd vrea el, adică se revoltă, are o răbufnire de orgoliu nemăsurată, fără o motivare aparentă. Parcă am fi, pînă la un punct, în După-amiaza unui cîine. Şi aici Silviu e un fel de cîine rănit, care are după-amaiza sa de revoltă. Dar el seamănă mai degrabă cu eroii din Cartofi prăjiţi cu orice, precum şi cu alţi revoltaţi sui-generis din puşcării, cu diferenţa colosală că aici, la noi, puşcăria seamănă cu un fel de viaţă şi muncă într-un CAP, în cel mai rău caz cu o cazarmă soldăţească, pe cînd în filmele americane închisorile sînt categoric locuri de pedeapsă. Şi e suficient să-l comparăm cu Sutter Island, care a fost în competiţia berlineză. Sînt filme atît de diferite încît festivalul de la Berlin ar fi trebuit rupt în două, să aibă două jurii, cu judecăţi total diferite. Filmul lui Scorsese are un mesaj planetar. E complex şi substanţial. Dimpotrivă, pentru Şerban viaţa de puşcărie nu diferă prea mult de viaţa pe care o duc, de regulă, ţiganii în cartierele lor.


Chiar şi actorii principali, în declaraţiile lor, o prezintă cam idilic. Şi vedem cum se desfăşoară, de pildă, scenele de la "vorbitor"? Ca un fel de şezătoare! Multe scene sînt neverosimile, comice. Şi totuşi, acest film se doreşte a fi o parabolă a omului, a omului orgolios, ajuns la capătul răbdării. Evident, acesta este un clişeu, fiindcă e total nevorosimil felul cum eroul suportă umilinţele cele mai înjositoare atît din partea colegilor de detenţie, cît şi a familiei sau a paznicilor. El suportă cu stoicism totul. Şi tînărul interpret exprimă perfect această stare de umilinţă. Pînă cînd fiara din el explodează. În secvenţa cînd îşi acuză mama, el pare un fel de panteră neagră, cu gîtul lung, mult întins, fapt excelent subliniat de imaginea în contre-jour a lui Marius Panduru. Orgoliul rănit se arată în toată măreţia lui monstruoasă, deşi ţiganii din sală aplaudă fericiţi că fratele lor de pe ecran dă astfel o lecţie poliţiei, umilind-o, în frunte cu directorul închisorii (Mihai Constantin).
Cît de superficiale sînt prezentările filmelor româneşti vedem şi în cazul acestui film. Iată una dintre ele: "Silviu mai are doar 5 zile pînă la eliberarea din penitenciarul de minori. Acum o cunoaşte pe Ana, o studentă la sociologie, venită în practică, şi totul se schimbă". Dacă lucrurile ar sta aşa ca în acest promo, ar fi un dezastru. E tehnica forumiştilor de a nivela totul. Adică, îi întreb, tot ceea ce face Silviu în sala unde au loc testele este o bravadă, să o impresioneze pe fată? Adică, îi dă cu scaunul în cap paznicului să arate ce muşchiulos e el? Iar dacă ar fi vorba de minori, regizorul a greşit penitenciarul. Apoi acest fir, cu practica trasă de păr, se vede limpede că e doar un pretext. Desigur, Ana (Ada Condeescu) e o tînără mai răsărită, fiindcă aşa vrea regizorul. Şi eroul o ia ostatică, după ce îi dă pe toţi afară din sală, răneşte un poliţist, apoi, cu un ciob de sticlă la gîtul fetei, pune condiţii, să vină directorul, să dea telefon mamei lui, s-o cheme aici, aceasta vine, sare pîrleazul, adică prevazul (totul se face pe fereastră). şi el, în continuare cu ciobul la gîtul fetei, o pune să jure că nu-l va lua cu ea pe fratele lui mic în Italia, să păţească ce a păţit şi el, ca în finalul demonstraţiei sale să ia directorului maşina şi să evadeze în trombă din închisoare, care are porţile larg deschise (!), fiindcă tot aşa a vrut regizorul! Iar cînd îi vedem imediat pe cei doi, Silviu şi Ana, la o masă, într-o cafenea, ai sentimentul că ceea ce am văzut pînă atunci a fost o înscenare pusă la cale de cei doi, dar bine că filmul n-a căzut în băşcălia dîmboviţeană, e chiar o minune, fapt datorat, cred, tînărului actor, al cărui loc ar fi la Hollywood. În puţine filme româneşti actorii vorbesc atît de bine cu trupul şi tăcerea. Silviu îşi ia la revedere de la Ana cu un sărut fugar, apoi iese din cafenea şi se predă poliţiei.

Filmul Eu cînd vreau să fluier, fluier este inspirat de o piesă de teatru semnată de Andreea Vălean, colaboratoare constantă a regizorului Cătălin Mitulescu. Şi, evident, filmul repercutează toate clişeele teatrale ale textului. De pildă, Silviu face toată această nebunie, adică se joacă cu focul, are o ieşire fără sens, în condiţiile în care mai avea 5 zile pînă la eliberare. O situaţie-limită. Deci un alt clişeu pur teatral. Nu putea să mai îndure cîteva zile? Nu, fiindcă eroul e erou, el fluieră cînd vrea el, nu ţine seama de acest fleac, deşi îl roagă pe director să-i dea o zi de permisie, să rezolve o treabă urgentă. Acest corolar la clişeu vrea să exprime faptul că este vorba de viitorul fratelui său. Pe care îl dorea alt om, să nu ajungă ca el. Acest fluierat, desigur, o metaforă, nu se petrece la propriu, ca în cazul filmului Copiii uraniului. Aici este un fel de elipsă neaoşă, o replică autohtonă la ideea "furioşilor" britanici, incluşi în film în curentul "Free Cinema". Şi acolo eroii fluieră cînd vor ei. De pildă, în Singurătatea alergătorului de cursă lungă, eroul, jucat de Tom Courtenay, e în faţă, mai are puţin şi cîştigă cursa, dar deodată se opreşte, nu mai vrea să fugă, nu mai vor muşchii lui să alerge, aşa a hotărît el să-i enerveze pe toţi. E un protest categoric, o palmă dată organizatorilor, celor care l-au antrenat şi au sperat în el etc. Da, dar în timp ce acolo, în filmele "furioşilor", e vorba de o frondă, de o atitudine generală faţă de conservatorismul englez, prin zeci de filme avînd acelaşi stil rebel, aici, prin filmul lui Şerban, nu se condamnă nimic, nici regimul din închisori, nici societatea, nici puterea, pare, aşa, o toană, grozăvia unui individ, un caz printre altele şi atîta tot. "Free Cinema" a fost un curent unitar, dar noul val românesc este foarte dispersat, mai ales valoric, cu subiecte marginale tratate foarte neprofesionist, diletant, superficial. Nu se vede o atitudine faţă de societate, faţă de tarele la zi, dimpotrivă, cele mai multe filme se referă la "Epoca de Aur", pe care încearcă să o definească, dar exterior, prin subiecte nesemnificative, precum povestea unui curcan care ştie să deosebească un cerc de un pătrat!


Desigur, filmul lui Şerban este mai convingător decît multe alte filme ale noului val, însă are şi unele hibe. Care s-au reflectat şi asupra interpreţilor. De pildă, la Gala Premiilor Gopo i-am cunoscut pe interpreţii principali, care erau atît de plini de sine, incapabili să poarte un dialog, încît te gîndeşti ce va fi cu cariera lor! Păcat! Ei se comportă ca personajul din film. Adică fluieră cînd vor ei. Dar de ce să fluiere cînd sîntem în biserică, dacă tot vorbim despre artă, care şi pentru ei trebuie să fie o religie? Problema e că actorii n-au înţeles că de la un punct încolo, de cînd Silviu o ia ostatică pe Ana, putem vorbi de un film psihologic. Şi prima observaţie majoră ar fi următoarea: cu un director de puşcărie atît de bun, de înţelegător, ca personajul lui Mihai Constantin, altfel s-ar fi rezolvat problema lui Silviu, pe cale paşnică, nu schizoidă. Voi nu credeţi că este aşa? Poate că mai sînt şi alte nuanţe în această poveste sută la sută românească, dar, din păcate, vizionarea e sub orice critică, o mare parte din replici nu se aud. Dacă personajele sînt interpretate de amatori, era necesar să se lucreze în mod special la sunet. Am văzut nenumărate filme în sălile americane. La ei, sunetul este o problemă esenţială. Ar fi o tragedie să nu se audă un cuvînt. Căci filmul este un instrument de educaţie. Multe momente vorbite din filmul lui Şerban sînt ca în acele reportaje unde se dă subtitrare. Era necesar să funcţioneze o astfel de soluţie sau filmul să se fi proiectat în varianta internaţională, subtitrat în engleză, ca să înţelegem tot ce se vorbeşte în el. Nu se pune problema ca pucăriaşii să aibă dicţie, dar regizorul trebuia să facă în aşa fel încît filmul lui să aibă dicţie. Nici textul cîntecelor de puşcărie nu se aude. Dar unul din cîntece este reluat ca suport sonor pentru postgeneric şi atunci se aude, fiindcă s-a lucrat la sunet. Aşa trebuia să se întîmple cu toată banda sonoră.
Mai sînt şi alte scăpări în film. De pildă, scena cînd puşcăriaşii joacă fotbal. În plan general, funcţionează maşina de vînt şi fotbaliştii sînt luaţi de curent, iar praful e abundent. În planurile apropiate însă, nu mai funcţionează maşina, parcă sîntem în alt anotimp! Evident, astfel de scăpări tînărul regizor are vreme să le pună la punct. Importantă este atitudinea lui, din care a rezultat un film demn de toată atenţia. Care poate fi aşezat alături de un alt debut, Cum mi-am petrecut sfîrşitul lumii, de Cătălin Mitulescu, care nu întîmplător este coscenaristul şi producătorul filmului lui Şerban. Indiscutabil, l-am mai putea adăuga şi pe California dreamin, al lui Nemescu. Este o direcţie mult mai serioasă, mai apropiată de tradiţia unor nonconformişti ca Pintilie şi Daneliuc, decît de puzderia de făcături incredibile precum Amintiri din Epoca de Aur, Poliţist, adjectiv, Cea mai fericită fată din lume, Cealaltă Irina, Francesca şi altele. Ne bucurăm că în filmul românesc a apărut o voce nouă, proaspătă, care poate nu se va molipsi de orgoliul fiarei rănite.

http://www.ziarultricolorul.ro/?cmd=displaystory&story_id=4912&format=html

[Pashpix]

"Eu când vreau să fluier, fluier", în competiţie la Festivalul de Thriller de la Beaune, Franţa

Filmul "Eu când vreau să fluier, fluier", de Florin Şerban, a fost selectat în secţiunea competiţională "New Blood" a Festivalului Internaţional de Thriller de la Beaune, Franţa, desfăşurat de joi până duminică, potrivit unui comunicat al Strada Film.

Actorul principal din "Eu când vreau să fluier, fluier", George Piştereanu, va veni la Beaune pentru a prezenta filmul, ce va fi proiectat vineri.

Secţiunea "New Blood" prezintă cinci filme care reinterpretează în manieră inovativă genul thriller. Printre altele, alături de "Eu când vreau să fluier, fluier", concurează "Experiment diabolic/ The Killing Room" (SUA), în regia lui Jonathan Liebesman, cu Timothy Hutton, Chloe Sevigny şi Clea Duval.

Printre personalităţile importante prezente la festival se numără regizorul francez Claude Lelouche, preşedintele juriului la prima ediţie a evenimentului, din 2009. "Misiunea Festivalului de la Beaune este să scoată în faţă unul din cele mai nobile şi mai fertile genuri din istoria cinematografului, thrillerul, şi să descopere noi tendinţe, să sugereze noi direcţii" susţine Lelouche.

Anul acesta, festivalul are o secţiune dedicată lui Samuel L Jackson, un tribut pentru întreaga carieră a actorului american. Samuel L. Jackson va fi prezent la Beaune pentru a vorbi despre câteva din cele mai iubite filme ale lui, printre care şi "Pulp Fiction".

Tot la secţiunea tribut vor fi prezentate câteva dintre filmele regizorului american James Gray, apreciate la nivel internaţional (inclusiv la festivalurile de la Cannes şi Veneţia), cel mai recent fiind "Iubire la New York/ Two Lovers", cu Joaquin Phoenix şi Gwyneth Paltrow.

Festivalul Internaţional de Thriller de la Beaune se va încheia cu o gală, duminică, în care vor fi acordate Marele Premiu şi Premiul Juriului, pentru competiţia principală, Premiul secţiunii "New Blood", Premiul Criticilor, precum şi un premiu special acordat de reprezentanţi ai Poliţiei.

"Eu când vreau să fluier, fluier", debutul în lungmetraj al lui Florin Şerban, este primul film românesc din ultimii 17 ani care a intrat în competiţia oficială a Festivalului de la Berlin şi a reuşit să ia şi două premii importante: marele premiu al juriului - Ursul de Argint şi distincţia "Alfred Bauer".

După patru ani petrecuţi într-un penitenciar pe malul Dunării, Silviu (interpretat de George Piştereanu) a avansat în ierarhia de dormitor, devenind Jupân. Cu două săptămâni înainte de eliberare, primeşte o vizită neaşteptată. El află că mama lui s-a întors acasă, după mult timp, din Italia şi vrea să îl ia pe fratele lui mai mic. Silviu are cinci zile să găsească o soluţie. Cele cinci zile devin o eternitate când Silviu se îndrăgosteşte de o studentă frumoasă la Sociologie, Ana (Ada Condeescu), venită în practică la penitenciar. Copleşit de emoţii şi presat de timp, Silviu închide ochii. Libertatea, vântul, drumul, primul sărut. Din acest moment i se poate întâmpla orice.

Povestea lui Silviu este prezentată într-un mod simplu de către regizor. Florin Şerban alege să exprime drama tânărului în special prin prisma mimicii şi a gesturilor, cu prea puţin dialog şi, uneori, neesenţial pentru personaj.

MEDIAFAX

[Ipu]

Mie titlul îmi evocă o replică infamă dintr-un film de Stere Gulea. :">

[Disciple]

Drumul fără de întoarcere – “ Eu când vreau să fluier, fluier…”


Un film care caută soluţii

Silviu Chişcan mai are nouă zile până “să se elibereze”. Mai are o mamă în Italia şi un frate mai mic acasă. Aceasta vrea sa îl ia pe frate cu ea peste hotare, însă Silviu se opune. Are toate motivele: când era mai mic a avut parte de acelaşi tratament, doar că de fiecare dată când mama îşi găsea vreun iubit, Silviu era trimis val-vârtej înapoi acasă.
Nu a apucat să-şi facă prea repede vreun rost, deoarece a intrat la puşcărie. Pentru patru ani. Motivul? Nu are importanţă. De ce ar avea?
Dar de ce să ajungă şi fratele său în astfel de situaţii?
Îl putem regăsi pe Silviu în toţi acei copii ai căror părinţi au preferat să dea România pe vreo plantaţie de căpşuni din Spania sau recepţia vreunui hotel din Italia.
Însă Florin Şerban nu şi-a dorit să fie tezist şi împreună cu Cătălin Mitulescu au scris un scenariu ce abordează cu un ochi proaspăt atmosfera unui penitenciar din România, dar şi latura personală a unui deţinut ce este pus într-o situaţie pe care nu o poate controla.
Folosindu-se de mijloacele specifice “minimalismului” (cadrul de desfăşurare al acţiunii restrâns, imagine granulată susţinută de cadre brute şi mişcări de cameră voit necontrolate, absenţa muzicii, etc.), Florin Şerban îşi îndreaptă atenţia către umanitatea personajelor, ceea ce îl apropie într-un fel de cineaşti precum Jim Jarmusch sau Martin Scorsese.
Lumea lui Silviu este cât se poate de veridică, o lume în care ierarhia şi respectul sunt la loc de cinste (chiar dacă avem de-a face cu nişte infractori, dar aici este vorba strict de acel mediu închis al puşcăriei), o lume unde colegii de celulă dau palme, pun condiţii şi ameninţă, o lume în care şi cel mai blând om îşi poate scoate la iveală tot ce este mai crud şi mai violent în el.
Silviu are ceva din Travis Bickle, mai ales când recurge la gestul extrem de a o lua ostatică pe Ana, dar şi ceva din Ghost Dog, când aşteaptă calm venirea poliţistului căruia îi va rupe un scaun pe spinare.
Cu siguranţă “Eu când vreau să fluier, fluier…” este unul dintre cele mai oneste debuturi din cinematografia românească post 89’, dar şi unul dintre cele mai bune, deoarece caută neobosit soluţii pentru identificarea unui nou tip de cinema, în condiţiile în care subiectele abordate încep să se repete, dând în suprasaţietate (ex. : “Amintiri din Epoca de Aur”, “Francesca”, “Cealaltă Irina”, etc.). ,dar şi pentru că scoate la lumină un nou talent în persoana debutantului George Piştereanu (la acea vreme neprofesionist, acum student la UNATC), care conferă forţă şi personalitate rolului său.
Ada Condeescu este corectă în rol, însă apariţia ei este umbrită de dezinvoltura lui Piştereanu.
Distribuţia este completată de Mihai Constantin în rolul directorului de penitenciar care este interesat de toate şi nimic, Clara Vodă, deosebit de expresivă în rolul mamei lui Silviu, Marian Bratu în rolul fratelui lui Silviu, un puşti care nu ştie nici el ce îşi doreşte de la viaţă, şi restul deţinutilor care sunt sau au fost după gratii şi în realitate, astfel spectatorul facând cunostinţă cu Ursu’, Blondu’, Finu’ sau Soare.
Deşi nu lipsit de defecte (anumite aspecte nerezolvate ale scenariului cum ar fi abilitatea lui Silviu de a conduce o maşină deşi el a fost închis de la paisprezece ani, sau unele mişcări de cameră ostentative şi inutile), debutul în lung-metraj al lui Florin Şerban surprinde prin autenticitate, prospeţime, dar mai ales pentru că reprezintă o căutare a unei noi identităţi în cinema.

[Pitbull]

Gud uărc, Disaipl! :)
Iu hev ă ten for tudei!

[civica65]

Eu când vreau să fur, fur!

(Jurnalul Naţional)

Papan Chilibar, fostul deţinut, devenit actor peste noapte, a fost reţinut pentru furt din apartamente. Este vorba despre Papan Chilibar, unul dintre protagoniştii filmului "Eu când vreau să fluier, fluier", premiat cu Ursul de Argint la Festivalul de la Berlin.

Bărbatul a fost reţinut alături de alte trei persoane, pe motiv că în cursul lunii ianuarie ar fi sustras bani din mai multe apartamente. Potrivit purtătorului de cuvânt al Poliţiei Capitalei, comisarul Christian Ciocan, patru persoane, cu vârste cuprinse între 16 şi 23 de ani, au fost reţinute în acest caz. Poliţiştii se află acum pe urmele unui al cincilea suspect. Bărbaţii reţinuţi sunt suspectaţi că au spart mai multe apartamente în care intrau prin escaladare. Prejudiciul creat se ridică la peste 80.000 de lei.

Comisarul Christian Ciocan a confirmat faptul că unul dintre cei patru reţinuţi în cursul lunii ianuarie este Papan Chilibar. Acesta va sta în arest preventiv pentru 24 de ore.

Regizorul Florin Şerban a folosit în distribuţia filmului "Eu când vreau să fluier, fluier" 14 deţinuţi minori şi tineri. Printre aceştia şi Papan Chilibar, care a jucat rolul celui mai bun prieten al personajului principal. El a fost recent eliberat din închisoare şi a însoţit echipa la Festivalul de Film de la Berlin.

[Pitbull]

Päcat, dar adevärat... :(
Ceea ce demonstreazä cä, deocamdatä cel putin, "reeducarea" e apä de ploaie, iar lupu-si schimbä pärul, dar näravul, ba... Nici chiar la Berlin!

...Ceea ce, desigur, nu coboarä cu nimic valoarea extraordinarului "Eu când vreau sä fluier, fluier"!
Amplificä, doar, perspectiva.

[nume]

Iese repede si-i creste si mai mult cota de piata. Au scapat unii cu omor, da asta cu o amarata de gainarie.....

[Judex]

Reeducarea pulii.
Romania nu are specialisti in reintegrarea sociala a infractorilor, iar ideea in sine nu e aplicabila decat atunci cand e vorba de delicte minore. Suntem atat de tampiti ca natie, incat nici macar nu stim sa gestionam o asemenea situatie favorabila.
Psiholoagele curului. X(

[StefanDo]

lupu-si schimbä pärul, dar näravul, ba...

pardon, ursu'

[Pitbull]

Truthfully spoketh!

[Neuptolem]

F bun acest film! Unul dintre cele mai bune filme vazute vreodata si singurul film romanesc care m-a determinat sa merg la cinema sa il vad de inca doua ori.
Personajul principal e cu adevarat un Erou in care te poti regasi, e un erou marca Romania ce ar merita un film mai de actiune, provocari mai multe si mai dificile.
Nu am timp acum de o analiza mai detaliata..daca e sa o scriu, o bag aici.
"Eu cand vreau sa fluier, fluier" e net peste "432". Asa cum spunea si Pitbull, filmul deschide noi drumuri, e mai alert, incarcat, e mai de actiune si in acelasi timp ramane la fel de verosimil ca celelalte productii romanesti reusite ale ultimilor ani. Practic ia ce e mai bun din minimalism si il introduce aici, rearanjeaza dupa propriile reguli si propria-i poveste si rezulta un film ce da clasa hollywood-ienilor, e un film comercial turnat cu buget necomercial.
Contine un midpoint pur-sange (pumnul in plex) ce suna a declansator de calibrul razvratirii lui John Rambo la inceputul primului din serie, acumuland combustibilul necesar pt. inca doua-trei continuari.
Filmul asta merita un sequel, risc sa afirm ca sequelul va fi de o amplitudine a incasarilor si valoricului peste primul episod. Sa speram doar ca Florin Serban citeste aici iar alde Ursu' nu vor ajunge criminali intre timp...
De asemenea, plasarea lui pe piata, reclama, e de toata jena. Plus distributia in cinematografe. Nu inteleg de ce nu ruleaza mai mult timp, atat la noi cat si in alte tari.
Se termina exact unde ar trebui sa inceapa un film de actiune-psihologic ce ar da clasa celor de afara, asa cum ne-a invatat candva Hollywood-ul. Imaginati-va doar: trimiterea lui Silviu intr-o inchisoare de maxima securitate; primirea vizitelor unui psiholog care sa-l streseze cu: "De ce cu 7 zile inainte sa te eliberezi ai facut ceea ce ai facut?!" vizita Anei care nu a inteles comportamentul contradictoriu; vizita fratelui sau care a crescut si acum incearca sa il scoata din inchisoare, etc.
Te tine cu rasuflarea taiata, efectiv. Are un realism cutremurator al nivelului de trai din Romania iar in acelasi timp iti arunca solutia salvatoare a lui: "Se poate!". Daca Silviu a facut asta din inchisoare, atunci noi ceilalti??...

[Pitbull]

Ai dreptate în toate comentariile despre film.
(Poate cu o exceptie: eu nu-l väd peste "432", dar în orice caz prin aceeasi zonä valoricä.)

Altfel, nu pot decât sä-i multumesc lui Dumnezeu cä nu avem acel brand tipic de tembelism hollywoodian încât sä ne facem de cäcat cu vreun sequel. Bine cä s-a terminat aici, cu fruntea sus!

[Pitbull]

As putea edita mesajul #131, dar n-o fac.
Acum mi-am "amplificat perspectiva" si mai mult.

Scârbă

Florin Şerban
Gândul, aprilie 2010



De ieri (16 aprilie 2010) până azi trăiesc o intensă stare de scârbă. Ieri dimineaţă m-a sunat cineva de la o agenţie de presă şi m-a întrebat cum comentez arestarea lui Papan. La început am crezut că e o glumă, apoi am realizat că nu e.

Papan Chilibar a jucat rolul lui Ursu, un deţinut mut, prietenul protagonistului din pelicula Eu când vreau să fluier, fluier. Are 20 de ani, o fetiţă de 3 ani, o soţie, doi ani şi mai bine de puşcărie executaţi pentru furt. Acum a fost arestat din nou pentru furt din apartamente. Şi GATA! După asta poţi să tragi cu nesimţire titluri cu litere de-o şchioapă de felul "Eu când vreau să fur, fur". Apoi citeşti şi dai din cap înţelept: "Ţiganii ăştia - tot ce ştiu ei. O au în sânge, dacă nu fură ei, nu se simt bine."

Bine, să vă spun o altă poveste. Eroul nu mai e Papan Chilibar, ci Chilibar Papan, aşa cum nu e Şerban Florin, ci Florin Şerban. S-a născut într-o familie de rromi surdo-muţi, cu 20 de ani în urmă. A crescut în Bucureşti, undeva în spatele Bulevardului Decebal, dincolo de blocuri, pe străzile pe care nu treci după ce se lasă întunericul, în curţile în care gardurile sunt smulse iarna şi puse pe foc. A crescut şi a trăit într-o lume în care e normal să NU mergi la şcoală, să NU mergi la slujbă în fiecare dimineaţă, să întorci capul şi să pleci ochii când vezi uniforma, căci ştii că ai făcut "ceva". Toate lucrurile astea au făcut parte din NORMALITATE şi din FIRESCUL lumii lui până la 17 ani. 17 ani într-o lume în care dacă spui că vrei să mergi la lucru mâine în loc să stai să bei pana la ore mici "râde şi copiii de tine". Apoi a venit puşcăria. Mai bine de doi ani. Ani petrecuţi într-un loc în care singura limba pe care o vorbeşti e violenţa, iar modul de a convinge e pumnul la rădăcina nasului.

Doi ani în celulă şi în dormitoare cu băieţi condamnaţi pentru tâlhărie, omor, viol. Apoi, către sfârşit vine cineva care face un curs de actorie şi Chilibar se ridica şi întreabă "Poate să joace şi un ţigan în film?" "Da". Chilibar insistă: "Dar dacă nu ştie... ştiţi dumneavoastră...". Un altul îl întrerupe: "Zi bă că eşti prost, mă... E analfabet de-ăla, domnu'. E Urs'". Râd toţi. "Da, poate şi dacă e ţigan şi dacă nu ştie carte." La sfârşitul cursului i se spune "Să stai cuminte, să nu faci prostii. Vreau să te iau în film, dar dacă intri la regim închis nu se poate. Înţelegi?" "Înţeleg." S-a uitat la mine fix şi îi tremura buza: "Da' de ce mă luaţi pe mine, domnu'?" "Fiindcă eşti talentat, ţi-a dat Dumnezeu talent." Râde... "Mie domnu', vă bateţi joc de mine?". Peste 4 luni filma la Topalu unul din cele importante roluri din film. Şi lucra cum nu i-a fost nimănui dat să vadă. Se scutura parca de tot şi intra în pielea personajului de parcă asta ar fi fost cel mai natural din lume. O explicaţie scurtă, câteva cuvinte şi întrebări, ezitarea: "Nu pot eu domnu' să fac asta, e prea greu" "Hai Papan..." şi gata. "Motor!". "Bravo Papan".

Apoi, peste câteva luni se elibera şi se întorcea de unde a plecat; pe aceleaşi străzi, cu aceiaşi prieteni, cu o familie pe care trebuia să o întreţină. Am mers la un restaurant. A vrut pizza. "Vreau să mai lucrăm împreună Papan. Vreau să scriu un film pentru tine." Mă priveşte: "Trebuie să zic ceva în film? Că, dacă trebuie, eu nu ştiu.... Acolo a mers că eram mut, dar altfel eu cam am emoţii". "Foarte bine că ai emoţii. Aşa şi trebuie. Dacă nu ai emoţii nu e bine." Apoi lunile au trecut. Papan nu putea să se angajeze nicăieri. Avea cazier. Nu a avut buletin niciodată. Avea doar o hârtie eliberată de Penitenciar care îi servea drept act de identitate. Cei de la Strada Film, au plătit pentru luare în spaţiu, au intermediat şi Papan a avut pentru prima oară în viaţa lui un buletin. Au apărut promisiuni de ajutor, de înscriere la şcoală, etc. Promisiuni peste promisiuni. Din când în când şi ajutoare.

În timpul ăsta Papan căra apă pentru o florărie găleată după găleată, dădea zăpada la o parte de pe maşinile parcate sau din faţa caselor bogaţilor. Apoi a mers la Berlin. A primit nişte bani şi în prima zi şi-a cumpărat dulciuri de 30 de euro. Şi două zile a mâncat doar ciocolată şi a băut doar Pepsi. "Ăsta a fost visul meu de mic, să mănânc ciocolată toata ziua." S-a întors în Bucureşti şi când a văzut că nu mai e zăpadă a înjurat "... mă-sii. Eu ce mai muncesc acuma?". Lucrurile s-au schimbat... Promisiuni şi mai multe, interviuri peste interviuri, iar promisiuni. În timpul ăsta Papan trăia, se îmbrăca frumos pentru interviu apoi se întorcea la copil şi la nevastă şi căra apă, descărca lemne... În sfârşit, o slujbă. "Peste 5 zile te angajezi." Sună telefonul. "Cum comentaţi faptul că Papan a fost arestat azi-noapte? A spart un apartament în ianuarie, înainte să meargă la Berlin."

Justiţia e făcută de oameni, iar dreptatea împărţită de oameni. Dacă eu aş fi judecător şi mi-ar cădea să îl judec pe Papan şi dacă l-aş cunoaşte o pătrime din cât îl cunosc eu acum, l-aş ierta. Dar nu sunt judecător. Şi aş vrea să merg să promit judecătorului că în viaţa vieţilor lui nu o să mai facă. Şi dacă o mai face, să îl închidă pe viaţă şi să mă bage şi pe mine la puşcărie că am jurat strâmb.

M-am întrebat de ieri şi până azi de zeci de ori dacă noi, toţi cei din jur, am făcut pentru Papan cât de mult am putut că Papan să nu se mai întoarcă de unde a plecat. Nu dacă am promis, dacă am făcut. Răspunsul e NU.

Ce i-am promis atunci rămâne promis indiferent ce s-ar întâmpla. O să facem un film, iar pe afiş o să scrie "CHILIBAR PAPAN în..." cu litere de-o şchioapă, mai mari decât toate titlurile astea de-acum la un loc. Şi abia atunci nu o să îmi mai fie scârbă.

16 aprilie 2010

http://www.gandul.info/pagini/scarba-5914991

[buticut]

Acum m-am intors de la film, nu stiu daca mai are rost sa bag si eu o cronica, din moment ce s-au spus atat de multe despre film. Pe scurt, mi-a placut mult, filmul asta e ca o oaza intr-un desert pentru noi, aveam nevoie de el, nu pentru ca cinematografia noastra ar fi intr-un declin, ci pentru ca orice schimbare e binevenita, mai ales daca e reusita.

Mi-a sarit in ochi cronica lui GRID MODORCEA (Tricolorul), ca tot e pe pagina asta, care cuprinde 2 probleme, una majora, alta nu foarte majora, ci mai degraba o observatie, pe care le-am avut si eu in legatura cu filmul.
dar, din păcate, vizionarea e sub orice critică, o mare parte din replici nu se aud. Dacă personajele sînt interpretate de amatori, era necesar să se lucreze în mod special la sunet. Am văzut nenumărate filme în sălile americane. La ei, sunetul este o problemă esenţială. Ar fi o tragedie să nu se audă un cuvînt. Căci filmul este un instrument de educaţie. Multe momente vorbite din filmul lui Şerban sînt ca în acele reportaje unde se dă subtitrare. Era necesar să funcţioneze o astfel de soluţie sau filmul să se fi proiectat în varianta internaţională, subtitrat în engleză, ca să înţelegem tot ce se vorbeşte în el. Nu se pune problema ca pucăriaşii să aibă dicţie, dar regizorul trebuia să facă în aşa fel încît filmul lui să aibă dicţie. Nici textul cîntecelor de puşcărie nu se aude. Dar unul din cîntece este reluat ca suport sonor pentru postgeneric şi atunci se aude, fiindcă s-a lucrat la sunet. Aşa trebuia să se întîmple cu toată banda sonoră.

Initial vroiam sa va intreb daca urechile mele sau proiectia era de vina, insa se pare ca din pacate problema e la nivelul filmului - un amanunt care m-a deranjat in mod deosebit, cel putin in prima jumatate de ora, cand de abia intelegeam ce spunea Silviu. Problema am regasit-o si in 432, dar la un nivel mult mai 'low' si mult mai putin frustrant. Calitatea proasta a sunetului creaza impresia ca George Pistereanu si Anamaria Marinca ar avea prune-n gura.


Mai sînt şi alte scăpări în film. De pildă, scena cînd puşcăriaşii joacă fotbal. În plan general, funcţionează maşina de vînt şi fotbaliştii sînt luaţi de curent, iar praful e abundent. În planurile apropiate însă, nu mai funcţionează maşina, parcă sîntem în alt anotimp!

Asta am remarcat si eu, plus ca mi se pare ca in prima faza, Silviu se afla dupa gard si in urmatoarea secventa in mod miraculos apare langa teren.

Cu toate astea, filmul e solid si de efect mai ales in momentele 'silentioase', cand spectatorul este lasat sa cugete odata cu personajele. Subtilitatea de acest fel, in care personajele vorbesc prin priviri, prin capete plecate, imi aminteste de Goodbye Solo.

[Pitbull]

Booty, ai mai scris tu astea acum ceva timp, sau iar m-a lovit un deja vu...?

[buticut]

Io? N-aveam cum, abia am vazut filmul si la 432 nu cred sa fi mentionat de problema cu sunetul. Poate ca am mai mentionat si cu alte ocazii ca nu mai are rost sa bag o cronica/nu mai am chef :P, asta da. Sau poate ca am avut eu viziuni din viitor si am mai scris ceva asemanator cand eram somnambula, de nu mai imi amintesc.

[Coshava]

Ouch ! :D

Andrei GORZO | dilematograf
Rudimentar
{...}

Ufff - incepusem sa cred ca-s complet dereglat vazand aproae doar aprecieri mega-ultra-laudative pe zona. :P

Cit despre "scirba" regizorului ... ma lesi ? La citi someri "normali" si care nu au ajuns in puscarie niciodata sunt in Romania ( mai ales acum de cind cu criza, dar si inainte ... :( ) genul asta de "scuze sociale" mi se par - cit se poate de sincer vorbind - deplasate ... :-&

O parere pur personala - fireste.

[Pashpix]

Exclusiv - Adevărul

Deţinuţii din „Eu când vreau să fluier, fluier!” poartă haine Puma şi Nike şi fumează Kent

Ei au devenit „vedete" după ce au mers la filmări, iar directoarea închisorii spune că aceştia sunt mai violenţi. Doi puşcăriaşi, actori în „Eu când vreau să fluier, fluier!", încarceraţi la Penitenciarul pentru Minori şi Tineri din Tichileşti- Brăila, fac dezvăluiri.

Găgenel Şerban Ţicu, de 21 de ani, alias Nepotul, şi Constantin Mihai Ilaşcu, de 20 de ani, din rolul Deţinutului Numărul 4, sunt nemulţumiţi fiindcă au ratat recepţia de după premieră. „Am ieşit în curte, când au venit supraveghetorii şi ne-au zis să stingem ţigările şi să venim cu ei. Am crezut că mergem la prăjitură şi suc. Dar, de unde?! Când se bea şampania, noi eram la puşcărie deja", ne-a povestit Ilaşcu.

Cât despre film?!

„Ne-au pus să ne batem, să-i „primim" pe cei noi. Să facem ceea ce facem noi aici. Adică, dacă vine unul nou, haţ! Ia, arată, ce ai? Haine?! Ţigări?! Cuţite? Dacă n-are, la chiuvetă. Să spele. Uite ce adidaşi am?! ", spune Ţicu, arătându-ne „Pumele" nou-nouţe pe care le poartă. Ilaşcu s-a înscris la cursuri de teatru în penitenciar şi vrea să devină actor deşi are numai şase clase.

„Am mâncat cu actorii, am stat cu ei. Ne machiau de nu ne mai cunoşteam. Din două în două zile ne tundeau. Vreau să devin actor", povesteşte Costi, iar Găgenel îl completează: „Eu aş juca şi ca mascotă".

„De când au jucat în film au fost cercetaţi pentru abateri disciplinare, au căpătat mai multă încredere în ei, au devenit violenţi", ne-a declarat Gianina Crăciun, directorul Penitenciarului. „Sunt celebri, sunt buni, sunt vedete. Au reuşit să ajungă undeva departe, vreau şi eu", spune Costică Tiugă, un alt deţinut. Ionel Stoica, condamnat şi el, spune: „Îmi pare bine că au o carieră în faţă. Noi acum îi strigăm vedetele!".

Un violator şi un tâlhar

Ţicu e condamnat la şase ani pentru viol şi e originar din Comarnic- Prahova. Este în închisoare din martie 2008 şi ar putea să intre la comisia de liberări condiţionate în 2011. Despre fapta lui? Parcă, parcă ar vorbi, dar intervine directoarea penitenciarului cu un „nu-i obligatoriu", şi îi piere cheful să spună mai mult decât că „a fost viol în grup".

Poartă adidaşi originali Puma şi chiar dacă familia lui seamănă la indigo cu a „Nepotului", pe care l-a jucat în film, adică lipseşte cu desăvârşire din viaţa lui, Ştirbu nu suferă. „Nu m-a căutat nimeni, niciodată!", zice el. Este elev într-a noua. Anul trecut a terminat cu media 9.24. Semestrul ăsta, însă, n-a fost nicio zi la şcoală. „Deh, poate mă caută vreunul să mă bată, ştiu eu...", răspunde. Iar prietenul lui, Costi, zâmbeşte complice. Constantin Mihai Ilaşcu are 20 de ani, este originar din Oniceni- Neamţ, dar ai lui locuiesc în Fileşti- Galaţi. Îşi spune Costi, dar ceilalţi îl strigă „Ţiganul".

„Pentru că sunt negru", zice şi priveşte în aer, evitând contactul vizual. În film şi-a jucat propriul rol, de Ilaşcu, dar cel mai adesea era Deţinutul numărul 4. „Eram „Săgeată". Ştiţi ce-i aia, nu?! Asta eram în film", spune el. Remarc adidaşii „de fiţe" ai lui Ştirbu, „Puma", iar Costi priveşte în jos spre adidaşii lui, marca „Nike". Îl întreb de unde îi are, dar se eschivează: „Am făcut rost de la prieteni!". Înţeleg că nu-i are de la realizatorii filmului. „Ne dădeau haine bune, aşa-i, numai mărci, treninguri faine, toate de firmă. Dar ni le-au luat", spune Costi.

Câştig de 90, respectiv 700 de lei şi năzbâtii

Ca şi Papan, şi Costi a intrat după gratii din nou după ce a participat la filmări. „Eu am fost reîncarcerat în februarie 2010 pentru o faptă pe care am făcut-o înainte de filmări. M-au băgat la tâlhărie, mi-au dat şase ani şi şapte luni, deşi io trebuia să fiu judecat pentru vătămare corporală. A venit unul şi mi-a scuipat pe masă, eram într-un bar. L-am lăsat, iar când să plec m-am dus şi i-am dat doi pumni. A căzut şi, din greşeală, l-am călcat pe mână. I-am rupt mâna. N-am vrut", s-a scuzat Costi. Pentru o lună de zile cât a jucat în film, Costi a câştigat 10 zile de reducere din pedeapsă şi 700 de lei.

„I-am dat pe ţigări. Pe ce altceva poţi să dai banii în puşcărie?", şi-şi scoate agil inelul de inox de pe deget ascunzându-l într-un buzunar. Găgenel a câştigat şi mai puţin. „Am câştigat o zi de libertate şi 900 de mii, dintr-ăia vechi!".

[CatalinGeorge]

Stie cineva cand va aparea filmul si pe DVD?

[corinka]

Am vazut filmul ieri si am un zece cu steluta pentru interpretarea lui George Pistereanu. Am auzit atata vorbindu-se despre Ada Condeescu, incat ma asteptam la mai mult de la rolul ei, credeam ca si Ana e personaj principal, dar Silviu face tot filmul.
Per ansamblu, filmul pare cam indepartat de realitate.
Chiar asa de usor poate un detinut sa loveasca un gardian cu scaunul? Sa fim seriosi!
Am vizitat Penitenciarul Gherla acum cativa ani, am vazut sala de mese. Vreau sa va spun ca acolo nici nu pot misca scaunele si mesele, sunt prinse cu suruburi de podea, tocmai ca sa nu se poata lovi cu ele.

[mirodoni]

„Eu când vreau să fluier, fluier” – o radiografie corectă

Este remarcabil talentul unora de a toca un film în mii şi mii de cuvinte, pagini întregi. Cuvinte pe care ei le văd, desigur, în spatele filmului.
Şi totuşi, mi-a mai rămas şi mie ceva de spus.

Un tânăr îşi judecă părinţii pentru că i-au distrus viaţa. Filmul o prinde în cadru doar pe mamă, despre vina tatălui nu ştim nimic.
Deşi undeva scrie să nu-ţi judeci părinţii, acest tânăr o face. Dar judecă şi societatea care nu i-a dat o şansă, îl judecă şi pe directorul închisorii pentru că nu-i dă o învoire pentru o problemă personală, care nu suferă amănare câteva zile, când s-ar fi elibat.

Evident, tânărul are dreptate. Vrea să-şi salveze fratele mai mic, pe care l-a crescut în lipsa mamei, plecată în Italia. Asta până pe la 14 ani, următorii 4 petrecându-şi-i în puşcărie.

Până la urmă reuşeşte să smulgă mamei jurământul, care la români e sfânt, că nu-l va lua pe cel mic în Italia.

Dar acest lucru se întâmplă după ce se revoltă şi ia ostatică o studentă venită în practică la închisoare. Gest venit ca răspuns la faptul că directorul i-a rupt la propriu raportul făcut de gardieni pentru că a depăşit perimetrul limită. Nu mai pun la socoteală munca silnică de văruire a pomilor, care l-a dezumanizat.

Problema fiind rezolvată, mai rămânea un singur lucru de făcut, să se ţină de promisiune şi să ofere studentei o cafea. Cum în incintă nu aveau cafenea, ia maşina directorului, pentru că minorii făceau cursuri auto în puşcărie, şi dă o fugă până la cea mai apropiată localitate.

Terminând şi această treabă, uită de fratele său mai mic şi se întoarce la puşcărie... pe jos. Norocul lui că îl întâmpină maşinile gardienilor, pe care îi cam deranjase ieşirea lui.

[Pitbull]

Huh? :|
Ce-i asta...? :-?

[omudindulap]

Cum ce?

=mirodoni] o radiografie corectă

Mi-a placut aia cu juramantul la romani.:)) E sfant domnle, ce mai..

[Pitbull]

Cum ce?

o radiografie corectă
OK - hai sä-ncerc si eu:

"1+1=2" - o demonstratie corectä

Unu e atuncea când e doar unu.

Plus e atuncea când e mai multi.

Unu e atuncea când e doar un...
...Da' parcä p-asta am mai zis-o o datä...?

Egal vine de la aia cu liberteu, egaliteu, fraterniteu. Aia când l-a ghilotinat pe Ceascä domle.

Deci 1 odios + 1 sinisträ = 2 împuscati.

Ca-n aia cu ultimul virgin si rivulutia de la pasopt în direct.

Morala: jos Liliescu!

[mirodoni]

Îmi cer scuze.
Trebuia să mai adaug: în rest filmul este foarte bun.
Am crezut că se înţelege...

[Pashpix]

Filmul va apărea pe DVD pe 27 mai - 14,99 RON împreună cu "Gazeta Sporturilor".

[Ipu]

- Cum s-ar fi numit filmul Eu când vreau să fluier, fluier dacă scenariul lui ar fi fost scris de Stere Gulea?
- ?
- Eu dacă vreau să te fluier, te fluier!

[mirodoni]

Când m-am referit la talentul unora de a transforma filmele în mii de cuvinte nu am făcut-o în sens peiorativ.
Pitbull nu este singurul vizat. El are, efectiv, talent literar. Adică stăpâneşte un vocabular vast şi foloseşte cuvintele cu multă abilitate. Dacă voiam să fiu ironic, aş fi spus că le îmbârligă de minune.

Dar eu l-am lăsat fără cuvinte. Nu a mai avut ce să spună, pentru că şi-a dat seama că am dreptate.
În această situaţie, ingrată pentru el, a trecut la persiflări şi atac la persoană.

Nu suportă ca altcineva să aibă alt punc de vedere.
Nu acceptă că am dreptul la o părere personală.
Consideră că părerea lui trebuie însuşită imediat, de toată lumea, ca fiind singura avizată, având grijă să nu fie contra valului.

Deşi realizatorii nu şi-au dorit, filmul poate fi interpretat şi aşa cum am făcut-o eu, adică tânărul îşi judecă părinţii, dar face aceleaşi greşeli, pentru că tot ca şi ei, el când vrea să fluiere, fluieră, indiferent de consecinţe.

Dovada că realizatorii nu-şi doresc această interpretare este şi „scârba” lui Florin Şerban care ne reproşează nouă, societatea, că nu am făcut TOTUL ca Papan Chiliban să nu se întoarcă la puşcărie.

Adică să facem totul ca, la 17 ani, Papan să aducă pe lume copii ori de câte ori i se scoală, cărora nu are ce să le ofere, să bea cât şi când are chef, să mănince până crapă şi să nu aibă nicio obligaţie, ca şi cum el nu ar face parte din această „societate”. De ce eu ca individ al acestei societăţi trebuie să fac ceva, iar de-al de Papan nu?!
Şi aş face, cu mare plăcere, dar cum, dacă atunci când îl chem la şcoală are „libertatea” să arunce cu pietre după mine?

Eu accept un film aşa cum este, sau îmi fac propiul meu film.
Mă deranjează, însă, cronicile super – elogioase, risipa de cuvinte, dincolo de care nu se mai vede clar filmul.

Pitbull, în loc să revină cu argumente mai concrete, în cuvinte mai puţine, a trecut la atac, în ideea că eu şi aşa nu înţeleg, sau nu vreau să înţeleg.

Dar eu sunt de acord că poţi rămâne perplex şi în faţa unui ou încondeiat căt blocul, dar şi în faţa unuia cât bobul de orez. Numai că nu poţi picta bobul cu trafaletul, iar analiza se face cu microscopul. Pe de altă parte, entuziasmul nu trebuie să te împiedice să vezi şi fisurile.

De aceea mi se pare exagerat să spui că regizorul porneşte din start de pe un palier de tensiune înaltă şi ajunge la intensităţi extreme, când doi pescuiesc pe malul bălţii, sau că spectatorul primeşte un pumn în plex şi nu se mai dezlipeşte de pe scaun, când cineva fluieră în puşcărie.
Dar e o simplă părere.

Faptul că Pitbull se consideră Buricul Pământului este tupeul, n-am găsit un cuvânt mai blând, de a scrie „regisor”. A făcut el săpături adânci şi a ajuns la concluzia că în Franţa aşa se scria acum 5000 de ani. Un critic literar clasic spunea că pe o astfel de judecată ar trebui să scriem „gâtlegău”, nu „cravată”.
Evident că, dacă ar avea o funcţie pe măsură, ar impune această grafie, în caz că tinerii care i se vor gudura primprejur n-o vor fi adoptat-o instantaneu. Mă refer la „regisor”.

I-am răspuns tot cu atac la persoană pentru că este a patra oară când face referire la scenariile mele, cum spuneam, rămas în pană de cuvinte.
I-am dat acum câţiva ani nişte scenarii. Nu are importanţă dacă scenariile erau proaste, sau pur şi simplu nu erau pe gustul lui, dar părerea lui trebuia să fie confidenţială şi să nu se folosească public de acest lucru ori de câte ori vrea să-mi închidă gura pentru că am altă opinie decât a lui.
Până nu-şi recunoaşte greşeala, rămân la părerea că are un caracter josnic.

Constat că mulţi au fost reduşi la tăcere. Nu ştiu care au fost bannaţi şi care s-au retras.

[Pitbull]

Dar eu l-am lăsat fără cuvinte. Nu a mai avut ce să spună, pentru că şi-a dat seama că am dreptate.
În această situaţie, ingrată pentru el, a trecut la persiflări şi atac la persoană.

Nu suportă ca altcineva să aibă alt punc de vedere.
Nu acceptă că am dreptul la o părere personală.
Consideră că părerea lui trebuie însuşită imediat, de toată lumea, ca fiind singura avizată, având grijă să nu fie contra valului.
Aproape corect. Sä operäm remedierile necesare.
(Cu scuzele de rigoare: voi fi foarte dur - dar din necesitate, nu din voluptate; n-as fi vrut, n-as fi fost, dacä mesajul anterior nu mä invita insistent.)
Asadar:

Dar eu l-am lăsat fără cuvinte. Nu a mai avut ce să spună, pentru că singurul lucru care-i ia iremediabil piuitul este tâmpenia absolută.
În această situaţie, ingrată pentru el, a trecut la persiflări atroce - din fericire, nu şi la atac la persoană; n-ar fi avut nici un motiv.
Il incită, bucură, provoacă, stimulează, ca altcineva să aibă alt punct de vedere (cu o condiţie: să fie bazat pe premise creditabile).
Nu acceptă fetişizarea egalitaristă a dreptului la o părere personală. Pretinde inteligenţă, competenţă, raţiune, la baza criteriilor de legitimizare a propriei opinii.
Consideră că părerea lui nu trebuie în nici un caz să fie însuşită imediat, de nimeni, ca fiind "singura avizată" (ce prostie!), ci doar să fie inclusă în calcul, la elaborarea oricăror opinii personale. Faţă de afirmaţiile lui, detestă două tipuri de reacţie : "Ai dreptate!" şi "N-ai dreptate!" - şi îl respectă pe cel de-al treilea: "Am să mă gândesc."
I se rupe de poziţia relativă la val: pro, contra... ei, şi?
Interzice continuarea acestei discuţii degenerate la nivel de conflict personal în topicul filmului "Eu, când vreau sä fluier, fluier", şi cere ca orice eventuală insistenţă în a-i da curs să se desfăşoare într-un alt topic (mai adecvat - sau nou creat), în "Condica de sugestii şi reclamaţii".

Back on topic.

[mirodoni]

Eu cred că suntem on topic.


... tânărul îşi judecă părinţii, dar face aceleaşi greşeli, pentru că tot ca şi ei, el când vrea să fluiere, fluieră, indiferent de consecinţe.


Eu aşa am văzut pe ecran.
Dacă Pitbull, care vrea egalitate, dar nu pentru pisoi, nu reuşeşte să-mi explice, poate îmi explică altcineva unde greşesc, de ce părerea mea este o „tâmpenie absolută”.

Tot on topic am fi dacă dl regisor – critic ne-ar spune în câteva cuvinte, dacă filmul nostru l-a ţintuit în scaun, ce a simţit când a văzut „Închisoarea îngerilor”?.
Ştiu că nu pot fi comparate cele două filme, dar ca idee.

Eu consider că filmul nostru este foarte bun, dar în limitele impuse de titlul „Eu când vreau să fluier, fluier” = „Eu fac ce vreau indiferent de consecinţe”.
Este suficient de bun, încât nu văd de ce, dincolo de ce am văzut pe ecran, mi-aş face eu alt film, din cuvinte.

Un mic off topic, dacă-mi permiteţi...

Nu înţeleg ce l-a înfuriat aşa de tare pe Pitbull. Poate faptul că i-am zis Buricul Pământului?. Îmi retrag cuvintele. Nu este.

[buticut]

Eu credeam ca discreditai filmul pe motiv ca nu esti de acord cu actiunile protagonistului, mie asta mi se parea o tampenie.

[mirodoni]

Eu nu discreditam filmul, nu eram de acord cu o cronică mult prea elogioasă.
Un film poate fi bun chiar dacă spectatorul nu este de acord cu acţiunile protagonistului.

Care „asta” ţi se pare o tâmpenie?
Crede-mă că nici tu nu ai putea citi ce nu e scris.
Mai ales la ora asta din noapte.

[buticut]

"asta" = ideea de a diseca un film pe motiv ca nu consideri pe deplin justificate actiunile protagonistului.

Bun...din analiza ta asupra lui Silviu nu se intelegea ce impresie ti-a lasat filmul, de aceea am dedus...gresit, din fericire :).

[Coshava]

Filmul este - at best - mediocru ... iar problema ( cvasi-generala ) a "Noului Val" romanesc vine tocmai din ceea ce se considera "punctul forte" la ora actuala - abordarea ideologica la care adera ... >:)

[keepwalking]

am vazut si eu filmul azi.
exact cum mi-l inchipuiam: scenariu foarte subtire, imagine proasta, sunet si mai prost.
nu pricep cum pe unii "i-a tintuit in scaun"!
totul e fals, cap-coada.
replici care explica scenariul, gen: "de ce nu dai, ma? ti-e frica ca nu te eliberezi?".
nu este nici o tensiune, nicaieri.
personajul principal n-are absolut nici un motiv sa o ia razna.
toate izbucnirile lui sunt cliseice, previzibile, fara sens.
un film foarte superficial, fara inteligenta, fara imaginatie.

[Pitbull]

Of, Doamne...
Nu mai zic nimic...
Una calda, alta rece...
Dimineata, esti GENIAL in atelier.
Seara, esti PALEOLITIC, aici.
Gata
NU MAI ZIC NIMIC.

[keepwalking]

Of, Doamne...
Nu mai zic nimic...
Una calda, alta rece...
Dimineata, esti GENIAL in atelier.
Seara, esti PALEOLITIC, aici.
Gata
NU MAI ZIC NIMIC.

ok, chiar ca am inceput sa ma enervez.
incep sa o observ o chestie pe care trebuia sa o vad demult: nimeni, dar absolut nimeni de aici nu are voie sa aiba o alta parere decat a ta si a gasculitzelor care te inconjoara, prima dintre ele fiind illotempore2002.
gata, stimabile, te respect, dar mi-e lehamite sa fiu insultat la fiecare opinie altfel decat a ta.
chiar m-am saturat pana peste cap.

[Dragomara]

Dar eu sunt de acord că poţi rămâne perplex şi în faţa unui ou încondeiat căt blocul, dar şi în faţa unuia cât bobul de orez. Numai că nu poţi picta bobul cu trafaletul, iar analiza se face cu microscopul. Pe de altă parte, entuziasmul nu trebuie să te împiedice să vezi şi fisurile.
Mi-a plăcut comparaţia asta, şi punctele de vedere ale lui Mirodoni. :"> :-* :-*
Sper ca deseară să văd şi eu filmul.:">

[mirodoni]

@ Keepwalking

Vezi, ăsta e defectul tâu! Te enervezi prea repede.
Te-a insultat? Uită-te ce mi-a făcut mie...

Poţi avea altă opinie.
Chiar
„Il incită, bucură, provoacă, stimulează, ca altcineva să aibă alt punct de vedere… cu o condiţie: părerea lui… să fie inclusă în calcul, la elaborarea oricăror opinii personale”.

Cred că şi pe tine te-au enervat, poate fără să-ţi dai seama, cronicile mult prea elogioase.

Spui că „personajul principal n-are absolut nici un motiv sa o ia razna”. Aşa este, dar nici nu trebuie să aibă. Motivul este că el când vrea să fluiere, fluieră.

Din acest punc de vedere, eu am spus că filmul este bun. Este bun dacă păstrăm ambalajul pe care scrie mare: „Eu când vreau să fluier, fluier” = Eu fac ce vreau indiferent de consecinţe.
Numai că realizatorii şi-au dorit cu totul altceva.

Nu ştiu ce a apreciat juriu, pentru că nu sunt documentat. Poate te documentezi tu şi îmi spui şi mie.
Fie că a apreciat ce am văzut eu: „o radiografie corectă”, fie că au vrut să-i recompenseze pe realizatori pentru că nu au copiat „Închisoarea îngerilor”.

Reţeta filmului românesc este deja vizibilă.
Cineva pune un pahar pe masă, îl umple cu apă, apoi cu o linguriţă începe să facă valuri.

Criticii de specialitate, care fac parte din sistem, inclusiv juriile străine, analizează „filmul” strict din acest punct de vedere. Nimic mai mult.

Adică fac o referire la suprafaţa mesei, apoi la tipul de pahar, dacă e cu picior sau nu, dacă e cristal, sau nu, la limpezimea apei, la calitatea linguriţei, eventual la tipul de manevrare, din mână sau de pe trepied, apoi verbesc în termenii cei mai elogioşi despre furtuna creată de realizatori.

Spectatorii care gustă astfel de furtuni sunt numiţi GENIALI, iar cei care nu gustă sunt numiţi PALEOLITICI.

Nemulţumirea mea este că TOATE FILMELE ROMÂNEŞTI TIND SĂ SEMENE ÎNTRE ELE supărător de mult.

[zxcvbnm]

http://www.gandul.info/pagini/scarba-5914991

Penibilă atitudinea acestui regizor, FŞ, faţă de prinderea infractorului-actor.
E consternant să auzi scenariul în care el ar fi judecător şi nu ar condamna pe cineva care a spart o locuinţă.
Jurisprudenţă la lumina iascăi aprinsă de cremene.
Extrem tupeul unui asemenea titlu.

Filmul mi s-a părut reuşit, însă nu în măsura de a legitima o cronică atât de elogioasă - gen Pitbul.
(Mi se pare, sau există regula ca filmele regizorilor tineri să primească cronici laudative, deseori exagerate până la penibil, iar produsele „veteranilor” să stoarcă din condei doar cuvinte toxice ?). Favoruri subliminale, privilegii tăinuite, dezvoltare durabilă, ceva ?!

Iarăşi cineva a amestecat virtuoz cuvintele dexului în joben şi le-a scos arătând o deontologie livrescă de tristă amintire.

Studenţii de an terminal de la UNATC au jucat piesa „Eu când vreau să fluier, fluier” în stagiunea 2001-2002, dacă îmi aduc bine aminte. (Cu 2 banane pe post de pizza şi cafea,) acea punere în scenă avea un aer americănesc; atmosferă străină filmului. Nu c-ar fi fost neapărat o notă pozitivă, însă pe ecran multe scene par neverosimile, printre care şi atitudinea de mangustă a gardienilor, aliniaţi lângă zidul alb de către protagonistul baricadat sau indecizia directorului, jucat deloc credibil, fără prestanţă şi fără nici o abilitate în negocieri. Etc.

Băiatul a interpretat excelent cu toate că nu l-au prins înjurăturile mult prea grele aruncate mamei; vina scenaristului.

Un film pe care îl poţi urmări, neplictisit, spre deosebire de mult-prea-lungile metraje româneşti de 2 ore sau mai mult, din ultimul timp.

[Federico]

[...] sau indecizia directorului, jucat deloc credibil, fără prestanţă şi fără nici o abilitate în negocieri. Etc.


Nu mai are voie omul sa fie incompetent in ziua de azi!? :D

Mie mi s-a parut ridicola nonsalanta cu care au dat-o pe mama pe mana sociopatului care -se putea- ca tocmai sa fi omorat gardianul si tinea un ciob de sticla infipt in gatul unei studente.

[foxyroxy]

Mi-a placut ideea filmului.Scena dupa scena ma tot intrebam si acum ce o sa se intample.M-a tinut interesata pe tot parcursul.Nu am decat cuvinte de laude pentru film.

[mirodoni]

@ FoxyRoxy
Şi de fapt care e ideea filmului?
Chiar nu te aşteptai să-i spună mamei sale că e curvă?
Nu te aşteptai ca aceasta să-i dea două palme? Sau mai multe?
Nu te aşteptai să-l pălească pe gardian cu scaunul?
Nu te aşteptai să o ia ostatică pe studentă?
Nu te aşteptai ca la un moment dat să se aplece asupra gardianului rănit pentru a-i da ajutor?
Chiar credeai că-i va tăia gâtul fetei?
Nu te aşteptai să ceară maşină ca să evadeze?
Nu te aşteptai să se ţină de cuvânt şi să ofere fetei o cafea, aşa cum a promis?
Nu te aşteptai să se întoarcă la puşcărie după aceea?
Mă mir.
Eu am văzut filmul ca şi cum scenariul ar fi fost scris de mine.
Rămânea doar să-l văd cum a ieşit cap – coadă.
Şi de fapt care e ideea filmului? Cea care ţi-a plăcut ţie m-ar interesa.

[Pitbull]

Asta ce mai e...?!? :|

[rvn]

un nou atac asupra celora care spun ca le-a placut filmul si care cred ei, ca sunt sustinatorii tai.
ce ti-e neclar? de la "pumnul in plex" ti se trage...
de ce nu l-ai simtit pentru toti tinerii aspiranti? mare greseala! acum, n-ar mai fi existat discutia asta fara sens..
de parca mai conteaza asta, atata vreme cat premiul castigat a decis.

[mirodoni]

Chiar nu mai putem avea un schimb de opinii pe acest forum?
Chiar nu-mi puteţi răspunde la întrebările pe care le pun?
Am afirmat eu undeva că „nu mi-a plăcut filmul”, ca să considerţi că intervenţiile mele reprezintă un atac împotriva celor cărora „le-a plăcut” ?

Pitbull,
parcă declarai că nu eşti adeptul opiniilor de tipul „mi-a plăcut”, „nu mi-a plăcut”, ci „mi-a plăcut pentru că...”, „nu mi-a plăcut pentru că...”
Chiar nu te-ai lămurit că nu sunt Mistah J.? Nu ai înţeles că nu-ţi port niciun fel de ranchiună că nu ţi-au plăcut scenariile mele, pentru simplul motiv că nu erai un factor de decizie? M-a interesat şi mă interesează opinia ta, dar eu ţi-am prezentat un cub, cred eu destul de reuşit, iar tu-mi spui că nu-ţi place pentru că nu e sferă, şi-mi recomanzi să fac sfere, pentru că acum se poartă sfere, fiind „mai perfecte” decât cuburile. Fie nu ştiu, fie nu pot, fie nu vreau să fac sfere. Lasă-mă aşa!

Putem discuta în continuare despre filmul „Eu când vreau să fluier, fluier” ?
Discuţia chiar nu mai are sens dacă filmul a câştigat un premiu internaţional?
Acesta este singurul criteriu de apreciere?
A câştigat, dar la categoria „căsuţe”, nu la categoria „vile”.
Analiza se face în funcţie de categorie. Nu-i putem reproşa că nu are demisol şi mansardă, dar putem să-i analizăm construcţia. Poate fi o căsuţă foarte bună, sau un kitsch.

Întrebările mele sunt cât se poate de pertinente.
De ce nu mi se răspunde cu aceeaşi pertinenţă?
Spre deosebire de alţii, eu am intuit tot ce se va întâmpla în film. De fapt nu am intuit, e prea mult spus, nu am niciun merit, am ştiut din prezentare, deci nu m-a surprins nimic. Rămânea totuşi de văzut cum se va întâmpla totul, nu ce se va întâmpla.

E foarte simplu să apari pe forum şi să spui că ţi-a plăcut ideea filmului, fără să spui de ce şi care este această idee, doar să arăţi că ai aceeaşi gândire şi competenţă egale nu doar cu ale marelui Pitbull, ci şi cu ale unui juriu internaţional.

Eu am afirmat, pe proprie răspundere, că ideea filmului este: „Un tânărul îşi judecă părinţii, dar face aceleaşi greşeli, pentru că tot ca şi ei, el când vrea să fluiere, fluieră, indiferent de consecinţe”.
Nimeni nu mi-a justificat, explicat, de ce părerea mea este o „tâmpenie absolută”.

Realizatorii de film românesc au prostul obicei de a insulta inteligenţa spectatorului.
Nu sunt singurul care a observat că într-un penitenciar de minori nu se fac şi cursuri auto. Am ironizat acest lucru, fără să dramatizez, ca alţii, dar aşa ceva poate da o profundă amprentă de fals asupra întregului film. De aici şi acuzele de lipsă de autenticitate, de inspiraţie, de inteligenţă, de imaginaţie, de subţirime a scenariului. Acuze nu tocmai fără temei.
Să-mi explice şi mie cineva, chiar în termenii aceia rigizi, de specialitate, cum se justifică evadarea cu maşina? Pănă atunci răspund eu: dorinţa de spectaculos. Chiar şi aşa, era mult mai veridic şi mai firesc dacă se urca prietenul lui la volan. Am fi considerat că acesta este de mai puţin timp în puşcărie şi a avut când să înveţe să conducă în libertate, chiar dacă nu avea carnet. Dar şi la realizarea filmelor se vede mentaliatea românească: las’ că la ţară merge.

Ce altă interpretare i se poate da filmului „Eu când vreau să fluier, fluier” ?

[Pitbull]

Nu e nimic personal.
Nu suport incoerenta, abulia, tulbureala.
(De exemplu: o listä de afirmatii disjuncte si greu inteligibile, intitulatä "o radiografie corectä", etc.)
(Sau, cum fäcuse Keepy, pe care-l astept înapoi: un sir de negäri ale tuturor calitätilor, strict enuntiative, deloc motivate.)
Atât.
Cine e clar, riguros, competent, will have me on their side - chiar dacä opiniile noastre sunt diametral opuse.

[mirodoni]

Nu vreau să te am de partea mea. Tu vrei să ne ai pe toţi de partea ta. Ar fi plictisitor. Detest unanimitatea, uniformizarea. Îmi aduce aminte de o caricatură a lui Stănescu de pe vremuri. Este vorba de o mulţime de oameni, unul lângă altul, văzuţi de sus. Ici şi colo era câte un cap care depăşea nivelul. Un individ cu un mai venea şi nivela totul.
Vreau să cred că DACĂ cei în cauză ar citi şi ce scriu eu şi ce scrii tu, am avea numai filme foarte bune. Dacă vor citi numai cronici superelogioase nu se vor putea autodepăşi.

Dacă nu era ceva personal, nu-mi ziceai de Liliescu, cum îi zice Băsescu lui Geoană, îmi arătai unde sunt incoerent, adică unde mă contrazic în afirmaţiile mele, nu-mi ziceai de abulie, pentru că e o boală psihică şi mă jigneşti, iar tulbureala n-o mai foloseai nici măcar pentru a forma triada respectivă.
Afirmaţiile mele sunt disjuncte pentru că nu au nimic în comun una cu alta, fiecare se referă la altceva, greu inteligibile nu sunt, iar dacă unele au cumva dublu sens şi nu era clar care vreau să fie predominant, puteai să ceri lămuriri.
Am folosit ironia, dar nu trebuia să o iei în tragic.
Competenţa mea se limitează la cea a unui spectator.

În ce mă priveşte, ai folosit afirmaţii strict enunţiative, deloc motivate, contrar pretenţiilor pe care le ai de la cei care critică filmul şi nu le ai de la cei care îl laudă.

Dacă nu putem discuta despre film, rămâne cum am stabilit.

[Dragomara]

NO, tocmai ce mi-a zis tata - cel care-a văzut deja filmul - că unele cadre au fost filmate pe la Seimeni (o comună din apropriere, de fapt două comune), asta unde se vede foarte bine podul, iar altele la Poarta Albă. În ceea ce mă priveşte cred că am să aştept să văd filmul la HBO. :">

[Pitbull]

M-ai bine
Co-rect!

[foxyroxy]

@ FoxyRoxy
Şi de fapt care e ideea filmului?
Chiar nu te aşteptai să-i spună mamei sale că e curvă?
Nu te aşteptai ca aceasta să-i dea două palme? Sau mai multe?
Nu te aşteptai să-l pălească pe gardian cu scaunul?
Nu te aşteptai să o ia ostatică pe studentă?
Nu te aşteptai ca la un moment dat să se aplece asupra gardianului rănit pentru a-i da ajutor?
Chiar credeai că-i va tăia gâtul fetei?
Nu te aşteptai să ceară maşină ca să evadeze?
Nu te aşteptai să se ţină de cuvânt şi să ofere fetei o cafea, aşa cum a promis?
Nu te aşteptai să se întoarcă la puşcărie după aceea?
Mă mir.
Eu am văzut filmul ca şi cum scenariul ar fi fost scris de mine.
Rămânea doar să-l văd cum a ieşit cap – coadă.
Şi de fapt care e ideea filmului? Cea care ţi-a plăcut ţie m-ar interesa.
Pai poate tu ti-ai dat seama de toate aceste detalii.Eu din prima nu am inteles de ce era asa disperat ca fratele lui sa nu plece in Italia cu mama lui.
Dupa ce a facut-o curva m-am asteptat ca ea sa-l loveasca dar uite ma asteptam ca si el sa o loveasca.
Nu m-am asteptat sa vad ca de la a rupe formularul si a-l lovi pe tipul care era cu fetele de la practica sa ajunga sa loveasca gardianul si sa se baricadeze acolo in incapere.
Si cand l-a lovit pe gardian am crezut ca l-a omorat mai ales ca era baltoaca aia de sange.
Sa evadeze da ma asteptam,dar sa se duca inapoi nu ma asteptam.Eu as fi fugit mancand pamantul mai ales ca stia ce il asteapta.
Dar asta e asa vad eu lucrurile.Nu ma poti convinge de faptul ca filmul a fost prost cum eu nu te pot convinge pe tine ca a fost bun.Deci fiecare cu propria-i parere.
Mi-a placut ideea de a vedea un film despre un tanar care atunci cand vrea sa faca ceva face.Acesta insemnand ca nu-i pasa de consecinte.Ideea libertatii de a face ce vrea intr-o inchisoare unde altcineva hotaraste cand iesi afarain curte si te pune la munci fizice.
Asta am inteles eu din filmul asta si mi-a placut.

[mirodoni]

@ FoxyRoxy

Voiam să nu mai intervin, dar dacă este vorba despre film, cu plăcere.
Mai ales că mi-ai răspuns cu multă sinceritate.

Subiectul filmului este aşa de restrâns, încât din prezentare afli tot ce se va întâmpla în el. De aceea nu m-a surprins nimic. Asta nu înseamnă neapărat un punct în minus. Rămânea de văzut cum se întâmplă.


Nu ma poti convinge de faptul ca filmul a fost prost cum eu nu te pot convinge pe tine ca a fost bun.


În niciun moment nu am afirmat că filmul a fost prost. Am comentat filmul în stilul meu, detaşat, cu ironie, în ciuda cronicilor mult prea elogioase.


(…) filmul este bun, dacă păstrăm ambalajul pe care scrie mare: „Eu când vreau să fluier, fluier” = Eu fac ce vreau indiferent de consecinţe.
Numai că realizatorii şi-au dorit cu totul altceva.



Mi-a placut ideea de a vedea un film despre un tanar care atunci cand vrea sa faca ceva face. Acesta insemnand ca nu-i pasa de consecinte.



(...) tânărul îşi judecă părinţii, dar face aceleaşi greşeli, pentru că tot ca şi ei, el când vrea să fluiere, fluieră, indiferent de consecinţe.


Numai că părerea mea a fost considerată o „tâmpenie absolută”. Şi nu înţeleg de ce, pentră că seamnă foarte bine cu a ta.
Deosebirea este că eu nu văd în tânărul respectiv un erou pozitiv, de urmat, cum îl vezi tu, toţi tinerii care au urmărit filmul, realizatorii filmului şi autorii cronicilor superelogioase.
El avea o responsabilitate, să-şi ocrotească fratele mai mic după ce va ieşi din puşcărie, pentru că pe jurămintele mamei nu putea pune prea mare preţ. Aşa că trebuia să suporte orice şi să nu fluiere când vrea el.
Teoria că viitorul lui şi aşa nu mai conta, şi ca urmare face ce vrea, o dată ce fratele cel mic era la adăpost, nu stă în picioare. Cel puţin nu în acest film. Jurământul mamei nu prezenta nici pe departe o garanţie. .
Valoarea filmului nu se apreciază în funcţie de comportamentul personajelor, dar nu se poate face nici o disociere totală.
Dacă tânărul este tratat ca un personaj iresponsabil, care fluieră exact când nu trebuie, atunci filmul este foarte bun. Totul se susţine. Muncă uşoară, un director foarte înţelegător, care îi rupe raportul contravenţional, dar nu-i dă o permisie, ca la armată, doar pentru că mai erau decât câteva zile până la eliberare, şi totuşi tânărul se revoltă.
Dacă tânărul este tratat ca un erou pozitiv, demn de urmat, filmul nu este bun. Pentru că nu se susţine.

[Ipu]

mirodoni, tu și ceilalți care ați criticat ciudățeniile din scenariul acestui film aveți dreptate și în opinia mea. Motivațiile eroului, dar și pretențiile scenariștilor sunt absurde. Eu... fluier este bun doar pentru nivelul cinematografiei noastre, care produce puține filme și încă și mai puține valoroase. Juriul Berlinalei, care gustă în general poveștile din lumea a treia contemporană, l-a apreciat mai mult pentru regie și pentru originalitate.

O întrebare (de profan) fac și eu: Domnilor producători, din ce material era imitația de fragment de sticlă folosită de protagonist în scena luării de ostatici? Cât de ascuțite erau proeminențele și muchiile ei? A pus ea în vreun fel în pericol viața protagoniștilor?

[foxyroxy]

@ mirodoni
Parerea mea este ca valorea filmului este influentata si de comportamentul personajelor.
Silviu este un tanar care a gresit( este in inchisoare) si greseste din nou luand-o ostatica pe studenta.Este un cerc vicios din care nu poate scapa. El totusi il iubeste mult pe fratele lui asa mult incat a facut ce a facut.Este un personaj pozitiv din punctul meu de vedere nu pentru ca face ce vrea ci pentru ca da dovada de multa dragoste fata de fratele sau.
Pai poate cei ce au citit au citit probabil ce ai scris tu ,nu si ce am scris eu .Pana la urma fiecare cuvant ce il scriem este interpretabil.
Juramantul mamei nu era o garantie,dar Silviu e pusti.Nu cred ca el s-ar fi gandit sa aduca foaie si pix si sa o puna sa scrie ca fratele lui ramane aici in tara..Nu in momentele alea.Asta cred eu.

[Ipu]

Silviu este (...) un personaj pozitiv din punctul meu de vedere.

Și din punctul de vedere al lui Șerban, care declară chiar că l-ar achita pe un infractor distribuit de el în film. Porumboiu și Șerban se cred dincolo de bine și de rău.
Ca o opinie personală, filmul ar fi dat mai mult de gândit dacă ar fi existat victime (inclusiv eroul, care ar fi scăpat astfel de greaua condamnare care se întrevede la finalul filmului), (dar i-ar fi ferit și pe spectatori de sindromul Stockholm, în speță simpatizarea unui criminal care pune în pericol viața unor nevinovați pentru a-și atinge obiectivele lui meschine și ridicole - împiedicarea reunirii mamei cu fiul și tutela unui infractor provenit din universul penitenciar asupra unui minor). Așa cum a fost el realizat, Eu... fluier rămâne o farsă absurdă.

[Windom]

Unii ar trebui sa se uite doar la filme Hallmark ca alea-s sigure: doar inimioare, curcubee si balonase colorate.

[Federico]

Tare ati dori si eu sa stiu cu ce masuri ati cantarit actiunile lui Silviu de ati obtinut un bilant mai mult poztitiv decat negativ si respectiv viceversa. Omul arata egoism, incapatanare, impulsivitate, lipsa de respect pt parinte, iesiri violente etc. dar la fel de incontestabile ii sunt admirabilele: preocupare pt frate, loialitate fata de colegi ( "am dat io vreodata fraiereala ?! " ) , indrazneala, personalite s.a.m.d. Acuma, dupa ce tragem linie, cum se calculeaza suma asta alegebrica? :|

[mirodoni]

@ Ipu


Juriul Berlinalei, care gustă în general poveștile din lumea a treia contemporană, l-a apreciat mai mult pentru regie și pentru originalitate.

Oho! Păi dacă ar fi aşa ar fi excelent. Mă tem însă că filmele noastre ies în evidenţă prin simplitate. Curând, însă, nu vor mai ieşi în evidenţă, pentru că vor fi tot mai multe filme de acest gen.
Consider că regizorul şi-a făcut meseria, dar despre originalitate, în acest caz nu prea putem discuta. Faptul că în loc de pistol sau cuţit, protagonistul ţine în mână un ciob de sticlă nu înseamnă decât că nu e ca în alte filme, nu că a adus ceva nou.
Din ce era ciobul chiar nu are nicio importanţă.

@ FoxyRoxy

Este un personaj pozitiv din punctul meu de vedere nu pentru ca face ce vrea ci pentru ca da dovada de multa dragoste fata de fratele sau.

Dacă ţinea aşa de mult la fratele lui, nu-l abandona doar ca să demonstreze că face ce vrea.

Am stat de vorbă cu un grup de adolescenţi care văzuseră filmul şi erau foarte încântaţi. I-am întrebat dacă nu i-a surprins că Silviu ştia să şofeze. Nici vorbă să-şi fi pus o astfel de problemă. Le plăcuse muzica, cunoşteau versurile, fredonau melodiile. Două fete spuneau că se vor duce să-l vadă a doua oară.
Retrăiau cu mult entuziasm momentul în care protagonistul l-a pocnit pe gardian cu scaunul, fără să-şi pună nicio clipă problema că acela era un om care câştiga cinstit o pâine pentru copiii lui, nu spărgea case şi nu fura lănţişoarele de aur de la gâtul femeilor, cum au făcut actorii amatori din film, pe care îi căina regizorul.

Acestea sunt efectele filmului, nu cele scontate de autori.

@ Federico

Se calculează aşa:
– cu – dă –
– cu + dă –
+ cu + dă +

[Dragomara]

No, tocmai ce l-am văzut. Şi mă bucur enorm că nu am făcut imprudenţa de-a citi ce s-a scris pe aici, drept care l-am putut gusta şi savura fără idei preconcepute (a se citi "sugestii de mari critici" :P). Chiar mi-a plăcut, atât ca scenariu, cât şi ca realizare, mă rog asta nu înseamnă că este un film de mai mult de nota 6! :D

Cu toate că nu am prea empatizat cu Silviu nu mă pot abţine să nu remarc prestaţia de excepţie a lui George Pistereanu. :"> :-*

Mi-au plăcut la nebunie cadrele acelea lungi exact din spatele/ ceafa personajului. Nu m-am plictisit nicio secundă, momentele de tăcere au fost cât se poate de naturale şi de elocvente.

Scenariul nu este unul generos, poate că şi asta a făcut mai uşoară şi cursivă exploatarea lui la maximum.

[Dragomara]

Cât despre caracterul lui Silviu - modul în care acesta este perceput depinde strict de unghiul din care privim, şi mai ales din perspectiva cui privim: mamă, frate, colegi de celulă, psiholog, director de închisoare etc.

Cu toate că nu am empatizat implicit - ceea ce cred că în esenţă nu e chiar atât de inuman - nu pot spune că nu i-am înţeles şi oarecum justificat mai toate gesturile. :"> ;)

[Federico]

@ Federico

Se calculează aşa:
– cu – dă –
– cu + dă –
+ cu + dă +[/QUOTE]

Matematica nu mai e ce era pe vremuri... !
(Cat da -2 cu +3 ? )

[Dragomara]

@ Federico

Se calculează aşa:
– cu – dă –
– cu + dă –
+ cu + dă +

Matematica nu mai e ce era pe vremuri... !
(Cat da -2 cu +3 ? )

+1 (unu) :"> ;) :P

PS: Mirodoni se referea la alt gen de matematică. ;)

[rvn]

hai, mai, nu fiti rai.
este - in cazul asta
si + daca era scenariul lui.

[foxyroxy]

@ Ipu
Silviu este victima mediului in care a trait.( mama plecata in Italia,tatal cred mai mult absent).Tot din opinie personala spun ca nici eu nu as fi vrut ca fratele meu mai mic de care am avut grija sa se intoarca la mama care l-a abandonat si de la care m-as fi asteptat sa il faca pachet si sa-l intoarca in Romania.

@ mirodoni
Era disperat.Era inchis si mama lui urma sa plece foarte curand.Permisie nu i s-a dat sa mearga acasa.N-a stiut ce sa faca.A ales.O decizie nefericita care nu i-a facut bine.Dar in momentul disperarii ratiune se pierde.Ti s-a parut neobisnuit ca el stia sa conduca? Pai cunosc persoane care stiu sa conduca dar nu au carnet de conducere pentru ca inca nu au varsta necesara..Fiecare generatie se schimba.Crezi ca filmul este destinat numai pentru o anumita categorie?Adolescenti?Te intreb pentru ca ai mentionat ca ai vorbit cu un grup de adolescenti si nu am inteles la ce te referi.


Silviu imi pare a fi genul de om care desi a gresit si greseste este un om bun.Sa-si respecte un parinte care l-a lasat singur atunci cand avea cea mai mare nevoie? E parinte doar cu numele.Calitati si defecte toti avem.Cum decizi daca e un personaj pozitiv sau negativ?.Depinde de perspectiva fiecaruia.

[Pitbull]

:) Foxyroxy, esti ca o încrucisare între celebrul copil din "Hainele noi ale împäratului" si nu mai putin faimosul Galileo! (Dac-ar fi sä inversäm putin fabula.)
Cârcoteii: "Fluierul e gol!"
Foxyroxy: "E pur si muove!"
:D

[djinjis]

"mama plecata, iar tatal absent" ce motto potrivit discutiilor de aici.
'nam vaz filmul si 'nam degand. intreb. scandalul e starnit de faptul ca ma-sa vre sa-l ia pe ala mic in Italia unde il paste pericolul sa fie abandonat si sa revina la starea de agregare initiala, adica de far' de ma-sa? iar personajul lui Pispireanu a avut grija de frate-sur din parnaie, de unde, in urma scandalului, va insista sa-l 'grijeasca in continuare? Acpectul asta mi-e inca confunz.

[Dragomara]

@Pitbull - ţi-am citit cronica, şi m-am amuzat un picuţ din următoarele motive:
- nu cred că Silviu va primi mai mult de 2 ani pentru ceea ce făcut (cotonogirea gradianului, luarea de ostatici şi "părăsirea" închisorii) - nu ştiu cum ai calculat tu de ai ajuns la... 20 ani! :D
- alegerea Clarei Vodă pentru rolul mamei lui Silviu mi se pare cam nereuşită, blondul acela ieftin (nici nu ştiam că există astfel de tipuri de blond! :P) nu a reuşit să-i sporească vulgaritatea,
- însă cea care nu m-a convins absolut deloc e una dintre tinerele actriţele apreciate de tine, şi anume Ana (Ada Condeescu), şi acum mă refer mai ales la scena în care a fost luată ostatic, şi la cele care i-au urmat. Nu am simţit nicio secundă că expresiile ei faciale exprimă teamă sau frică de moarte etc., mi s-a părut că tipa a pozat doar, şi asta absolut submediocru.

[Ipu]

Din ce era ciobul chiar nu are nicio importanţă.

Mi s-a părut extrem de real. Mă întreb dacă e cumva cineva pe aici care a făcut parte din echipa filmului și ar putea să satisfacă această curiozitate a mea.

Silviu este victima mediului in care a trait.

Dar ăsta nu e un motiv ca el să se răzbune pe oameni nevinovați, să-i sechestreze, să le pună viața în pericol, să violenteze grav un om al legii (care, oricât l-ați urî, face, prin existența lui, ca voi să puteți ieși din case fără a fi nevoie să purtați arme). E absurd să țineți cu infractorii chiar mult dincolo de garanțiile pe care le dau realizatorii (că tot voia Șerban să devină chezaș pentru hoțul ăla, „victimă a mediului”, cum spuneți voi).

( mama plecata in Italia,tatal cred mai mult absent). Tot din opinie personala spun ca nici eu nu as fi vrut ca fratele meu mai mic de care am avut grija sa se intoarca la mama care l-a abandonat si de la care m-as fi asteptat sa il faca pachet si sa-l intoarca in Romania.

(Re-)vedeți Francesca, (re-)vedeți Offset, (re-)vedeți Niki Ardelean (toate, filme tratând problema emigrației) și veți înțelege singuri de ce echipa lui C.P. e peste cea a lui C.M. Dacă v-aș explica eu, ați disprețui adevărul numai pentru că e exprimat de mine.

Vedeți filmul nemțesc câștigător al ultimului premiu omolog Fluierului la Veneția, Taverna lui Akin (care are premiera în România vinerea viitoare), și veți avea o revelație în legătură cu diferența dintre cinematografia românească și cinematografia europeană. „Ei” pot să impresioneze și fără să se ia în serios cu ostentație gravă așa cum tot fac ai noștri („cât s-o mai putea”, vorba unui personaj din Patul conjugal).

[mirodoni]

@ FoxyRoxy

(…) Permisie nu i s-a dat sa mearga acasa.
(…)cunosc persoane care stiu sa conduca dar nu au carnet de conducere pentru ca inca nu au varsta necesara.
(…)ai mentionat ca ai vorbit cu un grup de adolescenti si nu am inteles la ce te referi.

Mă refeream la faptul că au privit cu foarte multă superficialitate filmul.
Persoanele pe care le cunoşti nu au stat la puşcărie de la 14 ani, au avut când să înveţe să conducă.
Puşcăriile nu dau permisii, că n-ar mai fi puşcării, ar fi armată.
Se poate ieşi provizoriu „pe caz de boală”, dar e valabil pentru barosanii care „nu suportă detenţia”. Intrăm în alt domeniu.
Eu îl înţeleg pe Silviu că e om şi greşeşte, dacă îl accept sau nu, e altă poveste.
Aici este vorba de superficialitatea sceanriştilor care, cum am mai spus, subestimează inteligenţa spectatorului.
Mi-aduc aminte un singur film românesc la care nu am avut ce să comentez în acest stil: MOARTEA DOMNULUI LĂZĂRESCU.

Acuma, dupa ce tragem linie, cum se calculeaza suma asta alegebrica?

Dacă ai spus de algebră, discutăm de semne. Dacă spuneai de aritmetică, discutam de numere. Văd că supralicitezi.
Dacă omori 2 oameni, nu mai are nicio importanţă că ai salvat 3. Tot la puşcărie ajungi.
Despre asta discutam.

Am primit de la RVN nişte avertismente să nu mă pun cu Pitbull. Am întrebat-o cine este, dacă mă cunoaşte, şi nu mi-a răspuns. Poate îmi spune altcineva. Văd că stabileşte pe cine să ajute Pitbull să devină scenarist profesionist, adică pe Neuptolem.
Keepwalking îi reproşa lui Pitbull că s-a înconjurat de gâsculitze. Constat că s-a înconjurat de căţei.
Apropo!
Ştie cineva de ce nu mai apare motanul meu care boxa?
Dacă pun şi eu un căţeluş, se poate? Unul mic, blând, supus...

[Pitbull]

- nu cred că Silviu va primi mai mult de 2 ani pentru ceea ce făcut (cotonogirea gradianului, luarea de ostatici şi "părăsirea" închisorii) - nu ştiu cum ai calculat tu de ai ajuns la... 20 ani! :D
N-am calculat, cä nu-s jurist. Am aflat, de la Pistereanu si Mitulescu, în timpul discutiilor de la forumeeting. O stiau direct de la sursä (de la consilierii juridici cu care lucraserä.)

[Dragomara]

- nu cred că Silviu va primi mai mult de 2 ani pentru ceea ce făcut (cotonogirea gradianului, luarea de ostatici şi "părăsirea" închisorii) - nu ştiu cum ai calculat tu de ai ajuns la... 20 ani! :D
N-am calculat, cä nu-s jurist. Am aflat, de la Pistereanu si Mitulescu, în timpul discutiilor de la forumeeting. O stiau direct de la sursä (de la consilierii juridici cu care lucraserä.)
Dă-mi voie să rămân la părerea mea. Oricum, am să mă interesez, aşa ca fapt divers. :P Ar fi totuşi interesant de aflat ce anume făcuse Silviu, pentru ca, minor fiind, să se pricopsească cu o condamnare de 4 ani.

[Pitbull]

Parcä tin minte cä participase la o tâlhärie sau spargere cu violentä... S-a vorbit si despre asta, dar nu mai stiu sigur...

[Dragomara]

Cum decizi daca e un personaj pozitiv sau negativ?
Simplu: faci o listă în care treci calităţile şi defectele tipului, după care începi să cântăreşti, sau numeri, vb cuiva.

Din punctul meu de vedere Silviu este un personaj negativ; foarte pe scurt am să spun şi de ce:

- cu toate că avea un tată cu care ar fi tb.să se consulte în problemele vieţii şi nu numai, cu toate că avea un frate mai mic de care ar fi tb să aibă grijă (unde mama lor îi părăsise, plecând în Italia), cu toate că avea un minim necesar subzistenţei (dacă nu mai mult - unde mi-s absolut convinsă că mama le trimitea banii) el s-a apucat de furat - bănui, unde totuşi 4 ani pentru furt pentru un minor mi se pare absolut incredibil.

- dacă şi-ar fi iubit cu adevărat fratele ar fi făcut tot posibilul să rămână lângă el, sau ar fi stat liniştit până se elibera. Scena aia în care îi reproşează mamei că el l-a crescut pe Marius e de-a dreptul hilară. No, hai să ne gândim un pic: când a făcut asta?! Între 2 spargeri, şi eventual între câţiva ani de detenţie, sau când?! Când Marius era bebel şi i-a schimbat pampers-ul, sau când?!

- de asemenea mi s-a părut exagerat reproşul făcut mamei, cel cum că ea i-a distrus viaţa. Ştiu atâtea familii în care unul dintre părinţi (de multe ori mama) e plecat, cu anii, la muncă-n străinătate, iar respectivii copii nu au devenit delicvenţi sau infractori, dimpotrivă. Trecând peste modul îi care i se adresează mamei nu pot să nu constat că Silviu o face NUMAI pe ea responsabilă pentru propria-i ratare. Din câte am înţeles eu din film mama nu şi-a abandonat şi uitat fiii.
etc.
-----

Am citit doar în diagonală, dar tot nu m-am putut abţine să nu remarc că acest film nu are nicidecum o morală autentică (am vrut să scriu valoroasă), şi că el nu are cum şi mai ales de ce să-i schimbe pe actualii deţinuţi, filmul este doar povestea unui puşti care a făcut încă o alegere greşită, şi da, există tot atâtea scuze (circumstanţe atenuante) câte capete de acuzare, drept pentru care afirm acum că îl înţeleg pe Silviu, însă nu pot empatiza cu el, din păcate.

[Ipu]

Cum or putea spectatorii să vadă un erou în cel care se lasă scuipat și umilit de niște sub-oameni, pentru ca apoi să se răzbune pe oamenii liberi și nevinovați. De ce n-a luat eroul ostatici dintre deținuți? (Păi, pentru că tensiunea dramatică avea nevoie de bi-polaritatea Silviu - studentă, o să spună specialiștii)
Șerban a profitat de buna credință a spectatorilor și i-a fraierit, ce să mai! Cu asta se ocupă banda lui C.M. (ca și banda celuilalt C.M. medaliat și premiat). Dacă tot ceea ce atinge C.P. e aur, produsele ăstora sunt toate fal-se! Fal-se! Hai, înjurați-mă!

[Dragomara]

Am primit de la RVN nişte avertismente să nu mă pun cu Pitbull. Am întrebat-o cine este, dacă mă cunoaşte, şi nu mi-a răspuns. Poate îmi spune altcineva.
.....
Keepwalking îi reproşa lui Pitbull că s-a înconjurat de gâsculitze.
PS: da'te rog să nu-i spui că ştii de la mine. :"> :P
PS1: în ceea ce mă priveşte, dacă aş fi avut aripi aş fi zburat demult.O:-) 8->
PS2: ai un mod foarte antiartistic (scuze cuvântul, ştiu că e dur, dar nu găsii altul) de-a percepe şi asimila filmul, ca să mă înţelegi mai uşor: e ca şi cum ai vâna şi ucide constant Magia într-un joc video. :D

[Federico]

Cum or putea spectatorii să vadă un erou în cel care se lasă scuipat și umilit de niște sub-oameni, pentru ca apoi să se răzbune pe oamenii liberi și nevinovați.
!
Nu exista legatura de cauzalitate intre partile despartite de virgula din fraza asta. Din contra, tipul se lasa umilit, si se infraneza de la a actiona conform bunelor maniere din gaura aia neagra, si actioneaza rational - isi sacrifica demnitatea gandindu-se la soarta fratelui, si chiar si fara pusti, ar fi fost stupid sa puna cateva zile de chin mai presus de cateva luni sau ani de libertate.

De ce n-a luat eroul ostatici dintre deținuți? (Păi, pentru că tensiunea dramatică avea nevoie de bi-polaritatea Silviu - studentă, o să spună specialiștii)
Pt ca politia nu ar fi dat doi bani pe viata unui detinut si ii impusacau pe amandoi daca era nevoie, logic. In plus, din cate mi s-a parut mie el vroia si sa ramana singur cu fata cateva clipe, si mai e posibil ca inivitatia la cafea sa fi fost premeditata. :D

[Floydman]

- nu cred că Silviu va primi mai mult de 2 ani pentru ceea ce făcut (cotonogirea gradianului, luarea de ostatici şi "părăsirea" închisorii) - nu ştiu cum ai calculat tu de ai ajuns la... 20 ani! :D
N-am calculat, cä nu-s jurist. Am aflat, de la Pistereanu si Mitulescu, în timpul discutiilor de la forumeeting. O stiau direct de la sursä (de la consilierii juridici cu care lucraserä.)


luarea de ostatici e o infractiune deosebit de grava indiferent unde se petrece si in ce context. e din familia faptelor/actiunilor de terorism.

[Dragomara]

luarea de ostatici e o infractiune deosebit de grava indiferent unde se petrece si in ce context. e din familia faptelor/actiunilor de terorism.
Te rog nu uita contextul în care s-au luat aici ostatici. ;) :P

[Pitbull]

Ai dreptate, C.M., tocmai asta e - CONTEXTUL!
Nu stiu sigur (Floyd, ca avocat, ne va lämuri cu precizie), dar cred cä e un context extrem de agravant, în urmätoarele conditii:
- antecedente penale;
- pedeapsä în curs de ispäsire;
- indisciplinä, nesupunere fatä de autoritatea penitenciarä;
- lovirea stagiarului;
- lovirea violentä a unui gardian în exercitiul functiuni ränirea lui gravä, cu punerea vietii în pericol;
- luarea unei ostatice, cu punerea vietii ei în pericol;
- evadare.
- ...si cred cä or mai fi.

Altfel spus, un ditamai pachetul de circumstante agravante.

(Pentru mai târziu, pritocesc un comentariu la discutia extrem de amuzant-atotstiicioasä desfäsuratä recent aici, dar deocamdatä astept s-o lämurim pe asta cu noua condamnare.)
Ia zi, Floydule, cum îi?

[Ipu]

Cum or putea spectatorii să vadă un erou în cel care se lasă scuipat și umilit de niște sub-oameni, pentru ca apoi să se răzbune pe oamenii liberi și nevinovați.
!
Nu exista legatura de cauzalitate intre partile despartite de virgula din fraza asta. Din contra, tipul se lasa umilit, si se infraneza de la a actiona conform bunelor maniere din gaura aia neagra, si actioneaza rational - isi sacrifica demnitatea gandindu-se la soarta fratelui, si chiar si fara pusti, ar fi fost stupid sa puna cateva zile de chin mai presus de cateva luni sau ani de libertate.

Nu de cauzalitate, ci de coordonare copulativă (de adunare a două expresii de același semn, că vorbea cineva de algebră). Erou e cel care, dimpotrivă, ia partea celor cinstiți în detrimentul răufăcătorilor. În fine, ăsta e numai un exemplu. Ce voiam eu să spun e că filmul are mari probleme de argumentare logică și etică. Atunci când pleci de la premise false, când ai în minte o idee care nu corespunde realității, ești în pericol iminent ca, pentru a-ți îndeplini obiectivul, să te încurci în erori.
Scenariul, cu umilirea lui Silviu de către toți (colegi, director, gardieni, mamă), mai puțin studentă, nu justifică logic și moral escaladarea din ultima treime, cu sechestrarea stagiarei. Personal, m-ar fi mișcat să constat existența unei relații de camaraderie între Silviu și unii dintre colegi, sau măcar între el și Ursu. Cât de uman e un deținut care nu are prieteni în pragul eliberării după patru ani de închisoare. Silviu are, asemeni lui Țugurlan al lui Preda, un simplu țuțer rezoneur, tâmp și inofensiv.

De ce n-a luat eroul ostatici dintre deținuți? (Păi, pentru că tensiunea dramatică avea nevoie de bi-polaritatea Silviu - studentă, o să spună specialiștii)
Pt ca politia nu ar fi dat doi bani pe viata unui detinut si ii impusacau pe amandoi daca era nevoie, logic. In plus, din cate mi s-a parut mie el vroia si sa ramana singur cu fata cateva clipe, si mai e posibil ca inivitatia la cafea sa fi fost premeditata. :D

...ți de tensiune erotică.
E absurd. Ce cafea? Premeditare există, dar nu e premeditarea personajului, ci a scenariștilor, care introduc tot soiul de mici amănunte ca să le iasă rezultatul preconizat (care, repet, e fals).
Întreba cineva de ce nu îi explică eroul șefului de penitenciar situația sa. Păi, i-o explică. De ce nu-i explică directorul lui Silviu situația în care se află și mai ales ce-l așteaptă la capătul escapadei lui nebunești. Aici nu e vorba de mine, care mă rugam cu vreo două săptămâni în urmă de o colegă să retragă insultele adresate unui administrator și îi promiteam să intervin chiar să fie iertată, ci e vorba de un profesionist care putea să-l dezarmeze imediat pe sechestrator, numai amintindu-i de viitorul lui și al fratelui lui.
Dar mă opresc aici; nu vreu să mai discut despre erorile scenariului și despre licențe dramatice, ca să nu mi se spună că sunt superficial. Problema nu o reprezintă, din păcate, detaliile acestui film, ci ideea greșită de la care pornește - formularea unui corolar aberant pentru imperativului categoric din Critica rațiunii practice întru forma: „Când scopul acțiunilor tale este umanitatea, mijloacele nu mai contează.”

[Ipu]

Ai dreptate, C.M., tocmai asta e - CONTEXTUL!

Eu când am scris de cei doi „C.M.” mă refeream la cunoscuții (și îndrăgiții) cineaști-producători. Să nu fiu înțeles greșit. Iar „C.P.” nu se referă la tânărul cu tată fost-arbitru.

[Pitbull]

Stiu, te-ai referit la Cätälin Mitulescu si la Cristian Mungiu, apoi la Cristi Puiu, nu la Corneliu Porumboiu.
Eu prin C.M. mä adresez Dragomarei, care obisnuieste sä-si räneascä unii prieteni la fel de crud si gratuit ca mica ei femelä de papagal, care si-a ucis bärbätusul (de unde i s-a tras si porecla: Criminala Micä).

[Ipu]

Știu, știu, e vorba de un joc de cuvinte care pleacă de la cele două prenume ale prietenei tale. Eu am făcut precizarea pentru ceilalți forumiști.

Nu-i acuz pe cei doi regizori-producători de rea-credință. Dimpotrivă, l-am suspectat multă vreme pe cel pe care l-am lăudat că ar fi de o calitate umană inferioară celor doi, mai ales după filmul ăla (sau ca în filmul ăla) al lui în care unul dintre eroi (negativ, ce-i drept) îi judeca pe colaboratori, dar și pe oameni în general, după reflexele lor digestive.

[Pitbull]

Da' zi-le pe sleau - ce atâtea rebusuri...?
Parc-ai fi în "Trio Ra-ta-ta", când la un moment dat au experimentat cum ar fi sä nu mai dea nume, ci s- vorbeascä la modul semi-abstract - de-a iesit asa (pe ritm de tango):

"Când ci... ne-va, de un-de-va,
A zis de-alt-ci.. ne-va ce-va..."

(Apropo, mai stii "Trio Ra-ta-ta"?)

[Ipu]

M-am temut să nu ajung iar în colimatorul unor oameni care nu înțeleg ce înseamnă estetică, moralitate, responsabilitate auctorială, dar care de-abia așteaptă să mă înjure, și m-am ascuns după pomii ăia din livadă. Ei, care? Ăia de-i văruiau băieții ăia în stare de semi-detenție!

[Pitbull]

Nu nu - färä jumätäti de mäsurä! Sau zici, sau nu zici!
(O singurä exceptie: când ambiguitatea nu e temätoare, ci conotativä! Am în vedere scamatoria mea de-acum o lunä trecute fix, când am folosit acronimele M.M. si C.C. - reprezentând douä personaje fictive dintr-un proiect actual al meu - iar un fraier a muscat momeala si a dezläntuit ditamai scandalul; pentru cine-i curios: personajele respective se numesc: Mirela Manole si Carla Corfanta - nici o legäturä cu "Carol Corfanta", desi recunosc o inspiratie de tip strict fonetic.)
Inchis paranteza. Deci:
1) Cine, ce si cum?
2) Mai stii "Trio Ra-ta-ta"?

[Ipu]

A fost o joacă inconștientă. Totul a pornit de la asemănarea inițialelor lui Mitulescu și Puiu, după care mi-am dat seama că Mungiu are aceleași inițiale cu primul. În final, am realizat că și Porumboiu ar putea fi implicat în jo(a)c(ă). Lumea și-a dat seama despre cine vorbeam, pentru că am dat amănunte suficiente.
Scuze, nu cunosc trio(let)-ul formidabil de care pomenești.

[Pitbull]

Era format din Vasilica Tastaman, Stefan Tapalagä si Dumitru Rucäreanu, si prezenta cuplete si scenete satirice la TV, la Album Duminical. Cântecelul lor introductiv gräia:

Ra-ta-ta-ta-ta este un trio
Care cu brio
Vä spune tot ce este nou!
Ra-ta-ta-ta-ta adunä glume,
De pe la lume
Si le aduce-n studiou!

Irezistibil,
Incoruptibil,
Foarte sensibil,
La orice pas,
Prin parafrazä
Vä relateazä
Duminica dup-amiazä!

Ra-ta-ta-ta-ta, în consecintä,
Cu elocintä,
Cât de curând va reveni!
Ra-ta-ta-ta-ta, cu-o melodie,
Si-o ironie,
Sä punä punctele pe i!

[Ipu]

Îi știu pe cei trei, cred că i-am văzut și cântând împreună, dar numele trio-ului nu-mi spune nimic. Primii doi știu că s-au prăpădit; „telegenicul” mai trăiește?

[Pitbull]

Nea Titi? Socot cä da.
Am jucat cu el si cu Jean Constantin într-o secventä din "Am o idee", da' au täiat-o la montaj - firesc, era complet în plus; idei crete d-ale lui Alecu, improvizate pe platou.

Gata, back on topic.
Nea Floydule! Mai vine, nene, consultanta aia juridicä, sau acum aleargä dupä ea cu satâru' prin ogradä...?

[mirodoni]

Originally Posted by mirodoni:
Am primit de la RVN nişte avertismente să nu mă pun cu Pitbull. Am întrebat-o cine este, dacă mă cunoaşte, şi nu mi-a răspuns. Poate îmi spune altcineva.
.....
Keepwalking îi reproşa lui Pitbull că s-a înconjurat de gâsculitze.
PS: da'te rog să nu-i spui că ştii de la mine.
PS1: în ceea ce mă priveşte, dacă aş fi avut aripi aş fi zburat demult.
PS2: ai un mod foarte antiartistic (scuze cuvântul, ştiu că e dur, dar nu găsii altul) de-a percepe şi asimila filmul, ca să mă înţelegi mai uşor: e ca şi cum ai vâna şi ucide constant Magia într-un joc video.


Dragomara, cui te adresezi, că nu se înţelege.

[Dragomara]

Originally Posted by mirodoni:
Am primit de la RVN nişte avertismente să nu mă pun cu Pitbull. Am întrebat-o cine este, dacă mă cunoaşte, şi nu mi-a răspuns. Poate îmi spune altcineva.
.....
Keepwalking îi reproşa lui Pitbull că s-a înconjurat de gâsculitze.
PS: da'te rog să nu-i spui că ştii de la mine.
PS1: în ceea ce mă priveşte, dacă aş fi avut aripi aş fi zburat demult.
PS2: ai un mod foarte antiartistic (scuze cuvântul, ştiu că e dur, dar nu găsii altul) de-a percepe şi asimila filmul, ca să mă înţelegi mai uşor: e ca şi cum ai vâna şi ucide constant Magia într-un joc video.


Dragomara, cui te adresezi, că nu se înţelege.
Maică-mii, că ea postase din contul tău. ;) :D

[rvn]

mirodoni, de data asta ai dat de dracu'.,,chiar ti-ai gasit nasul,sa stii.

[Dragomara]

cred cä e un context extrem de agravant
Ba io cred tocmai contrariul deoarece:

- e foarte tânăr, mai exact inconştient, nerăbător şi impulsiv,
- e la prima abatere,
- directorul îi se refuzase o permise (ăăăă... nu ştiam că aşa ceva este posibil în puşcărie :-O ),
- mama urma să-i ia fratele în Italia, împotriva voinţei lui (a lui Silviu), şi ăsta a fost singurul mod în care el s-a priceput să i se împotrivească
- se îndrăgostise la prima vedere de studenta la sociologie, şi era conştient că chiar dacă ar fi fost în libertate nu ar fi avut nicio şansă ca sentimentele să fie reciproce

etc.

[rvn]

No, tocmai ce l-am văzut. Şi mă bucur enorm că nu am făcut imprudenţa de-a citi ce s-a scris pe aici, drept care l-am putut gusta şi savura fără idei preconcepute (a se citi "sugestii de mari critici" :P). Chiar mi-a plăcut, atât ca scenariu, cât şi ca realizare, mă rog asta nu înseamnă că este un film de mai mult de nota 6! :D

Cu toate că nu am prea empatizat cu Silviu nu mă pot abţine să nu remarc prestaţia de excepţie a lui George Pistereanu. :"> :-*

Mi-au plăcut la nebunie cadrele acelea lungi exact din spatele/ ceafa personajului. Nu m-am plictisit nicio secundă, momentele de tăcere au fost cât se poate de naturale şi de elocvente.

Scenariul nu este unul generos, poate că şi asta a făcut mai uşoară şi cursivă exploatarea lui la maximum.

sunt de aceeasi parere,mai putin nota.as zice un opt, opt si ceva.

[Dragomara]

Mă gândeam acum că principalul motiv pentru care mi-a plăcut acest film a fost sinceritatea deciziilor lui Silviu, cel are s-a manifestat conform vârstei sale foarte tinere, a lipsei de experienţă, a nerăbdării, tupeului şi inconştienţei. Un Silviu raţional, calculat, meditativ şi respectuos nu prea m-ar fi atras, unde el nu ar fi fost deloc credibil.

Mi-au mai plăcut mult falsa smerenie degajată de Silviu prin poziţia capului mult aplecat-n faţă, cu ochii-n pământ, şi expresia interogativă şi totodată tâmpă pe care i-o dădeau chipului sprâncenele mereu ridicate. Din foarte multe puncte de vedere Silviu e un puşcăriaş tipic.

[hellsteed]

Cati puscariasi a(t)i cunoscut ? Fac trimitere la sintagma "puscarias tipic''.

[mirodoni]

Originally Posted by mirodoni:
Originally Posted by DRAGOMARA:
Originally Posted by mirodoni:
Am primit de la RVN nişte avertismente să nu mă pun cu Pitbull. Am întrebat-o cine este, dacă mă cunoaşte, şi nu mi-a răspuns. Poate îmi spune altcineva.
.....
Keepwalking îi reproşa lui Pitbull că s-a înconjurat de gâsculitze.
PS: da'te rog să nu-i spui că ştii de la mine.
PS1: în ceea ce mă priveşte, dacă aş fi avut aripi aş fi zburat demult.
PS2: ai un mod foarte antiartistic (scuze cuvântul, ştiu că e dur, dar nu găsii altul) de-a percepe şi asimila filmul, ca să mă înţelegi mai uşor: e ca şi cum ai vâna şi ucide constant Magia într-un joc video.

Dragomara, cui te adresezi? Că nu se înţelege...
Maică-mii, că ea postase din contul tău.

Dacă te adresezi mamei tale, atunci m-am lămurit. Am să-i transmit.
Altfel nu înţelegeam ce legătură au gâsculiţele lui Keepwalking cu modul meu de a percepe şi asimila un film. Credeam că te referi la modul lui de a percepe şi asimila un film, care constat că e total diferit de al tău. În timp ce părerea mea coincide la fix cu a ta, de la percepţia lui Silviu ca erou negativ, până la amănunt, cum ar fi mirarea că din puşcărie poţi obţine o permisie de o zi, când foarte simplu era s-o aducă pe mama lui la puşcărie, că era la doi paşi.

Să ştii că eu sunt acelaşi MIRODONI, chiar dacă mi-au alungat ăştia motanul acela blând, care doar se prefăcea că boxează, ca să-i întărâte pe unii care nu suportă pisicile.
Tu, însă, nu pari a fi aceeaşi DRAGOMARA care sărea la beregata lui Pitbull. Ba se pare că te-ai simţit inclusă printre gâsculiţele lui. Dar remarca era a lui Keep, nu înţeleg de ce sari la gâtul meu, şi ce caută remarca respectivă într-un citat adresat mie şi mamei tale.
Că n-ai aripi şi nu poţi zbura, e clar.

(...) tânărul îşi judecă părinţii, dar face aceleaşi greşeli, pentru că tot ca şi ei, el când vrea să fluiere, fluieră, indiferent de consecinţe.


(…) filmul este bun, dacă păstrăm ambalajul pe care scrie mare: „Eu când vreau să fluier, fluier” = Eu fac ce vreau indiferent de consecinţe.
Numai că realizatorii şi-au dorit cu totul altceva.


Dacă tânărul este tratat ca un personaj iresponsabil, care fluieră exact când nu trebuie, atunci filmul este foarte bun. Totul se susţine. Muncă uşoară, un director foarte înţelegător, care îi rupe raportul contravenţional, dar nu-i dă o permisie, ca la armată, doar pentru că mai erau decât câteva zile până la eliberare, şi totuşi tânărul se revoltă.
Dacă tânărul este receptat ca un erou pozitiv, demn de urmat, filmul nu este bun. Pentru că nu se susţine.


Originally Posted by mirodoni:
Dar eu sunt de acord că poţi rămâne perplex şi în faţa unui ou încondeiat căt blocul, dar şi în faţa unuia cât bobul de orez. Numai că nu poţi picta bobul cu trafaletul, iar analiza se face cu microscopul. Pe de altă parte, entuziasmul nu trebuie să te împiedice să vezi şi fisurile.
Mi-a plăcut comparaţia asta, şi punctele de vedere ale lui Mirodoni.

[Dragomara]

@Mirodoni - nu ştiu cum scrii, şi acum mă refer la scenariile tale, însă constat că de citit citeşti al dracului de prost, tată, sau mai pe scurt: pricepi foarte greu, sau deloc. :"> ;) :D

Revin mai pe seară să-ţi explic ce-am vrut să-ţi zic. :|

[Pitbull]

cred cä e un context extrem de agravant
Ba io cred tocmai contrariul deoarece:

- e foarte tânăr, mai exact inconştient, nerăbător şi impulsiv,
- e la prima abatere,
- directorul îi se refuzase o permise (ăăăă... nu ştiam că aşa ceva este posibil în puşcărie :-O ),
- mama urma să-i ia fratele în Italia, împotriva voinţei lui (a lui Silviu), şi ăsta a fost singurul mod în care el s-a priceput să i se împotrivească
- se îndrăgostise la prima vedere de studenta la sociologie, şi era conştient că chiar dacă ar fi fost în libertate nu ar fi avut nicio şansă ca sentimentele să fie reciproce

etc.
Recunoscând cä sunt bâtä în materie de drept penal, presupun totusi cä toate considerentele de mai sus sunt strict umanitare, neavând nici cea mai micä relevantä juridicä.
...Dar sä nu ne pripim. Uite-acus vine Floyd de pe coclaurile pe unde umblä creanga (nu Ion!) si ne dumireste.

[Dragomara]

Recunoscând cä sunt bâtä în materie de drept penal, presupun totusi cä toate considerentele de mai sus sunt strict umanitare, neavând nici cea mai micä relevantä juridicä.
...Dar sä nu ne pripim. Uite-acus vine Floyd de pe coclaurile pe unde umblä creanga (nu Ion!) si ne dumireste.
Poa'să vină, da'io una nu cred că el e avocat, sau cel puţin nu unul pe a cărui părere să mă pot baza - spun asta ŞI pentru că nu-l cunosc. :D ;) Părerea Deleted-ei ar fi interesant de aflat. :"> :P

[Pitbull]

Floyd ESTE avocat - si pe mine însumi m-a reprezentat, într-un proces din 2004. Are si cunostinte de drept penal.
Dar, desigur, Deleted era expertä în drept constitutional, deci cred cä ne-ar fi putut dumiri mult mai precis; päcat cä ne-a päräsit.

[Dragomara]

Aşa o fi, tu ştii cel mai bine, dar să bagi luarea de ostatic din "Eu când vreau să fluier, fluier" în aceeaşi oală cu un act terorist, cum ar fi de ex. deturnarea unui avion, mi se pare mai mult decât un cretinism! :D :(
Îmi cer scuze pe acestă cale că trec peste părerea avocaţilor care au descoperit Netul, forumurile şi Messenger-ul la Primăria Capitalei. Admir totuşi lectura din... Codul Penal. ;) :P

[rvn]

Drago, nu e cazul sa jignesti. Floyd, chiar stie ce spune! Doar n-o fi pazit curca in facultate.In patru ani s-o fi lipit ceva de el.
Si pana la urma, ce mare scofala cu chestia asta? Mie, mi se pare mai putin importanta.
Oricum, teoretic, are viata ratata.
Ce mai conteaza inca o pedeapsa in plus, atata vreme cat societatea nu-i ofera alternativa pentru a se reintegra?Cati fosti puscariasi de teapa acelora din film ati vazut sa aiba o casa,un serviciu si o familie dupa ce si-au terminat perioada de detentie?
Furia pe care o simte fata de mama lui este mult prea adanca.Neputinta acesteia de a-i creste si a tina unita familia, a facut ca Silviu sa ajunga unde a ajuns.El incearca cu disperare sa se rupa,tocmai d-aia vrea ca fratele lui sa nu plece.Ar fi ca o amara razbunare pentru el.

[Dragomara]

...
Nu vreau să fac opinie separată, dar cartegoric lui Marius i-ar fi mai bine lângă o mamă într-o continuă căutare - ca să folosesc un eufemism - a bărbatului ideal, dar totuşi lângă el (Marius), decât lângă un frate absent fost / actual puşcăriaş.

Am fost oarecum dezamăgită că nu a observat nimeni asta. Silviu nu este capabil să aibă grjă de el însuşi, darmite de frate-su. :D :(

[Dragomara]

Cum spui tu, da'totuşi aş fi preferat să mi-o spui din contul tău oficial.

@Moderatorii mai mereu adormiţi :D - verificaţi IP-ul ăsta, vb. vine! :)) ;)

De la mie se vede cam aşa
1) Eufrosin
2) Eufrosin
3) Mirodoni
4) Restul lumii.... ;) :P :))

[rvn]

de la mine se vede numai asa:
de - infinit la + infinit, mirodoni.
12 logari=12 postari, numai pentru topicul asta.
drago,"nasucul" tau ce-a adulmecat? ma dezamagesti daca nu descoperi tot "arborele genealogic".

[mirodoni]

@ DRAGOMARA
Eu ştiu să citesc, dar cum zici tu, nu pricep. N-am cum, pentru că tu nu ştii să scrii. Pot să fac unele asocieri între aripi şi gâşte, între gâşte şi Keep, că el a scris, dar între toate acestea şi mine, nu am ce legătură să fac.
Îmbârligătura cu vânarea şi uciderea constantă, de ce nu variabilă, a Magiei într-un joc video n-am cum s-o pricep, pentru că n-am jucat în viaţa mea şi chiar detest jocurile video. Caută altă figură de stil.

Ai promis că vei reveni să-mi explici ce ai vrut să zici, dar se pare că nici tu nu mai pricepi ce ai vrut să zici.

Nu ştiu cine este ZXCVBNM, dar credeam că ai minimum de inteligenţă să-ţi dai seama cât de cât cine sunt şi că eu nu procedez ca tine. Pentru că nu am de ce.

scuze, dar nu mã pot abţine, tu chiar eşti prost!!
între noi fie spus n-ai idee cât eşti de binevenit, le îngroşi doar rândurile.

adesea mi-e ruşine pentru tembelismele pe care le scrii, probabil cã eşti mult prea tânãr, nu cã asta ar fi o scuzã... :D

no, io tot aştept vremea în care so sã fii fãrã sã te justifici, pur şi simplu tu, ce mai utopie, nu?! :D

nu fã prostia sã-mi rãspunzi, nu citesc retardaţi decât pe forum.

Jigneşti pe toată lumea, ca şi cum tu ai fi cineva, dar nu eşti nimeni. De fapt dacă ai fi cineva, n-ai jigni. Când e cazul ai putea folosi ironia.

Nu ştiu care e rostul tău pe aceste meleaguri, că scenarii zici că nu scrii şi nici nu vrei să citeşti. Înţeleg că ştii să vezi filme. Am şi eu 6 filmuleţe în ATELIERUL DE SCENARISTICĂ, topicul „Cineclubul d’altădată”. Dacă nu ai acces acolo, le găseşti pe YouTube.

Asta ca o invitaţie, şi pentru RVN, care-ţi ţine isonul, nu o obligaţie, şi dacă nu eşti oarbă.

[Dragomara]

Nu cred că mesajul postat de tine îmi aparţine, deoarece eu nu-l fac pe "ă" astfel.
scuze, dar nu mã pot abţine, tu chiar eşti prost!!

Şi chiar dacă mi-ar aparţine nu văd rostul aducerii în discuţia prezentă a unor afirmaţii din trecut, afirmaţii care nu absolut nicio legătură cu discuţia noastră.

NU-mi aparţine mesajul dar sunt absolut de-acord cu ce se scrie acolo.

Nu ţi-am mai răspuns, aşa cum promisesem, pentru că detest să explic ca la clasa întâi unor oameni de peste 30 de ani, şi apoi nu am timp şi cel mai grav e nu-mi face nicio plăcere să discut cu tine. :(

NO, uite cum stă treabă:

- tu nu eşti toată lumea, da'tu te poţi încă comporta ca atare, chestia asta chiar nu mă deranjează, mi se pare doar un pic jenant că vb. în numele altora, dar şi asta e absolut de înţeles,

- nu am să citesc NICIODATĂ vreun scenariu al unui tip care este incapabil să priceapă o frază simplă, absolut oricine ar fi el, nu te supăra dar timpul meu e preţios, şi apoi chiar să vreau nu aş putea, însă în ceea ce te priveşte chiar nu vreau, tu asta să reţii. Aaa... şi am acces în Atelierul de scenaristică. ;)

- nu ştiu ce ştii tu despre mine, şi mai ales de unde şi de la cine - pratică care ţine absolut de ţaţe, şi pe care-o detest enorm - însă atâta vreme cât nu ştii de la mine şi de la cei de lângă mine chiar nu mă deranjează, însă nu mă pot împiedica să nu constat că e păcat de timpul pe care-l piezi cu asemenea îndeletniciri, dar cum şi asta e numai problema ta n-ai decât să-i dai bătaie în continuare.

Şi acum să mă duc să-mi caut unul dintre mesajele pe care nu le-ai putut citi (=înţelege). Vreau să reţii că este primul şi ultimul pe care am să ţi-l explic. :"> ;)

[Dragomara]

Ăsta era meajul tău:

@ FoxyRoxy

(…) Permisie nu i s-a dat sa mearga acasa.
(…)cunosc persoane care stiu sa conduca dar nu au carnet de conducere pentru ca inca nu au varsta necesara.
(…)ai mentionat ca ai vorbit cu un grup de adolescenti si nu am inteles la ce te referi.

Mă refeream la faptul că au privit cu foarte multă superficialitate filmul.
Persoanele pe care le cunoşti nu au stat la puşcărie de la 14 ani, au avut când să înveţe să conducă.
Puşcăriile nu dau permisii, că n-ar mai fi puşcării, ar fi armată.
Se poate ieşi provizoriu „pe caz de boală”, dar e valabil pentru barosanii care „nu suportă detenţia”. Intrăm în alt domeniu.
Eu îl înţeleg pe Silviu că e om şi greşeşte, dacă îl accept sau nu, e altă poveste.
Aici este vorba de superficialitatea sceanriştilor care, cum am mai spus, subestimează inteligenţa spectatorului.
Mi-aduc aminte un singur film românesc la care nu am avut ce să comentez în acest stil: MOARTEA DOMNULUI LĂZĂRESCU.

Acuma, dupa ce tragem linie, cum se calculeaza suma asta alegebrica?

Dacă ai spus de algebră, discutăm de semne. Dacă spuneai de aritmetică, discutam de numere. Văd că supralicitezi.
Dacă omori 2 oameni, nu mai are nicio importanţă că ai salvat 3. Tot la puşcărie ajungi.
Despre asta discutam.

Am primit de la RVN nişte avertismente să nu mă pun cu Pitbull. Am întrebat-o cine este, dacă mă cunoaşte, şi nu mi-a răspuns. Poate îmi spune altcineva. Văd că stabileşte pe cine să ajute Pitbull să devină scenarist profesionist, adică pe Neuptolem.
Keepwalking îi reproşa lui Pitbull că s-a înconjurat de gâsculitze. Constat că s-a înconjurat de căţei.
Apropo!
Ştie cineva de ce nu mai apare motanul meu care boxa?
Dacă pun şi eu un căţeluş, se poate? Unul mic, blând, supus...

Ăsta a fost răspunsul la mesajul tău.

Am primit de la RVN nişte avertismente să nu mă pun cu Pitbull. Am întrebat-o cine este, dacă mă cunoaşte, şi nu mi-a răspuns. Poate îmi spune altcineva.
.....
Keepwalking îi reproşa lui Pitbull că s-a înconjurat de gâsculitze.
PS: da'te rog să nu-i spui că ştii de la mine. :"> :P
PS1: în ceea ce mă priveşte, dacă aş fi avut aripi aş fi zburat demult.O:-) 8->
PS2: ai un mod foarte antiartistic (scuze cuvântul, ştiu că e dur, dar nu găsii altul) de-a percepe şi asimila filmul, ca să mă înţelegi mai uşor: e ca şi cum ai vâna şi ucide constant Magia într-un joc video. :D

Deci:

- tu ai întrebat cine este RVN iar eu ţi-am răspuns folosind cuvinte din proprul tău text, cuvinte pe care le-am şi marcat [COLOR=DarkRed][SIZE=5],
- după aia am spus că şi io dacă aş fi avut aripi aş fi zburat demult. Ce vrei mai ironic de-atât?!:-O :P
- cât priveşte PS2-ul este modul în care percep io analiza de film pe care-o practici tu, acum bănui eşti ceva contabil, sau inginer, sau altă meserie "neumanistă", ca să zic aşa, deci chiar ai o scuză, numai că arta se măsoară cu alte "scule".

PS: sper că ai să mă scuteşti de eventualele comentarii, dacă nu pe mine, cel puţin pe restul celor care-şi pierd vremea citind off-topice! :D
PS1: şi dacă io nu folosesc ironia, atunci nimeni nu o foloseşte! Faptul că tu nu o pricepi - vezi remarcele legate de aripile mele, de mama mea, de faptul că m-a mâncat în cur să-ţi spun cine este RVN şi tot aşa!
PS2: Hai baftă, şi ia-o mai uşor, nu totul este despre tine şi nu toţi îţi vor răul sau te desconsideră etc.
PS3: uitam esenţialul: incidentul ăsta s-a produs numai din cauza [B][I][U]prostiei mele, dacă mi-aş fi ţinut gura acum nu mi-aş fi pierdut juma de oră în explicaţii de grupa mică. X( :(( :|

[Frank]

Foarte bun actorul din film, Pistereanu. Bun si Mihai Constantin si ”fratele mai mic, pentru salvarea caruia se sacrifica personajul principal. Filmul este de fapt o poveste despre iubirea fraternă, cotele la care poate ajunge aceasta.
Dimpotriva, relatia de pasiune cu personajul feminin mi se pare palida si lipsita de consistenta.
As remarca si umorul pe care, dinciolo de tenebrosul subiectului si a locatiei, Serban il demonstreaza pe ici-colo si care face ca filmul sa creasca.

[rvn]

umor???
zau, daca am ras la vreo faza.adu-mi aminte de una, macar.
poate la aia cu capra...sau..

[Frank]

Chiar felul de a vorbi al personajului principal inseamna umor. De asemenea, si asa-zisa scena de suspans, cand conducerea inchisorii in frunte cu Mihai Constantin negociaza eliberarea studentei luata ostatica. Si acolo era umor... Ar mai fi si altele. Diar nu ai vazut filmul intr-un mod incrancenat, ca e pacat sa-l fi vazut asa.

[rvn]

ai un mod ciudat de a percepe umorul, Frank. poate-l vezi numai p-ala negru.sau, poate, nu stiu eu sa-l vad,decat pe ala alb.
lui Silviu nu-i ardea de glume si nici celorlalti detinuti.eventual, poti face doar, haz de necaz.

[Frank]

Eu am vazut acest film intr-o sala de cinema cu multa lume, unde au mai fost oameni care au ras. De fapt, este important sa vezi filmul cu public, ca sa-ti dai seama de valoarea lui. Ma indoiesc ca toti din sala radeau ca prostii si de fapt in acest film nu era nimic de ras. Sa nu exageram.
Am crezut intotdeauna ca, pe langa film in sine, conteaza mai ales ochiul spectatorului. De exemplu, filmele lui Caranfil sunt pe mai multe niveuri de percepere: unii sesizeaza nivelul de jos, cel cu umor mai grosier, pentru altii filmele lui Nae dezvaluie delicii de stil si de limbaj mult mai rafinate. Depinde la ce nivel te situezi.

[rvn]

nu inteleg o chestie. ai dedus cumva ca eu n-am vazut filmul la cinema, sau stii sigur asta?

[Ipu]

Îți mai aduci aminte când ai râs? Ai râs când șeful dormitorului îl umilea și-l scuipa pe erou sau atunci când ultimul îi ținea stagiarei fragmentul de sticlă lipit de catotidă? Spune-ne, să râdem și noi... Dar în 4 luni... replica „Mersi.” nu te-a făcut să te râzi?
Realizatorii filmului s-au luat prea în serios ca să ne mai ofere șansa de a zâmbi măcar.

[Pitbull]

Am ras si eu de multe ori in timpul filmului - si dintr-un motiv cat se poate de firesc (la modul general): este o DRAMA, nu o tragedie, iar genul dramatic combina elemente de comedie si de tragedie. Fara umor, drama cade in melodrama - ceea ce nu e cazul aici.
N-am inteles metafora cu "umilitul si scuipatul", cu "ciobul de geam la gat" si cu "mersi".

[Frank]

Îți mai aduci aminte când ai râs? Ai râs când șeful dormitorului îl umilea și-l scuipa pe erou sau atunci când ultimul îi ținea stagiarei fragmentul de sticlă lipit de catotidă? Spune-ne, să râdem și noi...

Cam patetic... Atunci cand Serban a zic ca filmul lui este mai ales pentru public, in mod sigur ca s-a referit si la faptul ca filmul are si umor. Repet, nu ma refer la umorul grosier, ca probabil doar pe asta il aveti voi in vedere.

[rvn]

nu inteleg o chestie. ai dedus cumva ca eu n-am vazut filmul la cinema, sau stii sigur asta?
repet intrebarea Frank, n-o da cotita.

[Frank]

nu inteleg o chestie. ai dedus cumva ca eu n-am vazut filmul la cinema, sau stii sigur asta?
Nu pot sa cred ca in sala de cinema unde ai vazut tu filmul /daca zici asta/ nu a ras chiar nimeni. Atunci este foarte nasol pentru Serban in primul rand. E totusi un film, nu un studiu despre viata grea a puscariasilor din Ro.

[rvn]

vrei sa afli ceva? sala de cinema era goala!
cu exceptia mea si-a ta, evident!
(mincinosule!)

[Ipu]

Am ras si eu de multe ori in timpul filmului - si dintr-un motiv cat se poate de firesc (la modul general): este o DRAMA, nu o tragedie, iar genul dramatic combina elemente de comedie si de tragedie. Fara umor, drama cade in melodrama - ceea ce nu e cazul aici.
N-am inteles metafora cu "umilitul si scuipatul", cu "ciobul de geam la gat" si cu "mersi".

N-ai înțeles! Eu n-am zis că nu ar fi avut de ce să existe umor în film. Eu am semnalat numai absența lui.

În fond, poate am râs și eu dar nu-mi amintesc când. De-asta l-am rugat pe flăcău să-mi re-amintească în care secvențe se putea râde.
Ce naiba, de ce nu citiți exact și complet ceea ce scriu? Am zis:
„Realizatorii filmului s-au luat prea în serios ca să ne mai ofere șansa de a zâmbi măcar.”

[Pitbull]

Am ras si eu de multe ori in timpul filmului - si dintr-un motiv cat se poate de firesc (la modul general): este o DRAMA, nu o tragedie, iar genul dramatic combina elemente de comedie si de tragedie. Fara umor, drama cade in melodrama - ceea ce nu e cazul aici.
N-am inteles metafora cu "umilitul si scuipatul", cu "ciobul de geam la gat" si cu "mersi".

N-ai înțeles! Eu n-am zis că nu ar fi avut de ce să existe umor în film. Eu am semnalat numai absența lui.
Ba am înteles, dar am vrut sä fiu mai elocvent: am semnalat si motivatiile umorului, nu numai prezenta lui.

[mirodoni]

Foarte bun actorul din film, Pistereanu. Bun si Mihai Constantin si ”fratele mai mic, pentru salvarea caruia se sacrifica personajul principal. Filmul este de fapt o poveste despre iubirea fraternă…

Serios?? Iubire fraternă?
Se consideră că un film, sau o operă de artă, este cu atât mai bun cu cât lasă loc la mai multe interpretări. Dar nu chiar diametral opuse, cred eu.
Artistul nu dă soluţii, doar prezintă situaţia. Talentul constă în a prezenta astfel situaţia, încât toate interpretările, oricât de diferite ar fi între ele, să se susţină. Dacă situaţia prezentată are goluri, pot lua naştere interpretări eronate.
De exemplu, mi se părea mult mai important să se discute aici despre motivul pedepsirii unui minor cu 4 ani de detenţie, decât despre numărul de ani pe care urma să-i primească după evadare. Chiar nu are importanţă dacă vor fi 2 sau 20.
Important este că şi-a trădat fratele mai mic, l-a părăsit revenind în puşcărie, nu s-a sacrificat pentru el. A scăpat hăţurile şi a intrat cu oiştea-n gard. Justificările nu-şi au rostul. Nu am văzut niciun gest din partea fratelui mai mic din care să rezulte că abia aşteaptă ca fratele mai mare să fie din nou alături de el. Ce a încuviinţat, a încuviinţat de frică. Şi mama tot de frică a jurat. Nu a apărut niciun element nou, de luat în seamă, din care să rezulte că şi-a schimbat atitudinea.
Toate telenovelele de doi bani se bazează pe păstrarea unui jurămănt.
Alta ar fi fost situaţia dacă acela care îl provoca ar fi fost scuipat de ceilalţi puşcăriaşi, sau luat la bătaie de aceştia! Atunci s-ar fi justificat întoarcerea lui Silviu la puşcărie.

[Ipu]

Chiar nu are importanţă dacă vor fi 2 sau 20.

Păi are, pentru că în primul caz ar fi vorba de o operetă, pe câtă vreme în al doilea avem de-a face cu o tragedie, cu distrugerea unei vieți.

Dacă situaţia prezentată are goluri, pot lua naştere interpretări eronate.

Goluri, dar și scăpări și mai ales premise greu de acceptat, ca și în 4 luni..., unde eroul negativ risca mulți ani de închisoare pentru un capriciu pe care și-l putea satisface ieftin și fără complicații.

Problema gravă a celor două filme e alta. Îngăduie-mi să încep cu o anecdotă.
În ultimele luni ale războiului din Pacific, atunci când japonezii nu mai aveau practic flotă, comandanții unității speciale de atac Kamikaze au stabilit că niciun atac sinucigaș nu își mai poate permite să irosească inutil vieți și echipament, astfel că un militar dotat cu explozibil trebuia să ia cu sine pe lumea cealaltă cel puțin zece inamici, un avion sacrificat odată cu pilotul trebuia să scufunde cel puțin o navă de război inamică de dimensiuni reduse, iar o navă mică sacrificată trebuia să ducă pe fundul oceanului un vas de linie al dușmanului.
Șerban și Mungiu ne propun un schimb păgubos: sacrificarea unei ființe umane pentru salvarea unei alte (singure) ființe umane, cu aerul că ne oferă soluții morale de urmat. Eroic și înălțător e ca puțini să se sacrifice pentru mulți. Chiar sacrificarea criminalilor de către comunitate se ia în considerare în multe țări dezvoltate (așa cum se întâmpla și la noi în perioada în care codul penal prevedea pedeapsa capitală) numai odată cu existența celei de-a doua victime și oricum această sacrificare are loc tocmai pentru a proteja viitoarele (numeroase) victime, prin descurajarea altor potențiali ucigași.
Soluția propusă de cei doi cineaști în cele două filme ale lor premiate este stupidă și absurdă. Orice spectator cerebral și care mai respectă specia umană e dezamăgit și dezgustat de idealismul găunos și care îi satisface numai pe cei auto-suficienți, pe cei care îi împart pe oameni în „noi” și „ei”, după criterii abjecte, pe cei dispuși să se înregimenteze fără prea multă cumpănire prealabilă unei cauze oarecare „din principiu” (deși e vorba de cele mai multe ori de principii meschine, de interese mărunte și personale, de pasiuni frivole), cauză pentru care socotesc că orice devine permis - trădarea, crima, lipsa de respect față de celălalt și umilirea cinică a lui.

[Pitbull]

Șerban și Mungiu ne propun un schimb păgubos: sacrificarea unei ființe umane pentru salvarea unei alte (singure) ființe umane, cu aerul că ne oferă soluții morale de urmat.
Vai de mine si de mine...!
Nici vorbä de asa ceva!
Astea nu sunt ore de dirigentie, sau gazete de perete cu "Asa da, asa nu!", sau cuplete de-ale lui Radu Zaharescu, care ne învätau cu simt de räspundere: "Päi e bine? Nu e bine! Pam-pamm!"
Sunt filme artistice, cu continut dramatic, care nu-si propun nici un moment sä "ofere solutii morale de urmat" sau sä înfiereze cu mânie proletarä atitudinile imorale/amorale. Ele povestesc niste întâmpläri de viatä, transfigurate artistic în mod complex, cu bunele si cu relele lor - vizând (si atingând) zone morale mult mai profunde (nu ale exemplelor si verdictelor, ci ale meditatiei si analizei). Tocmai în asta stä valoarea lor. Incomparabil mai mult câstigäm în plan moral dacä, empatizând cu Silviu, participäm la toate greselie lui, îl întelegem dar nu-l aprobäm, îl iertäm dar nu-l urmäm, decât dacä vedeam o peliculä educativä schematicä, bunä ca material didactic pentru orele de educatie cetäteneascä.
Päi, nu?
Päi, da!

[Ipu]

Sunt filme artistice, cu continut dramatic, care nu-si propun nici un moment sä "ofere solutii morale de urmat" sau sä înfiereze cu mânie proletarä atitudinile imorale/amorale. Ele povestesc niste întâmpläri de viatä, transfigurate artistic în mod complex, cu bunele si cu relele lor - vizând (si atingând) zone morale mult mai profunde (nu ale exemplelor si verdictelor, ci ale meditatiei si analizei). Tocmai în asta stä valoarea lor. Incomparabil mai mult câstigäm în plan moral dacä, empatizând cu Silviu, participäm la toate greselie lui, îl întelegem dar nu-l aprobäm, îl iertäm dar nu-l urmäm, decât dacä vedeam o peliculä educativä schematicä, bunä ca material didactic pentru orele de educatie cetäteneascä.
Päi, nu?
Päi, da!

Înțeleg foarte bine ceea ce spui. Dar pe erou și pe cineast nu-i înțeleg.
Firește că noi sesizăm erorile lui Silviu, dar nu cumva atitudinea „scârbitului” e prea înțelegătoare?
Îți mărturisesc că din momentul în care e cuprins de delir eu unul nu mai empatizez cu el. Din acel punct, filmul devine prea lipsit de credibilitate și de echilibru etic. Fiind definit ca victimă, rămânem de partea lui numai atâta vreme cât rămâne victimă, adică până atunci când se transformă în agresor. Prea i se satisfac toate solicitările, prea e brutal în mod disproporționat.

[mirodoni]

Incomparabil mai mult câstigäm în plan moral dacä, empatizând cu Silviu, participäm la toate greselie lui, îl întelegem dar nu-l aprobäm, îl iertäm dar nu-l urmäm, decât dacä vedeam o peliculä educativä schematicä, bunä ca material didactic pentru orele de educatie cetäteneascä.

Că frumos le zici, coane, şi câtă dreptate ai!
Nimai că nici eu nici Ipu nu am lăsat niciun moment impresia că ne-am fi dorit o peliculă educativă. Discutam despre goluri, lipsuri şi scăpări ale acestui FILM ARTISTIC.

Sunt filme artistice, cu continut dramatic, care nu-si propun nici un moment sä "ofere solutii morale de urmat" sau sä înfiereze cu mânie proletarä atitudinile imorale/amorale.

Nu ştiu ce-şi propun, dar asta fac. Atitudinea regizorului faţă de personajele sale este evidentă, iar înfierarea cu mânie proletară a societăţii care nu i-a asigurat TOTUL lui Papan Chiliban este concludentă.

Ele povestesc niste întâmpläri de viatä, transfigurate artistic în mod complex, cu bunele si cu relele lor - vizând (si atingând) zone morale mult mai profunde (nu ale exemplelor si verdictelor, ci ale meditatiei si analizei).

Transfigurarea artistică nu trebuie să înnăbuşe povestea, pentru că se obţin efecte inverse. Nu e cazul tău, al meu sau al lui Ipu. Ci al elevilor mei, adolescenţi care participă la toate greşelile lui Silviu, nu îl înţeleg, dar îl aprobă şi îl urmează. E vina şcolii, nu-mi spune!
Nu au reţinut decât versurile cântecelor din film.