"Poliţist, adj."

[Pitbull]

E timpul sä deschidem acest topic, pentru filmul lui Cornel, marea noasträ bucurie dublä din acest an la Cannes! :)
Pânä-l vom vedea si-l vom läuda (sau nu... dar, personal, am toate motivele sä mä încred cä DA si numai DA!), un articol simpatic despre cei Doi Porumboi:
http://agenda.liternet.ro/articol/9117/Catalin-Tolontan/Nu-vreau-sa-fiu-Politist-substantiv-Cannes-2009.html

[Pashpix]

INTERVIU - "Poliţist, adjectiv" a fost cumpărat de mai multe ţări (Corneliu Porumboiu)

Regizorul Corneliu Porumboiu, câştigător a două premii la Cannes 2009 pentru filmul "Poliţist, adjectiv", spune într-un interviu acordat NewsIn că a vândut deja drepturile de difuzare a peliculei în mai multe ţări şi că are în proiect alte trei sau patru producţii noi.

Americanii au scris despre cel mai nou film al lui Porumboiu că este, de departe, cea mai bună peliculă din afara competiţiei principale de la Cannes, respectiv cea pentru Palme d'Or. Juriul secţiunii Un Certain Regard a subscris, recompensând-o cu un premiu, iar la fel au făcut specialiştii din FIPRESCI (Fédération Internationale de la Presse Cinématographique), care au acordat peliculei, la rândul lor, o distincţie importantă. Regizorul român a ajuns, astfel, la patru premii în palmaresul participărilor sale la Cannes, după ce, în 2006, venit acasă cu distincţiile Camera d'Or şi Label Europa Cinemas, pentru filmul "A fost sau n-a fost?".

Reporter: Vă întoarceţi de la Cannes cu Premiul Juriului şi Premiul FIPRESCI pentru secţiunea Un Certain Regard. Vă aşteptaţi la mai mult?

Corneliu Porumboiu: Eu sunt mulţumit. Sunt, totuşi, două premii la Cannes.

R.: Care este următorul festival vizat pentru participarea cu acest film?

C. P.: Voi fi prezent cu „Poliţist, adjectiv” la TIFF (Festivalului Internaţional de Film Transilvania - n.r.), dar nu ştiu să vă spun cu exactitate când va fi premiera. Probabil în perioada 4-5 iunie, la Zilele filmului românesc. Trebuie să verific programarea celor de la festival.

R.: Aveţi în vedere şi participarea la Oscar?

C. P.: Aici e mai complicat, pentru că nu depinde doar de mine. Din fiecare ţară trebuie să participe câte un singur film (la categoria Cel mai bun film străin - n.r.). Pe de altă parte, „Poliţist, adjectiv” e un film mai dificil, ca gen.

R.: Au fost vândute deja drepturile de difuzare în anumite ţări?

C. P.: Da, însă deocamdată nu pot să spun către cine. Sunt mai multe ţări din Europa şi America de Sud. Am persoane care se ocupă cu acest lucru, iar în curând vom anunţa exact acest lucru.

R.: Care au fost costurile de producţie a acestei pelicule?

C. P.: Aproximativ 700.000 de euro. Din banii aceştia, jumătate au venit de la CNC (Centrul Naţional al Cinematografiei - n.r.). Am beneficiat, pentru finanţare, şi de succesul pe care l-am avut acum câţiva ani cu „A fost sau n-a fost”.

R.: Care va fi următorul proiect?

C. P.: Am în plan trei sau patru noi filme, toate după un scenariu făcut de mine, însă, momentan, nu am hotărât ce va urma.

Adrian Porumboiu: Voi finanţa fără nicio problemă următoarele proiecte ale fiului meu

Adrian Porumboiu, tatăl regizorului Corneliu Porumboiu, a declarat, marţi, pentru NewsIn, că va finanţa "fără nicio problemă" următoarele proiecte ale fiului său, după ce tânărul cineast premiat la Cannes declarase că are în plan trei sau patru producţii noi. "Dacă fiul meu îmi va solicita sprijinul financiar pentru următoarele lui proiecte, este de la sine înţeles că îl voi ajuta. Deocamdată, din câte ştiu, următorul lui film este în faza de creaţie. Acum nu am cum să-l ajut. O să fie nevoie de bani când va ajunge în faza de producţie", a precizat Adrian Porumboiu.

[halebardul]

E timpul sä deschidem acest topic, pentru filmul lui Cornel,

Nu e Corneliu, Mihn? :D

[Pitbull]

Mi-e drag tipu', asa cä-s mai colocvial, nu oficial.
(Si Solomonului îi zic "Alecu", nu "Alexandru".)
Dacä vrei asijderea, bagä "Mih" sau "Pit" ("Mihn" sunä schiop).

[halebardul]

a, ok.

da' cum ii spui lui Cristi Puiu? ca tot numele lui e tot un alint si o colocvialitate :)

[Pitbull]

Cristi.
(Problem already solved. De ce sä mä complic degeaba?)

[halebardul]

Da, dar vezi ca uneori diminutivele nu dau mereu bine. De la nenea Iancu stim de
Agamemnon - Agamiţă :D
(ma intrebam doar daca lui Porumboiu i-ar placea sa i se spuna Cornel... dar fie, gata cu offtopicul)

Cine vede filmul la TIFF sper sa preopineze si pe-aici. Si cei care l-au vazut deja prin alte parti.
Eu nu l-am vazut, si nici la Cluj n-ajung :(
Ziceti!

[Pitbull]

(ma intrebam doar daca lui Porumboiu i-ar placea sa i se spuna Cornel...
Iti räspund eu: no objection.
(Sursä: Van Graf)

[buticut]

(Sursä: Van Graf)
Brings me back some memories :P.

[Pitbull]

Worthy memories indeed!

Back to topic:
A.M.R. 30 pânä la premierä!

[halebardul]

exista un trend legat de acest subiect (tratat si in filmul de fata)?

Elena Basescu se razgandeste: Nu trebuie legalizata marijuana, indiferent cat de usor este drogul
de Luminita Parvu HotNews.ro
Vineri, 29 mai 2009, 16:30 Actualitate | Politic

Hotararea Elenei Basescu de a sustine legalizarea marijuanei nu a durat nici 24 de ore, fiica cea mica a presedintelui razgandindu-se la Ploiesti, unde a declarat ca "marijuana nu trebuie legalizata la noi in tara, indiferent cat de usor este drogul acesta si indiferent daca da dependenta sau nu", transmite corespondentul HotNews.

"As fi de acord cu legalizarea marijuanei numai in cazul in care se va lua decizia in Europa, dar pentru Romania in nici un caz, pentru ca in Romania acest fenomen este scapat de sub control si n-ar putea fi gestionata nici macar legalizarea marijuanei", a declarat Elena Basescu, aflata in vizita electorala la Ploiesti.

"Am spus ca, dintre toate drogurile, este cel mai usor, pentru ca nu afecteaza, ca ecstasy, celulele nervoase si nu creeaza dependenta, ca si cocaina, dar la domnul Ciutacu am subliniat ca poate voi fi de acord cu legalizarea marijuanei, daca e decizie de la UE", si-a nuantat Elena Basescu declaratiile.

Ea a precizat ca, daca acest drog va fi legalizat in Uniunea Europeana, Romania va trebui sa se supuna reglementarilor comunitare, insa declaratiile ei de joi seara nu sugerau pornirea unei dezbateri din Romania catre Uniunea Europeana.

Elena Basescu, candidat independent pentru PE, a declarat, joi seara, la Antena 2, ca daca ar ajunge in Parlamentul European "ar fi probabil de acord" cu legalizarea drogurilor usoare, cum ar fi marijuana.

Intrebata care este parerea sa personala, ea a mentionat ca a fost la studii in SUA un an si ca "in campusurile din America aceste droguri usoare, marijuana, erau legale".

"Eu nu fumez, nu beau cafea, e ceva atat de delicat sa-mi dau eu cu parerea despre asa ceva... atata vreme cat nu-mi dau seama ce gust are o tigara. Dar daca in unele tari ca Olanda si America aceste droguri sunt permise, marijuana, pentru ca am inteles ca nu dau dependenta... nu e vorba de ecstasy care am inteles ca-ti afecteaza celulele nervoase, si de cocaina. Se refereau la marijuana. La iarba. Probabil ca voi fi de acord cu aceasta initiativa".

si vad ca a aparut si acest "butic": www.legal-smoke.ro

[gionloc]

e bun!
sint lucruri din film pe care inca le tin sub un semn de intrebare (mie imi pare ca apar sincope de tinuta intre cautarea formala a lui Porumboiu, in film el cauta dimensiunea temporala a realitatii intr-un context dat - si anumite situatii in care face critica for fun, situatii care elibereaza si sensuri imoprtante pentru poveste, dar situatii care, pina la urma, se autosubliniaza pina la exagerare si sint mai repede didactice decit veridice).
cu toate acestea, mi-a placut mult!
am stat cu ochii cascati cap-coada, problema ridicata de film - problema lege-morala-actiune - e extrem de intensa si traind latura asta la intensitatea dictata de film e imposibil sa simti ca pe ecran nu se petrece nimic (erau vorbe prin sala ca e pera lent, ca nu se intimpla nimic spectaculos).......

ne mai auzim p-aci.

[halebardul]

Bun!

Sa speram ca rezista exigentei publicului român, că si 432 venit de la Cannes a cam fost luat aici in furci pe ici si colo (in afara de multe laude a primit si urecheli, vezi ctp si altii)
Nu te pui, dom'le, cu românul! E aspru!

[gionloc]

@halebardul

eu cred ca una e sa vorbesti aiurea despre un film ca e prost si alta e sa discuti o problema de pozitionare estetica a autorului, dincolo de faptul ca e un film bun.

in doua ore o sa mai vad o data filmul ca prea ma macina problemele deja spuse.

[halebardul]

Nu ma refeream la observatiile tale, pe bune.
Vorbeam de cate nasuri s-au strambat cand a venit 432 in Romania cu laurii Cannesului si cum s-ar putea repeta povestea si acum.
Dar orice critica e binevenita oricum. Cu atat mai mult atunci cand criticul stie ce spune, argumenteaza si ridica in discutie probleme reale (ca de exemplu pozitionarea estetica a autorului).

sper sa te lamuresti la a doua vizionare

[gionloc]

na, filmul imi pare slab, neimplinit. ca distractie merge, dar asta e o atitudine superficiala in raport cu subiectul dezbatut si in raport cu referirea formala la realitate - si din pacate e o atitudine pe care insusi Porumboiu o induce, sau o cere...
filmul a picat caramida cu caramida la a doua vizionare :(

o sa scriu pe larg despre toate astea in curind.


azi, inainte de a doua vizionare, am avut o discutie larga cu Florin Barbu, pe care am esentializat-o pe cinemart (http://cinemart.ro/jurnal_de_festival/politist__subiect%28iv%29).
difeenta e ca daca discutam dupa adoua vizionare nu as mai fi spus ca e un film 'atit de bun'. e doar un film ok, care cauta multe. per total eu cred ca e mai slab decit a fost sau n-a fost.

[keepwalking]

din cate am inteles, cea mai tare secventa e cea de final, cu constiinta si dex-ul.
nu intamplator era inclusa si in trailer.
probabil ca altceva nu avea ce arata.
chiar daca e un film slab, corneliu ramane un regizor foarte inteligent, cu un umor si stil aparte.

[keepwalking]

diferenta e ca daca discutam dupa adoua vizionare nu as mai fi spus ca e un film 'atit de bun'. e doar un film ok, care cauta multe. per total eu cred ca e mai slab decit a fost sau n-a fost.

poate e un film de cautari. Poate e o voce care inca nu si-a gasit glasul, sau invers...
nu stiu.

chestia e ca dragos bucur e suprapreciat.
omul asta nu are amplitudine, figura si talentul lui nu-i permit sa abordeze roluri de substanta.

[corinka]

Pe mine ma enerveaza Dragos Bucur. Si mi se pare ca asa de bine se potriveste cu nevasta-sa, Dana Nalbaru. Inainte era o mâţâită care facea playback intr-o trupa dance, iar acum face pe artista rebela. :)) Iata de ce ma calca pe nervi individa. Ce bine ca s-au gasit!

Parerile de mai sus sunt opiniile mele sincere, nu vreau sa le impun nimanui, respectele mele celor care-i plac pe cei doi, dar, va rog, nu ma luati la 11 metri pentru ca nu-i pot suferi. Este dreptul meu sa nu-i plac. Multumesc! :D

[illotempore2002]

da, nici mie numi place Bucur. Keepwalking a punctat excelent - nu are amplitudine, nu e facut pt roluri mari, sau nici macar interesante, cu nuante .

el e saracul, cu moaca aia a lui, perfect pt seriale tv romanesti.

[Pitbull]

Ati uitat "Furia".
Dacä nici aia nu-i amplitudine, profunzime, substantä, eu sunt Ambrablurica.

[gionloc]

am mai scris cite ceva despre politist dupa a doua vizionare.
penultimul paragraf - aici (http://agenda.liternet.ro/articol/9231/Lucian-Maier/Vineri-Ziua-a-opta-TIFF-2009.html).

[halebardul]

>>“Poliţist, adjectiv” se întoarce acasă
24 Iun 2009 Alexandra Olivotto


Este deja vândut în nouă teritorii, dar al doilea lungmetraj al lui Corneliu Porumboiu păstrează o premieră pentru oraşul natal al cineastului, Vasluiul.

Va fi distribuit în Grecia, Franţa, Argentina, Elveţia, Benelux, fosta Iugoslavie, Brazilia, Columbia şi Suedia, iar firma care se ocupă de distribuţia internaţională, Coach 14, este în negocieri şi cu alte ţări. Însă “Poliţist, adjectiv”, premiat la Cannes cu trofeul FIPRESCI şi cu distincţia “Un Certain Regard”, are o premieră destinată spectatorilor vasluieni, în singurul cinema existent în oraş.

Pe 26 iunie, la Silver Mall, al doilea lungmetraj al lui Corneliu Porumboiu va putea fi vizionat în prezenţa regizorului şi a actorilor din distribuţie, Dragoş Bucur, Vlad Ivanov, Irina Săulescu, Marian Ghenea, Ion Stoica şi Cosmin Seleşi. Pentru spectatorii vasluieni, filmul va rula la Silver Mall în 27 şi 28 iunie.

După lansarea de la TIFF de pe 4 şi 5 iunie, “Poliţist, adjectiv” are premiera bucureşteană pe 3 iulie, la Cinema Studio, Hollywood Multiplex, Movieplex, Starplex şi The Light Cinemas.

La Cluj, tot pe 3 iulie, are premiera la Cinema City.
“Poliţist, adjectiv” este produs de 42 km Film şi de Periscop Pictures, iar jumătate din bugetul din 700.000 de euro a fost asigurată de Centrul Naţional al Cinematografiei. <<

[Lecart]

L-am vazut luni parca, in cadrul IPIFF, sala plina in Multi-Plex, apreciat in aplauze relativ timide, a destins atmosfera, s-a ras, s-a urmarit atent.

CTP avertiza inainte de film, in cadrul Galei (unde Porumboiu s-a cam poticnit, vadit emotionat - cel putin din randul departat in care stateam eu - fapt care mi-a amplificat atentia) ca ultimele 15 minute din film sunt de "antologie mondiala". Pai cum sa nu-ti starneasca apetitul? Hiperbolica sau nu, introducerea te determina sa tii impacientat mintea incordata la fiecare cadru. Cadre lungi, care m-au deranjat si la 432, pe care nu le-am gustat niciodata, atat ca Bucur a mancat in filmul asta pe saturare (vreo 2 supe, cel putin, cu paine bucatele).

Umorul insului in familie, cu cateva beri la bord al caror numar (evident) il incurca nu-i printre cele mai originale solutii.. dar a servit bine aici; dezbaterile mai mult sau mai putin academice pe tema exprimarii, au picat, din nou, potrivit - insa , in opinia mea, nu indeajuns incat sa satisfaca motivul esential al compozitiei conotative - pentru ca.. unii se-ncapataneaza s-acorde intelesuri unui film care luat lejer e mai mult decat bun!

FIlajul, activitatea de birou a adjectivelor, raporturile, sedintele sunt indulgent cat se poate de verdice, joc actoricesc si scenariu precis la capitolul asta, usor prea fortate cateva secvente, gesturi. ("ieri, alaltaieri?... nu, ieri era altaieri...")

N-aveam tocmai starea favorabila acumularii unui film de gen, dar.. Politist, adjectiv n-are cum sa te supere, plictiseasca sau deranjeze. Bun, si categoric de pus in colectie.

Am mai spus asta relativ directiei productiilor romanesti, e necesara aprofundarea tensiunii, modelul asta minimalist gen "tre' sa stii sa-l privesti, noi filmam "lenes", voi interpretati" (NU e cazul aici, filmul n-are pretentiile elitiste 432-iene, deci este automat mai bun), adresat si fertil in mintea cinefilului initiat.. are si el niste cote vagi, mai multa chirurgie tematica, va rugam. :)

[halebardul]

http://www.cotidianul.ro/vaslui_politist_compliment-89847.html

Vaslui: Poliţist, compliment
28 Iun 2009 Alexandra Olivotto

Rafale de aplauze la avanpremiera celui de-al doilea lungmetraj de Corneliu Porumboiu în oraşul său natal. Poveştile poliţiştilor vasluieni au şi savoare, şi senzaţional, exact elementele pe care cineastul le-a ţinut în frâu pentru ca viaţa să nu-i bată filmul.

După premiera internaţională de la Cannes şi cea românească de la Cluj (TIFF), “Poliţist, adjectiv” a dat piept cu spectatorii vasluieni în weekendul trecut şi întâlnirea s-a lăsat cu ovaţii la ambele proiecţii. Grosul echipei a fost de faţă, de la regizor, actorul principal, Irina Săulescu, Vlad Ivanov, Ion Stoica şi Marian Ghenea. Rendez-vous-ul cu poliţiştii locali a fost încă şi mai spumos, iar Dragoş Bucur nu a scăpat netachinat.

“Ai stat atâtea zile pe un singur caz. Ei, ce viaţă pe tine!”, îi spune comisarul Liviu Munteanu, ofiţer specializat la Serviciul Investigaţii Criminale, poliţistului din film. E cu mâna în ghips, dar a primit doar jumătate din zilele de concediu care i-ar fi fost necesare ca să se refacă.

Asta e, merge la muncă, şi-şi pune colegul să scrie rapoartele şi să le semneze. Nu ştiu câte cazuri a rezolvat, pare să aibă o “bibliografie” bogată, dar de făcut din vorbe şi din stand-up comedy face pe oricine. Se consideră “poliţist, compliment” şi foloseşte din plin auto-zeflemeaua: povesteşte cum a fost şef de grupă la Academia de Poliţie numai pentru că nu făcuse arest şi cum i se refuzase permisie pentru propria nuntă. Comandantul îi spusese că dacă are cine să-i filmeze ceremonia nu mai e nevoie de mire.

Mihai Carp, comisar-şef şi totodată şef al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Vaslui, chiar e însurat cu o profesoară, situaţie pe care o joacă în film Dragoş Bucur şi Irina Săulescu: “Şi eu, şi soţia ne-am regăsit în filmul lui Corneliu Porumboiu”. Doamna Carp îl completează: “Unu, sunt tot profesoară, aşa coincidenţă... Doi, când m-am măritat, tot numai ochiuri ştiam să gătesc. M-am regăsit şi în faptul că deseori corectăm greşeli de scriere şi ortografie, mai ales că noile reglementări au apărut acum doi ani şi până şi noi avem probleme. Cred că filmul va convinge că meseria de poliţist este foarte grea, trebuie să faci multe sacrificii în viaţa de familie. Vin acasă, zic ei că s-au gândit la problemele noastre, dar au în cap altceva, ca şi poliţistul din filmul lui Corneliu Porumboiu, care vrea să descopere adevărul. Noi, soţiile, suntem sacrificate. Aţi văzut cât timp petrecea ea (Irina Săulescu - n.r.) singură?”. Cu un aspect al rolului ei, doamna Carp nu e de acord: “Eu, când vine el acasă, n-aş fi stat să ascult muzică, aş fi sărit pe el, îmi face plăcere să vorbim, să discutăm, să ne povestim”. În plus, profesoara de geografie nu se uită niciodată în dosarele soţului.

Pe Corneliu Porumboiu, Mihai Carp l-a ajutat cu sediul Poliţiei municipale (“chiar am amenajat cum vrea dumnealui”) şi cu logistica; s-a filmat o lună, iar “activitatea noastră a fost concentrată în câteva birouri”. Pentru documentare, Porumboiu a avut în staff un poliţist care a lucrat la antidrog, dar şi ajutor din partea lui Carp; “m-am uitat şi eu pe scenariu. Aţi văzut că subiectul nu e atât activitatea unui poliţist, cât psihologia lui, mai interesantă ca idee de poliţist”. Întrebarea “cu care dintre ei, cel jucat de Dragoş Bucur sau acela al lui Vlad Ivanov, v-aţi identificat?” se impune. “Mi-au plăcut mult actorul, verticalitatea lui Dragoş, faptul că nu vrea să facă flagrantul şi a încercat să îşi impună punctul de vedere”, răspunde prompt Carp. El a lucrat la Crimă organizată, chiar a condus departamentul înainte de a ocupa actuala poziţie, a avut cazuri cu droguri, iar pe acela din “Poliţist, adjectiv” îl consideră “unul relativ simplu”. Probleme cu traficul de droguri a avut în zona Bârladului: “Se pleacă o pulbere de informaţie şi apoi avem o multitudine de metode secrete”, iar “satisfacţia e deplină când ajungi să prinzi adevăratul traficant”. Primul lui caz la antidrog a fost un turc “care apucase să distribuie multă heroină, de confiscat, am confiscat câteva grame”, iar cea mai mare captură a fost peste un kilogram de canabis. “De multe ori, noi nu mergem doar pe constatare şi pe arestatul consumatorului, ne interesează de la dealer înapoi, noi trebuie să tăiem sursa, să stopăm aprovizionarea, asa că ne axăm pe furnizori. Aţi văzut, strugurele nu se taie de la mijloc...”, subliniază Carp.

“Chiar i-am căutat un cusur procedurii din «Poliţist, adjectiv»şi nu i-am găsit”, spune comisarul de poliţie Radu Corozel, şef Serviciu Investigaţii Criminale, care îmi povesteşte cum arăta un filaj de-adevăratelea: “Urmăream nişte traficanţi de uraniu îmbogăţit. Am primit nişte date că nişte cetăţeni moldoveni vor să vândă plutoniu ştiam noi iniţial, ambele foarte radioactive. A durat filajul trei zile şi trei nopţi chiar prin zona unde suntem”. Adică la o aruncătură de băţ din piaţa din “A fost sau n-a fost”. “Minus 30 de grade afară, individul stătea pe o stradă unde nu aveam nici măcar stâlpul după care se mai dădea Dragoş Bucur în film. Mereu ai sentimentul că eşti descoperit, că persoana respectivă îşi dă seama, chiar dacă mă uitam de după colţ doar câteva secunde. Se întâmplă exact cum vezi în film, când trebuie să porneşti se întâmplă ceva. Eram cu nişte Dacii din 1900 toamna, benzina avea apă în ea, şi stând la minus 30 de grade, a îngheţat pe conductă şi acolo a rămas. Şi stai să-l urmăreşti trei zile şi când el pleacă, maşina ta nu porneşte!”.

Are numai poveşti una şi una din viaţa reală: “Într-o seară, tot din filajul ăsta, eram cu un coleg şi ca să ne mai încălzim, am găsit un dop de bere pe gheaţă şi-l dădeam cu piciorul de la unul la altul. Nu vă spun cum se uita lumea la noi, ditamai oamenii cum jucam noaptea fotbal în centrul oraşului pe frigul ăla... După asta, tot ca să ne încălzim, am intrat într-o clădire a Poştei. Nu puteam să le spunem celor de acolo ce facem sau că suntem de la poliţie, noi voiam de fapt să supraveghem, şi ne-o dat afară paznicul: «N-aveţi voie, ieşiţi afar㻓. “Dar nu puteaţi să-i arătaţi pe furiş o legitimaţie, ceva?”. “Nu, pentru că tipul pe care îl urmăream stătea la o persoană din apropiere şi nu ştiam ce relaţii sunt între paznic şi el, ne era frică, să nu se afle”.

Măcar finalul îndelungului filaj a fost unul fericit: “Până la urmă, i-am arestat, pentru ei a fost o surpriză, unul a încercat să fugă şi am sărit cu pistoalele. Aveau ca o minge de plumb, o ţinea în buzunar la geacă. Când i-am întrebat ce au acolo au zis că e doar plumb din care vor să îşi facă o antenă ca să prindă nu ştiu ce post de televiziune. Am încercat cu un aparat de detectare a radiaţiilor ca să vedem dacă înăuntru era ceva radioactiv şi nimic. Am trimis bila la Centrala atomo-nucleară de la Turnu Măgurele. Acolo au secţionat-o şi au găsit 6,3 grame de uraniu îmbogăţit, ca valoare era estimat la vreo 50.000 de dolari. Profesorul de acolo ne-a arătat în nişte cărţi care sunt efectele imediate: dacă stai nu în apropiere, ci în aceeaşi cameră cu substanţa, în câteva ore îţi cad mâinile. Pur şi simplu. Au luat vreo şapte-opt ani pentru trafic cu substanţe”, povesteşte Corozel.

Nu a fost singurul caz spectaculos şi prin fapte, şi prin temperatură. “Tot aşa, la minus 30 de grade, urmăream un profesor de fizică ce avea 50 de kilograme de mercur, care încap într-o sticlă de doi litri, dar care cântărea 50 de kilograme. Nu puteai s-o ridici de jos. Profesorul venise cu ea în oraş, a văzut că nu reuşeşte s-o vândă şi o ţinea într-o sacoşă de rafie la un prieten, care l-a dus cu maşina şi l-a lăsat în afara oraşului ca să ia o maşină de ocazie. Noi acolo l-am prins şi l-am întrebat «cu cine ai adus-o până aici» şi ne-a zis că a dus-o singur. «Cum să cari dumneata 50 de kilograme doi kilometri? » «Nu, că eu am muşchi şi pot s-o duc». «Bine, facem reconstituirea şi dacă eşti mincinos»... A dus-o 100 de metri şi dup-aia: «Vă spun sincer, am venit cu ăla cu maşina»“, îşi aduce aminte şeful Serviciului Investigaţii Criminale.

Radu Corozel a lucrat şi în Franţa, de fapt, “A fost sau n-a fost?” l-a văzut într-un cinema din Montparnasse. A fost cerut de poliţia din Hexagon şi selectat apoi pe sprânceană, asta pentru că francezii aveau probleme cu românii: a fost detaşat acolo patru luni, apoi rechemat trei luni. Are şi de acolo multe de povestit: “Românii au speriat Anglia şi Franţa cu «pisicuţele». Sunt nişte cipuri care se montează în fanta în care bagi cardul, îţi citesc şi memorează caracteristicile cardului. Ei lasă pisicuţa o săptămână, timp în care copiază 50-100 de carduri, apoi ei pun informaţiile pe carduri blanc. Nu ştiu PIN-ul, dar sunt multe magazine de electronice care nu ţi-l cer. Sau rămân noaptea în magazine, se dau după un frigider sau o maşină de spălat, se închide, bagă pisicuţa, a doua zi ies şi se întorc după două săptămâni. Altă metodă era să-şi creeze pe net o pagină falsă de produse electronice, care costau mult mai puţin decât toate celelalte, iar cine cumpăra le dădea datele de pe card cu care ei cumpărau alte produse, dar şi alea trebuiau s-ajungă la ei. Făceam flagrantul când căpătau coletul”. Povestirile lui Corozel îţi aduc aminte, prin contrast, de metodele de furat mai “naive” pe care le foloseau românii anilor ’90 în Germania. Lucrau în doi: pentru început împachetau o cărămidă ca pe un cadou - pachet pe care scriau o adresă fictivă. Unul ducea coletul, altul o sticlă de şampanie. Prindeau cetăţeanul neamţ, îl întrebau dacă adresa e corectă, apoi îl loveau cu cărămida de jos în sus. Dacă mai mişca, celălalt îi dădea în cap cu sticla.

Nu doar de hoţi s-a îngrijit în Hexagon şeful Serviciului Investigaţii Criminale din Vaslui: “În Franţa m-am ocupat de grupuri infracţionale. La ei, cerşetoria nu este pedepsită prin lege, dar organizarea unei reţele de cerşetori este. Urmăream liderul cum lua femei şi copii handicapaţi, îi lăsa la diferite magazine, apoi venea la două-trei ore şi lua banii de la fiecare, numai monede de eurocenţi, o pungă mare şi schimba la diferite magazine. Susţinea sus şi tare că nu el i-a organizat, dar am avut grijă să-l filmăm, o săptămână am făcut numai asta”, detaliază comisarul, care precizează că “ei nu mai fac filajul cum l-aţi văzut dvs. în «Poliţist, adjectiv», au aparatură, microfoane, monitorizare prin satelit şi aşa mai departe”.

Îl întreb pe Corozel cum stau cu drogurile la Vaslui. “Au fost şi sunt probleme, chiar anul ăsta au fost arestaţi nu ştiu câţi tineri care cultivau canabis pe la ţară, amatorisme sau puşti de bani gata care dau 500.000 pe un gram de haşiş, dar droguri injectabile nu-s.” “Cât despre Agenţia Naţională Antidrog (ANA), ce fac ei pentru prevenire?”, iar răspunsul lui Corozel vine prompt. “Păi auzisem la un moment dat că vor să le dea seringi celor care se droghează ca să nu se îmbolnăvească. Asta sună ca şi când ai adăuga o bandă la o şosea ca să circule şi beţivii”, susţine comisarul.

Cât despre “Poliţist, adjectiv”, Corozel crede că “reflectă atmosfera austeră de la noi şi ea se regăseşte în mentalitatea unor colegi mai în vârstă. După mine, subiectul acestui film este conflictul dintre generaţii, şi în final se vede cine câştigă. Încă sunt împământenite expresia «Ordinul se execută, nu se discută», care era valabilă în armată, chiar dacă acum, de câţiva ani, suntem civili, şi imposibilitatea tinerei generaţii de a avea o părere. Umorul de limbaj şi de situaţie care este flagrant şi specific lui Corneliu Porumboiu”. Judecând după reacţiile spectatorilor, Corozel e greu de contrazis.

Receptare macro şi micro
La cele două proiecţii ale lui “Poliţist, adjectiv” de la Vaslui părea că toată lumea participase la film. “Eu am scos, cu mâna mea din depozit, calculatoarele alea”, spunea o spectatoare. Nu e de mirare că regizorul îşi considera publicul copt pentru lungmetrajul dublu premiat la Cannes: “Nu m-am gândit că este un film abstract pe care publicul vasluian nu l-ar înţelege. Un film poate fi citit la un moment dat. De fapt, este un film despre care s-a scris foarte mult, dacă te mai uiţi şi la critică, poate poţi să citeşti mai bine. Este adevărat, nu este pentru un public care crede că cinematograful e doar de divertisment. Cinematografia e o artă care are 100 de ani, care are codurile ei şi, bineînţeles, publicul meu e unul care e consumator frecvent de cinema”, a declarat Corneliu Porumboiu corespondentului NewsIn. Colegul de bancă din liceu şi generală al cineastului i-a făcut o critică foarte pertinentă, încheind-o cu cuvintele: “Ştiu că poţi mai bine de atât, Cornele!”.

[Pitbull]

Cinema, superlativ - "Poliţist, adj."
Dezinvolt, original, precis

Un poliţist tânăr, de orăşel.
Un licean care cam fumează haşiş, de orăşel.
Ceva oameni prin jur - de orăşel...
...Şi?

Aveam cincisprezece ani, când m-a pălit cu leuca "Procesul" lui Kafka - întâi filmul, apoi romanul. Am înţeles dintr-o dată că trăim într-o lume absurdă nu doar la nivel literar, ci şi în plan real. Că am făcut legi ca să ne fie mai bine, mai uşor şi mai just, iar ele au devenit nu doar instrumente ale făcătorilor de rele, porcărele şi nedreptăţi, ci efectiv entităţi malefice în sine, care-i corup chiar şi pe unii dintre cei mai bine intenţionaţi oameni, transformându-i în agenţi ai unui rău aberant.
Fatalmente, am ajuns să trăiesc pe pielea mea realitatea transfigurată metaforic de Franz Kafka şi Orson Welles, în ultimii doi ani - de când mă zbucium prin tribunale, ca să-mi găsesc dreptatea pe care mi-o refuză unul dintre multiplele vicii (la propriu!) ale legislaţiei româneşti - nu că altundeva ar fi mai grozav... Era firesc să încep a reflecta la un film pe tema asta - am şi început să-l scriu, şi cutez a spera că-l voi face oarecând, deşi...
...Nici un "deşi". Nimeni n-ar avea de ce să se simtă complexat de "Poliţist, adj." - chiar dacă acesta din urmă abordează aceeaşi temă, la un nivel superlativ. Corneliu Porumboiu e el însuşi - şi e inimitabil.
Dilema morală succint expusă mai sus porneşte, în noul nostru film dublu-premiat la Cannes, de la premisa cât se poate de simplă pe care am expus-o în deschiderea analizei. S-o reformulăm - şcolăreşte:

Dacă un poliţist filează un adolescent fumător de haşiş?
Dar dacă poliţistul îşi dă seama că, aplicând legea, i-ar distruge viaţa?
Simplu ca bună-ziua.
Simplu - dar deloc simplist!

La fel ca în adorabilul "A fost sau n-a fost", Porumboiu dezvoltă datele de mai sus, în stilul lui propriu, dezinvolt, original şi precis, pentru a atinge profunzimi nebănuite - şi cu nimic mai mult decât cele mai elementare mijloace: priviri... tăceri... nemişcări... aşteptări... În special acele aşteptări, acele cadre interminabile, în care tensiunea se acumulează insidios şi insuportabil... A fost prima oară când, în timpul unei proiecţii, mi-am scos mobilul ca să cronometrez cadrele lungi - ştiind că nimic nu era întâmplător, şi că aveam să descopăr (cum s-a şi întâmplat) configuraţii ritmice foarte exact calculate.
Căci ăsta este Corneliu Porumboiu - un om de o meticulozitate ireproşabilă, pe fundamentul căreia îşi poate permite să lase loc şi pentru câte o minimă improvizaţie, de unde să se nască adevărul de viaţă al poveştii.
Scenariul, uşor de rezumat în câteva fraze, îşi aşterne conştiincios paradigma clasică... deasupra căreia începe să construiască - insolit, inventiv, creator. O introducere sumară, axată aproape în întregime pe stări, pentru ca informaţiile esenţiale să se aglomereze bulversant în plot point 1: discuţia cu procurorul, şi declanşarea crizei: Cristi, subinspectorul, e zorit să finalizeze dosarul, printr-un flagrant (delict - da' cine să frazeze corect?) care-l va trimite pe Victor, elevul consumator de droguri uşoare, în puşcărie pentru şapte ani (adică trei jumate - o nimica toată). Ar fi şanse ca, în următoarele două-trei săptămâni, să apară elemente care să-l exonereze măcar parţial ("Simt că Alex e cheia..." repetă insistent Cristi: "De ce l-a turnat?") - dar superiorii nici nu vor să audă: flagrantul - că de nu...
Şi astfel se declanşează exasperanta confruntare a lui Cristi cu pista tulbure şi staţionară dinspre Victor, Alex şi Doina, cei trei tineri inocent-debusolaţi... Deşi totul pare să indice o evoluţie de tip policier, povestea glisează pe nesimţite spre interior... În ultimă instanţă, elementele tehnice ale rezolvării cazului rămân simple accesorii - esenţial e procesul de conştiinţă al poliţistului supus tot mai inexorabil dilemei: să distrugă cu legea-n mână, sau nu - şi dacă nu, atunci cum? Ce să facă?
Nu e de mirare, aşadar, că secvenţa-pivot a filmului, aproximativ echivalentă cu notoriul mid-point (ori main-event) nu are nici măcar indirect legătură cu plotul poliţist, ci prezintă exclusiv o seară casnică între Cristi şi Anca, soţia lui. Faţă de o structură dramaturgică ortodoxă, un observator standard ar fi comentat: "Ai nevoie de scena asta? N-ai. Afară cu ea!" Dar Porumboiu numai un cineast ortodox nu e, iar secvenţa "Nu te părăsesc iubire" comportă, sub aparenţele ei satiric-anodine, tocmai twistul central care schimbă macazul dinspre anecdotica poliţistă spre tărâmul celor mai profunde sensuri.
În primul rând, se cuvine să spunem că e una dintre cele mai extraordinare secvenţe din filmul românesc al ultimilor douăzeci... ăă, vreau să zic, nouăzeci de ani. Totul atârnă de şlagărul super-tembeloid pus în valoare de vocea caldă şi melodioasă a Mirabelei Dauer, care evidenţiază şi mai nemilos grotescul libretului de-o cretinătate absconsă al avocatului-versificator Dan Ioan Panţoiu, calchiate peste o partitură stereotipă până la disperare.* Sound-blasterul blastează de se zguduie pereţii, iar Anca stă cu ochii-nfipţi în plasmă, absorbind cu religiozitate freak-song-u' fără a-i lua în seamă, măcar, cuvintele. Tot ce face Cristi între timp (intră, îşi pune-n farfurie, mănâncă, încearcă o conversaţie, înnebuneşte încet dar sigur), se repotenţează prin combinaţia cu cântecul - şi, când în sfârşit se termină... două secunde de tăcere şi...: "Signori! D'a capo!" - căci Anca nu s-a săturat, şi mai vrea... şi mai vrea şi a treia oară (la faza asta, publicul de la Cannes era deja pe jos). Şi după ce ne-a fiert astfel în suc mirabel, Porumboiu supralicitează: începe incredibilul dialog despre "marea fără soare" şi "câmpul fără floare", cu comentariile doct-gramaticale ale femeii - că ea e profesoară de română - şi periplul triunghiular al sticlei de bere, şi plecatul la culcare, şi "pasta fără periuţă" din final. Totul, dintr-un singur cadru, lung şi mobil, prin apartamentul filmat din holul central - firesc, că de-aia-i secvenţă pivot!
De ce atâta caz pentru o biată prostioară pe note, care urlă asurzitor?
Fiindcă remarcele lingvistice ale nevestei, reluate mai pe felie a doua zi, deschid de fapt drumul spre secvenţa premergătoare finalului - acel apăsător-delirant plot point 2 cunoscut şi din spotul publicitar, cu cei doi poliţişti şi comandantul, punct culminant al dramaturgiei şi corolar semantic. Nu mai are importanţă cine furniza drogurile, nici de ce l-a trădat Alex pe Victor, nici cum va ieşi flagrantul - mai contează doar că sistemul a învins. Cristi e constrâns să acţioneze. Conştiinţa? O nerozie. Legea morală? O nefericire!
Şi, după un ultim respiro la tenisul cu piciorul, îl vedem redevenit om-maşină, expunând pe tablă planul de atac al flagrantului (delict). Care va fi şi filmat (nota bene! element important de referenţialitate). Generic final.

Corneliu Porumboiu e un autor prin excelenţă - întrebat dacă ar lucra şi pe scenariile altora, a răspuns că prea curând în nici un caz: are de spus propriile lui poveşti - slavă Domnului, la propriu: chiar are ce spune! Urmându-şi consecvent actul de creaţie, şugubăţ-melancolicul vasluian ("comicii sunt în esenţă cei mai trişti oameni", conform unei mărturisiri proprii) dă curs unei regii la fel de sigure şi organice ca-n "A fost sau n-a fost", dar fără a cădea nici un moment în capcana autopastişării. Asemănările cu filmul anterior se opresc la limita mărcii legitime de personalitate, dincolo de care observăm o abordare oarecum mai mobilă, reuşind să accentueze cu atât mai mult, prin contrast discret, încremenirea de fond a unei lumi prea inerte ca să-şi iasă din propriile automatisme - chiar şi cu preţul de a nenoroci un copil aproape nevinovat. Elaborat şi fastidios, Porumboiu compune aceleaşi mizanscene exacte cu care ne-a obişnuit, în care numai un ochi exersat poate întrezări, prin firescul ireproşabil al stratului vizibil, zilele întregi de repetiţii ca la teatru (un singur zbârci: prima secvenţă din birou, cu căutarea G.P.S.-ului şi tocmeala pentru tenisul cu piciorul - o idee cam falsă, mai mult de la partener pornire, dar influenţându-l oarecum şi pe Dragoş Bucur). Le imortalizează în cadre de o plasticitate remarcabilă - în special încadraturile din intersecţia principală a filajului: obsedanta casă a suspecţilor, cu tainele ei niciodată dezvăluite, surprinsă mereu în aceeaşi compoziţie; buticul unde vine gospodina cu căţeluşa neagră, şi peretele cu graffitiuri microbiste de-alături; şi, mai ales, groapa lăsată de izbelişte-n mijlocul străzii, cu panglicile ei de semnalizare - prilej pentru câteva aranjamente plastice subtil-expresive, amintind de geometria triunghiurilor lui Pieter Bruegel cel Bătrân. De fapt, referindu-ne la scenografie, se cuvine să spunem că, în exterior, Porumboiu a folosit sută la sută cine verité-ul - construind decoruri doar în câteva interioare: locuinţa protagonistului şi, parţial, birourile de la poliţie, cu computerele şi rechizitele lor moarte, niciodată folosite.
Oricum, şi de astă dată se remarcă folosirea savantă a cadrelor lungi, cu cronometrajul lor realizat printr-o combinaţie de calcul prealabil, principii aplicate larg şi decizii finale la montaj - de exemplu, celebra secvenţă din biroul comandantului, întinsă pe un singur plan întreg aproape fix (cu excepţia unei corecţii stânga şi înapoi), cu durata de vreo douăzeci de minute, după care Porumboiu, evitând tentaţia teribilismelor gratuite, nu ezită să taie în trei locuri, pentru a insera planuri mai strânse şi a puncta astfel ritmul. De altfel, preocuparea pentru ritm acoperă tot filmul - fie prin simetria dintre actele întâi şi al treilea, fie prin combinaţii între tensiunea statică a multor cadre şi nervozitatea câte unei tăieturi mai mult stilistice decât dramaturgice, fie pur şi simplu prin mobilitatea aproape uniformă a actorilor, potenţată gradual de insistenţa cu care-i urmăreşte camera.
Care actori, din nou, ne delectează cu acelaşi haz amar-scrâşnit tipic pentru autorul filmului. Dragoş Bucur nu oferă cine ştie ce surprize, deşi merită câteva cuvinte fineţea cu care creionează din doar câteva linii economice crescendoul procesului de conştiinţă pe care-l parcurge Cristi, zbaterea lui dinspre final în încercarea de a rămâne om, şi recăderea ultimă în statutul de rotiţă a infernalului mecanism - plus, desigur, accentele precis plasate de umor discret. Despre Irina Săulescu se cuvine să spunem că realizează o schiţă de portret naturală şi credibilă, în doar două secvenţe - pentru care s-a documentat meticulos, spre a se identifica la maximum cu personajul tinerei profesoare de română. Accente masive, cu percutanţa unui dulap scăpat pe picior, pune Ion Stoica, în rolul arhetipal al poliţistului nătărău - iar pentru procuror, Porumboiu a comis iar o dezgropare de actor splendid, rămas cam un pol de ani în afara ochelarilor de cal ai directorilor de casting, în persoana lui Marian Ghenea - cald-siktirit, sugerând laconic personalitatea convenţională a magistratului de o cumsecădenie sterilă, cantonat în delicte mărunte de provincie. Nu tocmai pe fază, cu scăpări în falseturi de intonaţie, tânărul Alexandru Sabadac, în Alex. Noroc că se distinge Cosmin Seleşi, pe undeva chiar mai bun decât în "Schimb valutar" - aici, construindu-l cu eficienţă rafinată pe Costi, poliţistul-funcţionar sastisit şi sătul de toate, simpatic dar şi nesuferit, orgolios dar totuşi conştiincios până la urmă. Evident, cireaşa de pe tort nu putea să-i revină decât lui Vlad Ivanov, în rolul comandantului Anghelache: prezenţa finală a autorităţii relativ-supreme - paradox splendid justificat de contrastul între inflexiunile tăioase şi aerele fals "înţelegătoare", între pretenţiile intelectuale pompoase şi dogmatismul dezumanizant al poliţaiului cu veleităţi dictatoriale, între mobilitatea atent coordonată a feţei (pentru cine nu ştie, Vlad are o disponibilitate fizionomică pe care ar invidia-o până şi Jim Carrey - încă mai aştept s-o văd valorificată din nou la fel ca sub bagheta lui Dan Puric, acum cincisprezece ani, în "Pantomimia", la Naţional) şi încremenirea corporală (s-au gândit la un moment dat să-l ridice, şi au renunţat: înfipt în scaun, personajul se insinuează cu atât mai înspăimântător).
S-a spus şi s-a tot spus (inclusiv de către C.T.P.), dar nu strică s-o repetăm: şi acest film confirmă fidelitatea lui Corneliu Porumboiu faţă de sine însuşi, în sensul aplecării asupra unei viziuni artistice substanţiale, originale şi deloc tributare compromisurilor comerciale. În condiţiile popularităţii actuale a cinematografului în general, nici nu se mai pune problema "sălilor pline" - iar "Poliţist, adj." în nici un caz nu va aduna masele vulgului în multiplexuri - dar, pe lângă că ne-a mai adus două Cannes-uri pe deplin meritate, ne îmbogăţeşte şi cu altceva, mult mai important: un obiect de artă superlativ, un act cultural preţios şi nobil. O lecţie profesională din care putem învăţa fără ispita de a încerca să copiem inimitabilul (lucru cu atât mai seminal!) şi, înainte de toate, o instanţă solidă de atitudine morală.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
1 iulie, 2009, h. 19:30-21:55
Bucureşti, România

__________________________________________________ ____________________
* - "Nu te părăsesc, iubire!" http://www.youtube.com/watch?v=J2fHbW4vSFY (n.Pb.)

[Gloria]

Un comandant de poliţie care soluţionează problemele pe calea maieuticii (Vlad Ivanov), un poliţist cu probleme de conştiinţă (Dragoş Bucur) şi o tânără profesoară de română (Irina Săulescu), care ascultă în loop Mirabela Dauer, sunt eroii policier-ului regizat de Corneliu Porumboiu, Poliţist, adjectiv.
E genul de film-revelaţie. După ce-l face pe spectator să aştepte acel ceva care trebuie să se întâmple, regizorul întoarce "pagina", la cuvântul "suspans". Și îți arată sensuri nebănuite ale noțiunii.

Porumboiu lasă camera să observe, recurge la cadre foarte lungi şi ne introduce, asumându-și riscul (în fond a declarat că are publicul lui) de a ne pune față în față inclusiv cu rutina din universul pe care l-a creat. Personajul principal, polițistul Cristi, repetă același traseu și face aceleași gesturi, zile la rând, încât filajul său nu are nimic din tensiunea mocnită sau virulentă a urmăririi suspecților (un adolescent ce fumează hașiș, cu care - se pare - îi servește și pe amicii lui).

Apoi, o dată ce ai rămas dezarmat, pentru că nu ştii dacă să mai aştepţi ceva, te împinge în partea a doua a filmului, care este magistrală. Un moment domestic pregătește ceea ce va rămâne o scenă-cult în cinematografia românească.
Întors acasă, la soția profesoară de română, polițistul Cristi este forțat să asculte minute în șir melodia "Nu te părăsesc, iubire!", de care Anca (actrița Irina Săulescu) pare hipnotizată. "Ce-ar fi marea fără soare/Ce-ar fi câmpul fără floare/Ce-ar fi astăzi fără mâine/Ce-ar fi viața fără tine" se repetă în loop, regizorul prelungind foarte mult momentul, făcându-l sufocant. Versurile de un truism sforăitor, dacă nu chiar stupide, urmate de o discuție despre sensul lor, fac portretul complet al unei situații absurde. Și pregătesc terenul pentru ceea ce urmează. O nouă discuție despre sensul cuvintelor, de această dată nu în familie, ci chiar în biroul comandantului (Ivanov) care este revoltat că subalternul său (Dragoș Bucur) nu vrea să organizeze flagrant delictul.
Suspansul se construiește o dată cu căutarea sensurilor unor cuvinte în Dicționarul explicativ al limbii române și cu demontarea întregului proces de conștiință pe care și-l face polițistul Cristi (dacă va organiza un flagrant delict, consecința imediată va fi aruncarea adolescentului Victor în închisoare, pe șapte ani, ceea ce-i va ruina viitorul, vina nefiind de fapt așa de mare - în fond, e vorba de un narcotic ușor, aprobat prin lege în unele state).
"Caută la 'conștiință', caută la 'lege', caută la 'morală'", îi cere, răbdător, Anghelache, în ceea ce va râmâne o scenă memorabilă a cinematografiei românești.
Imobil, prin întrebări dibace, Anghelache vrea să-l facă pe subalternul său să ajungă la "adevăr". Printr-un raționament corect din punct de vedere formal, dar greșit tocmai prin evitarea esenței, Anghelache îl "convinge" pe Cristi să rămână tributar legii, indiferent că aceasta este "oarbă".

În concluzie, un film în care obsesia pentru cuvinte și sensuri bate problemele de conștiință. Dincolo de lipsa veridicităţii unor situații - discuția despre sensul cuvintelor ne arată un Cristi pe care nu-l mai recunoastem, adică din detectivul inteligent, cu probleme de conștiință devine polițistul limitat, incapabil să înțeleagă o metaforă. Sau dacă face jocul soției, lasând-o pe ea să știe mai multe, cum de aceasta e tocmai profesoară? Și dacă e profesoară, tocmai de limba română, cum poate fi hipnotizată de niște versuri atât de tânte? Sau dacă despre melodie e vorba, că e vocea plăcută a Mirabelei Dauer, de ce se lansează într-o discuție care are ca subiect niște versuri atât de sterile? Dincolo de toate astea, cum spuneam, Polițist , adjectiv este unul dintre acele filme care relevă un autor. Un film pe care v-ar părea rău să nu-l vedeți.

[jactati]

Pe langa cronicile/criticile foarte bune si pertinente de mai sus doar cateva idei notate telegrafic:
- am descoperit noi valente ale comicului (mereu amenintat de posibilul plonjon in tragic - asa cum imi place mie) in lungile planuri-secventa (cele 2-3 mentionate mai sus sunt esentiale);
- rasul molipsitor si ffff tonic al Oanei Pellea (care era la 2 scaune distanta de mine) este singura confirmare a efectului comic pe care as lua-o in considerare in locul lui Porumboiu;
- mi-a placut mult replica finala a filmului - comandantul Ivanov spune cu o voce blanda: Dar usor, cu grija, ca sunt copii. Cam asta e ipocrizia cinica in care traim noi: nu conteaza ca distrugi viata unui om aruncandu-l 7 ani la parnaie, important e sa nu-l sperii cu inscenarea flagrantului, sa nu-i sucesti mana sau mai stiu eu ce maruntis d-asta;
- mi-a mai placut redarea plastica a kitschoseniei in care traim: graffiti, blocuri coscovite si alaturi case noi cu gard de fier forjat si policarbonat (frumoasa alaturare), holuri de bloc mizere dar cu geamuri termopan, etc.
- mi-a placut secventa finala cu vocile din off si concentrarea pe desenul de pe tabla, dar;
- ca ritm mi s-a parut nepotrivit finalul - e ca un re-start fals - din starea meditativa spectatorul este din nou indemnat spre actiune; simteam nevoia unei secvente finale care sa ma mai lase sa rumeg problemele si mesajul, ceva gen Eclipsa sau Blow-Up, sau macar un stand-still pe care sa se desfasoare genericul ca in Reconstituirea;
- in muzica clasica ascultatorul este pregatit pentru final prin diminuarea tempoului, utilizarea fermatei, etc. - aici e pe dos - probabil c-am imbatranit eu si ritmul meu se domoleste nepermis de mult.
Oricum, un film mare (ce banalitate tatistica am scos). Multumiri cui m-a invitat - filmul nu era de ratat. (cam ca rima stramba cu "ce e astazi fara maine / ce e viata fara tine").

[vicki]

Ce as mai putea adauga dupa cronicile onorabilior mei preopinenti decat(daca mai este necesar) - DA e un film mare pe care nu ar trebui sa il rateze nici un cinefil..Pe langa modurile si unghiurile de filmare la care nu ma pricep dar cu ajutorul specialistilor(fara ironii ieftine) de pe forum incerc sa le descifrez, filmul este uluitor de simplu si totodata profund, iar sfarsitul efectiv mi-a taiat respiratia.
Felicitari Corneliu Porumboiu !

[notorious]

hmmm - n-as putea spune ca porumboiu a scos pana acum filmul sau 'mare.


l-am vazut pe vasluian intr-o discutie la tv cu cristian tudor popescu, in care chelul bombastic si obsedat de propria persoana spunea ca spectatorul ar putea sa strambe din nas in prima ora si jumatate (de plictiseala), dar ca ar trebui sa ramana pana la final, pt ca acolo 'se dezvaluie' tot filmul.

eu nu inteleg cum ar putea sa se plictiseasca spectatorul in primele 90 de minute cand are pe fundal peisajul citadin al vasluiului. orasul acesta tinde sa devina pt porumboiu ceea ce new york-ul devenea pt spike lee sau statul minnesota era pt coeni. la fel cum spike lee vede in new york un incubator al obsesiilor rasiale, al paranoiei (sper ca am pus genitivul corect) si al violentei mocnite, porumboiu a facut din peisajul vasluiului ceea ce mi s-a parut un spatiu intim, dar degradat si dezolant. la fel cum in 'desertul rosu' al lui antonioni peisajul industrializat, ruginit, mecanic, te sufoca prin lipsa de umanitate si asta se reflecta in starea eroinei, la fel si cel al vasluiului ajunge sa te sufoce: strazile inguste si adeseori neasfaltate, blocurile scorojite, imaginea intunecata, totul iti transmite o constiinta dezamagita (de contactul cu realitatea) si in permanenta zbatere.

am avut nevoie de cateva ore bune ca sa ma intorc la film, sa il analizez si sa imi dau seama ce relevanta are sa-l vezi pe cristi (bucur) sorbind supa sau citind definitii din dex la cererea sefului. sa-mi dau seama, cu alte cuvinte, daca 'a fost sau n-a fost' un film bun. :) bun e cu siguranta, desi greoi si plin de adancuri destul de intortocheate.

sa-l vezi pe bucur sorbind supa inseamna sa-l insotesti in cele mai intime si 'statice' momente ale sale. dar n-are asta legatura cu ce se petrece in MINTEA sa ? in fiecare scena, discutie, contact cu colegii / prietenii / sotia, ai senzatia ca e pe alta lume, cu altceva pe minte. e acolo, dar nu-i 'acolo'. e cu gandul la baiatul pe care trebuie sa-l urmareasca, sa-l prinda si sa-l vara in puscarie.

dupa cum spunea si gorzo, confesiunea e sincera. desigur ca porumboiu putea sa dea in 'dostoievskianisme' - politisti filosofi, personaje superinteligente, dar in schimb te dezarmeaza prin onestitate. ce poate fi mai 'obiectiv' (dar si o confesiune mai sincera) decat o definitie citita din dictionar ? ce-ar face un om obisnuit (si ridicol de pedant) ca sa-i demonstreze altui om obisnuit (si nauc-din-topor) ca ce are el 'pe constiinta' ar cam trebui sa dispara ? sa discute despre nemurirea sufletului si inutilitatea existentiala ? nu cred, definitiile sunt la indemana oricui si sunt insensibil de non-mincinoase.

acestea fiind zise, mie mi-a placut sa vad in 'politist, adjectiv' un film despre ce se intampla atunci cand o perspectiva subiectiva si lipsita de fermitate (constiinta oricarui om cred ca poate fi descrisa asa) intra in contact cu legea (amuzant de 'obiectiva').

asadar, nu vad cum ai putea sa te plictisesti la filmul lui porumboiu, daca esti intr-adevar atent la ceea ce-ti ofera. si cate alte filme romanesti din ultima vreme ne-au oferit atata prilej de analiza si cugetare la 'politist, adjectiv' ? ;)

[Pitbull]

porumboiu a facut din peisajul vasluiului ceea ce mi s-a parut un spatiu intim, dar degradat si dezolant. la fel cum in 'desertul rosu' al lui antonioni peisajul industrializat, ruginit, mecanic, te sufoca prin lipsa de umanitate si asta se reflecta in starea eroinei, la fel si cel al vasluiului ajunge sa te sufoce: strazile inguste si adeseori neasfaltate, blocurile scorojite, imaginea intunecata, totul iti transmite o constiinta dezamagita (de contactul cu realitatea) si in permanenta zbatere.
Mistooo, Notty! :)

[Pashpix]

Vaslui, personajul lui Corneliu Porumboiu

Decor pentru ultimul succes al regizorului român la festivalul de la Cannes, Vasluiul este scena filmelor celui mai celebru localnic. Porumboiu are maşina înmatriculată în singurul loc pe care îl numeşte „acasă“.

Zilele acestea, „Poliţist, adjectiv“ rulează deja în cinematografele din Bucureşti, iar românii se familiarizează cu filmul de succes al lui Porumboiu. Odată cu recunoaşterea internaţională de care s-a bucurat la Cannes, venită din partea celor mai autorizate voci ale criticii americane şi europene, şi materializată în Premiul Juriului la secţiunea „Un Certain Regard“ şi premiul FIPRESCI al aceleiaşi secţiuni, filmul mai reuşeşte ceva: începe să atragă masiv şi public nespecializat, căruia poate stilul de cinema minimalist i-a fost străin sau i s-a părut inaccesibil.

Bineînţeles, faptul că Vasluiul, un târg de provincie din Moldova, fruntaş în topurile sărăciei şi şomajului, face a doua oară „ravagii“ la Cannes - prima oară cu multpremiatul „A fost sau n-a fost?“ - este şi el aproape un record. „Acolo eram la mare cu băieţii mei.“ În fotografia înrămată, doi puşti zâmbesc cuminte, încadrându-l pe tatăl lor. Nu au mai mult de 10-12 ani. După două decenii şi ceva, unul dintre ei a devenit un regizor de succes şi celălalt, un manager foarte bun. Cum era Corneliu când era doar un puşti? „Era un copil foarte cuminte. Niciodată nu a făcut vreo mare boacănă, era liniştit. Amândoi erau aşa. Chiar dacă eu mereu am avut o funcţie importantă - când erau ei mici eu eram director de întreprindere – şi asta le dădea un anumit statut, ei erau la locul lor, mereu cu bun-simţ".

Acum, odată cu succesul fiului său, cunoscutul afacerist Adrian Porumboiu s-a transformat în limbaj jurnalistic în „tatăl lui Corneliu Porumboiu“ dar asta pare să-i aducă mai multă bucurie decât orice altceva. Cu figura scăldată într-un zâmbet sănătos, Adrian Porumboiu recunoaşte că soţia lui a fost confidenta şi sfătuitoarea lui Corneliu. În vacanţe, copilul Corneliu Porumboiu mai mergea la bunicii din partea tatălui, într-un sat din zona Buzăului. A fost foarte ataşat de ei şi de locurile acelea. Dar parcă tot la Vaslui îi venea să se întoarcă. Unul dintre copii, Octavian (n.r. fratele lui Corneliu) i-a călcat pe urme, celălalt a ales un domeniu de creaţie. „Corneliu a testat mai multe, până a găsit ceea ce îi place cu adevărat. A fost fotbalist câţiva ani buni, apoi a dat la ASE, la management. Abia după aceea a descoperit filmul.“ Dar de ce relaţia lui cu cinematografia a început la Vaslui şi, mai ales, de ce a continuat tot acolo? Scurt metrajele „Pe aripile vinului“, „O călătorie la oraş“, mediu metrajul „Visul lui Liviu“, filmele „A fost sau n-a fost?“ şi proaspătul „Poliţist, adjectiv“, toate sunt filmate acolo.

Tatăl găseşte explicaţia acestei situaţii în… genetică. „Vreau să vă spun că, de-a lungul carierei mele, am primit foarte multe oferte profesionale. M-au chemat ba la Iaşi, ba la Bucureşti, ba la Timişoara. Nu am putut să plec. Este o greutate a locului care mă ţintuieşte aici. Cred că Corneliu m-a moştenit. El pe unde se duce, poartă Vasluiul după el“. Tatăl îşi aminteşte momentul când în viaţa fiului său s-a întâmplat prima renunţare, care l-a adus mai aproape de drumul cinematografiei: „Avea vreo 16 ani. Erau deja câţiva ani de când el juca mult fotbal. Avea zilnic antrenamente. Odată, a venit la mine şi m-a întrebat: tată, crezi că am şanse să ajung un mare fotbalist? Şi i-am zis atunci să se apuce serios de carte.“ I-a sugerat fiului să se apuce de o facultate „serioasă“, şi aşa a ajuns Corneliu Porumboiu la Facultatea de Management din Bucureşti.


Ajuns student în Bucureşti, la ASE, realizează că nici acesta nu e drumul lui. Lipseşte de la cursuri şi în timpul lor stă şi citeşte. Mai iese prin oraş cu prieteni din Vaslui, citeşte iar. Într-o zi, ritmul se rupe. Vărul lui îl invită la un film. „Am mers la Cinematecă pentru prima oară. Am văzut atunci «La dolce vita» şi totul a căpătat alt sens. Regizorul Federico Fellini, Marcello Mastroiani şi Anita Ekberg, actorii din rolurile principale, îi schimbă nordul busolei.

De atunci, la două zile era la film. Avea 18 ani şi începea relaţia lui specială cu cinematografia. „Până atunci, cultura mea în acest domeniu se reducea la «Pasărea spin» şi filmele de karate. La Cinematecă am văzut filmele lui Fellini, filmele cu Chaplin, filme ruseşti, filme poloneze, majoritatea capodoperelor cinematografice clasice“. Era plăcerea minunată a educării unei pasiuni, pe care Porumboiu a cultivat-o în toţi cei patru ani de management, pe care cu chiu cu vai i-a terminat. După absolvire, dă la UNATC, dar fără succes. Mai încearcă o dată anul următor şi reuşeşte. În anul doi de facultate debutează cu scurt metrajul „Grafitti“, anul următor cu „Love Story“, urmează „Post telefonic suspendat temporar“ şi „Pe aripile vinului“, iar în 2003 scurtmetrajul „Călătorie la oraş“, lucrarea lui de diplomă, cu care obţine prima distincţie din carieră, premiul al doilea la secţiunea „Cinefondation“ a festivalului de la Cannes. Zarurile fuseseră aruncate.

„La un moment dat, începusem cinci scenarii. Mai adaugam la ele, mai scoteam. Nu-mi plăcea nici unul, aşa că într-o zi le-am şters pe toate. Abia când am făcut asta mi-am dat seama că toate se petreceau în Vaslui.“ În maşina lui Porumboiu, înmatriculată bineînţeles tot acolo, intră pe geam blocurile aliniate comunist ale oraşului. „Pe strada asta am tras cadre pentru «A fost sau n-a fost?». Beculeţele care se aprind din film sunt pe strada unde am copilărit. E o zonă pe care o ştiu pe de rost şi cumva îmi vine mereu în minte.“

În zona gării a filmat o bună parte din filajele din „Poliţist Adjectiv“, foarte aproape de blocul în care a stat cât a fost copil. De altfel, pe acoperişul blocului său turn a filmat cea mai mare parte din mediumetrajul său, „Visul lui Liviu“. De fapt, peste tot în jur, sunt cadre care compun filmele lui Porumboiu. „Uite, duba asta albastră părăsită a intrat foarte bine în cadru. În tot griul acesta, e o pată de culoare care m-a ajutat. Pe acolo îl urmăreşte Cristi (n.r. poliţistul din film, interpretat de Dragoş Bucur) pe Victor, adolescentul care fumează joint. Iar de partea cealaltă a blocurilor este restaurantul «Magnolia», unde se întâlneşte Cristi cu turnătorul lui Victor.“

De fapt, Porumboiu îşi alege toate locurile şi scenele inconştient. Ele sunt cu el, fac parte din el şi doar le scoate la suprafaţă. „Cunosc fiecare centimetru de stradă. Îi cunosc pe oamenii de aici foarte bine, am mulţi prieteni care mi se deschid. Aflu de fiecare dată poveşti. În Bucureşti nu am o viaţă socială sau… Plec dimineaţa la birou, scriu opt ore sau cât pot şi mă întorc seara acasă.“

În „Poliţist, adjectiv“ sunt două cadre lungi de 11 minute fiecare, iar până la prima replică a unui personaj trec nu mai puţin de opt minute. Tehnică ce poate lesne plictisi, dacă nu e făcută cum trebuie. „Am avut emoţia aceasta, că poate e prea mult… Dar am fost mai preocupat să găsesc ritmul interior al filmului, ritmul oraşului. De fapt, asta spune foarte mult despre genul meu de cinema, deconstructivism. Mi-am zis: «ăsta e Cristi».

În filajele acelea, uneori plictisitoare, în care nu se întâmplă nimic, în rapoartele pe care le scrie în fiecare zi. Adevărul unui personaj este în gesturile mici.“ De aceea îl vedem pe Cristi mâncându-şi efectiv cina, cu felul unu şi felul doi, de aceea ne plimbăm cu el minute în şir pe străzile Vasluiului, de aceea îl vedem iritat de melodia romanţioasă a Mirabelei Dauer, „Nu te părăsesc, iubire“, pe care soţia lui o ascultă pe „repeat“, toată seara.

Pentru că poliţistul caută sensurile meseriei lui, se frământă, nu are un răspuns la întrebarea e bine să fiu poliţist şi să aplic legea asta, sau nu? Pentru că această lege trimite un puşti de liceu la închisoare pentru un joint. „Într-o lume fără sensuri, şeful lui îi dă unul. Aşa e just, aşa e legea. Noi suntem poliţişti, deci noi aplicăm legea. Şi astfel convins, nu se lasă de meserie. Într-o cheie clasică de film policier, ar fi renunţat. Dar în realitate, câţi dintre noi ar fi făcut gestul acesta?“

[Pitbull]

Excelent articol si interviu, Pashpix!
De unde e?

[keepwalking]

pentru ca relativ recent am avut ocazia sa-l cunosc pe corneliu intr-un cadru lejer, pot sa va spun ca e un baiat modest, inteligent, chiar copilaros pe alocuri, cu mult bun simt si un potential de imaginatie si umor imposibil de estimat.

[Pashpix]

Excelent articol si interviu, Pashpix!
De unde e?

Din Adevarul Magazin de duminica. Si mie mi-a placut foarte mult. Ca de fapt tot ce este legat de Corneliu Porumboiu.

[saureign]

interesant e ca filmul acesta - odata ce i-ai acceptat conventiile, desi el este declarat neconventional - nu are cum sa nu stea in picioare. Logica sa interna este beton. Singurele sale scapari sunt la capitolul actorie (personajul sotiei, compus cam unilateral + personajul Nelu, care are o scena nefireasca, la un moment dat), ATAT.
Sunt curios ce va face Porumboiu mai departe, ce mai deconstruieste...

[gionloc]

cum ziceam si in timpul tiffului, filmul asta cauta multe, vrea sa intoarca lumea pe dos, dar tocmai fiindca e asa insistent si atent isi pierde din substanta (conceptuala).
de aia, citind pagina anterioara in special, cred ca-i cam multa reverenta in fata Politistului.

[saureign]

dupa cum scriam si pe liternet, in replica data unui domn care tot cauta realismul si nu-l gasea, iar altul se ocupa cu datul jos de pe piedestal - un film il intelegi, te emotioneaza, te pune sa meditezi; au ba.

[gionloc]

:)

asa este,
doar ca in spatele unui film care face sau trebuie sa faca ceea ce spui, se afla un concept (=ideea vizata de autor + materializarea ei), o dezvoltare logica a unei actiuni, o conduita dramatica. sint linii teoretice prin care un film precum Politist poate (si, as spune eu, ca si trebuie) sa fie discutat...

si dupa cum cred ca ai observat, toata lumea vorbeste despre film ca fiind realist, chiar si autorul a spus ca a cautat o anumita realitate (a vietii de politist, etc). or' atunci asta devine o traiectorie importanta de analiza a filmului.

m-am simtit bine la film, am inteles ce vrea, ce cauta, dar nu-l consider un film implinit. cu ditamai sofismu dela final nu are cum sa fie implinit!

[Ghidupu]

anca gradinariu a inceput sa se plictiseasca teribil in fata "esteticii epuizate" a noului val
http://www.adevarul.ro/articole/dura-dex.html

[StefanDo]

intamplator, locatia din politist, adjectiv este chiar o sectie de politie din vaslui. am fost acolo, iar in sala unde s-a filmat celebra scena trona o tabla chiar mai mare decat cea din film :). Din cate am inteles, interventiile echipei asupra sectiei au fost minime

[cornel]

l-am vazut aseara la studio cu o sala aproape plina..
la inceput am ramas mut pana cand am izbucnit in ras, apoi iar am ramas mut, apoi am ras si mai tare pana cand in final mi-am dat seama ca asist la o redefinire a cuvantului "film".
dragos bucur este extraordinar, iar ceilalti actori se vede de la vaslui ca au fost atenti selectionati.
este minunat sa vezi un astfel de film. si cand te gandesti ca pornind de la un caz banal poti sa faci un film politist fara pistoale, gloante, injuraturi (chiar a obs cineva ca NU se injura deloc?!) sau urmariri cu masini si sa vorbesti de maieutica, morala si constiinta. si sa faci toate astea si cu umor.
cu siguranta ca vor exista oameni care vor stramba din nas la acest film asa cum vor exista in continuare si oameni care cred ca a avea constiinta inseamna a crede in Dumnezeu. tocmai d-aia e viata frumoasa.
pentru corneliu porumboiu ma inclin si aplaud. si abia astept sa revad filmul.

[mirodoni]

Am sunat odată la o casă de producţie şi le-am spus că am să le ofer un scenariu de lung metraj. Cum doriţi, mi-a spus secretara, veniţi la sediul nostru. M-am dus. Pot să vorbesc cu producătorul? am întrebat-o pe secretară. Pentru ce? Păi... am adus un scenariu... Foarte bine, îl lăsaţi aici. Şi ce fac? Veniţi peste două săptămâni. Păi voiam să vorbesc... Vorbiţi după ce scenariul va fi citit, acum ce să vorbiţi?! Şi cum fac... vă sun să vă întreb dacă...? Nu trebuie să sunaţi. Astăzi e miercuri. Miercuri, peste două săptămâni, veniţi. Mi-a pus dosarul într-un sertar peste altele, vreo patru, cinci, foarte asemănătoare. Am revenit aşa cum stabiliserăm. Când aţi lăsat scenariul? m-a întrebat secretara. Acum două săptămâni. Fix? Da, miercuri. A deschis sertarul, a săltat puţin dosarele care erau acolo şi l-a scos pe ultimul. Poftim! mi-a zis. Dar rezultatul? Dacă v-am dat dosarul, rezultatul nu e clar? Pot vorbi cu şeful dumneavoastră, cu patronul, producătorul?... Nu este aici. Când am intrat i-aţi făcut legătura telefonică. Asta înseamnă că este ocupat. Dar tocmai s-a stins beculeţul. Aşteptaţi. A revenit după scurt timp. Poftiţi! M-am prezentat, mi-a strâns mâna şi m-a invitat să mă aşez. Nu vă supăraţi, i-am zis, am impresia că scenariul meu nu a fost citit. Cum să-ţi spun... nu trebuie să mănânci toată ciorba ca să-ţi dai seama dacă e bună. Sau dacă e stricată, i-am răspuns eu, vorba asta i-a spus-o un scriitor celebru unui amator care... un scenariu trebuie citit integral ca să... Să ştii că aici ai dreptate, mi-a zis, de multe ori un film poate fi concentrat în ultimele pagini ale scenariului, dar nu despre asta e vorba. Ştiu, trebuie să fie şi bine scris. Cine ţi-a zis asta? Specialiştii. Care specialişti? Criticii. Criticii sunt specialişti în văzut filme, nu în citit scenarii. Mă rog, ei spun că... Atunci de ce nu-ţi realizează ei filmul? Nu vă supăraţi... Nu mă supăr. Dosarul meu nici măcar nu a fost deschis, de unde ştiţi că scenariul nu e bun? Nu există scenarii bune sau proaste. Sunt scenarii care ajung filme şi scenarii care nu ajung filme. Un scenariu care nu e bine scris, poate fi rescris de către regizor, dacă are substanţă şi ne interesează. Dar după un scenariu foarte bun iese un film... Cum să-ţi explic, eu am de lucru pentru următorii 20 de ani. Dar poate că eu vă ofer ceva mai bun decât ce aveţi. Despre ce e vorba în scenariul dumitale? dar pe scurt! Despre un tânăr poliţist care are o concepţie mai modernă despre legi şi aplicarea lor dar nu reuşeşte să învingă sistemul. Care ziceai că e numele dumitale? I l-am spus din nou. Păi vezi?!
Textul este aproximativ, dar situaţia autentică. Cu unele modificări.
Voi reveni cu comentariul meu despre „Poliţist, adj.”

[corinka]

Problema propusă de Porumboiu este una de conştiinţă: ce va face un mărunt poliţist prizonier în sistemul din care face parte? Se va împotrivi acestuia luând poziţie de “substantiv” sau se va rezuma la statutul de “adjectiv”, dependent, maleabil, incapabil de a se desprinde dintr-un sistem populat de prea multe “adjective”?
Comandantul Anghelache încearcă să îl convingă pe poliţistul rebel, cu tendinţe de substantivizare, să îşi abandoneze procesele de conştiinţă şi să urmeze legile materiale în dauna aşa-zisei legi morale, acceptând să organizeze flagrantul.
Poliţistul Cristi încearcă să treacă dincolo de sensul cuvintelor (cărora personajele par a le da importanţă învârtindu-se prea mult în jurul sensului lor formal şi pierzând esenţa) şi de litera legii, care se mai şi schimbă sau diferă de la un sistem la altul, încercând să patrundă în profunzimea situaţiilor cu care se confruntă, dar se loveşte de răceala şi indiferenţa sistemului care îi impune să se conformeze normelor.
În planul acţiunii poliţieneşti prezentate în final, totul este redus la o schemă pe o tablă, suspecţii devenind nişte simple x-uri marcate cu creta, părţi infime ale sistemului, care pare a fi unicul substantiv în jurul căruia sau, mai bine spus, în cadrul căruia gravitează celelalte părţi de vorbire.

[mirodoni]

Poliţist, adjectiv – ca film...
După atâtea comentarii elogioase n-aş mai fi intervenit, dar am citit şi părerea Ancăi Grădinariu. Era foarte nemulţumită de lipsa de veridicitate a filmului. Nu mă miră. Mi-aduc aminte de cât era de revoltată că „unele urechiuşe mai delicate” s-au simţit lezate de „extrem de autenticul limbaj suburban” din „Marfa şi banii”. Spunea în continuare: fără provocare, perversiune, nuditate „gratuită” şi vulgaritate, şi cinematograful, şi viaţa ar fi atât de plicticoase. Ghilimele îi aparţin, adică nuditatea nu este gratuită, este... artistică. Iată de ce „Poliţist, adjectiv” i s-a părut plicticos. Numai că în filmul său, Cristi Puiu şi-a propus să vorbească despre ceva, cu nişte mijloace, iar Corneliu Porumboiu despre altceva, cu alte mijloace. Crede că Porumboiu a adus special o tablă de scris în secţia de poliţie, ca să-şi atingă el nişte scopuri. Şi ce?! Alţi regizori au montat o aglindă pe tavan, sau au făcut un avort la hotel în timpul comunismului. Adevărul este că în toate secţiile de poliţie sunt astfel de table negre, dacă n-au fost cumva casate datorită uzurii. Regizorul putea foarte simplu să-şi pună personajul să scrie pe o foaie de hârtie.
Nu vreau să repet ce au mai scris alţii, dar sunt mulţumit de ce am văzut. De unele lucruri chiar foarte mulţumit. Am remarcat şi numărul mare de spectatori şi reacţiile lor favorabile. Sunt foarte mulţumit că operatorul n-a bâţâit camera, probabil că nu l-a lăsat Porumboiu. Ar fi fost mare tentaţia să pună camera în ochii poliţistului, iar acesta să se tot ascundă după copaci şi stâlpi, să privească printre garduri sau jaluzele. Urmărirea este liniară dar apăsătoare. Cadre strânse, filmate uşor de sus în jos, mai tot timpul tăiate în două de o linie orizontală, planurile întregi sunt fix din creştet până în tălpi.
Versurile Mirabelei păreau tâmpe doar în contextul dat, altfel destul de onorabile, supralicitarea acceptabilă.
Nu mă aşteptam ca şeful să nu fie deranjat că soţia poliţistului a citit dosarul cazului de care se ocupa. De fapt la multe nu m-am aşteptat, deşi cunoşteam subiectul filmului şi stilul autorului. E un merit. Dar dacă "într-un" târziu, când ne-am fi aşteptat mai puţin, i-ar fi reproşat, ar fi fost excelent.
Porumboiu a vrut, evident, să fie echidistant. A expus şi argumentele poliţistului, şi argumentele şefului. Ne-a oferit un final şi ne-a lăsat să apreciem cum dorim. Dar mi-a rămas în minte o secvenţă care n-am observat să fi fost comentată, deşi poate fi comentată în multe feluri. Este vorba de momentul când poliţistul oferă o ţigară elevului. Dincolo de probabilitatea ca poliţistul să-l testeze, este de remarcat lejeritatea cu care un individ, poliţist, şef, sau cetăţean oarecare, consideră că tot ce face el e normal, e firesc, nu deranjează pe nimei. Un fumător, mai ales adolescent, nu se lasă până nu determină şi pe altcineva să fumeze, nu fumează niciodată singur. Dacă drogurile uşoare ar fi legalizate, ca să fim „în rândul lumii”, s-ar întâmpla exact ca în film. Cine îşi va permite va cumpăra, şi va oferi şi celorlalţi, la început gratuit. Satisfacţia va fi neînsemnată, aşa că vor căuta droguri „adevărate”. Aşa cum acum se tinde să se treacă de la fumatul generalizat la droguri uşoare.
Filmul lui Porumboiu este considerat o reuşită. Şi este, în multe privinţe. Dar bijuteriile nu sunt apreciate doar după stil şi lucrătură, ci şi după greutate. Românii nu vor realiza niciodată „Portocala mecanică”.

[Pitbull]

@Corinka
Observatiile tale sunt pertinente si la obiect. Intr-adevär, acesta este unul dintre cele mai interesante noduri semantice ale filmului - dualitatea "gramaticalä" si modul în care e construitä si folositä. La nivel fundamental, functioneazä sensurile decriptate de tine - apropo de calitatea substantivalä sau adjectivalä a politistului (în spetä), a omului (în general). Pe de altä parte însä, desigur, e vorba si de acel joc sintactic: "film politist" -> "politist (ca) adjectiv", asociat cu falsul atribut de "politist" al filmului, în planul genului (de fapt, nici mäcar nu e un "film de gen" - e de continut).
De asemenea, ai descifrat admirabil sensurile tag-ului final - epilogul cu planul misiunii expus pe tablä, schematizarea realitätii, echivalarea oamenilor cu niste simple semne mâzgälite nervos si superficial cu creta. Sunt convins cä Porumboiu a fost pe deplin constient de conotatia negationistä (sau, în orice caz, reductionistä, depersonalizatoare, abstractizantä), a "X"-ului!
Practic, totul se concentreazä în jurul dificilei dileme a modului cum se aplicä legea: întocmai, sau interpretabil? Uman sau mecanic? Drept sau nedrept - si, de aici, întrebarea centralä: [i]ce[i] înseamnä "a fi drept" (în context concret si abstract, practic si teoretic, neuman si uman).

[corinka]

Discutand cu un prieten care a vazut aseara filmul si care lucreaza tot in domeniul juridic am descoperit o alta reactie: parerea lui este ca personajul lui Dragos Bucur a ales sa fie politist, sa-si faca meseria asa cum trebuie, sa isi faca datoria.
Parerea lui era ca daca toti sefii ar fi ca Anghelache altfel ar merge treburile in tara asta, adica Anghelache l-a convins cu argumente pe Cristi sa procedeze asa cum ii cere datoria.
Lasand la o parte ideile cu "sistemul" si "constiinta", a luat lucrurile asa cum sunt si mi-a dat senzatia ca el considera ca de fapt Cristi nu si-a calcat constiinta (adica "ceea ce el crede ca e bine", cam asa a definit-o Cristi, parca) in picioare, ci si-a schimbat parerea.
N-am apucat sa discutam mai multe pe tema asta, dar mi s-a parut o idee pertinenta, desi contrara a ceea ce am simtit eu iesind de la film.

Revenind la ideea de "sistem atotputernic" nu am putut sa nu mai remarc ceva: filmul incepe cu urmarirea liceanului in cadrul blocurilor gri, aproape identice, aproape toate "renovate" cu geam termopan.
Finalul cu tabla si x-urile din schema mi s-a parut ca inchidea un cerc deschis de acele blocuri. toti suntem niste mici x-ulete inchistate in sistem, prizoniere in blocurile gri (simboluri ale sistemului), in care locuiesc deopotriva atat politistii, cat si suspectii, infractorii, victimele etc.

[Pitbull]

Exact la argumentele aduse de prietenul täu mä gândeam si eu, referindu-mä la acea dilemä ireductibilä a modului cum se aplicä legea: DA, legea ar trebui sä se aplice întocmai; este unul dintre apanajele oricärui sistem de guvernare functional (fie democratic, fie dictatorial - opusul fiind anarhia). DA, dacä legislatia s-ar respecta ireprosabil, lucrurile ar merge mult mai bine - si nu numai la noi; oriunde. Avem exemple (în limitele realismului, desigur), în natiunile cele mai civilizatie ale lumii: elvetienii, nordicii... Cu sigurantä, numärul victimelor legii aplicate corect ar fi mai mic decât cel al victimelor unor legi aplicate aberant. Dar... tocmai aici e-aici! Fiindcä nici o legislatie nu poate fi perfectä - nici chiar la modul ideal, darmite în anomia de la noi! Interpretabilitatea e inevitabilä - ba chiar legitimä, cäci un sistem ideal ar înceta sä mai functioneze, devenind stationar. Si tocmai aici survine problema moralä pusä de Porumboiu: când omul legii ajunge, fatalmente, într-un asemenea cerc vicios, ce cale de iesire alege?
La un nivel mai concret, Anghelache nu e nici pe departe acel model (omul legii rigid, disciplinat, orb dar cinstit si eficient) mentionat de prietenul täu. Solutia lui Cristi era perfect legalä si legitimä: el insistä sä acorde mai mult timp cazului, pentru a-l rezolva corect - ceea ce lui Anghelache i se pare un moft; pentru el, corectitudinea se raporteazä la logica imediatä si superficialä a cuvântului scris, nicidecum la ratiunea de fond. Tocmai DE AICI porneste marea inteligentä si subtilitate a demonstratiei lui Porumboiu, concentratä în secventa culminantä: pretinsul apärätor al legii, cu sofismele lui meschin-lexicale, reuseste sä comitä o ilegalitate magistralä pe toate planurile - cu o singurä exceptie: cea a nivelului formal, superificial, tehnic (care, în loc de accesoriu al stratului de continut, a ajuns sä-l domine si sä-l perverteascä).
Drept pentru care, îi pot da dreptate prietenului täu - dar numai pânä la un punct: ceea ce spune el e perfect adevärat, dar nu e tot adevärul.

Imi place si observatia ta privitoare la simetria dintre mizanscena introductivä si schema din final. Din nou, presupun cä nici asta nu e întâmplätoare. Sau a premeditat-o, sau a rezultat firesc din perfectiunea constructiei estetice în ansamblul ei.

[corinka]

Dar prietenul meu nu a vazut in Anghelache aparatorul orb al legii. Tocmai a gasit de apreciat faptul ca nu i-a spus lui Cristi: "Faci asa pentru ca asa trebuie". Din contra, a incercat sa il lamureasca uzand de argumente logice. Tocmai de aceea i-a spus celuilalt politist: "N-ai inteles nimic", cand acesta s-a oferit sa organizeze el flagrantul. Asa trebuie sa fie un sef si eu subscriu.

[Pitbull]

Well, eu väd în Anghelace tocmai apärätorul ORB al legii, dar cu... doi ochi desenati peste lentilele negre! El SIMULEAZA "ratiunea", se JOACA de-a "argumentele logice"! Ce poate fi mai grotesc decât sä te faci cä faci legea, folosind D.E.X.-ul? E ca si cum ai opera un bolnav dupä un manual de mecanicä auto. Tocmai de aici provine esenta secventei - si, în fond, concluzia filmului.

Apropo, genul ästa de "translatie logicä" functioneazä în mai toate domeniile, si e înnebunitoare. Sigur, la demnitarii si legiuitorii nostri o vedem zilnic, dar o mai întâlnesc si-n discutii de cu totul altä naturä - ba chiar, adesea, aici, pe forum, când unii tin sä te contrazicä, apropo de câte un film, folosind cele mai "logice argumente"... absolut pe lângä subiect!

[corinka]

Chiar orb nu e, mai degraba miop! De ce? Daca era orb spunea: "Faci cum zic eu, fara comentarii!". Totusi, a incercat sa-l convinga pe Cristi, nu sa-i impuna sa organizeze flagrantul. evident, pana la urma cineva tot facea flagrantul, daca se incapatana Cristi se lasa cu sanctiuni, sunt sigura, dar macar a incercat sa il convinga.

De aici apare contradictia dintre ce am vazut eu si ce a vazut prietenul meu: eu cred ca politistul Cristi a abandonat lupta, adica nu s-a lasat convins de argumente si a refuzat sa se ridice impotriva sistemului, pe cand prietenul meu chiar a crezut ca Anghelache l-a convins pe Cristi.
Oricum, inca nu am purtat o discutie ca lumea pe tema filmului, aseara eram prea obositi, ca era destul de tarziu. In plus, eu vazusem filmul deja de vreo saptamana si tocmai iesisem aseara de la Public Enemies. La discutii despre acesta nu ma bag inca, oricum am de lucru si eu nu ma pot abtine sa tot intru pe topicul asta! :"> Daca mai intru si acolo... :-?

[Pitbull]

Chiar orb nu e, mai degraba miop!
Da, evident - e mult mai aproape de adevär.
cred ca politistul Cristi a abandonat lupta, adica nu s-a lasat convins de argumente si a refuzat sa se ridice impotriva sistemului

I agree with you.
(Nicäieri nu se zäreste vreun semn al "convingerii" lui Cristi.)

[keepwalking]

Lungmetrajul "Politist, adjectiv", de Corneliu Porumboiu, castigator al premiul FIPRESCI si al Premiului Juriului la sectiunea "Un Certain Regard" a Festivalului de Film de la Cannes, este propunerea Romaniei la premiul Oscar, la categoria "Cel mai bun film intr-o limba straina", au declarat reprezentantii Centrului National al Cinematografiei.

Comisia de votare a fost formata din criticii de film Magda Mihailescu, Cristina Corciovescu, Dana Duma, Eugenia Voda, Mihai Chirilov, Dinu Tanase si Eugen Atanasiu, majoritatea votând pentru filmul lui Corneliu Porumboiu.

Pelicula a primit cronici laudative, dupa premiera mondiala, in publicatii impornate din presa internationala, precum Variety si The New York Times.
Pelicula "Politist, adjectiv" relateaza povestea unui politist dintr-un oras de provincie (Dragos Bucur). Acesta este obligat sa investigheze un caz minor, al carui protagonist este un licean. Pe parcursul investigatiei, politistul isi da seama ca nu mai crede in meseria sa.

Comedia a fost realizata la inceputul anului 2009, la Vaslui, orasul natal al lui Corneliu Porumboiu. De altfel, tot la Vaslui regizorul a filmat si pelicula sa de debut, "A fost sau n-a fost?", pentru care a primit Camera d'Or la Cannes, in 2006.
Produs de Periscop Pictures, Racova si raza Studio, filmul "Politist, Adjectiv" a beneficiat de sprijinul financiar al Centrului National al Cinematografiei din Romania (1,488 de milioane de lei), dar si de sustinerea HBO Romania.

[Pitbull]

Da-r-ar! Zäu c-ar merita! :x
Dar prezic cä n-o sä-l ia... :-S
Aia-i o comisie bleagä :(
N-are cum sä-l înteleagä. :">

[keepwalking]

Chiar daca i-am luat interviul pe 28 ianuarie 2008, cred ca merita sa vedem ce mai gandea si zicea Corneliu Porumboiu inainte ca Politist, adjectiv sa devina un succes.

Secretul lui Porumboiu

de Gabriel Andronache | 28 ianuarie 2008

“E nebun acest român?” se întreba cotidianul Liberation după vizionarea filmului “A fost sau n-a fost?” scris, regizat şi produs de către Corneliu Porumboiu. Mirarea ziaristului francez pornea de la “gestul sinucigaş“ al regizorului de a include într-un film de lungmetraj nu mai puţin de 40 de minute de dezbatere televizată. Riscul lui Porumboiu a meritat. Umorul devastator din celebrul talkshow despre ipoteza unei Revoluţii la Vaslui a cucerit publicul şi critica din întreaga lume, filmul obţinând premii în festivaluri de anvergură şi succes de box-office. Acum, Corneliu lucrează la un scenariu despre care nu vrea să sufle nici o vorbă. O superstiţie care trebuie respectată.

IEŞEANUL - Înainte de a vedea “A fost sau n-a fost?”, am citit scenariul pe liternet.ro. Mărturisesc că am râs cu poftă de la început până la sfârşit. Rar se întâmplă ca un scenariu să transmită foarte multe, el fiind, totuşi, o formă eliptică de literatură. Iar acum, te intreb, ce e mai bun: filmul sau scenariul “A fost sau n-a fost”?
CORNELIU PORUMBOIU - Scenariul este pentru mine o etapă intermediară, forma finală o dau în timpul repetiţiilor. În concluzie, filmul e mai bun.

- La fel ca şi Cristian Mungiu sau Nae Caranfil, îţi scrii singur scenariile. Ai putea face echipă cu un alt scenarist?
- Îmi place foarte mult să scriu şi acord o mare atenţie detaliilor. Până acum mi-a fost greu să găsesc un scenarist cu care să mă înţeleg sau, mai bine zis, să mă suporte. În schimb, am mulţi prieteni cu care mă consult după ce termin scenariul.

- Ion Sapdaru şi Teo Corban joacă în cele două succese notorii ale tale, “Călătorie la oraş“ şi “A fost sau n-a fost?”. Ce anume te-a determinat să lucrezi cu ei?
- Sunt actori foarte buni, sunt din lumea mea şi mă inspiră.

- “A fost sau n-a fost?” a reuşit încasări importante în sălile româneşti de cinematograf. E genul de comedie care se potriveşte publicului autohton?
- Nu m-am gândit la public când l-am făcut. Cred că dacă filmul e sincer şi asumat, va avea şi succes.

- Câştigarea Palme d’Or-ului de către Cristi Mungiu reprezintă o motivaţie în plus pentru ceilalţi regizori români sau, dimpotrivă, le mai stinge din entuziasm?
- Cred că e foarte greşită viziunea asta fotbalistică asupra filmului. Nu cred că cineva face filme pentru premii, sau dacă le-ar face nu le-ar lua. “4,3,2” dă o notorietate neaş-teptată cinematografului românesc, iar asta ajută orice regizor român.

- “Nimic nu e mai comic decât nefericirea”, cita Lucian Pintilie din Becket la premiera filmului “A fost sau n-a fost?”. E multă nefericire în ţinuturile vasluiene, în Moldova în general?
- Poate în Moldova mea. Filmul are limitele lui, şi nu pot pretinde o viziune exhaustivă despre Moldova.

- Ai harul unei ironii spontane. Am observat asta la diverse festivităţi unde ai fost prezent. Acest fel al tău de a fi te va determina oare să îţi îndrepţi cariera către filme având o consistentă doză de umor?
- Îmi place să povestesc şi cred că e important să faci asta. Am ales filmul pentru că sunt prea leneş pentru a fi scriitor. Cam atât pot să-ţi spun despre alegerea mea de a face film.

- Este Bunuel, autor al unor pelicule neconvenţionale, un model pentru tine?
- Nu am modele în film. Vreau să-mi spun poveştile cât mai personal posibil.

- În fotbal, există o vorbă: “Cel mai greu meci este cel care urmează”. Cum este următorul film la care lucrezi?
- Sunt superstiţios şi nu-mi place să vorbesc despre proiectele viitoare.

si linkul, pentru conformitate:
http://www.ieseanul.ro/saptamanal/secretul-lui-porumboiu-2353193

[Pitbull]

Bravo - bun, scurt, la obiect!
...Si tipic pentru Cornel. Mi-amintesc cu drag berile bäute-n grädinä la "Van Graf" (cafeneaua timisoreanä unde era comandamentul Timi-Short-ului) - asa e si omu': scurt, bun si la obiect!

[keepwalking]

Bravo - bun, scurt, la obiect!
...Si tipic pentru Cornel. Mi-amintesc cu drag berile bäute-n grädinä la "Van Graf" (cafeneaua timisoreanä unde era comandamentul Timi-Short-ului) - asa e si omu': scurt, bun si la obiect!

Da, Corneliu e zgarcit in raspunsurile din interviuri. In schimb, in discutiile libere e foarte prietenos si deschis. Si cu mult bun-simt.

[keepwalking]

Lungmetrajul "Poliţist, Adjectiv", in regia lui Corneliu Porumboiu, care este propunerea României la Oscar 2010, va fi prezentat in următoarele luni in 12 festivaluri internaţionale. Competiţiile in care va rula pelicula vor fi: Vukovar Film Festival din Croaţia (26-30 august), Toronto International Film Festival (10-19 septembrie), Filmfest Hamburg (24 septembrie-3 octombrie), Morelia International Film Festival din Mexic (3-11 octombrie), Warsaw Film Festival din Polonia (9-18 octombrie), Antalya International Film Festival (10-17 octombrie), International Film Festival Tomorrow din Rusia (16-19 octombrie), Viennale International Film Festival (22 octombrie - 4 noiembrie), Sevilla Film Festival (6-14 noiembrie) şi Golden Horse din Taiwan (6-26 noiembrie).
Totodată, pe 11 octombrie, cel mai recent lungmetraj al lui Porumboiu va fi proiectat la Munich Filmmuseum din Germania.

[Pitbull]

Auleo, acu' sä vezi iar dinozauriadä!
"Mucosii ästia mizerabilisti n-au altä treabä decât sä se tot ducä la festivaluri!"

[cornel]

nu stiu daca ati citit analiza asta dar eu va pun un link aici (http://rogozanu.blog.cotidianul.ro/2009/08/20/filozofeala-cu-politist-adj-de-ce-e-importanta-sotia-politistului/) asa pentru a nu lasa un film bun neintors pe toate fetele.

[Pitbull]

Spre jena mea, nu aveam pânä acum stiintä despre unele eventuale tangente dintre acest Costi Rogozanu si critica (sau mäcar comentariul), de film.
Spre linistirea mea, nici de-acum încolo n-am dobândit stire despre asa ceva.
(De parcä m-as pune eu vreodatä sä comentez alegerile locale din Uruguay!).

[keepwalking]

dar ce replici la articolul respectiv!


zice unul Third World Forever:

"Cum spuneam, as apropia naratiunea practicata în film cu hiperrealismul din pictura – exacerbarea detaliilor, redarea “fotografica”, etc. Rezultatul – paradoxal – al hiperrealismului este crearea unei lumi sui-generis care transcende lumea reprezentata, iar nu redarea mai fidela a cesteia. Este, mutatis mutandis, ceeace cred ca se întâmpla cu filmul ce-l discutam.

Efectul de “plus vrai que le vrai” aluneca în abstract.
Este ceeace schiteaza si filmul, intentionat sau nu.

De la realismul sec si minimalist trecând prin hiperrealism catre trans-realism… !?"

eu cred ca, pentru unii, e chiar un chin sa priveasca un film.

[cornel]

ha ha ha, sunt de acord cu reactiile voastre, desi nu cred ca in presa scrisa de la noi iti trebuie vreo specializare ca sa scrii despre ceva, orice. poate nu stiati ca Mario Vargas Llosa scrie in El Pais (http://www.elpais.com/articulo/opinion/mundo/vivimos/elpepiopi/20090823elpepiopi_12/Tes) (articole traduse si in romaneste in revista Money Express (http://moneyexpress.money.ro/autor_98/mario_vargas_llosa.html)) despre politica internationala si cine stie chiar si despre alegerile locale din Uruguay.

abia acum am citit si comentariile din subsolul articolului unde gorzo si als se chinuie sa-i explice autorului articolului ce au vrut ei sa spuna atunci cand au spus.
totusi eu zic ca e bine si sanatos sa mai avem si dialoguri curate fara injuraturi si inversunari copilaresti.

[Pitbull]

nu cred ca in presa scrisa de la noi iti trebuie vreo specializare ca sa scrii despre ceva, orice
O, slavä Domnului! E cel mai liber la autobägat în mäsa... ää, în samä (sorry, mistyping). Vezi-l si pe papagalul äla de Ioan T. Morar, care nu face, da' nici nu tace. Sau pe unul, Mihuleac de la "Adevärul", un retardat odiossinistru care la un moment dat se dädea-n stambä încercând sä facä misto de "432" - si care credeti cä era unul dintre argumentele lui forte? Cä cicä ce mai toape de actrite, care nu-s în stare sä se radä la pubis! (Cred cä dacä-i spunea cineva faza cu pärul lui Oleg Mutu, cinci minute se uita pätrat, si pe urmä scotea o perlä si mai hexagonalä.)

[corinka]

Care-i faza cu parul lui Oleg Mutu?

[Pitbull]

La filmare, s-au pomenit cä fetele erau rase, cum se poartä acum, dar înainte de '89, nici vorbä de asa ceva - si, cum nimeni nu se gândise la asta, au fost nevoiti sä ia din pärul cuiva, sä-l märunteascä si sä-l aplice cu adeziv de machiaj. Donatorul a fost Oleg Mutu.
Dobitocul de Mihuleac zicea într-un loc: "Filmul borţos era capodopera lui Mungiu, ăla cu avortul şi cu tipele purtătoare de boschete pubiene. Un film care, la fel ca actriţele, pare să nu ştie ce-i epilarea inghinală." (De unde si vorba: tot mai bine asa, decât sä nu stii ce-i gânditul înainte sä vorbesti.)

[keepwalking]

ei, parca n-ar fi chiar asa.
par pubian exista si dupa 89, si inainte de 89.
sunt convins ca si inainte de 89 existau femeie care se epilau in zona pubiana.
va dati seama ca treaba asta tine de intimitatea si sexualitatea fiecarei femei, astfel ca nu se poate decreta ca inainte de 89 nu era nici vorba de epilare in acea zona.

[Pitbull]

OK, "nici vorbä de asa ceva" a fost o exagerare retoricä.
Oricum, importante sunt obiceiurile de ordin general, reprezentative pentru o perioadä, nu cazurile particulare.

[corinka]

Corect, nu fiti siguri ca acum nu mai exista "boschetaritze". Odata am vazut o tanti la bazin care avea cate un boschetel sub fiecare brat. :-&

[Gloria]

POLITIST, ADJECTIV pe lista lunga a Academiei Europene de Film

Academia Europeană de Film recomandă producţia românească Poliţist, adjectiv şi alte 47 de filme europene pentru nominalizare la European Film Awards 2009. Cele 48 de filme provin din 25 de tări europene. În sâptămânile care urmează, cei 2000 de membri ai Academiei Europene de Film vor vota care să fie nominalizaţii, ce vor fi anunţaţi pe 7 noiembrie la Sevilla European Film Festival din Spania. Atunci vom afla dacă filmul românesc Poliţist, adjectiv este sau nu nominalizat la Premiile Academiei Europene de Film.

Gala de decernare a premiilor Academiei Europene de Film va avea loc pe 12 decembrie în Ruhr, Germania.

[Pitbull]

Doamne-ajutä!

[nume]

Cand era la EVZ, iar Evz nu era atat de "oficios" Rogozanu scria foarte bine despre film si despre problemele cinematografiei bastinase (am si acum niste decupaje, poate o sa le scanez). Dar cum nu mai citesc acest ziar, i-am pierdut urma individului (nu ca as fi facut vreo pasiune).

[sweet4craax]

POLITIST, ADJECTIV ( 2009)

(POLIȚÍST, -Ă, polițiști, -ste s.m., adj. 1. S.m. Agent de poliție (1), funcționar de poliție. 2. Adj. Polițienesc. ♢ Roman (sau film) polițist = roman (sau film) în care sunt înfățișate fapte criminale mai mult sau mai puțin misterioase, al căror secret este descoperit în cele din urmă prin ingeniozitatea unui polițist sau a unui detectiv. 3. Adj. (Despre state sau regimuri politice) Care se sprijină pe poliție și pe jandarmerie și își exercită puterea prin metode samavolnice. – Din germ. Polizist.)


Din nou acelasi mod excentrico-realist pe care Corneliu Porumboiu il manipuleaza cu iscusinta si naturalete in filmele sale. „Politist, Adjectiv” este un film care nu se grabeste sa traga concluzii, mai bine spus concluzia este enuntata clar abia in finalul filmului. Poate ca finalul ar putea parea putin expediat la o prima vizionare, insa asta se intampla numai daca nu reusesti sa te incarci emotional pe parcursul filmului. Si este destul de greu sa nu ti se intample acest lucru pentru ca filmul poate fi considerat unul ce comunica foarte bine cu publicul sau. Scenariul este bun si dialogurile sunt expresive si foarte bine inchegate pentru nu a se trece in sfera penibilului. Scenaristul si regizorul Corneliu Porumboiu a faultat cu delicatete aceasta greseala des intalnita de a obosi oamenii cu un calup plictisitor de dialog. „Less is more””. Asta ne face el sa intelegem atat in mod direct prin filmul sau perceput ca act de creatie cat si in continutul filmului, caci, in fond, din film ne putem da seama ca oamenii din politie si in general fiinta umana se ascunde in spatele unor valori morale enuntate prin cuvinte, in loc sa slujeasca valorile morale dictate de Dumnezeu, si, abordand o gandire modernista chiar, sa slujeasca propriile sale valori morale. Tanarul politist din film din film este o tipologie de personaj care intruchipeaza aceasta mentalitate: se lasa condus de sentimentele si de „constiinta sa”( CONȘTIÍNȚĂ, (rar) conștiințe, s.f. 1. (Fil.) Sentiment, intuiție pe care ființa umană o are despre propria existență; p. ext. cunoaștere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existență și despre lucrurile din jurul său. 2. Faptul de a-și da seama; înțelegere) insa, nu isi mentine aceasta convingere pana in final. Aceasta slabiciune este caracteristica oamenilor si mai ales functionarilor marunti, un bun exemplu fiind cazul acestui politist care in loc sa se ocupe de un caz de importanta majora este trimis sa haituiasca niste copii care consuma hasis si care nici macar gainari nu pot fi numiti.


In personajul sefului regasim genul de om care nu are o cultura foarte vasta dar care incearca sa se impuna prosteste in fata subalternilor sai, influentat fiind de „lege” ( LÉGE, legi, s.f. I. Categorie filozofică ce exprimă raporturi esențiale, necesare, generale, relativ stabile și repetabile între laturile interne ale aceluiași obiect sau fenomen, între obiecte sau fenomene diferite sau între stadiile succesive ale unui anumit proces. ♦ Modificare cu caracter regulat care intervine într-un fenomen, într-un proces etc., exprimând esența lui. II. 1. Normă cu caracter obligatoriu, stabilită și apărată de puterea de stat. ♢ Lege nescrisă = tradiție, obicei al pământului) care nu este in acest caz decat o modalitate de „spalare pe creier”. In finalul filmului nu se intampla nimic spectaculos, nu exista nici o intorsatura de situatie majora caci, realist vorbind, nici in viata de zi Binele nu invinge Raul. Traim intr-un basm din care lipsesc zanele si Fetii-Frumosi. Si in personajul sotiei putem vedea o persoana interesata de cotidian, o persoana culta care faca nota discordanta in fata celorlalte personaje. In timp ce ea este o fire care recunoaste metaforele, anaforele si asculta o melodie nostalgica, sotul sau este o persoana care nu are mari tangente cu domeniul culturii dar care are bunul-simt de a-si respecta sotia si de a nu o face sa se simta jignita de nepasarea lui avand in vedere acest domeniu.


Dragos Bucur joaca rolul unui politist tanar care si-a intemeiat si el o familie si care datorita varstei si structurii sufletesti este mult mai destupat la minte si receptiv la curentele si la legile din alte tari. Sistemul sau de valori difera de cel al celorlalti functionari indoctrinati, corupti si lipsiti de scrupule care se numesc politisti. Acesta refuza sa acuze un tanar nevinovat numai pentru a gasi un tap ispasitor insa, hotararea si stapanirea de sine nu reusesc sa il calauzesca pana in final, acesta complacandu-se pana la urma in mojicia impusa de subalternii sai. Rolul sau a fost munci din greu, avand nevoie de repetitii chiar in cadrul Politiei avand in vedere ca personajul sau trebuia sa se comporte ca un vanator mereu precaut si care respecta in mod real regulile filajului. Orasul pe care regizorul Corneliu Porumboiu l-a ales ca locatie de filmare este Vasluiul, orasul sau natal tocmai pentru ca i-a fost mult mai usor sa filmeze intr-un spatiu cu care este familiarizat foarte bine.


In ceea ce priveste estetica filmului, avem parte de un ritm taraganat si plctisitor insa care are marea calitate de a induce exact starile reale ale personajelor. Cu totii stim ca momentul in care trebuie sa stam sa asteptam in fata unui birou, este extrem de plictistior, unde mai pui ca mai exista si o secretara care tasteaza ceva la calculator. Deja totul devine o picatura chinezeasca pentru spectator dar si pentru cel care se transpune in pielea personajului. Filmul enunta stari reale, „ netratatate” cu delicatete. Momentele comice sunt si ele foarte bine plasate in structura filmului, cele mai savuroase dintre ele fiind: momentul in care sotul poarta o discutie „ intelectuala”cu sotia sa, cel in care tanarul politist, in incercarea sa de a-si rezolva cazul apeleaza disperat la ajutorul colegilor sai care il trateaza cu sictir si aroganta, insa cel mai bine punctat moment comic este atunci cand Seful incearca o spalare pe creier a angajatilor sai, afisand un oarecare aer de superioritate si un calm dispretuitor (il pune pe sarmanul politist sa citeasca "ca la carte", sau mai bine zis "ca la DEX) definitii ale cuvintelor importante in situatia de fata si pentru definirea lui ca politist) . Pacat ca aceasta spalare pe creier ii si reuseste. Satira prezenta in acest moment este sauvuroasa si de bun gust. Insusi DEX-ul devine un „ ajutor” de nadejede al departamentului politienesc, acest comic de situatie constand in alaturarea a doi termeni vizibil necompatibili :”politist”” si „DEX”. De aici si ironia din titlul filmului, care se produce prin alaturarea a doi termeni opusi care in viata de zi cu zi nu reusesc sa se imbine decat poate in cazuri fericite ( si extrem de rare), fapt dovedit si de Corneliu Porumboiu prin acest film.


Nu mai imi ramane nimic de zis decat faptul ca timp de 115 minute cat am stat in fata panzei de cinema am trecut prin multe stari. Prima a fost cea de curiozitate, apoi un usor entuziasm mi s-a strecurat sub nas insa a fost risipit usor de o stare de amorteala care a anticipat o situatie comica ce mi-a descretit fruntea pentru ca mai apoi sa spun: „Eh, asa e-n viata!” . Acum ma simt si eu asemenea politistului ce cauta in dictionar, nefiind insa obligata de nici un sef zelos si ïmpunator” si ma intreb daca fenomenul acesta de „indobitocire: are radacini chiar atat de adanc infipte in constiinta neamului romanesc. Constat cu stupoare ca da, de vreme ce termenul exista chiar si in Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, deci este un termen oficial si cu racord in prezent.


„ ÎNDOBITOCÍ, îndobitocesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă facultățile intelectuale și morale ( Morala- Stare afectivă, dispoziție sufletească temporară care privește puterea, dorința, fermitatea de a suporta pericolele, oboseala, dificultățile ); a (se) prosti2, a (se) tâmpi, a (se) abrutiza. – În + dobitoc.”

[corinka]

Un comentariu de pe imdb la Politist, adjectiv:

7th art, as it should be, 2 December 2009

Author: adamsoch-1 from United States
I will not bore you with much talk. The film I am talking about is not talking too much either. But what talked there is, is good talk. To some it might be even be boring, tedious, senseless or even useless. But for the brilliant mind, the deep soul, the person who can understand human beings and behavior, this film is a masterpiece. Very simple, if you liked "gone in 60 sec." this film is not for you. just move on to the next mindless, senseless, empty film. There are thousands of them. This gem, this masterpiece, this amazing film, requires some brains and a understanding. BRAVO! is all I can say.

It will stay with me as long as I live. It marked me, it made me be ashamed, it made me become a better person, and if a simple film can do something like this to anyone, in my books, is a great film.

Ia intrati voi pe acolo si votati filmul acesta, ce spuneti? Peeease! Eu i-am dat deja o nota mare.:)

[Pitbull]

Le zice bine Adam!
Mai cunosc o persoanä (si unii o cunoasteti si voi: Deleted, care sper sä revinä curând pe forum), asupra cäreia filmul a avut acelasi efect.

[marius_em]

Eu nu l-as numi totusi un film ce-ti schimba perceptia asupra vietii, nu m-a facut sa vreau sa fiu un om mai bun. A fost inteligent, nu si-a tratat audienta ca pe niste idioti, si a fost o comedie excelenta. Dar mie nu mi-a schimbat nici o perceptie. Poate doar mi-a confirmat-o.

[corinka]

Cine imi explica si mie ce vede comic in Politist, adjectiv? Am tot auzit ca au ras unii, dar mie nu mi-a venit deloc. Poate ca spre final, un schimb de replici intre seful si colegul lui Cristi mi-a smuls un zambet, dar atat.
Ce-a fost, dom'le, de ras? Poate ma mai uit o data si rad si eu!

[Judex]

Ce-ar fi marea fara soare/ ce-ar fi campul fara floare x 4321 ori. :D

[corinka]

Ala a fost momentul comic? Pentru mine nu.:|

[Pitbull]

A fost comic la un prim nivel, Cori. Are un umor inteligent si subtil, de facturä amar-satiricä (la fel ca în "A fost sau n-a fost") - umorul porumboian tipic.
Pe dedesubt, desigur, e dramatic si filosofic.

[Judex]

Porumboiu se joaca de-a rasu'-plansu' in stil cumva caragialesc, dar ceva mai fin chiar.

[Pitbull]

Absolut!

[corinka]

In ultima parte, conversatia celor trei a fost amuzanta, dar episodul Mirabela mai putin.

O senzatie total diferita am avut urmarind A fost sau n-a fost. Daca la Politist, adj. am zambit doar din cand in cand, in celalalt caz am ras tot filmul aproape in hohote, iar in ultima scena - de fapt, la ultimul telefon - mi-a pierit brusc rasul.

[marius_em]

Episodul Mirabela Dauer a fost ilar.
El isi mananca ciorba linistit, obosit de la serviciu, si nevasta baga obsesiv aceeasi melodie, cu boxele la maximum. In mintea mea la momentul asta s-a facut conexiune cu obsesiile temporare ale prietenei pentru cate o melodie, care tot asa, ti-o baga pe gat, ca e cea mai cea, si ca nu conteaza ca tu nu ai nici un chef sa aculti un rahat de 1000 de ori. O urasc pe Celine Dion.
Dialogul despre sensul versurilor a fost aur curat. A mai fost si cel despre noile norme DOOM.
Apoi am mai ras, si mi s-a parut o scena extraordinara, cea care precede dialogul cu seful despre sensuri, definitii, constiinta. Cea in care ei asteptau sa intre la sef, scena aia lunga, cu tastele secretare ce-ti trosnesc in cap, cu dialoguri scurte, de complezenta, pentru ca mai nimeni n-are chef de vorba. Iar mi s-a parut ridicol de familiara acea senzatie, si foarte amuzanta.
Si bineintele, dialogul cu seful, despre ce este constiinta. Nu atat dialogul a fost comic, cat situatia, expresiile lor faciale, absurdul.

[Rapture]

Intr-adevar, putine dialoguri dar cele care au fost, au fost....priceless.
Prietenii mi-au reprosat un lucru: "cum te poti uita la filme asa de plictisitoare?" . N-o sa-i inteleg niciodata. Eu, personal, prefer un film plin de insemnatate decat unul de entertainment, fara nicio noima.
De mult n-am mai dat unui film o nota asa de mare!

[Judex]

Zoso face misto:
http://www.youtube.com/watch?v=0hlb3UnsLTc&feature=related
:-&

[keepwalking]

fac un mic apel sa nu mai folositi expresia "priceless"...:)
devine sacaitoare..

[Judex]

De nepretuit:
http://www.trilulilu.ro/ABBAfan/15689ad03419e4
http://www.trilulilu.ro/ABBAfan/15689ad03419e4
http://www.trilulilu.ro/ABBAfan/15689ad03419e4
http://www.trilulilu.ro/ABBAfan/15689ad03419e4
http://www.trilulilu.ro/ABBAfan/15689ad03419e4
:D

[Shuyin]

Intr-adevar, putine dialoguri dar cele care au fost, au fost....priceless.
Prietenii mi-au reprosat un lucru: "cum te poti uita la filme asa de plictisitoare?" . N-o sa-i inteleg niciodata. Eu, personal, prefer un film plin de insemnatate decat unul de entertainment, fara nicio noima.
De mult n-am mai dat unui film o nota asa de mare!
Eu, personal, prefer un film plin de insemnatate, care sa nu plictiseasca ;)
De ce nu si entertaining si meaningful? Cine spune ca trebuie sa aleg intre meaningless entertainment sau boring significance?

[hellsteed]

Intr-adevar, putine dialoguri dar cele care au fost, au fost....priceless.
Prietenii mi-au reprosat un lucru: "cum te poti uita la filme asa de plictisitoare?" . N-o sa-i inteleg niciodata. Eu, personal, prefer un film plin de insemnatate decat unul de entertainment, fara nicio noima.
De mult n-am mai dat unui film o nota asa de mare!
Eu, personal, prefer un film plin de insemnatate, care sa nu plictiseasca ;)
De ce nu si entertaining si meaningful? Cine spune ca trebuie sa aleg intre meaningless entertainment sau boring significance?

Nu-ti spune nimeni ce sa alegi.

Politist, adj. e plin de insemnatate si pliciteseala induce o anumita stare de relaxare.

[Cinemania]

EXCELENT, adj.=Foarte bun, excepțional, admirabil, minunat.

[Chambord]

O demonstratie de virtuozitate, un riff prelung de chitara in crescendo, despartirea de subiectele “vremii lui Ceashka” (and it was about time), o ancorare a dramelor si dialecticilor universale in prezentul romanesc (asa cenusiu cum e el). No wonder: cel mai bun film romanesc dupa Revolutie. Hands down.

Nota: 9 / 10 (foarte bun)

[Shuyin]

Nu-ti spune nimeni ce sa alegi.

Vad ca n'ai observat (si ma mir, pt ca ai citat ambele posturi, avand ca referinta si postul lui Rapture) ca raspunsul meu a survenit in urma a "Eu, personal, prefer un film plin de insemnatate decat unul de entertainment, fara nicio noima." (el dand ca exemple variantele astea doua).
Eu doar am spus ca nu trebuie sa se rezume la varianetele astea 2 pt ca exista (si e de preferat) a 3'a varianta. In fine..


Politist, adj. e plin de insemnatate si pliciteseala induce o anumita stare de relaxare.
Politist, adj. e un scurt metraj bunicel, transformat intrun lung metraj prost spre foarte prost. Opinions ;)

No wonder: cel mai bun film romanesc dupa Revolutie. Hands down.

I really, really, REALLY disagree with this opinion.. Probabil avem standarde diferite, dar deh...

[Pitbull]

Sunt de acord cu tine, cu exceptia câtorva mici detalii:
"Politist, adj." nu e un "scurt-metraj" (nici bunicel, nici räucel), ci un lung-metraj. Ce fel de lung-metraj? Unul excelent.
Ai dreptate: actiunea lui ar putea fi comprimatä si într-un scurt-metraj. Si mai ai dreptate si când spui cä acela ar fi un scurt-metraj bunicel.
...Dar nu ar fi "Politist, adj." - ar fi alt film, de alt autor, si de un nivel valoric sensibil inferior.

Iar acum, un sfat:
Nu vä mai ascundeti sub paravanul amägitor al väcäroianului "pärerea mea" (implicit sau explicit; în românä sau în englezä). Nu ne putem permite sä debitäm ORICE ineptii, numai în numele unei iluzorii "libertäti de opinie". In acesti parametri, putem avea gusturi personale, dar nimic mai mult. Eu, de pildä, îl detest pe Buñuel - dar nu-mi pot permite sä zic cä "Tristana" e "un scurt-metraj bunicel, transformat intrun lung metraj prost spre foarte prost" - mä opresc la a zice: "nu-mi place, nu e pe gustul meu". Dacä as lansa o asemenea aberatie, as merita sä mi se spunä: "ce cauti aici, papagalule? Hai, roiu'!"
Prin urmare: când nu ne pricepem la ceva (filme, drept civil, salatä orientalä, politicä, gramaticä olandezä, etc.), folosim formule si atitudini gen:
- eu cred / presupun / mi se pare...
- vä rog sä mä învätati si pe mine.
Vom câstiga pe douä planuri:
- al respectului
- al evolutiei.

[Shuyin]

Amice, in primul rand nu ma ascund in spatele 'parerea mea'.
In al doilea rand, ce te face pe tine sa crezi ca, postand pe forum faci altceva in afara de a'ti exprima propria'ti parere? Fiecare spune cat i'a placut filmul (sau cat nu i'a placut), eventual argumenteaza, iar asta se numeste ca si'a expus parerea...sa. Parare ce reflecta gusturile pe care le'a dobandit(sau dezvoltat) in cursul vietii.
Gusturile sunt subiective; cand faci o recenzie unui film, esti subiectiv (intro mai mica sau mai mare masura)si spui ce ti'a placut tie la film, cat ai apreciat tu regia, firul narativ si in principiu descrii cam cum ti s'a parut tie per ansamblu, filmul. Acelasi lucru se intampla cand postezi pe un forum, doar ca la alta scara. ;)

Ma rog, din exprimarea ta nici n'am inteles prea bine ce te'a deranjat...folosirea a 'opinions' ala sau orice alte constructii gen 'parerea mea'? De ce? Oricum iti postezi opinia prietene.
Sau te'a deranjat opinia in sine, "un scurt-metraj bunicel, transformat intrun lung metraj prost spre foarte prost"?
In fine...

Vis'a'vis de Politist, adj. daca tu crezi ca e un lung metraj excelent, foarte bine; asta e parerea ta si ti'o respect. Pt mine e unul prost. Si ca sa'mi argumentez parerea, o sa dau copy paste comentariului ce l'am postat pe pagina filmului:

Impresia generala pe care mi'a lasat'o filmul e aceea ca producatorul/regizorul a avut o idee in jurul careia a facut (prelungind aceasta idee in mod artificial) un film de aproape 2h. Practic filmul da impresia unui scurt metraj, lungit complet aiurea, de dragul de a avea un lung metraj. Toata actiunea filmului nu ar fi trebuit sa dureze mai mult de 30 de minute: cateva secunde pt scenele de filaj si pt scenele 'de acasa' iar restul fiind 'actiunea' filmului(mesajul/ideea in sine), reprezentata de scenle din cadrul sectiei.

Nu inteleg de ce a trebuit sa il filmeze pe Dragos cum mananca, timp de 5-10 minute. In primul rand, eu nu vad o relevanta a scenei in contextul filmului; nu avanseaza plot-ul, nu nimic. Nu ma pot gandi decat ca regizorul vroia sa transmita ceva legat de viata lui Cristi. Iar daca asta este cazul, bun, a expus ideea asta.. dar de ce trebuie sa'l vad cum mananca timp de cateva minute bune? In halul asta de subtire a fost scenariul incat s'a simtit nevoia prelungirii timpului de rulare prin scene irelevante ce dureaza minute in sir?
Scena de la inceput cu mancatul nu trebuia sa fie mai lunga de cateva secunde...in felul asta ar fi exprimat mai bine mesajul legat de viata lui Cristi; asa insa, devine doar plictisitoare. Sa filmezi minute in sir aceeasi scena, care nu imbogateste cu nimci filmul, nu e arta: e prostie (cu tot respectul pt munca oamenilor aia). Ca sa nu mai zic ca mai e o scena in care mananca, dar mai tarziu, si alaturi de sotie; dar acolo macar e o discutie care cat de cat e mai relevanta iar scena dureaza mai putin.

Din aceeasi categorie, discutia din jurul melodiei (in care cei doi fac analiza literara) mi s'a parut nu inutila, ci absurda. Daca se vroia sa fie aratate diferentele (de mentalitate, emotionale, de orice fel) dintre cei doi, regizorul putea alege un mod mai inteligent.

Apoi filajul. Dumnezeule...filajul! Cumulat, cred ca jumatate (sau mai mult) din film, sunt scene de filaj. Imi permit doar doua observatii: (1) am inteles ideea; dar dupa primele doua scene de filaj, ideea incepe sa devina redundanta. (2) dupa ce ca scenele de filaj sunt repetate in mod inutil (pt ca in majoritatea nu se intampla nimic), mai sunt si lungi. Cateva secunde pt a arata scenele mai importante (cand ia mucurile de tigara, cand ia numarul masinii etc) ar fi fost de ajuns; dar nu, regizorul a tinut neaparat sa mi'i arate pe Dragos Bucur stand si pe copii fumand pana am inceput sa casc.

'Bomboana de pe tort' este elementul real-time predominant in film. De filaj am zis deja; dar spre final, stam si asteptam odata cu politistii ca seful sa termine de citit doasrul... alt timp pierdut, sau mai degraba folosit in ideea de a lungi filmul aiurea. Nicio idee care sa ajute la dezvoltarea subiectului in timpul asta (schimbul dintre Nelu si Gina e complet inutil), nimic... pur si simplu timpi morti, pe care ii 'traim' in timp real, odata cu personajele din film, in ideea de a... defapt nu stiu in ce idee. Probabil, de a simti cum trece timpul?
Exista un concept in cinematografie: compresia timpului. Folosesti 'scene cuts' ca sa sari peste momentele in care nu se intampla nimic. Regizorul acestui film, din contra, pare ca vrea sa scoata in evidenta exact scenele in care nu se intampla nimic. Cred ca ar trebui sa se reprofileze pe documentare.

Ca scurt metraj, ii dau nota 7.5 pt idee si mesaj; ca lung metraj ii dau nota 4. Pe site ramane 4 pt ca filmul este un lung metraj.

PS: filmul am inteles ca a castigat doua premii la Cannes. Nu pot decat sa'mi imaginez ca premiile au fost acordate pt ideea filmului si mesajul pe care il transmite. Nu pot decat sa fiu de acord, pt ca asa cum am spus, merita o nota spre 8 (din pctul meu de vedere) pt acest lucru.
Pt modul in care a fost filamt insa, si pt faptul ca juriul a vazut filmul, ca si mine, sub forma unui lung metraj, nu pot decat sa fiu de acord cu cineva care zicea ca, criticii de film nu au nicio legatura cu aceasta arta.

[Pitbull]

Nu-mi amintesc sä se fi confirmat vreo relatie de "amicitie" sau "prietenie", si nu agreez folosirea gratuitä a apelativelor respective. Denotä un nivel de educatie lamentabil.
In peste un secol de existentä, arta filmului si-a consacrat o serie de criterii valorice ferme, care nu pot fi desconsiderate prin tentative de relativizare generalizatä, sub pretextul iluzoriei legitimäri a subiectivismului. Asa ceva ar duce la räspândirea telenovelismului manelistic, la degenerare si dezintegrare culturalä - ceea ce, din päcate, se si întâmplä, în ultimele decenii. Numai respectarea adeväratelor valori a fäcut posibilä existenta atât a unor mari artisti de continut, ca Tarkovski, Bergman, Wajda, Antonioni, Fellini, etc., cât si a unor excelenti profesionisti ai filmului de divertisment, cum ar fi Spielberg, Zemeckis, Billy Wilder, Stanley Donen, si atâtia altii.
Ca atare, resping si demasc atitudinile imateriale de tipul: "daca tu crezi ca e un lung metraj excelent, foarte bine; asta e parerea ta si ti'o respect. Pt mine e unul prost". Asemenea împäciuitorisme sterile ar fi accetpabile cel mult în zona filmelor mediocre, nu a marilor opere sau, dimpotrivä, a dezastrelor incontestabile. N-am nevoie sä-mi fie respectatä pärerea, eu ca persoanä contez prea putin. Dar e nevoie sä se recunoascä valorile reale, sä se mentinä un nivel cultural onorabil al publicului, sä se refuze dreptul la cuvânt al impostorilor si al incompetentilor. Cine nu stie, sä învete, APOI sä aibä opinii. (Din acelasi motiv, când sunt în toane bune, mai dau si sfaturi - dar decizia de a le urma sau nu apartine fiecäruia în parte. Dumnezeu nu-ti bagä-n traistä...)

[Shuyin]

Nu-mi amintesc sä se fi confirmat vreo relatie de "amicitie" sau "prietenie", si nu agreez folosirea gratuitä a apelativelor respective. Denotä un nivel de educatie lamentabil.

Nici mie nu'mi place sa mi se dea sfaturi insipide, pe o exprimare defectuoasa (din care sa nu reiasa concret, din prima, ideea de baza) si nici sa mi se sugereze ce formula/constructie sa folosesc in exprimare.

Asta facand parte din categoria 'lucruri pe care nu le agreez' pt ca vad ca in ciuda faptului ca nu te'am intrebat, tu mi'ai spus ce nu'ti place, so i'll take the hint and do the same. Poate inavatand amandoi ce nu'i place celuilalt, vom putea avea un dialog cat mai... productiv. ;)

In alta ordine de idei, bati campii:
[...] arta filmului si-a consacrat o serie de criterii valorice ferme, care nu pot fi desconsiderate prin tentative de relativizare generalizatä[...]
relativitatea este generala si se aplica in orice domeniu, fie ca'ti convine tie sau nu

[...]Numai respectarea adeväratelor valori a fäcut posibilä existenta atât a unor mari artisti de continut[...]
exista si valori neadevarate?

[...] Dar e nevoie sä se recunoascä valorile reale[...]
in aceeasi nota ca mai sus: exista si valori ireale?

Cat despre asta: [...] sä se refuze dreptul la cuvânt al impostorilor si al incompetentilor.Cam agresiv, nu crezi? Daca ai impiedica dreptul la opinie, s'ar numi regim dictatorial. Toata lumea are drept de exprimare, atata timp cat o face decent, fara sa jigneasca.
In principiu, este ideal ca toti cei ce isi exprima pctul de vedere intrun anumit domeniu (cinematografie, fizica nucleara, sau orice altceva) sa aiba o parere cat mai pertinenta. Dar doar pt ca asta nu se poate, nu ti se pare ca e un pic cam agresiv sa refuzi dreptul la cuvant?

Un ultim pct pe care vreau sa'l ating: "Cine nu stie, sä învete, APOI sä aibä opinii."
Ceea ce trebuie tu sa inveti e ca oamenii au gusturi si sisteme de valori diferite. Daca unul considera ca un film pe care tu il consideri o valoare, e defapt un cacat, nu inseamna ca greseste doar pt ca are o opinie diferita de a ta. Inseamna ca are alt sistem de valori (si aici un mic amendament: asta nu inseamna ca invariabil e manelist sau incult ;) Poate sa fie cel putin la fel de cult, dar sa nu'ti impartasesca ideile; nu esti Dumnezeu si nu exista un sg sistem de valori, universal valabil: al tau ;) ).
La urma urmei, criteriile alea valorice de care vorbeai la inceput, nu sunt in regim absolut. Nu exista un sistem absolut de clasificare a filmelor, care sa spuna 'astea's capodopere, astea nu'. Si daca tu crezi ca exista, cine l'a facut? Dumnezeu? Pt ca daca e facut de oameni, nu e in termeni absoluti. E relativ.
Un simplu exemplu: ce te faci daca Ursula K. Le Guin vine si'ti spune ca un film al lui Fellini spre ex, care in sistemul tau de valori (si in al altor cinefili/critici) ar fi o capodopera, i s'a parut prost? Ii spui sa taca, ca n'are dreptul la opinie, ca e proasta/manelista (pt ca are o opinie diferita de sistemul tau de valori) si o trimiti sa invete cinematografie? Hai sa fim seriosi...

Vad ca ai niste concepte fundamental diferite fata de ale mele si imi lasi impresia unuia care crede ca el e absolutul in materie de cinematografie, si oricine nu'i imparte sistemul de valori greseste 'by default'. Iar asta te apropie de manelistii aia de care vorbesti (nu din pdv cultural, ci din pdv al atitudinii).
In conditiile astea e mai bine sa incheiem discutia pe marginea subiectului asta aici, mai ales ca dam in offtopic.

Revenind la filmul ce face subiectul acestui topic, daca tu il consideri un film exceptional, e parerea ta si asa cum am spus ti'o respect (nu pt ca ai avea dreptate, ci pt ca asa e civilizat), dar nu sunt de acord cu ea.
Nu poti schimba faptul ca filmul abunda in scene irelevante si conceptul de 'real time' este folosit in cele mai nepotrivite situatii.
La urma urmei, in descrierea filmului nu scrie 'dragos bucur la masa: observe his eating habits until you get bored' si nici 'filajul in 10 pasi simplii; astazi: cum sa stai langa un stalp pt jumatate de ora'.
Daca asta inseamna valoare artistica la tine, pas. Oricine poate sa 'uite' de camera intro scena si sa te faca sa casti; mai greu e sa angajezi privitorul intro scena/situatie thought provoking, iar regizorul acestui film reuseste asta doar odata, la final.

edit pt domnul care latra prea tare: "Bunävointä am; timp, mai putin - în special pentru logoreicii agramati." - asta este insulta gratuita. Should i say you are mentally challenged, or something similar? Adica nah, am incercat sa pastrez un ton cat mai civilizat, da' parca nu'mi place sa fiu jignit gratuit de un distrus care sufera de un complex de superioritate.
Daca moderatorii fac uz de jigniri gratuite, inseamna ca folosirea invectivelor e permisa pe acest forum?

In mod normal ti'as fi dat report, dar vad ca esti moderator pe'aici si nu vad ce'as rezolva. In fine...

[Pitbull]

OK, gata cu off-topicul.
(Pentru userii legitimi: am citit cam jumätate din spanacul de mai sus, da' m-a plictisit. Bunävointä am; timp, mai putin - în special pentru logoreicii agramati.)
Despre "Politist, adj." - alte comentarii...?

[marius_em]

Shuyin, iti dau dreptate. Filmul asta are momente cand plictiseste. Dar nu poti sa spui ca e o scapare, ca e un minus. E intentionata toata treaba, e setting the scene. Te momeste, te pune in stand-by, si apoi te loveste. Eu unul n-am mai avut o asemenea experienta cinematografica pana acum. Chiar ma gandeam in timpul vizionarii sa plec, dar auzisem atat de multe de bine despre film, ca nu ma dadeam dus. La final am iesit foarte bine dispus. Mi-a placut foarte mult. Dar cum spui si tu, poate tine de gusturi, de stare de spirit, nu stiu.

[Chambord]

http://www.metacritic.com/film/titles/policeadjective

[Pitbull]

Bunä selectie!
Sä tot citesti!

[Kramer]

Uitându-mă pe lista de weekendul ăsta de pe Box Office Mojo, am găsit asta:

Police, adjective

Domestic Total as of Dec. 27, 2009: $26,692
Opening Weekend: $19,452

[keepwalking]

"Politist, adjectiv",
premiera la tv,
pe HBO,
duminica, 10 ianuarie,
orele 20.00.

[Windom]

Se mai aude ceva de lansarea pe DVD?

[Mateii]

Sub asteptarile mele. Are cadre lungi si plicticoase, actiunea cam statica si dialogul redus uneori. Sfarsitul ce mai salveaza filmul, in rest doar un Porumboiu mediocru...

[keepwalking]

Am vazut aseara "Politist, adjectiv" si nu prea mai sunt sigur nici de "varful 2009".
Eu sper ca in noile pelicule sa nu mai abunde fimarile cu camera tremurata, excesiv folosita de regizorii "noi", sa nu mai avem replici "indesate", pe care actorii sa le turuie ca mitraliera, cadre de cate un sfert de ora in care nu se intampla absolut nimic, sa nu mai avem sonor prost, lumina proasta, muzica romaneasca din anii 80, etc, etc,

[corinka]

Am vazut aseara "Politist, adjectiv" si nu prea mai sunt sigur nici de "varful 2009".
Si care ar fi, dupa parerea ta, "varful 2009"? Dupa mine, Politist, adjectiv este unul dintre varfurile deceniului.
Eu sper ca in noile pelicule sa nu mai abunde fimarile cu camera tremurata, excesiv folosita de regizorii "noi", sa nu mai avem replici "indesate", pe care actorii sa le turuie ca mitraliera, cadre de cate un sfert de ora in care nu se intampla absolut nimic, sa nu mai avem sonor prost, lumina proasta, muzica romaneasca din anii 80, etc, etc,
De acord cu unele aspecte, dar ce nu e in regula cu muzica romaneasca din anii '80? Ai fi preferat Hi-Q?:-&

[keepwalking]

draga Corinka,

1. dupa mine, varful lui 2009 nu exista, dupa cum n-a existat nici 2008 si nu va exista nici 2010.
2. dupa angela similea in 432, acum mirabela dauer in politist, adjectiv, poate ca ar trebui sa mai schimbam registrul.
sau nu mai avem compozitori de muzica de film in Romania?

si explica-mi de ce e politist, adjectiv unul dintre varfurile deceniului?
eu zic ca ipocrizia atat fata de noi, cat si fata de corneliu, n-ar trebui sa mearga atat de departe incat sa punem acest film pe un soclu nemeritat.
de ce sa comentam in cercuri restranse: :"bai, ce film slab", iar pe aici, in public, sa il pupam pe corneliu peste tot?
asta e realitatea, politist adjectiv nu e ceea ce si-a propus corneliu sa faca.
a vrut ceva, nu i-a iesit.
asta nu inseamna ca el nu ramane un regizor foarte bun.

[Chambord]

:))

[Chambord]

2. dupa angela similea in 432, acum mirabela dauer in politist, adjectiv, poate ca ar trebui sa mai schimbam registrul.


Da. Trebuie trecut la The Amsterdams sau gen.

[Chambord]

asta e realitatea, politist adjectiv nu e ceea ce si-a propus corneliu sa faca.


Hai ca aici ai sarit calu cu nesimtire.
Adica nu ca nu ti-a placut tie, nu ca n-ai tu rabdare pt un film de genul asta, nu ca e genul de film pt "snobii de festival" ( si mama ce mai pupai festivalul de la Iasi anul trecut, dupa ce in timpul Cannes-ului te ingretzosai vartos de asemenea gen de manifestari). NU.

Pur si simplu "asta e realitatea, politist adjectiv nu e ceea ce si-a propus corneliu sa faca." El de fapt, in profunzimea fiintei lui, ar fi vrut sa faca un minunat HO HO HO. Dar ... n-a avut cu ce sau nu l-a dus capul sau pur si simplu ginionul l-a impiedicat sa-si puna in aplicare dorinta secreta

Esti FENOMENAL maestre cum le stii matale pe toate.

Imi dai si mie un autograf ?

[keepwalking]

chambord, aveam pretentii de la tine, dar esti leit halebardul.
eu zic sa iti controlezi isteria si sa folosesti o logica de bun simt.

[Chambord]

chambord, aveam pretentii de la tine, dar esti leit halebardul.
eu zic sa iti controlezi isteria si sa folosesti o logica de bun simt.

Si eu prietene. Si eu aveam pretentii de la dumneata. Apreciam ca stii sa stai in banca ta, sa-ti vezi de treaba, sa scrii filme pt un anumit gen de public si sa castigi un ban cinstit din asta. Dar cand se apuca sa spuna ca strugurii sunt acri, vulpea trebuie fie ignorata fie atentionata ca e pe langa.
Ca sa nu mai zic de paranoia (ai inceput sa vezi halebardul all over the place). Btw, a fost unul din cei mai buni useri care au calcat pe acest forum, imho.

Isteric nu sunt, doar ma enervez uneori pe ipocriti. Iar logica de bun simt nu posed pt ca nu ma duce capul.

[corinka]

In primul rand, Keep, n-avem cum sa stim ce va fi in 2010, pana nu vedem. Iar un varf tot trebuie sa existe, adica filmul cel mai putin prost.
N-a existat nimic notabil in 2008? Atat de prost ti s-a parut filmul lui Caranfil, de exemplu?

Apoi, Angela Similea si Mirabela Dauer sunt doua exemple (care nici macar nu sunt prea potrivite), filme au fost mai multe. Mi se pare normal si credibil ca atunci cand un personaj asculta muzica, sa nu asculte muzica originala, compusa special pentru film, ci un cantec "care exista deja", pentru ca personajul, ca mine si ca tine sau ca altii, asculta muzica de la TV, radio sau de pe net.

Nu fa acuzatii - neintemeiate - de ipocrizie, mai ales ca nu il cunosc personal pe CP si nu am niciun interes sa il periez. Crede-ma, am laudat filmul si in cercuri restranse si mi-a fost laudat. E drept, nu fac parte dintr-un cerc de "experti", nu avem studii de specialitate, dar avem, cat de cat, creier si gust.

In ce priveste ce a vrut Porumboiu sa faca in realitate, asta nu stiu, asa ca habar nu am cum a iesit fata de ce "trebuia sa iasa".

Rectific, Politist, adjectiv nu e unul din varfurile deceniului, ci unul dintre cele mai bune filme postdecembriste.
Fata de anii '90 este de inteles, pentru ca atunci filmul romanesc a fost, in cea mai mare parte, praf, dupa parerea mea, in calitate de spectator. O parere mai detaliata despre film am expus la topicul aferent.

[corinka]

:))
:))

[Chambord]

:))
:))

=))

[corinka]

:))
:))

=))
=))

[keepwalking]

chambord, aveam pretentii de la tine, dar esti leit halebardul.
eu zic sa iti controlezi isteria si sa folosesti o logica de bun simt.

Si eu prietene. Si eu aveam pretentii de la dumneata. Apreciam ca stii sa stai in banca ta, sa-ti vezi de treaba, sa scrii filme pt un anumit gen de public si sa castigi un ban cinstit din asta. Dar cand se apuca sa spuna ca strugurii sunt acri, vulpea trebuie fie ignorata fie atentionata ca e pe langa.
Ca sa nu mai zic de paranoia (ai inceput sa vezi halebardul all over the place). Btw, a fost unul din cei mai buni useri care au calcat pe acest forum, imho.

Isteric nu sunt, doar ma enervez uneori pe ipocriti. Iar logica de bun simt nu posed pt ca nu ma duce capul.

dupa logica ta, se pare ca nu am voie la opinie personala pe acest forum.
orice aluzie critica la un anumit film sau regizor e blasfemie, nu?
cum poti sari imediat cu insulte la adresa unui om care n-a facut decat sa isi spuna parerea, buna, rea??
reiese de undeva din mesajul meu ca "strugurii sunt acri"? vezi vreo urma de invidie??
ce inseamna sa stau in banca mea?? imi zici tu ce sa fac si ce sa zic???
sincer, ies de pe acest balamuc!
nu am chef sa-mi toc nervii tot incercand sa demonstrez ca am dreptul la o parere!!

[Judex]

Si piesa Angelei si cea a Mirabelei sunt alegeri foarte inspirate.

In privinta lui Politist, adj. - mi se pare unul dintre cele mai reusite filme romanesti ever! Iar asta o spune un tip care nu se omoara dupa curentul minimalist.

[Chambord]

dupa logica ta, se pare ca nu am voie la opinie personala pe acest forum.


Esti fantastic ! Ai dreptul la ce opinie vrei dar cand vii cu afirmatii de genul "Nu asta si-a dorit de fapt Porumboiu sa faca" esti in offside, OK ? Asta am spus. Dar fa-o pe victima, poftim.

[keepwalking]

Esti fantastic ! Ai dreptul la ce opinie vrei dar cand vii cu afirmatii de genul "Nu asta si-a dorit de fapt Porumboiu sa faca" esti in offside, OK ? Asta am spus. Dar fa-o pe victima, poftim.

cand zici ca sar calul cu nesimtire, asta e insulta, clar.
nu fac pe victima, stai linistit.
doar ma ingrijoreaza stilul de a baga pumnul in gura la toti cei care gandesc altfel decat o turma aplaudaca.
si incepe sa ma scarbeasca toata aceasta atmosfera de pe cinemagia.
nu se poate respira aici decat daca esti cu acest grup violent in exprimare, care detine adevarul absolut, care are criterii estetice inexpugnabile, care stie tot, care pricepe tot, care pupa in cur tot ce misca.
ma puteti bana, chiar nu ma mai intereseaza.

[hellsteed]

:))
:))

=))
=))
8-}

[Pitbull]

:))
:))

=))
=))
8-}
:):D:))=))8-}
Asta-i aproape a fel de genialä ca perla räposatei Ambrablurica, care nu pricepuse n'ica, da' n'ica, din "432" si-i zicea, cu multä tâfnä, "filmu cu avortu".

[corinka]

Keep, spre deosebire de tine, eu am folosit un limbaj civilizat. Este foarte urat din partea ta sa jignesti toti forumistii pentru ca te-ai considerat jignit de reactiile unora dintre ei.

[keepwalking]

Keep, spre deosebire de tine, eu am folosit un limbaj civilizat. Este foarte urat din partea ta sa jignesti toti forumistii pentru ca te-ai considerat jignit de reactiile unora dintre ei.

daca te consideri parte din acel grup de presiune la care faceam referire, da, te poti considera jignita.

[corinka]

si incepe sa ma scarbeasca toata aceasta atmosfera de pe cinemagia.
nu se poate respira aici decat daca esti cu acest grup violent in exprimare, care detine adevarul absolut, care are criterii estetice inexpugnabile, care stie tot, care pricepe tot, care pupa in cur tot ce misca.
Crede-ma, pot respira, desi nu pup pe nimeni nicaieri. Si nu fac parte din niciun grup!

[keepwalking]

Crede-ma, pot respira, desi nu pup pe nimeni nicaieri. Si nu fac parte din niciun grup!

e ok atunci.
uneori, lipsa de personalitate te ajuta sa supravietuiesti in orice mediu.

[Im.Kino]

Am un feeling, dar poate ma insel. Prin urmare, poti sa ne spui, te rog, cine e cu grupul? Ca sa stiu daca trebuie sau nu sa cer reperatie...

[corinka]

Alteori, lipsa de personalitate te impiedica sa rezisti celor care te contrazic si te sufoci.

[corinka]

Mi-am permis sa plasez in varf un anumit film, in conditiile in care nu le-am vazut pe toate. A aparut Ho, ho, ho pe dvd? La cinema l-am ratat.:D

[keepwalking]

Im.Kino,
nu, tu nu faci parte din el.
membrii acestui grup au urmatoarele caracteristici:
1. stiu mai bine decat oricine altcineva ce inseamna o capodopera.
2. mananca pe paine cronicile din revistele de specialitate. cu cat sunt mai sonore numele acelor reviste, cu atat sunt mai extaziati.
3. nu accepta nici o parere contrara celor emise de ei.
4. daca ii contrazici, te insulta.
in cel mai bun caz, te trateaza cu superioritate, cu ironii fine.
5. se sustin intre ei, prin glumite, zambete complice.
6. nu iti prezinta nici un fel de argument in sustinerea parerilor lor, ci folosesc doar atacul la persoana celui care gandeste altfel decat ei.
7. sunt snobi.
8. sunt ipocriti.
9. sunt aplaudaci.
10. sunt semi si sfertodocti.

mai sunt si alte trasaturi ale acestui grup, a carui denumire o voi gasi in curand.

[ricutza]

In general nu-mi prea dau cu parerea despre filme pe care nu le-am vazut in totalitate, dar in cazul de fata o sa fac o exceptie.
Din Politist, adj. am vazut doar finalul (ceea ce inteleg din unele comentarii ca ar fi cea mai buna parte).
Stilistic filmul mi s-a parut obositor si plictisitor. Nu inteleg de ce se insista cu camera atat de mult pe spatii seci care nu spun nimic. Daca in 4,3,2 mai au cat de cat un sens si o justificare, in filmul asta mi se par eo stilistica complet gratuita. Nu mi se pare sectia de politie reprezentativa pentru sectiile de politie actuale, personajele nu mi se par reprezentative...nu stiu, miu s-a parut pur si simplu un moft regizoral.

Trecand peste aspectele formale, m-am indragostit de personajul Anghelache care mi s-a parut genial. Cred ca filmul ar fi meritat sa se invarta in jurul lui. Pe Dragos Bucur l-am vazut cu ocazia asta in cea mai proasta ipostaza a lui si nu mi-a placut absolut deloc cum a jucat.
Singura problema a lui Anghelache e ca e jucat de Vlad Ivanov. Nu ca as avea ceva cu Ivanov, care chiar mi se pare talentat iar dupa Interior, scara de bloc, nici macar nu ma gandesc ca ar fi ceva gen one trick pony. Nu am nici macar o problema cu faptul ca a fost ales pentru rolul comandantului, pentru care mi se parea potrivit.
Dar din cauza faptului ca filmul merge atat de lent, si sunt o serie de momente in care personajele nu zic nimic, eu nu ma puteam uita la Anghelache fara sa-l vad automat pe dl Bebe.

Nu stiu exact la ce s-a gandit Porumboiu, dar cel putin pentru mine faptul ca m-am gandit la 4,3,2 in fiecare minut pe carte l-am vazut din filmul lui, nu ii complimenteaza opera. Pe cele doua le-am comparat tot timpul si filmul lui Mungiu mi s-a parut clar superior.

[Im.Kino]

Pai 2-ul e de bine (desigur, formulat mai putin rautacios).

[Pitbull]

Keepy,
Pentru cä stiu cä stii cä tin la tine din inimä, te respect si ca om, si ca scenarist, si desi nu ne-am întâlnit (încä) niciodatä, consider cä ne putem numi prieteni, îmi permit ca acum sä fiu mai categoric ca de obicei. Stiu cä-mi vei recepta just interventia, fiindcä ne uneste o relatie de încredere reciprocä.
Atât dupä pärerea mea (argumentatä riguros în analizä), cât si dupä a marii majoritäti a tuturor comentatorilor respectabili (consacrati sau nu), "Politist, adj." e un film situat undeva între "excelent" si "capodoperä". Bate la fund "A fost sau n-a fost" - care stim cu totii cä e splendid. Cornel a crescut de atunci, în chip firesc.
Am de la tine pretentia de a nu absolutiza "dreptul la opinie". Sigur, toti avem iubirile sau urile noastre, hachite si idiosincrazii, pläceri vinovate si intolerante viscerale (n-o sä le însir acum pe ale mele - sunt o droaie, dar nu intereseazä). Tu esti un om inteligent, cult si de un mare bun-simt - calitäti contrabalansate de o anume iutealä-la-mânie, o oarecare cantonare fixistä în propriile päreri, si un fel de rigiditate a aparatului critic. De la aceste din urmä metehne se trage scepticismul täu apropo de minimalism în general, si fatä de acest film în particular.
Ca atare, nu pot decât sä regret profund si sincer cä un om ca tine se cramponeazä de o opinie atât de ridicolä si compromitätoare. Chiar dacä resorturile ei sunt inocente, fractura e mult prea mare. E ca si cum ai zice cä "Piesä neterminatä..." e un film plicticos, sau cä "8 1/2" e autist si haotic.
Nu pot legitima nici una dintre acuzatiile tale. Cum poti sä abordezi în acel fel prezenta melodiei "Nu te päräsesc, iubire!" în film, când stii bine cä a fost folositä TOCMAI dintr-o perspectivä criticä (si ironicä) similarä cu a ta? Un cântecaci tâmpit, ilustrând acea formä a tâmpeniei omenesti pe care filmul o denuntä ca fiind criminalä? (Mai ales cä nici n-a fost prima optiune a lui Cornel; initial, el mersese pe un cântec sträin; la piesa Mirabelei a ajuns cäutând, în functie de redefinirea unor necesitäti estetice.)
De asemenea, cum e posibil sä critici feluritele mijloace de expresie, când ele sunt aceleasi din "A fost sau n-a fost", care ti-a pläcut? (Si anume: elementele de cadraj, iluminare, minutaj, filmat din mânä, deconstructivism). Mai ales cä nu le-ai analizat în functie de context (la modul: "acolo mergeau, aici nu"), ci în sine!
In fine, apropo de afirmatia ta cum cä "Nu asta si-a dorit de fapt Porumboiu sa faca", nu pot decât sä reiau întrebarea lui Parizianu: "Pe ce te bazezi?" Noi, cei ce te contrazicem, ne bazäm atât pe afirmatiile lui despre ceea ce "si-a dorit sä facä" de fapt, cât si pe observarea atentä a relatiei dintre intentie si rezultat. Dar tu...? Ce consideri tu cä "si-a dorit de fapt sä facä", si cä "a fäcut de fapt", si de ce a apärut prezummptiva discrepantä? POTI SA NE EXPLICI, RATIONAL, PUNCTUAL, RIGUROS?
(Intrebarea mea majusculatä nu e ostil-retoricä: SPER sä ne poti explica. Sunt convins cä argumentatia e gresitä, dar o astept, ca s-o pot demonta rational si sä te fac sä-ti întelegi greseala - adicä, sä te ajut.)
Acum câteva zile, am convenit amândoi cä vei încerca sä descoperi filmul minimalist românesc. Am încredere cä vei reusi. Dar - ATENTIE! E un gen si un stil dificil, care adesea displace definitiv chiar si unor cunoscätori competenti. De vreme ce tu empatizezi cu douä dintre vârfurile lui majore ("432" si "AFSNAF"), am încredere cä finalmente vei ajunge la acea întelegere. Dar, date fiind cele spuse mai sus, ai nevoie de timp... (Si, märturissesc: sper sä ajungi prin Bucale, sä sedem la niste beri si sä te "lämuresc" si prin viu grai... ;) ) Pânä atunci, cu drag îti recomand sä renunti pentru un timp la aceste "opinii" care, dincolo de afirmarea dreptului legitim la exprimare, te plaseazä în situatii atât de nepläcute, efectiv nemeritate de cätre un om ca tine. Singurul lor merit e cä dau apä la moarä Matzului Grav si LabeSoftului, care neavând pe cine scuipa, de mult ar fi murit de inanitie - lipsindu-ne si pe noi de pläcerea pervers-vinovatä a urmäririi unei bufonade pornogrotesti.

[keepwalking]

Bineinteles ca Anghelache nu exista intr-o sectie de politie, nici romaneasca, nici de nicaieri.
E un personaj inventat de dragul discutiei filozofice pe marginea constiintei, a luptei individului cu sistemul, etc.
Secventa ca atare este excelenta, dar total rupta din contextul filmului.
Ea nu are legatura cu nimic din ce s-a intamplat pana atunci.
Nu exista nici o secventa anterioara care sa reliefeze cat de cat clar framantarile de constiinta ale lui Cristi (Dragos Bucur).
De la un nesfarsit sir de cadre lungi si fara noima, se ajunge in final la o discutie care se vrea a transmite intreg mesajul filmului.
Tensiunea nu creste, nu exista nici un conflict intre personaje, e doar Cristi care merge, mesteca, iar merge, iar mesteca, fumeaza, bea, iar fumeaza, urca scari, coboara scari, merge pe holul de la etajul unu al sectiei, pe care-l parcurge cap, coada, apoi urca la etajul doi, iar merge pe tot holul, cap, coada, etc. etc. etc.

[corinka]

Cred ca exagerezi un pic, Pitt! Fiecare are dreptul la o opinie. Am inteles ca lui Keep nu i-a placut filmul, dar asta nu-i da dreptul de a-i incadra intr-o turma lipsita de personalitate pe cei carora le-a placut.
In privinta lui A fost sau n-a fost, nu pot sa spun daca e mai bun sau nu decat Politist, adjectiv, dar mi-a placut mai mult.

[keepwalking]

Pit,

uite, iti explic.

eu cred ca nici Corneliu n-a stiut prea bine ce film sa faca.
presupunand ca totusi a stiut ce film a vrut sa faca, cred ca a avut ideea asta, cu constiinta individului versus sistem, legea morala versus legea stupida, politieneasca.
si s-a gandit cum s-o impacheteze.
i-a fost lene sa mai gandeasca alte situatii care sa duca, treptat, la conflictul dintre Cristi si Anghelache.
si astfel au aparut acele cadre fixe, lungi, lipsite de mesaj.
doar am vazut cu totii filmul, a simtit careva ca ceva pluteste in aer? a simtit vreunul dintre voi ca filmul duce spre un deznodamant atat de elevat?

[Pitbull]

Cori, tu te referi la ofensa pe care (din grabä, sunt convins), ne-a adus-o.
Mie mi se cam rupe de asta - dar mä atinge sä väd cä un om drag mie se pune singur într-o posturä penibilä. De aceea îi recomand mai multä retinere în raport cu modul de a-si folosi "dreptul la opinie".

[Judex]

Ba eu cred ca Porumboiu a stiut EXACT ce vrea sa faca. Avantajul regizorului-scenarist. C-asa e-n tenis.

[keepwalking]

Si mai intreb ceva.
Daca ar fi fost folosite alte scene in trailerul filmului, ar fi fost la fel de mare interesul de a-l vedea?
De ce s-a folosit doar ultima scena?
Pentru ca e singura mai articulata din tot filmul.

[corinka]

Cori, tu te referi la ofensa pe care (din grabä, sunt convins), ne-a adus-o.
Mie mi se cam rupe de asta - dar mä atinge sä väd cä un om drag mie se pune singur într-o posturä penibilä. De aceea îi recomand mai multä retinere în raport cu modul de a-si folosi "dreptul la opinie".

Ma refeream la faptul ca ii recomanzi sa nu isi mai exprime parerea deoarece este contrara majoritatii. Mie, din contra, mi se pare in regula sa si-o sustina, atata vreme cat o face in mod civilizat.

[Pitbull]

@Cori:
Nu pentru cä e contrarä majoritätii, ci pentru cä e foarte subred sustinutä.
Dacä ar fi contrarä... nu majoritätii, ci totalitätii - dar magistral argumentatä - i-as sprijini afirmarea cu pretul vietii. Vorba aia: "Nu sunt de acord cu tine, dar lupt pentru dreptul täu de a te exprima." (In schimb, când un prieten spune prostii, as fi un ticälos sä lupt pentru dreptul lui de a si le exhiba. Loialitatea m-ar obliga sä-i pun cälusu'.)

@Keep:
Descoperirea sensului, a celor mai profunde intentii, a adeväratei esente, e proprie procesului de creatie si a stat la originea multor capodopere. Cornel a sträbätut acelasi traseu - la modul creativ, nu bezmetic. El însusi spune: "...când mi-am dat seama cä de fapt fäceam un film despre sensul cuvintelor".
N-a fost deloc "lenes"; pe mäsura acestui parcurs al autodescoperirii, filmul a cunoscut nu mai putin de trei variante radical diferite.
Cadrele lungi nu sunt de umpluturä, ci de încärcäturä: atmosferä, tensiune, stare, caracterizare. Prima oarä, le savuram. A doua oarä, vibram, trozneam de încordare (nota bene: stiam deznodämântul, acum le receptam "curat"). Lângä mine, Deleted tremura într-un orgasm intelectual nonstop (si habar n-avea de Porumboiu, de minimalism, de nimic; venise pe teren complet virgin; singura ei bazä era cultura cinematograficä solidä, de tip clasic, asimilatä inteligent).

[keepwalking]

Cadrele lungi nu sunt de umpluturä, ci de încärcäturä: atmosferä, tensiune, stare, caracterizare. Prima oarä, le savuram. A doua oarä, vibram, trozneam de încordare (nota bene: stiam deznodämântul, acum le receptam "curat"). Lângä mine, Deleted tremura într-un orgasm intelectual nonstop (si habar n-avea de Porumboiu, de minimalism, de nimic; venise pe teren complet virgin; singura ei bazä era cultura cinematograficä solidä, de tip clasic, asimilatä inteligent).

ei, te rog.
sa nu exageram.
ce orgasm cand vezi gardurile vasluiului din deal pana-n vale?
ce tensiune cand dragos bucur fumeaza dupa un stalp?
si ce incordare cand absolut toate personajele sunt filmate de la vreo cinspe metri distanta? nu se vede un gros plan al unui chip, sa vedem o traire, un muschi miscandu-se, o minima expresie faciala.

[Pitbull]

Cadrele lungi nu sunt de umpluturä, ci de încärcäturä: atmosferä, tensiune, stare, caracterizare. Prima oarä, le savuram. A doua oarä, vibram, trozneam de încordare (nota bene: stiam deznodämântul, acum le receptam "curat"). Lângä mine, Deleted tremura într-un orgasm intelectual nonstop (si habar n-avea de Porumboiu, de minimalism, de nimic; venise pe teren complet virgin; singura ei bazä era cultura cinematograficä solidä, de tip clasic, asimilatä inteligent).

ce orgasm cand vezi gardurile vasluiului din deal pana-n vale?
ce tensiune cand dragos bucur fumeaza dupa un stalp?

si ce incordare cand absolut toate personajele sunt filmate de la vreo cinspe metri distanta? nu se vede un gros plan al unui chip, sa vedem o traire, un muschi miscandu-se, o minima expresie faciala.
La asa întrebäri, asa räspuns: ALEA PE CARE LE-AM SIMTIT/TRAIT ATUNCI. Si eu, si Deleted (care ti-am spus cä era neprihänitä minimalisticeste).

Partea a doua e mai complicatä:
1) Träirea exprimatä prin grosplan, minunatä de felul ei, nu e obligatorie. Starea unui film se poate construi si din planuri mai largi, în conditiile unei conceptii regisorale justificate si coerente. Iar Cornel o are.
2) Si, cu toate astea, "absolut toate personajele sunt filmate de la vreo cinspe metri distanta" are nevoie de completarea: "iar unele personaje sunt filmate de la vreo 50 cm. distantä". Avem destule cadre strânse cu Dragos (la P.M.) - si în filaj, si acasä.

[keepwalking]

Avem destule cadre strânse cu Dragos (la P.M.) - si în filaj, si acasä.

da, iar dragos bucur are o figura foarte expresiva, intr-adevar.

cred ca am o anumita varsta, am vazut destule filme, am un anumit nivel intelectual, o anumita sensibilitate, o anumita toleranta, intelegere, bunavointa, prietenie sincera fata de corneliu porumboiu.
cu toate acestea, nu pot spune decat ca filmul e ratat.
sa spun ca e o capodopera? de ce? ca sa nu-mi sara cativa oameni in cap?
nu.

[Pitbull]

Try this:
"Not my cup of tea."

[ricutza]

Sunt si eu curioasa, cam cu ce drept numim noi capodopera o opera artistica ce abia are 1 an vechime? Cam cand anume in istoria artei au functionat etichete din astea date de pe-o zi pe alta?

Nu de alta, dar citesc vreo 3 topicuri pe cinemagia si ma lovesc peste tot de termenul asta, de parca n-am mai putea aprecia nici un film daca nu e capodopera.

[Dragomara]

Avem destule cadre strânse cu Dragos (la P.M.) - si în filaj, si acasä.

da, iar dragos bucur are o figura foarte expresiva, intr-adevar.

cred ca am o anumita varsta, am vazut destule filme, am un anumit nivel intelectual, o anumita sensibilitate, o anumita toleranta, intelegere, bunavointa, prietenie sincera fata de corneliu porumboiu.
cu toate acestea, nu pot spune decat ca filmul e ratat.
sa spun ca e o capodopera? de ce? ca sa nu-mi sara cativa oameni in cap?
nu.
sunt absolut de-acord cu tot ce-ai scris pe acest tipic. aş mai adăuga doar un "aproape", aproape ratat pentru că, din fericire, mesajul există şi poate fi asimilat şi, eventual, transmis mai departe. ;)

[Judex]

Ca sa spui ca e (aproape) ratat inseamna ca stii cum ar fi trebuit sa se prezinte pentru a fi reusit. Ceva sugestii?

[Dragomara]

Ceva sugestii? evident. multe, dar nu am de ce să le mai fac aici. am vrut doar ca Keepwalking să nu se simtă stingher în opinia lui. ;)

[Judex]

Ma vad nevoit sa repet: nu sunt innebunit dupa minimalism, dar filmul asta al lui Porumboiu este chiar bun si sunt de parere ca omul a stiut exact ce vrea cu si de la el si i-a iesit in cea mai mare masura. Daca ma-nsel eu si Cornel a mers totusi la plesneala, atunci bafta lui. Filmul asta are forta.

[Dragomara]

Filmul asta are forta.
are, are! da'cred că e sub 1 newton, deoarece în minutul în care am terminat de dat cu cremă de corp (după o baie rece :D ) filmul m-a adormit pur şi simplu, ratând singurele, palpitante, ultime, 15 minute! :(( la o analiză mai profundă am constat că dacă aş fi fost miriapod aş fi avut toate şansele să termin de cremuit după film, deci, mea maxima cupla. :P

[keepwalking]

ok, e aproape ratat.
problema e ca nu putem privi acest film (sau oricare altul) ca fiind format din doua parti distincte si sa spunem: mai, in prima parte e prost, dar in a doua parte m-a dat pe spate!
nu e un meci de fotbal in a carui prima repriza n-am jucat nimic, dar in a doua si, mai ales spre final, am dat un gol de kinograma!
eu vad filmul ca pe un tot unitar.
or, in politist adjectiv, tot ce se intampla pana la intrarea politistilor in biroul sefului e extins fara rost.
nimic nu te perpeleste, nici la nivel de policier, nici la nivel de thriller, nici psihologic, nici dramatic, dar nimic.
si, deodata, hop!
apare dom' comandant filozof, apare tabla pregatita pentru demonstratii, apare dex-ul in 5 minute.
si, ce e si mai surprinzator, acest comandant e al naibii de inteligent, de rece si calculat, ca stie din prima sa-l indrume pe Cristi sa caute, intr-o ordine parca stiuta dinainte, la semnificatia cuvintelor constiinta, morala, lege, politist, etc.
in cinci minute face o demonstratie de logica de ramai paf.
prea sunt puse toate cu mana in secventa aia.
dar, in fine...
si tare as vrea sa stiu ce inseamna minimalismul asta, (minim de efort, minim de imaginatie, minim de miscare?).

[Pitbull]

Grosso modo, a pornit de la "minimum de mijloace", din cauza penuriei financiare din jurul lui 2000. Apoi, s-a conturat într-o conceptie esteticä.

[keepwalking]

aha, atunci inseamna ca, pe criza asta, ne putem astepta la o si mai mare adancire a minimalismului romanesc.

bun, si acum astept argumentele celor care considera acest film ca fiind senzational.

[Pitbull]

Nu, nici vorbä, pentru cä:
- revirimentul filmului românesc nu se comparä cu falimentul lui de-acum zece ani, si se gäsesc mai multi bani ca atunci;
- mecanismele de productie si finantare s-au maturizat si rodat, nu mai sunt simple improvizatii pline doar de entuziasm.

Din partea mea, poti începe cu analiza.
In plus, subscriu total la argumentele lui Gorzo, asa cä personal ti le recomand si pe alea.

[Federico]

Eu am vazut filmul ca fiind, in mare, despre trei lucruri,si anume:
-nerespectabilitatea(eufemistic spus) meseriei de politist
-conflictul dintre legea morala si cea conventionala
-sensul cuvintelor.
Liantul logic dintre ele ar fi urmatorul: constiinta unui om vulnerabil -un politist(vorba ceea, "De cati politisiti ai nevoie pentru a schimba un bec?") - este manipulata jongland cu sensul cuvintelor.

Cred ca acestea sunt deductibile inca din titlul filmului, care pe de o parte- si in primul rand,pentru mine- trimite la aspectul: "politist" = "fraier" iar de partea cealalta anunta viitorul conflict ce izbucneste pe frontul sensurilor cuvintelor: "politist" (substantiv, in mod normal) este transformat, in titlu, in adjectiv.Marturisesc ca dupa prima vizionare(dintr-un total de trei)- care mi-a placut la nebunie(cadrele acelea lungi care pe multi au plictisit mie chiar mi s-au parut palpitante :D .Asteptand sa se termine in secunda imediat urmatoare, cu cat se prelungeau mai mult si mi se pareau mai ridicole,eu nemaiintalnind pana atunci acest tip de cinema, cu atat mai mult crestea suspansul.) - incepusem sa am aceleasi senzatii ca si Keep. ajungand la un moment dat sa ma enerveze atat de tare incat i-am acordat inca o vizionare, hotarat fiind sa-l desfiintez de data asta.Cand, colo- surpriza, mi-a placut si mai tarel; ba chiar m-am indragostit de el. Intr-un final, dupa ce s-au linistit apele, si m-a convins si la rece, l-am mai vizionat inca o data savurandu-l la maxim.
Acum, ceea ce pot spune cu mana pe inima, e ca scenele "Mirabela" si "Comandantul" sunt cinema de cea mai inalta clasa si pot sta drepte in fata oricaror alte bucati de capodopera din filmografia universala.

PS: Porumboiu a anticipat ca vor fi cazuri in care ii vor fi puse la indoiala intentiile si drept urmare le-a dedicat acelor "Tome necredincioase" melodia din final( "Ce seara minunata" ) care nu mai da dreptul la replica.B-)

[keepwalking]

Federico,

ok, dar si eu, daca ma uit pe un webcam montat in piata universitatii ma relaxez si, cine stie, chiar pot sa astept cu nerabdare ce se mai intampla pe acolo.

[Dragomara]

@Judex - raportându-mă la afiramţia ta de pe topicul Avatar-ului, cum că filmul este imagine şi sunet, te rog frumos să-mi explici cum dau acestea forţă - altă afirmaţie care-ţi aprţine - lui Politişt adjectiv.

[Dragomara]

Eu am vazut filmul ca fiind, in mare, despre trei lucruri,si anume:
-nerespectabilitatea(eufemistic spus) meseriei de politist
-conflictul dintre legea morala si cea conventionala
-sensul cuvintelor.
Liantul logic dintre ele ar fi urmatorul: constiinta unui om vulnerabil -un politist(vorba ceea, "De cati politisiti ai nevoie pentru a schimba un bec?") - este manipulata jongland cu sensul cuvintelor.
:-O :-O

-1) io nu am astfel de prejudecăţi, orice meserie trebuie şi este de respectat; politiştii nu sunt cu nimic mai prejos decât măcelarii, de ex.:P
-2) hai că despre legea morală l-aş putea întreba pe Kant, :P, dar totuşi de când Constituţia şi legile ţării, cele votate democratic sunt convenţionale?! :-O :-?
-3) =)) =)) =)) - totuşi ar fi putut trata nişte cuvinte mai... grele, nu crezi?! ;)

.Marturisesc ca dupa prima vizionare(dintr-un total de trei)- care mi-a placut la nebunie(cadrele acelea lungi care pe multi au plictisit mie chiar mi s-au parut palpitante :D .Asteptand sa se termine in secunda imediat urmatoare, cu cat se prelungeau mai mult si mi se pareau mai ridicole
:-O :-O ... cu cât erau mai ridicole cu atât îţi plăceau mai mult! :-? nu mai înţeleg nimic, dar nu-i bai să mergem mai departe. :">

.Marturisesc ca dupa prima vizionare(dintr-un total de trei)- care mi-a placut la nebunie(cadrele acelea lungi care pe multi au plictisit mie chiar mi s-au parut palpitante :D .Asteptand sa se termine in secunda imediat urmatoare, cu cat se prelungeau mai mult si mi se pareau mai ridicole,eu nemaiintalnind pana atunci acest tip de cinema, cu atat mai mult crestea suspansul.) - incepusem sa am aceleasi senzatii ca si Keep. ajungand la un moment dat sa ma enerveze atat de tare incat i-am acordat inca o vizionare, hotarat fiind sa-l desfiintez de data asta.
aici m-ai băgat total în ceaţă! te rog decide-te o dată, fratele meu de DEX! ţi-a plăcut la nebunie din prima, dar avea aceleaşi senzaţii ca şi Keep (n.t. te plicitsea de moarte) dar i-ai mai acordat o vizionare, fiind decis să-l desfiinţezi, după ce-l iubisei atât! :-O :( :-?

Cand, colo- surpriza, mi-a placut si mai tarel; ba chiar m-am indragostit de el. Intr-un final, dupa ce s-au linistit apele, si m-a convins si la rece, l-am mai vizionat inca o data savurandu-l la maxim.
:-O să mă împuşte careva. şi uite cum constat io că limba română nu-i limba mea maternă.
apropo de cuvinte: "savurându-l la maxim" e superlativul lui "mi-a plăcut la nebunie", sau cum?!:D

PS: scuze de intruziune, însă am prostul obicei să vreau (şi să încerc) să pricep ce citesc. :">

[keepwalking]

Pit,
da, am citit analiza lui gorzo, banuiesc ca la cea din dilema veche te refereai, cu "documentarul despre cuvinte".

problema mea e urmatoarea: nu vreau ca cineva sa-mi explice savant un film.
sau, mai bine zis, nu cred ca un film trebuie explicat de catre critici.
e la fel ca si cu un tablou sau o sculptura.
atata timp cat acea opera de arta nu impresioneaza direct spectatorul, pot veni 10 specialisti sa o explice, degeaba.

daca un banc e bun, razi din prima.
daca nu razi, inseamna ca e prost si n-are rost ca cineva sa-ti explice poanta.

[Federico]

-1) io nu am astfel de prejudecăţi, orice meserie trebuie şi este de respectat; politiştii nu sunt cu nimic mai prejos decât măcelarii, de ex.:P
-2) hai că despre legea morală l-aş putea întreba pe Kant, :P, dar totuşi de când Constituţia şi legile ţării, cele votate democratic sunt convenţionale?! :-O :-?
-3) =)) =)) =)) - totuşi ar fi putut trata nişte cuvinte mai... grele, nu crezi?! ;)

1)Teoretic ai dreptate(desi nu prea imi vine sa cred ca simti asta) dar realitatea e cu totul altfel si nu poti sa ataci plauzibilitatea premisei de la care pleaca Porumboiu.
2)Eu nu vad o incompatibilitate intre termeni dar in caz ca m-am exprimat gresit cred ca ai inteles totusi la ce ma refer.

:-O :-O ... cu cât erau mai ridicole cu atât îţi plăceau mai mult! :-? nu mai înţeleg nimic, dar nu-i bai să mergem mai departe. :">
Ridicol,intr-un sens mai bland decat suna si placut, dintr-o perspectiva funny.Ce-i asa incredibil?



aici m-ai băgat total în ceaţă! te rog decide-te o dată, fratele meu de DEX! ţi-a plăcut la nebunie din prima, dar avea aceleaşi senzaţii ca şi Keep (n.t. te plicitsea de moarte) dar i-ai mai acordat o vizionare, fiind decis să-l desfiinţezi, după ce-l iubisei atât! :-O :( :-?
Da,la premiera mi-a placut, dar pe masura ce ma departam de el in timp, incepusem sa am indoieli, culminand cu senzatia ca e o varza totala,moment in care i-am acordat inca o vizionare ca sa imi verific noua concluzie.Apoi...you know the rest.

:-O să mă împuşte careva. şi uite cum constat io că limba română nu-i limba mea maternă.
apropo de cuvinte: "savurându-l la maxim" e superlativul lui "mi-a plăcut la nebunie", sau cum?!:D
Aici chiar cred ca nu m-ai urmarit.

[Pitbull]

@Keep:
Recunoaste cä paralela cu camera video din Piata Universitätii (sau din Times Square) e neserioasä.

Apoi:
Ce ne facem cu acele filme care presupun explicatii savante? "Stalker", "Otto e mezzo", "Blowup", Lynch în vremurile lui bune, etc...?
La antipozi, tot atât de onorabile, "Some Like it Hot", "Back to the Future", "The Fifth Element", "Die Hard", "Zorro", etc...?

Cum vrei ca lumea sä respecte cinstitul vostru "Ho-ho-ho", dacä tu respingi onorabilul nostru "Politist, adj."? N-am spus destul de clar cä sunt doi poli complementari si reciproc necesari?

...Si de ce mie si lui Deleted (si nu numai nouä - dar în numele altora nu pot vorbi), ne-a pläcut filmul atunci, pe loc, spontan - färä nici un fel de explicatii savante? Alea au venit pe urmä - dar în timpul vizionärii eram captivati, emotionati, vräjiti efectiv. Cum de?

(Aici, desigur, n-am avut pretentii de a fi exhaustiv - am abordat strict argumentatia ta din #167.)

[keepwalking]

Pit,

dar de ce sa facem din vizionarea unui film un chin care trebuie indepartat ulterior de catre explicatiile criticii?
daca regizorul nu reuseste sa convinga o parte semnificativa din public, cred ca ceva e in neregula.
un film nu e o schema electronica complicata, un motor in saispe cilindri ca sa ne trebuiasca si manualul cu instructiuni de utilizare.

[Federico]

Apropo- de cand ma tot macina! - care e titlul coret, folks, "Politist, adjectiv" sau " Politist, adj." ?
Pe generic e " adj. " iar pe poster e "adjectiv".:-O

[Pitbull]

@Keep:
Ai dreptate - tocmai de-aia nu e nimic în neregulä cu "Politist, adj.": fiindcä Porumboiu a reusit sä convingä o parte semnificativä din public.

O observatie statisticä, strict obiectivä:
Pânä acum, am väzut:
- o multime de aprecieri pozitive la adresa filmului exprimate articulat, gândite inteligent, formulate elevat, argumentate convingätor;
- o multime de critici agramate, incoerente, abulice, rudimentare;
- un mic numär de critici articulate, elevate, inteligente (cred cä vreo trei); inclusiv a ta;
- nici o laudä de sorginte trogloditä.

Mi se pare evident cä inapetenta ta pentru acest film tine de resorturi strict personale; dusmanii täi te acuzä de pärtinire, räutate, invidie, etc. Eu am convingerea cä, pur si simplu, tu si "Politist, adj." nu vä "pupati"; se mai întâmplä. Am pätit-o si eu, si altii (Gorzo nu se pupä cu "Concertul", Maier cu "Nuntä mutä", etc.). De ce nu accepti varianta acestei incompatibilitäti obiective, încäpätânându-te sä propui ipoteza unei reale ratäri a filmului, pe care n-o poti sustine? Vei avea numai de câstigat, crede-mä - si în ochii celor din jur, si în plan interior.

@Federico:
Posterul e un act de identitate.
Genericul e filmul însusi! ;)

[Judex]

ok, e aproape ratat.
problema e ca nu putem privi acest film (sau oricare altul) ca fiind format din doua parti distincte si sa spunem: mai, in prima parte e prost, dar in a doua parte m-a dat pe spate!
nu e un meci de fotbal in a carui prima repriza n-am jucat nimic, dar in a doua si, mai ales spre final, am dat un gol de kinograma!
eu vad filmul ca pe un tot unitar.
or, in politist adjectiv, tot ce se intampla pana la intrarea politistilor in biroul sefului e extins fara rost.
nimic nu te perpeleste, nici la nivel de policier, nici la nivel de thriller, nici psihologic, nici dramatic, dar nimic.
si, deodata, hop!
apare dom' comandant filozof, apare tabla pregatita pentru demonstratii, apare dex-ul in 5 minute.
si, ce e si mai surprinzator, acest comandant e al naibii de inteligent, de rece si calculat, ca stie din prima sa-l indrume pe Cristi sa caute, intr-o ordine parca stiuta dinainte, la semnificatia cuvintelor constiinta, morala, lege, politist, etc.
in cinci minute face o demonstratie de logica de ramai paf.
prea sunt puse toate cu mana in secventa aia.
dar, in fine...
si tare as vrea sa stiu ce inseamna minimalismul asta, (minim de efort, minim de imaginatie, minim de miscare?).
ooooooooooooooooooooo
Keep..............
Vrei sa reiau?

[keepwalking]

@Pit,

nu prea am vazut argumente in cadrul parerilor pro "Politist, adjectiv"
multe dintre ele se bazau tot pe prima impresie, pe senzatii, nu pe o judecata la rece.
si am impresia ca, cu cat analiza unui film e mai elevata, cu atat acel film nu spune nimic, de fapt.
cu cat vopsim mai sofisticat orasul de carton al lui Potemkin, cu atat substanta acestuia nu exista.
cand nu are dovezi concrete, un avocat se va lansa intotdeauna intr-o pledoarie savanta, tocmai pentru a acoperi lipsa argumentelor palpabile.

@Judex,

nu, nu e nevoie sa reiei:)

doar ca secventa finala nu e la fel de realista precum filajele lui Cristi.
e in contradictie totala cu tot ce se intamplase in film pana atunci.
Anghelache parca abia astepta sa fie pus in fata analizei cuvantului "constiinta". Apoi, face niste racorduri logice foarte rapide: "acum citeste la morala....asa....acum citeste la lege....acum citeste ce inseamna politist...." Senzational de inteligent pentru un comandant de sectie de politie, nu crezi?

---
in fine, azi, de la 20.00, va fi reluat pe HBO.
sa-l mai privim o data, cine stie...

[Pitbull]

Din päcate, Keepy dragä, nu mai tine... :(
Sustii cä "nu prea ai väzut argumente", tocmai apropo de un film care a stârnit o sumedenie de reactii analitice, si prea putin "impresioniste", prin însäsi natura lui... Dupä care, lansezi comentarii teoretice alambicate (faza cu "analiza cu atât mai elevatä") si alegorii literare (aia cu "potemkiniada") färä nici o acoperire... Ca sä nu mai vorbesc de interpretarea complet tendentioasä a secventei cu Anghelache... Nici nu te pot contrazice, fiindcä le lipseste logica, sunt pur si simplu zbateri insistente pentru a nu ceda cu nici un pret; se simte clar cä îndärätnicia te mânä, si e päcat, e mare päcat... Cu riscul de a o ofensa din nou pe Corinka, repet: fä-ti tie însuti un bine si, în cazul de fatä, abdicä de la dreptul la opinie; chiar nu-ti face cinste deloc, crede-mä. Iar fatä de film, are contrariul efectului dorit de tine: îi confirmä valoarea prin ricoseu - dar, ca atare, e tot o victorie neonorabilä. E un caz tipic, si trist, de LOSE-LOSE: toatä lumea are de pierdut - tu, filmul, si cei ce urmäresc aceastä discutie sterilä si tristä.

[keepwalking]

dar poti sa-mi explici de ce e atat de destept Anghelache?
si de ce apare din senin ca sa explice mesajul filmului?
ai vazut pana la acea secventa vreo traire prin care Cristi sa para framantat de soarta pustanilor?
si de ce atatea analize savante ca sa explice ce? ce nu exista?
si nu e nevoie sa ma iei ca un parinte care-si sfatuie copilul sa taca, sa stea in banca lui, etc.
sa nu-mi aduci argumente de genul ca groapa in care se uita Cristi e ca un triunghi din tablourile lui Pieter Bruegel cel Batran!
poftim, iti dau argumente din cronica ta:

"Le imortalizează în cadre de o plasticitate remarcabilă - în special încadraturile din intersecţia principală a filajului: obsedanta casă a suspecţilor, cu tainele ei niciodată dezvăluite, surprinsă mereu în aceeaşi compoziţie; buticul unde vine gospodina cu căţeluşa neagră, şi peretele cu graffitiuri microbiste de-alături; şi, mai ales, groapa lăsată de izbelişte-n mijlocul străzii, cu panglicile ei de semnalizare - prilej pentru câteva aranjamente plastice subtil-expresive, amintind de geometria triunghiurilor lui Pieter Bruegel cel Bătrân"

ei, hai sa fim seriosi!

[Pitbull]

Anghelache are acel nivel de desteptäciune tipic pentru un comandat de politie: abil, mobil, pervers, gäunos, superficial, de un pragmatism care mimeazä profunzimea; nu pricepe nimic din fondul problemei, dar se dä atoatestiutor. E fals si tezist sä spui "comandantii de politie nu sunt asa" - ba exact asa sunt!
Nu apare din senin - e pregätit tot timpul (mai ales prin secventa cu Mirabela, si apoi prin cea de la masä); dar amorsärile sunt subtile, nu ostentative.
Da, foarte multe - practic, tot timpul; se simte în el, într-un continuu crescendo (mai ales în asa-zis "plicticoasele" secvente de filaj).
Ultima întrebare nu e clarä.

[Im.Kino]

Vreo câţiva dintre critici (din cei părtinitori!)

Pardon?

[Dragomara]

no, io întreb de mai bine de 2 ani pe forum-ul ăsta ce înseamnă film minimalist, şi unde nu s-a deranjat vreodată nimeni să-mi răspundă, am dedus că: ori că nu ştie nimeni, ori ştiu toţi, dar nu se pricep să explice, nu au timp, etc. deci, dacă-i p'aşa daţi-mi, frate, un link sau numele unui iniţiat pe care să-l trag de limbă, singură! :P

@ Pitbull - îmi poţi spune şi mie, în detaliu, şi fără comparaţii, te rog, când şi unde, şi mai ales ce te-a impresionat, entuziasmat şi în final adus la orgasm :D în timpul, şi eventual după, ce-ai vizionat acest film?!
şi care este, fratele meu, rolul scenelor acelora interminabile în care nu se întâmplă absolut nimic?!

l.e.
@ Federico - scuze, când n-ai să te mai contrazici în propriile-ţi afirmaţii vom relua conversaţia. ;)

[Im.Kino]

Stii ce inseamna "minimalism", in general? Aplica-l cinema-ului.

[keepwalking]

Stii ce inseamna "minimalism", in general? Aplica-l cinema-ului.

nu e chiar asa.
am unele bănuieli că minimalismul aplicat cinematografului a devenit o scuză pentru lipsa de inspiraţie.
şi încă o constatare: pe cât de sărac e filmul în mijloace de expresie, pe atât au devenit cronicile şi analizele mai supradimensionate.

[Im.Kino]

Well, ba e chiar asa - dar trebuie sa-l aplici temeinic (plot, interpretare, indicatii regizorale, stil de filmare, etc.).
Si e tocmai pe dos - lipsa de inspiratie e cea care te poate indemna sa faci film cat mai clasic (in forma si fond), pentru ca e mai sigur; cinema-ul minimalist fiind, pana la urma, un soi de continuu experiment, presupune riscuri. Prin urmare, se pleaca de la inspiratie, de la o idee (foarte) buna pe care o propui privitorului folosindu-te de un minimum de ustensile - riscul e infinit mai mare, caci spectatorul nu e deloc ajutat in vizionare si trebuie sa faca un efort intru intelegere - e un soi de interplay, daca vrei...

[keepwalking]

Im.Kino,

pai tocmai asta e siretlicul.
unii regizori, ceva mai isteţi, şi-au dat seama de această capcană pe care o pot întinde criticii.
preferă să facă un film în care este totul inert, lăsând criticul să gândească în locul lor.
uite ce zice gorzo.

"La ce se gîndeşte eroul atunci cînd aşteaptă sau atunci cînd mănîncă minute în şir sub ochii noştri? S-ar putea să se gîndească la dilema lui, dar la fel de bine s-ar putea să se gîndească la altceva sau să nu se gîndească la nimic"

vezi?
regizorul ne lasa pe noi sa ghicim la ce se gandeste ala.
la fel ca un pictor care iti aseaza in fata o panza alba cu un punct negru in mijloc si-ti spune: priveste si intelege ce vrei! ar putea fi o maslina intr-o farfurie. dar nu-i asa ca ar putea fi si un nasture pe un om de zapada?
iar tu, ca spectator, incepi sa-ti bati capul si sa zici la final: "da, dom;le, ce chestie, acest tablou ar putea reprezenta orice! esti genial, dom'le!"

daca nu poti sa-i convingi, zapaceste-i!
suna o vorba in publicitate.
de ce n-ar folosi-o si regizorii in pana de inspiratie?

[Im.Kino]

Ai prins ideea deci, dar esti mult prea incrancenat si exagerat de ironic in interpretarea ei.

"preferă să facă un film în care este totul inert, lăsând criticul să gândească în locul lor" - nu, in film nu-i totul inert, dar tot ceea ce are de transmis e camuflat de acea aparenta "nothing happens". Prin urmare, unii, nedispusi sa investeasca mai mult de a blank stare, se vor simti furati de doua ore din viata. Ceilalti, dispusi sa accepte faptul ca cinemaul presupune interactivitate, vor incerca sa treaca dincolo de mancatul ciorbei (hai s-o luam altfel - cand mananci o ciorba tu nu te gandesti la nimic? eu incerc sa-mi pun ordine in idei si fac planuri, de exemplu) pentru ca, in acest gen de cinema, personajele nu sunt bi- ci tridimensionale (filosofic pus, ele exista dincolo de panza pe care le vedem noi - au ganduri, idei, un trecut, un prezent si-un viitor din care regizorul a ales sa ne arate doar o feliuta).

Iar ceea ce reprosezi tu minimalismului romanesc trebuie reprosat, partial, noului val francez, neorealismului, nordicilor (la cinema), postmodernismului si partial modernismului (in literatura), intregului secol XX (la pictura), etc.

Reducerea interventiei autorului in opera inseamna evolutie.

[Windom]

Din discutia asta deduc ca filmul e destul de asemanator cu Liebe ist kälter als der Tod al lui Fassbinder, apropo de "inactivitate"...
Oricum, trebuie sa-l vad neaparat, daca s-ar lansa odata pe DVD...

[keepwalking]

Reducerea interventiei autorului in opera inseamna evolutie.

ei, cu asta n-as prea fi de acord.
daca interventia autorului se reduce prea mult, se ajunge la un nivel la care nu mai poti distinge impostura de talent.

[Im.Kino]

:) Eu cred ca e taman pe dos - numai un om talentat pulls it off, unul fara talent va esua lamentabil.

[Im.Kino]

Din discutia asta deduc ca filmul e destul de asemanator cu Liebe ist kälter als der Tod al lui Fassbinder, apropo de "inactivitate"...
Oricum, trebuie sa-l vad neaparat, daca s-ar lansa odata pe DVD...

Se tot da pe HBO... Va mai dura nitel pana apare pe DVD.

[Windom]

http://thehollywoodinterview.blogspot.com/2009/12/hollywood-interview-with-corneliu.html

[Chambord]

asta e realitatea, politist adjectiv nu e ceea ce si-a propus corneliu sa faca.


Hai ca aici ai sarit calu cu nesimtire.
Adica nu ca nu ti-a placut tie, nu ca n-ai tu rabdare pt un film de genul asta, nu ca e genul de film pt "snobii de festival" ( si mama ce mai pupai festivalul de la Iasi anul trecut, dupa ce in timpul Cannes-ului te ingretzosai vartos de asemenea gen de manifestari). NU.

Pur si simplu "asta e realitatea, politist adjectiv nu e ceea ce si-a propus corneliu sa faca." El de fapt, in profunzimea fiintei lui, ar fi vrut sa faca un minunat HO HO HO. Dar ... n-a avut cu ce sau nu l-a dus capul sau pur si simplu ginionul l-a impiedicat sa-si puna in aplicare dorinta secreta

Esti FENOMENAL maestre cum le stii matale pe toate.

Imi dai si mie un autograf ?
Ca să-l parafrazez pe un mai vechi forumist cinemagist: maestre halebardul, deghizarea matale în şambordlan este deplorabilă... Te (re)cunoaştem de la o poştă. :-q
În rest, sunt total de acord cu keepwalking şi cu cel care a scris asta (http://www.offoffoff.com/film/2009/police_adjective.php).

=)) Alt paranoic cu acte. Muistah Jay esti cu vaca, tata #-o Iar nu tzi-ai luat pastilutzele sau nu s-au dat compensatele luna asta la Arkham Asylum ?

[Dragomara]

Stii ce inseamna "minimalism", in general? Aplica-l cinema-ului.
îmi pare rău, însă nu ştiu ce înseamnă minimalism nici măcar în general. :"> :D şi-apoi eu sunt genul care citeşte de 15 ori un "prospect", după care-l păstrează în caz vă s-ar putea să uite ceva, şi asta bineînţeles după ce acel "leac" i-a fost recomandat musai de către un doctor. :">

ok. acum aştept explicaţia lui Pitbull.

(acum mă gândesc că modul meu de a privi/ recepta filmul e greşit, şi că, vorba unui moderator de pe-aici, filmul este numai entertainment, şi deci tb savurat ca atare. chiar vreau să ştiu unde greşesc.)

[cremaxx]

Despre ce e vorba aici?:-/

[Pitbull]

Despre "Politist, adj.".
Surprised, eh?

Drago, am sä-ti räspund curând.

[Dragomara]

@Pitbull - mulţumesc, numai de te rog, ia-o de la inceputuri. cele ale cinematografiei, minimalismului,... lui Porumboiu, etc. şi nu uita: fără comparaţii, când te vei referi la Poliţist adjectiv. vreau să-mi placă prin el însuşi. :">

[SoricicaMov]

A reduce la partile fundamentale

Uite, in imaginea asta ai expresia cea mai buna a minimalismului :D

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/2/2/7092/4985086/1/terra.jpg

[Pitbull]

Cum promisei...

@ Pitbull - îmi poţi spune şi mie, în detaliu, şi fără comparaţii, te rog, când şi unde, şi mai ales ce te-a impresionat, entuziasmat şi în final adus la orgasm :D în timpul, şi eventual după, ce-ai vizionat acest film?!
şi care este, fratele meu, rolul scenelor acelora interminabile în care nu se întâmplă absolut nimic?!

M-a "impresionat, entuziasmat şi în final adus la orgasm" atmosfera apäsätoare, cenusie, cu orizonturi închise, abordatä prima oarä în "A.F.S.N.A.F." (o descrisesem si în analiza aceluia), dar aici dezvoltatä, amplificatä, devenind personaj, stare, argument... Este exact lumea noasträ, a românilor, din acesti ani - în plan exterior si interior.
Si felul cum o pagineazä filmic: culorile (acele studii în griuri, cu pete de culoare viu-zadarnice), compozitiile (Keepy n-a înteles trimiterea mea la Bruegel - dar e cât se poate de justificatä! Am remarcat-o la prima vizionare, am studiat-o atent, iar dupä conversatiile cu Cornel m-am convins: meticulos si elaborat cum îl stim, el a observat toate acele spatii si, färä sä intervinä scenografic aproape deloc, le-a valorificat prin pozitionarea camerei, optând pentru feluritele unghiuri, cadraturi, geometrii, miscäri - acel halucinant drum pe strada care trece dealul...! - etc.)
Si felul cum se vede si se comportä actorii, în acel decor - din nou, am simtit în Dragos Bucur (dar nu numai) elemente esentiale ale umanitätii noastre... Ca sä caut un exemplu: propriile mele preumbläri (nu fizice, ci cerebrale si emotive) prin societatea asta care nu se mai umanizeazä o datä, drumurile care nu duc nicäieri, asteptärile (lui Godot...!!!), deceptiile...
Si falsa comunicare cu Anca... Falsul refugiu pe care ni-l oferä cei apropiati, cu bietele lor tembelisme inocente... Asemenea, relatiile cu colegii - discutia cu procurorul; controversa cu Costi (wow, Cosmin Selesi, cât adevär, câtä profunzime, în acel crochiu de portret al functionarului cumsecade dar cu hachite si nesuferit de insolent)... Tot timpul, Cornel îmi oferea imagini, stäri, compozitii, rapeluri, din viata mea (si eu nu sunt politist, n-am 30 si-un pic de ani, nu stau la Vaslui!), în tot ce are ea mai definitoriu - deci, dintr-a mea, si nu numai: dintr-a oricärui om normal träitor în spatiul si timpul nostru, aici si acum... Asta se cheamä ESENTIALIZARE, si ocupä un loc central în constructia artisticä.
...Si, desigur, dupä ce m-a purtat asa o orä si ceva, dupä ce m-a manipulat, m-a terorizat, m-a încins mai-mai sä plesnesc, mi-a servit-o p-a mai rea: aia cu Anghelache! Adicä, WOW! In Anghelache am regäsit profesori de-ai mei de demult, si de-ai lui Collins de-acum câtiva ani, administratori de bloc, magistrati... si nu numai! Sefi de-ai prietenilor si cunoscutilor, pe care i-am imortalizat în treacät... Parlamentari, demnitari, redactori-sefi sau patroni de editurä... O-ho-ho...!
Si ajungem aici si la alta dintre marile si regretabilele greseli ale lui Keppy, care n-a perceput unitatea structuralä a filmului, si-l crede rupt între "filaje" si "Anghelache" (cu "Mirabela" si ea pe-acolo pe undeva). Vai de mine si de mine...! Päi CUM ar fi functionat atât de kafkian, de halucinant, secventa Anghelache, dacä înainte nu mä pregätea pe-ndelete, nu mä bätea ca pe un snitel, nu mä tinea la fezandat, la saramura tuturor celorlalte secvente (Christoase, täcänitul äleia pe keyboard - parcä-mi täcänea pe creier! Erau acolo atâtea si atâtea täcäneli, de la litaniile aurolacilor din metrou, trecând peste obsesiile unora de pe-aici de pe forumuri, si pânä la platitudinile unor Ilici sau Vadim...)
...Si tot asa. Iti dai seama cä pot continua la nesfârsit, acum cä m-am încälzit (chiar, nici nu stii cât îti multumesc, Drago - gratie invitatiei tale, am reträit din nou o pärticicä din acele ore divine de vizionare), dar sper cä ti-am oferit mäcar partial, si cât am putut de adecvat, räspunsul pe care-l asteptai. M-am sträduit sä evit excesele analitice si referentialitätile, sä-ti redau propriile mele perceptii, spontane, neadulterate, neprelucrate, anterioare oricäror reflexii si interactiuni - dar, de, pe ici, pe colo, mi-au mai scäpat (trimiterile la "A.F.S.N.A.F.", la Bruegel, la Beckett, la Kafka)... Om suntsi eu. Sper cä nu te-au supärat prea tare. (Si, oricum, erau auxiliare, nu decisive.)
(...Si implicit ti-am dat si explicatia a doua: de ce era nevoie ca acele cadre sä fie atât de lungi; päi dacä erau mai scurte, sau mai dinamice, sau mai mobilate, rezultatul lor artistic ar fi fost cu totul altul; si mä fäceau sä mä simt altfel, si altfel as fi receptat finalul - si tot filmul).

[keepwalking]

Pit,
foarte expresiva expunerea ta, dar...
permite-mi sa am un "dar".

am revazut acum filmul.
spui ca acele secvente lungi de pana la discutia cu Anghelache te perpelesc, te fac sa izbucnesti, te incordeaza, etc...
ei bine, eu nu am avut senzatia asta.
si nu cred ca as fi putut sa o am, chiar daca sunt o fire emotiva, uneori lesne impresionabila.
si aici ajung la afirmatia mea (pentru care chambord m-a facut nesimtit): "a iesit altceva decat a vrut Cornel sa faca".
da, el a vrut ca, prin acele secvente, sa creasca suspansul, sa fie un preludiu care sa duca la orgasmul de care ziceai.
dar n-a reusit.
pentru ca a intins prea mult coarda.
sexologic vorbind, stim cu totii ca, oricat de mestesugit ar fi preludiul, daca il intinzi prea mult, la un moment dat dispare excitatia.
aici a gresit Cornel!
a lungit prea mult! a pierdut contactul cu spectatorul.
da, l-a atras in flirt, l-a luat incet, l-a aprins, dar a exagerat cu perpelirea si totul s-a racit inainte de orgasm.
oamenii erau deja plictisiti in pragul marelui orgasm pe care Anghelache trebuia sa-l produca si care nu s-a intamplat, din pacate.

[Dragomara]

Mulţumesc pentru încercare, din păcate nu m-ai convins, dimpotrivă, oricum, apreciez efortul. :"> ;) Din cele citite realizez că noi 2 nu am văzut acelaşi film, sau probabil că eu nu sunt un om normal, sau că trăiesc cu totul alte vremi. În ciuda mesajul, pentru mine filmul ăsta va continua să rămână absolut de nevăzut, asta strict din punct de vedere estetic, rar mi-a fost dat să văd ceva mai insipid.

l.e.
pe ici, pe colo, mi-au mai scäpat (trimiterile la "A.F.S.N.A.F.", la Bruegel, la Beckett, la Kafka)... Om suntsi eu. Sper cä nu te-au supärat prea tare. (Si, oricum, erau auxiliare, nu decisive.).
Nu am cum să mă supăr. Despre nimic se spune adesea orice, din păcate nicio comparaţie nu-i poate creşte ceea ce oricum n-are, şi anume valoarea intrinsecă. ;)

[Dragomara]

Pe cine, şi unde, să întreb, totuşi, despre minimalism?! Sau unde, pe ce alt site să citesc?!

[Judex]

Filmul asta are forta.
are, are! da'cred că e sub 1 newton, deoarece în minutul în care am terminat de dat cu cremă de corp (după o baie rece :D ) filmul m-a adormit pur şi simplu, ratând singurele, palpitante, ultime, 15 minute! :(( la o analiză mai profundă am constat că dacă aş fi fost miriapod aş fi avut toate şansele să termin de cremuit după film, deci, mea maxima cupla. :P
Ti-a adormit constiinta. :D

Eu l-am revazut acusica pe HBO. Nu m-am putut dezlipi de ecran.

[Dragomara]

Ti-a adormit constiinta. :D. Eu l-am revazut acusica pe HBO. Nu m-am putut dezlipi de ecran.
parcă filmul era imagine şi culoare, şi numai falşii intelectuali - te rog să mă scuzi că nu am reţinut exact expresia ta - se cramponau de căcaturi - oh, da, asta am reţinut :D - d'astea precum mesajul, nu?! :-?

fă-mi o favoare, domnule cineast :-O :-? şi schimbă-ţi opiniile mai rar decât şosetele, asta dacă vrei, prin absurd, să pună şi altcineva preţ pe ele.

[Judex]

Cum ti-am mai spus, tu ai o problema - prostul gust. Iti plac toate tampeniile realizate execrabil si te ascunzi in spatele mesajului. Eu, spre deosebire de tine, gandesc echilibrat: continutul trebuie sa fie sustinut estetic. Ce anume nu ti-a placut la Politist, adj dpdv regizoral? Cum a cerut incadraturile? Cum a lucrat cu actorii? Cum a solicitat sa fie taiat? Eu cred ca te oftici ca face misto piesa aia si te razbuni condamnand filmul.

[Dragomara]

într-adevăr ăsta da argument demn de un cineast! =)) =))
uite aici dovada mea prost gust într-ale filmului: http://www.cinemagia.ro/club/profil/Dragomara/filme/

ai perfectă dreptate, cred că mi-a adormit conştiinţa, şi nu numai, din moment ce-am realizat că în Poliţist, adjectiv mesajul nu este susţinut estetic, şi că durata ideală a filmului ar fi fost de maxim 15 minute.

[Judex]

Repet, ce anume te face sa spui ca mesajul nu este sustinut estetic?

In alta ordine de idei, ai foarte mult de argumentat pentru a convinge, pentru ca cineva caruia ii place Celine Dion pleaca de la bun inceput cu handicap.

[Dragomara]

Repet, ce anume te face sa spui ca mesajul nu este sustinut estetic?

In alta ordine de idei, ai foarte mult de argumentat pentru a convinge, pentru ca cineva caruia ii place Celine Dion pleaca de la bun inceput cu handicap.
of, nu vreau să conving pe nimeni de nimic, ba mai mult nu vreau să schimb concepţiile şi opiniile nimănui, eu sunt excepţia aceea extrem de rară, care înţelege, acceptă şi respectă opiniile divergente. :">

sunt genul acela şi mai rar care trăieşte, şi trece prin filtrul propriu un film, o carte, un eveniment etc. care nu se entuziasmează şi nu subscrie unei păreri doar pentru că ea deja a fost emisă de-o "celebritate" (:D ), şi de asemenea nu-şi validează judecăţile după "masele" care subscriu, sau nu, ulterior, la ele. prin urmare mi se par absolut jenante părerile de genul "concepţiile mele estetice legate de filmul X sunt absolut valabile deoarece sunt realitv identice cu opiniile criticului Y".

în ce-o priveşte pe Celine Dion, promit să încerc să trec peste handicapul ăsta :-/ :-O , evident în altă viaţă, eventual să încerc un Adrian Copilul Minune, Mozart având şi el handicapul desuetudinii. :"> :P (acum între noi 2, rar mi-a fost dat să citesc ceva mai greu digerabil, ca să folosesc un eufemism. :( )

[Judex]

Celine Dion este cel putin un etalon pentru mediocritate in materie de gust. Iar eu nu-ti contest dreptul de a-ti displacea filmul asta, ci doar intreb de ce consideri ca e nereusit.

[Dragomara]

Celine Dion este cel putin un etalon pentru mediocritate in materie de gust.
(:| (:| (:|
evident asta reuşesc numai arbitrii eleganţei şi ai bunului gust în cultură.=))

PS: dă-te jos de pe norul ăla, uită-te în oglindă, reciteşte ce-ai scris, şterge şi taci, mă rog, asta dacă nu vrei să fii din ce în ce mai penibil. :">

[Judex]

Iti place Celine Dion, votezi fara sa te intereseze programele politice, decretezi ca-i bun un film prost si viceversa - daca ar fi se te definesc in doua cuvinte acelea ar fi superficialitate si mediocritate. Totusi, incearca sa te autodepasesti si spune-ne si noua exact de ce consideri filmul asta ratat.

[Im.Kino]

Pe cine, şi unde, să întreb, totuşi, despre minimalism?! Sau unde, pe ce alt site să citesc?!


Minimalism in general?

Am gasit cate ceva aici
http://www.artlex.com/ArtLex/m/minimalism.html

aici
http://wwar.com/masters/movements/minimalism.html

mai aplicat, aici
http://aschenker.blogspot.com/2007/09/on-minimalist-aesthetic-in-cinema.html

si mai ales aici
http://books.google.com/books?id=S_UhBbyJFI0C&pg=PA229&lpg=PA229&dq=minimalist+cinema&source=bl&ots=_H--F66bn1&sig=pCJmf0bivPJZJMZd_bdWp5yGAuI&hl=en&ei=utNOS9yxBMH7_AbO5o2VCg&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=3&ved=0CA4Q6AEwAjgU#v=onepage&q=minimalist%20cinema&f=false

[StefanDo]

eu sunt excepţia aceea extrem de rară, care înţelege, acceptă şi respectă

sunt genul acela şi mai rar care trăieşte, şi trece prin filtrul propriu

drago, eşti o fată unikat, clar! :)

[gionloc]

am citit cu interes toata discutia din ultimele zile. prea multa poezie pentru un film neimplinit.
politist e plin de pretentii si pretiozitati, incearca sa atinga o gramada de puncte importante in cinema, dar ramine doar cu incercarea. nu e lucru putin, dar pentru asta nu trebuie ridicat la ceruri. nu acolo e locul sau.

sint citeva linii clare pe care au perorat toti cei care vad filmul la superlativ: ca granitele ''cinemaului observational'' au fost redefinite, ca porumboiu da noi sensuri in relatie cu problema timpului obiectiv si subiectiv in cinema, ca arata importanta cuvintelor (limbajului) in cotidian... intr-adevar, incearca sa discute despre toate astea, dar filmul se rupe la nivel conceptual din cauza asta. si, pina la final, isi pierde toate liniile de ''studiu''.

porumboiu incearca sa construieasca noi limite pentru ''cinema observational'' , dar incercarea sa esueaza pentru ca de cealalta parte e toata constructia didactica pe care o face porumboiu.
cind urmareste activitatea lu cristi - filat, mincat acasa - intr-adevar, e cinema direct, pare ca observa, documenteaza o viata, a politistului. dar cind il pune in diverse circumstante din care el insusi sa invete valoarea si greutatea cuvintelor si a faptelor (si, pina la urma, sa invete cum sa-si disciplineze constiinta in functie de ceea ce are de facut, in functie de meseria sa! ceea ce incearca sa ii arate sefu, anghelache, ii ca ceea ce il defineste pe el e meseria de politist, astfel ca toata fiinta sa trebuie sa fie in acord cu principiile lui a-fi-politist), atunci nu mai e cinema-observatie. e prefabricare, dar nu in sens postmodern, de reluare a unor situatii din alte filme, ci in sens de manipulare a povestii si a vietii personajelor in asa fel incit tu, autorul, sa poti sa iti edifici o teorie. si haneke face asta in funny games, dar acolo e o situatie coerenta: de la un cadru la altul nu schimba sistemul de referinta al personajelor si al cinematografiei in genere. pe cind porumboiu de la o secventa la alta il schimba. ba vrea observatie si document, ba insceneaza personajului (si spectatorului) tot felul de situatii incit sa ii arate ca statul e putere. problema e ca si ca el, autorul, e putere. asta se vede in film in toate inscenarile de care ziceam. si cind arata puterea autorului, porumboiu nu o face ironic (critic), e chiar serios in toata treaba asta (de unde ma gindeam ca o facut-o, poate, inconstient)! seriozitatea sa (ca autor de film, drept creator al lui anghelache) in relatie cu derizoriul cazului pare dintr-o alta lume!
in funny games e o continua inscenare in care personajele si autorul sint de o parte si spectatorul e de alta parte. inscenarea e atributul cinematografic major despre care, treptat, filmul chiar il face constient pe spectator si, astfel, il indreapta spre registrul corect de citire a povestii. pe cind aci te ameteste intre cele doua planuri, fiecare trebuind sa dea seriozitate si noblete celuilalt.

apoi,
ok, vrea sa discute problema timpului obiectiv sau subiectiv. in regula. intr-un film care vrea sa interpreteze realitatea, nu lasi incadrarile tale sa vorbeasca, lasi numai ''realitatea'' sa vorbeasca. nu faci din mijloacele tale cinematografice - plasarea personajelor in cadru sau lumina - semne care propun sensuri pentru realitatea discutata. in secventa finala - celebra filmare continua de 18-20 de minute - nu il pui pe cristi in cadru sau in afara cadrului in functie de ceea ce urmareste anghelache in actul maieutic pe care il monteaza in birou. adica tu, ca autor, te retragi complet din peisaj, incerci sa neutralizezi prezenta ta (judecata ta), lasi personajele sa ''se judece'', sa isi gaseasca ele sensurile si caile, cit mai ''liber'' posibil. or porumboiu nu face asa ceva. de-aia mie imi pare ca si discutia despre timp e una falsa si discursul despre Putere e falsificat de pretentiile pe care autorul le are, de seriozitatea sa, de didacticismul sau in relatie cu realitatea (obiectiva) pe care vrea sa o discute.

falsitatea ''realitatii'' (cinematografice, evident) falsifica personajele. si discursul despre cinema cade (titlul filmului e plin de pretentii si e extrem de pretios - politist, adjectiv. si vine cu explicatia ca in sintagma ''film politist'' se intimpla asta si asta) - cind tarantino discuta despre cinema si despre gen chiar lucreaza cu conventiile genului, le discuta, le re-pozitioneaza, le diseca... porumboiu nu face asta. filajul lui cristi nu e filaj de ''film politist'', filajul sau naste banuieli (vinzatoarea de la magazin il intreaba ce vrea, de ce sta p-acolo toata ziua), filajul sau e fara rost, la fel ca si motivele pe care el le aduce procurorului pentru a-si sustine dorinta de a nu face flagrant (ca a vazut el nustiuce in praga - pentru un tip care a facut politia asta e un argument nul dpdv al puterii persuasive.... la fel cum, pentru un tip care intra la academia de politie cu examen de gramatica, e cam ciudat sa nu stie cine se ocupa de stabilirea regulilor de vorbire, si asa mai departe).

filmul nu se imbina, propune lucruri, cauta, dar nu atinge tintele propuse. e ca un joc de domino montat de autor, insa din orice parte porneste iuresul caderii pieselor, nu ajunge la un rezultat valid.

[Dragomara]

prea multa poezie pentru un film neimplinit.
oh, da. dar asta e din numai din punctul nostru de vedere. ;)
acum mă întreb ce este mai grav (=nefolositor cunoaşterii filmului) din punct de vedere strict estetic: să vezi ceea ce nu există, sau să nu vezi ceea ce este absolut evident?!:-?
şi apoi care e realitatea?! şi apoi dacă există atâtea realităţi câţi spectatori, care mai este, totuşi, rostul filmului!? :-O

[Pitbull]

Drago, ai grijä cum relationezi, cä ai putea fi acuzatä de ipocrizie - meteahnä pe care o detesti (stiu cä aici nu e cazul, dar cine nu te cunoaste, riscä sä creadä asta).
Ai cerut, pe bunä dreptate, reactii umane spontane, vii si sincere, în opozitie cu explicatiile si analizele savante. Or Gionloc (un analist pe care-l respect mult, si în care preconizez cu convingere unul dintre cei mai buni critici români de film ai deceniului al II-lea), aici tocmai asta face: o exegezä savantä - din päcate, una dintre putinele nimerite pe-aläturi (ceea ce nu e neapärat räu, cäci cele câteva bälärii nu fac decât sä evidentieze maiestuoasele fleurs-de-lys).

Si tu, Gionloace, ce-mi faci? :| Eu îti dau semeseu sä pui pe forum una din cronicile tale cele mai bune, pe care ti-am citit-o pe Pilernet, si tu mä ignorezi ca un porc de câne nerusinat, da-mi vii în schimb cu abureala asta! Sä n-am ambitie de nu vorbesc cu Titi sä te lase-n curugol!
(People, don't mind us, this is private family joke!)

[gionloc]

Sä n-am ambitie de nu vorbesc cu Titi sä te lase-n curugol!

numa asta nu!!!

:-S

dupa cum vei vedea in mesaj... lucrurile nu-s asa simple precum par (casazicasa)...
da nu-ti pot da dreptate ca n-am dreptate in privinta politistului B-)

[Dragomara]

Drago, ai grijä cum relationezi, cä ai putea fi acuzatä de ipocrizie - meteahnä pe care o detesti (stiu cä aici nu e cazul, dar cine nu te cunoaste, riscä sä creadä asta).
Ai cerut, pe bunä dreptate, reactii umane spontane, vii si sincere, în opozitie cu explicatiile si analizele savante. Or Gionloc (un analist pe care-l respect mult, si în care preconizez cu convingere unul dintre cei mai buni critici români de film ai deceniului al II-lea), aici tocmai asta face: o exegezä savantä - din päcate, una dintre putinele nimerite pe-aläturi (ceea ce nu e neapärat räu, cäci cele câteva bälärii nu fac decât sä evidentieze maiestuoasele fleurs-de-lys).
poftim?! :-O
spui asta pentru că, spre deosebire de mulţi alţii, consider că părerile mele Nu sunt universal valabile, şi că EU s-ar putea să mă înşel, sau pentru că m-am simţit mai aproape de opiniile lui Gionloc (deloc savante, între noi fie vorba) şi că am afirmat public asta, continuând să mă întreb, totuşi, care dintre opinii este cel mai aproape de adevărul lui Porumboiu, sau de ce?!

@Im.Kino - mulţumesc pentru link-uri. :">

[Pitbull]

Nu, nu e vorba de opiniile fatä de film (bun/räu, place/displace, plus/minus, alba/neagra), ci doar fatä de modalitatea de abordare. Mie-mi zici: "Analizä nu, explicatii nu, intelectualisme nu, io vreau descriere vie, sincerä, spontanä, a impresiilor, stärilor, träirilor tale umane", dar când Gionloc vine exact cu o analizä plinä de explicatii intelectuale (excelentä de altminteri, desi nu sunt deloc de acord cu concluziile ei), te bucuri.

[Windom]

N-am mai avut rabdare sa astept pina apare DVD-ul asa ca m-am uitat aseara la varianta pe care o aveam deja. M-a entuziasmat dar m-a si plictist pe alocuri, recunosc. Cred ca filmul putea fi "comprimat" in 90 de minute, fara a-i scade din valoare, dimpotriva. Scenele care implica filajul au fost impinse un pic prea departe. Imi plac momentele "de reflectie" intr-un film atunci cind acestea te fac intr-adevar sa reflectezi la ceva. De-asta imi place Tarkovski, Malick sau Bela Tarr. In Politist, Adjectiv aceste momente mi s-au parut ca merg de la anost, unele - cele care implica filajul, la reusit - altele (momentul Mirabela Dauer). Nu imi prea dau eu seama ce e de reflectat in scenele de filaj, de exemplu. Meditezi asupra conditiei ingrate a politistului? Esti martorul luptei ce se da in constiinta personajului principal (asteapta acesta la nesfirsit dovada care sa-i permita absolvirea de pacate a "infractorului")? Probabil. Insa toate chestiunile respective, filajul, relatia politist-infractor, mi se par aspecte prea "lumesti" pentru a indemna la meditatie... Nu mi-am dat seama care e rostul unei secvente de citeva minute bune pentru a infatisa urmarirea pe linga un gard de beton, lucru ce se putea face in maxim un minut...:-/
Noroc ca aceste momente sint destul de putine iar restul merita asteptarea. Pina la urma, all good things come to those who wait, cum e zicerea... Si intr-adevar, secventa finala "frizeaza geniul", dupa cum spunea Ivanov. M-a facut sa uit toate momentele taraganate...
Am ramas :-O

[keepwalking]

a aparut scenariul filmului pe liternet.ro

[hellsteed]

eu cred ca scenariul e post-filmului...in cazul de fata..

[Windom]

Am citit pe sarite si am dat peste o scena care lipseste din film...:-?

[Kramer]

Da, scena cu bătrăna nu mi-o amintesc.

[hellsteed]

Da, scena cu bătrăna nu mi-o amintesc.

da, scena aia mi-a sarit si mie in ochi... poate ma insel :)

ca remarca personala, ideea de lege caruiei Cristi se supune cand refuza autoinvitatia a lui Nu-mai-stiu-cum-il-cheama la laptenis - cum ii zicem noi. Cand esti mare nu te incurci cu de astia mici.. Te simti responsabil. Cum se intampla pe final, cand Anghelache ii ia rolul lui Cristi. " Daca esti slab, incurci , nu e logic " ?

[Twinsen]

Un film incredibil de plicticos si pretios ca subiect. (:| Nici macar jocul reusit al actorilor si faptul ca e filmat frumos, nu-l pot salva.

[Pashpix]

Pelicula "Poliţist, adjectiv", regizată de Corneliu Porumboiu, nu se află pe lista scurtă a producţiilor nominalizate la Oscarul 2010 pentru cel mai bun film străin, potrivit unor surse citate de presa de specialitate din SUA.

În cursa pentru prestigioasa distincţie au rămas, spun aceleaşi surse, nouă filme, favorit la câştigarea Oscarului fiind "The White Ribbon", al regizorului austriac Michael Haneke, care are în palmares Marele Premiu al Festivalului de la Cannes din 2009.

Celelalte filme de pe listă sunt pelicula argentiniană "El Secreto de Sus Ojos", regizată de Juan Jose Campanella, filmul australian "Samson & Delilah", regizat de Warwick Thornton, lungmetrajul bulgăresc "The World Is Big and Salvation Lurks Around the Corner", realizat de Stephan Komandarev, "Un Prophete", un film francez de Jacques Audiard, pelicula "Ajami", a regizorilor israelieni Scandar Copti şi Yaron Shani, un film din Kazakstan, "Kelin", de Ermek Tursunov, un film olandez, "Winter in Wartime", de Martin Koolhoven, şi pelicula din Peru "The Milk of Sorrow", a regizoarei Claudia Llosa.

Dintre cele nouă filme de pe lista scurtă, doar cinci vor fi nominalizate, în final, la categoria Cel mai bun film străin, acestea urmând să fie anunţate de Academia Americană de Film pe 2 februarie. Iniţial, în cursa pentru premiul acestei categorii s-au aflat filme din 65 de ţări, care au fost vizionate de juriu începând din octombrie 2009.

Gala Oscar 2010 va avea loc pe 7 martie, în Los Angeles.

Filmul lui Porumboiu a câştigat două premii la Cannes 2009 şi trofeul Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF).

Anul trecut, România a fost reprezentată la Oscar de pelicula "Restul e tăcere", regizată de Nae Caranfil, însă nici aceasta nu s-a aflat, în final, pe lista nominalizărilor categoriei Cel mai bun film străin.

[Pitbull]

Previzibil, din päcate. Cine a participat la colocviul nostru cu Cornel, aici, anul trecut, retine cä el însusi îi acorda sanse de 1/65.
Cum spuneam într-un interviu, recent, Oscarurile si festivalurile europene functioneazä pe paradigme foarte diferite. Chiar si un film atât de captivant si dezinvolt ca subiect, pe care nici un fel de reprosuri cusurgii nu-l pot denigra, poate rämâne în afara criteriilor lor.
Imi place cum sunä titlul "The World Is Big and Salvation Lurks Around the Corner", al lui Stephan Komandarev. Dacä si filmul e la fel de interesant, îi doresc succes. :) De asemenea, m-as bucura si pentru Hanneke.

[keepwalking]

am descoperit un fost coleg de clasa jucand in Politist, adjectiv! :)
e Dan Cogalniceanu si l-a interpretat pe politistul ala smecher care vroia sa joace tenis cu piciorul in echipa cu Cristi.
ultima oara stiam ca e actor pe la Brasov...
eu si cu Dan fiind originari din Husi, iar Corneliu din Vaslui, poate o punem toti trei de-o mafie vasluiana in cinematografia romaneasca, he, he! >:)

[hellsteed]

Pe la Vaslui e o comunitate mare de Hip-hopperi.

[Federico]

"Politist, adj. " - take 4. Oh, don't worry I'm not some sort of maniac, I was just showing it to my little ignorant brother. Vroiam sa ma amuz un pic pe seama reactiei sale la primele 15 minute dar i-a placut si a vrut sa-l vada pana la sfarsit asa ca l-am mai dus si eu o data pana la capat... si a meritat din plin... pentru ca am inteles semnificatia scenei de tenis (pe care o credeam doar un moment de respiro inainte de ghilotina finala) iar satisfactia a fost atat de puternica incat... Nu stiu, dar am primit o doza extrema de adrenalina.
... si coridoarele si culoarele, ca niste labirinturi, cum a spus Corneliu in "Inapoi la argument" ... Incredibil! Everything made sense now. :)

[Windom]

Vad ca Mihai Fulger il claseaza pe Cristi ca fiind un erou tragic deoarece in ciuda eforturilor mari el esueaza.Sunt totusi curios atunci de ce el este cel care elaboreaza planul flagrantului cand putea sa se eschiveze si doar sa participe la actiune.Pare o schimbare de 180 de grade ,o capitulare urmata de convertire.:-O
http://agenda.liternet.ro/articol/10633/Mihai-Fulger/Corneliu-Porumboiu-scenarist-2-Noul-Cinema-Romanesc6.html

Pai daca tot n-are de ales, macar sa faca totul ca la carte, nu?;)

[Federico]

Pai asta a fost miza "razboiului" pe care il pierde Cristi (sa faca flagrantul; era cazul lui doar) .

[hellsteed]

Vad ca Mihai Fulger il claseaza pe Cristi ca fiind un erou tragic deoarece in ciuda eforturilor mari el esueaza.Sunt totusi curios atunci de ce el este cel care elaboreaza planul flagrantului cand putea sa se eschiveze si doar sa participe la actiune.Pare o schimbare de 180 de grade ,o capitulare urmata de convertire.:-O
http://agenda.liternet.ro/articol/10633/Mihai-Fulger/Corneliu-Porumboiu-scenarist-2-Noul-Cinema-Romanesc6.html

:))) Erou tragic... Hai sa nu ducem noi prea departe lucrurile... Filmul n-are nici un simtamant. E la fel de obiectiv ca cititul din DEX. Tragic, auzi...

[Pitbull]

Nope. E implicat si sentimental - dar SUBTIL, deloc ostentativ, explicit, melodramatic...

[hellsteed]

Nope. E implicat si sentimental - dar SUBTIL, deloc ostentativ, explicit, melodramatic...

Desigur. Dar nu e subtil sa spui ca e erou tragic. Subtil e Anghelescu la final.


Daca ar fi sentimental , n-ar lua contact cu elevul ? Dar daca ar face asta n-am pierde noi finalul si mai ales tema ?

[Windom]

Nope. E implicat si sentimental - dar SUBTIL, deloc ostentativ, explicit, melodramatic...

No hai no, ca nu-i Stellan Skarsgard. Eu pe Bucur oricum il vad, numai SUBTIL nu... Poate, un pic, acolo la masa... In rest, nu mi se pare un actor care sa intruchipeze subtilitatea, in general vorbind.

[Pitbull]

Mä cam surprinde ce zici - dar, oricum, aici e vorba de CRISTI, nu de "Bucur"...

@Hell:
Nu neapärat. Poti fi sentimental, dar nu la modul practic.

[hellsteed]

Tocmai imi venise azi ideea asta legata de film si legata de subtilitatea sentimentala...

daca undeva era in plan secund o scena de genu Asa Da in opozitie cu finalul.... Asa Nu

Sentimental vorbind, de ce e Cristi 'rau' cu cei slabi (vezi dialogu legat de tenis) si-apoi in fata afirmatiilor procurorului cat si ale lui Anghelescu (din care reiese acelasi lucru - ce-i slabi platesc, fumatorii in cazul de fata) el e "bun" ? Poate fiindca in cazul 2 , el e cel slab si ceilalti sunt cei puternici si ca urmare se conformeaza. Dar in cazul asta ar fi trebuit sa-l vedem la tenis cu piciorul si pe cel slab, rotunjind ideea ca (scuze), Cristi a luat la cunostinta.

Ce zici de ipoteza asta Pit.

[Pitbull]

E cam alambicatä, dar are meritele ei... Mä incitä, voi reflecta la ea.

[djinjis]

Pana se alambica la merit, pot sa te lamuresc eu ca ai facut o eroare de judecata chiar mai multe. Fumatorii nu plateste pentru ca e slabi [e vorba doar de unul dintre ei], acesta fiind un adjectiv secundar si impotent in cazul de fata, pentru ca nu el, adjectivul, ii caracterizeaza pe ei de fapt, care este el, pe care tu, cu de la tine putere l-ai propulsat in fata noastra cu intentii defetiste, asa cum nici Cristi nu este bun in fata afirmatiilor procurorului cat si ale lui Anghelescu, pentru ca ar fi, la fel, slab, adjectiv pentru care tu ai o slabiciune probabil ereditara.

Chiar daca, ca sa-ti iasa tie paralela, sa nu zici ca te-ai concentrat degeaba, adjectivul slab ar fi caracteristica lor principala, a grupului de fumatori si a politistului, scena cu grasul tenisman care ti-a lipsit tie in final ca sa lacramezi nu-si are rostul, Petru ca Hristi este adus inapoi din erezie cu dictionare in cap, astfel incat suferind o iluminare cu stele verzi, reactia lui de repulsie, perfect motivata si de evolutie, vis-a-vis de cei slabi ar trebui sa coincida cu cea de la inceput si nu inverso.

Simplificarea conflictelor la nivelul slab-puternic este terrible puerile und inaccurate.

In loc de alambicat eu as fi folosit profund, fiind evident ca el nu e un pro.

[hellsteed]

Te legi de acel plural care pana la o adica e protejat de actul de flagrant, unde toti sunt bagati in aceeasi oala. "Are sa iasa totul la declaratii" .

Nici macar nu e o incercare de paralela slab-puternic.

Si da, se pare ca pana la urma s-a optat pentru pastrarea pozitiei (cu atitudinea de : ce-i slabi stau pe tusa).

P.S Am mentionat " Bun" si "Rau"

[djinjis]

same old, same old, iar introduci in fata ceva secundar, respectiv pluralul, pe care l-am mentionat in treacat, mai mult ca un artificiu stilistic. oricum in film se spune ca unul singur va suporta consecintele in urma flagrantului, dar nu are importanta pentru ca nu despre asta era vorba.

"Am mentionat " Bun" si "Rau""

how cute. in timp ce in primul caz, mai gras este vorba despre eficient-ineficient, capabil-incapabil in al doilea este vroba despre moral-imoral, despre ideea de justitie si dreptate si interpretarea ei. Cristi abordeaza cele doua situatii, diferite, de pe aceiasi pozitie, subiectiva si personala si as adauga, corecta. arcul personajului, adica transformarea lui are loc in final cand in loc de ceea ce crede ajunge sa faca ceea ce "trebuie", un final destul de dezamagitor cu un erou care abandoneaza sa lupte pentru propriile convingeri.

[hellsteed]

D'acord.

Dar asta nu-l face nicidecum tragic. Ca sa ajungem de-acolo de unde am pornit.


P.S : dupa cum bine ai vazut, eu am propus o ipoteza, nicidecum o demonstratie.

[djinjis]

pai eu nu am pornit de acolo si nici nu ma intereseaza

eu vreau sa semnalez alt aspect. dupa vreo doua supe mancate alene si cu aplecare spre meditatie, eroul nostru este avansat la mancare solida, lucru pe care il apreciaza si el pentru ca se intoarce spre oala si se infige hotarat in a doua portie. eu care ma plictiseam cu coada ochiului la film, ca eram pe calc, am impietrit. imi spun: daca ne mai arata trei-patru minute cum moaca asta haleste a doua portie, asta o sa fie poanta anului. Din nefericire acolo se taie secventa. Ce ocazie glorioasa de umor minimalist a fost irosita. Pacat.

[hellsteed]

Manca cu pita sa te saturi...

[Coshava]

Faza cu dictionarul e tare desi un picut cam ... depasita ... :-? ... mergea poate mai bine sa mearga la comp si sa gugaleasca jumate de ora pentru a-i arata tipului ca - in ciuda a ceea ce crede el - legea e cam peste tot in UE si pedepseste si consumatorii nu doar distribuitorii, desi nu se aplica decit in relativ putine cazuri si e clar mult mai blinda pedeapsa pentru primii.

Mie unul filmul nu mi-a placut - din n motive, dar probabil cel mai important ar fi ca am avut un bun prieten care de la "iesitul cu Maria" a ajuns la injectabile si la dezintoxicare ( in ciuda eforturilor prietenilor, parintilor etc ) asa ca giugiuleli semi-complice gen "sistemul invinge", "lege morala neglijata" s.a.m.d. ma lasa absolut rece. :-&

[bremen1980]

Daca ALS scria pe undeva ca Porumboiu descopera in acest film transcendenta iata ca Gorzo l-a citit intrun mod opus :

''Capitularea tînărului poliţist în faţa superiorului său (care-l pune să definească termenul "conştiinţă") a fost interpretată în general ca o capitulare a decenţei în faţa totalitarismului, dar ce se întîmplă acolo e încă şi mai grav: în momentul acela de confuzie, tînărul întrezăreşte abisul - faptul că s-ar putea ca termenul "conştiinţă" să nu aibă alt sens în afară de cel pe care i-l dau oamenii, faptul că s-ar putea să nu existe nici o morală transcendentă, nici un criteriu dincolo de noi, nici un Dumnezeu, doar ceea ce reuşim (numai că de fapt nu reuşim) să stabilim prin cuvinte. Poliţist... e un mare film ateu. ''

Sau cum ar fi scris Nietzsche ;''Nu vom reuşi să ne debarasăm de Dumnezeu cât timp mai credem în gramatică''

http://agenda.liternet.ro/articol/11368/Andrei-Gorzo/Note-despre-AuroraIII.html

[hellsteed]

Am ajuns sa-l definim si ca film ateu...cate ar fi mai fi de spus. O fi si tendinte ECO ? Politistul fileaza pi jos, desi fumeaza - face sport, mananca ciorba.....

[Judex]

Am ajuns sa-l definim si ca film ateu...cate ar fi mai fi de spus. O fi si tendinte ECO ? Politistul fileaza pi jos, desi fumeaza - face sport, mananca ciorba.....
=))=))=))
Hai ca m-ai binedispus. Merg sa platesc niste facturi, probabil o sa se uite gagicile de la RDS ca la felul paispe ca-s cu zambetul pe buze in vreme de criza. :D

[Ipu]

Doar pentru că transcendența, divinitatea, absolutul și infinitul sunt creațiile Omului nu înseamnă că ele nu există.

Filmul, după ce că e imoral sau cel puțin amoral, îl mai are ca protagonist și pe Bucur, care e cel mai compromis actor, cel mai nerecomandat pentru rolul eroului unui asemenea film. Sunt greu de înghițit angoasele umaniste ale polițistului când îl joacă interpretul cel mai însemnat cu stigmatul răului și al șmecheriei țigănite din cinematografia românească a ultimilor ani. (Poate băiatul o fi un om de ispravă, dar stilul de personaj cu care s-a tot identificat în ultimii ani îl descalifică pentru acest rol.)

[Frank]

Nu inteleg ce legatura are Bucur omul cu personajul pe care il interpreteaza in film? Cred ca sunt aici antipatii personale, care fac rau la critica obiectiva...
In ceea ce priveste filmul lui Porumboiu, mi se pare foarte bun. Dincolo de pragmatismul de care zice Gorzo, mie mi se pare chiar emotionant. Sfarsitul ales, cel cu schema desenata sec pe tabla, este unul din momentele cele mai puternice: sa decizi soarta umui om prin linii trasate cu creta pe tabla...
Toata urmarirea aia a personajului politist, fumator sau nu, este una foarte lunga si arata lupta care se duce intr-un fel intre constiinta si lipsa ei, intre Bine si Rau daca este sa generalizam. Definitia ”conştiinţei” pe care personajul lui Bucur incearca sa o baiguie cand este pus la zid de Ivanov este de fapt cea reala, cea adevarata, şi nu cea rezumata, extrem de prost si in cuvinte sforaitoare, de definitia din DEX-ul romanesc.
Dincolo de preocuparea personajelor /vezi sotia politistului/ de probleme superficiale de sintaxa pe cantecele Mirabelei Dauer, cea a definitiei unor termeni atat de importanti precum ”constiinta” este semnificativa pentru societatea romaneasca. O societate un care lingvistii decid ca ”niciun” si ”nicio” trebuie sa se scrie impreuna, dar care nu-si poate defini termenii vitali pentru ea.
Da, sfarsitul filmului este unul trist, iar schema aia trasata cu creta ii accentueaza efectul de tristete dezolanta. Este un film aparent simplu, dar extrem de profund. De un singur lucru nu sunt convins: daca Porumboiu a reusit aceasta performanta intentionat sau a fost o sclipire de geniu?

[Pitbull]

Cred cä a fäcut-o intentionat - spun asta, pe baza tuturor conversatiilor (fie personale, fie aici, pe forum, în topicul lui special) despre etapele prin care a trecut filmul pânä la finalizare. A fost un proces logic, Cornel a desfoliat filmul strat cu strat, l-a descoperit el însusi.
E fascinant sä urmäresti acest proces - si nu-mi pot reprima acum un memento al tuturor acelor comentarii care spun cä "e prea lung" si cä "a întins la douä ore o poveste care încäpea bine în douäzeci de minute". Asta-s genul de spectatori limitati, cu mentalitate de functionari, inteligentä mediocru-pragmaticä si imaginatie fictivä, pentru care "Bolero" de Ravel e o plictisealä sinisträ cä se tot repetä, întregul e întotdeauna egal doar cu totalul pärtilor componente, iar valoarea unui tablou constä în costurile de inventar ale pânzei si culorilor.
Bunä si observatia de început, privitoare la Dragos Bucur. Intr-adevär, nu putem confunda actorul cu omul - nici chiar când omul e realmente un tip OK, ca el.

[Ipu]

Porțiunile scrise cu caractere cursive sunt adăugate după luarea de poziție a lui Pitbull de mai jos. Numele filmelor a apărut cu italice și în mesajul original.

Nu e vorba de antipatii personale. Pentru cine a văzut cât de credibil poate fi Bucur atunci când personajul jucat de el îi vinde și pe mă-sa și pe tac-său în Furia, atunci când îl joacă atât de convingător pe șmecherașul de cartir care e co-interesat de traficantul din Marfa și banii, atunci când iarăși e cât se poate de credibil în rolul șmecherului întreprinzător valah care de pildă îi înjură pe clienți în discuțiile cu un prieten din copilărie sau când îl prinde atât de bine dezgustătoarea scenă în care își spală zonele intime pentru a-și înșela soția în Boogie e greu să înghită gogomănia lui Porumboiu cu angoasa polițistului și cruciada lui în numele justiției transcendente. Unii interpreți și-au format în timp o anumită imagine. Bucur e foarte bun în roluluri de-astea, așa cum Diaconu e bun în roluri de om de omenie, iar regretatul Dinică era în roluri de canalie; e drept că ei au jucat și altfel de personaje, dar distribuirea pe care o face Corneliu seamănă cu toana unui regizor excentric care, citind scenariul Filantropicii lui Caranfil, i-ar fi distribuit pe Dinică în rolul profesorului, iar pe Diaconu în rolul textierului. Eu numai asta ziceam. Înțeleg că vasluianul a avut nevoie de un protagonist cu o (imagine de) oarecare șmecherie țigănească și înzestrat cu virilitate, chiar cu sex-appeal, pentru ca spectatorul să poată crede în șansele lui de succes și să nu fie demoralizat din start, însă mie subiectul filmului îmi evocă pretenția de imaculare a unui om provenit din sistemul corupt al fotbalului din România care are în prezent o imagine de heruvim (ceea ce poate corespunde realității), dar în care eu unul nu cred. Mă puteți condamna pentru asta?

[Judex]

Bai, Ipule, e incredibil cat poti abera! =))

[Pitbull]

N-am înteles nimic...! :-?
Dragos Bucur îi vinde pe mä-sa si pe tac-su în "Furia"...?
Dragos Bucur e cointeresat de traficantul din "Marfa si banii"?
Dragos Bucur îi înjurä pe clienti în (nu scrie unde - Frame, eventual...?).
Dragos Bucur face ceva räu cä-si spalä organele intime în "Boogie"?
...Si care-i asa-zisa "gogomänie" a lui Porumboiu? :o Cä n-o väd nici bätut...
Scuze, prietene, dar mesajul täu e complet neinteligibil... O juxtapunere de afirmatii bizare, finalizate printr-un fel de concluzie suprarealistä. Nu te pot condamna pentru ceva ce habar n-am dacä-i bine sau räu, adevärat sau fals, sau mai stiu eu cum... Cum sä condamn un om pentru cä duce lipsä de salvari, nestiind c-Aristotel nu väzuse ostropel, dupä care scoate-o sintezä din redingota francezä si, aruncând cu bucätele de miez de pâine în Nirvana, se refugiazä în fundul pepinierei cu viezuri din Dobrogea, pentru a-i necinsti rând pe rând si färä pic de mustrare de cuget...? :|

[Ipu]

Am completat mai sus, pentru o mai bună înțelegere.
Altfel, recunosc că e numai o senzație personală, tocmai pentru că îl cunosc pe băiat numai din filme, spre deosebire de tine care îl știi în trei dimensiuni. Scrisesem și inițial că înțeleg de ce Porumboiu l-a ales, poate paradoxal, pe Bucur pentru rol. De ce ai trecut atât de ușor peste acel pasaj? Pentru mine, personajele jucate de Bucur reprezintă șmecheria valahă sau de cartier sau ce termen depreciativ ți se pare mai potrivit (dacă „țigănească” ți se pare deplasat, ori dacă îți pare că fac în vreun fel aluzie la fizionomia actorului) virilă, după cum la (personajele jucate de) Vasluianu e vorba de același gen de șmecherie, dar dintr-un registru mai abulic, mai pasiv, mai idilic.

[Pitbull]

Cred cä esti dominat de o opticä profanä.
Foarte rar, regisorii gândesc asa - pe contre-emploi-uri ostentative; de obicei, o fac cei mediocri si senzationalisti, adicä exact opusul lui Porumboiu. Un regisor bun sau foarte bun îsi alege actorul dupä cum îi simte adecvarea în rol. Fii sigur cä Porumboiu nu s-a gândit decât cel mult în treacät la aparenta contradictie dintre Cristi si câteva roluri anterioare ale lui Dragos. N-a vrut sä epateze pe nimeni (nu e genul, si nici filmele lui nu sunt genul), a vrut doar sä-i iasä bine personajul. Atât.
Si, oricum, Dragos nu e în nici un caz un arhetip negativ, meschin, imoral, care sä se situeze în opozitie cu politistul mäcinat de scrupule morale de aici. Toate personajele lui definitorii sunt extrem de umane, cu bune si cu rele. Proiectarea lui în acel contur e pur si simplu fantasmagoricä.
Pe scurt si în esentä: actorii buni, foarte buni si mari au disponibilitäti extrem de ample (vezi Gheorghe Dinicä, Stefan Iordache, Miticä Popescu, etc.), iar regisorii îi folosesc ca atare. Este una dintre înaltele zone valorice ale showbizului, nicidecum un motiv de uimire sau, mai räu, indignare. Asa zisa "gogomänie" a lui Porumboiu cu acest casting este, de fapt, un act responsabil, creator, competent si cât se poate de firesc, demn de laudä, sau de a fi luat asa cum e - deloc condamnabil sau mäcar discutabil, sub nici o formä. E condamnabil sau discutabil faptul cä rata zboarä, diamantul taie sticla, turba scoate fum si ecuatiia de gradul doi are douä solutii?

[Ipu]

Când am spus „gogomănie” mă refeream (poate exagerând) nu la distribuirea lui Bucur, ci la intriga lipsită de credibilitate a filmului. Am fost destul de clar mai sus, nu înțeleg de ce te faci că nu vezi. Apreciam că distribuirea paradoxală - găseam eu - a unui protagonist însemnat cu fierul roșu al oportunismului în rolul unui slujbaș public care UITĂ DE SINE, ÎȘI UITĂ DEFINIȚIA (din dicționar) și are revelația binelui transcendent, compromite cu atât mai mult credibilitatea și așa destul de șubredă a intrigii.
Aș spune chiar mai mult (și sunt pregătit să șterg și să retrag această afirmație dacă ea jignește pe cineva): E greu să intri în jocul, să accepți demonstrația unuia care pretinde că întrevede dreptatea transcendentă atunci când știi că în țara numită România instituțiile statului nu au aceeași atitudine față de unul cu poziția lui (sau, ca să fim mai clari, a prosperei lui familii) și față de oamenii normali, ca tine ori ca mine.

O precizare: Epitetul valah, pe care l-am folosit mai sus, e posibil să-mi fi venit în minte din cauza numelui actorului în discuție. Le cer iertare celora pe care s-au simțit vexați.

Si, oricum, Dragos nu e în nici un caz un arhetip negativ, meschin, imoral, care sä se situeze în opozitie cu politistul mäcinat de scrupule morale de aici. Toate personajele lui definitorii sunt extrem de umane, cu bune si cu rele. Proiectarea lui în acel contur e pur si simplu fantasmagoricä.

Dom'le, de ce persiști în confuzie? Eu n-am nimic cu băiatul. Pentru ce-mi atribui afirmații pe care nu le-am făcut? Am spus numai că mi-e greu să accept reflecțiile umanitariste atunci când ele sunt formulate de un gen de un interpret (care joacă roluri) susceptibil(e) mai degrabă de egoism și de impulsivitate. Când scrii de „umanitatea” majorității personajelor jucate de Dragoș, mai că-mi vine să pun mâna pe... dicționar! De când a devenit țigănia (citește „ne-omenia”) umanitate?
În definitiv, mi-e drag personajul. L-am redescoperit pe Bucur în acest film. Dar eu nu de Bucur vorbeam, ci de alegerea lui Corneliu.

...

(Înainte de a citi mai departe, uitați ceea ce ați citit mai sus.)
În legătură cu filmul, am citit că unii critici au observat că „eroul întrezărește vidul” atunci când își dă seama că „s-ar putea să nu existe un bine transcendent”.
Dar oare criticii, ca și spectatorii în general, n-au „întrezărit” ei înșiși „vidul”, n-au sesizat eroarea fundamentală pe care o face Porumboiu, atunci când identifică în mod eronat scrupulele profesionale ale eroului drept scrupule morale? Nu cumva acțiunile lui Cristi sunt dirijate de imperative de etică profesională? Nu cumva el încearcă să-l salveze pe tânărul consumator de droguri pentru că el e convins de circumstanțele atenuante pe care i le poate oferi însăși legea, iar nu o pretinsă instanță morală transcendentă, a cărei revelație a identificat-o la erou atâta lume (inclusiv juriul cannez)? Nu cumva spectatorii se înșeală, asemeni șefului lui Cristi, confundând zelul său profesional cu nesupunerea, corectitudinea lui profesională mare consumatoare de timp cu „identificarea de către el a unei justiții transcendente”, independente de legea juridică, teama lui de a nu greși față de fișa postului cu impulsul de a se substitui poliției? Nu „întrezăriți vidul”?