"Pescuit sportiv" [Archive]

mirodoni

24 Jan 2009, 18:42

PESCUIT SPORTIV – premise false
Un bãrbat obiºnuit, spãtos ºi cam burtos, iese pe o uºã obiºnuitã a unui bloc obiºnuit, ca în toate filmele noastre româneºti cu care deja ne-am obiºnuit. Unghiul de filmare, cu importanþã majorã în construcþia dramaturgicã, este unul neobiºnuit, crede regizorul, directorul de imagine, sau cine o fi avut ideea de a filma din acel unghi. Adicã subiectiv, ca ºi cum camera de filmat s-ar afla în ochiul/ochii unuia dintre personaje. Ca urmare, individul din cadru este filmat din spate ºi e pregãtit sã meargã la pescuit. Dupã titlu. Bãrbatul, care între timp vedem cã are barbã, ajunge la o maºinã obiºnuitã ºi depune ustensilele obiºnuite în portbagajul acesteia. Aici auzim ºi vocea “ei”. Adicã a soþiei, bãnuim noi, dar e o pistã falsã, vedem mai încolo. Aici înþelegem cã (scuzaþi) camera de filmare se aflã în ochii soþiei, care îºi urmeazã soþul îndeaproape, deci îl vede din spate. Numai cã nu poate þine capul drept, din cauza greutãþii, probabil, ºi imaginea se tot bâþâie în sus ºi în jos, la stânga ºi la dreapta. Ajunºi la maºinã, speram ca unghiul subiectiv sã se termine, dar cred cã, datoritã bugetului redus, echipa nu a fost dotatã cu trepied, aºa cã tot filmul a fost tras din mînã. Ca urmare, a trebuit sã mã mut pe ultimul rând de scaune, ca sã nu vomit.
Pe parcurs aflãm cã nu era soþia ci amanta. De fapt el era amantul, pentru cã ea era cãsãtoritã, el nu ºtim dacã era cãsãtori, ºi nu vom ºti vreodatã. Din aceastã perspectivã, înseamnã cã ea venise la blocul lui, deci, dacã (scuzaþi) camera de filmat se afla în ochii ei, trebuia sã-l vadã pe bãrbat din faþã, când acesta ieºea. Dar, în sfârºit, sunt probleme pe care un spectator obiºnuit nu poate sã le judece.
Vreau sã trec mai repede peste drumul strãbãtut prin oraº pâna la iarba verde, ceea ce la vizionare mi-a fost destul de greu. Pe acest traseu, însã, aflãm lucruri importante. Tot aºa, bâþâind camera de filmat aflatã pe capotã, cã, v-am spus, trepied nu aveau, ba spre ea, ba spre el. Uitam sã spun, nu ºtiu de ce, nu l-a lãsat pe el la volan. Acum ºtiu de ce, dar nu spun, deocamdatã. Dintr-o discuþie obiºnuitã ca între un soþ ºi o soþie, care nu mai erau aºa de tineri, ne dãm seama cã nu rezultã cu ce se ocupa ea, dar nici nu avea importanþã, ºi cã el era profesor de matematicã, dar avea principii ºi îºi dãduse demesia pentru cã scorpia de directoare nu-l lãsa sã lase repetenþi. Cine lucreazã în învãþãmânt ºtie cã o directoare coruptã n-are ce-i face unui profesor titular, mai ales dacã acesta are principii. Dar nu toatã lumea lucreazã în învãþãmânt. Sau poate era suplinitor, ºi nu-i dãdea continuitate, asta, da. Dar în acest caz nu mai era cazul sã-ºi dea demisia. În fine, aºa e filmu’.
Problema e cã ea loveºte cu maºina, la o vitezã de cca 20 km/h, o prostituatã, aflatã nu pe centurã, ci pe un drum forestier. Nu noapte, nu ceaþã, nu tufiºuri, nu nimic, ºi poc, o loveºte. ªi o omoarã, ce mai. Profesorul îi ia pulsul la carotidã, la încheietuta mâinii, îi pune oglinda la nas, sã vadã dacã o abureºte, dar nimic. Acum înþelegem de ce nu trebuia sã fie el la volan, pentru cã urmeazã propunerea sã ia totul asupra lui, aºa de mult o iubea. ªi mai înþelegem de ce trebuia sã fie de matematicã, cã (scuzaþi) ãºtia-s mai proºti. Profesorii de biologie, de exemplu, nu dau greº la recunoaºterea semnelor vitale. Aveau douã posibilitãþi: s-o abandoneze pe fatã, sau s-o ducã la spital ºi el sã se predea. Ea nu acceptã, pentru cã ºi ea îl iubea enorm, dupã cum declarã, dar nu concepe sã afle soþul cã ea era în pãdure cu amantul, care o tot stresa sã promitã cã-i va spune soþului de relaþia lor. Aºa cã o abandoneazã în pãdure. Dar, brusc, instantaneu ºi dintr-o datã, fata îºi reviene. Eu am mai vãzut asta, la televizor. Personajul era interpretat de Dem Rãdulescu. Îl loveºtre cu maºina pe Radu Gheorghe, care era mergãtor-pe-jos, ºi îl abandoneazã la marginea drumului. Tocmai când conºtiinþa învinge ºi se hotãrãºte sã se predea, îi apare în casã Radu Gheorghe, viu ºi nevãtãmat, în carne ºi oase, nerupte. Prietenii ºtiu despre ce e vorba.
Prostituata îºi revine, dar problema nu se rezolvã, dimpotrivã. Fata îi putea ºantaja pe cei doi amorezi. Asta, în mintea lor. A lui de profesor de matematicã, a ei de nu-ºtiu-ce. Pentru cã în mintea prostituatei, dupã cum declarã, era limpede cã nimeni n-ar fi crezut-o, mai ales în lipsa totalã a martorilor. ªi totuºi, îi ºantajeazã. Refuzã banii, pentru cã banii nu aduc fericirea. Lui îi propune sã facã dragoste cu ea. De fapt, e prea mult spus “dragoste”, sã “i-o punã”, atât. Iar pe ea vrea sã o pipãie, cã se pricepe mai bine decât bãrbaþii. Ceea ce ºi face. Pe el se duce ºã-l aºtepte în pãdure.
Se lasã seara. El se pare cã n-a ajuns în pãdure. Sau poate c-a ajuns. Fata era prin mijlocul bãlþii ºi striga dupã ajutor. Nu ºtim dacã a salvat-o cineva. Se poate cã da, sau s-a salvat singurã, sau s-a prefãcut, pentru cã la sfârºitul filmului avea camera de filmat în ochi ºi o tot bâþâia printre copaci urmãrind maºina cu cei doi amorezi care se îndepãrta prin hârtoape.
Oricum, prostituata, care nu era de lux, de hotel de 7 stele, nici mãcar de centurã ci de drum forestier, reuºeºte, cu inteligenþa sa nativã, sã demaºte ipocrizia celor doi, termen necunoscut ei, din propriile-i declaraþii. Le zdruncinã acestora încrederea reciprocã ºi îi face sã se certe, deºi de la începutul filmului s-au tot certat. El chiar îi spune cã o iubeºte, ce tot p…la lui îl tot suspectezã, ºi ce pz..da mãsii nu înþelege. La care se adaugã vreo 4 perechi de palme.
Filmul a fost apreciat pentru bugetul redus, nu are decât trei personaje principale, nu are personaje secundare, cele care mai apar prin film fiind în plus.
Senzaþia mea este cã filmul se bazeazã pe niºte premise false, unele mai greu, altele mai uºor de evitat. Accidentarea fetei nu este verosimilã, nu e convingãtoare ºi nici mãcar, cum spuneam, originalã. Despre amant, ce sã mai zic ! Un tip burtos, cu faþã de bidon turtit, sã mã scuze interpretul, ºi pãros pe deasupra ºi ºomer, dar cu principii. ªi nici mãcar nu e un tip înþelegãtor. ªi n-ar fi nimic, dar nici nu prea i se mai scoalã.

E.Floares

24 Jan 2009, 19:01

Te inteleg.
Dar atunci cand spui ca nu conteaza daca-l vedem sau nu doar pentru ca tie nu-ti spune nimic... eh, faza asta imi cam da senzatie ca mai ai(si trebuie) [de] batut mult drum pe calea catre veridicitate si corectitudine in afirmatii. Mai ales cand vine vorba de filme...
Deci... te grabesti sa faci afirmatii gratuite.
Voi reveni si eu cu o cronica mai pe seara.
Nu stiu daca o sa se mai poata numi cronica, ce ai sa scrii, dupa o asemenea afirmatie. :hmm:

films4all, ti-am mai spus si iti mai spun: nu ma mai baga in seama, lasa-ma in prostia mea, te rog.

films4all

24 Jan 2009, 19:11

PESCUIT SPORTIV – premise false
Un bãrbat obiºnuit, spãtos ºi cam burtos, iese pe o uºã obiºnuitã a unui bloc obiºnuit, ca în toate filmele noastre româneºti cu care deja ne-am obiºnuit. (.......................)sã mã scuze interpretul, ºi pãros pe deasupra ºi ºomer, dar cu principii. ªi nici mãcar nu e un tip înþelegãtor. ªi n-ar fi nimic, dar nici nu prea i se mai scoalã.

dude.. Bollshit. Big Bollshit!
Ideea e ca ceea ce ai scris tu este egal cu zero. Se pare ca n-ai reusit sa vibrezi cu filmul si nici sa-i intelegi substraturile si dau doar un exemplu:
Directoarea ii propune profesorului de matematica sa nu lase repetenti. Vorbim de oameni aici nu? Bun... deci un robot (profesor) ar face ce zice directoarea sau daca ar fi fost un robot setat sa lase corigenti atunci discutia dintre robot si directoare nu s-ar mai purta.
Dar nu! Profesorul e om si are si el principiile lui. Despre asta e vorba. E logic faptul ca profesorul... indiferent de materie se mai sfatuieste cu directoarea din cand in cand, daca sa lase sau nu corigenti, bineinteles, isi subliniaza si principiile lui insa directoarea are alte principii si cum ea e sefa el cam este nevoit sa faca ce vrea ea. Insa el e mandru si tine la principiile lui si nu vrea sa se lase calcat in picioare si atunci se gandeste, doar sa gandeste nu si face... deci se gandeste sa-si dea demisia, lucru pe care si eu l-as face/gandi. Pai nu? Ma duc acolo unde principiile imi sunt respectate. Pentru el ...decizia asta era mai mult ca pozitiva si nu doar o decizie; sunt n scolii [BUNE] care l-ar primi.
Dar nu se pune accent pe treaba asta. In final... e vorba de oameni, situatii de viata, rasturnari de situatii, mentalitati ... PRINCIPII. = in final proful nostru invata sa renunte la principiile lui si nu-si mai da demisia.
Si asta era doar un exemplu. Te rog sa incerci sa te abtii cand devii prea personal.

films4all, ti-am mai spus si iti mai spun: nu ma mai baga in seama, lasa-ma in prostia mea, te rog.

Dude.. n-am cum sa te las in prostia ta pentru ca imi esti prieten si vorbersti despre filme nu despre politica/sport/ etc.
Apoi... cand imi ceri diferite lucrui... atunci nu-mi mai zici sa nu te bag in seama? Incep din ce in ce mai mult sa-mi dau seama ce fel de om esti; esti un om fals. Pe interes.
Imi pare rau pentru tine atunci...
Bine! Nu te mai bag in seama! Insa , sa tii minte: cand ai sa scrii despre filme si o sa am si eu ceva de zis atunci nu am sa te bag pe tine in seama ci cuvintele pe care le scrii.
In rest... Bafta!

E.Floares

24 Jan 2009, 19:35

films4all

24 Jan 2009, 19:43

Esti un nesimtit sa spui ca eu sunt "pe interes". Te-am rugat sa-mi faci rost de un dvd acum douazeci de ani, nu ai facut rost, iar acum ma jignesti.
Du-te invartindu-te, ca nu am nevoie de prieteni ca tine.

:lol: stricam saracul topic
Ma duc... ma duc. Ideea e ca tu tot asa ai sa ramai din cate vad.
Si nu era doar dvd-ul... din cate imi aduc aminte.
Ma rog, cu ocazia asta afli dc nu ti-am facut rost de dvd [si ce mai era( uit' ce bine se leaga lucrurile :happy: )] : incepusem sa-mi dau seama who you realy are! That's it! Nothing more.
Aici e dovada in scris who you are!

E.Floares

24 Jan 2009, 19:48

incepusem sa-mi dau seama who you realy are! That's it! Nothing more.

Ok. Asta inseamna ca nu o sa ma mai bagi in seama?
Atat iti cer, nimic mai mult.
Merci!

films4all

24 Jan 2009, 19:50

Cu placere!
Altadata nu mai cere! :lol:

Gloria

24 Jan 2009, 20:01

Motanule Mirodoni, pe langa faptul ca e foarte savuroasa compunerea ta, ceea ce ai punctat este corect, valabil, dar partial, lasandu-ne impresia ca esti partinitor. N-ai spus de jocul psihologic foarte smart construit replica dupa replica de Sitaru, un spectacol in sine, nici de modul in care evolueaza personajele - cel al lui Titieni o lasa la sfarsit pe prostituata sa se inece (cel putin asa crede el) desi la inceput spunea ca viata oricarui om conteaza, "ce daca este prostituata"...

2. Cum adica Titieni nu arata a amant? Arata a om obisnuit, ca si Iubi; Sitaru cred ar fi cazut in formalism sa puna un baRbat, genul gigolo/june-prim/sex animal in acest rol. Si iubi poate s-a indragostit de el pentru principiile lui. Sitaru cred ca a vrut un personaj care sa atraga prin latura interioara, psihologica. Admit insa ca ce am vazut era un cuplu care functiona ca sot si sotie; cu amanta nu te duci la picnic, ci te duci sa i-o tragi; dar poate ca Sitaru a vrut sa mentina genul asta de mister asupra raportului in care sunt cele doua personaje pana la marturisirea provocata de Ana.

films4all,
1. ai facut o observatie foarte buna cu unghiul de filmare si cat de strans era cadrul pe Ana si Mihai
2. Te rog sa incerci sa te abtii cand devii prea personal.
De cand esti asa sententios?

3. Pentru afirmatia adresata lui mirodoni:
Ideea e ca ceea ce ai scris tu este egal cu zero. esti banat pana luni la ora 11.45

mirodoni

24 Jan 2009, 23:00

@Bogdan.Andro ºi ceilalþi
Cred cã ai înþeles greºit, pentru cã nu m-am exprimat corect/complet. Era o ironie, care abia la sfârºitul paragrafului este evidentã. Adicã nu cred cã o prostituatã de rangul celei din film poate sã ducã la o astfel de rãsturnare de situaþie. Care, oricum, era rãsturnatã, dupã cum spuneam, adicã cei doi nu prea se înþelegeau.

@films4
Cum adicã sã mã abþin dacã sunt prea personal ? Asta înseamnã cã am personalitate, am pãrerea mea. Tu vorbeºti din cãrþi ºi din ce te-au învãþat profesorii tãi, nu eºti personal, eºti accelerat. Te dai mare la apã micã. Ai ales cel mai nefericit exemplu, despre care tu nu ai habar, nu eu. De unde ai înþeles tu cã nu-ºi mai dã demisia?
Vino cu argumente la exemplul acesta:
Senzaþia mea este cã filmul se bazeazã pe niºte premise false, unele mai greu, altele mai uºor de evitat. Accidentarea fetei nu este verosimilã, nu e convingãtoare ºi nici mãcar, cum spuneam, originalã. Despre amant, ce sã mai zic ! Un tip burtos, cu faþã de bidon turtit, sã mã scuze interpretul, ºi pãros pe deasupra ºi ºomer, dar cu principii. ªi nici mãcar nu e un tip înþelegãtor. ªi n-ar fi nimic, dar nici nu prea i se mai scoalã.

@Gloria
Crezi cã l-am atacat la persoanã pe films4 când i-am zis cã se dã mare la apã micã ?
Sã mã scuze. Ce zice el, atunci când are dreptate, þine de alfabetul cinematografic. Vãd cã-l încurajezi, e bine, dar începe sã se umfle în pene.
Cum bine ai observat, eu nu am scris o cronicã a filmului. Este opinia mea, pe care corect ai numit-o compunere, uneori îi spun text. Nu am comentat jocul actorilor sau evoluþia personajelor, las asta altora, dornici de afirmare. Dacã n-am spus nimic, înseamnã cã e de bine.
Cât despre intenþiile lui Sitaru, cam mulþi “poate”. Poate a vrut sã spunã asta, poate a vrut sã spunã astalaltã. Dacã a vrut sã arate latura interioarã, atunci s-o arate. Eu comentez ce am vãzut. Evident cã ar fi cãzut în formalism, dacã angaja un gigolo. Evident cã, dacã era vorba de o familie, aparent perfectã, ºi apãrea o prostituatã care le demonstra cã sunt ipocriþi, cãdea peste alt film. De fapt alte filme, care au fost fãcute deja. Sunt convins cã sunt persoane capabile sã le ºi numeascã, numai cã nu au vãzut încã filmul lui Sitaru. Nu înseamnã cã a salvat sitaþia renunþând la tiparul amantului ºi recurgând la antiamant. A þinut figura cu antieroul, gen Colombo, fãrã muºchi, aparent prostãnac, dar inteligent.
Nu rezultã, cum zici, cã o lasã pe prostituatã sã se înece. ªi nici nu era cazul sã se înece. Nu-l vãd în stare s-o salveze, asta merita spus.
Nu e vorba cã Titieni nu aratã a amant, aici am exagerat puþin, evident. E vorba cã nu este amant. Oricât am vrea sã evitãm ºabloanele, femeia trebuie sã gãseascã la amant ce nu gãseºte la soþ. Inclusiv bani, nu neapãrat tandreþe ºi înþelegere. Nu înseamnã, cum sugera Bogdan.Andro, cã dacã poþi prinde peºte de dragul pescuitului sportiv, poþi avea un amant, doar aºa, ca sã te aflii în treabã.
Dacã plecãm de la premisa cã “poate” Sitaru a vrut sã facã un film despre proºti, atunci a reuºit. Filmul este adevãrat, este real, este veridic, este perfect. Mult mai greu este sã faci un film despre oameni inteligenþi. Chestia cu oameni obiºnuiþi e cam puþin.
În ce-l priveºte pe films4, ai fost prea durã. E suficient “mustrare în faþa clasei”. Nu trebuie eliminat. Eu cred cã nu e chiar aºa rãu. Te rog sã-i dai drumul, cã nu muºcã. Vorbesc serios. Dacã are argumente, sã-mi despice textu-n patru ºi sã-mi comenteze fiecare parte. De luni nu cred cã voi mai fi aºa disponibil.

Proletar

24 Jan 2009, 23:24

Excelent textul tãu, Mirodoni!

Pitbull

25 Jan 2009, 02:05

"Pescuit sportiv" - Un nou pariu câºtigat
Cuþitul în apã... danubiano-ponticã

Printre reuºitele "generaþiei minimaliste", sau cum s-o numim, "pariurile" par sã se afle la mare cãutare: cuplul claustrat din "Elevatorul" lui Dorobanþu, talk-show-ul lui Porumboiu din "A fost sau n-a fost", amãgitoarea platitudine din "Boogie" al lui Radu Muntean, lentorile lui Cristi Puiu, în "Moartea domnului Lãzãrescu", dezinvoltura de moravuri din "Legãturile bolnãvicioase" ale lui Giurgiu, sau fineþea banalitãþii lucrate în filigran din bijuterii de scurt-metraj ca "Lampa cu cãciulã" de Radu Jude, "Joi" de Hadrian Marcu, "Ajutoare umanitare" de Hanno Höfer, ori absurdul delirant din pastilele lui Igor Cobileanski... Nu e de mirare, aºadar, cã Adrian Sitaru are curajul de a pune ºi el un pariu iconoclast cel puþin incitant, propunându-ºi un film compus sutã la sutã din unghiuri subiective. Drept pentru care, consider cã ºi analiza sa meritã o abordare mai puþin convenþionalã, pornind tocmai de la acest element formal, pentru a pãtrunde abia ulterior în fondul filmului.
Avem de-a face cu trei personaje principale, angajate într-o relaþie dinamicã, instabilã ºi care, pornind din start de pe un palier de tensiune înalt, ajunge la intensitãþi extreme. În jurul lor, graviteazã pasager ºi câteva figuri episodice, cu roluri strict auxiliare. E foarte interesant felul cum Sitaru împrumutã cu precãdere camerei perspectivele celor trei protagoniºti (în ciuda atitudinii sale adverse, ar fi totuºi cam greu s-o etichetãm pe Ana-Violeta ca "antagonistã", triunghiul având un echilibru în continuã miºcare), iar în momentul când intervine ºi câte un alt personaj (Ionuþ, pãdurarul, ºoferul de camion, etc.), i se substituie ºi acestuia, reuºind astfel sã cuprindã în cadru întregul trio central, ºi oferind deschidere ºi elasticitate viziunii de ansamblu. Examinând cu atenþie profesionalã filmul, vom remarca rigoarea cu care autorul îºi urmãreºte procedeul, atât la nivel tehnic, cât ºi în plan estetic - de la detaliile meticuloase ale coborârii ochilor spre mâini, volan, brichetã, etc., pânã la construirea relaþiilor de privire între personaje ºi implicarea în stãrile lor afective (inclusiv prin folosirea focalei lungi, cu cadrul strâns la prim-plan sau grosplan, atunci când concentrarea personajului substituit o justificã, deºi distanþa fizicã e mai mare - un elocvent exemplu de polivalenþã asumatã conºtient ºi creator a noþiunii de "unghi subiectiv"). Desigur, la fel de conºtient (ºi creator) îºi asumã autorul ºi neajunsurile acestui tip de perspective, prin mobilitatea complet neortodoxã ºi dãtãtoare de vertijuri a camerei - e inevitabil rapelul la "Blair Witch Project" ºi "Cloverfield", cu precizarea cã acolo chiar aparatul de filmat în sine era personaj (iar de aici, ar merita sã dezvoltãm o întreagã disertaþie despre implicaþiile multilaterale ale acestui tip de convenþie, în diversele sale forme). În majoritatea cazurilor, imperfecþiunile inerente ºi voite ale procedeului dau rezultatele scontate, starea de ameþealã (resimþitã efectiv la nivel fizic de unii spectatori) suprapunându-se peste creºterea inexorabilã a tensiunii ºi terorii suferite de cei doi (anti)eroi. Totuºi, am senzaþia cã ar fi fost loc ºi pentru o calibrare mai atentã a acestor miºcãri deconstructiviste, spre a menþine disconfortul la limita idealã dintre legitim ºi inestetic - deºi, recunosc, s-ar putea sã fiu super-cusurgiu; avem de-a face aici cu acel tip de dozaj farmaceutic al mijloacelor de expresie propriu ºi minusculelor imperfecþiuni pe care le-am identificat (sau, cel puþin, aºa cred), la opere ca "Moartea domnului Lãzãrescu" sau "Patru luni, trei sãptãmâni ºi douã zile".
Unul dintre principalele motive pentru care semi-artificiul lui Sitaru reuºeºte atât de bine, fiind pe cât de precis coordonat, pe-atât de solid justificat, constã în sistemul de relaþii ale actorilor - cu partenerii de joc, cu regisorul, cu scenariul. Din capul locului, personajele se disting printr-o construcþie meticuloasã la nivelul identitãþilor, temperamentelor ºi detaliilor, oferind partituri extrem de solide - realiste, absolut credibile, precum ºi, totodatã, insolite (prin aceasta, Sitaru confirmându-ºi ºi talentul dramaturgic - cu precizarea cã scriptul dezvoltã o idee a lui Radu Jude). În continuare, scenaristul/regisor ºi-a ales cu mare scrupulozitate interpreþii, pe parcursul unor probe de casting exigente, dupã care au insistat cu toþii o varã întreagã asupra repetiþiilor - un mod matur ºi ideal de a lucra, aflat la antipodul însãilãrilor penibile ale atâtor fãcãtori de filme care conteazã mereu, motivat dar cel mai adesea ne, pe improvizaþiile la filmare. Când în sfârºit au dat "motor", triunghiul personajelor dobândise cea mai solidã consistenþã, iar "starea" actorilor vibra la intensitate maximã - ceea ce se simte permanent pe ecran, în cel mai bun sens, potenþând aºa cum spuneam jocul unghiurilor subiective.
Evident, se impune sã subliniem ºi rolul decisiv al directorului de imagine Adi Siliºteanu, care dincolo de înnebunitorul tur de forþã al substituirilor (nu e nevoie de un efort prea mare de imaginaþie ca sã deducem ce înseamnã pentru un operator sã filmeze subiectivul ºoferiþei în mers, de exemplu), surprinde cu acuitate atât prozaismul ambianþei urbane din primele secvenþe, care fixeazã de la început concepþia realistã a filmului, cât ºi detaliile decorului natural în care se desfãºoarã partea principalã a acþiunii: în faþa camerei lui, pãdurea, malurile lacului, drumurile de þarã, devin spaþii incerte ale unui labirint de unde pândesc ameninþãri vag definite - cu atât mai paranoide, cu cât obiectivul identificã ºi speculeazã cu stil ºi ironicã savoare, în cheie antiteticã, "poezia naturii": o poieniþã luminatã pieziº printre coroanele copacilor, prelingeri printre ierburi înalte ºi flori de câmp, contemplãri ale cerului albastru cu scame de noriºori albi ºi pufoºi, toate acestea permeate de senzaþia continuã a unui ºtreang care se strânge inexorabil în jurul gâtului. (Unul dintre cele mai inspirate momente, în acest sens, e cel al “învierii” Anei-Violeta: compoziþia cadrului din miºcare, în timp ce tânãra crezutã moartã se ridicã treptat, mimând buimãceala, vãzutã din spate, efectiv îþi dã fiori – ca ºi cum din pãmânt s-ar înãlþa treptat o forþã teluricã si distrugãtoare…)
Contribuþii discrete îºi aduc compozitorul Cornel Ilie, a cãrui muzicã fuzioneazã pânã la auto-estompare cu ambianþa ºi starea de ordin general, ºi scenografia, relizatä în tandem de regisor ºi operator (cu participarea actorilor la alegerea costumelor), completând fãrã ostentaþie umanitatea personajelor prin compunerea unor þinute banal-caracteristice (în special cea a prostituatei, evident, cu stridenþele sale inerente, armonizându-se discordant cu hainele de picnic ale celor doi - plus coordonarea atentã a vestimentaþiei celor câteva personaje de plan secund), completate cu elemente de recuzitã economice ºi subtile. La fel ca George Dorobanþu, în "Elevator" (film cu care "Pescuit sportiv" se înrudeºte strâns, prin specificul de proiect independent, digital ºi virtualmente fãrã buget), Sitaru ºi-a montat singur materialul, completându-i astfel atât hurducãturile schismatice, proprii fracturilor de tensiune în crescendo, cât ºi fluenþa de fond; din pãcate, se remarcã pe alocuri ºi câteva scãpãri de racord sau "sãrituri de montaj" nefericite (capcanele pariului cu ambiþia subiectivelor, de!), însã puþine la numãr ºi atât de fine încât un ochi mai neavizat poate luneca peste ele fãrã probleme.
În orice caz, e indiscutabil cã toate aceste virtuozitãþi certe riscau sã cadã în teribilism superficial, dacã n-ar fi avut suportul unui strat uman atât de solid ºi bogat în sensuri - zona în care autorul filmului ºi cei trei actori exceleazã cu adevãrat. De mult aºteptam sã-l mai vãd pe Adrian Titieni într-un rol pe mãsura datelor sale actoriceºti: inteligenþã a abordãrii, rafinament matur al mijloacelor de expresie ºi, evident, fizionomia sa atât de ofertantã, de bãrbat urâþel-simpatic, cu o stranie combinaþie de aparentã încremenire peste o mare mobilitate interioarã. Personajul sãu combinã într-un echilibru instabil ºi, de aici, dinamic, generalul cu individualul, obþinând una dintre acele rare instanþe ale particularului (monadã supremã a esteticii), aici la nivel caracterologic. Mihai e profesor de matematicã la o ºcoalã, om cu principii morale în care crede sincer (a preferat sã-ºi piardã slujba, mai degrabã decât sã treacã niºte corijenþi la instigarea directoarei, ºi insistã ca relaþia amoroasã ilicitã sã porneascã totuºi spre recunoaºtere ºi oficializare), dar pe care i le va pune amarnic la încercare neaºteptata evoluþie a weekendului în care spera sã se relaxeze cu amanta - amantã, în treacãt fie spus, puþin cam cãsãtoritã... În rolul ei, Ioana Flora îºi justificã datele actoriceºti afirmate la debutul din "Marfa ºi banii", creionând din tuºe subþiri ºi precise o Mihaelã (semnificativã stereotipie onomasticã) acru-chichiricioasã, senzualã ºi cam labilã nervos, vulnerabilã dar ºi cinicã. De pe tot parcursul evoluþiei sale interpretative, urmãritã cu siguranþã ºi o rarã dezinvolturã, am reþinut în special prima izbucnire istericã, în momentul imediat anterior încercãrii de a se debarasa în pãdure de presupusul "cadavru", ºi mai ales secvenþa de lesbianism, în care actriþa sugereazã cu o admirabilã economie de mijloace conflictul emoþional al personajului: a acceptat compromisul printr-un târg de o moralitate mai mult decât îndoielnicã, suportã scrâºnind din dinþi tuºeurile vaginale ale prostituatei, dar în acelaºi timp nu-ºi poate reprima primele tresãriri de excitaþie fizicã... Sau, ca detaliu realist de compoziþie a personajului, ticul verbal “despre asta-i vorba” – preluat cu sarcasm semi-constient, în final, ºi de Ana-Violeta…
Fãrã doar ºi poate, însã, greul îi revine Mariei Dinulescu, care dupã un parcurs pe cât de bogat, pe atât de sinuos - douãzeci de roluri în opt ani de carierã, oscilând între extreme ca "Dincolo de America" ºi "California Dreamin' (nesfârºit)" - atinge aici primul pisc cu adevãrat superlativ. Personajul e atât de cotoios, încât pariul (din nou un pariu, actoricesc de astã datã) nu prea lasã loc pentru jumãtãþi de mãsurã: sau strãluceºte orbitor, sau se pierde în gaura neagrã a penibilului. Rar am întâlnit o atât de adecvatã încarnare (ºi definire) a ceea ce înseamnã perversitatea: Ana-Violeta îºi "pescuieºte sportiv" victimele (evident, ei îi aparþine acþiunea din titlu - semnificatvã fiind ºi varianta internaþionalã a acestuia: "Hooked" / "Agãþat", "Prins în cârlig") numai ca sã se joace cu ele ca o pisica, sau mai bine zis ca un pescar care, încântat nevoie-mare cã peºtele a muºcat, nici mãcar nu-l mãnâncã, aruncându-l înapoi în apã - adicã, sadism gratuit, deghizat cu imperialã ipocrizie în "sportivitate". Cu o splendidã ironie a scenariului ºi dialogurilor, personajele converseazã inconºtient pe aceastã temã, explicitând fãrã pic de ostentaþie universul semantic ºi conþinutul de idei al întregului film. Din aceastã perspectivã, personajul se impune de bunã seamã ca unul dintre cele mai izbutite din filmul românesc: situatã intelectual la nivelul acelei irezistibile isteþimi intuitive pe care o dezvoltã "ºcoala strãzii" (aici, ºi la propriu, ºi la figurat), Ana-Violeta îi manipuleazã instinctiv pe Mihai ºi Mihaela, cu o incredibilã voluptate a fãþãrniciei, prinzându-i mereu pe picior greºit cu oscilaþiile ei vertiginoase între pisicisme dulcege ºi maºinaþii perfide, care inspirã un insuportabil amestec de seducþie ºi respingere. E fermecãtoare ºi slinoasã, stârneºte dezgustul ºi totuºi nu poþi scãpa din cârligele ei. Forþa personajului, atât din scriitura ºi creaþia regisoralã ale lui Sitaru, cât ºi datoritã talentului de o cuceritoare naturaleþe, dublatã de o penetrantã capacitate de aprofundare, al Mariei Dinulescu, devine aºa de mare, încât reuºeºte sã acopere unele goluri de dramaturgie - în special închiderea cercului în final, când Ana-Violeta, satisfãcutã, ºi-a "aruncat peºtii în apã" ºi-ºi pregãteºte cârligul pentru o nouã prizã: deºi formulaic ºi cam neverosimil, trucul îºi atinge totuºi efectul scontat, în primul rând prin felul cum actriþa ºi-a potenþat personajul: ultimul ei unghi subiectiv, privind din pãdure plecarea celor doi ºi pândind apropierea altei maºini, respirã aproape aceeaºi teroare ca a cadrelor similare din "The Evil Dead" al lui Sam Raimi.
Iar cea mai stresantã e tocmai deplina gratuitate a jocului: face totul de amorul artei, probabil absolut inconºtientã, ºi cu siguranþã fãrã sã-i pese de revelaþiile precipitate prin aceste spulberãri ale mãºtilor. În fond, tocmai de aici se revendicã substanþa moralã a filmului: puþin o intereseazã pe ea strâmbãtãþile ºi putreziciunile pe care le scoate la ivealã de sub aparenþele de respectabilitate ale victimelor - nouã, spectatorilor, ne revine rolul de a judeca... sau, mai bine zis, de a medita.
Pentru cã, în ultimã instanþã, marele merit al "Pescuitului sportiv" constã în eleganþa cu care, fãrã sã-ºi aroge aere condescendente faþã de propriile sale personaje, predispune la meditaþie obiectivã. Atât în acest sens, cât ºi la nivel (evident!) de setup, asemãnarea cu "Cuþitul în apã" e semnificativã - ºi, categoric, cât se poate de onorabilã! E prematur sã spunem dacã cinematografia româneascã s-a îmbogãþit cu un Polanski carpato-dâmboviþean, dar nu încape nici o îndoialã cã, în galeria Mungiu, Puiu, Porumboiu, Muntean, Dorobanþu, Jude and (illustrious) Company, se înscrie de-acum, cu drepturi depline, ºi Adrian Sitaru.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
25 ianuarie, 2009, 00:30-02:21
Bucureºti, România

Pitbull

25 Jan 2009, 10:27

Din dialogul cu Ioana Flora, despre realizarea filmului, filmat de Emi la forumeeting:
http://floares.blogspot.com/2009_01_25_archive.html

Bogie

25 Jan 2009, 13:57

Curios, dupa film n-am auzit pe nimeni sa spuna ca "a fost un film neinteresant", ca "are premise false". De ce oare? :hmm:

ilustra.films

25 Jan 2009, 14:21

Imi cer scuze mirodoni. Trebuia sa aduc argumente mai solide la faza cu 'ce ai scris este egal cu zero' (din punctul meu de vedere). Vroiam sa zic ca te-ai lasat influentat de supararile pricinuite de tremuratul camerei, atunci cand ai scris cronica. Sincer... eu am fost prea furat de poveste (despre care se poate spune ca are toate elementele unei constructii solide) ca sa ma mai influenteze negativ tremuratul camerei. Intradevar, pe ici pe colo e obositor dar e filmat din mana si ca celelalte elemente pozitive ale filmului, crosetate perfect, motiveaza micul disconfort.

Merci Gloria, si asa vroiam sa-mi fac alt cont.

Inceputul filmului e perfect prin faptul ca a folosit unghiul subiectiv. Apoi te intrebi ... 'cum motiveaza unghiul?' si raspunsul vine imediat.

mirodoni

25 Jan 2009, 15:18

Avem de-a face cu trei personaje principale, angajate într-o relaþie dinamicã, instabilã ºi care, pornind din start de pe un palier de tensiune înalt, ajunge la intensitãþi extreme.

Cine n-a vãzut filmul ia de bunã afirmaþia. Dacã startul se referã la începutul filmului, cum mi s-ar pãrea normal, când apar numai douã personaje, “tensiunea înaltã” se rezumã la dispute de genul: “Ce, te-ai tâmpit de tot, vrei sã conduci tu ?! ªi el îi cedeazã locul la volan. Continuã cu dispute domestice care nu electrocuteazã pe nimeni. Cel mult, câþiva tineri îl vor înjura pe profesorul de matematicã, din cauza principiilor acestuia idioate. Tensiunea atinge intensitate maximã cam pe la a doua treime din film, când cele douã personaje, aparent soþ ºi soþie, îl accidenteazã mortal pe-al treilea, prostituata. Aici spectatorul va tresãri puþin, dar va continua sã mãnânce florticele, aºteptând una din cele 3 posibilitãþi. Fie profesorul îºi asumã responsabilitatea ºi merge la puºcãrie, ca în “Garã pentru doi”, fie vor ascunde cadavrul în pãdure, dupã ce îºi vor da arama pe faþã, unul fiind pentru, iar celãlat contra, ca în cele 43 de filme ºi seriale vãzute la televizor, fie cã moarta înviazã, ca în piesa ºi filmele la care am mai fãcut aluzie. Iese varianta 3. Brusc, tensiunea scade la valori nepericuloase. Spectatorul nu întrevede ºantajul, cã n-are niciun motiv. Cele douã personaje vinovate îl întrevãd, deºi nici ele nu au vreun motiv. Victima profitã, deºi recunoaºte cã nu ar avea cum sã-i ºantajeze. Filmul continuã la tensiune scãzutã ºi foc mic. Profesorul dã cu undiþa, ca sã lase posibilitatea celor douã sã-l bârfeascã, fata se duce ºi ea pe malul apei lângã profesor, dar amanta n-o însoþeºte, pentru a le da ºi lor posibilitatea s-o bârfeasc, mai picã din cer un personaj cu rolul de a menþine tensiunea la valoarea stabilitã, iar spectatorul rezistã fãrã efort suplimentar, datoritã jocului actorilor, peisajului ºi replicilor, aºteptând ultimul unghi subiectiv al prostituatei.

…ultimul ei unghi subiectiv, privind din pãdure plecarea celor doi ºi pândind apropierea altei maºini…, când Ana-Violeta, satisfãcutã, ºi-a "aruncat peºtii în apã" ºi-ºi pregãteºte cârligul pentru o nouã prizã…

Aici, trebuie sã recunosc ºi eu cã mi-am pus problema ce e cu maºina aceea care venea la drum de searã. Fireºte, m-am aºteptat ca regizorul sã-mi sugereze ceva, nu murã-n gurã, dar cât de cât. Cum nu s-a întâmplat nimic, am tras concluzia cã în maºina respectivã era restul echipei, care venea sã-i întâmpine pe interpreþi, la sfârºitul filmãrilor. Acum, Pitbull spune cã în maþinã erau niºte amanþi în schimbul de noapte, urmãtoarele victime ale prostituatei. Din acest unghi subiectiv rezultã cã fata s-a aruncat în faþa maºinii celor doi. În acest caz, accidentul devine plauzibil la 20 Km/h ºi-mi retrag cuvintele. Valoarea filmului creºte brusc. Pãcat cã Sitaru nu l-a luat coautor pe Pitbull. Mai rãmâne subþirimea ºantajului, dar poate se rezolvã. În rest, sunt de acord întru-totul cu disertaþia excelentã a lui Pitbull.

@films4
Am folosit ironia ºi umorul, deloc încrâncenarea. Nu detest filmul, cum crezi.
Dimpotrivã, la început este folosit greºit unghiul subiectiv. Am arãtat acest lucru în textul meu, dacã citeºti cu atenþie. Profesorul este burlac, iese singur din bloc, afarã îl aºteaptã amanta. Ea îl vede ieºind din bloc. Nu se justificã bâþâitul camerei la cadre strânse, pentru cã denatureazã inacceptabil. Când miºti capul în sus ºi-n jos, la stânga ºi la dreapta, n-ai vertijuri.

E.Floares

25 Jan 2009, 15:48

Ea îl vede ieºind din bloc. Nu se justificã bâþâitul camerei la cadre strânse, pentru cã denatureazã inacceptabil. Când miºti capul în sus ºi-n jos, la stânga ºi la dreapta, n-ai vertijuri.

E film independent. Chiar si cu un buget mare, care sa le permita folosirea unor dollies pe tot parcursul filmului tot ar fi fost greu de reprodus exact miscarea capului.

ilustra.films

25 Jan 2009, 15:58

Da, este adevarat. Nu ai vertijuri. Insa asta e doar vina ecranului mare al cinemaului si... sa ziceam ca aici ar cam fi gresala. Dar cred ca diseci prea mult in imagine. La urma urmei... e un procedeu, folosit corect iar Sitaru si-a asumat riscul insa nu cred ca se gandea ca are sa fie atat de...
Acum... e vorba si de sensiblitate aici. Recunosc ca in masina lucrurile se agravasera (asfalt prost, miscarile personajelor) insa... surprinzator, bataielile astea nu m-au scos din film. Erau... naturale, muncite, gandite. Pe langa asta erai in masina! Multora li se intampla sa ameteasca in masina si e vina drumului. Poate ca si eu merg putin cam departe prin a spune ca aceste mici ameteli chiar vin in ajutorul filmului. Si nu ma refer la... a ascunde ciolanul in casa cainelui ci la starea (generala) creata de film. Si de aici... sigur ca Sitaru isi merita locul printre 'Valuri'. :)

mirodoni

25 Jan 2009, 21:01

Pitbull

25 Jan 2009, 21:35

Problema e cä orice calendar maya era dominat de o prea mare intrinsezä gnosticä, în raport de daune-interese cu accesibilitatea la mayasii de rând, ca sä nu mai vorbim de specificul toltec, olmec, incas si bihorean. Nu te poti pretinde un escalador de piramizi solari, când n-ai pescuit sportiv în viata ta pe Grindul Letea.
Din päcate, în secolele VII-VIII se gäseau prea multi pecenegi, cumani, gepizi si gepizde care sä batä Bäräganul, pusta pannonicä si câmpia Jijiei - si nu fiindcä ar fi încercat vreo postulare aprioricä a Teoriei Unificate a Câmpurilor, nici vreo speculare aposterioricä privind Practica Disociatä a Câmpilor, ci pentru cä asa-i învätaserä Atahualpa, Boadiceea, Timur-Lenk si Henry Kissinger. Orice monadä campanellianä, cum a spus nemuritorul Simion Bolivar, trebuie sä fie monasticä, nu monalisticä, altfel va intra în ochii spectatorilor mai abitir decât pulberea lentilelor jlefuite de Erasmus din Amsterdam.
Propun o sondare în platoul carbonifer si tava pleistocenä din jurul Insulei Serpilor, cu urmätoarele afirmatii:
1) Gazprom, Nabucodonosor sau Hammurabi?
2) Unde, cine, când si cum / Poti sä asfaltezi un drum?

ilustra.films

25 Jan 2009, 21:48

Un procedeu cinematografic trebuie folosit astfel încât sã-l ajute pe regizor sã transmitã ce are de transmis, iar pe Specator sã înþeleagã ce i-a fost transmis. Este vorba, la modul general, vorbind despre comunicare, de codificarea ºi decodificarea mesajului. Nu intru aici în detalii academice, gãseºti în cãrþi. Procedeele cinematografice nu trebuie sã fie observate de cãtre Spectator, trebuie sã fie discrete,
nu trebuie sã i se vâre în ochi, sã i se spunã, mã, idiotule, tu nu ai auzit de acest procedeu ? E cel mai în vogã, de ultimã orã, îl folosec toþi marii regizori, urmeazã ºi tu UNATC-ul, sã pricepi ! Numai cã, regizorii români nu fac filme pentru spectatori, cam asta e problema. Sitaru n-a bâþâit camera pentru ca sã-l facã pe spectator sã priceapã mesajul, ci pentru cã aºa a învãþat la ºcoalã ºi a vãzut cã face regizorul cutare. Miºcãrile aparatului când personajul se aflã la volan ºi trece prin gropi, sau este la manºa unui avion ºi se prãbuºeºte, nu vor deranja pe nimeni. Dar sã filmezi din mânã, ca ºi cum camera s-ar afla în ochii personajului, iar acestuia îi joacã þeasta ca pe arcuri, e altceva. Nu e vorba de buget redus ºi de imitarea veridicã a miºcãrii capului.
Dacã vrei, facem un studiu. Ne ducem la cinematograf ºi dãm fiecãrui spectator câte un chestionar, sã vedem cine a apreciat bâþâiala aparatului ºi pe cine a deranjat.
Dar unghiul subiectiv nu se rezumã doar la miºcarea aparatului.
Pentru cã nu te-ai pliat pe textul meu, te (vã) întreb punct cu punct:
1.Nu era mai corect ca începutul sã fie filmat din exterior, de lãngã maºinã, unde Mihaela îl aºtepta pe Mihai, fãrã sã bâþâie aparatul?
2.Pitbull spune cã prostituata stã la pândã în pãdure, iar cei din maºina care vine îi pot deveni victime. Am înþeles eu greºit ? Aþi avut aceeaºi senzaþie ca Pitbull? Credeþi cã scenaristul a avut în gând aºa ceva?

Din pãcate, trebuie sã mã retrag, nu mai pot continua acum.
off.. ce mai stii sa enervezi omul.
In primul rand, nu cred ca Sitaru a gandit totul in acest film pentru ca asa a vazut pe la altii sau ca asa a invatat in facultate ci ... a urmat acest procedeu pentru ca asa a simtit. El stie! ...vrand sa justifice primul cadru (cel de inceput) a plecat si cu al doilea sub acelasi procedeu, ca sa-l justifice pe al doilea ... a plecat cu al treilea si tot asa, pana a ajuns la sfarsitul filmului si si-a dat seama ca are numai cadre subiective. Sa fim seriosi. Astea pot deveni povesti pentru copii.
Un lucru este cert: a folosit cadrele subiective si a stiut foarte bine cum sa le foloseasca si ce sa scoata din ele. Si poate ca imaginea atinge toate posibilitatile oferite de catre acest procedeu ofertant, procedeu folosit foarte des de catre incepatori.
Ma dau exemplu pe mine: La 'Narcotice', cadrele subiective aveau misiunea de a-l introduce pe spectator in rolul personajului pentru a-l face sa simpta mai bine drama acestuia; ca orice incepator fara experienta am dat gresi in a folosi cadrele subiective pentru ca ele nu intrau in relatie cu celelalte cadre si nu erau justificate; poate data viitoare.
Insa, clar Sitaru nu este incepator, e doar debutant in lung metraj si nici asta nu se simte. Spre deosebire de alti regizori, in cazul asta debutul in lung metraj nu se simte. E ca si cum ar mai fi facut lungmetraje in trecut.
1. Nu! (fara suparare). Incepe foarte bine. Inca de la inceput ne confera o stare, inca de la inceput ne spune ceva: filmul o sa fie bun. Chiar daca nu asta vrea sa ne spuna, cadrul ala care-l urmareste pe Mihai in miscare e... artistic, are viata. Pe cand daca ar fi stat camera pe loc poate ca ar fi avut acelasi efect element-surpriza ( unghi subiectiv) insa nu ar mai fi avut viata.
2. Sa explice cel in cauza ce a vrut sa spuna. Eu nu cred nimic.

mirodoni

25 Jan 2009, 23:07

Se7en

26 Jan 2009, 01:04

@mirodoni:

burp! :shock:

ilustra.films

26 Jan 2009, 01:47

În primul rând, n-am spus cã Sitaru a gândit Totul dupã cum a vãzut la alþii, ci mã refeream doar la bâþâirea aparatului, pe care n-a inventat-o el. În al doilea rând, nu unghiurile subiective mã deranjeazã, sau miºcãrile aparatului în general, ci bâþâitul atunci când nu e cazul, adicã filmarea din mânã. În al treilea rând, te-am întrebat ce crezi tu, dar tu nu crezi nimic. Asta ca sã nu-l superi pe Pitbull.

Nu e vorba domne de suparat. Nu ma intereseaza cine se supara, daca se enerveaza. Problema lui. Insa... filmul lasa loc de interpretari multiple. Deci..fiecare vede ce vrea. Asta il face un film bun.
off: Se7en... mai usor cu ragaitul pe forum, daca vrei sa ragai... fa-o in mp-uri! ;)

Se7en

26 Jan 2009, 05:04

@ilustra.films

ahem... :huh:

mirodoni

26 Jan 2009, 21:08

@ilustra.films
Ba... „despre asta-i vorba”. Nu vrei sã superi pe... cineva.
Dacã filmul e bun ºi lasã loc de interpretãri multiple, te-am întrebat simplu: ce crezi? Cum sã nu crezi nimic? Acest topic ce rol mai are? Nu sã spunem ce credem? Mãcar noi doi sã-l þinem la suparafaþã pâna la premierã, când sper sã mai aparã ºi alte opinii.
Dacã tu consideri filmul lui Sitaru perfect, la care nu ai ce comenta, viitorul tãu nu sunã bine.
Am afirmat cã regizorul începe greºit filmul. Din mai multe puncte de vedere.
Unul este punctul de vedere al spectatorului. Bâþâirea aparatului nu-l face „sã intre în starea personajului”, ci îl enerveazã, îl face sã vadã cu ochi critic tot ce urmeazã. Îþi spune acest lucru un spectator cu bune intenþii. Eu m-am mutat pe ultimul rând ºi am rezistat. Nu laud entuziast filmul, dar nici nu l-am fãcut praf.
Altul este chiar punctul de vedere al regizorului, care ºi-a propus, pentru originalitate, utilizarea pe tot parcursul filmului a unghiului subiectiv, dar nu este consecvent. Am mai spus, pentru a respecta unghiul subiectiv, trebuia filmat din exterior. Dar nu neapãrat. Se putea filma ºi din interior, dar în acest caz, „subiectul” era Mihai. Deci Mihai trebuia sã aibã camera de filmat în braþe, s-o bâþâie cum vrea, uºile care îi ieºeau în cale sã se apropie ºi sã se deschidã succesiv, sã prindã în cadru ce vrea, s-o evite pe Mihaela care-l aºtepta, ca sã ne surprindã cu vocea din off, aºa cum s-a întâmplat, ºi sã facem apoi cunoºtinþã cu cei doi protagoniºti, aºa cum am fãcut. Astfel, tu care ai trecut pe la UNATC ai fi fost fericit vãzând miºcarile camerei ca la von Trier, iar pe mine nu m-ar mai fi deranjat, considerându-le justificate.
Din punct de vedere al scenariului, am fi fost surprinºi dacã cei doi, aparent dupã o cãsnicie de vreo zece ani, ar fi arãtat fericiþi, el tandru, ea înþelegãtoare, preluând volanul ca sã poatã bea el o bere, nu reci, sarcastici, cu „ce, te-ai tâmpit de tot?”. Aºa, pentru cã nu avem încotro, asistãm la o conversaþie domesticã, la tensiune scãzutã, pentru cã nu sunt chiar aºa grave problemele lor, cu speranþa cã vom afla câte ceva despre personaje, aºa cum se întâmplã în toate filmele. Dacã ar fi fãcut cum zic eu, rolul prostituatei ar fi avut mai multã greutate.
ªi asta numai despre începutul filmului, dar pot arãta pe unde ºi cum mai este cusut scenariul cu aþã albã. Asta dacã rãspunde cineva la provocãri.

ilustra.films

27 Jan 2009, 18:43

Scuze de raspuns intarziat. Programul meu pe ultimele 32 de ore a fost cam ciudat. Servici, 16 ore filmat, dormit putin si servici.
Refuz sa comentez anumite afirmatii ale unor afirmatori. Fara suparare.

Well... il tinem noi la suprafata ... dar ideea nu e asta: trebuie sa venim si cu mesaje inteligente, capabile sa starneasca intrebari, framantari sau chiar revolte dar nu doar sa-l tinem la suprafata cu invitatii catre comenturi referitoare la anumite comenturi. In fond... fiecare raspunde cu-i vrea.

Interesante ... parerile tale. Daca stau sa ma gandesc... ai cam inceput sa atingi si partile mai putin reusite ale filmului/scenariului; dialogul din masina. Sa recunostem... dialogul te cam fura. Jocul actoricesc. Asta imi cam da senzatia ca autorul a simtit buba insa... probabil s-a bazat pe relatia dintre actor-cadru subiectiv. Jocul e bun, deci problema cam pleaca de la constructia secventei din masina. Si aici... cred ca ar fi mers perfect un al treilea personj/ al treilea unghi... ca tensiunea/drama sa primeasca nuanta dorita; probabil un copil [dintr-o alta casatorie de-a lui etc]. Insa acest al treilea personaj nu poti sa-l pui doar pentru ca ai nevoie de el in masina. In mod clar... el ar fi venit cu modificari semnificative. Insa... cred ca Sitaru a refuzat aceste modificare seminificative tocmai pentru ca nu veneau in ajutorul scenariului. Si a mers in directia asta care nu e rea ea. E adevarat ca... ochii formati sunt mai pretentiosi insa pot sa si exagereze.
PS: Unatc-ul e departe de mine.

mirodoni

27 Jan 2009, 22:07

@ilustra.films
Crede-mã cã ºi eu sunt obosit. Mi-ar fi prins bine sã fi fost mai explicit. Nu ºtiu la ce te referi cu... afirmaþiile unor afirmatori.
Eu nu am participat la discuþiile de dupã vizionare, iar acum constat cã nimeni nu vrea sã comenteze, bãnuiesc eu, din cauza cronicii mult prea elogiose, apãrutã pe forum. De aceea cred cã e bine sã aºteptãm premiera „Pescuitului sportiv”, pentru a vedea opiniile unora care nu au stat la aceeaºi masã cu cronicarul respectiv. Eu sunt de acord cu analiza fãcutã, dar au fost eludate punctele slabe. Folosind o lentilã mãritoare, poþi uºor sã vezi 2200 V, în loc de 220 V, care nu e o tensiune de neglijat, sã fim corecþi. De la acest nivel ar fi trebuit judecat filmul, iar de la acest nivel nu se poate ajunge la „intensitãþi extreme”. Trebuie sã fim foarte îngãduitori ca sã acceptãm veridicitatea accidentului în condiþiile acelea, sã trecem cu vederea nerecunoaºterea semnelor vitale ale victimei ºi sã credem într-un ºantaj care nu se susþine. Pornind de aici, nu se mai poate ajunge la „tensiuni înalte”, ci doar onorabile pentru un debutant. ªi nu e vorba de buget, ci de scenariu. Gândeºte-te la ce tensiune se ajunge în „12 oameni furioºi”. „Pescuit sportiv” curge fãrã sã te facã sã te foieºti în scaun, dar nici nu-þi aduce inima la gurã. Are meritele care au fost puse în evidenþã, dar ºi neîmplinirile care nu au fost puse în evidenþã.
Nu se pune problema sã adãugãm alte personaje. Ar fi alt film. În exerciþiul meu mã foloseam de aceleaºi personaje.

ilustra.films

28 Jan 2009, 10:07

Da ... ai dreptate.
Si ... intradevar, mai bine asteptam premiera pentru ca sunt lucruri peste care nu sunt suficiente doar doua minti pentru a fi judecate corect.

Disciple

28 Jan 2009, 23:02

Vine si cronica mea imediat! :D

Pitbull

29 Jan 2009, 00:10

Päi sä vinä, cä zäu asa, e päcat de Dumnezeu...!

Disciple

29 Jan 2009, 00:26

Pai crezi ca eu's ca tine in 2 ore gata recenzia?
Eu's discipol si ma chinui! :lol:

Pitbull

29 Jan 2009, 00:28

Oh, dulcile chinuri ale initierii...! :sleep:
(Totusi, cinci zile de chinuri cred c-au fost cam de-ajuns...) :hmm:

Led-Ze-Pencil

29 Jan 2009, 18:39

Filmul a fost repetat o luna si filmat in 9 zile daca am inteles bine din interviul Ioanei.
Tare!
Asta chiar mi-a starnit interesul :)
(pe bune!)

Pitbull

29 Jan 2009, 19:32

Cam asa, cu o precizare:
Circa douä säptämâni de filmare în total, din care nouä zile, sau putin mai mult, în locul de pe pe malul lacului.

Disciple

29 Jan 2009, 20:08

“Pescuit Sportiv”-Cinema independent de calitate!

Neconventional si riguros

Aflat la debut in lung-metraj Adrian Sitaru demonstreaza ca stie(si ii place) sa se joace cu starile spectatorului:il aduce intr-una de confuzie,il tensioneaza,il face sa rada,sa fie atent,sa se relaxeze,il lasa cu o stare de dezorientare obligandu-l sa puna cap la cap tot ce a vazut pentru a putea emite o parere sincera.
Dar peste toate astea spectatorul isi va da seama ca a vazut un film de mare angajament cu multe plusuri si despre care se poate discuta indelung.Plusurile cele mai evidente sunt:folosirea tehnicii de filmare “prin ochii personajelor”,jocul actorilor si forta povestii bazata pe un scenariu riguros construit si bine pus la punct.
Tehnica de filmare “prin ochii personajelor” este riscanta,dar daca este bine stapanita ea va aduce un plus considerabil filmului atat prin complexitate cat si ca registru stilistic.Privind de la inceput spectatorul va simti o stare de nervozitate si apasare incercand sa intre in atmosfera creata de conceptia regizorala si sa perceapa intr-un mod cat mai accesibil tehnica dificila(pentru ca vorbim despre o tehnica ce necesita o munca extrem de solicitanta) de filmare,dar pe masura ce se parcurge firul povestii tonul nervos de la inceput scade lasand loc unei senzatii relaxante coordonata perfect cu stilul jucaus al regizorului de-asi plasa spectatorii in cele mai diverse stari.
Ce ofera aceasta metoda de filmare?O stransa legatura intre spectator si actiunile derulate pe panza,o mai buna analiza a personajelor la nivel de actiuni,tensiuni,expresii faciale,detalii marunte(in prima faza) care cantaresc greu in economia prezentarii unor caractere si multe alte aspecte legate in primul rand de incercarea de descoperire si identificare cu personajele ce se dezvolta intr-un mod dificil si neprietenos la inceput,dar care reuseste sa devina relaxant si amical in cele din urma.
Putem spune ca aceasta ideea de a filma “prin ochii personajelor” se poate intelege ca si un pariu pe care Adrian Sitaru l-a facut cu sine insusi luandu-si responsabilitatea de a se expune unui risc major cu consecinte extreme:ori pica in mocirla derizoriului,ori da lovitura si va avea parte de meritate aprecieri.
Metoda de filmare lasa loc descoperirii unui scenariu gandit cu precizie milimetrica multe scene lasand semne de vaste interpretari si discutii.O poveste aparent simpla:Mihai(Adrian Titieni) si Mihaela(Ioana Flora) doi amanti se hotarasc sa petreaca o zi in natura la un picnic in afara Bucurestiului.Interesant ca aceasta initiativa simpla de a organiza un eveniment intim si discret se transforma intr-un conflict aprig din cauza principiilor,compromisurilor si caracterelor celor 2 personaje.Astfel aflam ca Mihai este profesor de matematica la o scoala din Bucuresti,dar in care principiile ii sunt calcate in picioare si de aceea decide sa isi dea demisia deoarece se considera genul de om ce nu poate accepta compromisuri.Mihai este interpretat de catre Adrian Titieni un actor cu o bogata experienta si cu semnificative aparitii in pelicule romanesti de cea mai buna calitate(merita amintite rolurile din “Moartea Domnului Lazarescu” si “Restul E Tacere”) in care se observa capacitatea actorului de a acoperi cu accesibilitate si talent roluri de continut diferit.In “Pescuit Sportiv” Titieni imbraca haina unui barbat care nu accepta compromisuri,iubitor si serios,dar si rigid,artagos,uneori si cu accente violente desi intregul lui caracter nu denota aceste lucruri.Vazuta din perspectiva sa relatia cu Mihaela este incordata si ingreunata de faptul ca aceasta nu-I marturiseste sotului ei “pisi” legatura extraconjugala fapt ce il pune pe Mihai intr-o situatie apasatoare si frustranta.O iubeste pe Mihaela,dar nici nu poate accepta faptul ca nu o poate avea numai pentru el.Mihai incearca sa nu lase de inteles aceste lucruri,dar gesturile sale sunt determinante pentru astfel de concluzii.Prins in mrejele seductiei de catre Ana(exelent jucata de catre Maria Dinulescu) Mihai isi evidentiaza vulnerabilitatea si neisguranta in mod evident.Ana se joaca abil cu moralitatea sa impingandu-l sa cada prada placerii carnale(scena in care ii pipaie sanii este elocventa),il ameteste cu intrebarile aparent puerile si inutile,dar bine tintite in contextul momentului respectiv.Acumularea tensiunilor,apasarea crescanda il face pe Mihai sa se manifeste violent si neasteptat schimandu-i spectatorului perspectiva asupra personalitatii sale desi accesele agresive nu par sa il caracterizeze.
Partenera lui Mihaela nu este nici ea intr-o situatie mai buna reusind sa acumuleze pe parcursul filmului sentimente de frustrare,gelozie dusa la extrem accentuand chiar o stare de paranoia alimentata de tensiunea creata de telefoanele sotului sau si avansurile pe care Ana i le face lui Mihai(chiar si ei).Interpretata de catre Ioana Flora(foarte buna alegere) care reuseste prin frumusetea-i dezordonata(parul prins intr-un mod neconventional si gesturile bruste completate de reactiile absurde in care este prinsa) sa creioneze portretul sotiei frustrate si lase care dobandeste curajul si taria de caracter de-abia la capatul unei experiente tensionante,dar care ii deschide ochii si o face sa-l aprecieze si mai mult pe Mihai.Si ea cade prada tentatiilor Anei totul culminand cu scena de lesbianism unde Ioana Flora isi demonstreaza talentul alternand tensiunea creata de Ana cu excitatia amestecata cu teama si nesiguranta.Scena este de o intensitate nemaiintalnita ca si multe scene in care Mihaela isi exteriorizeaza frustrarile lasand loc incertitudinii asta si prin inteligenta utilizarii modului neconventional de filmare.
Insa cireasa de pe tort a acestei pelicule o reprezinta Maria Dinulescu care se transpune extraordinar in rolul prostituatei viclene,abile,istete si neconventionale(se uita la documentare!) care se joaca cu moralitatea cuplului.Intentiile meschine ale Anei sunt foarte vizibile inca de la inceput cand este lovita de masina celor doi amanti.Dar acesta nu este decat un pretext pentru ca ea sa isi intre rolul de tentatie diavoleasca,copil meschin picand in momentul nepotrivit la locul nepotrivit.Aceasta reuseste prin jocul extraordinar de bine stapanit sa se faca enervanta,urata si detestata de catre Mihaela si chiar si Mihai dar intr-o nota diferita.Ana(sau Violeta) este demonul care se joaca cu sufletele celor doi amanti si recurgand la metode neobisnuite de a-i prinde in capcana sa.Si nu e singura.Cu ea mai este si amuzantul Ionut(interpretat de catre Nicodim Ungureanu) care are sarcina de ale spune subtil amantilor ca nu au reprezentat decat o distractie de moment oferindu-le bani spre final.Pentru Ana ei nu au fost decat o alta iesire din rutina meseriei,doar un joc aparent copilaresc,dar care aproape reuseste sa ii distruga pe cei ce intra in acest joc.Intregul ei personaj pare a fi un truc atat la nivel fizici cat si psihic.Ana este imbracata in culori stridente si foarte deschise,iar gesturile nu sunt decat o mostra de joc murdar,inocenta mincinoasa si inselatorie.
Meritul regizorului in buna expunere a povestii este de necontestat.Adrian Sitaru(care semneaza si scenariul si montajul) se dovedeste extrem de atent la detalii legand subtilitatile intr-un mod ingenios,insistand asupra caracterizarii personajelor si aratand un impecabil simt cinematografic.
Scenariul este valabil si convingator prezentand aspecte din viata unor oameni obisnuiti si este uimitor faptul cum Sitaru reuseste cu 4 personaje sa creeze o poveste din care se pot extrage o multitudine de sensuri ceea ce reprezinta o calitate esentiala.
Mai mult,Sitaru se dovedeste a fi minimalist chiar micromalist filmarile durand 2 saptamani,folosindu-se 2 locatii de filmare(cartierul si lacul) si acesta poate fi intregrat in galeria regizorilor minimalisti alaturi de Cristian Mungiu,Cristi Puiu si altii.
In concluzie “Pescuit Sportiv” este un debut in lung-metraj promitator ce confirma talente actoricesti,scoate la iveala simtul cinematografic dezvoltat al lui Adrian Sitaru,este reusit din punct de vedere al elementelor originale ce-l caracterizeaza si demonstrand ca se poate crea cinema de cea mai buna calitate cu minime resurse materiale,dar cu multa daruire in plan artistic si conceptual.

Drumea Bogdan

Pitbull

29 Jan 2009, 20:23

Mami, pune-o si la CineClub (deschid eu un topic nou), si dacä poti scoate-o si la imprimantä, pentru discutia pe puncte de care ai nevoie.
Oricum, se vede clar cä mergi înainte, comparativ cu primele tale analize.
Altfel, ca dezbatere despre film, nu despre text, nu pot decât sä-ti dau dreptate. Ai observat, în mod firesc, toate calitätile esentiale - n-ai amintit de unele mici imperfectiuni, dar mä rog, alea sunt atât de fine, încât se relevä doar la o analizä foarte atentä - cum spuneam (mä refer la scäpärile reale, nu la cusururile iluzorii cäutate de profani, cu lumânarea).
Cea mai importntä observatie pe care ai fäcut-o e cä Sitaru foloseste atât de abil si firesc unghiul subiectiv (asa se numeste; tu spui de vreo trei ori "filmare prin ochii personajelor"; ar merge sä folosesti acea sintagmä o datä, ca sä înteleagä cititorul profan ce înseamnä "unghi subiectiv" - dar atât), încât, dacä la început pare putin derutant si iritant, spectatorul ajunge curând sä asimileze procedeul, obisnuindu-se cu el si urmärind relaxat tot filmul (relaxat, vorba vine... relaxat în scaun, dar tot mai solidar cu tesiunile sfâsietore dintre personaje; apropo, sunt trei - Ionut e episodic).

mirodoni

04 Feb 2009, 21:01

Avem de-a face cu trei personaje principale, angajate într-o relaþie dinamicã, instabilã ºi care, pornind din start de pe un palier de tensiune înalt, ajunge la intensitãþi extreme.

http://www.youtube.com/watch?v=f3QRK8izGMo

Tensiunea este o diferenþã de potenþial între douã puncte ºi se mãsoarã în volþi (V). Dacã aceste puncte vor fi unite cu un conductor, prin el va trece un curent electric. Curentul electric este un fenomen ºi înseamnã deplasarea sarcinilor electrice sub acþiunea unei difenenþe de potenþial. Mãrimea care îl caracterizeazã se numeºte intensitate (I) ºi reprezintã sarcina electricã transportatã în unitatea de timp, unitatea de mãsurã fiind amperul (A).
Intensitatea curentului, însã, este direct proporþionalã cu tensiune, ºi invers proporþionalã cu rezistenþa electricã a conductorului (R). Legea lui Ohm (I=U/R). Deci la o tensiune foarte mare nu rezultã ºi o intensite foarte mare, dacã rezistenta mediului strãbãtut de sarcinile electrice este mare.
Cum rezultã din filmuleþ, prin piuliþã trece un curent cu intensitatea de peste 1380A, deoarece rezistenþa electricã a oþelului este foarte micã în comparaþie cu cea a aerului. Ca urmare, electronii, în cantitate foarte mare, se ciocnesc de nucleele metalului aducând piuliþa la incandescenþã ºi topind-o în câteva secunde, deºi tensiunea între vârfurile aparatului este de numai 2,3V.
În cazul mecanismului pentru brichetã, tensiunea asiguratã de dispozitivul piezoelectric este de 2000V (orientativ), dar „cantitatea” de electroni este incomparabil mai micã decât în cazul precedent. Ca urmare a diferenþei mari de potenþial, „forþa” (energia) cu care electronii sunt împinºi este atât de mare, încât aceºtia strãbat ºi un mediu care nu este bun conducãtor de electricitate, în acest caz, aerul. Se ciocnesc de nucleele gazelor din aer, acestea devin incandescente ºi le vedem sub formã de scântei. Aerul are o rezistenþã electricã foarte mare, de aceea, conform legii lui Ohm, intensitatea în acest caz este de ordinul 0,001A (orientativ).
Mãrimea care caracterizeazã sistemul se numeºte putere (P), unitatea de mãsurã fiind wattul (W). P=UI.
În cazul aparatului de sudurã, deºi tensiunea este de numai 2,3V, P=3174W.
În cazul mecanismului pentru brichetã, deºi tensiunea este de 2000V, P=2W.
Dacã þinem cont ºi de timp, energia transformatã în alt tip de energie este W=UIt. (Relaþia Joule – Lenz).
Trebuie menþionat cã, dacã aplicãm piuliþei tensiunea provenitã de la mecanismul de brichetã, nu se va întâmpla absolut nimic, cantitatea de electroni care o vor strãbate fiind extrem de micã, iar efectul ciocnirii cu nucleele metalului nu vor fi vizibile la suprafaþã. Tot aºa, dacã vârfurile aparatului de sudurã sunt în aer ºi le apropiem fie ºi la 0,001 mm, nu se va întâmpla nimic, deoarece electronii, cât ar fi de mulþi, nu are cine sã-i „împingã” pentru a strãbate un spaþiu atât de mare, comparativ cu dimensiunile lor.

Cu alte cuvinte, chiar dacã în filmul “Pescuit sportiv” tensiunea este înaltã, intensitatea este scãzutã, datoritã rezistenþei mediului înconjurãtor. Asta nu ar fi o nenorocire, dacã „puterea”, respectiv „energia”, þinând cont ºi de timp, ar fi suficiente pentru declaºarea acelei scântei. O astfel de scânteie poate detona o bombã. Eu, deocamdatã, nu întrevãd acea bombã. Poate dacã sunt ajutat.
Se apropie premiera, 13 februarie, mai aºteptãm.

Led-Ze-Pencil

06 Feb 2009, 12:09

Cum i-a prins Sitaru pe francezi
05 Feb 2009 Alexandra Olivotto

Vinerea viitoare are loc premiera filmului „Pescuit sportiv”, debutul în lungmetraj al lui Adrian Sitaru. Francezii l-au vãzut deja, iar cronicarii din Hexagon l-au întâmpinat cu braþele deschise. Rolul Mariei Dinulescu a fost remarcat de toata presa franceza

„Filmatã ca un documentar, cu camera pe umãr, bazându-se pe un joc hiperrealist ºi pe un firesc nedesluºit, aceastã parabolã stranie demonstreazã încã o datã frumoasa vitalitate a noului cinema românesc. Influenþat fãþiº de operele «dogmatice» ale lui Lars von Trier, universul lui Adrian Sitaru (aflat la primul lungmetraj) lasã sã se întrevadã un cineast promiþãtor ºi exigent, la intersecþia stilurilor ºi genurilor. Un talent care meritã urmãrit”, titreazã „Le Figaro” despre „Picnic” (titlul francez al „Pescuitului sportiv”, care în englezã s-a numit pe rând ºi „Angling”, ºi „Hooked”).

„Le Figaro” apreciazã calitatea „excelentã” a dialogurilor ºi faptul cã actorii sunt savuroºi, definind filmul drept „une partie de campagne” care „nu duce lipsã nici de ºarm, nici de imprevizibil”, „în pofida câtorva greºeli”.

„La Libération” noteazã faptul cã, „din motive deopotrivã financiare ºi estetice, este filmat exclusiv dintr-un unghi subiectiv. Efectul, totodatã intimist ºi coral, conferã un ºarm ºi un ritm particular filmului, totodatã producând, per ansamblu, o letargie pe care þi-o induce o dupã-amiazã de uitat pe YouTube”. Publicaþia remarcã prestaþia Mariei Dinulescu în rolul prostituatei care îi manevreazã pe cei doi ºi-i învârte în jurul degetului într-un joc ale cãrui reguli ei (Adrian Titieni ºi Ioana Flora) nu le cunosc. „Un joc puþin crud, dar nu îndeajuns, puþin van, dar nu complet”, conchide „La Libération”.

Criticul de la „Le Monde” îºi începe cronica printr-o confuzie, vorbind despre „Mihai ºi Lubi” (de fapt, „Iubi”, numele de alint din film al personajului Ioanei Flora). El laudã naufragiul progresiv al parcursului, între cochetãrie manipulatoare autenticã ºi falsã candoare inofensivã, care dezvãluie adevãrul cuplului pânã la ultimele sale consecinþe. Cronica accentueazã ºi ea unghiul subiectiv ºi îi vede meritele: „Minciunã, depresie, letargie, apoi atracþia sexualã, banalul unui cuplu per total, sunt aici revelate printr-un joc fals anodin al adevãrului. Aceastã alegere a cineastului proiecteazã foarte bine un mecanism al dorinþei mimetice, în care fiecare va înþelege propria pulsiune regãsind-o în ceea ce pare sã exprime aceea care, foarte repede, devine o intrusã”. „Le Monde” eticheteazã „Picnic” drept o excelentã surprizã venitã din partea producþiei recente de film românesc.

http://www.cotidianul.ro/cum_i_a_prins_sitaru_pe_francezi-72473.html

Pitbull

06 Feb 2009, 12:26

Interesant, pertinent si îmbucurätor.
Nici nu era de mirare.
Abia astept sä-l reväd, la proiectia pentru presä.

ilustra.films

06 Feb 2009, 12:56

Cum era de asteptat. :)
Pana la urma... draga mirodoni, asta e dovada clara ca exagerezi. Exagerezi. Cel mai bine ar fi sa stai linistit, sa astepti frumos premiera ca sa-l mai vizionezi odata. E foarte probabil sa ramai cu aceasi impresie, dar e binevenita intodeauna o a doua vizionare cand lucrurile nu sunt clare.
Inca odata: '...ochii formati sunt mai pretentiosi insa pot sa si exagereze.'
Sigur asta e cazul tau!

:) Sampanie va rog...

mirodoni

10 Feb 2009, 09:40

Nu e vorba de exagerare, în niciun caz. Numai cã eu arãt doar partea goalã a paharului, pentru cã alþii prea o aratã doar pe cea plinã. Aºtept premiera pentru a vedea ºi pãrerile altora, eu nu am de ce sã-l revãd, pentru mine, lucrurile sunt clare. S-ar putea sã constat cã paharul e mai gol decât la prima vedere. De exemplu, de unde cineva îl aprecia pe Mihai ca pe un cetãþean “corect”, pentru cã voia ca soþul sã cunoascã situaþia, eu îl consider un papagal, mai ales pentru cã o tot preseazã pe Mihaela sã-i spunã chiar ºi prin telefon. Aºa ceva doar ultimii oameni pot face. Cât de fraier poate fi sã nu-ºi dea seama cã de fapt ea nu voia sã-i spunã?
Mã îngrijoreazã faptul cã în urma observaþiilor elogioase ale strãinilor vor urma numai cronici elogioase.
Tocmai pentru cã pe alþii îi intereseazã prea mult, pe mine nu mã intereseazã cã e filmat “ca un documentar, cu camera pe umãr”… “influenþat fãþiº de operele …lui Lars von Trier”. “Calitatea excelentã a dialogurilor” nu e suficientã pentru un film, cred eu. Poate este pentru un debutant, dar eu nu sunt în mãsurã sã apreciez ºi nici nu am fãcut-o.
Eu am apreciat filmul, dar la 220V, nu 2200V. Nu am contrazis pe nimeni în privinþa jocului actorilor, sau calitatea dialodurilor. Când vorbeam de “premise false” fãceam referire la scenariu, mai precis la conþinut, nici mãcar la construcþia dramaturgicã, deºi sunt douã noþiuni greu separabile.
Ar fi interesant sã-l întrebe cineva pe Adrian Sitaru câte scenarii de lungmetraj a mai scris, de ce a vrut sã debuteze cu un scenariu propriu, dacã a refuzat ºi alte aferte de scenarii ºi de ce. Dar nu cred cã-l va întreba cineva.
http://www.youtube.com/watch?v=f3QRK8izGMo

Leonard

11 Feb 2009, 23:55

tocmai m-a apucat un rîs isteric amintindu-mi niºte replici din film... ºi de multe ori mi-am adus aminte de cînd l-am vãzut.
(Maria, pe un ton f serios) - Aveþi cumva o pisicã?
- Nu. de ce?
- Pãi te-a cãutat "pisi" la telefon.

genial!

Pitbull

12 Feb 2009, 00:04

Ar fi interesant sã-l întrebe cineva pe Adrian Sitaru câte scenarii de lungmetraj a mai scris, de ce a vrut sã debuteze cu un scenariu propriu, dacã a refuzat ºi alte aferte de scenarii ºi de ce. Dar nu cred cã-l va întreba cineva.
De ce sä nu-l întreb? Ce, e totuna cu a-l întreba în ce pozitie îi place sä facä sex, sau la ce vârstä a trecut de la olitä la toaletä?
Sunt întrebäri normale, si am sä i le pun.

mirodoni

13 Feb 2009, 18:20

@mafalda
ªi eu cred acest lucru, dar e o pãrere personalã, poate ne înºelãm. Poate nu a cãutat, sau poate nu a gosit un scenariu mai bun, sau la considerat pe al lui genial. Sau nu i s-a oferit, ceea ce poate însemna cã nu ºi-a gãsit omul care sã aibã încredere în el. Sau poate nu mai scrie nimeni scenarii pentru alþii.
Oricum, un lucru e clar, ia ºi el un ban grãmadã, care n-ar face acest lucru? ºi ca regizor, ºi ca scenarist...
Problema e cã un producãtor a acceptat acel scenariu. ªi pot fi reluate motivele: cã n-a cãutat altul, n-a gãsit, la considerat pe acesta genial, sau nu i s-a oferit altul.

Led-Ze-Pencil

13 Feb 2009, 21:42

N-am RE-citit ce s-a scris aici, dar am citit la vremea postarilor si nu-mi amintesc sa fi zis cineva asta:
prostituata aia e de fapt un spiridus, nu un inger dar nici o curva, ci un spirit care coboara pentru ei sa le puna viata in ordine, sa-i incurajeze intr-o directie, sa-i invete cate ceva. Asta am inteles eu azi cand am vazut filmul.

- "accidentul" e pus la cale de spiridus ca sa le intre in poveste. Se "lasa" calcata de masina. (o si spune: si daca n-a fost un accident?)
- nu respira (faza cu oglinda) dar apoi invie miraculos.
- tot jocul ala de "mi-a spus ana" "mi-a spus miha", felul cum se joaca cu mintile lor e inca o dovada ca de fapt stie totul despre ei.
- lectiile de viata pe care le da nu-s chiar prostii de la OTV, desi asa le face sa para (oamenii sunt sau pesti sau pasari etc).
- soferul si vanatorul sunt "ajutoarele" spiridusului
- "inecul" spiridusului e inca o inscenare pusa la cale de spiridus.
- finalul in care e clar ca isi alege o alta masina ca sa "actioneze" in urmatoarea poveste.

Fara cheia asta mi se pare ca e un film greu de suportat. Cu ea, e foarte misto. Cum de nu s-a inteles?
(de asta unora li se pare un film prost iar altora bun)
Este o poveste (basm) cu un spiridus si doi debusolati. Mi s-a parut chiar prea evident... :)

mirodoni

13 Feb 2009, 23:17

Pitbull spune cã prostituata stã la pândã în pãdure, iar cei din maºina care vine îi vor deveni victime. Nu am înþeles eu filmul? Aþi avut aceeaºi senzaþie ca Pitbull? Credeþi cã scenaristul a avut în gând aºa ceva?

… trebuie sã recunosc ºi eu cã mi-am pus problema ce e cu maºina aceea care venea la drum de searã. Fireºte, m-am aºteptat ca regizorul sã-mi sugereze ceva, nu murã-n gurã, dar cât de cât. Cum nu s-a întâmplat nimic, am tras concluzia cã în maºina respectivã era restul echipei, care venea sã-i întâmpine pe interpreþi, la sfârºitul filmãrilor. Acum, Pitbull spune cã în maºinã erau niºte amanþi în schimbul de noapte, urmãtoarele victime ale prostituatei. Din acest unghi subiectiv rezultã cã fata s-a aruncat în faþa maºinii celor doi. În acest caz, accidentul devine plauzibil la 20 Km/h ºi-mi retrag cuvintele. Valoarea filmului creºte brusc. Pãcat cã Sitaru nu l-a luat coautor pe Pitbull. Mai rãmâne subþirimea ºantajului, dar poate se rezolvã. În rest, sunt de acord întru totul cu disertaþia excelentã a lui Pitbull.

@Led-Ze-Pencil
N-ai recitit ce s-a scris, dar ai reþinut ce a zis Pitbull. Iar Pitbull ºtie de la actriþa cu care a stat de vorbã, în lipsa mea. Eu am întrebat pe forum, dar nu mi-a rãspuns decât films4, care crede cã nu crede nimic.
Dacã aceea a fost intenþia autorului, atunci filmul are o problemã.

Sa explice cel in cauza ce a vrut sa spuna. Eu nu cred nimic.

Led-Ze-Pencil

14 Feb 2009, 07:13

da, s-a sugerat aici ca accidentul a fost inscenat si ca la final se pregateste inca un "pescuit"

Dar nu asta e esential, si nu asta am zis ca nu s-a zis.

Ci faptul ca prostituata e de fapt un spiridus, capricios, nazuros, pus pe sotii dar si cu intentii bune - asta e important, asta nu s-a zis. Un personaj fantastic. (nu in sens apreciativ, ci legat de domeniul fantasticului)
e ca intr-o povestire fantastica, a la cortazar sa zicem.

nu trebuie sa vezi lucrurile la primul nivel, ei amanti ea curva. In felul asta filmul n-are cum sa-ti placa. E vorba in acest film, daca vrei, de o epifanie.

mirodoni

14 Feb 2009, 10:54

Led-Ze-Pencil

14 Feb 2009, 11:19

Ba da, asta e esenþial, cã s-a sugerat pregãtirea unui nou “pescuit”. În felul acesta þi-ai completat filmul, dincolo de intenþiile autorului. ªi n-am zis c-ai zis cã asta nu s-a zis.
Dacã aceasta era intenþia autorului, putea sã sugereze cât de cât, sau chiar mai mult. Arãta un nou accident, ºi atunci chiar ne puneam problema dacã e o simulare, fãrã sã ºtim precis, deci fãrã pierderi pentru film prin explicitare.
Îmi propui sã vãd filmul dincolo de primul nivel. Acelaºi lucru îþi ziceam ºi eu referitor la “Nunta mutã”, doar cã ziceam convenþie cinematograficã, nu epitafie.
Am remarcat replica “Poate n-a fost un accident”, dar în niciun caz nu m-am gândit la o simulare, ci la o tentativã de sinucidere.
De la prostituatã la spiriduº e un drum cam lung. Aºa putea sã fie ºi “mama-mare”, vezi topicul “Neînvinsã-i dragostea”, pg.7, spre sfârºit.

http://www.cinemagia.ro/forum/viewtopic.php?t=1657&start=150

iti raspund conform cursului frazelor de mai sus.
1. da, e important ca s-a sugerat un nou pescuit, dar deja pana atunci eu intelesesem toata miscarea: faptul ca ana-violeta e mai mult decat o prostituata, faptul ca moare si invie, stie tot despre ei, ii cunoaste, ii indeamna spre anumite lucruri, povestea cu banii dati vanatorului si returnati prin ionut via ana, balonul in forma de inima de la sfarsit, simularea inecului, felul in care reuseste sa le rezolve problemele (confesiunea catre pisi si sexul in masina, dupa atata pauza) etc toate astea deja creasera cheia fantastica in care trebuie citit filmul. Nu doar finalul.

2. Inca un accident insemna mura-n gura, autorul a contat pe intelegerea de pana atunci si pe intuitia spectatorului, si cred ca a dat semne suficiente.

3. Nunta Muta nu are nici un al doilea nivel. Daca-l stii, spune-l clar, asa cum l-am prezentat eu la filmul asta. (si e epifanie nu epitafie - epifanie: un spirit se intrupeaza, se arata oamenilor )

4. daca ar fi fost tentativa de sinucidere incerca in alta parte, cum ai spus si tu, pe autostrada. Pe terenul ala accidentat, pe drum laturalnic de tara, in care masina mergea cu 20 la ora, era mai greu sa se arunce in fata masinii cu succes. Si asta e inca un argument ca accidentul a fost simulat - tocmai fiindca e putin plauzibil sa se intample in asemenea conditii.

5. de la prostituata la spiridus e un drum cam lung, dar mie mi se pare ca a fost facut. Filmul respira o atmosfera fantastica dar probabil ca publicul roman, obisnuit cu hiper-realismele la moda, nu mai e in stare sa citeasca si la nivelul asta. Putea sa fie si mama mare, daca era bine argumentata, dar intrucat constructia duce spre spiridusul nazuros, capricios si pus pe sotii, asta a iesit. Si nimic altceva.

Topicul ala il urmaresc dar n-as vrea sa le amestecam aici.

Mai incolo o sa scriu si ce ii reprosez filmului, dar deocamdata am numai de bine de zis si prefer ca mai intai sa ma conving ca am inteles bine filmul, si ca si altii l-au inteles in cheia de care vorbesc. Pt ca nu am "inside informations" ca sa stiu ce a fost in capul autorului de fapt.

Proletar

14 Feb 2009, 12:24

Pt ca nu am "inside informations" ca sa stiu ce a fost in capul autorului de fapt.

pai aia e, ca poate omul a vrut ceva si voi vedeti cu totul altceva.

Led-Ze-Pencil

14 Feb 2009, 12:32

Daca ce vad eu are coerenta, si mi se pare ca are, e cam putin probabil sa o fi inventat eu. Nu cred ca am conceput eu un alt film in minte care sa n-aiba legatura cu ce am vazut, sau ca filmul original n-are coerenta asta si cel din mintea mea da. E putin probabil. Daca asta e cheia care se potriveste perfect, de ce n-ar fi cea originala? Ce sanse ai sa deschizi o usa cu o cheie straina?

De ce sa nu ii acordam autorului ceea ce se vede in filmul lui? Si de ce sa-i minimalizam meritele? Doar ca sa putem spune ca toata cinematografia romaneasca e de kkt?

Cand am avut de obiectat am obiectat pana la a fi numit carcotas, o sa o fac si in cazul asta (mai tarziu) dar pana una alta aici era vorba de cheia in care trebuie citit.

O intrebare: cum se explica altfel balonul in forma de inima de la sfarsit, de exemplu? De ce i-l ofera Ionut?

(si de ce fetei ii place sa se plimbe prin padure asa mult? dar nu ca toanta aia trista din Nunta Muta, care si ea vroia sa fie/devina un oarece spirit, in intentia autorului)

Proletar

14 Feb 2009, 13:30

cel mai simplu ar fi de intrebat autorul: dom'le, ai vrut sa faci din filmul asta o fabula cu morala subtila sau pur si simplu te-ai gandit la cu totul altceva?

ilustra.films

14 Feb 2009, 14:51

Fratilor.. sunteti ca bufonii...
E CLAR CA CEEA CE SE VEDE... AIA A VRUT SA SPUNA.
Nu vorbim aici de unu care isi bate joc de film si filmeaza sub toate ipostazele pentru ca nu stie ce sa scota mai bun din film. Bataia asta de joc o intalnesti in filmele caterva pseudo artisti ai anilor 90; comic de sutuatia care intra in penibil, personaje caricaturizate si-n gaura curului, incoerenta in film si multe altele. Isi stiu si ei greselile. Nu e cazul aici. Caricaturizarea se petrece in conditii perfect normale si in doze milimetric controlate. Plus ca nu intra in conflict cu jocul celorlalte personaje cum se intampla in filmele pseudo artistilor ai anilor 90. :)
Voi chiar nu realizati ca a intreba autorul despre aspectele astea inseamna a-l jigni. Un film bun e acela care te lasa cu multe intrebari la sfarsit dar cu raspunsuri pentru intrebarile esentiale. Irelevent sa te gandesti acum ce vroia sa faca. N-are nicio treaba cu nimic. Ceea ce vedeti e ceea ce vroia.
L.E.:M-am lasat purtat de val dar vad ca nu se mai intelege mesajul; am glumit la faza cu 'cei doi n-au facut sex'.

Proletar

14 Feb 2009, 15:24

Un film bun e acela care te lasa cu multe intrebari la sfarsit dar cu raspunsuri pentru intrebarile esentiale. Irelevent sa te gandesti acum ce vroia sa faca. N-are nicio treaba cu nimic. Ceea ce vedeti e ceea ce vroia.

Ei, nu e chiar asa.
De exemplu, pe mine, City Lights al lui Chaplin nu m-a lasat cu multe intrebari.
Pur si simplu m-a facut sa ma simt excelent privindu-l.
Pe de alta parte, ai dreptate.
Vorba lui Nichita, nu are rost sa cautam profunzimi acolo unde nu exista.

mirodoni

14 Feb 2009, 15:46

@Led-Ze-Pencil
Cuvântul “epitafie” nu existã, am înþeles ºi am scris eu greºit. Scuze.
Chiar îmi place foarte mult ideea cu spiriduºul. Sitaru trebuia sã te ia ºi pe tine coscenarist, nu numai pe Pitbull. Dar de ce n-a venit nimãnui pânã acum aceastã idee?! Nu cumva din cauza scenaristului ºef? De ce a vrut sã ne convingã neapãrat cã era o prostituatã? Poate nici nu era. Cum ºi de ce sã vezi un spiriduº într-o prostituatã?
Eu cred cã un autor care îºi stãpâneºte bine lucrarea îi lasã spectatorului libertatea sã-ºi aleagã varianta care-i convine, dar atunci când vrea sã-l direjeze într-o direcþie, trebuie sã-l dirijeze fãrã greº. Din datele problemei, e vorba mai de grabã de “ucigã-l toaca”, decât de spuiriduº. Fãrã sã vrem noi, nãzuros sau pus pe ºotii, spiriduºul a fost întotdeauna personaj pozitiv. Dacã ar fi fost vorba de soþ ºi soþie, ar fi mers, dar aici ºi-a bãgat coada ºi i-a îmbârligat pe cei doi însuºi Scaraoski. Am vãzut cã au plecat împreunã, dar n-am vãzut cã au fãcut sex. La astfel de scãpãri nu trebuie acuzat numai spectatorul, ci mai ales autorul. Ceva m-a furat, probabil bâþâitul aparatului. Am reþinut cã-ºi spuneau cã se iubesc, ca-n filmele americane, dar mi-aduc aminte cum spunea D.I. Suchianu cã una din cele 50 de funcþii ale cuvântului în film este de a ascunde adevãrul. Nu pot sã uit reacþia lui Mihai: “Ce p…la mea mai vrei…”, “Ce pi…da mãti crezi…” ªi palmele zdravene care au urmat.
Aºa cã, dacã trecem la “fantastic” ºi-l acceptãm pe spiriduº, înseamnã sã-l judecãm pe soþ în contumacie. ªi nu e corect, pentru cã nu a lipsit intenþionat, pur ºi simplu nu a fost invitat.

Sã-l întrebãm pe autor era o glumã.

ilustra.films

14 Feb 2009, 16:25

Era o gluma intredevar. Intre timp problema a devenit serioasa. :lol:
Si draga mirodoni, nu au facut sex pentru ca s-au certat. De fapt, inca de la inceput lucrurile scartaiau in 'relatia' lor. De la sine inteles ca sansele ca noi sa-i vedem pe cei doi facand sex scad...
Insa daca vrei sa vezi sex, implicit intre minori... vezi ca e un film facut prin anii 90 al unui pseudo artist. Nu mai stiu cum se numeste. Promit sa-ti zic cand aflu. :)

Pur si simplu m-a facut sa ma simt excelent privindu-l.
Pe de alta parte, ai dreptate.
Vorba lui Nichita, nu are rost sa cautam profunzimi acolo unde nu exista.

Nu era vorba de 'profunzimi'. Erau dileme false: 'la ce s-a gandit Sitaru cand a facut filmul'.

Led-Ze-Pencil

14 Feb 2009, 18:29

cel mai simplu ar fi de intrebat autorul: dom'le, ai vrut sa faci din filmul asta o fabula cu morala subtila sau pur si simplu te-ai gandit la cu totul altceva?
la ce sa-l mai intrebam? conteaza ce spune filmul.
autorul gata, s-a desprins de el, nu ma intereseaza ce are in cap el ci ce are in spate filmul. Relatia nu e de la spectator la autor ci de la spectator la film. Punct.

Cat despre opinia ca ceea ce se vede aia a vrut sa spuna... da, intr-un fel asa e. Dar ce se vede de catre fiecare e diferit. Exact ca in film, sunt unghiuri subiective.
Unul poate sa vada in filmul asta doar un picnic, altii o comedie cu o stoarfa nebuna si haioasa, altii vad numai tzatze si bulane, altii or fi vazut si pestii din balta. Fiecare dupa cat il duce mintea. Asta nu inseamna ca autorul nu s-a straduit sa-i arate, cu toate mijloacele.

mirodoni

14 Feb 2009, 18:40

…..(confesiunea catre pisi si sexul in masina, dupa atata pauza) etc toate astea deja creasera cheia fantastica in care trebuie citit filmul. Nu doar finalul.

Am vãzut cã au plecat împreunã, dar n-am vãzut cã au fãcut sex. La astfel de scãpãri nu trebuie acuzat numai spectatorul, ci ºi autorul. Ceva m-a furat……..,

Si draga mirodoni, nu au facut sex pentru ca s-au certat. De fapt, inca de la inceput lucrurile scartaiau in 'relatia' lor. De la sine inteles ca sansele ca noi sa-i vedem pe cei doi facand sex scad...
Insa daca vrei sa vezi sex, implicit intre minori... vezi ca e un film facut prin anii 90 al unui pseudo artist. Nu mai stiu cum se numeste. Promit sa-ti zic cand aflu.

@ilustra.films
Nu se punea problema dacã vreu eu sã vãd sau sã nu vãd sex în film. Am înþeles de la Led-Ze-Pencil cã au fãcut sex în maºinã, iar eu nu am remarcat secvenþa respectivã.
Ca urmare, dacã unul dintre noi nu a înþeles bine, lumineazã-ne tu. Dar pentru asta citeºte mai atent ce am scris noi.
Dacã intervii doar ca sã ne spui cã vedem ceea ce voia Sitaru sã vedem, îþi pierzi timpul, pentru cã ideea era cã unul vede spiriduºi, iar altul demoni. Apare întrebarea fireascã: Sitaru ce a vrut sã vedem? Întrebarea este formalã, noi ºtim cã nu ne rãspunde. Dar ne-ar interesa rãspunsul altor useri, sã vedem dacã greºim sau nu. Tu ai spus deja cã nu crezi nimic. Dacã nu crezi nimic, lasã-ne!

Led-Ze-Pencil

14 Feb 2009, 19:00

da, sexul in masina e secventa finala, in special cadrul final vazut prin ochii anei.
probabil ca erai prea suparat pe film ca sa mai vrei sa fii atent :)

de fapt asta a si reusit ana sa faca, asta era misiunea ei: sa o convinga pe miha sa-i spuna despre relatia ei lui pisi, sa le intareasca convingerea ca se iubesc si sa-i puna sa faca sex, ca de la o vreme relatia lor era pe butuci. Practic filmul se termina cu un happy-end :)

actiunea anei a fost interpretata ca fiind de "demascare a ipocriziei cuplului" - mi se pare o gandire sumara. E drept ca ana se impleticeste cand sa spuna cuvantul "ipocrizie", si nici nu stie ce e aia, dar misiunea ei e cu mult mai mult. Ea drege lucrurile intre cei doi, asa aiurita cum pare, intriganta uneori, nebunatica, defecta...

Iar unghiul ala final, subiectiv, al anei - care se plimba ca un duh printre copaci pandindu-i pe cei doi - cred ca a generat toata conceptia intregului film (filmare point of view)

ilustra.films

14 Feb 2009, 19:22

Apare întrebarea fireascã: Sitaru ce a vrut sã vedem?

Altfel cred ca lucrurile sunt simple: Sitaru nu ne-a dat mura in gura. El ne-a lasat sa interpretam si sa filosofam. Atat.
E normal ca fiecare sa interpreteze in felul sau.

Led-Ze-Pencil

14 Feb 2009, 19:40

@Led-Ze-Pencil
Chiar îmi place foarte mult ideea cu spiriduºul. [...] Dar de ce n-a venit nimãnui pânã acum aceastã idee?! Nu cumva din cauza scenaristului ºef? De ce a vrut sã ne convingã neapãrat cã era o prostituatã? Poate nici nu era. Cum ºi de ce sã vezi un spiriduº într-o prostituatã?
Eu cred cã un autor care îºi stãpâneºte bine lucrarea îi lasã spectatorului libertatea sã-ºi aleagã varianta care-i convine, dar atunci când vrea sã-l direjeze într-o direcþie, trebuie sã-l dirijeze fãrã greº. Din datele problemei, e vorba mai de grabã de “ucigã-l toaca”, decât de spuiriduº. Fãrã sã vrem noi, nãzuros sau pus pe ºotii, spiriduºul a fost întotdeauna personaj pozitiv.
pai asta am si zis, ca e pozitiv: in final le face bine celor doi.
de ce n-a mai venit nimanui ideea asta m-am mirat si eu: la proiectie evident ca si eu am mers mai intai cu varianta prostituata oarecare, apoi lucrurile deveneau mai ciudate, prostituata asta stia prea multe despre ei, ritmul in care se juca cu mintile lor crestea, apareau si personajele alea secundare care prima data pareau niste caricaturi dar apoi capatau valente arhetipale, jocul dialogului devenea halucinant. Ana nu mai putea fi doar o fufa dereglata, puterea pe care o capata asupra lor era prea mare (aminteste-ti cum ii hipnotizeaza parca, pe amandoi dar pe rand, sa-i atinga mihai tzatzele sau sa o mangaie pe miha sub chiloti). Asta nu mai e femeie, e drac, ai putea spune, dar judecand dupa consecinte - tot ceea ce a facut a fost spre binele celor doi - dracusorul asta e de fapt un spirit bun, pozitiv. I-am spus spiridus, poate ar trebui un alt nume.

P.S. Sa inteleg ca ideea asta cu spiridusul e valoroasa si ar trebui sa scriu repede o cronica, pana nu mi-o ia altul inainte si zice ca a fost a lui? Poate scot si niste bani de tigari (alea pe care le fumez scriind cronica) :)

Pitbull

14 Feb 2009, 20:29

Ideea e a ta, Lezule.
Din conversatia cu Ioana Flora, am înteles clar cä asemenea sensuri ascunse nu se urmäreau. Ana-Violeta este ceea ce se vede cä este. Un exemplu de argument care-mi vine în minte: Ioana explica la un moment dat: "subiectivele Anei aratä foarte multe detalii (de gesturi, de vestimentatie a celorlalti), pentru cä ea e obisnuitä sä le observe la toti oamenii, ca sä-i manipuleze."
Deci, nu e nimic mistic, magic sau fantastic la mijloc.
DAR...!
Ipoteza nu e exclusä - în acel plan superior al metaforelor, sensurilor create de la sine, etc., propriu artei de foarte bunä calitate (care dobândeste o viatä proprie).

Led-Ze-Pencil

14 Feb 2009, 20:58

pai nici n-ar fi fost abil din partea lui Sitaru sa le spuna actritelor: tu esti un spirit bun, tu simbolizezi asa si pe dincolo... ca n-ar mai fi stiut ce sa joace bietele fete.

dar unde le-a dus, spre ce semnificatii, e alta treaba.

e posibil ca semnificatia pe care o vad eu sa rezulte din ce spui. Dar ramane clar ca autorul a vrut si a reusit sa duca povestea peste aparenta faptului divers relatat. Nu e numai ce se vede.
Ca altfel nu mai are nici o noima filmul. Nu e un film despre o curva, o nevasta adultera (alta curva) si amantul ei. Cum nici in Boogie nu era vorba de un barbat casatorit, o sotie cicalitoare si doi looseri betivi.

(si totusi raman intrebari nerezolvate altfel decat prin cheia pe care o propuneam: ana zicea ca nu stie sa inoate, o vedem cerand ajutorul in mijlocul apei, apoi o stim bine mersi alegand urmatoarea masina pt "pescuit". Treaba cu inecul nu poate fi decat o ispitire ca a aceea pe marginea prapastiei, din Biblie. Altfel de ce ar fi mintit cu mult inainte ca nu stie sa inoate? Planuia de pe atunci farsa? Greu de crezut. Pana si Mihai crede ca e o nalucire si pleaca mai departe - ar fi lasat-o sa moara iar?) (si multe altele)

Proletar

14 Feb 2009, 21:01

fara supãrare, dar în curând o sã vedeþi ºi într-un Trabant magia ascunsã a unui Mercedes.

Pitbull

14 Feb 2009, 21:29

Nope.
Noi suntem cinefili, nu tâmpiti.
Färä supärare.

Proletar

14 Feb 2009, 21:38

Nope.
Noi suntem cinefili, nu tâmpiti.
Färä supärare.

Am înþeles aluzia.
De fapt, eu chiar nu înþeleg de ce mã amestec în discuþiile astea.
Nu sunt un cinefil, eu sunt doar un muncitor în branºa asta.
Chiar promit cã n-o sã-mi mai dau cu pãrerea.
Am mai fãcut o datã aceastã promisiune, dar nu mi-am respectat-o.
E timpul sã devin consecvent, mai ales cã am intrat în anul boului :)

mirodoni

14 Feb 2009, 23:34

Din datele problemei, e vorba mai de grabã de “ucigã-l toaca”, decât de spuiriduº. Fãrã sã vrem noi, nãzuros sau pus pe ºotii, spiriduºul a fost întotdeauna personaj pozitiv. Dacã ar fi fost vorba de soþ ºi soþie, ar fi mers, dar aici ºi-a bãgat coada ºi i-a îmbârligat pe cei doi însuºi Scaraoski.

pai asta am si zis, ca e pozitiv: in final le face bine celor doi.

Pãi eu n-am zis cã e pozitiv. Dimpotrivã, e negativ. Dacã le face bine celor doi amanþi, automat îi face rãu soþului, care, pânã una - alta, nu a greºit cu nimic. Tu cu cine þii?

Aºa cã, dacã trecem la “fantastic” ºi-l acceptãm pe spiriduº, înseamnã sã-l judecãm pe soþ în contumacie. ªi nu e corect, pentru cã nu a lipsit intenþionat, pur ºi simplu nu a fost invitat.

Sã-l judecãm ºi sã-l condamnãm, trebuia sã spun.

@Pitbull
Nu e corect sã împarþi lumea doar în douã: cinefili ºi tâmpiþi.

Dar nici Proletar nu trebuia sã împartã maºinile doar în douã: Trabant ºi Mercedes...

Led-Ze-Pencil

15 Feb 2009, 08:30

fara supãrare, dar în curând o sã vedeþi ºi într-un Trabant magia ascunsã a unui Mercedes.
fãrã supãrare dar în felul ãsta o sã vezi în Rosebud doar o Sãniuþã.

Led-Ze-Pencil

15 Feb 2009, 11:19

care va sa zica am vorbit de bine filmul pana acum, daca nu, o fac acum mai pe larg:
- are o constructie dramatica inteligenta si "simtitoare'
- are o poveste inedita care te tine pana la capat
- are dialoguri bine scrise si un flux al lor bine dozat
- are rasturnari de situatie
- are personaje bine conturate
- manipuleaza abil mintea spectatorului oferindu-i spatii unde sa-si aduca si el contributia, sa faca previziuni pe care apoi sa i le confirme/infirme
- are mai multe planuri, nu doar relateaza o poveste de suprafata
- are o conceptie artistica foarte personala - filmare Point of View, inrudita cumva cu cea din Blair Witch Project dar mai altfel. Si nu, nu e camera bataita in mod gratuit (ca in Megatron de ex) este justificata miscarea libera a camerei. Modalitate care ii permite multe interventii artistice (luati o scena si ganditi-va cum ati fi filmat-o voi, sa vedeti cate decizii trebuie sa luati)

si ar mai fi, dar incepe sa sune a inventar.
acum, cu asta...

Pãi eu n-am zis cã e pozitiv. Dimpotrivã, e negativ. Dacã le face bine celor doi amanþi, automat îi face rãu soþului, care, pânã una - alta, nu a greºit cu nimic. Tu cu cine þii?

ma provoci sa ii dau si neajunsurile; uite ce nu mi-a placut:
- seamana mult prea tare cu Cutitul in apa, dupa cum a remarcat si Pitbull.
- tocmai pentru ca sunt amanti adulteri, MIZA pusa in joc e indoielnica (e bine ca acel spiridus, acel Cupidon venit in chip de prostituata, le salveaza iubirea? intr-un fel da, daca relatia cu sotul Pisi nu mai mergea... dar tot ramane o indoiala. Daca era o pasiune fulminanta ca in Casablanca sau Va place Brams sau Vicky Cristina Barcelona sau multe altele, mai ziceam, dar n-am vazut nimic din toate astea pe ecran - ba dimpotriva)
- la picnic cei doi amanti nu par a cauta intimitatea, asa cum e normal la un cuplu - chiar cu probleme. Nu prea stau impreuna, parca n-au venit ca si iubiti la iarba verde. Cel mai des stau alaturi Ana cu Mihai sau Ana cu Mihaela.
- da, cum spunea mirodoni, iubirea lor e mai mult declarativa, "te iubesc"- "si eu te iubesc" dar ca fapte nu se intampla nimic (nici macar nu vrea sa-i cumpere balonul ala in forma de inima :) ) Ba chiar mai rau, se lasa cu palme si pumni, ceea ce in orice relatie ar fi normal sa duca la despartire.
- relatia celor doi e pe sponci ca si cum ar fi casatoriti de multa vreme si s-au saturat unul de altul. Ori, cand doi oameni casatoriti hotarasc sa isi ia un amant/o amanta, relatia asta se bazeaza mult pe atractie, vine sa suplineasca golul creat in casnicie. Mult sex, in primul rand - si in nici un caz perioade de sastisire cum au ei acum. Si multa tandrete. Cine vrea sa lase o casnicie prafuita pentru o relatie adulterina care seamana identic cu o casnicie prafuita? De ce ar mai insista Mihai sa afle Pisi de relatia lor? Ca sa legitimeze relatia lor lesinata?

Iata ca pot si lauda si critica, in acelasi timp. Filmul, in interpretarea pe care i-am dat-o eu, mi-a placut. Cel de la "suprafata", strict faptic, asa cum il sustin unii useri de aici, nu. Si nici nu mi se pare ca ar fi normal sa judeci un film cu "what you see is what you get".

Proletar

15 Feb 2009, 12:10

si eu am vazut asemanarea cu Cutitul in apa, semn ca inca mai am unele elemente de cultura cinematografica. 8)
insa vreau sa le cer scuze lui pit si led pentru exprimarea nefericita legata de trabant si mercedes.
a fost mai degraba manifestarea unei exasperari determinata de obstinatia lor de a cauta valente pozitive unor filme sarace in mesaj si performanta regizorala.
dar, asa cum m-a sfatuit mihnea in particular, corect este sa judecam filmele si nu parerile celor de pe forum.
inca o data, mea culpa daca am atins vreun nerv sensibi.

Led-Ze-Pencil

15 Feb 2009, 13:08

Pe mine nu m-ai suparat deloc, imi place o gluma buna.
Nu e cazul sa ceri scuze, nu m-ai ofensat deloc. Tocmai de aia am si ripostat. Altfel te ignoram, cum fac cu altii care sunt chiar suparatori si de nimic.

Acum, inapoi la pescuit.

Pitbull

15 Feb 2009, 14:26

Scuzele s-au acceptat într-un schimb de mepeuri.

Proletar

15 Feb 2009, 15:00

Pit

iti dai seama ca nu am pus niciodata la indoiala capacitatea ta de a analiza filmele.
eu consider cronicile tale cele mai consistente si inteligente din toata critica romaneasca de specialitate.
doar ca ma mai refonfez uneori cand vad ca sustii poate prea mult filme nu tocmai grozave.
stiu ca vrei sa-i incurajezi, ca daca nici ei n-ar fi incurajati, ne-am pierde cam toti entuziasmul si am fi iarasi napaditi de balariile ale caror nume nu le mai pomenesc aici.
si mai este o chestie in legatura cu mine pe care sper sa mi-o retez din radacina: am o anumita invidie si carcoteala vizavi de succesul (natural sau artificial, nu conteaza) al acestor regizori care se agata de "noul val".
stiu ca nu ar trebui sa fie asa, ca sunt dintr-o breasla diferita de cea regizorala si n-ar trebui sa ma intereseze ce fac ei.
sunt convins ca in momentul in care voi fi si eu semnatarul scenariului unui lungmetraj, voi scapa de aceasta fobie.
pana atunci, am sentimentul unei anumite nemultumiri...

Pitbull

15 Feb 2009, 15:25

Mä gândeam zilele astea, Prolly, dupä schimbul nostru de replici de când väzusesi "Omul problemä," la acelasi lucru (cäci intuiam ceea ce ai recunoscut tu deasupra), si simt nevoia sä-ti spun urmätoarele.
Cum bine stii, lumea asta a filmului e o junglä, în care-i foarte greu sä räzbesti (indiferent dacä esti un insider sau un outsider). In orice caz, existä cam trei cäi de a reusi:
- Atitudine pozitivä, respect sincer pentru valori, luptä cinstitä, din räsputeri.
- Acelasi tip de luptä din räsputeri, dar în perspectivä negativä, cälcând totul în picioare.
- Insinuare slugarnicä, intrigi, pupincurism, trädäri, lugu-lugu.
Iar printre biletele SIGURE ale esecului, la loc de frunte stä:
- Negativismul meschin, slab, bazat pe invidie, cârcotealä, gen "îti pute totu'".
(Asta nu impune, n-are fortä, e eminamente repulsiv si autodestructiv.)
Temä de gândire...!

Led-Ze-Pencil

15 Feb 2009, 16:22

si mai este o chestie in legatura cu mine pe care sper sa mi-o retez din radacina: am o anumita invidie si carcoteala vizavi de succesul (natural sau artificial, nu conteaza) al acestor regizori care se agata de "noul val". [...]
sunt convins ca in momentul in care voi fi si eu semnatarul scenariului unui lungmetraj, voi scapa de aceasta fobie.
pana atunci, am sentimentul unei anumite nemultumiri...

urat din partea ta ca gandesti asa, frumos din partea ta ca iti marturisesti pacatul in public, si mai fumos ar fi daca ar continua discutia asta acolo unde a izbucnit, adica la Petitia publica.... :)
(si nu aici, ca speriati pestii :D )

Neuptolem

15 Feb 2009, 16:29

Permiteti-mi sa intervin cu o parere neavizata:
si mai este o chestie in legatura cu mine pe care sper sa mi-o retez din radacina: am o anumita invidie si carcoteala vizavi de succesul (natural sau artificial, nu conteaza) al acestor regizori care se agata de "noul val".
Nu cred ca e vorba de invidie. Eu banui ca tu esti frustrat din cauza ca valorile nu ajung acolo unde le e locul, de aici rezulta nemultumire, dezamagire, resemnare combinata cu repulsie (sentiment periculos, contrar progresului), perplexitate provocata de injustitie si concurenta neloiala acerba. Invidiosii nu realizeaza nimic. Tu ai facut ceva.

Cum bine stii, lumea asta a filmului e o junglä, în care-i foarte greu sä räzbesti
Yeah! Si in ce domeniu nu e o jungla? In contabilitate? S-o credeti voi, eu nu am reusit sa prind un astfel de post nici cu pile ori nepile in 3 ani jumate desi am terminat ISE-ul. Nici ca m-ar motiva prea mult. Iubesc advertisingul, iar aici nu-i nicidecum tundra ori pampas.

sunt convins ca in momentul in care voi fi si eu semnatarul scenariului unui lungmetraj, voi scapa de aceasta fobie.
Fobia de jungla? Nu stiu daca e atitudinea de baza...

existä cam trei cäi de a reusi:
- Atitudine pozitivä, respect sincer pentru valori, luptä cinstitä, din räsputeri.
- Acelasi tip de luptä din räsputeri, dar în perspectivä negativä, cälcând totul în picioare.
- Insinuare slugarnicä, intrigi, pupincurism, trädäri, lugu-lugu.
Iar printre biletele SIGURE ale esecului, la loc de frunte stä:
- Negativismul meschin, slab, bazat pe invidie, cârcotealä, gen "îti pute totu'".
La mine se poate bifa si debifa:
- atitudine pozitiva (o consider cea mai cea, la modu' ca muschii fara judecata sunt inutili)
- respect sincer pt valori (posibil ca aria mea de valori sa nu coincida identic cu ariile altora despre valori dar in mod clar multimea rezultata din intersectie nu e vida, atunci, de ce ar trebui sa conincida la perfectie? Fiecare om e unic.)
- lupta cinstita (m-am cam saturat de povete de-astea, nu c-as vrea sa-mi vad vreun scenariu cretin pe ecrane dar cum zicea Badea, "cu civica ajungi in groapa")
- lupta, din rasputeri? De multe ori prefer sa-mi menajez energia si sanatatea atunci cand previziunile sunt nepromitatoare, in caz contrar risc sa conduc totul spre un fiasco. Am un stil de lupta ciudat. Dumnezeu mi-a dat si defecte pe langa calitati.
- lupta din rasputeri trecand cu senilele peste cranii. Da, asta de obicei o fac cand nu mai am ce pierde, rar si percutant. Si e al naibii de eficient, din pacate.
- insinuare slugarnica, pupincurism. Doar aparent, ca intro, umoristic, in esenta in niciun caz. Daca nu sunt suficient de convingator vin cu urmatorul argument: ar trebui sa ma cunoasteti in realitate, sunt destul de diferit de personajul "Neuptolem".
- tradari. Niet! l
- lugu-lugu. Nope!
- negativismul meschin? Nu-mi sta in fire.
- invidie? Why? Ajuta la ceva?

In afara de toate astea, talentul si munca indarjita fac o carte buna. Uneori suficienta, alteori hotaratoare, asta inseamna noroc. Frustrarea de inechitabilitate, nervii, apar atunci cand cele doua atuuri sunt zadarnice. Ca sa treci de acest zid masonic ai nevoie de entuziasm si o atitudine pozitiva. Fara ele iti poti lua adio de la orice vis cinematografic.

For Miriam.

Led-Ze-Pencil

15 Feb 2009, 16:44

Si mai e o chestie la negative:
cine naiba isi duce amanta la pescuit, pe malul unei balti puturoase? tot a casnicie statuta miroase si asta.
Ce sa faca amanta cat timp el sta cu ochii tinta pe pluta?
Cat de amarati erau bietii oameni ca nu-si pemiteau macar o Azuga acolo, o Pucioasa macar :)

(pt parerile mele pozitive, vezi mai sus; sa nu creada careva nou intrat aici ca vreau sa desfiintez filmul)

Pashpix

15 Feb 2009, 18:55

Adrian Sitaru spune cã a fãcut primul lungmetraj cu 4.000 de euro

Tânãrul regizor Adrian Sitaru, al cãrui prim lungmetraj ("Pescuit sportiv") a câºtigat Marele Premiu al secþiunii New Voices/New Visions la Festivalul de Film de la Palm Springs, afirmã, într-un interviu pentru NewsIn, cã producþia l-a costat 4.000 de euro, pe care i-a împrumutat de la prieteni.

Adrian Sitaru face parte din noul val al cinematografiei româneºti. Îl recomandã vârsta (37 de ani), dar mai ales faptul cã a strâns aprecieri la fiecare proiect pe care l-a dus la sfârºit. Primul sãu scurtmetraj, "Valuri", a fost premiat la Festivalul de la Locarno (Elveþia). Debutul în lungmetraj, filmul "Pescuit sportiv", care va avea premiera româneascã vineri, a cules aplauze la festivalurile de la Salonic ºi Locarno, iar jumãtatea lunii ianuarie 2009 i-a adus Marele Premiu al secþiunii New Voices/New Visions, din cadrul celei de-a 20-a ediþii a Festivalului Internaþional de la Palm Springs - SUA. Promiþãtor se anunþã ºi al doilea lungmetraj al lui Sitaru, "Din dragoste cu cele mai bune intenþii", care a câºtigat concursul de proiecte al Centrului Naþional al Cinematografiei, în sesiunea iunie-iulie 2008, obþinând astfel un credit de 545.000 lei.

Reporter: Cum aþi primit vestea cã primul dumneavoastrã lung metraj a câºtigat Marele Premiu al secþiunii "New Voices" la Palm Springs?

Adrian Sitaru: E un film care a plãcut celor din juriu, dar nu bãnuiam cã va avea parte de o asemenea traiectorie. Am fost ºi regizor, ºi producãtor, am asigurat ºi partea de montaj a filmului. Am învãþat programe special pentru aceasta. La ceremonie, însã, nu am participat. A fost, în schimb, acolo actriþa Maria Dinulescu (n.r. - una dintre protagonistele peliculei), care mi-a povestit despre reacþiile favorabile din partea publicului.

R.: "Pescuit sportiv" a fost lansat de curând ºi în Franþa, la Centrul Pompidou. Cum a fost primit acolo?

A. S.: A fost primit mai bine de criticã, decât de public. În sãlile de cinema au fost, în prima searã de proiecþie, circa 200 spectatori. Asta e ºi bine, e ºi rãu. Nu sunt cele mai bune vremuri pentru lansarea filmelor independente, nici mãcar în Franþa. Am primit suport din partea producãtorilor francezi care i-au sprijinit pe Cristi Puiu ºi pe Mungiu.

R.: De ce buget a beneficiat filmul?

A.S.: Filmul a fost fãcut 100% din buget propriu. A costat circa 4.000 de euro, pe care i-am împrumutat de la prieteni. Am cãutat sponsorizare la Centrul Naþional al Cinematografiei, înainte de filmare, dar în 2003 nu aveam energia necesarã sã lupt pentru asta. Am gãsit aceastã soluþie ºi cu ajutorul lui...Lars von Trier (n.r. - regizorul danez care a realizat capodoperele "Breaking the Waves" ºi "Dogville"); de la el am învãþat cum se pot face filme bune cu buget mic. Am filmat timp de 10 zile, în luna octombrie, am fãcut trei sãptãmâni de repetiþii înainte de filmãrile propriu-zise, pentru ca actorii sã fie obiºnuiþi cu tehnica "point of view", aºa-numita filmare subiectivã, folositã de-a lungul întregii pelicule. Toatã povestea din scenariu are loc, în film, într-o singurã zi. Actorii au lucrat fãrã sã primeascã bani. Dacã nu aº mai primi bani pentru urmãtorul proiect, m-aº întoarce la aceastã experienþã. Nu a fost cea mai nefericitã ºi, cu siguranþã, s-a simþit implicarea actorilor ºi dorinþa lor de a face film.

R.: Cum aþi aplicat tehnica "point of view" în timpul filmãrilor?

A.S.: Sunt de pãrere cã aceastã tehnicã reprezintã viitorul cinematografiei. În cazul proiectului "Pescuit sportiv", am luat decizia de a o folosi 100% în decursul filmãrilor, nu doar parþial. Am pornit de la trei poveºti, pe care, apoi, prin aceastã tehnicã, le-am comasat într-una singurã. S-a dovedit a fi o idee bunã.

R.: Despre urmãtorul proiect?

A. S.: Este vorba despre "Din dragoste, cu cele mai bune intenþii". Filmãrile vor începe cel mai târziu în luna septembrie a acestui an. Scenariul va urmãri povestea unui tânãr de 35 de ani, a cãrui mamã suferã un accident cerebral. Încercând sã afle cât mai multe despre boala mamei ºi sã rezolve situaþia, personajul îºi pierde stãpânirea de sine.

Proletar

15 Feb 2009, 18:55

Pitbull

15 Feb 2009, 21:38

Bäi, pe bune, parc-ati fi gagicä-mea din liceu, cu judecätile ei stereotipe. Pentru ea, TOTI oamenii functionau dupä formule matematice, ca niste roboti!
Cäutati sä retineti:
- Categoria 1 = Generalitatea. Ceea ce e propriu tuturor (De ex.: amanta se duce la Snagov, nu la baltä.) Banal.
- Categoria 2 = Individualitatea. Ceea ce e propriu doar unuia (De ex.: îsi duce amanta la groapa de gunoi Glina, cä asa e el, nebun!) Neveridic.
- Categoria 3 = Particularitatea. Ceea ce îmbinä generalul cu individualul (De ex.: îsi duce amanta la baltä.) Artistic.

(Am schematizat, desigur, si poate suna hilar; dar ati prins ideea: NU MAI INSCRIETI PERSONAJELE DE FILME IN TIPARE! Asemenea observatia superficialä a lui Mirodoni, cä Titieni "nu aratä a amant" - ete, scârtz!)

mirodoni

15 Feb 2009, 22:30

Sã nu simplificãm!

(…) Despre amant, ce sã mai zic ! Un tip burtos, cu faþã de bidon turtit, sã mã scuze interpretul, ºi pãros pe deasupra ºi ºomer, dar cu principii. ªi nici mãcar nu e un tip înþelegãtor. ªi n-ar fi nimic, dar nici nu prea i se mai scoalã.

Nu înseamnã cã regizorul a salvat sitaþia renunþând la tiparul amantului ºi recurgând la antiamant. A þinut figura cu antieroul, gen Colombo, fãrã muºchi, aparent prostãnac, dar inteligent (…) Nu e vorba cã Titieni nu aratã a amant, aici am exagerat puþin, evident. E vorba cã nu este amant. Oricât am vrea sã evitãm ºabloanele, femeia trebuie sã gãseascã la amant ce nu gãseºte la soþ. Inclusiv bani, nu neapãrat tandreþe ºi înþelegere. Nu înseamnã cã dacã poþi prinde peºte de dragul pescuitului sportiv, poþi avea un amant, doar aºa, ca sã te aflii în treabã.

Led-Ze-Pencil

15 Feb 2009, 22:40

NU MAI INSCRIETI PERSONAJELE DE FILME IN TIPARE!
stai asa ca nu-i asa.

eu nu porneam de la prejudecati, tipare, locuri comune.
eu ziceam asa: cum sa-ti duci AMANTA la pescuit? Ca e balta, ca e Marea Sargaselor, nu mai conteaza - aici retrag "balta puturoasa". (desi din cate stiu - din filme, desigur - amanta se tine cu bani grei, cu lux, cu garsoniere inchiriate, bijuterii, mofturi etc) Dar hai sa zicem ca astia sunt mai altfel. Ea-l intelege ca e mai amarat, prof de mate, bugetar, cacamaca. Fie. Dar, pescuitul ca distractie in doi? Nici nevasta nu ti-o duci la pescuit - si de ce? Pentru ca (pescarii autentici va rog sa confirmati) la pescuit stai ca boul si te uiti la o pluta ore intregi pana trage ceva. Nu vorbesti - ca sperii pestii. Nu pleci de langa undita - ca pierzi momentul. Practic stai acolo in stand by pana musca si atunci te trezesti si mulinezi, tragi, draci, laci. Asta e pescuitul din cate stiu eu. CE DRAQ SA CAUTE AMANTA AICI, in toata povestea asta? Cu ce o distrezi pe ea, in compensatie cu faptul ca nu-i dai garsoniere, bijuterii, mofturi? Cat de jos e treaba?
(mirodoni nu zice rau, doar formuleaza discutabil :) trebuie ca macar un lucru sa ne convinga de faptul ca cei 2 sunt amanti, asa e. Altfel sunt amanti de stirile de la ora 5, din mahalaua X)
Iar daca era doar picnic, am zis: cei doi nu pareau deloc ca vor sa stea impreuna.

(pt parerile mele pozitive, vezi mai sus; sa nu creada careva nou intrat aici ca vreau sa desfiintez filmul)

Pitbull

15 Feb 2009, 22:58

Tot acolo suntem.
Continui cu schematismele.
Am väzut, la viata mea, incomparabil mai multe cazuri de adulter asa-zis "atipic", decât stereotip (cu bani, lux, Snagoave si nonpescuituri). Nici nu mai stiu de câte ori mä întrebam, siderat: "Ce-a gäsit, Doamne, la ea/el?" Am cunoscut cupluri de amanti cu burtä si gusä, cu tâte läsate si vorbit cu precipitatii, cu spälat chiloti si sosete, sau petrecut weekendul la "distractie" în casä, cu ochii-n televizor, bere si râgâieli... Nope, amantlâcul NU E ca-n filme - e ca-n viatä, si nu depinde, în esenta lui, nici de bani, nici de lux, nici de distractii... Alea sunt cazurile rare - dar vizibile, spectaculoase, de scandal. Amantlâcul majoritar, banal, general, e motivat exclusiv de chimie, de atractia fizicä (adesea inexplicabilä, mai ales între butoiase si maimute), de fel de fel de interese märunte fatä de care noi, oamenii "normali", ne-am cruci...

Proletar

15 Feb 2009, 23:00

(pt parerile mele pozitive, vezi mai sus; sa nu creada careva nou intrat aici ca vreau sa desfiintez filmul)

eu nu înþeleg de ce tot faci precizarea asta. :)
de parcã ar fi un sacrilegiu sã desfiinþezi pescuitul sportiv.

Pitbull

15 Feb 2009, 23:02

N-ar fi nici un sacrilegiu, ar fi doar o gafä.
("Pescuit sportiv" nu e un altar, e doar un film foarte bun.)

Led-Ze-Pencil

15 Feb 2009, 23:15

exact asa e.
ramane un film foarte bun si in ochii mei chiar daca il critic pe ici pe colo, in puncte NEESENTIALE.

deci avem discutia despre amantlâcuri: ce ziceam, stirile de la ora 5 - incerci sa ma convingi ca exista si cazuri de astea, nu e nevoie, stiu, m-am crucit si eu cand am vazut pe "viu" asemenea cazuri. Dar astea se exclud, sper. Mahalagioaice cu tate pana la genunchi amantele unor basinosi stirbi si gangavi cred ca nu intra in domeniul nostru.

Avem aici un prof de mate si o amanta buna rau, nu-i asa? (respectele mele ioanei flora, vorbesc despre personaj acum) Un bobocel de fata. Cum s-o duci pe malul cioro-gârlei? Zãu!

(pt parerile mele pozitive, vezi mai sus; sa nu creada careva nou intrat aici ca vreau sa desfiintez filmul)

Pitbull

15 Feb 2009, 23:27

Led-Ze-Pencil

15 Feb 2009, 23:38

Am dat doar exemplele extreme, ca sä fiu mai convingätor.
Ce-i mahalagioaicä cu curu' nespälat în Ferentari, poate fi pescuit pe malu' gârlii pentru tipologia Flora/Titieni, profesori în Dristor.

imi pare rau, nu.

or fi profesorii saraci, dar nu-s si tampiti (ca sa te citez)

nu fac ei de astea. Cum-necum, prin minune reusesc sa-si pastreze statutul chiar daca banii nu le-o permit.

(pt parerile mele pozitive, vezi pagina anterioara; sa nu creada careva nou intrat aici ca vreau sa desfiintez filmul)

Pitbull

15 Feb 2009, 23:39

Bine, cum zici tu. :sleep:

Led-Ze-Pencil

15 Feb 2009, 23:58

pai nu ma onorezi dandu-mi asemenea raspuns.

E asa sau nu e, asta mi-ar conveni mai mult. Sunt 2 variante:
- sunt amanti de mahala, deci ioana flora a fost distribuita gresit, ca nu-i de acolo.
- sunt amanti profesori de felul lor dar de fapt niste tipi valorosi, cu care ai ce vorbi, si atunci a fost "distribuit" gresit pescuitul.

n-ai pierdut nici o noapte fascinat de povestirile acestor asa-zis profesorasi - de fapt niste oameni impresionanti?

(pt parerile mele pozitive, vezi pagina anterioara; sa nu creada careva nou intrat aici ca vreau sa desfiintez filmul)

Pitbull

16 Feb 2009, 00:17

Eu zic asa:

Sunt n variante:
- sunt ...
- sunt ...
- sunt amanti de mahala, deci ioana flora a fost distribuita gresit, ca nu-i de acolo.
- sunt ...
- sunt ...
- sunt ...
- sunt ...
- sunt ca-n film
- sunt ...
- sunt ...
- sunt amanti profesori de felul lor dar de fapt niste tipi valorosi, cu care ai ce vorbi, si atunci a fost "distribuit" gresit pescuitul.
- sunt ...
- sunt ...
- sunt ...

(pt parerile tale pozitive, vad pagina anterioara; sa nu creada careva nou intrat aici ca vrei sa desfiintezi filmul)

Led-Ze-Pencil

16 Feb 2009, 00:40

pai eu inteleg unde bati, dar bati la o usa unde totul e posibil: gusterii se insotesc cu paramecii si ihtiozaurii cu panselutele. Toti pot fi amanti, conteaza in ce grupa ii incadrezi.
A aparut recent o stire cu un copil de 12 ani tata a unui copil, facut cu o fata de 15 ani. Nu asta e imaginea tatalui in orice film ai concepe, nu?
In film nu lucrezi chiar cu toate posibilitatile, corect?
Din lista ta ar trebui excluse cam multe.
Sa fie amanti, dar s-o stim si noi cum si cat sunt ei amanti. Ca parca nu prea sunt. (in afara declaratiei lor, nu prea vezi nimic)

(pt parerile mele pozitive, vezi pagina anterioara; sa nu creada pitbull ca vreau sa desfiintez filmul - il iau doar ca material didactic)

Pitbull

16 Feb 2009, 01:01

Nu, toate acele "sunt" erau variante POSIBILE, PROBABILE si CREDIBILE (nici parameci cu oane zävorane, nici anticristi näscuti de ayatollahi gay prin fotosintezä).

(pt parerile lui pozitive, vedeti pagina anterioara; sa nu creada rottweiler ca vrem sa desfiintam filmul - il vor lua doar ca material didactic)

Led-Ze-Pencil

16 Feb 2009, 01:25

asta cu credibil veridic verosimil nu e promulgat prin lege - tie ti se pare, mie nu. Si de aici se nasc multe discutii, mai bine luam o pauza.

(daca vedeti mai mult de o pagina de contraziceri dupa cea in care laud filmul, sa nu credeti nimic din ce laud acolo, sunt minciuni sfruntate, altfel de ce inca mai vorbesc si nu i-am infiintat un fan-club?)
bine, ok :)

Pitbull

16 Feb 2009, 01:29

A fan-club can be fun, but a fun-club can't be fan!

Led-Ze-Pencil

16 Feb 2009, 13:03

Un lucru care poate s-a pierdut pe drum:
Filmul este misto, indiferent de micile defecte amintite aici. Balanta intre calitati si imperfectiuni este excedentara. Cum despre calitati s-a tot vorbit, ma apucasem sa-l puric si de defecte. Dar ma opresc, ca n-are rost. Chiar si capodoperele au asa ceva si ele nu le scad valoarea (sau, avand de unde sa scada, nu se simte).
Parerea mea. :)

Led-Ze-Pencil

16 Feb 2009, 19:54

Cam da. Se confunda "a avea ceva de spus prin film" cu "a avea ceva de spus prin povestea din film". Regizorii vor sa transmita un mesaj omenirii :). Ei vor sa fie si postasul si scrisoarea.
Iar uneori sunt si destinatarul (unic).

marmatia

17 Feb 2009, 12:57

Dar scenaristii care devin din mers regizori ce vor sa transmita omenirii?
Sau cronicarii care devin scenaristi?
:)
Hai sa va spun de ce nu caut eu scenarii in sertarele altora.
1.Din cauza banilor. Si aici trebuie sa ma explic. Nu pentru ca un scenariu bun costa, nu asta-i problema majora. Din cauza conditionarilor la care este supus regizorul sau producatorul in situatia in care scenariul are sustinere financiara de la CNC.Si n-am atita nesimtire in mine incit sa-i cer scenaristului sa renunte la toate drepturile(inclusiv drepturi conexe).
2.Pentru ca scenariile romanesti cu adevarat valoroase au la baza texte literare bine structurate. In viitorul apropiat pariez pe CARAVANA CINEMATOGRAFICA care are la baza cartea lui I. Grosan.
3.Pentru ca la REGIE se studiaza mai ales SCENARISTICA! Si mai putin regia de film.
4. SI MAI ALES PENTRU CA N-AM INTILNIT INCA UN SCENARIST CARE SA-MI SPUNA CA ESTE GATA SA BAGE 500 euro INTR-UN FILM BAZAT PE SCENARIUL SAU! In schimb este ok daca-si baga banii regizorul sau DOPul.Ca doar scenariul lui merita un efort financiar din partea tuturor!Evident ma refer la filme 100% independente, fara un euro de la cnc.
:)

marmatia

17 Feb 2009, 13:01

Si pentru ca topicul este dedicat filmului PESCUIT SPORTIV am a-i ura "la mai mare". Pentru un film facut fara bani de la CNC este mult peste medie.

Led-Ze-Pencil

17 Feb 2009, 13:48

Dar scenaristii care devin din mers regizori ce vor sa transmita omenirii?
Sau cronicarii care devin scenaristi?
toti vor acelasi lucru: sa fie autori totali.
ceea ce nu e neaparat rau, daca le si iese.
si nu e de mirare ca ajung sa vrea asta, odata ce romanii fac atat de greu echipa (la doi romani, trei partide). Avem vreun exemplu de "fratii Coen" romani? Regizorul acuza scenariul si scenaristul pe regizor, cand ceva a iesit prost. De aia se hotaraste X sa faca totul cu mana lui: ca si muraturile puse in beci, daca le faci tu cum si cat te pricepi, ies mai bine ca la oricine.

De asta si productiile independente, care probabil or sa infloreasca in curand. Tot omul are o camera si se pricepe la film.
Ceea ce nu e neaparat rau, cum am zis. Dar zice ceva despre inapetenta pt lucru in echipa si intr-un sistem (cam defect, ce-i drept).

Led-Ze-Pencil

17 Feb 2009, 14:44

pozitia scenaristilor e ingrata si ar trebui sa li se faca dreptate.

aclamati sunt actorii, regizorul si doar rareori sunt amintiti si ei.

de cand cu cinema-ul de autor, regizorul a inceput sa fie pe primul loc. Dar scenaristul tot la coada, ruda saraca.

Cine stie sa spuna repede care e scenaristul de la American Beauty? Si cat de important este de fapt scenariul in cazul asta! Regizorul a primit recunoasterea SI pentru povestea din film - care nu-i a lui.
E ca si cum l-am felicita pe Marcel Iures pentru poezia Lacul, dupa ce o interpreteaza magistral (scenarist Mihai Eminescu).

Neuptolem

17 Feb 2009, 17:26

Cine stie sa spuna repede care e scenaristul de la American Beauty?
Alan Ball.
http://www.cinemagia.ro/actor.php?actor_id=5066&what=awards
http://www.imsdb.com/Movie%20Scripts/American%20Beauty%20Script.html

Led-Ze-Pencil

17 Feb 2009, 18:10

:D :D :D :D :D

nu asta era ideea cum ca-l poti gasi pe net.

Neuptolem

17 Feb 2009, 18:26

Te referi la faptul ca scenaristul e altul decat Alan Ball? Suna infricosator. Dar tu poti sa-mi spui cine a scris "Legendele toamnei"? :D

Led-Ze-Pencil

17 Feb 2009, 18:34

nu, asta e scenaristul, nu te infricosa.
ideea era cat de celebru este el si daca poti sa-l amintesti pe loc (raspuns spontan) ((citeste si tu mai atent postul!))
si oricum, aici fiind mai multi cunoscatori din domeniu, e altceva.

nu, ca sa fiu sincer, nu stiu cine a scris Legendele toamnei. As putea sa ma uit pe imdb, dar asa n-as putea sa-ti zic. Asta era si ideea: scenaristii n-au parte de celebritate.

Proletar

17 Feb 2009, 19:12

Asta era si ideea: scenaristii n-au parte de celebritate.

Dar nu cred ca-si doresc neaparat celebritate.
Regizorul e din alt aluat decat scenaristul. El e mai predispus la tendinta de a iesi in fata. Ca si actorul, regizorul are mai multa dorinta de a epata, de a fi vedeta, spre deosebire de scenarist, care are o mentalitate de ins laborios, de "eminenta cenusie" a carei singura dorinta este de a-i fi recunoscuta munca, nu cu surle si trambite, ci printr-un respect exprimat discret si sincer.

Neuptolem

17 Feb 2009, 19:21

ideea era cat de celebru este el si daca poti sa-l amintesti pe loc (raspuns spontan) ((citeste si tu mai atent postul!))
Am citit postul destul de atent. Nu e celebru, asa e, dar eu am scenariul asta in calculator si e denumit ca titlu "American Beauty script by Alan Ball". Deci n-aveam cum sa nu raspund spontan. Fireste, pe CineMagia sunt ceva cunoscatori in domeniu. :)

nu, ca sa fiu sincer, nu stiu cine a scris Legendele toamnei.
Nu l-a nascocit scenaristul, scenariul. E adaptat dupa un roman, nu am retinut numele autorului, scrie la inceputul filmului. Si, drace! am vazut filmul asta de cel putin 20 de ori si nici nu m-a interesat acest aspect. :(
Oare de ce? Unul din motive ar fi acela ca scenariul, povestea, nu a contat atat de mult in produsul final care-i filmul, productia, complexa si adanca, e realizata atat de reusit gratie: in primul rand lui Brad Pitt ce a dat profunzimi nebanuite personajului (nu-mi imaginez in roman pe altcineva decat Brad Pitt in rolul lui Tristan), jocului actoricesc in general, ceilalti actori interpreteaza chiar mult mai bine, Brad se detaseaza doar prin imagine si originalitate - la vremea aia, la Hollywood, noul James Dean, al doilea Robert Redford, etc. - soundtrack-ului, care-i magistral si nu in ultimul rand regiei, imaginii si as mai puncta eu: scenografia. Am dat acest exemplu pentru ca, cum spui:
Asta era si ideea: scenaristii n-au parte de celebritate
Scenaristii nu au cum sa aiba parte de celebritate, prin definitia lor. Sunt oameni introvertiti, nu numai din spatele camerei, ba chiar din spatele echipei intregi care lucreaza la acel film. Ei pot sa stea acasa pe timpul filmarilor uitandu-se la tv si rontzaind pop-corn daca nu le pasa de ce va face regizorul cu lucrarea lor. Si, oare, aici, care sunt cei care muncesc mai mult? Echipa care e pe teren cum s-ar spune sau scriitorul? Chiar daca scenariului i-a luat 2 ani sa fie finalizat, actorii, in special regizorul depun un efort fizic si psihic inimaginabil mai intens sa dea viata unor caractere de pe o hartie, scrisa de un "nimeni" in noptile in care el n-avea somn si suferea ca un idiot cu gandul la fata ce nu indraznise s-o invite la un suc. Efortul scenaristului, cred eu, opinie, e pe durata mai mare si mai scazut ca intensitate, e mult mai comod sa scrii decat sa interpretezi sau doamne fereste! sa te mai cari cu camera Imax-ului pe platouri unde bate gerul.
Produsul final e filmul, nu o carte, nu un manuscris pe care scrie "script" si apoi e comercializat in librarii ca Diverta, nu e atat de simplu sa realizezi ceva palpabil, cred, e net mai dificil. Perceptia spectatorului rezultata din imaginile editate si filmate nu e deloc de neglijat, practic trebuie sa pacalesti oameni multi, oameni multi si inteligenti si nu numai atat, pe toti oamenii, pt ca daca exista un singur om care observa cat de idiot e filmul tau, s-a zis cu totul; scenariul il poti rescrie, filmul, adio, banii pierduti acolo raman.
Deci, noi, unii scenaristi aspiranzi, nu suntem decat niste participanti la un brainstorming, nascocim ceva bun dar procesul prin care ideea noastra geniala va fi pusa in practica e indelung si complicat, dificil. Atunci, de ce se mai plang unii ca nu sunt celebri? Pt ca nu merita, simplu. Daca i-ai fi dat acea idee de log-line ce a stat la baza scenariului tau regizorului inainte de a om scrie, daca i-ai fi dat acel sinopsis, filmul poate ca nu ar fi iesit mai prost, ba poate dimpotriva. Deci, tu nu ai contribuit cu mare lucru, esti un simplu angajat intr-o firma unde existi ca o simpla albina harnicuta dintr-un urias mecanism leviatanic.
As mai adauga unele afirmatii ale lui Carabat si repetate si pe aici pe forum, poate nu e tocmai asa dar asa imi place sa inteleg eu: "filmul final difera de filmul pe care l-a perceput regizorul citind prima data scenariul iar filmul scenariului difera la randu-i de filmul din mintea scenaristului care si asta e diferit de ce si-a dorit sa scrie prima data".
Concluzia ar fi urmatoarea: nu cred ca scenaristul e mai important decat un actor secundar din acel film, vezi o gramada de actori secundari care au contribuit magistral la capodoperizarea productiei, exemplul lui Heath Ledger e doar cireasa de pe tort."
Financiar, scenaristul ar trebui sa fie rasplatit la fel de bine ca si ceilalti participanti, dar nu mai mult ca ei doar ca el a fost autorul. Sa primeasca un procent din viitoarele incasari, ceva de genu'. Insa nicidecum, problema de celebritate, recunoasterea meritelor nu are de-a face cu faima, e doar respect. Problema e ca la noi nu sunt nici macar respectati.
Daca vrea celebritate sa se duca la Capatos sau Diaconescu: "Bah, eu am scris aia!" si se rezolva, care e problema? atatia gura-casca au ajuns celebri, dar el care a si scris un scenariu al carui film e acum pe ecrane. Celebritatea nu are de-a face cu valoarea unui individ ca si continut calitativ, e doar o suprafata stralucitoare a unei ape adanci sub care nu stii ce misuna, exuberanta media disturba catastrofal adevaratele esente umane.

Neuptolem

17 Feb 2009, 19:34

Prolly ai exprimat mult mai succint mesajul meu. Chiar am rasfoit zilele astea cartea lui Llosa "Scrisori catre un tanar romancier" primita de curand prin posta de pe net dupa 2 ani de cautari si am gasit unele afirmatii socante pt stadiul in care ma aflu eu, ceva de genu' ca scriitorul e condus de un drog interior ca sa scrie, el nu are de-a face cu faima, doar acel drog se bucura de timpul si sanatatea scriitorului care-i doar un slujbas. Socant! L-as contrazice pe Mario Vargas Llosa la modu' ca in cinematografie ar trebui sa fii rasplatit financiar (mult mai bine ca in literatura) pt sedintele de terapie post-scenariu cand, poate, te crezi implicat organic ca si personaj in realitatea lumii scenariului tau. Ii compatimesc pe cei care scriu horror dar nici eu nu sunt departe de acest gen. :w00t: :lol:

Led-Ze-Pencil

17 Feb 2009, 20:18

Concluzia ar fi urmatoarea: nu cred ca scenaristul e mai important decat un actor secundar din acel film, vezi o gramada de actori secundari care au contribuit magistral la capodoperizarea productiei, exemplul lui Heath Ledger e doar cireasa de pe tort."
Esti mai dur decat insasi realitatea :)

Totusi, scenariul valoros e o buna premisa pt un film bun. Pe cand un actor secundar nu, oricat de bun ar fi.
Care ar mai fi rostul concursurilor de scenarii atunci?
Cum spunea Nae Caranfil (repet): scenariul e partitura, regizorul e dirijorul. Mentionezi mai intai Beethoven dupa aia Karajan.

P.S. cartea aia a lui Llosa e foarte buna, si pt scriitori si pt scenaristi, vroiam la un moment dat chiar sa postez citate din ea.

Neuptolem

17 Feb 2009, 20:35

Esti mai dur decat insasi realitatea :)
The War of Wind-Mills. :)

Totusi, scenariul valoros e o buna premisa pt un film bun. Pe cand un actor secundar nu, oricat de bun ar fi.
Pai asta e, ca producatorii nu au nevoie de premise, ei vor actori, vor siguranta, vor sa riste cat mai putin si sa previzioneze cat mai mult succes, casele de productie merg pe principiul: "Ce-o sa-mi iese?!", pt ele e o afacere si atat, 500 de euro ai scenaristului sau 0 euro e totuna; ori 2000 de euro agonisiti cu truda prin joburi de functionar ori agent de vanzari, ce naiba faci cu ei, nu se merita, ca nu duc acel proiect de lung metraj pe culmile gloriei doar cu atat.
Actorul secundar ar fi o carte buna, il vezi, e palpabil, "patronul"-producatorul vrea sa-l vada ce poate sa faca, si il testeaza, scenariul n-ai cum sa-l testezi, unii, din pacate, sunt prea incuiati sa vada potentialul unui scenariu, vezi CNC, iata unde am ajuns, mai departe continuati voi. :D

Care ar mai fi rostul concursurilor de scenarii atunci?
Niciunul. :hmm: E doar antrenament, simti si tu ca faci ceva si nu stai degeaba: "Bai, am scris pt hbo, au participat doar 150, deci, sunt printre ai mai ai mai 150 din romanika! bla-bla".

P.S. cartea aia a lui Llosa e foarte buna
E incredibila!

Ma stradui si eu sa fiu realist ca mi s-a spus ca visez prea mult.

Led-Ze-Pencil

17 Feb 2009, 20:54

Bine, si atunci care e parerea ta: de ce crezi ca regizorii sunt tentati sa-si scrie ei scenariile?

ca de aici pornisem.

(si, la scara mai mica, de ce unii scenaristi vor sa regizeze?)

Neuptolem

17 Feb 2009, 21:34

de ce crezi ca regizorii sunt tentati sa-si scrie ei scenariile?
In primul rand nu m-a interesat chestiunea asta, eu imi facui intro-ul cand veni vorba de "celebritatea scenaristului", asta ma interesa si ma motiva. Sincer, habar nu am, e ca si cum as incerca sa ghicesc de ce Ionita a ucis-o pe Mariuca desi o iubea mult, nu pot sa-mi imaginez ce e in capul unui regizor, nu m-am transpus niciodata in rolul unui regizor lacom de celebritate, poate doar al unui regizor care imagineaza un film cu ochii mintii..Nu sunt nici in masura sa dau eu un raspuns lamuritor dar daca vrei sa-mi stii simpla parere, ar fi, sa zic...aroganta, habar n-am, mandrie, foamea dupa faima, sunt mai excentrici si mai extrovertiti ca personalitate decat un scenarist iar in Romania, cred ca de foame, dar foame la propriu, pt imagine, sa fie trecut numele lor si colo si colo sa prinda ceva baban afara, asa au sanse mai mari sa fie luati in vizor.
Mai e si o mentalitate tampita la noi in romanika sa fii regizor-scenarist pt ca daca esti doar regizor, inseamna ca esti un autor neimplinit, neintregit, semi-om-de-film, wrong! Intre profesionisti nu e mentalitatea asta cretina, la Hollywood pe generic la screenplay sunt trecuti mai tot timpul cativa oameni, am ramas cu gura cascata cand am vazut la Rocco i e suoi fratelli 6 oameni la scenariu! Niciodata in tara noastra draga.

de ce unii scenaristi vor sa regizeze?
Aici as raspunde mai bine pt ca ma priveste, eu scriu la unele scenarii din cand in cand, iar de voi vinde vreodata unul some day nu ma voi simti implinit, din cauza ca:
Scenaristii care vor sa regizeze nu sunt doar scenaristi. Pur si simplu au inceput intai prin scrierea scenariilor pt ca asta le-a fost mai la indemana, mai comod, nu au avut mijloacele necesare regiei care tine si de tehnica, de fizica, alte aiureli total diferite de scenaristica. Acestia, nativ, sunt oameni de film, vad filmul in minte, ca il scriu ori il scriu, dar regizoral, nu e mare diferenta, insa degeaba scrii scenariul regizoral, nu ti-l cumpara nimeni asa. Problema apare atunci cand realizezi ca scoala de regie nu se invata autodidact ca scoala scenaristicii, pe care o mai prinzi si de pe un forum, dintr-o carte, scenarii doldora pe Net-Zone, etc. e complicat sa regizezi, banii, cunostinte "tinute la secret", te impiedica pur si simplu. Si te multumesti cu scenariile, pana cand, some day... ;)
Si cred ca regia se invata mult mai greu, mai spre varsta a doua si depinde si de noroc, relatiile pe care ti le faci, capabilitatea ta, etc.
As face un "clasament" al valorii astfel:
1. Scenaristii care reusesc sa regizeze; E cel mai greu sa faci ceva palpabil din nimic, de la o idee, de unul singur;
2. Regizorii care si-au scris scenariile si nu au dezamagit la niciun capitol;
3. Regizorii (simpli), pt ca au reusit sa faca un film, si le-a iesit;
4. Scenaristii (simpli), pt ca nu-i usor sa scrii un scenariu (bun, foarte bun...) care sa ajunga film; Nu conteaza ce s-a ales de film!
5. Regizorii care si-au scris scenariile si au dezamagit la scenariu desi filmul e acceptabil - ii vad sub scenaristi pt ca prostia se plateste, no?
6. Regizorii care au dat-o-n bara si la regie si la scenariu. No comment!
Cazurile urmatoare (7, 8, 9...etc.), nu fac subiectul conversatiei, adica scenaristi idioti care nu au vandut nimic, asa zisi regizori care merg cu camera in mana fara sa aiba un scenariu, etc. etc. etc.
Dupa cum vedeti eu tintesc pozitiile 1, 4 si 7. :lol:

Led-Ze-Pencil

17 Feb 2009, 21:47

Mama ce pofta de scris ai! :)

vad ca nu ne bate nimeni ca suntem off-topic, inca.

Pitbull

17 Feb 2009, 21:55

Mama ce pofta de scris ai! :)
Ei, as! :hmm:
vad ca nu ne bate nimeni
Ei, as! :x
Bäi, ia bat to topic, cä vä back de vä sunä apa-n cap!
Aää... viceversa. :((

Led-Ze-Pencil

17 Feb 2009, 21:58

da ce, nenea, ce? :((
n-avem voie?

Neuptolem

17 Feb 2009, 21:58

N-aveam pofta de scris azi pe forum dar pur si simplu m-a motivat subiectul si in principal tu care stii sa pui intrebarile foarte bine, la obiect, fara sa deranjezi. Acum plec. Ne-auzim!

Aaa, uitasem, ar mai fi:

x. Scenaristi care vor sa regizeze si o dau in bara la capitolul regie. Ex: Pitbull. :oops:
y. Scenaristi care vor sa regizeze si ei habar nu au ca ceea ce-i in mana lor nu se poate numi scenariu. Ex: Neuptolem. :lol:
z. Oameni de film, care "fac" filme. Ex: films4all. :D
Hai ca am exagerat cu exemplele, sa intelegeti mai bine, sunt metafore, doar metafore. ;)

I'll be back!!!!...........

Led-Ze-Pencil

17 Feb 2009, 22:03

Viþãvercea!!! Viþãvercea!!!

Neuptolem

17 Feb 2009, 22:06

Eu zic s-o tulim! I-am atins lui Pitbull coarda sensebela. Asta era si ideea! 8)

Neuptolem

17 Feb 2009, 22:21

PRIMUL SCHIMB DE REPLICI DINTRE NEUPTOLEM SI BOGDAN.ANDRO - DOI FORUMISTI LA POLURI OPUSE, TINETI-VA BINE!

Neuptolem ..., þi-ar prinde bine sã ºi citeºti cartea lui Llosa, nu doar s-o rãsfoieºti. Pentru cã în puncte cheie, vei gãsi niºte informaþii foarte utile, în special þie.

Parabola teniei:
(...)
Capitolul 2
(...)

Da. Am citit primul capitol alaltaieri noapte, stiu de parabola teniei foarte bine. http://www.ymlover.ro/files/lista-cu-emoticoane/5.gifOkay, am plecat sa continui. http://www.ymlover.ro/files/lista-cu-emoticoane/78.gif

StefanDo

18 Feb 2009, 09:56

on topic, va rog

illotempore2002

20 Feb 2009, 09:04

Cat de tare a putut sa-mi placa filmul asta! Incredibil de misto a fost! Senzational!

Revin cu explicatii!

cornel

20 Feb 2009, 10:06

Deh, nu poate sa multumeasca pe toata lumea (si din cate vad pe aici se aduna multi spectatori greu de multumit)...

Poate cea mai tare palma pe care o da filmul asta prostilor care au mereu "argumente" este faptul ca a aratat ca se poate face un film cu doar 4.000 de euro care sa fie apreciat si premiat de critica internationala.
Cu siguranta filmul asta va face profit. Merita sa va lasati prinsi in carlig... macar o data.

Later edit sau PS: Se pare ca pt unii am fost cam subtil in ceea ce am vrut sa zic, asa ca am pus niste gilimele (chiar daca prima data nu am considerat ca trebuiesc puse) pt a nu se simti unii jigniti (departe de mine aceasta dorinta).

Proletar

20 Feb 2009, 12:31

Poate cea mai tare palma pe care o da filmul asta prostilor care au mereu argumente...

Prostilor?
Eu zic sa fii mai ponderat...

mirodoni

20 Feb 2009, 22:50

Poate cea mai tare palma pe care o da filmul asta prostilor care au mereu argumente este faptul ca a aratat ca se poate face un film cu doar 4.000 de euro care sa fie apreciat si premiat de critica internationala.

Dupã opinia ta, cei care au argumente sã critice filmul sunt proºti, iar cei care nu au argumente, dar laudã filmul sunt deºtepþi. Interesantã filosofie!
Critica internaþionalã apreciazã ºi premiazã filme care nu pun în pericol producþia lor. Ar fi cazul sã înþeleagã mai mulþi cineaºti români acest lucru.
Da, la 4.000 de euro, filmul e bun. Îþi dai seama ce bun ar fi fost la 1.000 de euro?!
Dar ai început cu “poate”. Poate ar fi fost bine sã vezi dacã are succes la public, înainte de a aprecia cã va aduce profit.

Pitbull

20 Feb 2009, 23:24

De acord cu Cornel: filmul nu e bun în raport cu finantele, conditiile, productia, critica nationalä, internationalä, multinationalä, transnationalä, metanationalä si paranationalä, succesul de public, si alte conjuncturi. E bun valoric, intrinsec, prin inteligentä, rigoare, stil, talent, inefabil.
In dezacord aparent cu Cornel: din päcate, s-a generalizat acest automatism de gândire: cine ejaculeazä niste ineptii supte din deget, nesustinute, dar finalizate printr-un väcäroian "pärerea mea", e respectat färä rezerve ("Dom'le, omu si-a spus pärerea, ce-aveti cu el?" :? :love: ) In schimb, cine vine cu argumente gândite, muncite, sincere, sträduindu-se de bunäcredintä sä demonstreze temeinic ceva, automat "se dä mare" :((, e "subiectiv" :sick:, etc.
(Dacä puneai ghilimelele la argumente, era totul clar!)

Led-Ze-Pencil

21 Feb 2009, 18:56

UIte cineva care cat pe ce sa inteleaga filmul, dar n-a fost sa fie
http://www.cotidianul.ro/pescuit_sportiv_are_nada_dar_nu_prinde-73660.html
>>
"Pescuit sportiv" are nadã, dar nu prinde
16 Feb 2009 Alexandra Olivotto

Foloseºte camera subiectivã într-un mod fãrã precedent în filmul românesc, are interpretãri puternice ºi un scenariu cu premise incitante. Însã "Pescuit sportiv" pierde pariul cu plauzibilitatea, ca ºi direcþia pe ultima sutã de metri.

Adrian Sitaru ºi-a lansat în sfârºit debutul în lungmetraj, "Pescuit sportiv", o peliculã mult aºteptatã, premiatã la Salonic ºi la Palm Springs ºi lãudatã deja de presa din Hexagon. Este, Alex. Leo ªerban a remarcat-o deja, primul film românesc realizat cap-coadã cu camera subiectivã; însã cu greu îl poþi întâmpina cu surle ºi trâmbiþe din acest motiv, având în vedere faptul cã americanii au fãcut asta prin anii 40, iar efervescenþa Real TV a fãcut spectatorii extrem de toleranþi cu acest tip de filmare.

Povestea e liniarã ºi nu necesitã prea multe rãsturnãri de decor: Mihai (Adrian Titieni) ºi Miha (Ioana Flora), un cuplu care pare iniþial în plinã "legalitate", pleacã la un picnic; se ceartã ºi lovesc cu maºina o prostituatã, pe numele ei Ana sau Violeta (Maria Dinulescu).
O cred moartã, dar ea se trezeºte, aparent amnezicã, ºi are poftã de picnic la rândul ei. Foloseºte ocazia pentru a se insinua în vieþile lor, despre care ºtie cu mult mai multe decât ar trebui.

Acum, prostituata-catalizator este un motiv cultural cu vechime (mai ales în cinema), deci unul cu un grad de risc semnificativ la reciclare. Aici apare pariul cu plauzibilitatea: dacã Sitaru scrie cu o mânã sigurã dialogurile dintre Miha ºi Mihai, între care se instaleazã o agresivitate care mocneºte, compensatã uneori de excese de exprimare a emoþiei ("Te iubesc atât de mult, iubito!", spune el), mâna pare sã-i tremure la partitura Mariei Dinulescu: pe de o parte, are replici redundante ("Ce cuplu miºto sunteþi voi" e parcã pe repeat), pe de alta, toarnã mai multe adevãruri decât oracolul din Delphi. Actriþa joacã debordant de energetic, dar tot nu reuºeºte sã infuzeze personajului ei feliat în douã vreo dozã consistentã de credibilitate. Jocul Ioanei Flora e la celãlalt capãt al spectrului: rezervat cu încrâncenare ºi mereu la limita imploziei.

Camera subiectivã (vezi fiecare scenã prin ochii unui personaj, însã perspectivele alterneazã, ca de altfel ºi efectele lor, de la notabil la rizibil) pare în acest context o metodã de a transplanta niºte plauzibilitate într-o intrigã care funcþioneazã pânã la un punct, dar care o ia complet razna pe final. Sar în ochi o discontinuitate a atmosferei, un personaj care picã în scenariu ca nuca-n perete, o secvenþã cu consecinþe complet neasumate. Sitaru reuºeºte sã fie mult mai percutant în elipse - excelent poziþionate - decât în dialog, mai ales pe ultima parte, când începi sã te întrebi dacã nu cumva asiºti la o piesã a lui Beckett.<<

cat pe ce sa-l inteleaga ca mine, am vrut sa zic. Dar pt ca s-a oprit la jumatate, n-a mai inteles nimic.
"oracolul din Delphi, luatul complet razna spre final, nuca-n perete si Beckett" - au totusi o cheie de decodare, aia de care am tot zis aici. Si daca n-o vezi, nu pricepi nimic.
Macar apreciez ca autoarea a simtit ca undeva lucrurile o iau razna fata de realitate. N-a reusit insa sa treaca pragul ala si sa inteleaga ca se afla in universul unui "La Hanul lui Manjoala" (sau al lui Blair Witch daca vreti) nu in realitatea de zi cu zi. Aia romaneasca pe care o stim.

Pitbull

21 Feb 2009, 20:08

Alexandra-i o tipä okay, but nobody's perfect. S-a väzut si la case mai mari.

Led-Ze-Pencil

24 Feb 2009, 08:44

am avut asa o revelatie (ca eu dimineata am revelatii, mai ales dupa un iaurt rece): Pescuit sportiv e primul film romanesc de hat, ani de zile, in care doi oameni isi spun "te iubesc".
Ma refer la filme de la onorabil in sus, nu azucene pe sistem nervos.

nume

03 Mar 2009, 21:30

Deocamdata nu-l gasesc pe nicaieri, dar din reclama se vrea un fel de cutit in apa.

Pitbull

03 Mar 2009, 22:35

Nu numai din reclamä - seamänä într-adevär. In sens bun, din fericire. Am spus mai mult în analizä.

halebardul

30 Mar 2009, 09:45

pai eu cand spuneam, nu ma credeati...

Valerian Sava: Dincolo de calificative şi estimări, care ar fi diferenţa structurală dintre unele cronici de premieră de la noi şi cronicile dintr-o ţară ca Franţa, unde Pescuit sportiv a fost lansat, tot acum, în marele circuit al cinematografelor?
Adrian Sitaru: În primul rînd, toţi comentatorii compară filmul cu celelalte producţii ale Noului Val Românesc şi mulţi descoperă că nu vine neapărat pe aceeaşi linie - unii îl pun în aceeaşi ecuaţie, alţii nu.

Valerian Sava: Sînt şcolarizaţi în "judecăţile de existenţă şi de situare", s-ar spune.
Adrian Sitaru: Cronicile nu cantonează în subiect, în poveste, se referă la ansamblul filmului, la cinema-ul din film, la conceptul lui intrinsec, care nu e, în speţă, "o felie ruptă din viaţă", ci recurge şi la metaforă, la nuanţe de absurd. Se dau şi nume de reper uluitoare, de la Beckett la Ionesco. Nu înseamnă însă că n-am reţinut şi obiecţiile.

Bogie

10 Apr 2009, 14:21

http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=268&cmd=articol&id=10372

keepwalking

10 Apr 2009, 22:28

http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=268&cmd=articol&id=10372

misto caricatura lui ion barbu :)

bre

25 Jun 2009, 09:20

pescuitu' a fost aseara pe hbo. cine l-a vazut sa bage comentarii. eu revin mai tarziu, ca am oleaca de treaba. pana atunci am reinviat topicu'.

bre

26 Jun 2009, 12:34

am revenit

off topic - imi pare rau ca am pierdut podu' de flori, ieri

on topic: despre pecuitu'
-m-a ametit un pic jocul ala al camerei la inceput. aveam impresia ca o sa inceapa un thriller, dar pe parcurs m-am obisnuit
-mi s-a parut misto sfertu' ala de ora in care ne-a aburit cu discutia celor 2. si mi s-a parut foarte verosimila, adica multe cupluri chiar au dialoguri din astea : "esti supi?" " nu" "chiar nu" nu" " ma enervezi" "te uibesc" bla bla
-personajele: ana violeta mi s-a parut hipnotizantnta, cum disparea din discutie parca imi parea rau, imi ziceam "aoleo, acum o sa raman tot filmul doar cu nesaratii astia!". era ca un magnet, nush, probabil ca in realitate mi s-ar fi parut doar o curva bagacioasa si perfida, dar in film a avut un farmec aparte. dinuleasca le are cu rolurile astea, n-ai ce sa-i faci!
-mihaela mi s-a parut cu atat mai credibila cu cat am vazut reportajul ala cu ioana flora, de la forumeetingul vostru. acolo parea o fata atat de dulce si de simpatica, deschisa. in film s-a tranformat f bine, mi s-a parut super enervanta si cam insipida, pana si fata o avea schimbata. genul ala de gagica banala si cam acra pe care nu prea intelegi cum o poate iubi cineva asa de tare.
- si titieni a fost ok, ca amant cu fata de "bidon turtit" (nu mai stiu cine zicea pe aici dar am ras de m-am stricat) si printipii morale (nu chiar atat de) solide
- per ansamblu mi-a placut, m-a tinut in scaun, desi stiam cam ce se intampla

Windom

15 Feb 2010, 16:26

Excelent filmul. Unul dintre putinele filme romanesti (daca nu singurul) care se apropie cit de cit de notiunea de thriller. Chiar de horror, anumite cadre finale... Asadar se poate si altceva...:-? Dinulescu mi-a amintit de Juliette Lewis in Kalifornia pe alocuri. Analizind relatia celor 3 iti aduci aminte si de Single White Female...
Sa speram ca e doar inceputul si ca vor mai urma si altele de genul asta.

Judex

16 Feb 2010, 02:10

Ei, hai, hai... B-)

illotempore2002

16 Feb 2010, 07:51

Ce-i place lui Windom sa exagereze :)) Pescuit Sportiv e horror la final, i-auzi ia.

Windom

16 Feb 2010, 07:55

Nu e horror, aduce a horror.X( Cadrul ala a la BWP din padure, parca-i luat din Ils ori Calvaire... Si nu putem elimina ipoteza conform careia Dinuleasca a fost trasa in strafunduri de vreo forta supranaturala...>:)

illotempore2002

16 Feb 2010, 08:12

:-*
Da, acuma m-ai convins! Intr-adevar, aduce a blair witch la final.

Imi place enorm filmul asta, Pescuit Sportiv, anyway.

HATER

16 Feb 2010, 11:51

iti place ca e cu maria dinulescu :))))))))
>:) >:) >:)

Pitbull

16 Feb 2010, 12:04

Incepi sä ai iesiri necontrolate.
Potoleste-te! Cremaxx se plictiseste, am auzit...

illotempore2002

16 Feb 2010, 12:20

iti place ca e cu maria dinulescu :))))))))
>:) >:) >:)

Nu neaparat, ca nu sunt fan MD, am mai zis-o si au avut loc dispute pe tema asta. imi place filmu, ce e asa de greu de acceptat?

Judex

16 Feb 2010, 12:43

Mie imi place Maria Dinulescu si-asa mai departe... :D

Alex Leo Serban

16 Feb 2010, 14:01

pt iubitorii mariei - intre care ma pre-numar :-*

http://www.elle.ro/Lifestyle/Elle-Man/Editoriale/Frumoasa-si-bestia-Alex-Leo-serban-si-Maria-Dinulescu-1087636?p=1

Windom

16 Feb 2010, 14:10

Cool. Cum arata vazuta...de jos?:D

Alex Leo Serban

16 Feb 2010, 14:15

tall :P

Judex

16 Feb 2010, 14:28

pt iubitorii mariei - intre care ma pre-numar :-*

http://www.elle.ro/Lifestyle/Elle-Man/Editoriale/Frumoasa-si-bestia-Alex-Leo-serban-si-Maria-Dinulescu-1087636?p=1
Ja wohl! Danke, Leo!B-)

vlad4s

14 Mar 2010, 16:33

Cam nasparliu filmul din multe motive:story... actori asa si asa etc.Doar daca v - ati saturat de filmele americane:D

Pitbull

14 Mar 2010, 22:28

Normal cä ne-am säturat de yankee brainwashing.
Dar nu ästa e motivul pentru care ne place "Pescuit sportiv" - ci simplul fapt cä e bun.

Pashpix

24 Mar 2010, 12:50

Maria Dinulescu:„La Gopo, e mai plăcut să prezinţi“

Interpreta nominalizată la Premiile Gopo pentru rolul din „Pescuit sportiv“ a vorbit pentru „Adevărul“ despre oportunitatea ceremoniei şi despre momentul care o impresionează întotdeauna. Actriţa Maria Dinulescu critică lipsa de coeziune a breslei şi speră că de la ediţia din acest an a premiilor vor lipsi zâmbetele protocolare şi false.

„Adevărul": Ai prezentat Premiile Gopo, acum eşti nominalizată. Din ce perspectivă îţi plac mai mult?

Maria Dinulescu: Dacă mă gândesc la partea financiară, cred că e mai plăcut să prezinţi. Dacă pentru premiul Silevr Alexander, la Salonic, „Pescuit sportiv" primea 22.000 de euro, ei bine, mie şi Ioanei Flora, pentru premiul ex-aequo, primit la Gopo, ni s-a oferit o singură statuetă. Evident că este excelent să fii apreciat ca fiind cel mai bun actor al unui festival sau al anului, dar cred că îmi place să am şi bani pentru filmele, concertele sau cărţile pe care vreau să mi le cumpăr.

Care e cea mai memorabilă experienţă de când ai prezentat premiile?

Este una neplăcută. Simţeam cum din sală vine un val de răceală şi de indiferenţă faţă de cei care erau apreciaţi. Ba chiar îmi amintesc că cineva şi-a permis ca, în momentul în care o anumită personalitate ţinea un discurs de mulţumire, să îi sugereze o coborâre mai rapidă de pe scenă. Tot efortul producătorilor şi al echipei tehnice se pare că nu îşi găseşte rezonanţa în fiecare persoană invitată. Sper, însă, ca anul acesta lumea să fie mai relaxată şi să se bucure de cadoul care ni se face prin acest eveniment.

Cum ţi se pare că s-au schimbat de-a lungul timpului? Au devenit o necesitate?

Sunt diferite evenimente în cadrul cărora se jurizează şi se apreciează rezultatul muncii profesioniştilor din cinematografie şi în finalul cărora se oferă premii pentru cei mai buni. Desigur că fiecare eveniment este realizat cu mult ataşament şi profesionalism, dar ce are în plus Gopo este această şansă ca 350 de profesionişti din toate sectoarele industriei cinematografice autohtone să îşi exprime opinia prin vot faţă de producţiile cele mai bune ale anului trecut. Este o necesitate şi o bucurie să fii recunoscut de colegii tăi. Altfel... Tudor Giurgiu ne-a obişnuit să fie un exemplu de profesionalism şi diplomaţie, iar acestea se simt excelent în succesul pe care Premiile Gopo si TIFF îl au în fiecare nou an.

Ai favoriţi? Dacă da, care?

Suntem oameni şi, implicit, subiectivi. Este foarte greu să alegi între un Ivanov, Titieni, Bucur sau Vasluianu. Fiecare dintre ei este un admirabil profesionist şi nu ştii care să spui că a fost mai bun. Evident că dificultatea rolului realizat, înţelegerea faptului că pentru unul dintre ei este mai importantă primirea acestui premiu - ca în cazul lui Vasluianu (care de această dată vine cu un rol total nou faţă de ce a lucrat până acum şi această recunoaştere l-ar face mai încrezător în alegerea personajelor cât mai diferite), sau ca în cazul lui Adrian Titieni (care este unul dintre importanţii şi valoroşii profesori de teatru ai universităţii noastre, un foarte bun actor care până la vârsta de 47 de ani nu a lucrat nici în atâtea filme şi nici nu a primit atâtea premii, precum colegii din generaţia care a redat viaţa cinema-ului în ultimii ani) - în aceste situaţii nu ştii care poate să fie cea mai bună decizie. Sunt câţiva profesionişti care mi-au tăiat respiraţia şi rămân favoriţii mei, indiferent de rezultate sau de lipsa nominalizărilor lor. Mă gândesc aici la Radu Mihăileanu, Corneliu Porumboiu, Adrian Sitaru, Doru Ana, Vasile Muraru, Claudiu Bleonţ, Ioana Flora, Diana Cavallioti, Vivi Drăgan, Marius Panduru, Adrian Silişteanu, Pessi Levanto, Armand Amar, Florin Gabrea, Svetlana Mihăilescu sau Viorica Petrovici.

Care e partea ta preferată a ceremoniei? De ce?

Cea mai dureroasă, pentru că este cea mai sinceră. Momentul în care se amintesc, printr-un filmuleţ, personalităţile din lumea filmului care au plecat în anul precedent.

Ce aşteptări ai de la această ediţie a premiilor?

Mi-ar plăcea să nu ne zâmbim fals şi protocolar şi să îi lăsăm pe cei apreciaţi să stea pe scenă atât cât vor simţi nevoia, pentru că acela este momentul lor. Să ne aplaudăm colegii premiaţi, chiar dacă au jucat în filme concurente, şi, nu în ultimul rând, să ne simţim bine şi să petrecem, după atâtea dimineţi în care ne-am trezit la 04.00 ca să mergem la filmare, nopţi în care nu am fost cu familia, sau după gerul pe care l-am îndurat cu devotament şi bucurie, pentru a crea filme nominalizate acum.

De la Cannes la Depeche Mode

Actriţa Maria Dinulescu a jucat rolurile principale din „California Dreamin' (nesfârşit)" de Cristian Nemescu (care a avut premiera la Cannes) şi „Pescuit sportiv" de Adrian Sitaru şi este câştigătoarea premiului pentru „Cea mai bună actriţă" la prestigiosul Festival Internaţional de Film de la Salonic. CV-ul ei include numeroase apariţii în lungmetraje şi seriale TV, plus un videoclip Depeche Mode. Anul trecut ea a prezentat Premiile Gopo. La ediţia din 2010 este nominalizată la categoria „Cea mai bună actriţă într-un rol principal".