"Nunta mut?"

[Led-Ze-Pencil]

Well?

[Pitbull]

"Nunta mutã" - O lume creatã de Horaþiu Mãlãele
A face film doar când ai ceva de spus

În condiþiile în care cinematografia românã actualã, aflatã încã în cãutarea propriei identitãþi, printre numeroasele reuºite atât de surprinzãtoare din ultimii ani (care pot fi ºi derutante!), mai e parazitatã de insistenþa nocivã a multor dinozauri care de ani de zile dovedesc repetat cã nu mai au nimic de spus, ba chiar ºi meseria au uitat-o (în loc de a îmbãtrâni nobil, ei murind prematur), debutul lui Horaþiu Mãlãele era aºteptat cu un scepticism profund, sau chiar cu "strângere de inimã", cum preciza la conferinþa de presã venerabilul meu coleg Ion Bucheru. Horaþiu provine din acea generaþie care, deºi beneficã pentru filmul românesc la vremea ei (anii '70, mai ales a doua jumãtate), s-a perimat atât de urât dupã 1989. Era de aºteptat, cu spaimã, un film haotic ºi greoi, încropit din petice ale meseriei furate pe platou (omul are o carierã prestigioasã), ºi marcat de cel mai nesuferit veleitarism.
Slavã Domnului, admirabila surprizã a întâlnirii vizuale cu "Nunta mutã" a anulat decisiv toate aceste temeri. Ca un motiv fundamental al reuºitei, se distinge faptul cã autorul nu s-a aruncat sã filmeze doar din ambiþia nesãbuitã de a face ºi el film (ca atâþia alþii - actori, operatori, etc. - pe care-i usturã palmele sã treacã ºi în spatele aparatului), ci pentru cã pur ºi simplu avea ceva de spus. Aberaþia tragicã a acestui tip de eveniment, definitoriu pentru nivelul la care ajunsese genocidul fizic ºi moral în cea mai abuzivã perioadã a comunismului, stalinismul târziu, era puternic întipãritã, de zeci de ani, în memoria afectivã a lui Horaþiu Mãlãele, revendicându-ºi stãruitor exprimarea. Pentru un neavizat, ar putea pãrea surprinzãtor faptul cã o asemenea personalitate artisticã, aflatã sub semnul comicului de facturã exploziv-tembelã, ºi-a aflat afinitãþi cu o temã atât de tragicã - dar, la o privire mai atentã spre profilul artistic al lui Horaþiu, explicaþiile nu vor întârzia sã aparã. Îmi vine în minte una dintre cele mai tulburãtoare dintre creaþiile lui din teatru, maiorul din "Familia Tóth", de Sütó Andras, pe scena de la Nottara - un ofiþer de un comic irezistibil, zbuciumat ºi chiþcãitor în cheie absurdã, care teroriza insuportabil o comunitate paºnicã, pentru ca în final sã fie mãcelãrit de tatãl cãruia-i ajunsese cuþitul la os. O formulã asemãnãtoare regãsim ºi în "Nunta mutã", care abordeazã o realitate funestã cu aceleaºi mijloace ale umorului absurd. În fond, avem de-a face aici cu principala calitate a filmului - intuiþia de a împleti atât de organic fiorul tragic cu trepidaþia comicã.
La nivel de scenariu, Horaþiu Mãlãele a apelat la ajutorul lui Adrian Lustig, doctor în computere, afirmat dupã 1982 ºi ca scriitor (ºase volume publicate, plus ºapte piese ºi scenarii, dintre care cea mai cunoscutã este "Poker", jucatã la Radio România Actualitãþi ºi Teatrul de Comedie (2004) - pe care vrea s-o ecranizeze, vai, Sergiu Nicolaescu...! Lectura scenariului relevã o bunã cunoaºtere a regulilor de construcþie dramaticã, marcatã însã de anumite incertitudini în privinþa specificului structural cinematografic. Astfel, deºi construitã ascendent, povestirea curge totuºi liniar, cu principalele noduri scenaristice (plot point 1, mid-point, plot point 2) marcate doar la nivel de peripeþii, cu dezvoltãri insuficiente ale angajamentelor dramaturgice proprii unor asemenea articulaþii definitori pentru construcþia unui film (concret, ele fiind: cererea în cãsãtorie, anunþul morþii lui Stalin, ºi izbucnirea zgomotoasã care risipeºte muþenia nunþii; primul ºi ultimul sunt simpliste, iar cel median, deºi prilejuieºte o secvenþã admirabilã în sine, rãmâne totuºi cam autoconþinut). Nu lipsesc instanþele notoriei "puºti cehoviene", cunoscute oricãror autori de piese ºi scenarii, dar ºi acestea rãmân mai degrabã la nivelul declarativ al unor semne premonitorii, fãrã a cãpãta valenþe determinante în desfãºurarea acþiunii. Dialogurile scrise erau dominate cam mult de giumbuºlucuri tip scheci de televiziune. În sfârºit, o hibã vizbilã a scenariului se relevã la nivelul celor douã coperte din zilele noastre, care nu se asociazã nicicum cu intriga povestirii, servind doar drept pretext superficial, tangent sub-plotului metapsihic la rândul lui angrenat doar parþial în sistem - toatã povestea Smarandei, atât ca tânãrã sedusã, abandonatã ºi nebunã, cât ºi ulterior, ca fantomã semi-materializatã, nu aduce nimic semnificativ în relaþie cu drama personajelor principale; cel mai strâns punct de contact între cele douã povestiri este, evident, momentul violului ucigaº - iar o dezvoltare abilã, în plan structural, a semnificaþiilor pornite de aici ar fi putut crea o sintezã cu adevãrat metafizicã, nu doar enunþiativã. Per ansamblu, avem un scenariu plin de bune intenþii, pe care ºi le împlineºte în proporþie apreciabilã, dar fãrã a depãºi, la nivel general, un palier valoric mediu.
Din fericire, prima calitate regisoralã a lui Horaþiu Mãlãele se evidenþiazã tocmai în raport cu aceste limite ale scriiturii, pe care reuºeºte sã le cenzureze, sau sã le revalorifice, potenþându-le artistic; astfel, ca sã dãm doar câteva exemple, glumiþele ieftine ale personajelor sunt fie periate, fie îmbogãþite cu nuanþe critice (spre deosebire de cabotinãria ieftinã a acelor comedii vulgare în care, dimpotrivã, gagurile sunt supralicitate la modul: "aici tre' sã vã râdeþi - hahaha!" - ca sã nu mai vorbim de detestabilele hohote din off). În text, întoarcerea în trecut începe cu o secvenþã eroticã în lan - fundul gol al lui Iancu sãltând printre grâne (gag licenþios destul de banal). Pe peliculã, însã, vedem o superbã imagine a ogorului portocaliu topit de soare, unduindu-se în caniculã, pe fondul verde-închis al pãdurii, ºi dintr-o datã dintre spice explodeazã torsurile goale ale celor doi tineri, ridicându-se într-un zdrobitor climax simultan (un "orgasm ancestral", cum li-l descria Horaþiu la filmare - dupã care îmbrãcarea lor precipitatã se deruleazã în cheie comicã, anulând orice trivialitate a nudurilor, pe muzica sãltãreaþã a lui Alexandru Andrieº (alt mare merit al filmului). Vom regãsi aceeaºi temã în secvenþa amorului din grânar, îmbinând într-o reþetã similarã, dar cu dozaje diferite, comicul ºi poeticul - inclusiv valenþele premonitorii ale imaginilor cu Mara îngropatã treptat în grâu de impulsurile lui Iancu (una dintre cele mai frumoase imagini erotice vãzute vreodatã în filmul românesc).
Pe de altã parte, secvenþele sub-ploturilor (circul, fantoma) dobândesc prin filmare o forþã de impact vizual extrem de expresivã, recuperând în sine, ca imagini cinematografice, o parte din suporturile absente în plan structural. Avem aici de-a face cu a doua virtute definitorie a regisorului Mãlãele: un puternic ºi complex simþ vizual. Iar efectul acestor douã laturi ale talentului mãlãelian, în raport cu parþiala lipsã de unitate a scenariului, contureazã o a treia, ºi mai importantã - acea capacitate de sintezã obligatorie oricãrui regisor, atât în teatru cât mai ales în film. Prea multor producþii româneºti li se aplicã, din pãcate, observaþia criticã formulatã profan la modul: "are multe idei bune, da' nu se leagã..." Horaþiu ºtie sã lege strâns, organic, majoritatea elementelor care în text rãmãseserã mai mult sau mai puþin disparate - atât pe axa intrigii, cât ºi în zona sensurilor ºi a implicaþiilor - conferind filmului o unitate pe care n-am mai întâlnit-o, în ultimele douã decenii, decât la minimaliºti ºi la Nae Caranfil, iar înainte de 1989, nici atât. Aceeaºi dimensiune substanþialã a modului lui Horaþiu Mãlãele de a simþi regisoral se recunoaºte în diversele trimiteri ºi "figuri de stil", care apar prin film: tratarea în cheie burlescã a incidentelor comice cu echipa agitatorilor la proiecþia filmului de propagandã stalinistã (evitând astfel capcana satirei politice ieftine, atât de des vizitatã dupã 1989), aerul fellinan declarat al circului (mai ales în secvenþa halucinantei sale sosiri nocturne în sat), accentele de expresionism german, imaginile de tip Miklós Jancsó, sau atmosfera de tip Wajda din nãvala soldaþilor prin pereþii sparþi, spre final.
Acestui lãudabil simþ sintetic nu i-a lipsit decât o ultimã cheiþã, pentru a face din "Nunta mutã" un film cu adevãrat excelent - ºi ajungem aici la una dintre principalele sale "probleme", care a suscitat numeroase controverse ºi critici parþial justificate. I s-a reproºat cã e prea teatral - nu numai la nivel exterior, cât mai ales în sfera acþiunilor propriu-zise. Dacã stãm sã ne gândim bine, excesele paranoide ale nuntaºilor obsedaþi sã nu producã nici cel mai mic zgomot depãºesc cu mult chiar cele mai îngãduitoare rigori ale realismului - sã ne gândim, numai, la trucul de a folosi un taraf care mimeazã cântatul, miºcându-ºi instrumentele în gol ºi înfundând trompetele cu ºtergare, ca sã nu scoatã nici un sunet (ºi mai sunt, în jur, multe altele asemenea). Evident, fiecare dintre aceste acrobaþii este improbabilã, iar acumularea tuturor la un loc, într-o casã de oameni de rând, frizeazã imposibilul. Numai cã... aici e-aici! În primul rând, ingeniozitatea lor e captivantã, sclipitoare ºi de un haz nebun (momentul când lui Tudorel Filimon îi cântã maþele, declanºând teroarea sincronizatã a tuturor nuntaºilor, e irezistibil); în al doilea rând, cum remarca Daniel Borodi dupã proiecþia specialã pentru forumul Cinemagia, totul se leagã într-o metaforã amplã a muþeniei impuse sub comunism - creând astfel deschiderea spre o mai permisibilã desprindere de realitatea cea mai strictã. Tot ceea ce se întâmplã acolo þine de zona licenþelor artistice, proprii convenþiilor teatrale - iar de aici porneºte ºi acuzaþia de "teatralism" adusã filmului. Într-adevãr, pe o scenã, diorama semi-absurdã a nunþii mute ca atare ar fi funcþionat perfect. Pe ecran, ea devine mai greu de acceptat - dar nu imposibil, cu condiþia de a i se oferi suporturile necesare (ºi nu la nivel de pretext, ca niºte proptele, ci chiar în planul de fond al motivaþiilor).
Aceasta e ºansa ratatã de Horaþiu Mãlãele, acea "cheiþã" menþionatã adineaori - care se gãsea tocmai în cele douã coperte contemporane la rândul lor doar parþial rezolvate.
Aºa cum stau lucrurile, secvenþele din prezent mai mult stricã decât rezolvã. Membrii echipei de filmare porniþi la vânãtoare de fenomene paranormale sunt cabotini, expliciþi, stereotipi (spre deosebire de personajele atât de fin dozate, în stridenþa lor de o cu totul altã naturã, din trecut - dar fãrã ca acest contrast sã ducã la un efect creator ºi semnificativ, din pãcate...). Singurele merite ale prologului ºi epilogului subzistã, paradoxal, în prezenþa perenã a stafiei - care deºi slab angajatã dramaturgic, cum spuneam, prilejuieºte totuºi câteva imagini de mare efect, începând cu apariþiile fotografice de la început, pentru a culmina cu acel sublim cadru final, de-a dreptul tarkovskian, în care se pierde printre betoanele fãrâmiþate ale megalopolisului industrial ruinat (ce distanþã, faþã de modul diletant-obscen al lui Daneliuc de a filma, dând cu stângu-n dreptul ºi fãrã sã spunã nimic, un decor similar, în "Legiunea strãinã"...!) Se mai adaugã personajul primarului Gogonea (preºcolarul Gogonel din trecut, acum îmbãtrânit), interpretat cu un aplomb cam formal de George Mihãiþã ºi orientat mai mult spre poante ieftine, gen Academia Caþavencu ("Cel mai paranormal lucru întâmplat aici au fost alegerile din '45: toþi au votat cu liberalii, ºi au ieºit comuniºtii, hã-hã-hã!" - sau schimbul final de replici dintre reporter ºi Mara bãtrânã: "Vrem sã vã luãm un interviu!" / "Ce sã ne mai luaþi...?", reproducând un banc politic just dar modest, vechi de prin anii '70, pe care din pãcate Horaþiu nu l-a mai înlocuit cu ceva mai bun, ca în alte cazuri). Mã mir cã regisorul n-a simþit ºansa admirabilã pe care i-o oferea acest personaj - cãci Gogonea este însuºi naratorul care ne va proiecta pe toþi în trecut, dar aceastã rampã funcþioneazã strict ca un pretext în sine ºi nimic mai mult. Or, rostul ei real ar fi fost tocmai acela de a amorsa viziunea caricaturalã, grotescã, neverosimilã, construitã cu atâta mãiestrie de autori pentru a-ºi compune metafora. Gogonea trebuia sã fie caracterizat din start ca un povestitor spectacular, fantezist, care le înfloreºte ºi le îmbârligã, exagerând fãrã sã falsifice - ºi astfel, proverbialul pas de la ridicol la sublim s-ar fi fãcut în cel mai firesc mod (mai ales cã, în '53, micul Gogonel tot trage din þoiurile de þuicã, inclusiv ca rãsplatã a mesenilor, când îl pun sã strige: "Tata-i sluga ruºilor!"; era firesc ca la maturitate sã-l regãsim ca alcoolic, iar asta ar fi justificat ºi mai mult hiperbolele: viziunea unui martor care oricum a vãzut totul cu ochi de copil, iar acum le mai amplificã ºi sub efectul bãuturii). Iar atunci, nici un cârcotaº n-ar mai fi avut vreo bazã realã sã acuze filmul de "teatralism".
Oricum, ca un argument suplimentar, rãmâne faptul cã viziunea aºa-zis "teatralã" (în sens mai mult bun decât rãu) a lui Horaþiu Mãlãele asupra realitãþii acelui sat generic creeazã o lume în sine - autorul a vrut anume sã evite orice localizare regionalã precisã, plasându-ºi acþiunea "undeva în România" (la un nivel anecdotic, în acest sens l-au ajutat ºi decorurile, la rândul lor uºor aspaþiale ºi atemporale, în urma faptului cã Mihnea Mihãilescu ºi-a amenajat faþadele caselor pe construcþiile western rãmase de la "Cold Mountain"). Orientarea naþionalistã (în sens bun) a lui Mãlãele se recunoaºte ºi în conotaþiile pe care le compune combinând uciderea Smarandei cu pata din naºtere de pe gâtul Marei, care reproduce conturul României (o Românie siluitã de ruºi). Lumea mãlãelianã (sau... mãlãelezã?) din secvenþa nunþii mute, ºi din satul unde se desfãºoarã aceasta, e la fel de nãstruºnicã precum autorul ei, compusã din caricaturi bizare, accente apãsate ºi o combinaþie de neghiobie abisalã ºi isteþime scãpãrãtoare. E remarcabil faptul cã regisorul a adunat aici o distribuþie de zile mari, începând cu cei doi socri - teluricul ºi neinhibatul Val Teodosiu, cu care se pot face minuni când ºtii sã-l þii în mânã (nu ca-n "Sistemul nervos" sau "Dincolo de America"), ºi versatilul Tudorel Filimon, cu mobilitatea lui de clown straniu. Le dã replica, în Gogonea cel bãtrân, Alexandru Marian Bindea, care chiar dacã nu aduce nimic nou, e inepuizabil în portretele tâmpeniei abisale pe care ºtie sã le compunã. Graviteazã în jurul lor, buni cum îi ºtim, Dan Condurache ºi Doru Ana, Ioana Anastasia Anton, Luminiþa Gheorghiu, ªerban Pavlu, ºi mulþi alþii - inclusiv Dana Dogaru ºi Anca Sigartãu (delicioasã cearta lor mutã, la masa de nuntã), George Ivaºcu (unul dintre politrucii tãlâmbi), Mihai Constantin (un naº plin de aplomb), sau Victor Rebengiuc ºi Tamara Buciuceanu, în rolurile din nou mute ale bunicilor senili (deºi, din pãcate, aici formula participãrii extraordinare nu mai funcþioneazã atât de bine: dacã Rebengiuc reuºeºte sã meºtereascã o micã bijuterie din parkinsonul moºului, Tamarei nu i se oferã resurse suficiente pentru a-ºi folosi, chiar ºi în condiþiile ultra-limitate ale unui asemenea cameo, inimitabiliul talent). Ca portret colectiv, acest personaj multiplu e admirabil, mai ales prin siguranþa cu care i se coordoneazã acþiunile la masã - unde, printre multe altele, momentul urmãrii angoasate a zborului muºtei oferã, poate, cel mai elocvent exemplu în acest sens.
Se disting, desigur, cei doi protagoniºti: Alex Potocean, deºi pe o scriiturã destul de schematicã, îºi confirmã datele identificate de Mungiu în "Patru luni, trei sãptãmâni ºi douã zile", creionând din câteva trãsãturi un Iancu credibil ºi dezinvolt, ºi mai ales Meda Andreea Victor, care beneficiazã în sfârºit de o ºansã meritatã, dupã farsele triste "ªi totul era nimic" sau "Aitilop": frumuseþea ei stranie, nearmonioasã, pe care aº plasa-o sub eticheta de "sex-appeal tragic", nu e numai tipic româneascã (tipologia Marei amintind, pe undeva, de personificãrile þãrii noastre prin tablouri patriotic-revoluþionare), ci are ºi o propulsie atemporalã similarã cu a Anei-Maria Marinca, în Otilia ei ce amintea de Antigona. Când atât de mulþi actori tineri ies din Matei Voievod pocnind de falsitate ºi cliºee, capacitatea lui Alex ºi a Medei de a fi în primul rând fireºti ºi spontani se impune ca un dat profesional deloc neglijabil - deºi, ce-i drept e drept, ºi-a spus cuvântul ºi ºansa de a lucra în regia unui actor ca Horaþiu Mãlãele, într-a cãrui personalitate se mariazã inteligenþa tãioasã, instinctul fãrã greº ºi, mai ales, o foarte bogatã experienþã.
...O experienþã ale cãrei perspective se aratã cât se poate de incitante, având în vedere felul cum "Nunta mutã" consacrã atât principalele valenþe regisorale ale lui Horaþiu, cât ºi o vizibilã putere de a-ºi conºtientiza ºi depãºi propriile greºeli. Sunt foarte curios sã vãd ce ne mai rezervã el pentru viitor - deºi se pare cã vom mai avea de aºteptat; spre deosebire de atâþia alþii, omul, cum am mai spus, recunoaºte deschis: "Nu þin morþiº sã fac filme doar ca sã mã aflu-n treabã; le fac numai când am ceva de spus."

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
16 noiembrie, 2008, h. 05:00-08:47
Bucureºti, România

[farabeuf]

Eu n-am vazut filmul, dar am remarcat ca nu a mers la nici un festival (fata de sute in cazul "tinerilor")

[Pitbull]

Welcome back! :) Sper sä ne întelegem ok de data asta.
Si - da, absenta lui de la festivaluri meritä atentie... Dac-ajung si la premierä, o sä-i întreb.

[farabeuf]

Hai sa nu intrebam oamenii la premiera chestii d-astea (chiar daca ei au umplut targul cu vestea ca sunt sigur in Cannes 2008, doar sectiunea mai e de vazut care-i) ;)

[Pitbull]

OK, atunci le mänânc doar tratatia si le beau sampania - merit si eu, dupä poliloghia de mai sus, nu? :P

[Led-Ze-Pencil]

OK, atunci le mänânc doar tratatia si le beau sampania - merit si eu, dupä poliloghia de mai sus, nu? :P

Cu siguranþã cã meriþi, ai scris cu multã aplicãþiune, congraciuleiºãns! Oare ºi cocktailul de la premierã o sa fie pe muþeºte? :)

Ce bucurie cã a ieºit încã un film românesc bun! Bine cã au cheltuit banii pe ceva valoros. Perioada stalinistã era o temã bunã pe care puþini au tratat-o cum trebuie. Merg neapãrat sã-l vãd. Un lucru mã cam sperie: viol? Iar simboluri sexuale despre cum ne-a ftt în cr ºi pe toate pãrþile regimul sovietic? Am vãzut ºi în Cel mai iubit dintre pãmânteni, în barna cel de tristã amintire, ºi mai sunt.
În fine, o sã vãd filmul ºi dup-aia mã supãr sau nu.

[gionloc]

bai Pitbull,
atit ai invirtit lucrurile in cronica asta de creca au ametit !

pe de alta parte,
tu ai citit scenariul filmului si ai vazut ca a fost periat. da spectatoru nu creca simte asta. sau, altfel spus, o fi fost el periat, dar replicile tot nu is iesite din comun.

si nimic in filmul asta nu e iesit din comun, nemaivazut, sau la un relativ superlativ. si de fapt asta reiese si din cronica ta - ca filmul nu e nustiuce, insa, ca in cazul lui Elevator, dar la un nivel mai uman, iarasi ai plasat o sumedenie de cuvinte cu iz elogios, care, fara a fi laude in fapt, ramin ca termeni cheie in text si deformeaza imaginea de ansamblu asupra filmului. adica ii ridica nivelul calitativ.

ca si Purificare in teatru, ca tot vorbesti de teatralitatea din nunta muta - una nederanjanta, in opinia mea - si Malaele a creat un film care vrea sa dea seama despre complexitatea si diversitatea naturii si universului uman, iar imaginea de ansamblu pe care o degaja e de kitch comercial.

ceea ce nu e rau, doar sa fie prezentat ca atare. filmul nu e catastrofa, nicidecum, dar nu e o reusita artistica. oricite metafore vira autorul pe ecran (si, mama mama, toarna galeti intregi), filmul nu are cutezanta si dramatismul gestului savirsit de Icar (la care, evident, autorul trimite si ale carui insusiri le cauta).

nunta muta e ca o bijuterie contrafacuta: sclipeste, iti ia ochii prin suprafata, dar in spatele acelui luciu nu e nimic veritabil. sau, daca vreti, e ca zmeul pe care cineva se chinuie sa il ridice cind vintul nu sufla deloc. pur si simplu cade la pamint, oricit de tare il arunca spre vazduh autorul sau.

[farabeuf]

@ Pitbull
Poti sa-mi spui, te rog,:
1. Bati cu toate degetele la calculator?
2. Daca ai fi scris de mana, cam crezi ca ti-ar fi luat redactarea?
Intreb din perspectiva probei de critica a unui film la prima vizionare la CAV, EXTREM de dificila in opinia mea.

(stiu ca-s way off topic asa ca dupa ce vad raspunsul poti sa dileshti posturile)

merci

[civica65]

abia astept sa vad filmul. tema mi se pare geniala.

[Pitbull]

@Farabeuf:
1. Bat cu arätätoarele pe taste, si cu policele pe clapa de blanc; desi, de fapt, sunt patru degete (2x2), dactilografii zic "cu un singur deget" (indexul).
2. Asa e, analiza scrisä a unui film în primä vizionare e foarte grea; de vreme ce "Nunta mutä" fusese programat si pentru vizionarea noasträ forumeetingistä de ieri, am asteptat aceastä a doua proiectie (dupä prima - aia de presä, marti), ca sä-l analizez mai decantat (desi idealul - tangibil în anii '60-70, lejer utopic azi - ar fi trei: urmärirea actiunii, apoi familiarizarea, apoi analiza). Pentru tema voasträ de la C.A.V., cred cä trei ore ar fi un interval decent (totusi, ideal ar fi sä le oferi puilor douä vizionäri, mäcar pânä se rodeazä - dacä sunt conditii, desigur).

[Planmaker]

Daca farabeuf se refera la examenul de admitere, acolo se fac doua vizionari la inceput. Si, teoretic, daca se cere din nou, inca una pe la jumatatea examenului. Mai mult decat suficient, dupa parerea mea.

[farabeuf]

pitbull, deci reuseai (fizic, mental, cum draq sa zic?) s-o scrii de mana (la cat e de "mare" si complex e textul) in 3 ore ?

[Pitbull]

Hmm, nu, în nici un caz... Mi-e greu sä apreciez, n-am mai scris de mânä texte atât de lungi de prin '84, cred, nu mai stiu... Poate la vreo patru ore sä iasä...? Insä voiam sä zic cä nu e cel mai potrivit standard pentru studenti, eu sunt stufos, fastidios si prolix... Formarea lor cred cä s-ar plia mai echilibrat pe un barem de trei ore, în care sä scrie o analizä mai disciplinatä si compactä, cam cât jumate sau douä treimi din asta a mea de-aici.

[cornel]

Eu am vazut filmul impreuna cu o parte din voi (sambata trecuta la 11 - la matineu) din pacate nu am putut sa stau si la cafeaua (si prajiturica) de dupa si am mai vazut ca sala a ras in hohote la multe din poante si a aplaudat la sfarsit (lucru rar intalnit la cinema).

Imi voi face timp sa citesc ce a scris domnul Pitbull (cred ca este cea mai lunga cronica de pana acum sau ma insel?) si din cate stiu eu lungimea cronicii este direct proportionala cu aprecierea calitatii filmului...

In ceea ce priveste filmul, mi se pare o super tragi-comedie (desi a fost comparat cu Kusturica mie nu mi-a semanat deloc) , pornind de la scenariul scris de Adrian Lustig (merita sa vedeti la Teatrul de Comedie Nepotu' , Poker si Clinica) sustinut de recitalurile celor mai mari actori in viata din teatru (Dinica mai lipsea) si terminand cu magistralul regizor debutant in film, Horatiu Malaele.

[Pitbull]

Imi voi face timp sa citesc ce a scris Pitbull (cred ca este cea mai lunga cronica de pana acum sau ma insel?) si din cate stiu eu lungimea cronicii este direct proportionala cu aprecierea calitatii filmului...
Nope. "Restul e tãcere".
Partial. De fapt, este direct proportionalã cu complexitatea (a filmului, a relatiei dintre calitãti si defecte, a plasärii lui în context, etc.). Dar, desigur, rareori se întâmplã sã mã lungesc la niste cãcaturi - exceptii: "Si totul era nimic", fiindcã Nichituta era (încã) decan, deci trebuia s-o spulber pe larg (si pe lung); "Legiunea strãinã", fiindcã Daneliuc o cautã cu lumânarea, filmele lui parc-ar tipa: "Injurati-mã, fratilor, scuipati-mã-n ochi, pisati-vã în gura mea, dati cu autobuzu' peste mine!" Cine-s eu, sã-l refuz?

[Pitbull]

We are here to serve. :sleep:

[Pitbull]

Multam, dar nu e voie decât în englezä; n-am timp s-o traduc, si ce rost ar avea...? Aceastä mäsurä de detaliere e relevantä doar pentru noi, românii. Pentru sträini, am postat un comentariu succint - si nu stiu de ce, da' de-o säptämânä stä-n "pending" (nici aprobat, nici rejectat... :? ); de obicei, astea se aprobä-n câteva ore, o zi cel mult.
Pentru orice eventualitate, uite-l:

Nunta muta (2008)
Surprisingly good, 15 November 2008 (*)(*)(*)(*)(*)(*)(*)(*)(*)(*)

The script is full of good ideas and intentions, all in all about half-fulfilled: the story-line is somewhat linear, and lacking many of the important joints of a well articulated scenario - but, on the positive side, it's entertaining and rich in content, able to combine into a well balanced recipe the tragedy and comedy.
To my extremely agreeable surprise, Horatiu proved himself a true director. All his hesitations and uncertainties are of the "inherent to a debut" type - and remarkably few in number. Definitely, he shows a good critical sense, trimming away many of the script's faults, or even speculatively converting them into positive qualities. Further, he has a powerful visual sense, and a solid capacity of synthesis.
One has commented about the movie's "theatralism" - it deliberately departs realism, by recourse to many stylish exaggerations, significant and expressive as such, but of an unlikelihood bordering impossibility. So it is, but this seeming failure remained only one step away of being converted into what it actually purported to be: a daring mean of expression, in the best vein of elaborated style. It would have been enough to insist a bit more on the present-day mayor's narrative about the depicted happenings, stressing the fact that everything is seen through the distorting lens of one's own affective memory.
Still, it's undeniable that Horatiu creates a world of its own, bringing it to focus with extreme expressiveness... It's hard to forget the tasteful beauty if the erotic scenes - topped by the splendid image of Meda Victor being literally "drowned in wheat" by Alex Potocean's thrusts. And the top-scene, the "Mute Wedding" itself, arrives to be a successful tour de force. Definitely, it's a movie to be seen - and savored with relish.

[Led-Ze-Pencil]

Revin cu un text imbunatatit. Sper.

[Pitbull]

Multam, dar nu e voie decât în englezä; n-am timp s-o traduc, si ce rost ar avea...? Aceastä mäsurä de detaliere e relevantä doar pentru noi, românii. Pentru sträini, am postat un comentariu succint - si nu stiu de ce, da' de-o säptämânä stä-n "pending" (nici aprobat, nici rejectat... :? ); de obicei, astea se aprobä-n câteva ore, o zi cel mult.
Pentru orice eventualitate, uite-l:

Nunta muta (2008)
Surprisingly good, 15 November 2008 (*)(*)(*)(*)(*)(*)(*)(*)(*)(*)

The script is full of good ideas and intentions, all in all about half-fulfilled: the story-line is somewhat linear, and lacking many of the important joints of a well articulated scenario - but, on the positive side, it's entertaining and rich in content, able to combine into a well balanced recipe the tragedy and comedy.
To my extremely agreeable surprise, Horatiu proved himself a true director. All his hesitations and uncertainties are of the "inherent to a debut" type - and remarkably few in number. Definitely, he shows a good critical sense, trimming away many of the script's faults, or even speculatively converting them into positive qualities. Further, he has a powerful visual sense, and a solid capacity of synthesis.
One has commented about the movie's "theatralism" - it deliberately departs realism, by recourse to many stylish exaggerations, significant and expressive as such, but of an unlikelihood bordering impossibility. So it is, but this seeming failure remained only one step away of being converted into what it actually purported to be: a daring mean of expression, in the best vein of elaborated style. It would have been enough to insist a bit more on the present-day mayor's narrative about the depicted happenings, stressing the fact that everything is seen through the distorting lens of one's own affective memory.
Still, it's undeniable that Horatiu creates a world of its own, bringing it to focus with extreme expressiveness... It's hard to forget the tasteful beauty if the erotic scenes - topped by the splendid image of Meda Victor being literally "drowned in wheat" by Alex Potocean's thrusts. And the top-scene, the "Mute Wedding" itself, arrives to be a successful tour de force. Definitely, it's a movie to be seen - and savored with relish.
Gata, a apärut în fine:
http://www.imdb.com/title/tt1194620/usercomments-1

@Led-za-pencil:
Sunt convins cä va fi mai bun - esti un om care stie sä primeascä (aviz altora).

[Led-Ze-Pencil]

@Led-za-pencil:
Sunt convins cä va fi mai bun - esti un om care stie sä primeascä (aviz altora).

Da, stiu sa primesc drept in plex. Cineplex. Multiplex. :D
De fapt nu stiu daca vreau sa o rescriu, sunt cateva idei acolo, le pot sintetiza in cateva randuri.

1. Filmul e atemporal in rest dar foarte temporal in momentul esential: joi, 5 martie 1953, moartea lui Stalin. Contradictie grava!

2. Filmul e o "rulada" in care miezul e momentul nuntei mute iar restul e construit ca sa fie ceva acolo, sa umple timpul unui lung metraj. Si e construit din prea multe clisee: personaje stereotipe, actiuni stereotipe: mirele afemeiat, logodnica parasita, preotul betiv, activistul idiot, inginerul-inger, prostul satului, curva satului (care nu are corespondent in realitatea acelor ani si locuri) etc. Grav!

3. Citatele din alte cinematografii sunt evidente dar nu se subscriu unei viziuni personale, eventual postmoderniste a filmului (care le-ar justifica existenta)

4. La fel si teatralitatea acuzata a secventelor, lucru care ar putea fi receptat ca o greseala mai ales in cazul unui om de teatru devenit regizor de film.

5. Lipsa justificarilor psihologice a unor actiuni importante, de exemplu momentul cand nuntasii se hotarasc sa dez-mutizeze nunta si sa-si riste viata pentru asa ceva.

6. De executie: anacronisme (bicicleta din 1850 cu o roata mare), falsuri istorice (activistii sunt ciuca batailor, colectivizarea e un motiv de panarama) trageri de par (dinamul bicicletei da 220V, linistea de la nunta nu permite nici musca etc) valorificarea bancurilor in locul crearii umorului prin personaje si situatii.

La calitati: vizualitate debordanta (Vivi Dragan Vasile?) nonconformism fata de ce este pe piata, vivacitate, coerenta, bune intentii :)

[Disciple]

Cei ce doresc sa revada "Nunta Muta" sau doresc sa il vada in avanpremiera vor avea aceasta ocazie joi la Cinemateca Union din strada Ion Campineanu de la 18:00 si 20:00.

Preturi:

Tichet: 8 lei x 2 bilete (intreg);
5 lei x 2 bilete (redus)
Bilet intreg: 10 lei

Eu voi fi acolo :)

[Pitbull]

1. Filmul e atemporal in rest dar foarte temporal in momentul esential: joi, 5 martie 1953, moartea lui Stalin. Contradictie grava!
N-as zice. Filmul e înscris clar în contextul temporal si la nivel general, dar nu insistä asupra celorlalte reper concrete de timp - nici nu avea motive; moartea lui Stalin e aici cheia. Iar "atemporalitatea" si "aspatialitatea" nu sunt atât de puternic marcate încât contradictia cu precizia lui 5 martie '53 sä devinä chiar "gravä" - cred cä ea rämâne cam la nivelul unei "oarecari nehotärâri".
2. Filmul e o "rulada" in care miezul e momentul nuntei mute iar restul e construit ca sa fie ceva acolo, sa umple timpul unui lung metraj. Si e construit din prea multe clisee: personaje stereotipe, actiuni stereotipe: mirele afemeiat, logodnica parasita, preotul betiv, activistul idiot, inginerul-inger, prostul satului, curva satului (care nu are corespondent in realitatea acelor ani si locuri) etc. Grav!
Partial ai dreptate:
- "restul ruladei" nu e construit doar ca "sä fie... sä umple timpul", ci e chiar necesar (izolatä, noaptea nuntii mute n-ar fi functionat); problema e cä aceste fragmente anexe (si necesare) sunt fäcute imperfect - cum spuneam (si cäutam sä demonstrez) în analiza mea: intentii bune, finalizate doar partial.
- personajele si actiunile se doresc, în fond, arhetipale; ceea ce le cam lipseste sunt notele de originalitate care sä facä arhetipurile interesante, ferindu-le de cäderea în stereotipie.
3. Citatele din alte cinematografii sunt evidente dar nu se subscriu unei viziuni personale, eventual postmoderniste a filmului (care le-ar justifica existenta)
Viziunea personalä existä, si e foarte puternicä - dar încä insuficient definitä, rotunjitä, completatä.
4. La fel si teatralitatea acuzata a secventelor, lucru care ar putea fi receptat ca o greseala mai ales in cazul unui om de teatru devenit regizor de film.
Despre asta am vorbit si eu pe larg - e cam principala problemä a filmului - arätând pânä unde-i bunä, de ce de-acolo începând devine rea, si ce i-ar fi lipsit ca sä fie genialä.
5. Lipsa justificarilor psihologice a unor actiuni importante, de exemplu momentul cand nuntasii se hotarasc sa dez-mutizeze nunta si sa-si riste viata pentru asa ceva.
Da, cam aici e principala hibä a filmului. Initial, momentul era preconizat ca fiind construit astfel: tensiunea muteniei fortate crestea inexorabil, iar oamenii tot beau, tot beau, asa cä rezistau tot mai greu. In punctul culminant, Tudorel Filimon scäpa un pârt de se zguduiau peretii. Involuntar, toti izbucneau în râs - si râdeau si tot râdeau, din ce în ce mai tare... pânä-si dädeau seama cä prafu' s-a ales de mutenia lor - si atunci, fie ce-o fi! Se dezläntuiau.
Mä bucur cä a renuntat la bäsinä (sunt sätul de poante vulgare, si mai ales sexual-digestiv-urinar-eliminatorii - vezi si obsesiile lui Daneliuc), dar fäcând abstractie de asta, constructia de mai sus era foarte aproape de o solutie valabilä a problemei. Päcat cä n-a pästrat-o, organizând-o în jurul unui incident mai acceptabil.
6. De executie: anacronisme (bicicleta din 1850 cu o roata mare), falsuri istorice (activistii sunt ciuca batailor, colectivizarea e un motiv de panarama) trageri de par (dinamul bicicletei da 220V, linistea de la nunta nu permite nici musca etc) valorificarea bancurilor in locul crearii umorului prin personaje si situatii.
Toate astea s-ar fi integrat perfect, dacä aplica solutia aia cu Gogonea-povestitor-care-le-înfloreste.
La calitati: vizualitate debordanta (Vivi Dragan Vasile?) nonconformism fata de ce este pe piata, vivacitate, coerenta, bune intentii :)
Da, dar nu numai Vivi: el executä si dezvoltä excelent conceptiile lui Horatiu.

[Se7en]

Idem Led-Ze-Pencil. Ce m-a surprins pe mine e cata lume aici admira filmul si cati in Mall, cel putin la sfarsit dupa ce au plecat actorii, au recunoscut ca are destule parti slabe. Dar stai, asta e primul film al lui Horatiu... uhm...ok fie, dar numai de data asta. Next time fara tancuri care intra in casele oamenilor, sate americane, lumini interioare false si Umori fortate. Ca ne suparam :hmm:

[Led-Ze-Pencil]

1. Filmul e atemporal in rest dar foarte temporal in momentul esential: joi, 5 martie 1953, moartea lui Stalin. Contradictie grava!
N-as zice. Filmul e înscris clar în contextul temporal si la nivel general, dar nu insistä asupra celorlalte reper concrete de timp - nici nu avea motive; moartea lui Stalin e aici cheia. Iar "atemporalitatea" si "aspatialitatea" nu sunt atât de puternic marcate încât contradictia cu precizia lui 5 martie '53 sä devinä chiar "gravä" - cred cä ea rämâne cam la nivelul unei "oarecari nehotärâri".
....
3. Citatele din alte cinematografii sunt evidente dar nu se subscriu unei viziuni personale, eventual postmoderniste a filmului (care le-ar justifica existenta)
Viziunea personalä existä, si e foarte puternicä - dar încä insuficient definitä, rotunjitä, completatä.



1. E grav pentru ca altfel tot filmul e un mare banc in care e implicat si Stalin, iar ceilalti sunt niste personaje anecdotice, de snoave populare, de-alde Pacala sau mai nou Bula. Daca nu simti in tot filmul teroarea acelor ani - si nu simti, cam toti se caca in capul activistilor de partid, aia sunt caraghiosii satului, ciuca batailor - nu functioneaza nici teroarea care i-a facut sa amuteasca la nunta.

In bancurile cu Stalin sau Ceausescu aparea cate un personaj-erou care le dadea astora cate o replica de te stricai de ras. Era o defulare, asemenea personaje n-au prea existat in realitate. Asa si aici.

3. O fi existand, viziunea asta personala, dar s-o stim si noi. Deocamdata nu vad decat un amalgam de stiluri, de la burlesc kusturician la onirism fellinian etc, totul pe un acuzat teatralism, cum spuneam.

...
10. Inca un lucru care m-a deranjat: exact ca filmele proaste inspirate din viata satului de pana la revolutie, sunt prezente in film ritualurile nuntii si ale inmormantarii, ca s-o duca spre traditie, ciclicitatea vietii ºi alte bullshituri de cosmogonie pãºunistã. Mai lipsea o nastere si-un botez si era perfect.

[cornel]

poante ieftine, gen Academia Caþavencu
La asta nu ma asteptam, dar fiecare cu parerile lui...

Totusi dupa o cronica stufoasa si alambicata (care parca se fereste sa spuna lucrurile pe sleau si la obiect) inteleg ca filmul este bun dar se putea si mai bine?!


Mie "Nunta muta" mi-a placut foarte mult si cred ca pe forumul asta sunt cativa utilizatori (usor influentabili) care sunt mult prea carcotasi / nihilisti cautand orice musculita in ochii celor care creeaza ceva de calitate in loc sa aprecieze valoarea atunci cand ea exista.
Mi se pare foarte usor sa criticam filmul doar de dragul de a spune ceva negativ.

[Pitbull]

poante ieftine, gen Academia Caþavencu
La asta nu ma asteptam, dar fiecare cu parerile lui...
Da, mai ales în coperte (aia cu alegerile din '45, aia cu veceurile ecologice, sau replica finalä), dar si în cuprins, pe alocuri ("O sä electrificati o pulä!" / "Da' mäcar s-o electrificati si pe aia!"); oricum, asa cum spuneam, Horatiu le-a mai periat.
o cronica stufoasa si alambicata (care parca se fereste sa spuna lucrurile pe sleau si la obiect)
Dimpotrivä: e asa de stufoasä si alambicatä tocmai din dorinta insistentä de a spune lucrurile cât mai pe sleau si la obiect, färä a läsa nici un dubiu: unde-i bine, unde nu-i bine, si de ce anume, detaliat, exact...
filmul este bun dar se putea si mai bine?!
Päi nu...? :? Altfel, cum?

[cornel]

Ca spectator care nu a citit scenariul (il astept publicat poate pe liternet) dar care a vazut piesele lui Lustig, sunt de acord ca unele poante par banale si infantile (gen Vacanta Mare si nicidecum Academia Catavencu)dar pana la urma conteaza produsul final unde regizorul are ultimul cuvant (poate de aceea ca scenarist apare pe langa Lustig si Malaele).

Eu am citit scenariul la piesa de teatru Clinica a aceluiasi Lustig si am vazut-o la scurt timp la Teatrul de Comedie si am observat destul de multe diferente intre ce era scris acolo si ce s-a jucat pe scena.

Dar pana la urma ce este asa de neobisnuit ca un regizor sa modifice scenariul dupa cum i se pare lui mai bine? Scenariile trebuie puse in scena ad literam?

[Led-Ze-Pencil]

Mie "Nunta muta" mi-a placut foarte mult si cred ca pe forumul asta sunt cativa utilizatori (usor influentabili) care sunt mult prea carcotasi / nihilisti cautand orice musculita in ochii celor care creeaza ceva de calitate in loc sa aprecieze valoarea atunci cand ea exista.


apreciez valoarea atunci cand ea exista.
critica nu face rau nimanui, ba face chiar bine, indreapta lucrurile. Critica de pana in 89 ridica in slavi orice c@cat, si chiar si dupa, asa incat nu era decat o mana de aplaudaci si yesmeni. Daca asta crezi tu ca ar fi util...
Cei care il vor aprecia si il vor lauda vor fi foarte multi, n-am nici o indoiala, poate se face si fan-club nunta muta. Foarte bine. Poate mai raman cateva voci care sa zica "acolo nu-i bine, aia e cam trasa de par" care sa mai indrepte lucrurile. Stii si tu, cei mai buni prieteni critica, nu dusmanii care te fac sa persisti in greseala.

Daca carcotesc pe ici si colo nu o fac nici cu rautate, nici invidie, nici rele intentii. Nu or sa-i strice cariera filmului cateva obiectii acolo. Dar a zice ca totul e perfect sunt sigur (sau sper) ca nici lui Horatiu nu i-ar fi de folos.
Asa ca prefer sa raman carcotas decat aplaudac legat la ochi prin fanatisme. (nu vorbesc de tine, au fost cazuri pe aici).

[Pitbull]

Dar pana la urma ce este asa de neobisnuit ca un regizor sa modifice scenariul dupa cum i se pare lui mai bine? Scenariile trebuie puse in scena ad literam?
Am zis eu cä e ceva neobisnuit? Pur si simplu, am analizat unele repere ale îmbunätätirilor aduse de Horatiu. Evident, e foarte firesc ca regisorul sä amelioreze scenariul, dacä e cazul. Asta am si spus.

[cornel]

@Pitbull
Atunci am inteles eu gresit... deh, textul lung, timpul scurt... scuze

@Led-Ze-Pencil
Sunt de parere ca extremele in ceea ce priveste critica fara rost sau admiratia oarba sunt mereu daunatoare, doar ca in acest caz mi s-a parut ca balanta se inclina doar intr-o anumita parte si am incercat sa o echilibrez, atata tot...

In concluzie este un film romanesc bun, asa ca (cei care nu l-au vazut) mergeti sa-l vedeti ca merita.

[Led-Ze-Pencil]

@Led-Ze-Pencil
Sunt de parere ca extremele in ceea ce priveste critica fara rost sau admiratia oarba sunt mereu daunatoare, doar ca in acest caz mi s-a parut ca balanta se inclina doar intr-o anumita parte si am incercat sa o echilibrez, atata tot...
In concluzie este un film romanesc bun, asa ca (cei care nu l-au vazut) mergeti sa-l vedeti ca merita.

Asa. Si?
Aici se termina discutia?

Sau cum continuam, postam unul o lauda, altul alta lauda?

[mirodoni]

Constat cã userii s-au pus de acord relativ uºor asupra neîmplinirilor filmului “Numta mutã”, cam multe ºi cam prea evidente, încât discuþia pare sã stagneze. Problema pe care mi-o pun eu, deocamdatã retoric, este de ce un scenariu scris de profesioniºti, care respectã inclusiv plot point 1, mid-point, plot point 2, are atâtea, cum le-am zis eu, neîmplinir, ca sã nu le zic altfel. Evident cã eu pun problema din punctul de vedere al unui frustrat, cãruia nu-i citeºte nimeni scenariile, pentru cã nu-s perfecte.
Cândva am spus cã un film bun este un spectacol cinematografic în care nu se vãd actorii, ci personajele. „Nunta mutã” este un spectacol cinematografic în care nu se vãd actorii, dar ne e suficient.
Nu am asistat la discuþiile de dupã vizionarea din 15 noiembrie ºi nu am vãzut filmul decât o datã, ca orice specator. Nu sunt unul obiºnuit doar prin faptul cã am citit scenariul cu un an în urmã. Dupã ce a câºtigat la CNC am fost curios sã vãd un model de scenariu care a fost promovat ºi sã înþeleg de ce. Dupã ce l-am citit, am înþeles de ce a fost promovat, pentru cã avea un subiect cu greutate, nu se putea refuza aºa ceva. Cred cã a fost singurul argument, pentru cã nu ºtia nimeni cã este al lui Horaþiu Mãlãele. Ba cred cã a mai fost unul, redactarea profesionistã.
Scenariul începe aºa:
„1.EXT.ZIUA. MASINA 1
Filmul va debuta cu imagini paranormale pe care le vom gasi in arhiva televiziunilor sau aiurea.” Mai ales aiurea, zic eu. ªi continuã aºa:
“Imaginile vor fi alb-negru sau sepia ,eventual color,sau
si una si alta ,cu clacheta ,obisnuita
nuanatoare,material brut, cu miscare incetinita sau
acelerata inainte -inapoi .Pe un carton negru sau maro
inchis apare prin efect fondu titlul filmului Nunta muta.”
Adicã imaginile vor fi alb, negru, sepia sau color, sau ºi una ºi alta, cu miºcare încetinitã sau acceleratã, înainte sau înapoi, pe un carton negru sau maro. Alooo! Djinjis, unde eºti ?!
Suspansul era sugerat dupã cum urmeazã:
“Gura tigare tras, OCHI- OCHELARI, Tigare scrumiera, Casti ureche Ghiul pe mana primar, Jocul cheilor in contact. Casetofon masina Sticla alcool gura.” Culmineazã cu : “Un falfait ciudat se aude deaupra masinii”, pe care nu l-aº fi remarcat dacã nu-l citeam în scenariu.
Evident, dacã jumãtate din scenariu n-ar fi fost al lui Mãlãele, l-aº fi aruncat, cinstit sã fiu. Asta pentru cã noi nu avem nici paranormal ca lumea, nici suspans ca lumea, nici criminali ca lumea, nici fotbal ca lumea… În sfârºit !
Filmul propriu-zis începe abia la pagina 10, dintr-un total de 66, dupã cum urmeazã:
“8.EXT.ZIUA.CAMPIE INFLORITA 8
8.1. - P.G. - P.M. (macara) Explozie de culoare primavaratica. Printre florile ce sarbatoresc acest inceput de primavara vedem fundul unui barbat ce apare si
dispare ritmic.” Alo, Djinjis, ai citit pânã aici ? Priveliºtea e minunatã ! Asta în scenariu. În film, o câmpie în arºiþa verii, pentru cã atunci au venit banii de la CNC. Dar fundul bãrbatului nu mai apare, ca urmare nici nu mai dispare. La indicaþiile verbale ale regizorului Mãlãele, este înlocuit cu un fu…tai ancestral în mijlocul câmpului. Ba nu, orgasm ancestral. Cei doi protagoniºti þâºnesc dintre spice rãcnind ca din sculã de ºarpe. Spice scria cineva mai sus, dar eu nu prea le-am vãzut, probabil din cauza buruienilor frumos înflorite.
Dacã pânã aici am bãtut câmpii, de-acum problema devine serioasã. Dacã cei doi tineri veniserã sã vadã cum stau cu grâul, dupã cum rezultã dintr-un dialog, asta înseamnã cã veniserã sã vadã cum a ieºit grâul din iarnã, þinând cont cã trebuie sã fi fost pe la sfârºitul lui februarie, cã peste douã sãptãmâni moare Stalin. Nu am sesizat sã fi fost o sãriturã în timp, ºi-am avut toatã bunãvoinþa. Eu înþeleg cã pe Mãlãele l-a interesat spectacolul cinematografic, dar cum rãmâne cu “personajele”?! Dacã la sfârºitul filmului scrie: “S-a întâmplat în România anului 1953”, atunci din acea perioadã trebuie sã fie ºi personajele, ca sã fie personaje. Cunosc satul românesc, ºi în niciun caz doi tineri nu ºi-ar fi tras-o, cã nu e vorba de fãcut dragoste, în mijlocul câmpului, ºi-n pielea goalã, în timp ce alþii sã se fi benoclat la ei din vârful copacilor. Sunt curios ce explicaþii dau specialiºtii în structurã dramaturgicã, esteticã cinematograficã ºi altele. De ce tinerii n-o fãceau pe furiº într-un tufiº ? Pe vremea aceea, fata îi zicea tânãrului “dumneata”, în niciun caz “nebunule, tâmpitule, idiotule, total tâmpit”, ca în scenariu, rãmânând în film doar “prostule”. Cineva a caracterizat scena eroticã de pe grãmada de grâu ca fiind cea mai reuºitã din toatã cinematografia româneascã. Numai cã aºa ceva nu se poate. Am aflat asta când eram student la Iaºi ºi ne-au dus la Fãlciu la treierat. Avea dreptate o tânãrã criticãtoare de film, când spunea, într-o revistã, cã scenele erotice din filmele româneºti nu sunt reuºite pentru cã nu sunt fãcute pe bune, cum este tendinþa la strãini. Aºa e, dacã ar fi încercat, ar fi vãzut cã nu se poate.
Când a început filmãrile, i-am trimis lui Horaþiu Mãlãele o scrisoare printr-un student care fãcea practicã în echipã. Îi sugeram sã transforme cumva scena de sex de la început într-o scenã de dragoste, ºi sã încheie filmul unde se termina, adicã sã renunþe la interviul cu paranormalii din final. Aº fi avut multe sã-i spun, exact ce s-a discutat pe acest topic, dar eram convins cã nu mai putea schimba scenariul. Ce-i sugeram eu se putea face ºi dupã filmãri. Se pare cã studentul n-a gãsit momentul prielnic sã-i dea scrisoarea. Îmi spunea cã tot timpul se ceartã pentru te miri ce ºi n-are cum sã intervinã. Într-o zi, mi-a spus, au avut o disputã grazavã cãnd piticu venea din spatele lui Iancu ºi îl speria, iar acesta zicea, în scenariu, “Ptiu, drace, ce mai speriat !” Unul spunea cã e tautologie, altul cã e o exprimare fireascã, spontanã.
Ce mã deranjeazã este faptul cã i se gãsesc lui Mãlãele circumstanþe atenuante, ca fiind la primul film. La vârsta lui ºi la pretenþiile pe care le avem de la el, trebuia sã-l facã direct pe al treilea. Altfel, “Nunta mutã” este un spectacol cinematografic”, zic eu.

[Led-Ze-Pencil]

Din caietul program al filmului la premiera de la Teatrul Naþional. Ca sã nu se spunã cã nu punem ºi laude.

Acest film se numeste, poate, Nunta Mutã, dar in fapt, este
un act de divorþ rasunãtor. De idilismul poporanist,
ingimfa patriotarda, semi-doctismul ideologic si de
sentimentalismul paseist care coloreaza ruralitatea
romaneascã in interpretarea ei artisticã, pe ecranele
ultimilor decenii.Avem aici o proba de inteligentã bufa, de
moralizare auto-ironica abil controlatã ,de post-modernism
bine temperat , de rãsturnare copioasã a cliºeelor
realismului si neorealismului socialist , cu epoca istoricã ,
storrytelling-ul , actorii, mediul si instrumentele din care s-
au aglutinat ele, dar cu o viziune regizoralã cutezãtoare ,
debordind de o tonicã prospeþime.

Emil Hurezeanu


"Film tres personnel, tres Malaeleen.
On rit, on reflechit, on ne pleure pas mais l'envie de pleurer
vous vient parfois"

Costa Gavras


Nunta Mutã, iatã un titlu de film si un film care pe mine m-au
amuþit si asta pentru cã rar am vãzut in cinematogtrafia
noastra o opera care sa fie in acelasi timp extrem de tristã ºi
extrem de tonicã.Este un echilibru de aur intre cinism ºi umor
,intre brutãlitate ºi tandreþe.Un film de referinþã.

Sorin Roºca Stãnescu


Cum zic francezii: " pour un coup d'essai c'est un coup de
maitre"! O revelaþie. Un film care iþi taie respiraþia. Marele
regizor de teatru este si un mare regizor de cinema.

Radu Beligan



P.S. Toatã grafia - spaþii, diacritice, virgule, alineate etc - sunt reproduse identic, pentru a nu deforma realitatea.

[Proletar]

Din toti astia care au scris in caietul program al filmului, cine ar avea curaj sa-l critice pe Malaele pe fatza, chiar daca nu le-a placut ceva in film? Criticile negative le vor spune pe la colturi! ;)


dar si ce specialisti in cinematografie pe acolo...emil hurezeanu, sorin rosca stanescu... :?

[Proletar]

"Film tres personnel, tres Malaeleen" :lol:

[Pitbull]

"Film tres personnel, tres Malaeleen" :lol:
Da, si eu am abordat subiectul, în analizä - ezit între "mäläelian" si "mäläelez"... As opta totusi pentru al doilea - sunä ca o combinatie între "mäläiet" si "malaez", si se potriveste si cu umorul verbal absurd pe care-l practicä adesea Horatiu (ca-n aia cu "Deja"...).

Apropo, stie cineva de vreun caiet-program de ceva unde sä se scrie "si bune, si rele"? Asta-i ca si cum te-ai duce la o nuntä (sonorä) si ai închina la masä cam asa: "Sä träiascä mireasa, e frumoasä, desteaptä, descurcäreatä, i-adevärat c-a fost ea cam curvä la viata ei, si-n liceu tot rämânea corijentä (de lene, nu cä n-ar fi dus-o capu'!), da' face niste sarmale de mori, si s-o mai vedeti si la karaoke!"

[Led-Ze-Pencil]

Sa luam un exemplu, ca tot mi-am amintit zilele astea de filmul asta: La vita e bella.

Ca si Nunta Muta, are un episod cheie in jurul caruia se construieste: asa zisul joc pe care il inventeaza personajul lui Benigni pentru fiul sau, prin care ii explica tot ce se intampla acolo in lagar.
Dar in lagar ajung dupa jumatatea filmului, pana acolo ce se intampla? Minuni. Delicii cinematografice. Toata povestea de cucerire a viitoarei lui sotii, cea care ii pica in brate din cer, careia ii face avansuri deghizat in inspector scolar sau pe care o rapeste de la opera cu o masina identica cu cea care trebuia sa o ia. Minunile pe care le face (cheia, palaria, inghetata). Toata povestea de la logodna, intalnirea lor sub masa cand ea ii cere sa o ia de acolo, rapirea ei pe pe un cal vopsit in verde, apoi aparitia copilului si secventa cu refuzarea dusului - care va cantari asa de mult mai tarziu in lagar. Chelnerul obsedat de ghicitori...
Toate astea vor avea efect in episodul lagarului. Si in plus, toata aceasta poveste de dragoste/cucerire are loc pe un fond istoric care se defineste tot mai mult (atacurile asupra unchiului, calul vopsit, pravalia stigmatizata) si care rabufneste in lagar.
Daca filmul se termina inainte ca ei sa fie dusi in lagar si tot era un film teribil de savuros.

In plus, Benigni nu minimalizeaza deloc duritatea nazistilor, dimpotriva, o foloseste pentru efecte dramatice. In nunta muta activistii (corespondentii nazistilor in celalalt film) sunt niste pielea pvlii luati in tarbaca de orice taran. De aia tensiunea e aproape 0.

P.S. Stiu ca am comparat filmul cu o capodopera, dar nu din rautate, ci pt a-mi sustine ideea.

[Pitbull]

Corect. Asta relevä si mai clar diferenta dintre cele douä filme - în raport cu care, întrebat într-un interviu ce notä i-as da "Nuntii mute", am räspuns (din politete - pentru cä nu agreez notärile de filme, le gäsesc prea schematice):
"Un scenariu de nota 6-6,50, din care Horatiu a fäcut un film de 7,50-8,00."
(Net inferior lui "La vita e bella", care stä cam pe la 9,50-9,75.)

[Led-Ze-Pencil]

(Net inferior lui "La vita e bella", care stä cam pe la 9,50-9,75.)

eu ii dau 10 cu ochii inchisi.
Chiar si numai pt coloana sonora :)

[Pitbull]

Afectiv, e de înteles - totusi, nimeni (sau aproape nimeni) nu-l include pe lista marilor capodopere: Tarkovski, Mihalkov, Bergman, Antonioni, Fellini, Wajda, Welles, Chaplin... Cam pe-ACOLO stau putinele note de 10.

[Led-Ze-Pencil]

Pai da, afectiv.
De aia si topicul paralel "cea mai emotionanta secventa"...

Mi se pare ca emotia ar trebui sa fie primul ingredient al unui film. Altfel la ce sa te uiti la el? Sa-ti demonstreze unul cat e de destept? Mersi, iau Teoria relativitatii si ma minunez.

Citizen Kane in ce sta? Sau capodoperele lui Chaplin, Tarkovski, Bergman, Antonioni? Emotie, inainte de orice.

Ai nostri incearca sa se arate destepti, amuzanti... si cam fara suflet.

[Led-Ze-Pencil]

Tot un sentiment, o emotie, viza si scena muta din nunta muta.
Acolo era premiza cea buna.
Din pacate horatiu a uitat-o pe drum, preocupat sa ne spuna bancuri si sa-si incordeze circumvolutiunile ca un culturist in fata tuturor.

[mirodoni]

In nunta muta activistii (corespondentii nazistilor in celalalt film) sunt niste pielea pvlii luati in tarbaca de orice taran. De aia tensiunea e aproape 0.

Nu, corespondenþii sunt sovieticii. Tensiunea, pericolul, trebuia sã vinã din exterior. Din interior, nu era, deocamdatã, niciun pericol. Astfel de activiºti, chiar erau batjocura oricui. Pânã când fraþii noºtri mai mari, dar vitregi, de la rãsãrit, au reuºit sã pãtrundã pânã în cel mai îndepãrtat cãtun, de nu mai puteai da o bãºinã din cauza lor. Fãrã ezitare, i-au înlocuit pe acei activiºti ineficienþi, începând cu conducãtorii lor. Demonstraþia în film este fãcutã când colonelul îl trânteºte la pãmânt pe Gogonea cu un dos de palmã. În scenariu scrie: “Se instaureaza notiunea de teama”.
Inadvertenþele filmului sunt altele, unele au fost arãtate pe acest topic, dar mai sunt. Într-un sat care nici nu auzise de cinematograf, bãieþii nu stãteau cu mâna sub fusta fetelor, iar acestea cu mâna la prohapul lor, ca în zilele noastre. Dar cea mai mare este intervenþia… paranormalului. Toate filmele sunt ca o ruladã, dar nu pui muºtar în exterior, când în interior ai stafide.
Dacã ar fi sã pãstrãm toate momentele excelente ale filmului, ar rãmâne un mediu-metraj foarte bun, dar Mãlãele a vrut sã debuteze cu un lungmetraj. Eu aº pãstra sãrutul lui Iancu prin cearºaf, secvenþa cu Grigore care încearcã sã-ºi ºteargã cu dosul palmei gaura din piept fãcutã de glonþ, pe care n-am regãsit-o în scenariu, momentul cu femeile care rãmân împietrite pe o bancã, alãturi de Grigore, care stã rezemat de perete ºi pare cã doarme, doar cã are o patã mare, roºie, pe piept, momentul când Gogonea primeºte un pumn de la colonelul sovietic ºi alte momente, care nu sunt puþine, dar nu prea se discutã pe topic despre ele.

[Se7en]

Da ai dreptate si mie mi s-a parut ca din punctul de vedere al atitudinii celor doi si in general a satului intreg e cam fortat. Pit, Mafalda si Floyd insista asupra parerii ca totul este facut incat sa para o poveste abstracta scoasa din context. Insa chiar si daca este asa, este oare bine scoasa din contextul istoric in care este plasata? Oare romanii pot gusta gradul acela oarecum ridicat de abstractism, evident inspirat din cariera de teatru a lui Malaele? Velocipedul (bicicleta cu o roata mai mare) era in mod voit introdus acolo ca element abstract artistic, la fel si aparatul ciudat de zbor pe care acelasi individ il purta in timpul nuntii. Toate acestea sunt clar elemente artistice abstracte. Insa de ce apar alte elemente ce clar doresc sa insurubeze filmul in istorie: grupul de activisti, secventa urmaririi filmului de catre sateni? Si nu numai ca acele grupuri apar dar sunt si slab reprezentate istoric de vreme ce exact la tara activistii comunisti aveau cel mai mare succes si nu la oras. Daca filmul ar fi tratat problema complet abstract ar fi facut cum a facut 300 cu batalia de la Termopile. Iar daca in cazul ala scenariul era extrem de fals si patriotard comercialist, aici secventa nuntii putea sa dea un croseu excelent amatorismului si lipsei de umor abstract de imbiba cinematografia romaneasca de dupa '89.

[mirodoni]

Nu a zis nimeni cã Mãlãele trebuia sã localizeze satul întâmplãrii reale, ci doar cã satul acela trebuia sã-l recunoaºtem ca un sat real al acelor timpuri, tocmai de dragul semnificaþiilor general umane. ªi tocmai acele amãnunte dau veridicitate.

Important este impactul pe care l-a avut evenimentul asupra oamenilor, traumele pe care le-a provocat. Asta l-a interesat pe regizor!

Pãi dacã asta l-a interesat, asta trebuia sã arate. Din pãcate, nu mai poate face “Nunta mutã” a doua oarã !

[VICTORLAND]

Horatiu Malaele este un actor. Un actor cu un joc plat, identic, lapidar si selenar totodata, avand darul de a fi mai mult decat ironic si de a promova un stil inconfundabil, un maestru al adaptarilor de gen inspirate dupa opera lui Marin Sorescu, de exemplu, "La Lilieci".
Dar iata ca avem acum de-a face cu regizorul Horatiu Malaele si trebuie sa ne schimbam atitudinea si sa-l privim altfel.
Despre film avem foarte multe puncte tari pe care putem sa le scoatem in fata, de exemplu, jocul actorilor, muzica, sunetul, scenariul.
Dar sa aratam si scaderile, care par sa fie balast ce poate fi aruncat peste bord si atunci, cu inca ceva pentru a inlocui golurile lasate, s-ar putea sa obtinem o capodopera cinematografica. Ma refer la o viziune adiacenta operei cehoviene, sau a lui Lucian Pintilie, ori a filmului mare din categoria Felini. Vreau sa spun ca sunt cateva indicii care ne introduc intr-o categorie, apoi ne scalda in alta si tot asa din una in alta ne trezim ca s-a sfarsit povestea si noi nu avem o satisfactie deplina. De exemplu, zana rastignita de copac violata si omorata, aduce a Mircea Danieluc.
De exemplu, omul-pasare este prea explicit, prea prezent cu aripile lui, in lumea reala a satului romanesc, mai credibil era ca conducator de velociped, hai sa zicem, acceptabil, dar omul pasare la sfarsit, zboara de-a binelea, sanchi, ca un inger, fiind impuscat de contingentul comunist sovietic, adica ar trebui sa fie o metafora.
Zana din padure, este perfect credibila, asa cum ar putea fi o parte din povestea fetelor fecioare ce pleaca in noaptea de sanziene in cautarea ierburilor vrajite. Dar apoi apare prea violent in prim plan, este prea vizibila si la sfarsit traverseaza industria grea romaneasca in pas vioi, parca ar fi avut ceva de spus spectatorilor, dar dispare dupa un moloz. Daca ar fi fost abordata aceasta stafie la fel ca in aparitia stafiei din Hamletul cu Laurence Olivier atunci totul ar fi fost OK, adica un vis, o aparitie, nu un om viu, care de fapt era mort.
Schema celor 4 comunisti cu steagul rosu este o schema care face sa scada dramatismul situatiei reale din acele vremi, iar daca ar fi fost doar atat, doar caricatura, inseamna ca totul era inca bine si asta rezulta din mare parte din film, adica nu se intrevede mizeria nenorocita care va urma, doar spre sfarsit apare ca o suspiciune si atat. In schimb, sarja din timpul filmului de culturalizare la sate, cu scene din filmul mut este perfecta, atat ca scene de haz cat si ca durata, final si context.
Si acum despre nunta muta. Necredibila. Prea lungi, scena cu musca bazaitoare si reactia mesenilor, prea facuta, duce catre jalnic, scena cu flatulatia prelungita peste masura, este jenanta, daca nu prea scabroasa, coboara prea jos nivelul general al metaforei, catre derizoriu.
Scena cu posta de la ureche la ureche, are haz, dar putea sa fie mai scurta, sau mai corect, eliminata.
Despre imaginea satului romanesc? Totul redus la "the american porch" si cam atat, adica mai nimic. Totul este recuzita CASTEL FILM. In schimb filmul se vrea pur romanesc si reuseste atunci cand nu are de-a face cu imaginea lui Victor Rebengiuc privind din portic. Mai lipsea un balansoar si o nevasta negresa.
Meritorii sunt multe lipsuri din acest film, cum ar fi masini incendiate, explozii cu mult fum si flacari uriase, impuscaturi fara rost, crime fara motiv, in afara de moartea zanei.

In rest, este perfect. Regizorul plateste pentru toate. Actorii sunt foarte bine plasati, tensiunea este bine acordata si in mare, filmul are un mare echilibru si o derulare fluenta.
Dar mai este ceva. Fata de multele filme mai noi, care au primit premii, acest film este facut de un regizor matur. Acest film poate fi vazut si revazut de mai multe ori cu aceeas placere. Deja putem sa vorbim de scene antologice, dar ar mai fi si alte aparitii pe care nu le-am gustat la prima vizionare. Horatiu Malaele este un mare regizor cu state vechi, cu experienta, cu statut, cu pretentii. In nici un caz nu este un incepator. Este cumva la primul sau film? Ciudat. Nu pare deloc un regizor debutant. Este deja in categoria celor consacrati si asteptam cu nerabdare al doilea film. Iata ca in galeria regizorilor tineri a intrat si un monstru sacru, ceea ce ar trebui sa le dea fiori celor care au primit deja laurii victoriei. Horatiu Malaele este clar deasupra lor. Probabil fara sa aiba vreo vina. Asa este el, mai bun!
Recunosc ca am aplaudat cu frenezie la Sala Studio, vineri seara pe 21 noiembrie, alaturi de cei peste 150 de spectatori, la sfarsitul filmului. Cat n-as fi dorit sa mai raman alaturi de cei de pe ecran! Dar filmul se terminase. Ce pacat!

Victorland la 21 noiembrie 2008

[Pitbull]

Uite aici topicul filmului "Nuntä mutä", în care deja se discutä din plin:
http://www.cinemagia.ro/forum/viewtopic.php?t=17243
Muta-ti cronicuta, te rog, la locul potrivit - dupä care Gloria sau StefanDo va sterge acest topic paralel.

[Led-Ze-Pencil]

Muta-ti cronicuta, te rog, la locul potrivit - dupä care Gloria sau StefanDo va sterge acest topic paralel.

Si daca e vorba de mutare, muta-ti si liniuta din "F-ati o casa mica, simpla, cu pridvor."
Nunta asta multe muta. :)

[Pitbull]

Totu-i sä nu le mute la marfacie. :oops: :sleep:

[Led-Ze-Pencil]

si sa zica "M-ati o casa fica, sifpla, cu pridvor"? :shock: :D

[Lacramioara.Brecea]

Azi ma duc sa il vad... sunt foarte curioasa caci nu am auzit numai lucruri frumoase despre el deci... hai sa vedem!

http://lacramioarabrecea.wordpress.com/

[Led-Ze-Pencil]

Oricum, daca povestea a fost adevarata, mai mult ca sigur ca nunta era de tigani, care au obiceiul de a o face joi.
(N-au ales ziua de duminica fiindca venea circul. Si ce daca venea? Iesea distractia si mai mare)

P.S. Si o intrebare: povestea cu medalia gasita in pumnul strans al logodnicii: de ce se mira mireasa cand o vede mai tarziu la pieptul unui soldat sovietic? Nu era clar din semnele de pe medalie cine o putea avea?
Sau de aia e mireasa, sa se mire?

[Led-Ze-Pencil]

http://www.ziua.ro/news.php?id=15849&data=2008-11-11

"Actiunea filmului meu nu se petrece in acel sat, ci se petrece intr-un sat abstract al unei lumi comuniste. Putea foarte bine sa se petreaca si intr-un sat din China, si intr-un sat din Cehoslovacia, si intr-un sat din Ungaria. Eu n-am tinut cont de particularitati locale. Ba din contra. Este un sat ciudat, un reprezentant al tuturor satelor. Nu se vorbeste intr-un anumit dialect. Pentru ca m-a interesat mai mult demonstratia, m-a interesat mai mult povestea. M-au interesat mai mult consecintele acestei povesti. M-a interesat mai mult fabula. M-a interesat mai mult morala", explica pentru ZIUA actorul Malaele.

M-a interesat mai mult bancul.

[VICTORLAND]

Horatiu Malaele este un actor. Un actor cu un joc plat, identic, lapidar si selenar totodata, avand darul de a fi mai mult decat ironic si de a promova un stil inconfundabil, un maestru al adaptarilor de gen inspirate dupa opera lui Marin Sorescu, de exemplu, "La Lilieci".
Dar iata ca avem acum de-a face cu regizorul Horatiu Malaele si trebuie sa ne schimbam atitudinea si sa-l privim altfel.
Despre film avem foarte multe puncte tari pe care putem sa le scoatem in fata, de exemplu, jocul actorilor, muzica, sunetul, scenariul.
Dar sa aratam si scaderile, care par sa fie balast ce poate fi aruncat peste bord si atunci, cu inca ceva pentru a inlocui golurile lasate, s-ar putea sa obtinem o capodopera cinematografica. Ma refer la o viziune adiacenta operei cehoviene, sau a lui Lucian Pintilie, ori a filmului mare din categoria Fellini. Vreau sa spun ca sunt cateva indicii care ne introduc intr-o categorie, apoi ne scalda in alta si tot asa din una in alta ne trezim ca s-a sfarsit povestea si noi nu avem o satisfactie deplina. De exemplu, zana rastignita de copac violata si omorata, aduce a Mircea Danieluc.
De exemplu, omul-pasare este prea explicit, prea prezent cu aripile lui, in lumea reala a satului romanesc, mai credibil era ca conducator de velociped, hai sa zicem, acceptabil, dar omul pasare la sfarsit, zboara de-a binelea, sanchi, ca un inger, fiind impuscat de contingentul comunist sovietic, adica ar trebui sa fie o metafora.
Zana din padure, este perfect credibila, asa cum ar putea fi o parte din povestea fetelor fecioare ce pleaca in noaptea de sanziene in cautarea ierburilor vrajite. Dar apoi apare prea violent in prim plan, este prea vizibila si la sfarsit traverseaza industria grea romaneasca in pas vioi, parca ar fi avut ceva de spus spectatorilor, dar dispare dupa un moloz. Daca ar fi fost abordata aceasta stafie la fel ca in aparitia stafiei din Hamletul cu Laurence Olivier atunci totul ar fi fost OK, adica un vis, o aparitie, nu un om viu, care de fapt era mort.
Schema celor 4 comunisti cu steagul rosu este o schema care face sa scada dramatismul situatiei reale din acele vremi, iar daca ar fi fost doar atat, doar caricatura, inseamna ca totul era inca bine si asta rezulta din mare parte din film, adica nu se intrevede mizeria nenorocita care va urma, doar spre sfarsit apare ca o suspiciune si atat. In schimb, sarja din timpul filmului de culturalizare la sate, cu scene din filmul mut este perfecta, atat ca scene de haz cat si ca durata, final si context.
Si acum despre nunta muta. Necredibila. Prea lungi, scena cu musca bazaitoare si reactia mesenilor, prea facuta, duce catre jalnic, scena cu flatulatia prelungita peste masura, este jenanta, daca nu prea scabroasa, coboara prea jos nivelul general al metaforei, catre derizoriu.
Scena cu posta de la ureche la ureche, are haz, dar putea sa fie mai scurta, sau mai corect, eliminata.
Despre imaginea satului romanesc? Totul redus la "the american porch" si cam atat, adica mai nimic. Totul este recuzita CASTEL FILM. In schimb filmul se vrea pur romanesc si reuseste atunci cand nu are de-a face cu imaginea lui Victor Rebengiuc privind din portic. Mai lipsea un balansoar si o nevasta negresa.
Meritorii sunt multe lipsuri din acest film, cum ar fi masini incendiate, explozii cu mult fum si flacari uriase, impuscaturi fara rost, crime fara motiv, in afara de moartea zanei.

In rest, este perfect. Regizorul plateste pentru toate. Actorii sunt foarte bine plasati, tensiunea este bine acordata si in mare, filmul are un mare echilibru si o derulare fluenta.
Dar mai este ceva. Fata de multele filme mai noi, care au primit premii, acest film este facut de un regizor matur. Acest film poate fi vazut si revazut de mai multe ori cu aceeas placere. Deja putem sa vorbim de scene antologice, dar ar mai fi si alte aparitii pe care nu le-am gustat la prima vizionare. Horatiu Malaele este un mare regizor cu state vechi, cu experienta, cu statut, cu pretentii. In nici un caz nu este un incepator. Este cumva la primul sau film? Ciudat. Nu pare deloc un regizor debutant. Este deja in categoria celor consacrati si asteptam cu nerabdare al doilea film. Iata ca in galeria regizorilor tineri a intrat si un monstru sacru, ceea ce ar trebui sa le dea fiori celor care au primit deja laurii victoriei. Horatiu Malaele este clar deasupra lor. Probabil fara sa aiba vreo vina. Asa este el, mai bun!
Recunosc ca am aplaudat cu frenezie la Sala Studio, vineri seara pe 21 noiembrie, alaturi de cei peste 150 de spectatori, la sfarsitul filmului. Cat n-as fi dorit sa mai raman alaturi de cei de pe ecran! Dar filmul se terminase. Ce pacat!

Victorland la 21 noiembrie 2008

[mirodoni]

@VICTORLAND
În primele trei sferturi ale comentariului faci filmul praf, deci regizorul de doi bani, iar în ultimul îl scoþi capodoperã ºi regizorul de milioane. Hotãrãºte-te !

Oricum, daca povestea a fost adevarata, mai mult ca sigur ca nunta era de tigani….
N-au ales ziua de duminica fiindca venea circul. Si ce daca venea?.....
Si o intrebare: povestea cu medalia gasita in pumnul strans al logodnicii: de ce se mira mireasa cand o vede mai tarziu la pieptul unui soldat sovietic? Nu era clar din semnele de pe medalie cine o putea avea?

La prima intervenþie ai enumerat cu o obiectivitate remarcabilã neajunsurile filmului, dar acum chiar ai devenit cârcotaº. Circul era la fel de important ca ºi nunta, voiau sã le “savureze” separat.
Mireasa nu se mira, era îngrozitã, este o scãpare a ta. Iar jocul actriþei, ca al tuturor actorilor din film, este unul de zile mari. Regia, imaginea, coloana sonorã, sunt la nivel înalt, numai scenariul are probleme majore. Ce cautã în toatã povestea paranormalul ?!
Deci mireasa nu se mirã ca proasta, ci este îngrozitã când vede pe pieptul colonelului locul de unde fusese smulsã o medalie, deci el era violatorul. Cum a vãzut acest lucru de la aºa o distanþã, nu conteazã, conteazã cã ºi-a dat seama. Regizorul foloseºte un limbaj cinematografic arãtându-ne acel detaliu.
În rest, multã dreptate ai, inclusiv referitor la bancuri. Ba mai mult, constat cã prin interviuri, Mãlãele îºi cam dã cu stângu-n dreptu’.

[Pauline Kael]

Un articol foarte ademenitor,al domnisoarei Gloria,si interviurile cu Meda Victor(ce nume poetic,asa..de constelatie,Leda-Meda) si Alexandru Potocean.StefanDo are o voce f placuta,fin psiholog,eu n-as fi rezistat sa nu-i intrerup pe intervievati,de exemplu atunci cand Alexandru spune" ca prea multa energie a lui Malaele il..da cumva inapoi"..
http://www.cinemagia.ro/news.php?news_id=10523
Cred ca e un film ALTFEL in primul rand,stim ca Malaele e un neconventional,un talentat in ale teatrului,regiei de teatru,caricaturii,desenului,si daca nu ma insel si un bun manager..Asteptam un film ALTFEL,fie si cu defecte,niste fetze proaspete...Ochii mari si negri ai Marei-Meda,vocea cu timbru puternic a lui Alex.Chiar daca aglomerat,suprasaturat,sufocat,sau cu niste clisee,filmele lui Malaele nu vor semana cu celelate romanesti.Ador expresionismul.
Primul film pe care o sa-l vad cu nerabdare si care nu ma va dezamagi.
And:
http://www.cinemagia.ro/news.php?news_id=10521

[Led-Ze-Pencil]

La prima intervenþie ai enumerat cu o obiectivitate remarcabilã neajunsurile filmului, dar acum chiar ai devenit cârcotaº. Circul era la fel de important ca ºi nunta, voiau sã le “savureze” separat.
...
Ce cautã în toatã povestea asta paranormalul ?!

Atentia mea la detalii n-ar trebui taxata drept carcotasie. In film nu e o ca intr-o emisiune TV live, gata, i-a iesit porumbelul, n-ai ce-i face - a fost o scapare. In film totul e gandit, pregatit dinainte, premeditarea dureaza mult, de la nivel de scenariu si pana la pregatirile de filmare si filmarea in sine. Ai timp sa meditezi la toate. Mai poti face schimbari chiar si in ultimul ceas. Daca nu, ai si montajul care te poate ajuta.

Cand faci necesarul de recuzita si scrii acolo "una bucata medalie sovietica" iti mai pui intrebari dar ce e cu medalia aia, cat conteaza in film, care e rostul ei? Cate zile a umblat colonelul ala cu tunica rupta? ca de la viol la nunta au trecut niste zile. Asta de exemplu e o intrebare de carcotas? Ce sa-i faci?

Paranormalul banuiesc (banuiesc doar) are legatura cu fecioara care bantuie pe acolo - o vezi in ultimul cadru, de sus.

[mirodoni]

Atentia mea la detalii n-ar trebui taxata drept carcotasie.

Nici nu este, atunci când ai dreptate, þi-am ºi spus. Dar concluzia cã era o nuntã de þigani nu-ºi are rostul. Nu ºtiu de ce-mi faci teoria recuzitei ºi nu spui dacã ai vãzut pe ecran, sau þi-a scãpat, cã se cunoºtea locul de unde a fost smulsã decoraþia. Câte zile a umblat cu tunica ruptã nu are nicio importanþã, nu suntem la un film poliþist sã ne intereseze dacã n-a avut ac, dacã n-a avut aþã, dacã n-a avut timp, dacã n-a observat pentru cã a avut ºi altã tunicã cu care mergea la instrucþie, sau cã nu era meticulos pentru cã era rus, nu neamþ. Mai sunt ºi alte detalii ºi amãnunte, cum ar fi sacrificarea a 4 viþei ºi 2 porci pentru niºte nuntaºi care au încãput într-o camerã a unei case dintr-un sat, iar mai apoi în douã camioane. Dar aici e vorba de exagerãri acceptate, ca-n basme, gen “un palat cu totul ºi cu totul de aur”.
Întrebarea mea cu ce cautã paranormalul în acest film era retoricã, mi se pãrea evident. Adicã nu are ce cãuta. Sã fim serioºi, dacã ar fi sã ne bântuie toate fantomele femeilor violate de sovietici sau nemþi, ar fi vai de capul nostru.

[Led-Ze-Pencil]

N-am zis ca nunta din film era de tigani ci ca, daca povestea a fost adevarata dupa cum sustine autorul, mai mult ca probabil ca a fost una de tigani intrucat ei fac nunta joi. Si oricum n-are importanta, era asa, ca fapt divers.

Despre mireasa si medalie: de ce era ingrozita? Cand au gasit medalia in mana fetei au stiut bine cine a facut-o - cineva din trupele sovietice. Faptul ca a aflat atunci si cine exact a fost persoana, de ce ar fi ingrozit-o? Ce revelatie in plus a avut?

Da, sunt mici amanunte, putem incheia discutia pe tema asta. Totul se rezuma la ce ai spus si tu (si Malaele, in interviul de mai sus): filmul se vrea un basm, o fabula, o snoava, o cimilitura, mai stiu eu ce bazdaganie. Iar pe sovietici i-a folosit pe post de bau-bau/balaur. N-a contat in nici un fel pe adevarul istoric sau alte legaturi cu realitatea. De aia poti vedea lanuri unduind in soare si viitorii miri unduind sub lanuri, la sfarsitul lui februarie (ca pe 5 martie urmeaza nunta).
Ok, am inteles si pot accepta conventia. Dar nu imi place.
Cand conventiile sunt prea multe, si nu trebuie sa-ti pese de aia, de aialalta, sa nu-ti pui intrebari, scade si interesul si ca chiar nu-ti mai pasa de nimic.
Astept viitoarele filme, de exemplu cu Revolutia Romana avand loc in miezul verii, cu Ceausescu in rol de Rosu Imparat, Sergiu Nicolaescu pe post de Fat Frumos, Caramitru si Loredana Cosanzeana cantand printre salcii.
Cum care salcii? Revolutia are loc in Delta, de ce va legati de amanunte?

[mirodoni]

Sunt amãnunte ºi amãnunte. Zici cã n-ai zis cã nunta a fost de þigani, ci cã mai mult ca sigur a fost de þigani. Pãi!?
Pentru cã am rãmas doar noi doi pe topic, pare cã mi te adresezi mie, aºa cã-þi rãspund. Nu am zis sã accepþi convenþia ºi cu atât mai puþin sã-þi placã. Am zis ºi cã anumite lucruri pot fi acceptate, iar altele categoric nu. Mai ales cã acelea care nu pot fi acceptate puteau fi foarte uºor evitate, chiar foarte uºor. Dar Mãlãele, ca ºi alþi regizori români, merge pe ideea cã mulþi... vede, puþini pricepe.
Am mai spus, lanul de grâu apare pentru cã abia în varã a primit Mãlãele banii de la CNC. Dar putea sã-l evite, dacã n-ar fi mers pe ideea cã puþini „pricepe”. Scena eroticã e pentru public, pentru un anumit gen de public, iar regizorul n-a vrut sã renunþe la ea, dar putea s-o facã sub un tufiº, ºi nu la pielea goalã în februarie, iar fata sã se întoarcã acasã cu fusta murdarã de pãmânt. Greºeala porneºte din scenariu, unde scrie, cum am mai arãtat: „Explozie de culoare primavaratica. Printre florile ce sarbatoresc acest inceput de primavara vedem fundul unui barbat ce apare si
dispare ritmic”. De unde explozie de culoare la sfârºitul lui februarie? De aici la lanul de grâu nu mai era decât o jumãtate de pas. Asta nu mai þine de amãnunt, de convenþie sau de basm, ci chiar de structurã. Dar cum am mai spus, nu conteazã cum este scris scenariu, sau dacã el cheamã la lecturã, ci conteazã cine l-a scris, când e vorba de concursul CNC.
Mireasa are o aºa reacþie când gãseºte medalia în pumnul fetei violate pentru cã ea crezuse, pânã atunci, cã trupele sovietice care fãceau manevre în coasta satului, ºi pe care nu le luase în seamã pânã atunci, aveau doar rolul sã ne apare de nemþi, cã ne sãturaserãm ºi de ãia, nu sã ne violeze fetele. Când îl vede faþã în faþã pe violator, relevanþa este cât se poate de evidentã. κi dã seama cã nu este un violator în trecere ºi cã ne va f… pe toþi. Colonelul nu mai reprezenta armata, ci chiar puterea sovieticã, adicã dictatura. Invoci lipsa trensiunii, dar în vremea aceea nu era nicio tensiune. Rãzboiul se terminase, comunismul nu pãrea sã poatã depãºi stadiul prezentat în film, statul mai putea fi pãcãlit, când era vorba de cotele obligatorii. Pericolul se întrevede abia la moartea dictatorului, când se consatã cã dictatura n-a murit. Din aceastã perspectivã, filmul putea fi conceput ca o comedie pânã aproape de final, când se putea trece brusc la dramã, la tragedie, dar fãrã paranormal. Alt regizor ar fi mizat doar pe dramã, dar nu ar fi adus spectatori în salã. Dacã tot i-a adus, ca sã le spunã un lucru atât de important, de grav, de dramatic, Mãlãele trebuia sã-i lase sã râdã cât mai mult, pentru ca palma pe care aveau s-o primeascã la sfârºit sã fie cãt mai ustrãtoare, pentru faptul cã nu am intuit, ca popar, pericolul care venea de la resãrit. Comunismul, dictatura. Nu era cazul s-o dea din nou pe glumiþe gen “s-a gripat cã…catul ãsta de aparat”, sau “ce aþi venit sã ne mai luaþi”. Acesta este stilul românesc, dar nu trebuia adoptat ºi de realizatorii filmului.

[Led-Ze-Pencil]

intai postez asta si dupa aia iti raspund:

http://www.cotidianul.ro/nunta_lui_malaele_la_teatrul_national-64099.html

Horaþiu Mãlãele a declarat modest cã nu se considerã cu adevãrat regizor de film. „Unii dintre prietenii mei, ºi cu asemenea prieteni nimeni nu mai are nevoie de duºmani, mi-au reproºat cã filmul meu este prea teatral, dar asta e ca ºi cum i-ai reproºa doamnei Bovary cã suferã de bovarism. E normal ca eu, actor ºi regizor de teatru, sã utilizez arsenalul pe care îl am la îndemânã”, spune actorul.

Deci daca pregatirea lui ar fi fost de bariton la opera, toti actorii din filmul lui ar fi urmat sa cante?

[Led-Ze-Pencil]

Sunt amãnunte ºi amãnunte. Zici cã n-ai zis cã nunta a fost de þigani, ci cã mai mult ca sigur a fost de þigani. Pãi!?


Aici am zis ca nu mai insist. Nunta REALA o fi fost de tigani - n-are importanta, oricum - cea DIN FILM nu.


Mireasa are o aºa reacþie când gãseºte medalia în pumnul fetei violate pentru cã ea crezuse, pânã atunci, cã trupele sovietice care fãceau manevre în coasta satului, ºi pe care nu le luase în seamã pânã atunci, aveau doar rolul sã ne apare de nemþi, cã ne sãturaserãm ºi de ãia, nu sã ne violeze fetele. Când îl vede faþã în faþã pe violator, relevanþa este cât se poate de evidentã. κi dã seama cã nu este un violator în trecere ºi cã ne va f… pe toþi. Colonelul nu mai reprezenta armata, ci chiar puterea sovieticã, adicã dictatura.


Deci intelege ca nu e un violator sovietic aflat in trecere ci un reprezentant oficial al puterii sovietice. Bun. Ca daca era un sovietic in trecere mai treaca-mearga.


Invoci lipsa trensiunii, dar în vremea aceea nu era nicio tensiune. Rãzboiul se terminase, comunismul nu pãrea sã poatã depãºi stadiul prezentat în film, statul mai putea fi pãcãlit, când era vorba de cotele obligatorii. Pericolul se întrevede abia la moartea dictatorului, când se consatã cã dictatura n-a murit.

Ce spui? In 1953 comunismul era asa, o circoteca in aer liber? Nu incepuse deja cooperativizarea, din 49? Pacalirea statului era de fapt o lupta incrancenata intre tarani si oficiali. Se lasa cu batai si omoruri la greu. Chiar si revolte, dezorganizate, razlete, dar erau. Poate ar trebui sa te mai documentezi un pic.
Dar nu de tensiunea asta care tine de ISTORIE vorbeam, ci despre cea dramatica, din film. Aia nu exista, nu e construita. E totul asa un idilism bucolico-pasunistic satesc peste care vine la un moment dat amenintarea unuia rau cu medalii in piept cum ca daca nu opresc nunta e de rau. Si cam atat.

Am aflat ca la proiectia pentru presa nu a fost bine primit, aplauze razlete, nu s-a ras aproape deloc. Hai sa vedem ce zice presa incepand de maine. Deja m-am saturat de subiectul asta.

[Pitbull]

Mireasa are o aºa reacþie când gãseºte medalia în pumnul fetei violate pentru cã ea crezuse, pânã atunci, cã trupele sovietice care fãceau manevre în coasta satului, ºi pe care nu le luase în seamã pânã atunci, aveau doar rolul sã ne apare de nemþi, cã ne sãturaserãm ºi de ãia, nu sã ne violeze fetele. Când îl vede faþã în faþã pe violator, relevanþa este cât se poate de evidentã. κi dã seama cã nu este un violator în trecere ºi cã ne va f… pe toþi. Colonelul nu mai reprezenta armata, ci chiar puterea sovieticã, adicã dictatura.

Deci intelege ca nu e un violator sovietic aflat in trecere ci un reprezentant oficial al puterii sovietice. Bun. Ca daca era un sovietic in trecere mai treaca-mearga.

Nu vä mai legati de fleacuri.
Detaliul cu medalia n-are nici o problemä. Când o fatä de-o seamä cu tine moare violatä, dupä care vezi pe neasteptate un indiciu care-l identificä pe violator, e firesc sä ai o reactie spontanä de soc, oroare, spaimä, la modul "Vai de mine, ästa a fost!" nu stai sä te gândesti la toate detaliile si semnificatiile (c-a fost rus în trecere, sau reprezentant oficial sau nu stiu ce mä-sa).
Am aflat ca la proiectia pentru presa nu a fost bine primit, aplauze razlete, nu s-a ras aproape deloc. Hai sa vedem ce zice presa incepand de maine. Deja m-am saturat de subiectul asta.
La proiectia pentru presä a fost foarte bine primit. S-a râs si s-a aplaudat în limitele proprii unei vizionäri de presä - noi suntem mai retinuti de fel. Reactiile pozitive s-au manifestat în timpul discutiilor de la conferintä, si prin comentariile noastre personale.

[StefanDo]

iar luni la national s-a aplaudat indelung
si la cealalta proiectie in avanpremiera, la union, multa lume n-a reusit sa intre in sala

"comedia anului" (termen corect dpd tehnic, Nunta muta fiind singura comedie a anului) da semne ca o sa fie o lovitura si la box-office :) chiar sunt curios sa vad cifrele maine

[Led-Ze-Pencil]

Nu vä mai legati de fleacuri.
Detaliul cu medalia n-are nici o problemä. Când o fatä de-o seamä cu tine moare violatä, dupä care vezi pe neasteptate un indiciu care-l identificä pe violator, e firesc sä ai o reactie spontanä de soc, oroare, spaimä, la modul "Vai de mine, ästa a fost!" nu stai sä te gândesti la toate detaliile si semnificatiile (c-a fost rus în trecere, sau reprezentant oficial sau nu stiu ce mä-sa).

Corect, in conditii normale. Dar cand e nunta ta si un tanc iti intra in casa daramand zidurile si vezi pustile atintite asupra ta, numai la fata violata de-o seama cu tine nu-ti mai sta mintea. E clar ca va fi rau, se vede cu ochiul liber, nu-ti mai trebuie vreo confirmare ca aia din fata ta sunt rai.

Dar, cum spuneam, I rest my case pana dupa cronici.

[Pitbull]

Dimpotriva, reactia Marei e CEA MAI NORMALA CU PUTINTA. Trebuie sa întelegi faptul ca acele personaje sunt oameni VII, cu o psihologie FIREASCA si cu atitudini si functii NORMALE. Toate explicatiile tale, cu rusul, cu tancul, cu casa, se situeazä într-o logicä teoreticä si analiticä, aflatä într-o relatie foarte indirectä cu realitatea. Fata aia nu sta sa facä eseuri moral-politice: "Stai putin, e rus in trecere, sau reprezentant oficial? Situatia e normalä, sau anormalä? Vine tancul sa-mi därâme casa, sau nu vine? Ca sä stiu si eu dacä sä tip sau nu..." :? Fata vede locul medaliei, si tipa - scurt!

[Led-Ze-Pencil]

faza cu " rus in trecere, sau reprezentant oficial" nu pornise de la mine, eu doar o sarjasem ca sa se vada cat e de caraghioasa. iar reactia miresei in fata pericolului imediat - tancul prin zid si pustile atintite asupra ei - cred ca primeaza fata de orice alte amenintari ar rasari prin gaura din tunica.
Altfel, e ca si cum ai spune ca tu cazi in prapastie si te temi ca odata ajuns jos te vor manca lupii.

[Led-Ze-Pencil]

Inca un lucru si chiar ca ma las de Nunta asta.

Exercitiu de imaginatie:
daca scoatem faza cu mireasa ingrozita la vederea rupturii din tunica, scade intensitatea secventei? Nu. Se intampla destule lucruri grave in momentul ala.

daca de exemplu ruptura aia era vazuta cand veneau aia 3 sa anunte oprirea nuntii, crestea tensiunea filmului? Eu zic ca da. Il definea mai bine pe "ingerul raului" cum a aparut sovieticul ala, si tot ce urma era sub semnul asta: amenintarea din partea unuia RAU. Noi il vedem cat e de rau dupa o palma pe care i-o tranteste lui Bindea si dupa faptul ca scoate pistolul. Poate sa zicem nu era el violatorul, poate un alt soldat care il insotea avea tunica rupta, whatever. Dar treaba era perceputa "pe timp de pace" si avea greutate. Nu amestecata printre daramaturi de zid, tancuri si impuscaturi.

3. daca scoatem de tot toata povestea cu violul si moarta si gaura din tunica, pierde ceva filmul? Nu cred. La ce folosesc? Sa zica aproape explicit ca sovieticii ne violau vietile? Bleah! Am mai zis undeva despre stereotipul asta al autorilor de film romani: un viol, o drama, doua violuri, o tragedie. Simplist.

[Pitbull]

Päi tocmai asta e: sub-plotul cu Smaranda (abandon, nebunie, viol, fantomä) e într-adevär inutil. Dar, odatä ce au fäcut greseala de a-l folosi, totusi, relatiile dintre el si plotul central sunt, la nivel superficial, corect rezolvate. Deci, ceea ce avem de reprosat, sunt lacunele din dramaturgie, nu procedeele de la nivelul regiei si al interpretärii (ca, în spetä, acest moment cu medalia, comentat peste mäsurä - si, în sine, corect).

[Led-Ze-Pencil]

ok.
We agree to disagree :)

Episodul cu medalia a intrat in colimator pur accidental, eu l-am mentionat, altul a replicat, etc. Sunt multe alte lucruri de discutat pe filmul asta, mult mai importante - si mai grave. Sa speram ca critica nu se va gudura pe langa Malaele si va zice una alta. Cat despre spectatori, ii doresc filmului cat mai multi.
Pana atunci, stand-by, in ceea ce ma priveste.

[Pitbull]

Sa speram ca critica nu se va gudura pe langa Malaele si va zice una alta.
Iti garantez eu ca n-o s-o facä. Articolele ei vor fi laudativ justificate, analitic echilibrate, sever critice - sau, pe o altä axä, inteligente, mediocre si cretine. Nu mai e ca acu' dooj-treij de ani, când se gudura pe lângä filme gen "Tineretea noasträ, tineretea patriei", sau "Träim decenii de împliniri märete" cä altfel o transfera tovaräsii Dulea si Heghedus secretarä la scoala generalä din Cocârlati Vale.

[Led-Ze-Pencil]

Sigur ca nu mai e, au ramas insa sechele sau s-au format unele noi. Unii sunt atat de neinstruiti incat se bucura sincer la orice, altii au prietenii de protejat, unii au fost rai dar li s-au tocit coltii, altii nu vor sa faca valuri. Breasla e mica si vor sa aiba usi deschise peste tot. Mai ales cand treaba e calduta, cum e cazul aici, mai bine o scalda in directia indulgentei. Nu fac vreo comparatie ci pur si simplu ca barometru al starii acestei critici: cati au sarit sa desfiinteze Dincolo de America dupa cum merita? Prea putini, la nivelul aberatiei care este filmul. Si cam tot aia pe care-i stim ca au oo s-o faca. In rest, mucles si mers pe burta.

[Pitbull]

Sigur ca nu mai e, au ramas insa sechele sau s-au format unele noi. Unii sunt atat de neinstruiti incat se bucura sincer la orice, altii au prietenii de protejat, unii au fost rai dar li s-au tocit coltii, altii nu vor sa faca valuri. Breasla e mica si vor sa aiba usi deschise peste tot. Mai ales cand treaba e calduta, cum e cazul aici, mai bine o scalda in directia indulgentei.
Ai dreptate, s-ar putea sä mai fi rämas vreo câtiva critici de factura asta - putini, neglijabili, pe ducä.

cati au sarit sa desfiinteze Dincolo de America dupa cum merita? Prea putini, la nivelul aberatiei care este filmul.
N-ai dreptate. Probabil cä, întrucât ai citit prea putine dintre cronici (cum tu însuti spui), încerci sä postulezi o ipotezä pe baza unui proces deductiv insuficient sustinut. Realitatea este cä virtualmente toti criticii au särit sä desfiinteze "Dincolo de America" dupä cum merita. Personal, n-am gäsit nici o cronicä mai binevoitoare - chiar te rog sä mi le aräti pe cele în cauzä, sunt curios sä väd cine-s buimacii care se gudurä pe lângä asa ceva. Dä-mi linkurile - sau, dacä articolele nu sunt pe net, orice alte surse de referintä, am sä le caut la Biblioteca Academiei, sectia periodice.

Si cam tot aia pe care-i stim ca au oo s-o faca. In rest, mucles si mers pe burta.
Hehe, ca exercitiu de stil sunä nostim, dar nu prea are acoperire în realitate.

[Led-Ze-Pencil]

N-ai dreptate. Probabil cä, întrucât ai citit prea putine dintre cronici (cum tu însuti spui), încerci sä postulezi o ipotezä pe baza unui proces deductiv insuficient sustinut. Realitatea este cä virtualmente toti criticii au särit sä desfiinteze "Dincolo de America" dupä cum merita. Personal, n-am gäsit nici o cronicä mai binevoitoare - chiar te rog sä mi le aräti pe cele în cauzä, sunt curios sä väd cine-s buimacii care se gudurä pe lângä asa ceva. Dä-mi linkurile - sau, dacä articolele nu sunt pe net, orice alte surse de referintä, am sä le caut la Biblioteca Academiei, sectia periodice.
Slava domnului, n-au fost cronici elogioase, atat mai lipsea. N-ai ce cauta altele in afara de alea pe care le stii.
Am citit putine pentru ca sunt putine, e drept ca au fost suficient de dure, dupa cum merita. Dar as fi vrut ceva mai de amploare, care sa aiba si efect concret - o mini-revolutie, ceva. Serbanescu e bine mersi, Barna la fel, filmul cica mai ruleaza (cu numele, de fapt) prin tara. Cred prea mult in puterea criticii? Se poate.

[Pitbull]

Categoric! O revolutie, fie si mini, ar avea de atacat si demolat un SISTEM bolnav si pervertit, dar solid în osificarea lui, care face posibile aberatii gen Barna-Serbänescu. Cum sä poatä critica românä de film asa ceva? Cel mult, ar putea sä PARTICIPE - la o revolutie, reformä, zi-i cum vrei, cu acoperire si în interior. Pânä si-n Decembrie, '89, Revolutia a fost posibilä numai fiindcä se formase o miscare anti-ceausescu si anti-comunistä pe toate nivelurile, si intern, si extern - altfel, nici o sansä...

[mirodoni]

Ce spui? In 1953 comunismul era asa, o circoteca in aer liber? Nu incepuse deja cooperativizarea, din 49? Pacalirea statului era de fapt o lupta incrancenata intre tarani si oficiali. Se lasa cu batai si omoruri la greu. Chiar si revolte, dezorganizate, razlete, dar erau. Poate ar trebui sa te mai documentezi un pic.

N-am vrut sã intru în amãnunte ºi eram sigur cã mã vei trimite sã mã documentez. Ai sã te miri dacã am sã-þi spun cã eu am trãit acele vremuri. Au fost întovãrãºirile, colectivizarea ºi apoi cooperativizarea. Începuse în 49, dar s-a terminat, zice-se, în 62. În satul meu nu s-a terminat niciodatã, pentru cã era zonã deluroasã ºi s-a desfiinþat ºi întovãrãºirea. Aºa cã erau mari diferenþe de la o zonã la alta. În satul cu nunta mutã, comunismul era o circotecã, colectivizarea nu începuse, iar oamenii pãcãleau statul ºi nu se revoltau. Care e problema ?!

Dar nu de tensiunea asta care tine de ISTORIE vorbeam, ci despre cea dramatica, din film. Aia nu exista, nu e construita. E totul asa un idilism bucolico-pasunistic satesc peste care vine la un moment dat amenintarea unuia rau cu medalii in piept cum ca daca nu opresc nunta e de rau. Si cam atat.

Cam atât în acest film. Cât voiai? Continuarea o ºtim din realitate, din cãrþi ºi documente, sau din alte filme. În filmul lui Mãlãele se vorbeºte doar despre un moment anume. Noi trebuie sã discutãm despre filmul pe care l-a fãcut el, nu despre altul, pe care l-am fi fãcut noi. Dacã nu era tensiune care sã þinã de istorie, nu era nici altfel de tensiune, era idilism. Despre construcþia dramaturgicã sunt alþii mai în mãsurã decât mine sã se pronunþe.
Cred cã filmul va fi bine primit de public. Spectatorului român dacã-i dai sã râdã, râde, dacã-i dai sã plângã, plânge, dacã le dai pe amândouã, ºi râde ºi plânge. Sunt convins cã Mãlãele s-a gândit la acest lucru. Nu s-a gândit, dar nu e singurul, la spectatorii care nu se mulþumesc doar cu atât. ªi se pare cã aceºtia sunt mai mulþi decât ceilalþi.

[Led-Ze-Pencil]

Stiu ca au existat asemenea sate, dar erau izolate, uitate prin munti. Or fi fost si prin zonele de dealuri.
Dar, in cazul asta, e cam greu de crezut ca trupele sovietice erau acolo langa ei (vedem tancurile facand manevre in vecinatate) iar satul era dintre cele care fentau colectivizarea si in care taranii se cacau in capul activistilor.
Cu forta represiva langa ei si activistii ar fi avut mai mult tupeu, si taranii ar fi fost mai speriati.

[mirodoni]

Nu e greu de crezut. Trupele sovietice abia veniserã. Dacã ar fi fost venite mai de demult, soldaþii ºi-ar fi fãcut apariþia la crâºma din sat, celula de partid ar fi avut apã la moarã, colectivizarea ar fi fost fãcutã, nunta mutã nu ar mai fi avut loc, iar Mãlãele nu mai fãcea filmul. Sau dacã îl fãcea, abia atunci nu mai era credibil. Nu fac o comparaþie, ci doar o trimitere, nici întâmplarea din filmul lui Spielberg , ET, nu este realã, dar regizorul o face credibilã. Ca ºi în Dictatorul lui Chaplin. Aici problema se poate pune ºi altfel, nunta mutã era fãcutã la miºto, o sfidare la adresa ruþilor. Era un joc acceptat de toþi, sau o bãtaie de joc, nu se punea problema cã s-ar fi auzit musca. De aceea, brusc, nuntaºii renunþã la muþenie, minimalizând pericolul. Numai cã sovieticii vin ºi-i bubuie. Cum am mai spus, dictatorul murise, dictatura nu. Cu aceastã nuntã mutã, filmul lui Mãlãele este original.
Eu tot aºteptam sã pui altfel problema, ca de exemplul în cazul medaliei gãsite în mâna fetei, ºi anume cliºeul folosit. Dar ºi aici sunt circumstanþe atenuante, se întâmplã foarte des în realitate aºa ceva. I s-a reproºat, pe bunã dreptate, asemãnarea cu violul din filmul lui Piþa.
Teatralitatea filmului “Nunta mutã” este o falsã problemã. Toþi îl cunoaºtem atât de bine pe Mãlãele încât facem imediat asocierea cu teatrul. Eu mã aºteptam la o catastrofã, dar Mãlãele s-a descurcat incredibil ca regizor de film, în condiþiile în care, nu numai cã nu a lucrat la alte filme alãturi de regizori consacraþi, dar a lucrat în teatru atât de mult, încât intervine deformaþia profesionalã. Pe lângã asta, sã fim corecþi, scenariul nu este scris chiar de el.
I se peproºeazã abundenþa bancurilor, dar în felul acesta avem ºi noi un film românesc cu replici inteligente.
Trecând ceva timp, imaginea echipei de paranormali s-a mai estompat ºi mi-a rãmas “Nunta mutã” ca un spectacul cinematografic autentic, rar întâlnit în filmul românesc.

[VICTORLAND]

Led-Ze-Pencil zice:

3. daca scoatem de tot toata povestea cu violul si moarta si gaura din tunica, pierde ceva filmul? Nu cred. La ce folosesc? Sa zica aproape explicit ca sovieticii ne violau vietile? Bleah! Am mai zis undeva despre stereotipul asta al autorilor de film romani: un viol, o drama, doua violuri, o tragedie. Simplist.[/quote]

Da, in mare parte, tratezi lucrurile simplist.In principiu iti turuie mintea, dar pe langa profunzimi. Daca tu esti un guru, atunci ingerul din film chiar ca e adevarat. Intreaba-l si pe Plesu.

[VICTORLAND]

mirodoni
esti penibil cu pisica aia - nu pot sa citesc nimic daca apari cu pisica bataindu-se. Scoate-i bateria si intepeneste-o. Ramai la fel de inteligent.
mirodoni a zis:
........"dar Mãlãele s-a descurcat incredibil ca regizor de film, în condiþiile în care, nu numai cã nu a lucrat la alte filme alãturi de regizori consacraþi, dar a lucrat în teatru atât de mult, încât intervine deformaþia profesionalã. Pe lângã asta, sã fim corecþi, scenariul nu este scris chiar de el.
I se peproºeazã abundenþa bancurilor, dar în felul acesta avem ºi noi un film românesc cu replici inteligente.
Trecând ceva timp, imaginea echipei de paranormali s-a mai estompat ºi mi-a rãmas “Nunta mutã” ca un spectacul cinematografic autentic, rar întâlnit în filmul românesc."

Corecta obsrvatia si cu oarece placere in ceea ce ai vrut sa spui, fara patima. Se vede ca fata de ceilalti mari guru, ai simtit cu adevarat pe unde pluteste adevarul - simplu, fara smecherii in vorbe si asta dovedeste ca esti un baiat cu bun simt.

[Pitbull]

@VICTORLAND:

Poti ignora linistit rangurile ("guru", etc.), au legäturä strict cu numärul de posturi si nimic mai mult.

Nu e indicat sä postezi mai multe mesaje succesiv. Facem asta doar când revenim dupä mult timp (ore, zile, luni...), iar momentul postärii are relevantä. Altfel, e mai bine sä incluzi într-un singur mesaj tot ce ai de spus. Dacä la scurt timp dupä postarea mesajului vrei sä mai adaugi ceva, intri în mesaj clickând pe butonul "edit" (dreapta, sus) si-l completezi.

Ca sä folosesti citate din mesajele anterioare, ai douä solutii (care se pot folosi separat, sau combinat - când vrei sä introduci în mesajul täu mai multe citate, fie ale unui singur user, fie ale mai multora):

1. Dai click pe butonul "citat" (dreapta, sus): tot mesajul rspectiv va apärea în fereastra ta de scris, între coduri de citat. Poti pästra fragmentul la care te referi, stergând restul textului.

2. Introduci codurile de citat manual, în fereastra ta de scris, de câte ori vrei, si cu ce username-uri vrei, înscriind între ele fragmentele respective.

Codurile de citat aratä astfel:
[ quote="numele"] ... [ /quote]
...färä blanc dupä prima parantezä dreaptä. Astfel:

[ quote="mirodoni"] a-b-c [ /quote]

devine:
a-b-c

Got it?
Baftä!

[Led-Ze-Pencil]

@ VICTORLAND

pe langa recomandarile facute de Pitbull, uite inca una legata de etica: evita atacurile la persoana, pentru ca nu suntem aici ca sa ne injuram unul pe altul. Refera-te strict la filme. Nu da tu sentinte cine e si cine nu e profund, cine e baiat bun si cine ingeras, nu ti-a cerut nimeni parerea in directia asta. Si inca ceva: daca afirmi un lucru incearca sa-l si argumentezi, ca etichete pot pune si lucratorii de la supermarket cu gradinita absolvita la seral. Esti novice, probabil ca si foarte tanar, ti se iarta prima data.

Got it?
Baftã!

[VICTORLAND]

@PITBULL

Poti ignora linistit rangurile ("guru", etc.), au legäturä strict cu numärul de posturi si nimic mai mult.

Got it?
Baftä!


Multumesc Pitbull

[Led-Ze-Pencil]

Manca-mi-ai guru!

Got it?
Baftã!

[StefanDo]

va rog :P

[VICTORLAND]

Manca-mi-ai guru!

Got it?
Baftã!


Vorbim despre NUNTA MUTA nu despre GUR.

Felul in care s-a comentat pana acum acest film arata clar ca este o oarecare stare de oftica generala, cum ca daca ar mai fi avut cate ceva, sau daca i-ar fi amputat cate ceva din ceea ce si-ar dori fiecare, ar iesi un film genial.
Parerea mea este ca acest film este o amprenta evidenta HORATIU MALAELE si daca ar fi fost atat de prost incat sa faca acele mici modificari sugerate cu prietenie de catre prieteni, ar fi iesit o mare catastrofa.
Dupa cum il stim pe HORATIU MALAELE ca actor, caricaturist, om de glume, dar cu o mare sensibilitate - este foarte bine sa ramana asa cum este ca regizor.
Am incercat si eu sa fac nazuri si sa critic anumite faze pe care apoi le-am regasit in multe din comentariile de pe acest forum, ceea ce arata foarte clar ca noi suntem usor distorsionati datorita unei educatii urbane nivelatoare, care a creat constiinte tip.
Horatiu Malalele este perfect integrat in pielea regizorului Horatiu Malaele si toate filmele ce vor iesi din mana lui vor fi numai ale lui. Sunt convins ca va face aceleasi "greseli"!!!!
Bravo lui! O sa radem si o sa aplaudam la fel.
Insfarsit a aparut un regizor care sa sparga "noul val romanesc" chiar daca nu si-a propus acest lucru. Avantajul este al nostru, al spectatorilor. Personal as vrea sa vad multe filme facute de Horatiu Malaele decat sa vad multe filme romanesti cu premiu la Cannes.
Hai ca am zis-o si pe asta. Dar acesta este adevarul. Parca asa ne simtim romani, cu Horatiu Malaele.

[Led-Ze-Pencil]

http://agenda.liternet.ro/articol/8111/Lucian-Maier/Debut-teribilist-Nunta-muta.html

Debut teribilist - Nuntã mutã
Lucian Maier
(fragmente)

[...]

Horaþiu Mãlãele pare ajuns în faþa încercãrii definitive: ori demonstreazã tot, ori s-a gãtat pentru totdeauna. Ori în artã ºi, în genere, acolo unde e vorba de subiect, stil ºi structurã, abundenþa tematicã ºi eclectismul reprezentaþional dãuneazã proiectului ºi pune autorul într-o poziþie discutabilã.
[...]
Nuntã mutã seamãnã cu un bãrbat care vrea sã piºte un pahar de rom cu Leana ºi Costel, dupã-masa, - cã umorul filmului nu prea depãºeºte calitatea livratã de Vacanþa Mare -, apoi vrea sã ajungã la timp la balul organizat de soþie în scopuri filantropice - cã filmul vrea sã afiºeze ºi o certã þinutã intelectualã, sã fim convinºi cã pretenþiile sale culturale stau în picioare -, iar la final vrea sã ºi plîngã în faþa soþiei, acasã, în dormitor, din regret cã nu a ajuns la timp la bal - cãci, finalmente, pelicula lui Mãlãele vrea sã fie ºi dramã de soi. Eu nu spun cã nu le poate face pe toate, însã bãrbatul acela e cam artificial, cam fãþarnic. Glumele de Vacanþa Mare ºi încercãrile poetice �* la Erice nu prea puºcã laolaltã. Nuntã mutã e ºi ºuetã, e ºi spectacol de varietãþi, e ºi metaforã, e ºi film fantastic, e ºi love story, e ºi film politic, e ºi criticã a media-realitãþii, e ºi o prãbuºire în dimensiunea bucolicã a spaþiului românesc, e ºi traversare a decãderii contemporane (o decãdere afirmatã de autorul peliculei).
[...]
In ce priveºte referinþele din Nuntã mutã, Mãlãele pare un învãþãcel care ajunge la curtea unor mari cineaºti (Fellini, Chaplin, Erice) ºi, pentru început, copiazã imaginile create de maeºtri, cum se întîmpla în ºcolile de picturã din Renaºtere, de exemplu. Lui Mãlãele îi lipseºte siguranþa ºi inteligenþa ludicã a unor postmoderni veritabili.
[...]
La toate acestea ar mai fi de adãugat, ca problemã, goana dupã poante. Aproape fiecare linie de dialog conþine o sentinþã despre ceva sau adresatã cuiva, spusã pe un ton glumeþ, pentru a cãpãta efect. ªi dupã fiecare astfel de replicã cei de pe ecran se sparg de rîs. ªi oricît de mult ar încerca spectatorii sã þinã pasul cu personajele de pe ecran, e imposibil sã hãhãi continuu ºi la orice fel de glumã. Faza e cã de la o vreme tipul acesta de reacþie devine obositor ºi, per total, cei aflaþi pe ecran ajung sã rîdã mult mai mult decît spectatorii din salã.

Pe de altã parte, comicul împlinit este cel ne-cãutat, un comic în care observãm ºi o consistentã urmã dramaticã: întîlnirea nuntaºilor cu ofiþerul rus, de exemplu, conþine un tragi-comic candid, remarcabil. Însã, la fel ca în cazul tuturor lucrurilor reuºite în acest film, efectul lor este limitat per total, prezenþa lor nu poate salva ansamblul. În sensul acesta, al lucrurilor remarcabile, pe Nuntã mutã o paºte un pericol: în cazul în care cineva vrea sã laude ceva în mod insistent, poate vorbi despre imagine (care îi aparþine lui Vivi Drãgan Vasile), la fel cum în cazul Îngerului necesar era elogiatã unanim muzica.
*
Trebuie sã fie clar: Nuntã mutã nu e un film odios, precum Marilena, de exemplu. E un film care poate fi vãzut ºi plãcut, însã e un film în care observãm prea multe pretenþii ºi prea puþinã împlinire. E un film care pe alocuri te rãpeºte, e un film care pe alocuri strãluceºte. Însã Nuntã mutã strãluceºte ca o bijuterie falsã. De la distanþã îþi ia ochii, îþi furã privirea, însã dacã te apropii ºi o examinezi cu atenþie realizezi cã nu e mare lucru de capul sãu. Nuntã mutã e doar un debut teribilist.

Sau cititi toata cronica :)

[StefanDo]

3.290 spectatori pentru Nunta muta, mai putini decat Supravietuitorul sau Restul e tacere.

[mirodoni]

Lucian Maier a mai scris:
“În film, cazul e îmbrãcat în douã coperte din prezent, unde o echipã de reporteri se intereseazã de presupuse fenomene paranormale care au loc pe vatra fostului sat.
Prima problemã a filmului e datã chiar de aceste coperte.(....)
Dacã pornim de la cele ce se desfãºoarã în copertele filmului, rostul acestor episoade este acela de a prilejui critica societãþii actuale româneºti - politicieni de rahat, oameni sãrmani, oropsiþi, reporteri ahtiaþi dupã SENZAÞIONAL care, în fapt, sînt niºte neciopliþi incapabili sã pãtrundã mãreþia istoriei pe care o cerceteazã. E o imagine pe care o vedem în mai toate filmele autohtone care vor sã fie fine observatoare ale modalitãþii româneºti de a-fi-în-lume,
(.....)Cred cã tipul acesta de criticã a sferei politice sau a jurnalismului este prea grosierã, prea la îndemînã cînd vine vorba de a da peste nas, încît sã mai impresioneze pe cineva sau sã mai fie credibilã.(....)
Aceastã senzaþie de suficienþã auctorialã putea fi ocolitã dacã nu existau prologul ºi epilogul actual. Povestea era mai curatã, didacticismul era evitat, prezenþa autorului era mai discretã ºi, astfel, mai onorabilã”.
Ceea ce am zis ºi eu cã paranormalii sunt din alt film.
Judecând dupã verdictul final, cum cã debutul lui Mãlãele în film este unul teribilist, consider cam acrã cronica lui Maier. Prea multe ambiþii îi pune lui Mãlãele în cârcã. În condiþiile în care ce fãcea el pânã acum era foarte bine, m-a surprins ºi pe mine trecerea sa la film, dar nu consider cã a fãcut-o ca sã-i dea pe alþii la o parte. Trebuia, totuºi, sã-ºi închipuie cã pretenþiile de la el vor fi mai mari.
Iar dacã românii nu vor merge nici la acest film, sã le fie ruºine !

[Pauline Kael]

Imi place VICTORLAND,mai sus,interesante obiectii.

[gionloc]

Prea multe ambiþii îi pune lui Mãlãele în cârcã.

pretentiile nu is inventate, dincolo de faptul ca is vizibile pe ecran, ele is si trimbitate pe ici si colo. pe nuntamuta.ro, de ex:

Scenariul acestui proiect cinematografic izvoraste dintr-o intamplare reala, petrecuta undeva la granita Realitatii cu Imaginarul.
Martor - monumentala,tacuta si cinica insasi Istoria.
Va fi un film despre viata, moarte si Adevar.
Imi doresc un film care sa placa in egala masura, batranului si copilului, prostului si inteleptului, profanului si initiatului. Este, dupa parerea mea , suprema desfatare a creatotului de arta in raportul lui unilateral cu receptorul.
Horatiu Malaele

cuvinte Mari, alaturari paradoxale, imposibil de acoperit (prostul si inteleptul!, profanul si iniatiatul)... pai exact asa arata filmul. multa emfaza, multe contradictii, logica lipsa.

cel mai interesant aspect al filmului (ratat si el pina la urma) eu cred ca e asta - feeria kitch. am vorbit despre el in cronica in context pop-art, dar, cum spuneam, e ratat si el!
iar intre atitea lucruri inutile, intre atitea pretentii si paradoxuri, intre atitea contradictii la nivel de intentii (ca premisele exprimate mai sus is dubioase!), nu stiu ce mai e de apreciat la filmul asta. ca arata bine, ca imaginea curge, ca e lirica? o fi, de aia de la distanta iti ia ochii
:)

[mirodoni]

Da, ºi eu am scris pe undeva mai sus cã în interviuri Mãlãele îºi cam dã cu stângu-n dreptu’, dar ziceam cã-ºi face ºi el curaj, ca mãgaru’ vânt cu coada, îl ºtiam mai modest. Rãmân, totuºi, la pãrerea cã “Nunta mutã” nu este chiar un film pe care sã-l dai la o parte.

[Led-Ze-Pencil]

Nu este, nu cred ca vrea nimeni sa spuna asta. Chiar daca suntem chitibusari nu inseamna ca desfiintam. Eu cel putin ii recunosc meritele. Nu i le recunosc insa pe cele care i se inventeaza.

De exemplu nu este un film despre ororile dictaturii staliniste. Nu e Istoria martorul tacut de care vorbeste el. E un basm, o poveste cu Ileana Cosanzeana, Fat Frumos si Zmeul cel rau. In film hambarele sunt pline, dau chiar pe afara, porci si vitei se taie ca la o nunta din povesti, nunta se face intr-o primavara care arata ca vara desi la sate nuntile se fac toamna, dupa recolta, ca sa iasa vinul si alte alea... E o fabula sau basm sau poveste nemuritoare. Frumoasa, dar poveste.

Nu cred ca ne-am indepartat atat de mult de anul 53 incat Stalin sa intre deja in folclor ca Zmeul cel Rau, sa nu mai avem ce zice lucid si concret despre acei ani si sa o dam pe eresuri.

[Led-Ze-Pencil]

.
http://www.24fun.ro/index.php?a=2636&shift=1

De prost gust
Articol de Andrei Gorzo

Horatiu Malaele e admirat de multa lume, si pe buna dreptate. Dar primul film regizat de el, Nunta muta, e un kitsch ingrozitor.

Nunta muta e primul film regizat de indragitul actor, grafician si regizor de teatru Horatiu Malaele, care declara (citat de Mihnea Columbeanu de la Cinemagia) ca n-are de gand sa faca filme ca sa se afle in treaba, ci "numai cand am ceva de spus". Niste cuvinte de bun-simt; pacat ca (judecand dupa filmul pe care l-a facut) ele nu inseamna nimic. O fi crezut el ca are ceva de spus despre distrugerea satului romanesc de catre comunisti, dar n-are. Satul lui e construit din clisee magic-realiste (printre locuitorii sai se numara un pitic, un inger si o fecioara nebuna cu flori in par, care umbla prin padure prorocind nenorociri), din imitatii scolaresti ale lucrurilor care i s-au parut lui frumoase in filmele pe care le-a vazut (ceva Chaplin, ceva Fellini, ceva Kusturica, ceva Dan Pita si, dupa toate aparentele, cam atat). Nunta muta arata de o mie de ori mai bine decat un film ca Dincolo de America (e bine scenografiat, bine fotografiat, bine montat), dar nu sunt sigur ca e preferabil: daca Dincolo... transforma tragedia in pornografie, Nunta... o transforma in kitsch; si prostul lui gust e mult mai periculos, pentru ca o parte din reperele sale sunt si repere ale bunului gust (Chaplin, Fellini), deci are mai multe sanse sa treaca drept arta, in special in ochii acelor spectatori care deplang "lipsa de metafora" si "uratenia" filmelor lui Puiu, Muntean sau Mungiu. Tare ma tem ca aceiasi spectatori care au strambat din nas la injuraturile din Boogie vor rade cu lacrimi, aici, la replici ca: "Stimati nuntasi, va bag pe toti in... curte!" sau: "O sa electrificati o puula!", pentru ca asa-zisul lor umor (de fapt, pura grosolanie) vine cu poleiala asta de anticomunism, simbolism lipsit de subtilitate si realism magic la mana a paispea."

Mai dur ca oricare post de aici de pe forum. Si intrucat aici ar trebui sa fie guerilla cinemaului romanesc, se pare ca suntem cam draguti si indulgenti.
I rest my case.

Si bravo lui Gorzo. Are cele doua o din nume.

[Gloria]

Imi place de Gorzo; el nu vine la vizionarile de presa, nu-l vezi nici la conferinte; prefera sa vada filmele cu publicul; asa a facut si la Nunta muta; poate daca venea la conferinta se molipsea de entuziasmul general care - din cate am inteles - a fost acolo; da, conferinta de presa a fost trista pentru ca mai toata lumea l-a laudat pe Malaele pentru acest debut.

[gionloc]

da, conferinta de presa a fost trista pentru ca mai toata lumea l-a laudat pe Malaele pentru acest debut.

well, si la tiff a fost la fel (doar ca nu au fost conferinta de presa si discutii cu publicul, cel putin nu pe loc, dupa premiera). si priveam ingrozit extazul personajelor prezente in sala... ma intrebam daca aplauda filmul sau, poate, din politete, aplauda actorii aflati pe scena...

vai si amar!

[Pitbull]

"Ingrozit"? :? "Vai si-amar"? :shock: Gionloace, tatä, ce-ai pätit? :(( Asta nu mai e exigentä, nu mai e atitudine criticä rezonabilä, nu mai e severitate - e deraiere curatä!

Gorzo, mäcar, desi e si el în contratimp, greseste scuzabil aici - e, într-adevär, hiper-exigent, si nimereste doar partial pe-aläturi, cum mai face el rareori.

[Led-Ze-Pencil]

ciudat...

mai gãsiþi ºi aici alte pãreri, în mare parte tot contra.
http://www.observatorcultural.ro/FILM.-Nunta-muta-sol-al-unui-val-teatral*articleID_20865-articles_details.html

N-am gãsit nici o cronica elogioasã în câtã presã a apãrut pânã acum.
ªi atunci de unde atatea aplauze ºi ovaþii la proiecþie? (inclusiv ale presei?)
P.S. La TNB sala era în picioare. Poate cã le-a rãmas gestul de la spectacolele de teatru...

[gionloc]

"Ingrozit"? :? "Vai si-amar"? :shock: Gionloace, tatä, ce-ai pätit? :(( Asta nu mai e exigentä, nu mai e atitudine criticä rezonabilä, nu mai e severitate - e deraiere curatä!


eh, aci vir si eu termeni plastici,
ceea ce cred si simt cu adevarat, raisonu' - is in articole :)

[Pitbull]

Pä sîncronîzazä, mamitzule, sîncronîzazä...
Plasticii cu rezonu', adicätelea.

[gionloc]

Pä sîncronîzazä, mamitzule, sîncronîzazä...
Plasticii cu rezonu', adicätelea.

o sa tin cont :D

povestea e asta:
eram in sala teatrului national la TIFF. in sufletu meu era o apatie generala la film, faza dupa faza ma descumpanea. pentru mine, daca dpdv conceptual filmul e ok, are puncte in plus chiar daca rateaza povestea atunci cind o expune empiric, atunci cind scheletul conceptual primeste carnea (cum e cu nunti, casete video, muzici al lui Giurgiu, de ex)..
cind conceptual nu tine, e greu sa mai am o relatie de prietenie cu filmul respectiv. iar Nunta muta e o varza conceptuala pe care am cautat in fel si chip sa o incadrez in curente si contexte artistice, sa vad daca asezata undeva tine cit de cit. si nu tine. iar toate lucrurile astea au devenit si mai clare la a doua vizionare, saptamina trecuta.
Gorzo se lega de momentele Chaplin-Fellini-Erice (dupa cum le-am numit eu). aci sta kistchosenia nuntii mute. pentru mine asta ar fi fost un lucru foarte de laudat daca filmul ar fi fost facut curat in normele astea. insa puse si astea intre atitea balarii, intr-atita incilceala, mi-e destul de clar ca Malaele le-a facut cam la plesneala, nu urmarind sa fie artist pop, ci incercind sa copieze operele unor maestri ca sa isi acopere incilceala 'artistica' in fata unor intelectuali cu aere, afectati.

mie mi se pare un film indoielnic. avind in vedere pretentiile si propunerile sale initiale (vazute prin interviurile lui malaele, prin caietu de presa), nu am ce apara in proiect. daca o bucata de carne e stricata rau la un capat si pe parti in rest, nu o sa stau sa o pigol de fibrele stricate ca sa o gatesc, o arunc cu totul. in cazul asta nu am procedat asa. in articol am cautat sa arat unde rateaza povestea si ce poate fi retinut din ea - cu mentiunea ca elementele de retinut sint viabile doar scoase din context, eliberate de tot balastul care le incarca si care le deturneaza; in proiect nu functioneaza nici ele, fiindca ansamblul e pe butuci. si asta am cautat sa arat, ca ansamblul e pe butuci.

ca poate exista bucurie si la un film care conceptual (pina la urma intelectual) e pe butuci, e ok! (iar asta face ca tot proiectul sa fie aiurea. pe de alta parte, filme precum Funny Games ori Salo, pot fi criticate in fel si chip, de la didacticism -FG- pina la jocul actorilor -Salo-, insa dpdv conceptual is beton si pe mine asta ma incita!)

iar in sala, atunci, la nunta muta, cind lumea aplauda frenetic, m-am simtit usor :alien:. m-am linistit cind am observat ca Ioana simtea ce simteam si eu!

(asadar, nu am fost deloc ingrozit - ci usor amuzat, la fel cum senzatia de alien e amuzanta de cele mai multe ori.
si ca in povestea cu cenusa: uneori mai scap si io sopirle p-aci :oops: ca d-aia e forum, in afar' de marx sper ca lumea nu simte ca am fi la un concurs perpetuu p-aci, care demonstreaza ca-i mai destept cistiga sticla cu aburi de vinars!)
gata, sper ca is mintuit, pina miine macar! ( :huh: )

[Led-Ze-Pencil]

pai da.

daca omul isi incerca pt prima data mana la pictura probabil baga putin Dali, un ceas topit sa zicem, mai facea o fatza picassiana cu doua nasuri , intr-un colt punea unul strigand munchian, colora peisajul pointilist, mai scurgea niste vopsea a la Pollock... Si la urma punea si niste bule a la Academia Catavencu, cu niste texte amuzante. Ceva-ceva o iesi, nu?

[Pauline Kael]

Hotarati-va.Intai laudati filmul ,si pe urma daca zice un OARECARE Gorzo ceva nasol,ne schimbam parerea radical.
Sunt sigura ca nu e nici mai bun si nici mai prost ca altele.Mai bun,poate.

[gionloc]

cine drac' l-a laudat?

:?

[Pitbull]

Io.

:x

[mirodoni]

Cum cine ?!
Un OARECARE Pitbull

Slavã Domnului, admirabila surprizã a întâlnirii vizuale cu "Nunta mutã" a anulat decisiv toate aceste temeri. Ca un motiv fundamental al reuºitei, se distinge faptul cã autorul nu s-a aruncat sã filmeze doar din ambiþia nesãbuitã de a face ºi el film (ca atâþia alþii - actori, operatori, etc. - pe care-i usturã palmele sã treacã ºi în spatele aparatului), ci pentru cã pur ºi simplu avea ceva de spus.

Ce nu înþeleg eu în ruptul capului este de ce “Electrificaþi o pu-lã” a lui Mãlãele din “Nunta mutã”, nu are valoare artisticã aºa cum are “Sugi pu-la” a lui Cristi Puiu din “Marfa ºi banii”.
Dar, mã rog…

[mirodoni]

Nu e chiar aºa de simplu. ªi nu era vorba de ce se întâmplã la noi acasã. ªi dacã Mãlãele a spus-o ca sã râdem, de ce nu are voloare artisticã? Puiu o spune ca sã ce ? Amândoi au pretenþia cã au reprodus întocmai vocabularul personajelor respective.
Dacã ieºi de la un film ºi te întreabã un amic dacã þi-a plãcut, poþi sã-i rãspunzi : mi-a plãcut o p…lã, e un cã…t. Dacã te întreabã un necunoscut, care nu ºtii ce hram poartã, îi rãspunzi simplu: nu prea mi-a plãcut. Dacã te întreabã un fost profesor din liceu, pe care îl respecþi, nu o sã-i spui cã filmul e un cã…at, ci o sã încerci sã-i explici de ce nu þi-a plãcut, cã nu e ce te-ai aºteptat ºi cã, oricum, e pãrerea ta personalã. Deci, pe scurt, este vorba de respect pentru interlocutor. Dacã îi spui unui prieten cã filmul este un cã…at, nu înseamnã cã nu-l respecþi, ci doar cã este din anturajul tãu ºi-þi înþelege ºi acceptã limbajul, adicã te tragi de ºireturi cu el, care înseamnã cã te tragi de curea sau de brãcinar cu el, însemnând cã de fapt te poþi trage de p..lã cu el. Adicã sunteþi prieteni foarte apropiaþi, intimi chiar.
Regizorii noºtri scenariºti, considerã cã se adreseazã unui cerc de prieteni foarte apropiaþi, deci cu care, la o adicã, se pot trage ºi de p…lã, de aceea ºi numãrul spectatorilor este aºa de mic. Criticii de film, evident, cosiderã cã fac parte din gaºcã, deci nu numai cã au acceptat imediat, ci chiar au încurajat o astfel de exprimare, care îi scuteºte de alta, mai elevatã, mai muncitã.
În romanele care au dãinuit peste secole, vulgaritatea lipseºte. În primul rând pentru cã foarte rar ºi foarte puþin au fost abordate personaje vulgare. Pentru cineaºtii noºtri au devenit o obsesie personajele vulgare. Oare nu se pot ridica peste nivelul acestora?
ªi în text este similar. Când consider cã poate fi citit ºi de persoane din afara anturajului meu, scriu cu puncte-puncte. Când nu, scriu direct. Dar nu o fac pe banii CNC-ului, adicã ai tuturor. Ca sã vorbeºti despre vulgaritatea personajelor fãrã sã le reproduci simplist vocabularul trebuie sã ai, într-adevãr, talent.
Led-Ze-Pencil, unde a dispãrut mesajul tãu? Apropo, nu-þi citeºti MP ?

[Led-Ze-Pencil]

Gata, l-am citit, scuze.
Am sters mesajul, mi s-a parut ca nu e bine formulat.
In parte iti dau dreptate apropo de vulgaritati, in film si literatura, de aceea nu as intra in polemica pe tema asta. Dar e alegerea autorilor.

Puiu si-a propus sa redea conversatiile exact asa cum sunt, ca si cum ar fi filmate scene reale cu o camera ascunsa, si atunci evident ca intra si cuvinte de genul ala. Nu sunt puse cu vreo intentie, nu cauta efecte comice sau altceva, pur si simplu trebuie sa fie acolo. Pe cand in Nunta muta clar incearca sa ne amuze, e o libertate in limbaj exploatata de dragul poantei. Nu e alegere de stil. Blestemele aproape literare ale logodnicei si injuraturile neaose nu prea stau la un loc, in acelasi film. Limbajul folosit e inca un ghiveci al filmului asta, pe langa cele amintite de gionloc si pitbull.

[marmatia]

Din pacate pentru Malaele filmul sau este foarte confuz chiar la nivelul mesajului.
Ce intelegem noi din filmul NUNTA MUTA?

Eu am inteles doar ca in satele romanesti comunistii erau niste tipi simpatici, usor impiedicati, anacronici si deloc dispretuiti de restul satului.
Ca prea beau toti cot la cot in crisma satului. Unde-i drama celor impinsi in CAPuri cu forta? Unde-i drama taranului ramas fara pamint?

Am inteles ca tovarasii doreau sa ridice nivelul cultural al celor din mediul rural dar din pacate nu aveau cu cine - secventa in care toti se ridica de pe bancute si abandoneaza filmul de dragul trupei de circ care intra zgomotos in sat. Daca satenii urmareau un film de propaganda tembel (unul de propaganda explicit!!!) parca avea logica scena asta. Dar asa?
Pare o scena trasa doar pentru a puncta sosirea circului in sat. Si ce daca?

Eu pot sa inteleg confuzia din mintea scenaristului ADRIAN LUSTIG privind regimul comunist dat fiind istoria familiei sale dar ce scuze are HORATIU MALAELE?

[mirodoni]

Dar e alegerea autorilor.
Puiu si-a propus sa redea conversatiile exact asa cum sunt, (….) Nu sunt puse cu vreo intentie, nu cauta efecte comice sau altceva,(….) Pe cand in Nunta muta clar incearca sa ne amuze,(….) Nu e alegere de stil.

E alegerea autorilor pe banii noºtri, fie cã acceptãm Puiu ºi respingem Mãlãele, fie invers. Autorii ar trebui sã se ridice deasupra nivelului personajelor, ºi n-am mai avea ce respinge.
Clar cã Mãlãele a vrut sã ne amuze, clar ce a vrut Puiu, e o alegere de stil, de ce nu?!
Nu vreau sã mai insist, dar mã uitam cum cãuta Maier sã includã “Nunta mutã” într-un stil, într-un curent, în ceva, adicã într-un ºablon, ºi nu reuºea. Acest lucru îl nemulþumea. Nu vreau sã spun cã Mãlãele a fost excesiv de original, ba chiar a pierdut la acest capitol fãcând trimiteri la filme celebre, dar nu chiar atât de mult.

Eu am inteles doar ca in satele romanesti comunistii erau niste tipi simpatici, usor impiedicati, anacronici si deloc dispretuiti de restul satului.
Ca prea beau toti cot la cot in crisma satului.

Aºa era la început. Mai citeºte pe forum ºi vei înþelege mai mult.

Unde-i drama celor impinsi in CAPuri cu forta? Unde-i drama taranului ramas fara pamint?

E în alte filme, aici este vorba doar despre nunta mutã, la propriu, dar ºi la figurat. Mai vezi ºi alte filme.

Eu pot sa inteleg confuzia din mintea scenaristului ADRIAN LUSTIG privind regimul comunist dat fiind istoria familiei sale dar ce scuze are HORATIU MALAELE?

Sunt foarte curios care este istoria familiei lui Adrian Lusting! ªi… ar trebui sã te interesezi ºi care este istoria familiei lui Horaþiu Mãlãele, poate înþelegi ce scuze are... ºi ne spui ºi nouã.

[Led-Ze-Pencil]

Sa nu confundam stilul cu sablonul.
Malaele e un tip inteligent, cultivat, talentat, cu simtul umorului, cu personalitate puternica. Dar asta nu-l face autor original, nu e suficient.

Cred ca personalitatea prea puternica i-a jucat festa: nu s-a dus el inspre subiect, a tras subiectul la el si l-a facut cum a crezut el. Dominand cu autoritate asupra adevarului istoric de exemplu, schimbandu-l cum i-a convenit lui. Impunand un joc teatral, pentru ca acolo se simtea el puternic. Mobiland personajele cu aceeasi personalitate sau reducandu-le pe unele la nivelul unor caricaturi, ca si aici sta bine. De aceea nu exista personaje bine definite ci doar marionete neinsufletite si stereotipe care executa niste actiuni. A impus, prin personalitatea lui, anumite viziuni asupra diferitelor secvente, dictand: partea asta o facem in cheie de comic-burlesc; pe astalalta o facem a la Fellini; pe asta a la Carmazan, pardon, Kusturica. :). Scena asta o facem ca in spectacolul nu stiu care pe care l-am vazut eu si mi-a placut mult. Si tot asa. Filmul e "impilat", strivit de personalitatea lui, asa ca abia mai respira de unul singur.
Ori ideea este, cand esti autor, sa "gradinaresti" un subiect, o tema, sa-l ajuti sa se dezvolte singur si sa-i dai din cand in cand hrana, apa si aer din rezervele personalitatii tale.

Si in plus, si-a dramuit sau retinut orice dram de sensibilitate, tot asa, pt ca e el un tip puternic. Scena muta trebuia sa fie si comica, dar mai ales tragica si emotionanta. Si plina de tensiune, care sa izbucneasca in tine odata cu izbucnirea socrului care da cu pumnul in masa. Canci.

[marmatia]

Cum adica asa era la inceput?
Anii 50 erau anii executiilor sumare, in fata casei!
Adica la inceput comunistii erau simpatici? Asa stii tu?
:)
Si maestrul Malaele are grija sa fie foarte precis punctind anul 1953 pe axa timpului. Dar cind a fost comunismul simpatic?

[marmatia]

Si inca de la inceput intelegem ca satul era doar un soi de troaca in care se balaceau amuzati atit comunistii cit si cei calariti de comunisti. E o mare fraternizare intre toti la crisma din sat.

Sa avem pardon, Romania era deja bine incalecata de catre comunisti la acea data. Comunistii din Romania nu au avut nimic din poezia celor din Franta ei fiind doar o adunatura de oportunisti.

Nu doream sa vad un film despre drama celor deposedati de pamint dar in NUNTA MUTA toti par impacati cu istoria si chiar amuzati de ce li se intimpla.

Pina si accesul de curaj al socrului mic nu este bine relevat. Nici nu se intelege daca cheful incepe pentru ca nuntasii spera ca furtuna de afara sa acopere galagia lor sau daca este vorba despre disperarea tatalui de a-si vedea fiica fericita in noaptea nuntii. Rabufnirea socrului mic vine dupa ce fiica lui ii scaneaza trista pe nuntasi.
:)
Astea-s stingacii impardonabile in LUNG METRAJE! Dar sint asa de multe in acest film.

[gionloc]

Nu vreau sã mai insist, dar mã uitam cum cãuta Maier sã includã “Nunta mutã” într-un stil, într-un curent, în ceva, adicã într-un ºablon, ºi nu reuºea. Acest lucru îl nemulþumea. Nu vreau sã spun cã Mãlãele a fost excesiv de original, ba chiar a pierdut la acest capitol fãcând trimiteri la filme celebre, dar nu chiar atât de mult.


s-avem pardon, nu incercam asa ceva!
dimpotriva, incercam sa arat ca daca malaele pastra o anumita coerenta stilistica, reprezentationala, filmul intra intr-o alta sfera!
sau, daca vrei, aratam ca oricum am privi povestea sa, nu tine!
mai departe:

exact cum spunea Led-Ze-Pencil, si eu cred (si am spus asta in articol) ca in cinema trebuie sa te dedici subiectului. cind ai ceva de spus nu pornesti de la premisa ca tu vrei sa faci un film care sa placa si inteleptului si prostului, si initiatului si profanului (mie mi se strepezesc dintii in fata alaturarilor astora sau in fata unor sintagme gen 'orgasm cosmic', sau in fata unor cautari ale 'vesniciei' - sintagmele astea, dupa o spusa de-a lui hegel despre lucrul in sine al lui kant, sint ca noaptea, cind toate vacile is negre!), ci pornesti de la subiect si ramii la el: faci in asa fel incit expunerea lui sa fie adecvata, sa fie cit mai curata, cit mai fluida, cit mai coerenta. asta face puiu in filmele sale: subiectul, tema (care ii unitara de obicei - e o singura chestie!) isi gaseste materializarea potrivita.

vreau sa spun ceva si despre diferenta dintre injuratura lui puiu si cea a lui malaele.
o sa incerc iarasi o reliefare plastica in doi pasi, care sper ca nu va aprinde persoanele sensibile.
pasul I.
diferenta dintre marfa si banii si dincolo de america la capitolul injuraturi
e exact diferenta dintre Salo si un film porno in reprezentarea organelor sexuale.
pasul II.
nunta muta e mai aproape de un film porno decit de Salo.

injuratura lui puiu reprezinta normalitatea personajelor sale. ele nu o fac ostentativ, o fac fiindca asa is ele, aia e lumea lor. iar puiu intra in lumea lor adecvat - cu camera in mina, cu o imagine saraca, fara efecte pompoase, fara acadele.

puiu e stapin atit pe poveste (pe subiect, pe istoria pe care o spune) cit si pe stil (forma, expresia in care imbraca povestea).
malaele nu e stapin pe nicicare dintre ele - de unde varza reprezentationala si toate burtile din poveste.
puiu e interesat de prsonajele sale, sta cu ele si le prezinta in traiectoria lor momentana - care, mai apoi, daca devine o imagine a societatii marginale sau interlope (baeti de cartier flusturatici, superficiali, etc. valiza, mafie), e treaba criticilor, sociologilor, bla bla bla. cum ar veni - autorul e interesat de poveste si lasa restu lumii sa caute sensuri.
malaele nu prea stie ce e cu personajele sale, el (Autorul) are probleme cu lumea actuala, el vede cumva societatea, el simte cumva lucrurile si foloseste personajele in asa fel incit sa arate pe ecran credintele sale. si nu numai ca le arata, le si rosteste, ca poate noi nu sintem capabili sa le culegem din imagini.

ca povestile lui puiu nu plac, e ok, insa nu stiu cine poate contesta ceea ce eu afirm mai sus: ca puiu realizeaza o buna adecvare intre subiect si expunere. adica, dpdv conceptual, filmele sale sint OK! la malaele eu asta am cautat sa arat: ca dpdv conceptual filmul sau nu e ok!

din nou vreau sa ii dau dreptate lui Led-Ze-Pencil. daca malaele facea o pictura, probabil ar fi aratat cum o descrie Led-Ze mai sus.

[Led-Ze-Pencil]

multumesc, dar trebuie sa recunosc ca ideea cu personalitatea e a ta, din articolul de pe liternet.

Astfel, în cinema, singurul concurent al unui autor este propria lui personalitate. ªi de fiecare datã cîºtigã cine reuºeºte sã îºi cenzureze cît mai bine pasiunile în favoarea subiectului ºi posibilitãþile stilistice în favoarea coerenþei conceptuale.

Asta n-a prea reuºit Mãlãele, sã-ºi cenzureze pasiunile ºi pornirile de a da cât mai mult ºi de a uimi publicul cu "mamã, cate ce stie el si cate poate!". In loc sã-ºi vadã de film.

P.S. Cât de mult l-a interesat adevarul istoric se vede si din comunicatul de presa de pe liternet, unde apar sinopsisul, motivatia autorilor si declaratia aia sforaitoare cu tanarul si batranul, prostul si inteleptul, profanul si initiatul. In sinopsis se spune ca Stalin a murit joi 9 martie. Momentul cheie al filmului!!!

[gionloc]

:)

[Led-Ze-Pencil]

Poate n-am fost prea clar: Stalin a murit joi 5 martie 1953.

[mirodoni]

Vasãzicã, Gionloc, ãsta mi-eºti ?! Dacã ºtiam, te “atacam” mai din vreme. Din pãcate, acum nu mai am suficient timp, dar þi-aº fi luat fiecare frazã ºi þi-aº fi întorso pe dos, nu ca sã-þi arãt cã nu ai dreptate, pentru cã ai, toþi avem, ci ca sã-þi arãt cã se poate ºi invers. Aºa cã la ora asta din noapte voi extrage din memorie ce voi gãsi mai la suprafaþã. Vãd cã te înþelegi bine cu Led-Ze-Pencil, aºa cã voi face referiri ºi la spusele lui.
Comparaþia cu pictura nu stã în picioare. Filmul nu poate fi comparat cu nici o altã artã la modul acesta, cred eu. Dar mã opresc aici. Constat cã judecaþi opera dupã chipul ºi înfãþiºarea autorului, ºi mai ales dupã unele interviuri, unde ºi eu am zis cã ºi-a dat cu stându-n dreptul, dupã sinopsis ºi alte indicii din afara filmului. Aþi afirmat cã se vãd ºi în film, dar multe nu le-aþi fi vãzut dacã nu aþi fi ºtiut cine l-a fãcut.
Zici cã nu încercai sã încadrezi filmul într-un, i-am zis eu, ºablon, dar asta fãceai când te refereai la postmodernism, la curentele în care ar fi putut fi încadrat filmul. ªi n-ai decât s-o faci, conºtient sau inconºtient, eu am vrut sã subliniez cã erai nemulþumit pentru cã nu reuºeai sã-l încadrezi undeva. Acum zici cã dacã Mãlãele pãstra o anumitã coerenþã stilisticã, filmul intra într-o altã sferã. Da, dar nu era sfera lui Mãlãele. Eu am vãzut filmul fãrã sã citesc pãrerile altora sau declaraþiile autorului. Am vãzut ºi eu trimiterile la filme celebre, ºi ce dacã?!
Deci aºa pot sã-þi întorc fiecare afirmaþie. Spui cã râd mai mult personajele decât spectatorii din salã. De ce trebuie sã râdã mai mult spectatorii? Nu în toate filmele trebuie sã fie la fel. Sau cã fiecare replicã are o sentinþã. De ce sã nu aibã ?
Explicaþiile privind “Marfa ºi banii” nu m-au mulþumit. Lasã spectatorul sã gãseascã sensuri ? Lãudabilã intenþie, dar nu prea a reuºit sã aducã spectatori în salã. Ar fi fãcut ºi “Nunta mutã” acelaºi lucru, dar este din altã… sferã. Adicã toate filmele sã fie din aceeaºi sferã?!
În altã ordine de idei, dacã eºti cine am înþeles eu cã eºti, cum de n-ai ºtiut cã Pitbull a lãudat “Nunta mutã”? Amuzant este cã în timp ce eu îþi rãspundeam la … cine drac’ l-a lãudat, Pitbull tocmai þi-a rãspuns, încât mesajul meu a ajuns dupã al lui.
Vãd cã Led-Ze-Pencil insistã cu adevãrul istoric, 5 martie, dar 9 martie era în sinopsis, în film nu se menþioneazã data. Zicea cã de ce a pus Mãlãele nunta joi. Dar Mungiu de ce a fãcut avortul la hotel?
Apropo de adevãrul istoric, Led-Ze-Pencil, referirea aceea la Revoluþia românã în deltã, la umbra sãlciilor pletoase, era o aluzie la scenariul meu?

[Led-Ze-Pencil]

Apropo de adevãrul istoric, Led-Ze-Pencil, referirea aceea la Revoluþia românã în deltã, la umbra sãlciilor pletoase, era o aluzie la scenariul meu?

Nu. N-am citit nici un scenariu de-al tau, nu stiu despre ce e vorba.

[gionloc]

Vasãzicã, Gionloc, ãsta mi-eºti ?! Dacã ºtiam, te “atacam” mai din vreme. Din pãcate, acum nu mai am suficient timp, dar þi-aº fi luat fiecare frazã ºi þi-aº fi întorso pe dos, nu ca sã-þi arãt cã nu ai dreptate, pentru cã ai, toþi avem, ci ca sã-þi arãt cã se poate ºi invers.

dom'le, vov'aia, intotdeauna se poate si invers, numa' ca atunci cind nu are sens sa meri invers -fiin'ca nu-i nimic pe sens invers, ori faci accident- nu te duci!

filmul nu il judec dupa interviuri, ci dupa cum e el. dincolo de asta, interviurile explica de ce filmul e cum e.

daca asta e sfera lui malaele e ok, insa sfera lui malaele e varza dpdv conceptual. :P

ca marfa si banii nu a adus spectatori in sala - ma lasi!!
daca supravietuitorul a adus mai multi spectatori in sala decit marfa si banii, inseamna ca e mai bun!?
ca tot poti sa intorci orice afirmatie de-a mea (dar, te rog, nu ca la ploiesti sau cu ba p-a ma-tii!) - arata neadevarul unei afirmatii precum cea care priveste relatia subiect-formulare la Puiu!

cind raspundeam - cine drac' l-o laudat? - Paulinei, eu raspundeam afirmatiei sale ca eu as fi laudat filmul. noi vorbeam - Led-Ze, tu, eu - si Pauline a intervenit si a intrebat mirata cum se face ca odata il laudam si apoi il desfiintam. eu nu imi aminteam sa il fi laudat vreodata, asa ca intrebam mirat si distrat....
daca urmaresti prima interventie dupa cronica lui pitbull o sa intelegi cum am privit relatarea lui despre film.

[Led-Ze-Pencil]

daca asta e sfera lui malaele e ok, insa sfera lui malaele e varza dpdv conceptual. :P


pai si varza e asa, o sfera, doar ca atarna zdrentele pe ea.

@mirodoni
ziceam de 5 martie in loc de 9 martie ca mi se pare impardonabil. Sau relevant. Cand subiectul filmului tau depinde 100% de un anumit moment al istoriei, moartea lui Stalin, te cam duci sa te documentezi cum a fost, ce a fost, cand a fost... Nu te bazezi doar pe povestea pe care ti-a spus-o Octavian Cotescu in tinerete si da-i cu fictiunea. Cat de greu era sa afle care e data exacta? Asta arata de fapt cat de mult ii pasa.
Am mai spus-o: un scenariu nu e verba volant, ai scos-o, asta e. Ai timp sa te gandesti la el de o mie de ori. Si daca scria doar pe un forum gugumania asta cu 9 martie si era taxat imediat.
Din cate stiu, cand lucrau la MDL, Puiu si Radulescu s-au documentat bine pe aspectele medicale ale subiectului si scenariul e, si pe partea asta, bazat, beton.
Oricum, in film Malaele n-a nimerit el anotimpul, daramite ziua. Tot asa, ca nu-i pasa.

[mirodoni]

@Led-Ze-Pencil
Este vorba de „Ultimul virgin ºi revoluþia în direct”. Este în Atelierul de scenaristicã.

Cand subiectul filmului tau depinde 100% de un anumit moment al istoriei, moartea lui Stalin, te cam duci sa te documentezi cum a fost, ce a fost, cand a fost...

E o problemã de culturã generalã, nici mãcar de documentare, dar filmul lui Mãlãele nu depinde 100% de moartea lui Stalin, pentru cã nu este despre aºa ceva. Am mai spus, nu trebuie eludatele datele „problemei”. Mãlãele vorbeºte despre un sat românesc de dupã rãzboi, unde comunismul încã nu ajunsese, dar trupele sovietice erau pe-aproape. Odatã cu acestea soseºte ºi comunismul, dictatura, care sunt impuse cu pumnul. Dacã la sfârºitul filmului a scris „S-a întâmplat în România anului 1953”, respectiv într-un sat de atunci, trebuia sã se documenteze despre acel sat. Acel sat nu corespunde realitãþii, nu 9 martie. Fetele de mãritat nu se reg...lau în piele goalã în mijlocul câmpului... În alte sate, la moartea lui Stalin oamenii erau consternaþi. Nu supãraþi, sau bucuroºi. Erau consternaþi, crezuserã cã nu va muri niciodatã. În satul lui Mãlãele, oamenii nici nu prea auziserã de Stalin, sã fie sãnãtos, au zis ei, ºi ce dacã a murit?! Acesta nu e satul anului 1953, ci cu mult mai în urmã, când Stalin nu reprezenta un pericol direct. Problema e cã acþiunea nu trebuia limitatã la o perioada foarte scurtã, iar pe generic sã nu parã 1953.
Mi-a plãcut chestia cã ºi varza e o sferã. Pãi, nu?! Sfera lui Mãlãele.


daca asta e sfera lui malaele e ok, insa sfera lui malaele e varza dpdv conceptual
Am zis eu cã nu?

ca marfa si banii nu a adus spectatori in sala - ma lasi!!
daca supravietuitorul a adus mai multi spectatori in sala decit marfa si banii, inseamna ca e mai bun!?

Te las, dar nu înseamnã cã dacã nu a adus spectatori e bun, sau cã e suficient sã fie unitar din punct de vedere conceptual ca sã fie bun. Nu pentru cã a adus spectatori Supravieþuitorul e prost, din alte motive. Dar acum eram cu Nunta…

(… ) raspundeam - cine drac' l-o laudat? - Paulinei

Acum înþeleg, trebuia sã zici cã tu nu l-ai lãudat, ci alþii. Vezi cã ºi Pitbull a fost derutat, cã a rãspuns imediat cã el l-a lãudat. Când citeam prima ta relatare nu ºtiam cine eºti.
ªi cã veni vorba, am sã-þi spun o scurtã poveste auzitã din bãtrâni, dacã nu te superi.
Zice cã în apropierea unui cineamtograf stãtea sprijinit într-un toiag un filozof foarte bãtrân, cu barba albã ºi încâlcitã de vreme, mare iubitor de filme, dar lipsit acum de vedere, din cauza vârstei. Aºa cã opreºte un spectator, unul Pitbull, ºi-l întreabã despre film. E bun zice acesta, surprinzãtor de bun, este o reuºitã. ªi-i despicã filmu-n 4 pe vreo câteva pagini. Mai are ºi unele momente tratate superficial, dar are cea mai grozavã scenã eroticã din cinematografia româneascã, are… Mã rog, înºirã toate calitãþile filmului. Da, ai drepatate, zice filozoful, înseamnã cã filmul este bun. Mai opreºte, însã, încã un spectator, unul Gionloc. Acesta-i despicã ºi el filmul în 14, tot cam pe atâtea pagini ºi zice: dom’le filmul e varzã din punct de vedere conceptual, a amestecat acolo ºi paranormali, ºi primari din zilele noastre, ºi moartea lui Stalin, ºi Fellini, ºi Chaplin, scenele erotice sunt aproape de pornografie, ce mai, un debut teribilist. Da, ai drepatate, zice filozoful, înseamnã cã filmul este slab.
În apropiere era un tânãr care a tras cu urechea la toatã discuþia. Dupã ce filozoful rãmâne singur, îi reproºeazã, cerându-ºi scuzele de rigoare: Nu înþeleg, i-aþi spus ºi lui Pitbull cã are dreptate, ºi lui Gionloc. Nu se poate sã aibã amândoi dreptate. Da, ºi dumneata ai dreptate, zice filozoful.

[Led-Ze-Pencil]

E o problemã de culturã generalã, nici mãcar de documentare, dar filmul lui Mãlãele nu depinde 100% de moartea lui Stalin, pentru cã nu este despre aºa ceva. Am mai spus, nu trebuie eludatele datele „problemei”. Mãlãele vorbeºte despre un sat românesc de dupã rãzboi, unde comunismul încã nu ajunsese, dar trupele sovietice erau pe-aproape. Odatã cu acestea soseºte ºi comunismul, dictatura, care sunt impuse cu pumnul. Dacã la sfârºitul filmului a scris „S-a întâmplat în România anului 1953”, respectiv într-un sat de atunci, trebuia sã se documenteze despre acel sat. Acel sat nu corespunde realitãþii, nu 9 martie. Fetele de mãritat nu se reg...lau în piele goalã în mijlocul câmpului... În alte sate, la moartea lui Stalin oamenii erau consternaþi. Nu supãraþi, sau bucuroºi. Erau consternaþi, crezuserã cã nu va muri niciodatã. În satul lui Mãlãele, oamenii nici nu prea auziserã de Stalin, sã fie sãnãtos, au zis ei, ºi ce dacã a murit?! Acesta nu e satul anului 1953, ci cu mult mai în urmã, când Stalin nu reprezenta un pericol direct. Problema e cã acþiunea nu trebuia limitatã la o perioada foarte scurtã, iar pe generic sã nu parã 1953.


Iti dau dreptate, mai ales pentru ca-mi dai dreptate :) si aduci argumente in plus ca satul ala nu putea exista asa la 1953. Da, exact, oamenii nu prea stiau ei cine e Stalin. Faceau glume "a murit? sa fie sanatos" lucru pt care probabil trebuia impuscat si ala care-o spunea. Fetele in camp in pielea goala - asta e discutabil, cum zice Toparceanu in Viata la tara: am vazut aici intr-o noapte niste fapte care m-au scandalizat. Dar macar era noapte :)

Altceva nu inteleg eu. Unde bati? Zici ca povestea era credibila, satul putea fi asa cum e in film daca era mai la inceputul comunismului, mai spre 46-47? Si pe generic sa nu apara 1953, dar ce? daca atunci a murit tartorul? Zici sa fi fost anii in care nu incepuse inca dictatura?

Pai Bratienii erau morti in 53, Iuliu Maniu tot asa, dupa 6 ani grei de temnita, Argetoianu mort, nu mai zic de Antonescu et Co executati inca din 46. Inca nu se impusese dictatura?

si oricum, uite la o cautare simpla, ce am gasit despre viata la sate in anii dinainte de 53:

MIROS DE COLECTIVIZARE. Dupã "proclamarea Republicii Populare" la 30 decembrie 1947, prin abdicarea Regelui Mihai I, comuniºtii preiau in totalitate conducerea administrativã a statului. Prin alegerile falsificate din noiembrie 1946 iºi asiguraserã controlul Parlamentului, ulterior schimbãnd ºi administraþia localã cu persoane fidele. Astfel cã, incepãnd cu ianuarie 1948, guvernul Groza nu "se mai poartã cu mãnuºi" cu sãtenii ce protestau din cauza cotelor sau preþului impus la cereale, iar "aparatul represiv" devine mult mai "hotãrãt" in stingerea revoltelor.

Comuna Piatra Olt, jud. Romanaþi, a fost scena unui astfel de "conflict al colectelor". La 18 ianuarie 1947, in jur de ora prãnzului, cãteva sute de locuitori (400-500, iniþial, sau 300, ulterior) s-au opus mãsurilor de "blocare" pe cãmp a porumbului care se executau in satul Criva, comisia localã fiind in acel moment in curtea unui þãran pe nume Marin Militaru. Mulþimea revoltatã a insultat comisia care realiza "misiunea", cerãndu-i oprirea ei, "pe motiv cã nu se face just".

Mai mult, þãranul Marin Oprea l-a lovit pe inginerul Victor ªeu, preºedintele comisiei. De asemenea, a fost lovit ºi primarul comunei, ambii fiind "luaþi spre primãrie". Comandantul Sectorului de Jandarmi a cercetat cazul, ulterior reþinãnd un grup de "instigatori" ºi un grup de "agresori", cel mai probabil selectaþi aleatoriu. Aceºtia urmau sã fie trimiºi in judecata Tribunalului Militar Craiova. In tot acest timp, in faþa postului de jandarmi s-au adunat circa 200-300 de sãteni. Ei au blocat intrarea ºi au cerut punerea in libertate a celor reþinuþi. Comandantul de Sector, primarul ºi notarul au somat mulþimea sã se imprãºtie. Acest obiectiv a fost atins numai dupã intervenþia unuia dintre reþinuþi, care a recomandat mulþimii "sã fie liniºtiþi cã nu va fi nimic".

A doua zi, comandantul Legiunii ºi prefectul judeþului s-au deplasat la faþa locului pentru cercetãri, alãturãndu-se comisarului ªtefan Sãndulescu, delegatul Inspectoratului Regional de Siguranþã Craiova. In final, cei reþinuþi au fost trimiºi in judecatã la Tribunalul Militar Craiova. Cercetãrile ulterioare au stabilit cã "autorul principal" era un anume Petre Vãlcea, preºedintele filialei locale a Frontului Plugarilor, care a convocat la primãrie o adunare de partid.

DREPTATE CU CIOMEGELE. Uneori, intre þãrani ºi colectori s-au iscat bãtãi cu ciomege, temperate doar de intervenþia jandarmilor. La 25 ianuarie 1948, in comuna Fumureni, jud. Vãlcea, þãranul Ion ªerbãnicã "a avut o atitudine ostilã faþã de comisia de colectare in timp ce aceasta strãngea cota la porumb", relateazã raportul postului local de jandarmi. In cãteva minute, aproximativ 50 de locuitori inarmaþi cu ciomege au impiedicat activitatea colectorilor, "spunãnd in acest timp cã nu le vor mai permite sã colecteze nici o cantitate de porumb". Incetarea activitãþii comisiei a dus la imprãºtierea locuitorilor. In aceeaºi zi, datoritã reluãrii activitãþii comisiei, populaþia s-a adunat "in numãr mare la primãrie", oprind orice activitate a comisiei, huiduind-o ºi strigãnd in cor: "Pe timpul lui Maniu nu s-a colectat porumb!". In urma deplasãrii imediate la faþa locului a comandantului de sector, jandarmii au identificat ca "instigatori ai acþiunii diversioniste" un numãr de 12 þãrani, "care au fost reþinuþi ºi predaþi Serviciului de Siguranþã Judeþean Vãlcea cu actele dresate". Conform anchetei Inspectoratului de Jandarmi Craiova, ar fi fost identificate ca singure motive care au determinat aceste acþiuni protestatare doar cele legate de propriile lacune organizatorice: "Nu s-a fãcut complet lãmurirea populaþiei de necesitatea colectãrilor executate. Lipsa de tact a comisiilor respective. Nu se colaboreazã intre organizaþiile de masã respective".

Pe parcursul anului 1948 ºi in 1949, nivelul cotelor a crescut "ameþitor", þãranilor fiindu-le din ce in ce mai greu sã-ºi achite obligaþiile faþã de stat. Pentru "eficientizarea" colectãrilor, guvernul a dispus strãngerea cotelor direct de pe cãmp, in momentul recoltãrii. Þãranii invãþaserã sã "pãcãleascã sistemul", fie cã nu declarau intreaga cantitate recoltatã, fie cã ascundeau o parte din cereale. Dar strãnse direct de pe cãmp, cotele erau predate la nivelul stabilit de guvern.

Insã Plenara Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romãn din 3-5 martie 1949 a "rezolvat" chestiunea proprietãþii private in agriculturã, trasãnd "sarcinile partidului in lupta pentru intãrirea alianþei clasei muncitoare cu þãrãnimea muncitoare ºi pentru transformarea socialistã a agriculturii". Incepea deci colectivizarea, iar locuitorii satelor erau "invitaþi" sã se inscrie "democratic" in Gospodãriile Agricole Colective.

"Comunizarea" agriculturii, sarcinã de partid
Dupã Congresul de unificare al PCR cu PSD prin crearea Partidului Muncitoresc Romãn (21-23 februarie 1948), comuniºtii au considerat chestiunea colectãrilor o problemã "de partid ºi de stat". Campania strãngerii cotelor trebuia sã se facã "in spiritul" rezoluþiei Plenarei PMR: "Interesele þãrãnimii muncitoare nu pot fi rezolvate decãt prin luptã, in alianþã ºi sub conducerea clasei muncitoare, impotriva exploatãrii capitaliste, pentru limitarea elementelor capitaliste la þarã, pentru intãrirea poziþiilor democraþiei populare". Membrii de partid aveau datoria sã contribuie la buna desfãºurare a strãngerii cotelor, fiind infiinþatã o Comisie de stat pentru colectarea cerealelor pe anul 1948. Sarcinile de partid in vederea "desãvãrºirii" acestui "obiectiv" constau in "mobilizarea organizaþiilor de partid ºi a organizaþiilor de masã (Frontul Plugarilor, Uniunea Popularã Maghiarã, Sindicatele de salariaþi agricoli) in vederea organizãrii unei acþiuni de lãmurire a þãrãnimii muncitoare ºi a salariatului agricol pentru sporirea comisiilor de colectare judeþene; mãsuri de control". Pe timpul campaniei de recoltare, organizaþiile de partid urmau "sã mobilizeze indrumãtorii din reºedinþele de judeþ ºi reºedinþele de plãºi - bine aleºi ºi instruiþi anume in problema colectãrilor - pentru a folosi duminicile ºi alte zile de sãrbãtoare in diverse comune". Acþiunea trebuia susþinutã ºi propagandistic printr-o "largã difuzare a ziarelor Scinteia ºi Scinteia Satelor, urmãrindu-se inþelegerea articolelor privind colectãrile".

Cam asa. Iar in film ce zicea taranul ala vajnic, acel viteaz dizident, unui activist? "Zice c-ar intra in partid, dar mai degraba ar intra in ma-ta!". Uau! Numai de-astia sa fi avut, nu se mai facea colectivizarea.

[Disciple]

Desi a trecut ceva timp de la premiera filmului simt ca am si eu ceva de spus in legatura cu acest film sclipitor.Dupa 5 vizionari in diferite sali cinematografice am elaborat si eu o mica cronica.Optimismul este imbelsugat datorita faptului ca sunt interesat mai ales de cinematografia romaneasca si entuziasmului pe care mi l-a provocat acest film.

Iata:

Nunta Muta
Un debut de calitate superioara:

Spectacolul vietii,umorul debordant,tragedia amara ,umbrele trecutului sunt redate cu maiestrie de catre Horatiu Malaele in debutul sau regizoral si anume “Nunta Muta”.Acesta imbina toate caracteristicile mentionate mai sus intr-un mod caricatural,teatral( este o calitate) si tragi-comic reusind astfel sa ofere spectatorului privilegiul de a pastra in minte multa vreme dupa vizionare atmosfera creata de povestea filmului.
Tema este placuta auzului/citirii/deducerii adica aceea a iubirii si respectului fata de un ceremonial si a semnficatiei acestuia:NUNTA.Prin aceasta Malaele incearca sa tinteasca in mai multe puncte ,sa ironizeze,sa subtilizeze,dar in nici un caz sa serveasca adevaruri la tava care in prezentul nostru probabil ca nu ar mai conta.Teatralismul de care absurd este acuzat filmul este de fapt marele sau punct forte deoarece prin acesta se reuseste o asemenea caricaturizare a personajelor,situatiilor,umorului.Motivatia de a pune accent pe aceasta latura in redarea dramatica a povestii propriu-zise,in salturile umorului jucaus si nebunatic este usor sesizabila:Horatiu Malaele este un veritabil om de teatru,iar valoarea filmului ar fi fost scazuta daca aceasta maniera teatrala nu s-ar fi manifestat.
Tema filmului isi gaseste adevarata identitate prin jocul actoricesc reusit(se exclud scenele din prezent),prin umorul care incearca sa scoata in evidenta o trasatura marcanta a poporului roman:aceea de a face haz de necaz in pofida tuturor amaraciunilor vietii; scena din carciuma cand Gogonea este luat peste picior reprezentand un exemplu elocvent in acest sens.Cum spuneam prin tema se incearca tintirea mai multor puncte mare parte dintre acestea fiind de ordin dramatic umorul fiind un mijlocitor ce actioneaza intr-un mod debordant intre spectator si faptele de pe panza.Prin tema intra in scena subiectul de inspiratie reala,dar original prin esenta surprinzand prin mijloace inedite greutatile unui regim comunist care a lasat in urma lui drame profunde,memorii sterse si mentalitate sfaramata sub bocancii unei ideologii menite sa fie tartora de suflete.
Nunta dintre doi tineri pe nume Iancu si Mara este intrerupta de vestea mortii lui Stalin nascand astfel o comedie umana in spatele careia salasluieste o tragedie completandu-se reciproc in amalgamul intrigii si a povestii propriu-zise.Graitoare este nunta muta,graitori sunt nuntasii siliti de conjunctura nefavorabila sa fie la fel de plini de viata ca intr-o nunta adevarata ,nepasandu-le de recunostinta ce trebuia datorata unui tiran ce le-a smuls pamanturi pentru a le alipi unui imperiu cenusiu si morbid.Malaele puncteaza magistral aceste aspect transformand povestea personala a unor oameni prea ingaduitori cu viata aspra intr-una plina de moralitate sugerand astfel un patriotism subtil lipsit de exagerari superficiale.
Desi inceputul nu este spectaculos si lasa o oarecare impresie de incordare,de fortare,de formalitate prin filtrul actoricesc si umoristic acesta se redreseaza sigur prin aparitia batranelor si a fantomei lasand o senzatie de straniu incluzand subtile trimiteri la scrierile cu caracter fantastico-psihologic ale lui Mircea Eliade reusind astfel sa pregateasca bine terenul pentru spectacolul ce va urma.Superbul cadru din lanul de grau acompaniat de goalele corpuri ale celor doua personaje principale Iancu si Mara si muzica lui Alexandru Andries reprezinta inceputul expresivitatii regizorale expresivitate ce se va manifesta foarte puternic si in scena trecerii circului,nuntii propriu-zise,Marei in ploaie cu rochia de mireasa patata de sangele lui Iancu.Continuand intr-o atmosfera plina de viata oferindu-ne din prima savurosul joc actoricesc al lui Valentin Teodosiu care creaza un personaj pitoresc si specific mentalitatii romanesti.Una dintre cele mai bune scene ale filmului se consuma in carciuma apogeul fiind atins de disputa dintre Aschie(Teodosiu) si Vrabie(Tudorel Filimon) ce mai degraba smulge zambete prin atmosfera si aerul sugubat.In peisaj isi mai fac aparitia Dan Condurache intr-un rol de chefliu pus pe glume cu accente intelectuale,Doru Ana expresiv si Serban Pavlu in rolul profesorului trasnit.Poate ca glumele nu isi ating efectul scontat si vor fi interpretate ca niste momente oarecum distantate de comicul popular romanesc insa aceste minore greseli pot fi trecute cu vederea in detrimentul entuziasmului fata de comunitatea din acel sat si culoarea vie prin care este caracterizata.Vestea ca Iancu doreste sa o ia pe Mara de nevasta pune micuta comunitate in miscare.Urmeaza o alta scena si anume cea din grau cu Iancu si Mara surprinsi in timpului unui act sexual caracterizat drept “ancestral” continand anumite simboluri din care putem intelege mai bine ce se va intampla:secventa cand Mara este practic ingropata in grau fiind un exemplu elocvent.Aceasta scena vine in continuarea celei in care Smaranda isi face aparitia deranjand intimitatea celor doi reprezentand semnele tragediei ce va urma.
Filmul ne poarta mai departe pe o scena in care regizorul si-a punctat insistent expresivitatea si anume:a vederii filmului incadrat intr-un model de tip propagandistic savuroasa nefiind vizionarea filmului ci prostia pe care acesta o declanseaza intre membrii de partid scotandu-le in evidenta servilismul si infantilitatea din gandire.Continuarea se va materializa prin momentul trecerii alaiului de circari cu George Alexandru maestru de ceremonii lasand in urma o gama variata de semnificatii spre exemplu:secventa in care observam o sclava de culoare cu figura trista captiva intr-o cusca poate sugera senzatia de sclavie impusa de sovieticii mentalitatii poporului roman in timpul regimului comunist.
Mergand mai departe ziua balciului prezinta alte simboluri ale deducerii punctului culminant speciala in primul rand fiind cel al violului si a stemei sovietice interpretate intr-un mod mai degraba formal avand in vedere faptul ca la inmormantarea Smarandei se rade scena fiind salvata de aparitia fantomei ce atrage dupa sine temeri,dezgropare,superstitii,etc.Urmatoarea secventa din camara cu Mara ingandurata si Iancu este inedita in sensul ca la un moment dat pe gatul Marei se poate observa un semn care reprezinta harta Romaniei fara Basarabia.Remarcam astfel tendintele de exprimare a identitatii patriotice ale regizorului tendinte ce nu cad intr-un superficialism care nu este necesar.
Apoi devenim partasi la inceputul nunti mustind a cantec,veselie,glume bune,atmosfera prietenoasa pana cand incepe proto-drama.In mijlocul petrecerii un cadru militar rus insotit de un translator si de Gogonea anunta alaiul de nuntasi de moartea lui Stalin care nu starneste parca nici un interes in randul petrecaretilor mai mult mirati(replica lui Tudorel Filimon la auzul vestii: “Sa fie sanatos…” se numara printre cele mai savuroase).Prin infantila prostie a lui Gogonea care intrebandu-l pe cadru de ce inmormantarile sunt interzise cand si pe tovarasu’ Stalin il inmormanteaza primind o palma zdravana si fiind amenintat cu arma oamenii par sa inteleaga ca nu e de glumit cu rusii si dupa o mica consfatuire se decid sa paraseasca locul.Se lasa seara si observam ca alaiul se reintregeste in liniste fiecare ajutand dupa puteri dand startul nuntii propriu-zise…si mute.Situatiile hazlii sunt de mare efect si chiar daca in anumite momente acestea frizeaza realitatea nu devin enervante sau inutile.Printre cele mai amuzante momente se numara dansul mirilor si lautarii care falseaza acoperindu-si instrumentele cu carpe pentru a nu provoca zgomot.Punctul culminant este excelent si nu ma incurc sustinand aceasta afirmatie.Din momentul cand socrul mic da cu palma in masa si adevarata nunta incepe pana cand camionul plin cu barbatii nuntasi se departeaza se creeaza o stare de veselie si bucurie alternata cu o profunda dezamagire.Urmarirea transmiterii acestor stari este bine tinuta in frau lucru admirabil pentru un debutant in regie.Ne intoarcem in prezent si intelegem intreaga poveste din spatele disparitiei satului,asistam la tragedia batranelor iremediabil dezamagiti ca veselia nu a continuat,dar ne amuzam amar de reporterul jucat de Ovidiu Niculescu punandu-i intrebari unei batrane care nu il intelege si poate ca nu isi doreste sa inteleaga.Filmul se termina bine pe acordurile chitarei lui Alexandru Andries si cu un cadru reprezentand in ansamblu complexul de fabrici in ruine si fantoma fugind dezordonat printre noroaie.
La succesul acestei povesti nu ar fi drept ca meritele sa ii fie recunoscute doar lui Horatiu Malaele ci si lui Vivi Dragan Vasile pentru imaginea de o calitate foarte buna si grija pentru culori si nuante,co-scenaristului si co-producatorului Adrian Lustig care dintr-o sursa de inspiratie reala a imaginat o poveste tragi-comica si sclipitoare,actorilor ce dau viata personajelor cu naturalete(in special Meda Victor si Alexandru Potocean).Filmul in ciuda defectelor sale care sunt de ordin formal si se pot cu trece cu usurinta peste ele avand in vedere ca discutam despre un debut are o serie de calitati ce nu pot fi ignorate:tragic-comic,moralist,colorat si subtil.
Tragi-comic:alternanta acestor doua caracteristici este impletita inteligent urmarind astfel ca spectatorul sa ramana cu ceva dupa vizionarea filmului.
Moralist:prin accentuarea subtilitatilor povestea se doreste a fi una cu talc sugerand cu o voce inceata,dar puternica ce se adreseaza in special celor care intr-un fel sau altul au avut de suferit de pe urma regimului comunist si celor ce nu au apucat sa savureze gustul amar al unei ideologii cenusii sa reconsidere prezentul si libertatea.
Colorat:Horatiu Malaele a reusit prin intermediul unor actori talentati si al teatralitatii sale pregnante sa creeze o lume plina de viata angrenata intr-un spectacol mai frumos sau mai aspru:spectacolul vietii.
Subtil:folosirea acestui mijloc este potrivit pentru scoaterea in lumina a unor adevaruri si realitati in special de natura dureroasa cu urmari tragice.
Intr-un cinematograf ce se zbate intre afirmare si dizgratie de partea afirmarii fiind tineri regizori si exemplele se cunosc care reusesc sa faca filme reusite,sa construiasca situatii si personaje care datorita caracterelor cu care sunt inzestrate devin capabile sa ramana in constiinta publicului,iar de partea dizgratiei stand acei bolnavi de imaturitate care nu au capacitatea necesara pentru a intelege ca timpul lor a trecut si ca au spus tot ce au avut de spus iata ca Horatiu Malaele a ales o cale dreapta si daca va continua sa paseasca pe ea ii va aduce pe viitor meritate aprecieri.
Un debut de calitate superioara!

Drumea Bogdan

[Led-Ze-Pencil]

Pai daca e pe povestit filmul, uite ceva mai cu haz
(se pare ca varianta pe DVD are sunetul prost)
(in rest filmul e la fel de bun)

http://tocilescu.blogspot.com/2008/11/nunta-mut.html

Alex Tocilescu
Location: Frankfurt, Germany
Wednesday, November 12, 2008

Nunta mutã
Nu-i frumos, dar nu mã pot abþine.
În zilele urmãtoare va apãrea pe marile ecrane Nunta mutã, filmul de debut al lui Horaþiu Mãlãele.
Am vãzut filmul în august. Cineva face rost de DVD de la Castel, ne adunãm câþiva, mâncãm niºte spaghetti, bem niºte vin, se porneºte instalaþia. Vedem urmãtoarele:

O echipã de filmare: un operator, un bãiat cu sunetul, un reporter, alþi bãieþi. Merg cu microbuzul pe un drum. Opresc. Urcã George Mihãiþã. Zice o glumã. Se râde. Zice altã glumã. Se râde iar. Zice o a treia, patra, cincea, ºasea, ºaptea, opta glumã. Se râde în prostie. E clar: vedem o comedie.
Drumul microbuzului continuã. Ajunge undeva: un câmp. Niºte ruine industriale, o fostã fabricã, ceva. Din ruine apar niºte babe îmbrãcate în negru. Ameninþãtoare. Echipa de filmare coboarã din microbuz. Reporterul se uitã într-o direcþie anume, vede ceva ciudat. Nu vom afla niciodatã ce. Nu mai este comedie. Silent Hill, X-Files, pare sã fie un film de groazã. George Mihãiþã este primarul ruinelor, sau al unui sat din apropiere. Începe sã povesteascã. Flash-back:
Anii 50. Unul ºi una se fut în câmp. Niºte alþii se uitã la ei: un pitic, un bãiat cu o bicicletã, un copil. În fine, nu conteazã. Filmul continuã. Pãrinþii fetei vor ca ea sã se cãsãtoreascã cu bãiatul, cã deh, aºa se cade, suntem la þarã. Acþiunea se mutã într-un bar, o crâºmã sãteascã. Unii stau de vorbã la o masã. La altã masã, curva satului, îmbrãcatã aiuritor, fãrã vreo legãturã cu ceva, emite din când în când o filozofie. Din pãcate, nu se înþelege absolut nimic, pentru cã responsabilul cu sunetul este surd sau mort, ca la mai toate filmele româneºti. Ok. Lumea râde. Intrã cineva ºi þipã. Lumea râde. Ãla þipã iar (este, bãnuiesc, tatãl bãiatului care a futut-o pe fatã, sau poate tatãl fetei, nu conteazã, toþi aratã la fel). Se râde din nou. Alt urlet, alte hohote de râs. Who cares, sonorul este de cãcat, repet. Spectatorul se enerveazã. Se întreabã cât a costat filmul (1,5 milioane de Euro, cicã). Se întreabã dacã sã plece, sau sã arunce televizorul pe geam. Se liniºteºte. Continuã sã urmãreascã acþiunea (atât cât se înþelege, adicã nimic).
Ok. Ãia de la masã cad la învoialã: sã fie nuntã! În sat apare un circ. Moment Fellini, doar cã Fellini de români, cu români ºi pentru români. Adicã ridicol. Circul stã o noapte, apoi pleacã. Spectatorul respirã uºurat. Odatã cu circul pleacã ºi piticul din sat. So what. So fuccking what. So nimic, pentru cã aflãm cã o fatã din sat, care reprezintã Inocenþa, a fost violatã ºi ucisã. De cine? De cine? Pãi, de un ofiþer sovietic, pentru cã în mâna fetei se aflã o insignã sovieticã. Aha. ªi circul? Ce legãturã avea circul, ºi cu ce? Niciuna, cu nimic. ªi fata? De ce ne pasã de ea? Pãi nu ne pasã.
Bine.
Începe nunta. Sau nu începe: primarul satului vine însoþit de un ofiþer rus (bou sã fii ºi sã nu-þi dai seama cã ãla a omorât Inocenþa). A murit Stalin, zice rusul, deci de azi înainte, timp de zece zile, va fi doliu naþional. Pãi am tãiat porcul, spune tatãl mirelui sau al miresei, se stricã pânã atunci, am fiert sarmalele, am jupuit puii...
Rusul, nimic. Niet Baieram. ªi pleacã.
Nunta se mutã într-un grajd sau o altã încãpere mare ºi fãrã rost. Nu se vorbeºte. Jocul este mut, ca la mimã. Într-un fel e bine, pentru cã sonorul este de cãcat, cum am mai spus, deci mai bine fãrã. În fine, scripcarii cântã pe muþeºte, cineva trage o bãºinã fãrã zgomot, etc.
La un momentdat, tatãl mirelui (sau al miresei) se ridicã în picioare.
- Nuntã, bããããããããããiiiiiii!, strigã.
ªi începe nunta, vorbe, muzicã, dansuri, balamuc. De afarã se aude un huruit. "Un tanc", zice spectatorul. Interpreþii nu-ºi dau seama ce se întâmplã. Ce o fi huruitul ãla? "Un tanc, bã, în puula mea!!!!", le spune spectatorul. Ei, nimic.
ªi bineînþeles cã un tanc pãtrunde prin zid. Apar soldaþii ruºi sau ce-or fi, palme, pumni, împuºcãturi, toþi bãrbaþii din sat sunt arestaþi ºi, ulterior, uciºi. Femeile rãmân toate vãduve.
Ne întoarcem în prezent. Una dintre babele care se apropie de echipa de filmare este chiar mireasa. Ne dãm seama dupã un detaliu atât de cretin încât nu îl pot numi. Reporterul vrea sã îi ia un interviu, dar baba este surdã.
The end.

Pe bune.
Nu, filmul nu este prost.
Este jenant. Mi-a fost tot timpul ruºine pentru toþi cei care au participat. Îmi pare rãu pentru ei. Îmi pare rãu pentru mine. Îmi pare rãu pentru cele 1,5 milioane de Euro.
Chiar îmi pare rãu.

[Pitbull]

Hehe, da' nu mä mir.
De când l-au pus äia sä prezinte telecinemateca, Toca se crede comentator de film.
Asta nu e criticä, nu e analizä - e pamflet.
Scriu acum unu', de sä fac "Stalker" praf si pulbere - si toti denigratorii lui Tarkovski (care-s destui, si onorabili!) vor säri: "E, ce v-am zis?"
Totusi, de la argumetatia logicä, la acrobatiile verbale, e o oarecare distantä...

[gionloc]

daca asta e sfera lui malaele e ok, insa sfera lui malaele e varza dpdv conceptual
Am zis eu cã nu?


pai din moment ce nu zici ca da, ci o tot intorci doar doara o fi ceva bun in filmul lui malaele, tind sa cred ca tu vezi lucruri minunate in ceea ce eu numesc 'varza'.



ca marfa si banii nu a adus spectatori in sala - ma lasi!!
daca supravietuitorul a adus mai multi spectatori in sala decit marfa si banii, inseamna ca e mai bun!?

Te las, dar nu înseamnã cã dacã nu a adus spectatori e bun, sau cã e suficient sã fie unitar din punct de vedere conceptual ca sã fie bun. Nu pentru cã a adus spectatori Supravieþuitorul e prost, din alte motive. Dar acum eram cu Nunta…


:lol: -
uite ce observ io - tu chiar aplici principiul relativitatii totale, al contradictiei care se imbratiseaza in timpi diferiti dar sub acelasi raport cu tautologia:
pornind de la ceea ce spuneam eu - ca marfa si banii e un film gindit si realizat bine (intentia/subiectul si materializarea lor plastica au coerenta formala) - tu ai adus argumentul ( :? ) acesta: o fi, da uite ca nu a adus spectatori! (adica ba p-a ma-tii, ca eu pot schimba sistemul de referinta si, uite, cita dreptate am!).
eu am concluzionat in felul acesta: atunci, daca sistemul de referinta valorica e numaru de spectatori - Supravietuitoru e mai bun decit Marfa si Banii (si chiar decit Hirtia va fi albastra, parca). or asta e o enormitate!

nu e suficient ca un film sa fie bine costruit conceptual ca sa fie (foarte!) bun. documentaul recent al lui Giurgiu e foarte corect si coerent, insa dincolo de bucuria de a vedea un film bine facut... odata enuntat conceptul, odata intrat pe fagasul anuntat, nu a mai adus nimic spectaculos in discutie! transpunerea teoriei in imagine, imbracarea scheletului ideatic, nu a fost extraordinara pentru ca subiectul e unul cu bataie scurta pentru cei care au fost la o nunta recenta sau pentru cei care au vazut caseta vreunei nunti - insa, CLAR, e un film bine facut! iar despre nunta muta eu nu pot spune asta, ca ar fi bine facut!
si, mai departe, un film care incearca si reuseste sa respecte ceea ce eu numeam 'interesul pentru subiect' si 'autocenzura', o sa fie intotdeauna un film in regula.
daca pui 100 de spectatori sa privesca A Man Escaped, probabil ca 85 o vor lua la fuga, insa asta nu anuleaza nimic din valoarea filmului (care sta tot in concept)!
pe cealalata parte, chiar daca mie Inland Empire nu mi-a placut din motive extrem-subiective (i.e. trasarea unor granite intre proecte artistice care tine de cinema sau care sint mai repede preferabile in arta contemporana), eu am spus ca e un film bun! adica ii recunosc valoarea intrinseca - concept, transpunere, argumentatie vizuala, e OK!
si ca sa nu ma mai intind ca nu are sens: fata de o tocanita de subiecte si stiluri ca nunta muta, care mai si da in foc, oricare film coerent chiar e film!


;) inteleg bancul tau si ca ai montat in el discutia actuala, dar cel de care vorbesti tu nu era un filosof, ci, eventual, un calugar. daca era filosof ar fi mers imediat la film si apoi mi-ar fi dat mie dreptate :oops:

[Led-Ze-Pencil]

Scriu acum unu', de sä fac "Stalker" praf si pulbere - si toti denigratorii lui Tarkovski (care-s destui, si onorabili!) vor säri: "E, ce v-am zis?"
Totusi, de la argumetatia logicä, la acrobatiile verbale, e o oarecare distantä...

Pai am spus, e doar o povestire cu haz a filmului, cam cum isi povesteau aia Razboiul Stelelor in spotul cu "ala mare si negru de respira greu.. era taica-su".

La ce spui aici in citat: da, dar si invers. Se poate scrie de bine de orice prostie de film. Ridicatul in slavi a fost exersat multi ani pe-aici, prin Zona noastra. Am dat exemplu criticei aleia care ridica pana la cer romanul Dincolo de Groenlanda, care a devenit material pentru scenariul Visatorul, care a sfarsit glorios in Dincolo de America. Cat despre critici de film elogioase... cacalau pe vremea lui Ceausica si chiar si dupa. Abia prin ultimii ani si-au mai ascutit dintii unii si au inceput sa muste cum se cuvine. Si se cuvine.

[mirodoni]

@Led-Ze-Pencil
Am zis cã nu are rost sã-mi vii cu date exacte, le cunosc. Este vorba de o convenþie, de ficþiune, nu documentar. Cã nu-þi place, mi-ai mai spus.

nu e suficient ca un film sa fie bine costruit conceptual ca sa fie (foarte!) bun

Asta tot zic eu, puteai sã confirmi mai de mult. Este problema pe care am pus-o de multe ori: chiar nu se pot realiza filme bune care sã aibã ºi spectatori?! Când ai zis de Marfa ºi banii cã e bun, eu n-am zis ba p-a mã-tii, cã n-a avut spectatori, ci am zis cã, din pãcate, nu a adus (atras) ºi spectatori în salã, care sã-l vadã. ªi acesta este un motiv pentru care filmul nu poate fi comparat cu pictura. Pictorul picteazã pentru el. Noi discutãm aici, în general, despre filmele finanþate de CNC. Nunta mutã a costat 1,5 milioane ºi, iatã, nu aduce spectatori. ªi nici Supravieþuitorul nu a adus cine ºtie ce. E suficient sã tot dãm vina pe spectatori? Oricum, eu nu am spus nici în glumã cã filmele cu spectatori sunt bune, iar cele fãrã sunt proaste. Mi-am pus problema, ce-i drept, dacã nu cumva modul de exprimare, nu neapãrat verbalã, îndepãrteazã o parte din potenþialii spectatori, ºi, cum spuneam, dacã e suficient sã fie construit ca la carte.

inteleg bancul tau si ca ai montat in el discutia actuala, dar cel de care vorbesti tu nu era un filosof, ci, eventual, un calugar. daca era filosof ar fi mers imediat la film si apoi mi-ar fi dat mie dreptate

Ba era filozof, aº fi putut sã-i spun ºi numele, dar cred cã nu e corect sã-l aduc în zilele noastre. Am adãugat de la mine cã era lipsit de vedere, din cauza vârstei, altfel îl trimitea Pitbull la film, sã-i dea lui drepatate

[Led-Ze-Pencil]

@Led-Ze-Pencil
Am zis cã nu are rost sã-mi vii cu date exacte, le cunosc. Este vorba de o convenþie, de ficþiune, nu documentar. Cã nu-þi place, mi-ai mai spus.

Pai si tu mi-ai mai spus ca le cunosti, chiar ca le-ai trait, dar ai lansat varianta in care povestea din film si satul puteau fi mai pe la inceputurile instaurarii comunismului, si nu in 53. Asa ca am simtit nevoia unor date exacte despre inceputurile alea. Si s-au ivit 2 necazuri la care n-ai raspuns:

1. mai devreme de 53 nu putea sa moara Stalin (sau ar fi putut, daca avea si el putin bun simt). Deci nunta muta nu putea avea loc.
2. chiar si inainte de 53, de la 46 sau sa zicem 48 incolo, situatia la sate tot nu putea fi ca in film - vezi datele exacte.

Ca nu e documentar... Nu e, dar de ce foloseste numele lui Stalin? De ce foloseste doliul "universal" care s-a declarat la moartea lui? De ce nu a inventat un dictator, ca Abuladze in Cainta, care ii obliga sa opreasca nunta. Nici 432 nu e documentar, dar tot ce e acolo a fost real.

[Led-Ze-Pencil]

INCA O GOGOASA!
Una MARE!!!

Stalin a murit joi 5 martie NOAPTEA la ora 21,50 iar anuntul oficial s-a facut VINERI 6 martie.
Si rusul ala spune in film ca "azi noapte a murit marele ..." Si era joi, cica, era ziua nuntii.
Prin urmare nunta muta putea avea loc doar vineri. Si cat s-a mai straduit sa ne specifice faptul ca nunta e joi! Ba ca nu duminica asta ca vine circul, ba ca nici aialalta ca incepe postul.
Asa ca au pus-o joi. Pai joi inca nu murise Tatucul, pana seara tarziu, n-avea ce s-o opreasca.

Iar 9 martie a fost ziua depunerii lui la mausoleul de la Kremlin, ziua inmormantarii, de aici confuzia din sinopsis.

L.E.
Iar 6 martie era zi de sarbatoare nationala pe vremea aia, in '53, de la 6 martie 1945, se arborau steaguri, se pavoazau cladiri. S-a creat confuzie: ce facem, sarbatorim sau bocim?

Inca o chestie care i-a scapat: un gest macar, acolo in timpul nuntii mute, care sa ne arate ca treaba nu i-a lasat indiferenti pe tarani: a murit Stalin, sa bem! Sau sa plangem, dupa caz. In Romania a fost sarbatoare la moartea lui, mai pe sest dar sarbatoare.

La Bucuresti, fireste, e jale oficiala. Dar bucurestenii se bucura. Cu toate ca a fost sistata vanzarea bauturilor alcoolice - ca sa nu se imbete lumea de bucurie - am vazut in tramvai un cetatean beat care abia se mai tinea pe picioare. Duhnea a vin de la o posta. La o statie a coborat. <<A murit parintele nostru>>, a apucat el sa spuna si buf! a cazut de pe scara vagonului. Dar s-a ridicat repede si in timp ce tramvaiul se pregatea sa porneasca, cetateanul saluta din mijlocul strazii vehiculul si multimea din el cu un <<Ura!>> prelung si semnificativ. Nimeni n-a zis nimic dar toata lumea l-a aprobat."
Inca si mai incurcata era Patriarhia. Preotilor nu le venea sa creada ca trebuie sa traga clopotele la disparitia fostului seminarist care omorase mii de clerici, demolase bisericile sau le transformase in silozuri, sali de gimnastica sau de dans. Protopopii raioanelor (foste sectoare) bucurestene sunau intruna la Arhiepiscopie intreband cum trebuie sa procedeze, iar Episcopul Vicar Patriarhal Antim Nica le raspundea sec: "Dupa tipic; dupa tipic!".

[Led-Ze-Pencil]

Amuþirãþi?

E drept cã e grav, dar...

[mirodoni]

@Led-Ze-Pencil
Încercând sã-mi demonstrezi ceva, reuºeºti contrariul. De ce îmi vii cu exemple de la Patriarhie ºi din Bucureºti? Ai dreptate, zic eu cã n-ai dreptate ? Dar aceste „locaþii”nu figurau în film. ªi cu situaþia din celelealte sate rãmâneºti ai dreptate. Argumentele mele þineau de datele din film. Adicã, s-o scurtãm, mai erau, sã zicem, douã sate necolectivizate în România, satul meu natal ºi satul cu nunta mutã. Filmul lui Mãlãele se ocupã de momentul în care sovieticii vin ºi în acest sat ºi le bagã pumnu-n gurã. De satul meu, care a rãmas necolectivizat, nu s-a ocupat niciun scenarist, iar de celelalte, de dinainte de 53, s-au ocupat ºi se vor mai ocupa, poate.
Tot vrei sã spui cã în condiþiile de atunci din toatã þara, satul cu nunta nu putea fi. Eu aici te-am contrazis, putea, aºa cum satul meu a fost. Eu am zis cã, pentru orice eventualitate, Mãlãele ar fi trebuit sã acopere o perioadã mai mare de timp. Dar asta e, n-a fãcut-o, de teama complicaþiilor. Mãlãele a vrut sã ne aducã aminte cum ne-au bãgat sovieticii pumnu-n gurã. În 53 cu nunta, mai înainte altfel. Moartea lui Stalin nu e decât pretextul, filmul nu se bazeazã 100% pe aceasta, cum ziceai. Pretexte au gãsit permanent, principalul pretext a fost eliminarea exploatãrii omului de cotre om. O vorbã frumoasã, nu?
Gogoaºa cu joi, 5 martie, eram convins cã ai observat-o de la bun început, cã tot o menþionai. D-aia nici n-am zis nimic. Abia aici se poate vorbi de o greºealã a scenaristilor, care þine de lipsa de documentare. Dar eu am privit cu îngãduinþã filmul, ba am considerat o ironie vãditã replica: “Nu ºtiu dacã sunteþi informaþi, dar azi-noapte a încetat din viaþã tãtucul nostru…” Pãi cine trebuia sã-i “informeze”, nu ei?! Fiind vorba de Mãlãele, nici nu-mi puneam problema cã sunt niºte greºeli. Mi se pãrea la mintea oricui sã spunã : vã informãm cã a încetat din viaþã tãtucul nostru. Sunt interzise cutare ºi cutare. Eu nu ºtiu dacã se menþioneazã pe undeva cã în realitate nunta a avut loc joi. Cred cã treaba cu joi e o gãselniþã a scenariºtilor, ca sã menþinã o anumitã vervã. Nimeni nu ºi-a mai adus aminte cã Stalin a murit joi. Chiar pe acest topic am spus, de ce sã nu punã Mãlãele nunta joi, dacã Mungiau fãcea avortul la hotel? Dacã reþineai acest lucru, n-ai fi spus acum cã 432 nu e un documentar, dar tot ce se întâmplã acolo a fost real. Pentru cã nu e adevãrat, ºi am spus acest lucru pe topicul respectiv, ºi nu numai eu. Singurul lucru adevãrat este “atmosfera”, d-aia e un film bun, nu pentru cã a respectat adevãrul istoric.
Cred cã avem nevoie de un filozof care sã ne spunã cine are dreptate.

[Led-Ze-Pencil]

Eu nu ºtiu dacã se menþioneazã pe undeva cã în realitate nunta a avut loc joi. Cred cã treaba cu joi e o gãselniþã a scenariºtilor, ca sã menþinã o anumitã vervã. Nimeni nu ºi-a mai adus aminte cã Stalin a murit joi.
Ba ma scuzi, e ditamai secventa in carciuma in care stabilesc ei cand sa se faca nunta.
-Duminica asta, zice unul
- Nu, ca vine circul, zice altul
- Atunci duminica viitoare.
- Nu, ca incepe postul pastelui. (deci problema a fost studiata!)
- Atunci JOI.
- Joi sa fie.
- Joi facem nunta.

E cautata treaba, se chinuie sa ne bage acest joi in cap, desi noi stim ca nuntile nu se fac joi (decat la tigani). Ne impun ziua de joi ca sa le iasa tira, ca sa zic asa. Ca sa se acopere dpdv istoric. Dar neglijeaza acest aspect, ca joi nu murea nici un Stalin pana noaptea. Ei - (regizorul + scenaristul) atat stiau, ca Stalin a murit joi. Deci joi se interzic nuntile, bang! Fara sa aprofundeze treaba.
EU nu scriu un scenariu despre moartea lui Stalin si uite ca ma pot informa intr-o zi despre cum a fost atunci, exact. Ce scuze au ei?

Cand iti scrii scenariile, nu esti atent la aspectele astea, scuza-ma ca intreb. Poti spune ca 23 August a avut loc pe 22 August si daca cineva comenteaza ii zici: hai, domle, o zi acolo?...

[mirodoni]

@Led-Ze-Pencil
Ba nu te scuz. Ce zic eu, ºi ce zici tu !?
Secvenþa pe care o reproduci ºi pe care puteai fi sigur cã o ºtiu, cã despre acea vervã era vorba, este din realitate, sau a fost inventatã de scenariºti? Asta întrebam, asta trebuia sã-mi rãspunzi, dacã ºtii.
Eu nu scriu cã 23 august a fost pe 22, cum nici în acest film nu afirmã nimeni cã Stalin a murit pe 9 martie. Acum spui cã problema cu postul Paºtelui a fost studiatã. Atunci de ce crezi cã n-a fost studiatã ºi moartea lui Stalin? Au cunoscut, cred eu, dar ºi-au permis niºte licenþe, cã, de, sunt artiºti!
Vãd cã de 432 nu mai zici nimic. Las-o-aºa!

[Led-Ze-Pencil]

@Led-Ze-Pencil
Ba nu te scuz. Ce zic eu, ºi ce zici tu !?
Secvenþa pe care o reproduci ºi pe care puteai fi sigur cã o ºtiu, cã despre acea vervã era vorba, este din realitate, sau a fost inventatã de scenariºti? Asta întrebam, asta trebuia sã-mi rãspunzi, dacã ºtii.
Eu nu scriu cã 23 august a fost pe 22, cum nici în acest film nu afirmã nimeni cã Stalin a murit pe 9 martie. Acum spui cã problema cu postul Paºtelui a fost studiatã. Atunci de ce crezi cã n-a fost studiatã ºi moartea lui Stalin? Au cunoscut, cred eu, dar ºi-au permis niºte licenþe, cã, de, sunt artiºti!
Vãd cã de 432 nu mai zici nimic. Las-o-aºa!

Slow down, man! Vad ca te-ai aprins.
1. Secventa a fost inventata de scenaristi, clar.
2. In film nu se afirma 9 martie, ci in sinopsisul care este COMUNICAT DE PRESA. Dar nici asta nu e problema, ca sinopsisul moare precum crisalida in gogoasa ei (gogoasa :D ) IN FILM este spusa RASPICAT ziua de JOI ca fiind ziua nuntii, ori dupa cum am zis, joi nu se putea intampla nimic, pt ca Tatucul inca tragea sa moara.
3. Problema cu postul Pastelui a fost studiata, da. Dar atat.
4. Cred ca n-au studiat problema lui Stalin pt ca i-au durut la basca de treaba asta, si aici e marea problema. Nu mai am argumente, daca nu intelegi, asta e. Ca e 5, ca e 6, cui ii pasa?
5. De 432 sau de MDL mai zic multe daca vrei. Ca sunt bine documentate (fara sa fie documetare, cum pretinzi tu ca trebuie sa fie un film care respecta realitatea) ca nu au gogomanii care-ti taie tot cheful sa te uiti la ele... Ca AU HABAR DESPRE CE VORBESC?

Nu ti-a placut exemplul cu 23 august... ce sa zic altceva?
8 Martie? Ziua Femeii? Ti-ar conveni sa o vezi intr-un film sarbatorita pe 7 Martie? Sau 25 decembrie. Mai bine ar fi Craciunul pe 24? Sau Revelionul? Ai vrea sa-l serbezi in noaptea dintre 29 si 30 decembrie?

[mirodoni]

@Led-Ze-Pencil
Nu m-am aprins, ce-þi veni?!
Nu cã nu-mi convine 23 august, dar nu se potriveºte. Singur spui cã sinopsisul piere. Rãmâne problema cu joi, care chiar eu am zis cã e adevãrata greºealã. Deºi, la umorul lui Mãlãele, mã puteam aºtepta ca la întrebarea: când a murit, rãspunsul sã fie: disearã la 21.50. ªi tot eu am spus cã era foarte simplu, dar foarte simplu sã evite orice fel de contradicþie. Dar ºi-au permis niºte licenþe.
Despre MDL sau 432 nu vreau sã discutãm pe acest topic, pentru cã aici e vorba despre nuntã. ªi ai dreptate, sunt bine documentate, dar au ºi ele niºte licenþe.
Cum nunta s-a terminat, nu mai are rost sã prelungim artificial acest topic.
Dacã ai timp ºi vrei, sau dacã vrei ºi ai timp, citeºte scenariul meu “Ultimul virgin ºi revoluþia în direct”. Sã vezi acolo “documentare” ºi “aberaþii istorice”! Dar vezi cã, fãrã sã-l citeascã, Pitbull a zis cã nu e bine scris, cã nu cheamã la lecturã, ºi cã oricum, el e ocupat sã revizuiascã constituþia filipinezã. Ca urmare, nu l-a mai citit nimeni.

[Led-Ze-Pencil]

Dacã ai timp ºi vrei, sau dacã vrei ºi ai timp, citeºte scenariul meu “Ultimul virgin ºi revoluþia în direct”. Sã vezi acolo “documentare” ºi “aberaþii istorice”! Dar vezi cã, fãrã sã-l citeascã, Pitbull a zis cã nu e bine scris, cã nu cheamã la lecturã, ºi cã oricum, el e ocupat sã revizuiascã constituþia filipinezã. Ca urmare, nu l-a mai citit nimeni.
Fac tot posibilul si-l citesc zilele astea.

[Led-Ze-Pencil]

Gorzo, mai pe larg, despre Nunta muta:

http://agenda.liternet.ro/articol/8154/Andrei-Gorzo/Kitsch-Nunta-muta.html

"Publicitatea te lasã sã înþelegi cã secvenþa nunþii (desfãºurate pe muþeºte din cauzã cã Stalin tocmai a murit, iar sovieticii au decretat ºapte zile de doliu) e un tur de forþã. În realitate, Mãlãele ºi Lustig nu au mai mult de cinci sau ºase idei comice (nuntaºii mãnîncã fãrã tacîmuri, lãutarii îºi mimeazã cîntecele, urãrile se transmit prin telefonul fãrã fir, cumetrele se ceartã prin gesturi, copiii sînt legaþi la gurã) ºi, cum nu ºtiu sã structureze secvenþa astfel încît sã existe o progresie logicã, o creºtere (de exemplu, nuntaºii sã încerce mai întîi sã foloseascã tacîmurile ºi abia apoi sã renunþe la ele; sã încerce mai întîi sã vorbeascã în ºoaptã ºi abia apoi sã tacã de tot), fiecare momenþel moare de o moarte separatã ºi ansamblul rãmîne neintegrat în film - rãmîne un exerciþiu pe care Mãlãele a vrut neapãrat sã-l facã împreunã cu actorii lui."

[Proletar]

Hehe, da' nu mä mir.
De când l-au pus äia sä prezinte telecinemateca, Toca se crede comentator de film.
Asta nu e criticä, nu e analizä - e pamflet.


dar nu e alexandru tocilescu - regizorul de teatru, e alt tocilescu, un individ despre care deschisese un topic rocky, cu ceva timp in urma, daca mai tii minte...

[Pitbull]

A, da?
Scuze, atunci - m-am gräbit.

[civica65]

Crimele impotriva satului romanesc incepusera chiar din 1946. Citez dintr-o carte-document, scrisa de Cicerone Ionitoiu.

“Groaza intrase în þãrani, pe bunã dreptate, deoarece în multe pãrþi s-au produs crime. Pe 9 Aug.1946 a fost împuºcat Gheorghe Mihai, omul satului Vâlsãneºti ajuns avocat ºi venit sã le vorbeascã consãtenilor la Piteºti. A fost omorât în Tribunal, acolo unde ar fi trebuit sã se împartã dreptate ºi aceasta s-a fãcut în timp ce pe trotuar se afla Constantin Doncea ºi Nicolae Ceauºescu cap de listã la comuniºti, în jud. Argeº. ªi cu aceastã ocazie au mai fost morþi ºi þãrani numeroºi rãniþi. La Suceava, în celãlalt colþ de þarã fusese omorît în casã TraianÞãranu,pe l9 Iunie 1946, fiindcã îl gãzduise pe Ion Mihalache ºi pe ziaristul american Ruben Markam”

“Cotele au fost în aºa fel mãrite încât nu producea pãmântul cât trebuia sã predau. Obligativitatea de predare a laptelui Întrecea cu mult cantitatea pe care o puteam mulge dela cele douã vaci. De asemenea trebuia sã predau bovine ºi ovine pentru a acoperi cota de carne la care eram impus. Pentru a face faþã cumpãram de pe piaþã animale, la preþuri foarte mari. Sumele primite pentru produsele predate erau foarte mici, bani daþi în bãtaie de joc. De teama închisorii trebuia sã acopãr cotele impuse. Anii urmãtori au adus noi mãriri de cote ºi mai
drastice. In doi ani consecutivi, 1947, 1948 mi s-a luat tot grâul de la arie, fãrã sã-mi se lase vreun bob”

“Niciodatã moartea unui om n-a adus mai mare bucurie decât aceia a lui Stalin din 5 martie 1953. Dupã moartea lui Stalin, în aprilie 1953, în România se încearcã sã se stabilizeze preþurile care o luaserã razna ca în Cehoslovacia, Germania rãsãriteana, în toate tarile "surori". In România se recunoaºte cã datoritã industrializãrii forþate, producþia agricolã a rãmas în urma comiþându-se chiar abuzuri. Dacã regimul se vede obligat de rezistenta þãranilor ºi mai ales de atmosfera creatã dupã moartea lui Stalin, sã reducã cu 10% cotele obligatorii, în schimb agraveazã sancþiunile împotriva celor ce nu-ºi predau cotele la timp, mergând pânã la ridicarea pe loc a bunurilor casnice pentru acoperirea datoriei”

[Led-Ze-Pencil]

Foarte bune exemplele, civica.
Jos palaria! (de comisar)

Pe bune!
Si mai e o chestie care nu a fost luata in calcul: primul film. E deja o marota afirmatia: primul film te lanseaza, al doilea film te consacra. Dar are sens. De ce? Pentru ca la primul film se presupune ca ai avut mult timp sa te gandesti, al doilea l-ai facut in goana ceasului, ca sa nu-ti treaca timpul. (Poate de aia zic multi de E pericoloso sporgersi ca e cel mai bun al lui Nae. Sau poate de aia e cel mai bun)
So, a avut timp sa se gandeasca. Din tinerete cand i-a zis Cotescu povestea nuntii mute si pana s-a hotarat sa faca filmul. Asta ar presupune timp de studiu cat pentru un premiu Nobel.
Dar... nimic. Nici macar gafa cu a pune nunta joi, cand inca nu murise Stalin, n-a evitat-o. Ce scuze mai are?

[herbert]

tocmai 7 pagini de discutii si cronici blindate...
teoria strica omenia. asa ca, pe scurt: "Nunta muta" e o incercare de film mediocru... tre' sa i se spuna lui Malaele, poate se lasa.
sorry, daca am ranit sensibilitati, prietenii, prospectari strategice... si tot calabalacul din lumea noastra cinematografica mica.

[civica65]

Foarte bune exemplele, civica.
Jos palaria! (de comisar)

Mersi.

Ca produs cinematografic, Nunta Muta este bunicel. Dar daca e sa-l luam la bani maruntzi, strict din punctul de vedere al adevarului istoric, este o minciuna ordinara, o dezinformare de ultima speta.
Eu inteleg ca romanul mai face haz de necaz, dar cum sa le prezinti tinerilor de astazi ipoteza ca regimul comunist era perceput ca o gluma in satele anului 1953? Daca in realitate un taran precum cel interpretat de Dan Condurache indraznea sa faca bascalie de omul partidului, in cel mai bun caz s-ar fi ales cu o bataie zdravana in beciurile Securitatii, dar cel mai probabil i-ar fi putrezit oasele la Canal. Comunismul insemna teroare pentru tarani inca de la sfarsitul anilor 40. Daca prin 1946-47 poate mai erau unii care sperau in ajutorul marilor puteri, avand in vedere ca Romania avea inca un rege in fruntea tarii, in 1953 nu mai era cazul. Sa nu uitam ca 1948 era anul nationalizarii, iar marile arestari fusesera deja efectuate. Atunci cum sa spui ca in 1953 mai putea fi vorba de gluma?
Rusine, Malaele!

[Led-Ze-Pencil]

Daca in realitate un taran precum cel interpretat de Dan Condurache indraznea sa faca bascalie de omul partidului, in cel mai bun caz s-ar fi ales cu o bataie zdravana in beciurile Securitatii, dar cel mai probabil i-ar fi putrezit oasele la Canal.
Daca nu ma insel, Condurache era un fost mosier, lasat fara pamant de comunisti... Eu asa am inteles in hahaiala aia care era in crasma. Si aici e alt fals: cat o fi fost el de redus la saracie prin confiscarea pamantului, mosierul nu statea la carciuma cu toti taranii.

Si acum daca tot am reinviat topicul (nunta de argint?) mai am o nedumerire: ce draqu e cu acadelele alea de sunt peste tot? Alea rotunde multicolore de le sug mirii la circ? Nici nu stiu daca existau asa ceva la noi, dar nu conteaza asta. Ce e cu ele de-s asa importante? Pe afis, pe fluturasi, pe site - unde sunt elementele de baza pt navigare - peste tot acadele multicolore.

Erau la circ cu ele, iar filmul este despre o nunta. Ce simbol mai e si asta? Ale cuie?

[Disciple]

Mai Civica la cat de prost e personajul Gogonea cu toata teama tot nu te-ai fi putut abtine sa nu il iei peste picior.
Personajul lui Dan Condurache pare mai degraba intelectual decat mosier si intelectualii nu erau neaparat bogati.Si la o adica si ceilalti tarani aveau pamanturi...de ce nu ar sta la masa cu ei?

Eu zic ca va pierdeti timpul incercand sa cautati greseli peste tot.Sunt sigur ca ati omis din vedere ca Malaele este la debut in regia de film.Si debutul lui matura pe jos desi e cam mult spus cu alte abominatii de filme ale unor regizori(sa le spunem experimentati) care nu realizeaza cat de expirati sunt.

Eu am intampinat filmul pozitiv scriind o cronica pozitiva despre el.E probabil sa imi dati peste nas cu greselile dupa care ati tot scormonit de-a lungul a cateva pagini,dar daca pe mine m-a facut sa il revad de 4 ori nu voi fi imbecil sa incep sa caut acul in carul cu fan. :)

[Led-Ze-Pencil]

Mai Civica la cat de prost e personajul Gogonea cu toata teama tot nu te-ai fi putut abtine sa nu il iei peste picior.

Stii cat de prost era Ceausescu? Dar stii cati s-au abtinut sa-l ia peste picior, în faþã?
Vreo 23 de milioane.

Eu am intampinat filmul pozitiv scriind o cronica pozitiva despre el.E probabil sa imi dati peste nas cu greselile dupa care ati tot scormonit de-a lungul a cateva pagini,dar daca pe mine m-a facut sa il revad de 4 ori nu voi fi imbecil sa incep sa caut acul in carul cu fan. :)
Treaba ta, dreptul tau, parerea ta. Nu-ti cere nimeni sa-l critici. Daca ti-a placut, ti-a placut.

[civica65]

Mai Civica la cat de prost e personajul Gogonea cu toata teama tot nu te-ai fi putut abtine sa nu il iei peste picior.

Mai Discipole,

Majoritatea comunistilor erau prosti. Pe asta s-a bazat implementarea regimului. Li s-a bagat pumnul in gura intelectualilor, oamenilor politici, studentilor, chiaburilor...si toate scursurile societatii au devenit activisti de frunte. Ceausescu e un exemplu elocvent!
Inca o data repet, comunismul nu a fost deloc o gluma! Pe langa batai si puscarie, erau si alte metode de constrangere. Bunicul meu, din cauza "originii chiaburesti", a ajuns la un moment dat electrician, desi era om cu doua facultati terminate intr-o vreme cand si promovarea Bacalaureatului era un motiv indreptatit de mandrie.

[Led-Ze-Pencil]

Da, subiectul e prea dureros inca pentru a face o comedie bufa despre el.
Ar vrea cineva sa faca o comedioara despre ce s-a intamplat la Auschwitz? Ma indoiesc; si daca s-ar gasi vreun nerod sa faca asta, ar fi blamat definitiv. Si ajung din nou la La vita e bella, comedie in care insa elementul tragic e pastrat intact. Si unde factorul comic e introdus parca anume ca sa putem indura mai usor tragedia. Ca invelisul dulce al antibioticelor amare.

[Disciple]

Mai Civica la cat de prost e personajul Gogonea cu toata teama tot nu te-ai fi putut abtine sa nu il iei peste picior.

Mai Discipole,

Majoritatea comunistilor erau prosti.

Pai da...se intitulau "revolutionari de profesie" :lol:
Ca mai erau cizmari,ceferisti,strungari,gunoieri,cersetori,hot i,etc. nu se pune.Erau doar pasiuni. :lol:

[marmatia]

Parca am citit sau vazut un interviu dat de Malaele in care spunea ca desi a zis ca nu o sa mai faca film dupa NUNTA MUTA acum se vede nevoit sa se contrazica pentru ca a intrat in sevraj. Mi-a placut expresia "am intrat in sevraj".

Pai daca-i dependent de filme proaste avem o problema.

De ce nu-l ia cineva de mina ca sa-l plimbe un pic pe la cinemateca, pe la UNATC/MEDIA/etc si prin alte locuri frecventate de cei ce vor sa faca film?
Cu blindete sa-i sopteasca in ureche comentarii la imaginile de pe ecran sau la cele auzite in salile de curs si abia apoi sa-i dea drumul in lume ca sa faca alte filme ca NUNTA MUTA.

[gionloc]

pai daca va face alte filme ca nunta muta, mai bine ii spunem de pe-acum sa vada de alte treburi.

[Led-Ze-Pencil]

da sevrajul asta nu se poate vindeca si altfel, cu pastile?

[Led-Ze-Pencil]

Si ca sa vedeti ca nu sunt carcotas, uite, filmul are pana acum 10.202 de spectatori si ma bucur. Ii urez cat mai multi. Duceti-va oameni sa-l vedeti!

In rest, ramane cum am stabilit. :)

[gionloc]

un articol din jurnalul national :)

link (http://www.jurnalul.ro/articole/141469/cinefagii--horatiu-malaele-si-croncanicarii)

[Led-Ze-Pencil]

un articol din jurnalul national :)

link (http://www.jurnalul.ro/articole/141469/cinefagii--horatiu-malaele-si-croncanicarii)

Da' esti prea modest.
"Un articol"? Unul oarecare? :)
O BOMBA!
Domnul Malaele se apara intr-un hal far' de hal. Jenant!
Ce zicea la premiera cum ca " recunosti un lucru bun dupa numarul prostilor care se grabesc sa-l critice" e nimic, e o mangaiere pe crestet.
Urmati linkul si cititi, ca merita.

[Pitbull]

Päcat, e orgolios.
Sigur, cele trei cronici sunt doar greseli (grave) ale unor profesionisti (excelenti) - dar Horatiu nu trebuia sä se atace. Uite, vezi, ästa e cusurul lui - prea se aprinde! ;)

[Led-Ze-Pencil]

Iata articolul, sa nu se piarda cumva din arhivele Jurnalului National.
>>
Cinefagii / Horaþiu Mãlãele ºi croncãnicarii
Motto: "În fântâna din care bei apã sã nu dai cu pietre!". (proverb)


(În atenþia lui Andrei Gorzo, Ileana Bârsan ºi Lucian Maier)

INTRODUCERE
Mã numesc Horaþiu Mãlãele ºi, aºa cum scrie în cartea mea de muncã, sunt "prestator de servicii culturale cãtre populaþie".
În urma unui exces programat, am fãcut public unul dintre proiectele mele obsedante, care s-a numit ºi se numeºte "Nunta mutã". Este un film. Este un film ce vorbeºte lumii despre dictaturã ºi consecinþele ei în plan comunitar ºi, respectiv, familial. Este un film ce povesteºte cui va dori despre o perioadã bleste�*matã a acestui pãmânt, când frica, foamea ºi frigul au cãlcat în picioare viaþa pãrinþilor noºtri. Este un film trist cu mult umor. Costa Gavras spunea despre el, dupã o vizionare la Paris: "Râdem, reflectãm, nu plângem, dar de multe ori ne vine".
Stilistica filmului a fost rânduitã pe douã culoare uºor depistabile ºi pentru profan ºi pentru iniþiat. Unul realist, care adunã cele douã coperþi, iar celãlalt realist-fantastic, povestea propriu-zisã, motiv pentru care am recurs la acest comentariu de tip brechtian, acest "verfremdungseffekt", aceastã îngroºare în zona personajelor, textului, costumelor, decorului etc. Criteriile care au fundamentat aceastã opþiune privesc în exclusivitate pe cel ce s-a încumetat sã facã un asemenea demers.
ªi iatã ce-a ieºit!

"Cu ce sã încep?" retorizeazã ºi Gorzoul, adicã unul din vajnicii noºtri cinefagi, dându-ne o lecþie de auto-învestire ºi perspectivã. Cu alte cuvinte, "de oriunde aº începe acest film, pot mesteca ºi înghiþi tot, pentru cã am gura mare, obrazul gros ºi maþu' ung". Nu numai cã zice dar, împreunã cu comesenii Bârsan ºi Maier, se ºi pun pe treabã ºi cu o lãcomie suspectã, în aceastã nãprasnicã insurecþie devoratoare, aruncã-n pântece fiecare ce apucã, amestecând recuzita cu replicile, decorul cu actriþele, forma cu fondul, montajul cu reflectoarele, adicã în�*tregul meu film, ba ºi bucãþi din alte filme, resturile unui chiolhan anterior. O ingurgitare nesãnãtoasã ºi confuzã la limita toxiinfecþiei intelectuale. Cu dinaintea goalã ºi rãsuflarea grea se reped la troaca conceptelor ºi a sintagmelor sforãitoare ºi se pun pe un leorpãit zgomotos de unde rãzbat, aproape onomatopeic, cuvinte precum: teatralitate, filmografie, trecut, viitor compromis, limitele vulgaritãþii, creativitate, artã pentru artã, culturã pentru culturã, blabla pentru blabla. Când totul a fost devorat, cu burþile rotunjite, cu privirea ºireatã ºi moale, se îndreaptã, greoi ºi tãcuþi, în culisele culturii, unde se pun la pândã pentru o viitoare ºi mai grasã victimã.

NU!
Nu, dragi tovaraºi, Gorzo, Maier sau Bârsan, nu cred în aceastã formã autoritarã, tranºant-stalinistã, în a judeca râvna unui om.
Nu cred în aceastã cronicã demolatoare, ce se învârte în jurul verbului "a plãcea". Lucru ãsta poate sã-l facã ºi Costicã Chioru din Buduhala, dar nu niºte ziariºti profesioniºti învestiþi sã se ocupe de culturã. O aceeaºi obsedantã cronicã bãºcãlioasã, în care se schimbã doar numele inculpatului, cuprinzând invariabil raportarea la opere clasice sau la o capodoperã virtualã, îngrãmãdirea fãrã nici o noimã a celebritãþilor, mimarea efortului ºi ascunderea în spatele cuvintelor zornãitoare este un act de fãþãrnicie, de diletantism camuflat.
Cred cã un cronicar cu o culturã serioasã (nu numai cinematograficã, domnule profesor Gorzo!) nu trebuie sã rãmânã în zona aceluiaºi traseu stilistic. Este dãunãtor ºi frustrant. "Orice consecvenþã duce la dracu" decidea Kant - neamþu';. Iar Bãrbulescu - românu' spunea ºi mai pe ºleau cã "sunt oameni atât de proºti, încât nu pot sã traverseze strada. Ei se nasc, trãiesc ºi mor pe acelaºi trotuar".
Nu diferenþa de gust mã neliniºteºte, ci agresivitatea, reprezentaþia de mahala a acestei troici ce a spart bariera ºi a intrat în oraº. Indiferent de idealurile ce ne animã, fie ele ºi culturale, cred cã un asemenea exerciþiu de exhibiþionism în spaþiul comunitar, cu o mânã rãtãcitã de spectatori, este o formã jalnicã de prostituþie intelectualã. Agresivitatea spectacolului trãdeazã cabala, asocierea la un scop ascuns ºi urât mirositor.

Domnule Andrei Gorzo,
Domnule Lucian Maier,
Doamnã Ileana Bârsan,

Dacã în urma acestui articol, veþi avea un spontan atac la conºtiinþã, urmat de o analizã sumarã, primiþi asigurarea respectului meu contemporan.
Dacã nu, vã condamn la iertare, melancolie ºi îngândurare. Am zis!
Horaþiu Mãlãele
<<<

Ce o vrea sa zica prin "Nu diferenþa de gust mã neliniºteºte, ci agresivitatea, reprezentaþia de mahala a acestei troici ce a spart bariera ºi a intrat în oraº. [...] Agresivitatea spectacolului trãdeazã cabala, asocierea la un scop ascuns ºi urât mirositor."

Ca este o conspiratie impotriva lui? :D :shock: :o :lol:
(Pacat ca nu exista emoticonul de tavalit pe jos de râs)

[Led-Ze-Pencil]

Nu-mi place ca-l considera pe Gorzo cinefag. Ar putea vedea don Malaele (de ex de pe liternet) ca are si cronici elogioase la filme care chiar merita. Daca ingroapa flatulatii de gen Dincolo de America asta nu inseamna ca e calaul tuturor filmelor. La fel si despre ceilalti.

Parabola aia cu "chiolhanul" la care cei trei s-au dedat, desfiintandu-i filmul, e penibila si puerila. "Daca nu va place filmul meu atunci sunteti niste capcauni devoratori de printese."

Nici un semn ca ar fi inteles macar ce i se reproseaza.

Iar cu verfremdungseffekt, mai usor. Ce a facut el, a pune doua coperti de realitate, nu inseamna distantare critica fata a privitorului fata de povestea din interior. In nici un caz. Coperta e un episod din realitate care trezeste niste amintiri din trecut, povestea propriu-zisa, iar aceasta nu va fi in mod automat interpretata ca nefiind realitate, sau ca fiind o parabola. Deloc. Trebuie s-o construiesti asa.
E o confuzie mascata sub un termen pretentios.

[Pitbull]

I-am räspuns si eu, acolo - astfel:

NU TREBUIA SA SCRII ACEST TEXT, PRIETENE!
Lucrurile sunt cât se poate de simple. Andrei Gorzo si Lucian Maier (despre Ileana Bârsan nu mä pronunt, n-am citit destule texte de-ale ei) sunt doi critici excelenti, care aici au gresit scuzabil - iatä cum:
Filmul täu e foarte bun, în sine, asa cum am si demonstrat, în analiza mea (pe care ai citit-o, cum bine stiu, pe Liternet si Cinemagia). Observatiile lor sunt juste, dar secundare. Pânä la inadvertentele istorice si calendaristice, si nesiguranta modului de a cita din marii înaintasi, "Nuntä mutä" e totusi coerent, consistent, semnificativ si stilat. Eroarea celor doi buni prieteni si colegi ai mei constä în faptul cä au exacerbat acele neîmpliniri, când calitätile filmului sunt, obiectiv vorbind, incomparabil mai importante.
Dar, Horatiu - datoria ta de creator e sä le dai dreptul sä greseascä. Si, mai mult decât atât, NU AI VOIE SA-I ATACI PRIN VORBE! Tu ai vorbit prin filmul täu - si, slavä Domnului, ai vorbit admirabil! Sper cä m-ai înteles - si cä, acum. îmi dai dreptate.
Al täu, acelasi,
Mihnea aka Pitbull

[gionloc]

e dificil sa scrii un mesaj in care sa pastrezi o cale de mijloc intr-o situatie de acest gen. adica sa si ridici in slavi un film si pe Autorul sau, sa si pastrezi un anumit respect si bunavointa fata de cei care i-au criticat 'opera'.

oricit de elegant ne imbraci in mesajul tau (citindu-l nu m-am simtit prea bine in laude si prietenie ;) ), nu faci decit sa iti afirmi superioritatea (ne dai dreptate, dar ne pui la colt - probleme secundare exacerbate - si pornind de aici iti construiesti si afirmi obiectivitatea = superioritatea) si, prin ea, sa luminezi statuia lui horatiu malaele - filmul lui e in fapt foarte bun, dupa cum bine ai demonstrat in scrierea ta, evident, cea mai obiectiva. apoi el oricum e Autorul - trebuie sa tolereze deviatiile unor critici. cu alte cuvinte, chiar daca are dreptate in ceea ce spune, problema e ca o spune. nu trebuia sa o faca, deoarece e atit de clar ca noi am gresit in aprecierile noastre incit nu trebuia sa isi bata capul...

ceea ce faci, pina la urma, nu e sa ii atragi atentia lui horatiu malaele ca poate atitudinea sa e deplasata, ci sa ii potolesti minia aratindu-i ca de fapt are dreptate sa fie suparat, avind in vedere valoarea pe care tu o acorzi filmului sau, dar ca in numele superioritatii sale auctoriale trebuie sa ne permita sa gresim! sa ne acorde apriori clementa, caci sintem doar oameni (El e Autor).

pina la mesajul tau povestea era distractiva :)

p.s. - eu nu acuzam nici inadecvarea istorica si nici nesiguranta citarii (ar fi fost o critica a unor detalii aparent secundare! constructia unei cronici in acest fel ar fi facut sa para secundare detaliile acelea) - ci aratam ca tot filmul e ba o colectie de imagini copiate fara noima dupa clasici, ba ca e un realism rasuflat, ba o magie de bilci. vorbeam despre un ansablu stilistic haotic, nefunctional... anyway - mirarea mea e legata de usurinta cu care ti-ai elogiat scrierea pe seama felului in care privesti cronica mea sau pe a lui andrei gorzo.

[Led-Ze-Pencil]

pai da, e greu sa fii impaciuitor.

de la Nu numai cã zice dar, împreunã cu comesenii Bârsan ºi Maier, se ºi pun pe treabã ºi cu o lãcomie suspectã, în aceastã nãprasnicã insurecþie devoratoare, aruncã-n pântece fiecare ce apucã, amestecând recuzita cu replicile, decorul cu actriþele, forma cu fondul, montajul cu reflectoarele, adicã în�*tregul meu film[...] . O ingurgitare nesãnãtoasã ºi confuzã la limita toxiinfecþiei intelectuale. Cu dinaintea goalã ºi rãsuflarea grea se reped la troaca conceptelor ºi a sintagmelor sforãitoare ºi se pun pe un leorpãit zgomotos de unde rãzbat, aproape onomatopeic, cuvinte precum: teatralitate, filmografie, trecut, viitor compromis, limitele vulgaritãþii, creativitate, artã pentru artã, culturã pentru culturã, blabla pentru blabla. la "doi critici excelenti... cu observatii juste dar secundare" e distanta lunga. Pozitiile sunt greu de impacat.
Dar nu trebuie, cred, decat sa consideram intentiile bune ale lui Pitbull, dublate si de convingerea ca filmul e mai mult bun decat prost.
Oricum, asta nu trebuie sa devina un mar al discordiei, atata timp cat se poate dialoga.
Pe cand tonul vehement-vestejitor al lui Malaele nu prea da sperante la un dialog. Ce cere el in final din partea criticilor e capitulare neconditionata.

(E bine totusi ca pune si farfuridianul "Am zis!" :). O fi tot verfremdungseffekt? Mein Gott!)

[Pitbull]

1) Nu, sub nici o formä n-am fost condescendent fatä de Gorzo si Gionloc. M-am referit NUMAI la acest caz, nu am generalizat. Desigur, existä si cazuri în care ei au dreptate, iar eu gresesc. Si unele, si altele, sunt minoritare. In majoritatea cazurilor, opiniile noastre coincid.
2) Nu, nu m-am referit la analiza mea ca la un "exemplu de asa da" - ci doar ca trimitere utilitarä, ca sä nu repet cele scrise acolo.
3) Nu, în nici un caz n-am sugerat vreo "superioritate auctorialä" a lui Horatiu, în numele cäreia sä nu räspundä criticilor (de-asta am si folosit severul imperativ: "Nu ai voie!"), ci i-am interzis-o la modul general. Nici un artist, oricât de bun sau de räu, nu are cäderea sä-si contraatace criticii, atâta vreme cât e vorba de analiza (oricât de virulentä) a operei lui. O poate face numai când se depäseste zona profesionalä, ajungându-se la atacuri la persoanä, calomnii, etc. (ceea ce, desigur, nu e cazul aici).
4) Nu, n-am fost împäciuitor, ci doar obiectiv (si nu mi-a fost greu deloc).

[Led-Ze-Pencil]

E foarte interesant de ce a raspuns Malaele asa tarziu.

- a asteptat sa se adune marfa?
- nu i-a pasat pana acum?
- si-a elaborat greu raspunsul?
- ziua de 22 decembrie l-a facut revolutionar si s-a intreabat: 21-22 ia sa vedem cine a tras in noi?

L.E.
Hopa, vad ca a raspuns acolo pe site-ul jurnalului. Zice ca ii e ciuda ca l-a atacat Gorzo, dar e gata sa-si ceara iertare. Hm...

[Pitbull]

- nu i-a pasat pana acum?

Cel mai probabil.

Oricum, a evoluat interesant discutia de-acolo.

[gionloc]

Pitbull, cum ziceam, intr-o interventie de acel gen era greu sa impaci doua puncte de vedere diferite.
dincolo de asta: eu nu as fi calificat nicicum cronica ta, daca as fi intrat astfel intr-o discutie in care sa fi fost tu implicat. chiar daca nu as fi fost de acord cu ceea ce spuneai, nu as fi bagatelizat argumentele aduse de tine in scriere!

[Pitbull]

Nici eu nu le-am bagatelizat pe ale tale - dimpotrivä, le-am recunoscut tuturor validitatea ca atare, dar mi-am exprimat scepticismul cu privire la ponderea pe care le-o acorzi la nivelul concluziilor.
Zäu cä mä surprinzi... Stiai sä primesti elegant o criticä, sä ripostezi rezonabil si, eventual, sä "agree to disagree", în unele cazuri. De data asta, parcä n-ai mai fi tu. De ce e miza cronicii tale la "Nuntä mutä" mult mai mare decât în alte cazuri când ne-am contrazis?

[gionloc]

pai e ok,
s-ar putea sa fi inteles io aiurea mesajul tau, oricum, vazind cele doua raspunsuri ale tale de aci e ok, am inteles mai bine afirmatiile tale...
nu stiu cum sa zic ca nu am nicio treaba, ca sa fie clar ca nu am.
nu din suparare, iritare & co am spus ce am spus, era doar o constatare dupa ce am citit ceea ce ai scris (si voiam sa arat ca nu consider ca ai facut o critica a criticii - pe care o astept si accept intotdeauna cu placere, cu atit mai mult daca demoleaza argumentele mele!). intre timp ai raspuns, lucrurile s-au lamurit, le-a mai lamurit o data si horatiu malaele!

:)

sa avem parte de zile calde, cu totii!

[Pitbull]

Ainsi soi-t-il!
Aferim!
Amin!
Aum!
Om!
Merry Christmas, ho-ho-hooo!!!

[Led-Ze-Pencil]

Mi se pare mie sau H.M. s-a cam temut de "Ciudata aceasta noua forma de dialog .Un pas in plus spre insingurate,insularizare si risipire", adica de faptul ca se pot posta comentarii la articolul aparut pe internet, si de aia a dat inapoi?
Ca putea sa-i raspunda oricine orice, si devenea periculos? :)

Parca e prea mare diferenta de atitudine si saltul de la virulenta articolului la pacifismul raspunsului cu punct albastru. Si cam repede a venit cu scuzele crestinesti dupa ce a facut critica albie de porci. :oops:

Poate se astepta doar la un eventual raspuns prin cine stie ce ziar.

[Pitbull]

Nu, e ceva mult mai prozaic: reactioneazä la specificul dialogului pe net, cu toate caracteristicile lui aparte. Eu am suferit fenomenul acum opt ani, în perioada de glorie a chat-room-urilor.
Starea de însingurare (cu tuse de-a dreptul autiste!), e cea care mä face sä nu agreez blogurile.

[Led-Ze-Pencil]

Nu, e ceva mult mai prozaic: reactioneazä la specificul dialogului pe net, cu toate caracteristicile lui aparte. Eu am suferit fenomenul acum opt ani, în perioada de glorie a chat-room-urilor.
Starea de însingurare (cu tuse de-a dreptul autiste!), e cea care mä face sä nu agreez blogurile.
si atunci cum de agreezi forumurile? :)

P.S. Ciudat, mie mi se pare invers, dez-insingurare prin net.
Si pe H.M. acest dialog specific de net il face deodata sa-si schimbe atitudinea? Nu mai e in turnul de fildes de unde arunca mana cereasca multimii, e chiar in multime si e putin stanjenit?

[Pitbull]

Se pare cä, cel putin pânä acum, forumurile mi se potrivesc cel mai bine. Sunt mai deschise, mai versatile, mai interactive decât blogurile - dar totodatä si mai comode decât chat-ul, a cärui defäsurare în timp real creeazä probleme.

E cu dus-întors: comunicare si deschidere pe de o parte, însingurare si autoclaustrare pe de alta... Fiecare dintre noi le percepe conform propriilor sale apetente si sensibilitäti.

(Gata, plec la cursuri; vorbim disearä.)

[marmatia]

Maestrului Malaele ii prieste mai tare un bicarbonat decit un feedback onest de la critica. Spun bicarbonat nu pentru ca-l banuiesc a fi constipat dupa piftia de Craciun ci pentru ca este doar plin de fisuri ca regizor.

Pacat de actorul, caricaturistul si regizorul de teatru Malaele. Cu totii au palit acum si regizorul de film Malaele nu-si da seama.

[Pitbull]

Discutabil. Regisorul e bun, dar marcat de o parte din nesigurantele proprii debuturilor, plus bagajul unei experiente teatrale atât de ample, încât riscä sä devinä balast - în "Nunta mutä" a fost la limitä (între cele douä treimi pline a paharului, si cea goalä - aia, singura pe care o vedeti voi.)

[marmatia]

Ce-i drept, ne ajuta si Malaele sa vedem partea goala a paharului cind da lectii criticilor.
:)
La multi ani!

[Pitbull]

Mare gafä, textul äla.
Noroc cä partea goalä era privitä cu insistentä osârdie încä dinainte.

Hai sä träim!

[marmatia]

N-am inteles la care "voi" m-ai incadrat.
Daca te referi la noi cei care reactionam atunci cind cineva fura startul la CNC este ok si reactia noastra este fireasca. Cind Malaele cistiga la CNC si NOI ne exprimam nedumerirea am auzit des replica "dar este un actor mare si macar asta stie sa lucreze cu actorii". Si am vazut NUNTA MUTA.

Daca dau din coate ca sa cistige banii CNCului pentru lung metraje inainte de a face scurt metraje doar nu te astepti ca NOI sa-i menajam! Eventual din spirit de colegialitate si din bun simt? Pai cind s-au bagat in fata unde le era bunul simt?

Nu vrei sa facem un pariu si pe filmele semnate de Darie si Purcarete? Ca au luat finantare tot in anul 2006 cind a luat Malaele.

[Pitbull]

Eu vorbeam strict despre film.

[marmatia]

Dar de ce crezi ca toti remarcam mai ales calitatile filmului Elevator in timp ce in cazul filmului Nunta Muta sintem grabiti sa-i bifam doar defectele? Ce sa fie oare? Aici am fost diplomat, am lasat sa se inteleaga ca Nunta Muta are si calitati(imaginea lui V.D.Vasile).
:)
Ar trebui sa vizionezi filmul inconjurat de regizori. O sa vezi ca-s mult mai duri decit criticii pe care-i face cu ou si otet Malaele pe motiv ca nu-i inteleg opera. Sau eventual inconjurat de studenti de la regie.

[Pitbull]

Dar de ce crezi ca toti remarcam mai ales calitatile filmului Elevator in timp ce in cazul filmului Nunta Muta sintem grabiti sa-i bifam doar defectele? Ce sa fie oare?
Paraponul vostru pe Mäläele. Cu Dorobantu n-aveati nimic. ;)
(Misto ridicare la fileu, mersi!)
Aici am fost diplomat, am lasat sa se inteleaga ca Nunta Muta are si calitati(imaginea lui V.D.Vasile).
Nope, ai fost... (cum se zice la unul care omite: "omitiv", "omitent", "omitätor" sau "omisionar"? Bäi ce-mi place sä inventez cuvinte!): ai läsat sä se întelegä cä singurele calitäti ale "Nuntii mute" ar fi ale lui Vivi. Eronat. Cele ale lui Mäläele sunt cel putin la fel de importante - si mult mai on-topic.

Ar trebui sa vizionezi filmul inconjurat de regizori.
Ar fi o posibilitate - nu o trebuintä. Crezi cumva cä m-ar influenta cu ceva? Mon cher, n-ai înteles cä EU LAUD SI CRITIC FILMUL, NU ANTURAJUL REGISORAL? Cél�* c'est un autre plat de poisson! L-as putea aborda într-un articol separat, despre solidaritatea de breaslä din cinematografia româneascä.
O sa vezi ca-s mult mai duri decit criticii pe care-i face cu ou si otet Malaele pe motiv ca nu-i inteleg opera.
Nici nu mä mir. Au toate motivele:
1) Vocatia de creator si cea de critic sunt diferite. Cazurile de simultaneitate fericitä sunt individuale, nu majoritare.
2) Intervine si factorul personal, profund subiectiv.
Sau eventual inconjurat de studenti de la regie.

Te rog, nu te compromite. Ce legäturä existä între acele biete creierase spälate de alde Damian, Bostan, Sopterean si Nichituta, si competenta unei judecäti cinematografice de valoare? Cele câteva accidente pozitive (Nae Tänase, Paul Negoescu, Alex Cäpätoiu si alti câtiva) sunt prea putine numeric ca sä mä înconjoare într-o salä de proiectie - deci, nu le-ar rämâne decât sä stäm aläturi.

[Led-Ze-Pencil]

Tot Nunta Muta tocaniti? :)
Muta-muta dar naste vorbe multe...

M-am uitat pe pagina aia cu raspunsul lui Malaele si ce comentariu vad ca a aparut? Luati si va distrati:

9. La Multi Ani | de Eustapentiu | 31/12/2008 17:45:13
Domnule Malaimare, filmul nu la impresionat decat numai pe Lucian, dar si pe multi alti, printre care si eu, si ca si roman, si ca si contemporan. Mult noroc si sanatate dumneavoastra si echipei de la teatrul Masca (ce nume inspirat)!

O fi facatura, in genul Tudor Musatescu? :huh: O ironie fina?
O fi real?
Dar poate fi asa ceva real?

[Pitbull]

Sau e la misteaux, sau e unul din monumentele alea de genialitate a prostiei cum nu-ntâlnesti mai mult de trei-patru în viatä.

[marmatia]

Asta-i tare!
"NUNTA MUTA NASTE VORBE MULTE"
:)

[nume]

Well, filmu' nu e prost da' nici grozav. Un film slab poate fi salvat de un final bun, cu toate ca m-a talalait o ora si ceva ca sa vad un scheci ce-mi aduce aminte de revelioane teveriste in alb si negru de dinainte de '89.
Filmul incepe ca un penis flasc, cu tipii din duba albastra (PARAFILM) pe care ii vedem in reclame la salamul cristim, cosmote si alte c acaturi (ca si figuratia de la nunta - mesenii). Avem o curva gretoasa cu ochelari sparti, vaduve cu lumanari intre degete, o mireasa fantomatica, piticul (toate astea se vor lega la final), curva tanara care se tavaleste prin miriste cu al lui Vrabie si il avem si pe ilustrul intrat intr-un con de umbra Alexandru Bindea si tot felul de reciclaturi scoase de la naftalina vremii. Cu toate acestea Malaele nu e Kusturica, cu toate ca se vrea.
"O sa electrificati o P ula!"
"Cuscre, fiule, tataaaa, betivule!!!!" Filmul se mai indulceste cu secventa din carciuma unde toata lumea se impaca cu toata lumea. Avem si futai in granar, clipe de romantism proletar cu mana pe p ula si "ratonul" cu mana la veverita .... sus fustele, jos pantalonii !!! "Stimata adunatura eu va bag in .... curte !"
"Steagul natiunii va fi coborat in berna !
In ce ?
In bezna!"

8/10 pentru secventa din carciuma si nunta.

[Led-Ze-Pencil]

Sau e la misteaux, sau e unul din monumentele alea de genialitate a prostiei cum nu-ntâlnesti mai mult de trei-patru în viatä.

Cred ca e la misteaux ca parca prea inalt e monumentul. :)

Acum... se zice ca gusturile nu se discuta, iar don HM se prevaleaza de asta:

Stilistica filmului a fost rânduitã pe douã culoare uºor depistabile ºi pentru profan ºi pentru iniþiat. Unul realist, care adunã cele douã coperþi, iar celãlalt realist-fantastic, povestea propriu-zisã, motiv pentru care am recurs la acest comentariu de tip brechtian, acest "verfremdungseffekt", aceastã îngroºare în zona personajelor, textului, costumelor, decorului etc. Criteriile care au fundamentat aceastã opþiune privesc în exclusivitate pe cel ce s-a încumetat sã facã un asemenea demers.

In lumina acestei explicatii, am putea sa-i gasim o scuza autorului cum ca: asa a vrut, asa a facut?

[Pitbull]

Cum am mai spus, partial: e bine cä asa a vrut, dar s-a înhämat la ceva greu chiar si pentru regisorii profesionisti stricto sensu si cu un car de experientä, drept pentru care a reusit doar în anumite privinte (alea care-mi plac mie), iar în altele (alea pe care le absolutizati voi) a ratat.

[Led-Ze-Pencil]

Cum am mai spus, partial: e bine cä asa a vrut, dar s-a înhämat la ceva greu chiar si pentru regisorii profesionisti stricto sensu si cu un car de experientä, drept pentru care a reusit doar în anumite privinte (alea care-mi plac mie), iar în altele (alea pe care le absolutizati voi) a ratat.
Pai nu, ca Gorzo de exemplu "absolutizeaza" alegerea acestui gen/acestei stilistici.
Iar HM probabil crede ca i-a reusit tot ce a vrut - si n-a ratat nimic.
De unde stim exact ce a vrut si unde a dat-o in bara de fapt?

[Pitbull]

Nu e nevoie sä mergem pânä-n pânzele albe.
Un posibil model al acestei configuratii l-am propus în analizä (o amintesc doar ca esantion structural, nu ca exemplu de continut).
Se mai pot adopta si alte variante - totu-i sä fie obiective si echilibrate; nici super-elogioase, nici musai-denigratoare.

[nume]

@Pitbull
Mda, eu sunt curios cum ramane cu teoria aia a "faptului divers" .....

[Led-Ze-Pencil]

Nu e nevoie sä mergem pânä-n pânzele albe.
Un posibil model al acestei configuratii l-am propus în analizä (o amintesc doar ca esantion structural, nu ca exemplu de continut).
Se mai pot adopta si alte variante - totu-i sä fie obiective si echilibrate; nici super-elogioase, nici musai-denigratoare.
Adica sa fie primarul beat cel care evoca povestea, la asta te referi?
Ca altfel nu inteleg nimic. :oops:

Nu cred ca cineva a vrut sa fie musai-denigrator --- e ceea ce insinueaza si HM cand pomeneste de o troika pornita sa-l faca praf, din cauza ca sunt tovarasi porniti sa-l reeduce. :D

[Pitbull]

Da, äla e un element important, dar nu singurul.
Atitudinea musai-denigratoare poate fi si inocentä - în sensul de a nu porni de la vreo ostilitate fatä de autor sau alte motivatii personale, ci pur si simplu de la o receptare exagerat de negativistä, desi onestä, a filmului în ansamblul lui.

[Led-Ze-Pencil]

Da, äla e un element important, dar nu singurul.
Atitudinea musai-denigratoare poate fi si inocentä - în sensul de a nu porni de la vreo ostilitate fatä de autor sau alte motivatii personale, ci pur si simplu de la o receptare exagerat de negativistä, desi onestä, a filmului în ansamblul lui.
pai ce te faci daca singura atitudine este de a nega - cum sa faci sa nu para negativista?

[Pitbull]

Iti exersezi aparatul critic, pentru a-l deprinde cu formarea unei atitudini echilibrate între negativism si pozitivism, adecvatä subiectului.

[Led-Ze-Pencil]

Iti exersezi aparatul critic, pentru a-l deprinde cu formarea unei atitudini echilibrate între negativism si pozitivism, adecvatä subiectului.
cine cere echilibru, daca balanta se inclina doar intr-o directie?
impartialitatea bine temperata?

[Pitbull]

De-asta am si precizat "adecvatä subiectului".
Atitudinea sä fie potential echilibratä, iar acel echilibru sä se ajusteze în functie de proportia dintre calitäti si defecte ale fiecärui subiect în parte - ca atunci când echilibrezi o balantä cu brate inegale, punând pe ea greutäti invers proportional inegale (sau viceversa: îi muti într-o parte sau alta tija, pânä restabilesti echilibrul greutätile inegale deja existente pe tasuri - la alegere).

[Led-Ze-Pencil]

De-asta am si precizat "adecvatä subiectului".
Atitudinea sä fie potential echilibratä, iar acel echilibru sä se ajusteze în functie de proportia dintre calitäti si defecte ale fiecärui subiect în parte - ca atunci când echilibrezi o balantä cu brate inegale, punând pe ea greutäti invers proportional inegale (sau viceversa: îi muti într-o parte sau alta tija, pânä restabilesti echilibrul greutätile inegale deja existente pe tasuri - la alegere).
In felul asta si dincolo de america si-ar avea echilibrul lui? Intreb doar.

[Pitbull]

Teoretic, da. Practic, nu.
Guess what? Chiar mai adineaori meditam exact la aceastä întrebare; neavând absolut nici un motiv injust de a-l ataca (doar pe cele legate strict de datele profesional-artistice), am purces la exercitiul intelectual de a-i cäuta, cu toatä märinimia si îngäduinta, unele calitäti, cât de mici... Din päcate, mi-e imposibil. Am prieteni printre realizatori: Mihnea Täutu, un scenograf bun - si-a bätut joc; Marian Stanciu, un operator excelent - s-a fäcut de râs; Laura Georgescu, o monteuzä admirabilä - Barna i-a distrus montajul. Atunci m-am gândit, cu maximä tolerantä, mäcar la intentii: se spune cä romanul lui Serbänescu n-ar fi tocmai räu; o fi, n-o fi - pe ecran nu se mai vede nici un gräunte de calitate dramaturgicä, oricât de discutabil, la orice nivel... Am încercat sä mä traspun în pielea lui Barna, sä-mi imaginez o oarecare "conceptie regisoralä", cât de cât verosimilä, dar apoi pierdutä din mânä, ratatä, distrusä... Ei bine, nu - vid absolut... gaurä neagrä... zero grade Kelvin.
Dacä oricine se simte în mäsurä sä propunä orice asemenea particule de calitate ale peliculei lui Barna, îl invit s-o facä (dar la modul cinstit, vä rog - nu teribilist, fortat sau prin reducere la absurd) - evident, în topicul respectiv, nu aici. Dacä mä conving, le voi accepta; dacä nu, le voi respinge cu argumente cât mai rezonabile.

[Led-Ze-Pencil]

pai nu e cazul, am exagerat ca sa fiu inteles.
era vorba de pana unde poate ajunge intelegerea, indulgenta.

[Led-Ze-Pencil]

@Pitbull
Mda, eu sunt curios cum ramane cu teoria aia a "faptului divers" .....

@Pitbull
cred ca asta era intrebarea neraspunsa.

[Pitbull]

Dacä da, atunci dezvoltä întrebarea, cä "cum rämâne cu..." e prea vag. Ce anume, concret, mä întrebi? Si cu care parte din "teoria faptului divers" - cä-i destul de amplä...?

[Led-Ze-Pencil]

pentru cine n-a apucat sa vada filmul: mininova si altele.
(nu l-am pus eu, doar l-am cautat si l-am gasit)
revin cu noi impresii dupa o a doua vizionare.

[Pitbull]

Säracu' Horatiu... :(

[Led-Ze-Pencil]

Säracu' Horatiu... :(

Pai de ce? E semn bun daca a aparut, inseamna ca a fost considerat un film care merita sharuit. Si cum are multi seederi inseamna ca le place si vor sa-l "impartaseasca" si cu altii.
Cat despre partea financiara: asta e, n-ai ce-i face, asa li s-a intamplat tuturor. Si Boogie si MDL si AFSNF etc au aparut asa.

[Pitbull]

Nu, sinapsa mea era:
revin cu noi impresii
Säracu' Horatiu... :(

[Led-Ze-Pencil]

:D :D :D :D :D :D :D

Dar nu se stie... daca acum o sa mi se para bun?

[Pitbull]

I don't dare to hope!

[Led-Ze-Pencil]

Revazut filmul, ramane cum am stabilit.

Cu cateva adaugiri:

- vazut pe TV e mai suportabil in secventele de hahaiala continua din bufetul satului, e bine ca ai telecomanda si poti da mai incet.
- cum bine spuneau mai multi pe aici, e o varza de stiluri, da impresia ca la fiecare secventa a stat autorul si s-a gandit: ia sa vedem, pe asta cum o facem? Si la fiecare a gasit alta solutie: comedie muta in alb negru la proiectie, serii de fotografii la aparitia fetei moarte, ralenti cand apare troika celor ce anunta moartea lui Stalin etc.
- gafa cu alegerea zilei de joi pentru nunta e in continuare impardonabila, ofiterul ala rus anunta ca "azi noapte a murit parintele popoarelor" - cat de greu era sa studieze un calendar al acelui an?
- sunt mult mai multe poante in tot filmul decat va amintiti, multe mi-au scapat si mie, practic in prima parte pare ca a respectat niste exigente de sitcom, replica si poanta. Trase de par, fireste.
- imaginea activistului prost si calcat in picioare de toti din nou e falsa si antiproductiva in dramaturgia filmului - de ce o fi ales HM sa-l faca ciuca batailor cand putea scoate chestii mai bune din prezenta lui acolo? Doar pt cateva poante?
- mutul in doliu, tatal celei violate si omorate, apare la nunta la o zi dupa ce tocmai isi ingropase fata. (???)
- curva satului apare in doliu la masa de dupa inmormantare, deci era o fiica a satului (???)
- rusul ameninta ca se va face proces de inalta tradare celor care nu vor respecta hotararea inaltului comitet sovietic - totusi se intra in forta si se impusca PE LOC oameni care NU se impotrivesc actiunii (secventa tancului)
- gafa minora: casa unde se tine nunta are o prispa inalta, tancul nu putea urca pe ea ca sa intre in casa - dar sa lasam..
- activistul, tatal lui Gogonea, de ce e omorat - dupa cum relateaza Gogonea la final - ? Ca el nu participa la nunta muta.
- nunta muta o da pe alaturi, tot de dragul poantelor, cand acolo de fapt se petrecea ceva tragic
- nu stiu ce TARANI ar fi intrat in jocul ala de pantomima si mimare a unei nunti, nu pare credibil deloc sa o fi facut (ma si intreb cum o fi fost de fapt nunta aia adevarata)
- trecerea de la tacerea exigenta care nu permite nici macar ghiortaieli de mate la sindrofie in toata regula nu are nici o justificare psihologica: pur si simplu socrul bate in masa si anunta Nunta maaaa! si toti se conformeaza la unison. Daca morcovul era asa de mare pana atunci, cum de a disparut brusc?
- finalul, bazat si el pe o poanta: sa va luam un interviu / ce sa ne mai luati? este jalnic. Putea sa ne scuteasca de o poanta discutabila si sa faca ceva mai profund, ca a tot cautat profunzimile de-a lungul filmului (zborul ingerului, mortii care bantuie etc)
- personajele pot fi caracterizate din doua vorbe, exact ca in prezentarea dinaintea unei piese de teatru scrise: Cutare, mosier, are simtul umorului desi comunistii i-au luat tot. Dar teatru si e.

Ar mai fi dar ma opresc aici. Merita o re-vizionare, pentru a intari convingerile.

Per total, filmul nu e un dezastru. Nu e Dincolo de America (si aici Gorzo chiar a exagerat, dar i-am inteles exagerarea - faptul ca o pretentie de arta poate fi mai nociva decat o prostie evidenta). Cred ca - celor care l-am criticat - ne-a parut rau ca putea fi mult mai bine, ca e ca o gagica misto pe care la un moment dat o vezi ca e stirba si gângavã.

Iar respingerea filmului mai poate fi si o reactie "de val" datorita obisnuirii noastre cu filmele realiste ale ultimilor ani, care ne-au facut celebri in lume.

Revedeti-l! E o ora jumatate in care sa va declansati mici entuziasme si mari regrete.

[gionloc]

Ileana Birsan a raspuns textului scris de Horatiu Malaele in ajun de Craciun.

Un atac descalificant
Despre cum s-a supãrat domnul Horaþiu Mãlãele pe „croncãnicari”

Ileana BIRSAN

În ajunul Crãciunului din anul recent încheiat, apãrea în Jurnalul naþional un pamflet semnat de domnul Horaþiu Mãlãele, cu titlul „Horaþiu Mãlãele ºi croncãnicarii“. De regulã, autorii se abþin de la admonestarea criticilor de specialitate, dupã ce aceºtia le comenteazã premierele, dar sã zicem cã actorul ºi, mai nou, regizorul de film sus-numit nu cunoaºte aceastã cutumã deontologicã ºi a þinut neapãrat sã iasã în faþã ºi sã-ºi apere producþia ce tocmai îºi avusese premiera. ªi-a ratat însã jalnic tentativa, atacînd agresiv ºi resentimentar trei critici: Andrei Gorzo (articolul „Kitsch“ din Dilema veche), Lucian Maier (articolul „Debut teribilist“ de pe site-ul Liternet) ºi pe mine (articolul „Bal mascat la Nunta mutã“ în Observator cultural) .
Odatã finalizat ºi expus, un film îºi are propria viaþã, mai lungã sau mai scurtã, cu un destin controversat, bine temperat sau antologic. Cronicile la Nunta mutã au acoperit mai tot palierul, de la unele foarte elogioase la altele cu totul negative, lãsînd astfel loc de comentarii care ar putea stîrni interesul ºi curiozitatea spectatorului. ªi, iatã, filmul a trecut pragul de 10.000 de spectatori pînã la sfîrºitul anului trecut, fiind un relativ succes pentru piaþa ºi publicul din þarã. Se pare însã cã domnul Horaþiu Mãlãele nu-ºi doreºte decît aplauze prelungite ºi ovaþii, chiar acolo unde este loc ºi rost de cîteva fluierãturi, dacã nu chiar de huiduieli sau, oricum, de bãtãi peste obraz (nu mai punem la socotealã eºecul filmului peste tot unde ºi-a încercat ºansele la festivaluri internaþionale). Intrigat de criticile negative ºi oripilat de analizele pe care le considerã „o îngurgitare nesãnãtoasã ºi confuzã la limita toxiinfecþiei intelectuale“, domnul Mãlãele amendeazã irascibil tratamentul critic perfect civilizat, asemuindu-l cu „prostituþia intelectualã“ sau, mai rãu, cu „autoritatea tranºant-stalinistã“.


Motivele ultime pentru care domnul Mãlãele se autocaricaturizeazã cu aceastã ocazie, mai rãu decît în reuºita sa graficã de gen, îmi rãmîn strãine, însã invectivele barbare ºi comparaþiile, cel puþin dubioase ºi penibile, par sã traducã orgolii rãnite ºi pretenþii adulatorii, pe care, în ceea ce-i priveºte, nici unul dintre cei trei „croncãnicari“ nu le-am etalat.
Fãrã sã îmi arog dreptul de apãrãtor sau de purtãtor de cuvînt al „troicii“ (a cãrei „agresivitate trãdeazã asocierea la un scop ascuns ºi urît mirositor“ – ?!), mãrturisesc dublarea dezamãgirii intelectuale, în urma vizionãrii filmului (la care nu m-am dus cu mefienþã, chiar dimpotrivã), cu una umanã, în urma citirii celor scrise de rãsfãþatul ºi revendicativul regizor. Domnul Horaþiu Mãlãele a fãcut un film care vorbeºte mult mai puþin despre consecinþele dictaturii comuniste decît aceastã biatã ºi bizarã notã ziaristicã – un exemplu terifiant de inadaptare culturalã ºi de exhibare a vanitãþilor. Filmul domnului Mãlãele nu este îndeajuns de elocvent sau de explicit pentru a ne convinge cã este un produs cultural valoros ºi, de aceea, e nevoie de nota informativã despre intenþii tematiste sau justificãri ideologice docte, cu care pamfletarul îºi cimentezã agresivitãþile? Cui îi foloseºte aceastã revoltã publicã, aflatã la nivelul furiilor adolescentine?! Se aºteaptã domnul Mãlãele, ca victimã inocentã a nemiloasei conspiraþii a criticilor, sã capete mai multã îngãduinþã sau atenþie?


În ceea ce mã priveºte, în notele mele critice, aminteam de conþinutul inconsistent ºi monoton, blocat în reducþionismul caricatural al comunismului ca blestem naþional, terfelit de cliºee narative ºi simboluri facile, chiar dacã pe unele le va îngurgita spectatorul intelectual abandonat ºi frustrat din epoca postcomunistã, ca ºi publicul mai uºor de amuzat cu comicãrii groase. Deºi, iniþial, siderarea în faþa textului ºi a gestului domnului Mãlãele m-a fãcut sã consider inutil un rãspuns pe mãsurã, decenþa culturalã m-a obligat la o replicã mai puþin virulentã sau înverºunatã decît s-ar fi cuvenit, dar care ar putea limpezi minimal un rost ºi o legitimitate a criticii în joaca unora de-a arta.

http://www.observatorcultural.ro/index.html/articles|details?articleID=21072

(nu mai merg urlurile?)

[StefanDo]

ba merg, de ce sa nu mearga?[/url]

[Led-Ze-Pencil]

le zice bine, dar cu mila.
probabil ca sa nu cada in extrema in care a cazut HMãlãele.
or mai urma si alte raspunsuri?

[nume]

Ileana Birsan a raspuns textului scris de Horatiu Malaele in ajun de Craciun.

Un atac descalificant
Despre cum s-a supãrat domnul Horaþiu Mãlãele pe „croncãnicari”

Ileana BIRSAN

În ajunul Crãciunului din anul recent încheiat, apãrea în Jurnalul naþional un pamflet semnat de domnul Horaþiu Mãlãele, cu titlul „Horaþiu Mãlãele ºi croncãnicarii“. De regulã, autorii se abþin de la admonestarea criticilor de specialitate, dupã ce aceºtia le comenteazã premierele, dar sã zicem cã actorul ºi, mai nou, regizorul de film sus-numit nu cunoaºte aceastã cutumã deontologicã ºi a þinut neapãrat sã iasã în faþã ºi sã-ºi apere producþia ce tocmai îºi avusese premiera. ªi-a ratat însã jalnic tentativa, atacînd agresiv ºi resentimentar trei critici: Andrei Gorzo (articolul „Kitsch“ din Dilema veche), Lucian Maier (articolul „Debut teribilist“ de pe site-ul Liternet) ºi pe mine (articolul „Bal mascat la Nunta mutã“ în Observator cultural) .
Odatã finalizat ºi expus, un film îºi are propria viaþã, mai lungã sau mai scurtã, cu un destin controversat, bine temperat sau antologic. Cronicile la Nunta mutã au acoperit mai tot palierul, de la unele foarte elogioase la altele cu totul negative, lãsînd astfel loc de comentarii care ar putea stîrni interesul ºi curiozitatea spectatorului. ªi, iatã, filmul a trecut pragul de 10.000 de spectatori pînã la sfîrºitul anului trecut, fiind un relativ succes pentru piaþa ºi publicul din þarã. Se pare însã cã domnul Horaþiu Mãlãele nu-ºi doreºte decît aplauze prelungite ºi ovaþii, chiar acolo unde este loc ºi rost de cîteva fluierãturi, dacã nu chiar de huiduieli sau, oricum, de bãtãi peste obraz (nu mai punem la socotealã eºecul filmului peste tot unde ºi-a încercat ºansele la festivaluri internaþionale). Intrigat de criticile negative ºi oripilat de analizele pe care le considerã „o îngurgitare nesãnãtoasã ºi confuzã la limita toxiinfecþiei intelectuale“, domnul Mãlãele amendeazã irascibil tratamentul critic perfect civilizat, asemuindu-l cu „prostituþia intelectualã“ sau, mai rãu, cu „autoritatea tranºant-stalinistã“.


Motivele ultime pentru care domnul Mãlãele se autocaricaturizeazã cu aceastã ocazie, mai rãu decît în reuºita sa graficã de gen, îmi rãmîn strãine, însã invectivele barbare ºi comparaþiile, cel puþin dubioase ºi penibile, par sã traducã orgolii rãnite ºi pretenþii adulatorii, pe care, în ceea ce-i priveºte, nici unul dintre cei trei „croncãnicari“ nu le-am etalat.
Fãrã sã îmi arog dreptul de apãrãtor sau de purtãtor de cuvînt al „troicii“ (a cãrei „agresivitate trãdeazã asocierea la un scop ascuns ºi urît mirositor“ – ?!), mãrturisesc dublarea dezamãgirii intelectuale, în urma vizionãrii filmului (la care nu m-am dus cu mefienþã, chiar dimpotrivã), cu una umanã, în urma citirii celor scrise de rãsfãþatul ºi revendicativul regizor. Domnul Horaþiu Mãlãele a fãcut un film care vorbeºte mult mai puþin despre consecinþele dictaturii comuniste decît aceastã biatã ºi bizarã notã ziaristicã – un exemplu terifiant de inadaptare culturalã ºi de exhibare a vanitãþilor. Filmul domnului Mãlãele nu este îndeajuns de elocvent sau de explicit pentru a ne convinge cã este un produs cultural valoros ºi, de aceea, e nevoie de nota informativã despre intenþii tematiste sau justificãri ideologice docte, cu care pamfletarul îºi cimentezã agresivitãþile? Cui îi foloseºte aceastã revoltã publicã, aflatã la nivelul furiilor adolescentine?! Se aºteaptã domnul Mãlãele, ca victimã inocentã a nemiloasei conspiraþii a criticilor, sã capete mai multã îngãduinþã sau atenþie?


În ceea ce mã priveºte, în notele mele critice, aminteam de conþinutul inconsistent ºi monoton, blocat în reducþionismul caricatural al comunismului ca blestem naþional, terfelit de cliºee narative ºi simboluri facile, chiar dacã pe unele le va îngurgita spectatorul intelectual abandonat ºi frustrat din epoca postcomunistã, ca ºi publicul mai uºor de amuzat cu comicãrii groase. Deºi, iniþial, siderarea în faþa textului ºi a gestului domnului Mãlãele m-a fãcut sã consider inutil un rãspuns pe mãsurã, decenþa culturalã m-a obligat la o replicã mai puþin virulentã sau înverºunatã decît s-ar fi cuvenit, dar care ar putea limpezi minimal un rost ºi o legitimitate a criticii în joaca unora de-a arta.

http://www.observatorcultural.ro/index.html/articles|details?articleID=21072

(nu mai merg urlurile?)
Mda, probabil ca nu era asteptata o astfel de reactie din partea debutantului in ale regiei (sau poate era pt. cei care sunt intimi cu dl. Malaele). Ideea e ca filmu' nu depaseste sfera faptului divers - niste tarani fac o nunta care pica nefericit in aceeasi zi cu moartea Tatucului Stalin si pentru ca acesti"niste tarani" nesocotesc ordinul Mamei Rusia de a nu benchetui intr-o zi de doliu planetar se aleg cu gloante in cap si cu ani de Gulag. Cam asta ar fi.

[Floydman]

@ Led - cred ca gresesti in vehementa ta impotriva filmului, pentru ca desi esti constient ca filmul e o conventie cu tushe groase (ca si caricaturile lui Malaele, as zice) si desi esti la fel de constient ca dimensiunea suprarealista a filmului e clara si e menita sa acapareze filmul in intregimea sa, exagerezi (ca sa nu zic "faci tapaj") pe elemente logico-narative care ar fi demne de cel mai sahistic si logic policier. or, aici chiar nu e cazul, alt gen de film.

pari ca intelegi filmul dar te faci ca nu, parandu-mi ca te legi de el fara sa stii exact de ce....din aceasta dilema, nu poti iesi :)

@Malaele - e o eroare de-a dreptul surprinzatoare pt un om al artei sa se ia in gura cu critica. gestul lasa un gust amar. criticii sunt acolo sa (si) critice...asta e. nu imi place cand artistii isi justifica sau apara opera in fata criticilor.


@ nume - faptele banale sunt uneori cele mai juste si mai darnice ferestre cinematografice catre simboluri si intelesuri

[Led-Ze-Pencil]

@ Led - cred ca gresesti in vehementa ta impotriva filmului, pentru ca desi esti constient ca filmul e o conventie cu tushe groase (ca si caricaturile lui Malaele, as zice) si desi esti la fel de constient ca dimensiunea suprarealista a filmului e clara si e menita sa acapareze filmul in intregimea sa, exagerezi (ca sa nu zic "faci tapaj") pe elemente logico-narative care ar fi demne de cel mai sahistic si logic policier. or, aici chiar nu e cazul, alt gen de film.

pari ca intelegi filmul dar te faci ca nu, parandu-mi ca te legi de el fara sa stii exact de ce....din aceasta dilema, nu poti iesi :)

Da, nu stiu exact de ce. (desi nu ma consider asa vehement precum spui)
Probabil din dezamagire, din regretul ca putea fi un film nr 1 si uite ce a iesit. Si asta n-a venit imediat, la proiectie ma ofileam incetul cu incetul pe masura ce secventele se succedau, se faceau de ras si se scurgeau toate la canal. Sa-mi ziceti daca am fost singurul care a patit asta.
E ca atunci cand vezi cum ... nici nu stiu cu ce sa compar ... un lan de trandafiri minunati care devin cateva borcane de marmelada? Sau cand o vezi pe diva liceului ca sfarseste maritata cu unul mai negru si mai paros, cu coji de seminte intre dinti. (Mai caut si alte comparatii). Mi-e ciuda ca subiectul avea atat de mare potential si uite ce...
Dar, intrebare: ai incercat si o a doua vizionare? ca acum e posibila.

[miercuri]

L-am vazut si eu azi, i-as da un 8 si nu mai mult pentru ca lasa impresia de diamond in the rough, de parca ar fi fost facut pe mare graba. Ar fi mers cizelat pe ici colo, cu un research mai amanuntit nu ar fi avut atatea scapari anacronice si ar fi parut mai inchegat.
Dar mi-a placut mult din punct de vedere vizual, m-a dus cu gandul la shtetlul ucrainean din Everything Is Illuminated (http://www.imdb.com/title/tt0404030/) (desi in film e incomplet prezentat shtetlul din carte). M-ar fi bucurat si un strop in plus de realism magic. Cadrul era perfect. Sunt multe imperfectiuni si feluri in care ar fi putut fi perfectionat, dar n-avem ce face. Eu ma bucur ca iesit si asa si nu regret ca l-am vazut.

[Floydman]

Led, exista probabil cateva filme, sub 5, pe care am simtit vreodata nevoia sa le revad, ca sa le inteleg sau ca sa vad daca "imi plac mai mult ca prima data sau nu".
Doua care imi vin in minte sunt Calauza si Blow up. In general nu simt nevoia "repetarii unui film" chiar daca nu mi-am creat o imagine clara despre el.


Deci nu, nu simt nevoia sa il revad. Mi-a placut prima data, cu toate minusurile sale. E suficient.

[Led-Ze-Pencil]

Voua nu v-a lipsit in filmul asta scena in care cei doi spun DA la primarie si apoi slujba religioasa la biserica? Macar asa, pe scurt, ca sa fie cu adevarat nunta. Inainte de a incepe tot chiolhanul pantomimo-mut...

(desi stiu ca ar fi ridicat probleme: cine oficia la primarie? Gogonea?
El era cu rusul. Si cu rusii, in general)

[Pitbull]

Acum, dacä tot ai zis, ai dreptate, nu e. Nici nu-mi pusesem problema - si, cum lesne se poate vedea, nici altii.
Da' nu deranjeazä. Momentul era strict conventional, nu continea nici o informatie esentialä pentru poveste, si oricum e un memento subiectiv. Povestitorul n-ar fi zis neapärat: "si s-au dus la primärie, si au zis DA, si pe urmä..." - ci, mai degrabä: "deci, au stabilit-o pentru joi. Si joi, când sä se-aseze la masä..."

[marmatia]

Ma intreb cum de nu le-a dat prin minte ca din cununia religioasa se mai puteau stoarce macar 10-15 minute de film.Puteau sa traga un pic si de datini etc.
Oricum o dai tot filmul este o constructie menita sa serveasca doar momentul de mutenie. Adica se putea lungi povestea mai elegant, fara agasarea spectatorului.

Hai sa cautam material pentru rochia miresei, hai sa probeze mireasa rochia, hai sa cautam un nas cu stare, hai sa facem o nunta cu dar si sa scriem pe biletele sumele, hai sa-l punem pe pitic cavaler de onoare, hai sa-i luam si lui ginerica un costum, hai sa se certe pe culoarea costumului, hai, hai sa facem un alt film.
In mod evident scenariul este slab si din pacate Malaele nu a realizat asta la timp. Asta nu-i scuza insa esecul.

[Pitbull]

Scenariul ESTE slab, dar nu cretin.
Dacä o läläiau si cu inutilitätile de mai sus, AR FI FOST.

[Led-Ze-Pencil]

Nici eu nu-s de acord sa judeci un film in functie de cum crezi tu ca ar fi trebuit facut. Si ca ar fi trebuit sa fie asa si asa, si ce bine era. Dar, daca tot a propus marmatia o varianta, n-as zice ca ar fi rezultat un scenariu cretin - depide fiecare cum il imagineaza. Secventa de zis DA la primarie putea avea haz sau greutate, fiind si Gogonea implicat. Mai era si textul ala cu: societatea comunista protejeaza familia si copiii bla-bla. Basca atunci putea fi chemat Gogonea la centru ca sa se vada cu rusul, se putea specula momentul. Slujba la biserica putea vorbi si ea despre starea institutiei bisericii in vremuri staliniste. Sau popa era beat (ca ni s-a zis deja ca e betiv) si iesea cu hai mare. Fiecare poate umple cu ce are si vrea aceste virtuale secvente, si pot iesi bine sau cretine.

Dar, evident, asta e filmul, pe el il judecam, nu facem noi altul acum. Eu doar am semnalat ca, in lipsa ceremoniilor de la primarie si biserica, filmul ramane doar "Chiolhanul Mut".

Cat despre inutilitati, i-auzi una: fata cu flori in par este foarte utila in scenariu, nu?

In fond ea e cea care declanseaza fenomenele paranormale care atrag echipa de filmare, nu? Ea se vede si la inceput si la sfarsitul filmului, bantuind bezmetica printre ruinele satului. Ea e alfa si omega.
Ei bine, nunta asta muta e inutila in povestea ei - pentru ca ea merge pe un plot separat: ranita in dragoste (de mire) ea o ia pe pustii, ba mai e si violata si omorata de un sovietic. Drept urmare ea devine moroi si incepe sa bantuie satul. Dar il bantuie inca de pe cand urma sa aiba nunta!!! Cum ar veni bantuie inca dinainte de 5 martie 1953. Si il mai bantuie si in 2008, pe vremea cand vine echipa de filmare. Nunta, muta sau nu, insangerata sau vesela, n-are nici o importanta in povestea ei, ca ea deja era strigoi la vremea aia si este si in prezent.

Ori... ea e pretextul si simbolul final al filmului, ar cam trebui sa aiba legatura cu nunta.
Poate ar fi pretext si simbol final, dar al unui film in care un baiat de la tara o seduce si abandoneaza si un ofiter sovietic o violeaza si-o omoara - si atat. Fara nunti inutile.
Corect?

[marmatia]

Chiar vrei lista completa a celor inutile dar deja prezente in film?N-am timp si energie pentru asta.

Daca faceau nunta si la biserica poate ca ajungea pitica sa fie domnisoara de onoare. Aveau asistentii de regie grija ca pitica sa prinda buchetul dupa care eram si eu impacat cu plecarea piticilor din sat.

Observatia cu absenta momentului "nunta la romani" era si este perfect legitima. Nimic legat de NUNTA nu ar fi fost inutil.
Recunosc, nu la fel de util poate ca prelunga basina de la masa nuntasilor.
:)

[Led-Ze-Pencil]

Eu centrez, eu dau cu capul: :)

Da, e corect! Nu represaliile asupra nuntii care n-a mai vrut sa ramana muta o transforma pe fata violata in strigoi.

sunt doua povesti paralele:
1. povestea nuntii avand ca final executarea tuturor barbatilor si transformarea satului in ruine
2. povestea fetei avand ca final transformarea ei in strigoi care bantuie respectivele ruine.
(Singura legatura e ca in ambele povesti sovieticii sunt aia rai. Nici macar fata nu innebuneste cand afla ca se va insura iubitul ei, ci o gasim gata nebuna, dinainte de stabilirea nuntii - ar mai fi fost o legatura, dar tot nu atingea tema propusa a filmului)

De ce e rau ca-s doua povesti dpdv scenaristic?
Ca-s doua filme separate; iar daca-s puse impreuna, nu prea isi servesc una alteia (judecand dupa tema) : nici fata-strigoi nu e simbolica pt povestea nuntii, nici ruinele satului nu sunt simbol pentru povestea fetei.
Nu stiu de ce oare nu a murit mireasa in timpul represaliilor sau dupa (de inima rea, sa zicem) si sa bantuie ea dupa atata amar de ani satul-ruina. Parca ar fi fost mai coerent. Fara alte fete neconsolate si cu coronite in par.

[nume]

Inceputul e un ca cat ce putea fi evitat, ca si finalul cu aceeasi ratati de la inceput. Mai scurta din timpul pierdut cu vizionatu' acestui film.

[Proletar]

Inceputul e un ca cat ce putea fi evitat, ca si finalul cu aceeasi ratati de la inceput. Mai scurta din timpul pierdut cu vizionatu' acestui film.

corect:)
aia din duba cu parareporterii erau leit personajele din reclamele cu Dorel :)

[Led-Ze-Pencil]

Inceputul e un ca cat ce putea fi evitat, ca si finalul cu aceeasi ratati de la inceput. Mai scurta din timpul pierdut cu vizionatu' acestui film.

Pai da, dar putea rezista Horatiu tentatiei unui verfremdungseffekt? :D

Stilistica filmului a fost rânduitã pe douã culoare uºor depistabile ºi pentru profan ºi pentru iniþiat. Unul realist, care adunã cele douã coperþi, iar celãlalt realist-fantastic, povestea propriu-zisã, motiv pentru care am recurs la acest comentariu de tip brechtian, acest "verfremdungseffekt", aceastã îngroºare în zona personajelor, textului, costumelor, decorului etc.

[marmatia]

Tocmai am aflat ca scenariul filmului NUNTA MUTA are si calitati!
Cred ca doar asa se explica nominalizarea filmului NUNTA MUTA la premiul GOPO pentru cel mai bun scenariu.
:)
Si se bate cu BOOGIE, RESTUL E TACERE si SCHIMB VALUTAR.
In Romania nu se da si o zmeurica de plastic? Sau mai bine o acadea de plastic.

Goponominalizarile:
CEL MAI BUN SCENARIU DE LUNGMETRAJ
ALEXANDRU BACIU, RADU MUNTEAN, RAZVAN RADULESCU
BOOGIE

NAE CARANFIL
RESTUL E TACERE

ADRIAN LUSTIG, HORATIU MALAELE
NUNTA MUTA

TUDOR VOICAN
SCHIMB VALUTAR

[Led-Ze-Pencil]

Pai, nu, marmatia, asta e chestia pe care incerca s-o faca inteleasa si Gorzo:

Citez:
<< Nunta muta arata de o mie de ori mai bine decat un film ca Dincolo de America (e bine scenografiat, bine fotografiat, bine montat), dar nu sunt sigur ca e preferabil: daca Dincolo... transforma tragedia in pornografie, Nunta... o transforma in kitsch; si prostul lui gust e mult mai periculos, pentru ca o parte din reperele sale sunt si repere ale bunului gust (Chaplin, Fellini), deci are mai multe sanse sa treaca drept arta, in special in ochii acelor spectatori care deplang "lipsa de metafora" si "uratenia" filmelor lui Puiu, Muntean sau Mungiu. Tare ma tem ca aceiasi spectatori care au strambat din nas la injuraturile din Boogie vor rade cu lacrimi, aici, la replici ca: "Stimati nuntasi, va bag pe toti in... curte!" sau:"O sa electrificati o pu_la!?, pentru ca asa-zisul lor umor (de fapt, pura grosolanie) vine cu poleiala asta de anticomunism, simbolism lipsit de subtilitate si realism magic la mana a paispea.>>

Careva'zica are sanse.

[Disciple]

Lasand la o parte "Nunta Muta" sunt surprins sa vad printre nominalizari si "Schimb Valutar". :)
Dar sunt sigur ca totii stim cine va iesi castigator asa ca sa fim rezonabili si sa nu facem caz :)

[Led-Ze-Pencil]

Dar sunt sigur ca totii stim cine va iesi castigator asa ca sa fim rezonabili si sa nu facem caz :)

Care totii? Si cine va iesi castigator?
Ca eu unu' nu stiu nimic.

[nume]

Gorzo asta chiar a trosnit-o cu Nunta muta, m-am ras. Spicuind:

"imagistica asta de tip îngeri-pitici-clovni-iele-cu-flori-în-pãr numai proaspãtã nu e. Chiar ºi o imagine care prin comparaþie poate pãrea proaspãtã, cum e aceea a socrului mic (Valentin Teodosiu) încasînd un glonte sovietic ºi scormonind cu degetul în gaura nou-apãrutã în trupul sãu, nedumerit de sîngele care iese pe-acolo, e de fapt o gãselniþã veche: Spielberg a executat-o mult mai elegant (adicã fãrã cabotinaj) în Indiana Jones ºi templul blestemat (1984), ºi el însuºi relua un moment hitchcockian din Omul care ºtia prea multe (1934). Ceea ce nu înseamnã cã Mãlãele i-a studiat pe Hitchcock ºi pe Spielberg; dacã i-ar fi studiat, ar fi descoperit, poate, cã arta cinematograficã nu se face umplînd ecranul de pitici cu nas de clovn ºi de mirese pãtate simbolic. Nunta mutã e, întîi de toate, filmul unui om lipsit de culturã cinematograficã."

Astea fiind zise, regia lui e mai puþin stîngace decît a multor veterani. Singura lui inepþie frapantã este cã (mai ales în prologul plasat în prezent, cînd o echipã de televiziune face un reportaj despre sat) îºi pune personajele sã rîdã în cor la cea mai insignifiantã provocare: face unul o semi-glumiþã fleºcãitã (de exemplu, cum cã la þarã WC-urile ecologice sînt peste tot) ºi în secunda urmãtoare se þin cu toþii de burtã, ca o gaºcã de extratereºtri încercînd sã se dea drept o gaºcã de pãmînteni care fac caterincã. Ilaritatea asta nefireascã scoate în evidenþã faptul cã Nunta mutã nu prea e de rîs, deºi îºi doreºte sã fie. Publicitatea te lasã sã înþelegi cã secvenþa nunþii (desfãºurate pe muþeºte din cauzã cã Stalin tocmai a murit, iar sovieticii au decretat ºapte zile de doliu) e un tur de forþã. În realitate, Mãlãele ºi Lustig nu au mai mult de cinci sau ºase idei comice (nuntaºii mãnîncã fãrã tacîmuri, lãutarii îºi mimeazã cîntecele, urãrile se transmit prin telefonul fãrã fir, cumetrele se ceartã prin gesturi, copiii sînt legaþi la gurã) ºi, cum nu ºtiu sã structureze secvenþa astfel încît sã existe o progresie logicã, o creºtere (de exemplu, nuntaºii sã încerce mai întîi sã foloseascã tacîmurile ºi abia apoi sã renunþe la ele; sã încerce mai întîi sã vorbeascã în ºoaptã ºi abia apoi sã tacã de tot), fiecare momenþel moare de o moarte separatã ºi ansamblul rãmîne neintegrat în film - rãmîne un exerciþiu pe care Mãlãele a vrut neapãrat sã-l facã împreunã cu actorii lui."


"

[Led-Ze-Pencil]

pai da, dar si ce riposta a avut "sarmanul":

"Cu ce sã încep?" – retorizeazã ºi Gorzoul, adicã unul din vajnicii noºtri cinefagi, dându-ne o lecþie de auto-învestire ºi perspectivã. Cu alte cuvinte, "de oriunde aº începe acest film, pot mesteca ºi înghiþi tot, pentru cã am gura mare, obrazul gros ºi maþu’ lung". Nu numai cã zice dar, împreunã cu comesenii Bârsan ºi Maier, se ºi pun pe treabã ºi cu o lãcomie suspectã, în aceastã nãprasnicã insurecþie devoratoare, aruncã-n pântece fiecare ce apucã, amestecând recuzita cu replicile, decorul cu actriþele, forma cu fondul, montajul cu reflectoarele, adicã în�*tregul meu film, ba ºi bucãþi din alte filme, resturile unui chiolhan anterior. O ingurgitare nesãnãtoasã ºi confuzã la limita toxiinfecþiei intelectuale. Cu dinaintea goalã ºi rãsuflarea grea se reped la troaca conceptelor ºi a sintagmelor sforãitoare ºi se pun pe un leorpãit zgomotos de unde rãzbat, aproape onomatopeic, cuvinte precum: teatralitate, filmografie, trecut, viitor compromis, limitele vulgaritãþii, creativitate, artã pentru artã, culturã pentru culturã, blabla pentru blabla. Când totul a fost devorat, cu burþile rotunjite, cu privirea ºireatã ºi moale, se îndreaptã, greoi ºi tãcuþi, în culisele culturii, unde se pun la pândã pentru o viitoare ºi mai grasã victimã.
a raspuns pe undeva?

[marmatia]

Dar de ce aduceti vorba de Gorzo aici? A avut treaba cu nominalizarile?
Stiu ca-i cam place prin comisii (CNC,TVR) dar nu stiu daca ajunge prin comisii minat de interese sau de convingerea ca se pricepe la scenarii.

[marmatia]

De pe cinemagia:
Regizorul Laurentiu Damian, actrita Maria Popistasu, criticii de film Magda Mihailescu si Laurentiu Bratan si directorul de imagine Florin Mihailescu vor alege cate maximum patru nominalizari pentru fiecare categorie competitiva a Premiilor, urmand ca, pe parcursul lunii februarie, realizatorii si criticii de film din Romania sa ii aleaga pe marii castigatori.

Nici urma de Gorzo deci la nominalizarile GOPO de anul asta.

[Airlight]

Tot respectul pentru felul coerent, clar si decisiv in care exprima Gorzo lucrurile.

Ce zic n-are legatura cu premierea.

[marmatia]

I-am contestat eu exprimarea "coerenta si decisiva"?
:)
In schimb pariul pe onestitatea lui ca jurat (CNC, TVR) este unul pe termen lung.

[Led-Ze-Pencil]

De pe cinemagia:
Regizorul Laurentiu Damian, actrita Maria Popistasu, criticii de film Magda Mihailescu si Laurentiu Bratan si directorul de imagine Florin Mihailescu vor alege cate maximum patru nominalizari pentru fiecare categorie competitiva a Premiilor, urmand ca, pe parcursul lunii februarie, realizatorii si criticii de film din Romania sa ii aleaga pe marii castigatori.

Nici urma de Gorzo deci la nominalizarile GOPO de anul asta.

Io ho paura...

Macar un croncanicar sa fi fost pe acolo, sa mai carcoteasca si el nitel. Asa... nu stiu zau!

[Neuptolem]

L-am vazut. Foarte bun filmul asta, genul de film care te convinge sa-l revezi, unde a 10-a vizionare nu ti-ar potoli setea de a-l viziona iar si iar si iar.. Foarte tare Horatiu Malaele, o regie, o atmosfera, o viziune, un soundtrack, o idee, de nota 10! Ca si 432 ori Marilena de la P7 ori A fost sau n-a fost?, e lucrat asa cum trebuie. Bravo Malaele! Te felicit!
Poate revin cu o analiza mai "consistenta" daca am timp.
Cu un astfel de film, renasc sperantele romanilor, ca se poate!

[Led-Ze-Pencil]

revista presei.
merita sa bagati un ochi
http://www.cotidianul.ro/la_dracu_cu_filmele_americane_vedeti_nunta_muta-74052.html

>>Pelicula lui Horaþiu Mãlãele, „Au diable Staline, vive les mariés!“, a stors ºi lacrimi de râs, ºi cãscaturi prelungi de la cronicarii de film din Hexagon.<<

[Pitbull]

Intr-adevär! Or fi ei francezii, scortosi si snobi de cele mai multe ori, dar ce-i al lor, i-al lor: au gust!
Mä bucur pentru Horatiu! :)
(Si pentru Led, care mä adusese la exasperare cu aparenta lui manie anti-"N.M." Bine cä m-am înselat! :happy: )

[Led-Ze-Pencil]

Intr-adevär! Or fi ei francezii, scortosi si snobi de cele mai multe ori, dar ce-i al lor, i-al lor: au gust!
Mä bucur pentru Horatiu! :)
(Si pentru Led, care mä adusese la exasperare cu aparenta lui manie anti-"N.M." Bine cä m-am înselat! :happy: )

pai da, te-ai inselat :)
ai vazut (iar) partea plina a paharului.

Pelicula lui Horaþiu Mãlãele, „Au diable Staline, vive les mariés!“, a stors ºi lacrimi de râs, ºi cãscaturi prelungi de la cronicarii de film din Hexagon.
si eu am cascat prelung la film.

„Libération“ e la celãlalt capãt al spectrului, nededicându-i filmului o cronicã per se, ci tratându-l la grãmadã cu altele. „Metafora nu e de o lejeritate extremã ºi nici filmul. La început e ponosit, la sfârºit, la fel. Între, te plictiseºti feroce. De unde misterul legat de campania de promovare a filmului, care ne promite „o comedie ilarã“.
si eu tot la capatul asta al spectrului.

:)

[Pitbull]

Da, si eu am observat cä «Libération» s-a refugiat la capätul präpädit al spectrului, rezervat minoritätii älora care n-au priceput nimic din film. Nici "Libertatea" de la noi nu e un ziar de culturä, i-o biatä zdrentisoarä bunä doar sä te stergi la cur cu ea.

[Led-Ze-Pencil]

mersi mult de tot. :)

eu ma stergeam la cur cu filmul dar acu, daca zici ca ziarele-s mai bune...

[Pitbull]

Depinde ce ziare, depinde ce filme.
Cum ziceam: "Libertatea", "România mare", "Tricolorul"... Sau, dintre filme: "Legiunea sträinä", "Dincolo de America", "Supravietuitorul", "Poveste de cartier"...

[Led-Ze-Pencil]

sa nu confundam Liberation cu Libertatea, totusi. Zice wikipedia (ca cultura generala n-am)
Libération (affectionately known as Libé) is a French daily newspaper founded in Paris in 1973 by Jean-Paul Sartre, Pierre Victor alias Benny Lévy and Serge July in the wake of the protest movements of May 1968. Broadly speaking, Libération's editorial point of view is currently center-left. Originally a leftist newspaper, it has undergone a number of shifts, in particular during the 1980s and 1990s, and, more recently, since Edouard de Rothschild's entrance in its capital (37%) in January 2005[citation needed]. Serge July's campaign for the "yes" vote in the referendum on the TCE (Treaty establishing a Constitution for Europe) alienated it from a number of its left-wing readers. As of 2007, it has a circulation of about 140,000[1]. Libé was also the first French daily to have a website.

E ca si cum l-ai confunda pe Camus cu fratii Camataru.

[Led-Ze-Pencil]

sa nu confundam Liberation cu Libertatea, totusi. Zice wikipedia (ca cultura generala n-am)
Libération (affectionately known as Libé) is a French daily newspaper founded in Paris in 1973 by Jean-Paul Sartre, Pierre Victor alias Benny Lévy and Serge July in the wake of the protest movements of May 1968. Broadly speaking, Libération's editorial point of view is currently center-left. Originally a leftist newspaper, it has undergone a number of shifts, in particular during the 1980s and 1990s, and, more recently, since Edouard de Rothschild's entrance in its capital (37%) in January 2005[citation needed]. Serge July's campaign for the "yes" vote in the referendum on the TCE (Treaty establishing a Constitution for Europe) alienated it from a number of its left-wing readers. As of 2007, it has a circulation of about 140,000[1]. Libé was also the first French daily to have a website.

E ca si cum l-ai confunda pe Camus cu fratii Camataru.

[Pitbull]

Ho, cã nu Camus l-a creat, ci curvetele de Satâr... Asta, Sartîr... Pe care cu dragã inimã l-aº compara cu Sadoveanu sau Arghezi - mãcar în materie de mâncat cãcat.

[Led-Ze-Pencil]

bhhhh... nu's ce sa zic

sa-ti zic ce era Franta la 1968, n-are sens ca stii mai bine.
sa-ti zic ca sadoveanu manca c@cat in Tara Cacatului Mancat, pe cand Sartre era intr-o alta lume - iar n-are rost.
Sa-ti atrag atentia la ultimele fraze despre Liberation, cum ca a schimbat macazul in ultima vreme? Da, iti atrag atentia! Reciteste.

Tu zici ca Liberation e de stanga si de aia e suparat pe filmul care chipurile acuza comunismul? Totally wrong. Atunci o fi si Gorzo de stanga si n-am stiut. Asta insinua si Malaele cu troika lui, ca numai niste simpatizanti comunisti i-ar acuza filmul.

Ceea ce, sa ma scuze, e ca si cum daca mie nu-mi place spanacul as fi acuzat ca-s anti-ecologist si militez pentru uciderea animalelor.