"Boogie"

[Pitbull]

"Boogie" - Romanian Beauty...? Într-un fel...
Tulburãtor de amãnunþit ºi sfâºietor de dureros

Este ºi nu este o întâmplare cã ºi cel de-al treilea film al lui Radu Muntean se petrece aproape complet într-o singurã noapte - una dintre acele nopþi unice, halucinante, care devin puncte de reper în calea unui destin. Cei trei scenariºti (Alexandru Baciu, Radu Muntean ºi Rãzvan Rãdulescu) au pornit iniþial de la temã - ultima noapte a tinereþii unui om oarecare - ºi, din momentul când, conturând subiectul, au observat asemãnarea structuralã cu cele douã filme anterioare, au folosit conºtient acest element, în primul rând ca jalon temporal. Este unul dintre motivele pentru care povestirea cinematograficã e atât de rotundã: un scenariu simplu ºi fluent, fãrã rãsturnãri de situaþie, "Big Event"-uri sau mãcar un punct culminant, dar care reuºeºte, aparent în pofida acestor deliberate lacune (de fapt, tocmai prin cultivarea lor inteligentã), sã creeze gradual o încordare comparabilã cu a celei din cazurile precedente (o colegã îmi spunea la sfârºitul vizionãrii cã, dacã finalul n-ar fi nivelat atât de eficient muntele de tensiune acumulatã pânã în acel punct, ar fi ieºit din salã ºi mai ºocatã decât dupã "No Country For Old Men" - film "campion al tensiunii", în ultimul an.) Cum arãtam mai sus, asemãnãrile cu "Furia" ºi "Hârtia va fi albastrã" sunt semnificative, iar deosebirile, înºelãtoare. Dacã protagoniºtii acelor douã filme se aflau literalmente în confruntãri pe viaþã ºi pe moarte, generatoare de tensiuni active insuportabile, aici totul se acumuleazã în planul subtil al relaþiilor, sentimentelor ºi stãrilor. Fãrã haidamacii lui Gabonu pe urme, fãrã revoluþionari ºi militari bezmetici trãgând din toate poziþiile, Bogdan Ciocãzan, care în fond e un Felie/Luca sau un Costi/Bobo ajuns la un paºnic "treizeci ºi ceva", îºi vede ºi el condiþia schimbându-se radical - dacã nu faptic, în orice caz la nivel interior: înþelege în sfârºit cã acel adolescent care-ºi trãia viaþa la turaþie maximã nu mai e decât o amintire, ºi cã-n locul lui viazã acum un strãin mult mai puþin interesant, pe care nici mãcar nu ºtie dacã-l place sau nu. Rãmâne de vãzut - nu în alt film, ci în altã viaþã... O viaþã la rândul ei nouã, abia descoperitã, cam plafonatã, cam dezabuzatã... O viaþã cu Smaranada. ªi Adi. O viaþã având în centru o cãsnicie reuºitã. Chiar fericitã. Aici e-aici.
Cum sã nu fie fericitã viaþa alãturi de o nevastã... nu, soþie, sã n-o supãrãm, cã nu suportã s-o facã cineva "nevastã"!... frumoasã, harnicã, eficientã, care a mai fãcut ºi un copil fermecãtor ºi plin de personalitate? Cum sã nu-þi convinã cã eºti asociat la o firmã de mobilã unde renteazã sã te speteºti cu munca, din moment ce primeºti cazare gratis în hotelurile pe care le serveºti? De ce te-ai plânge, când la treizeci ºi ceva încã mai arãþi de vreo douãzeci ºi cinci, iar curvele te-ar alege ºi pe gratis? De ce sã fii ingrat?
Întrebãri, întrebãri - pe care Radu Muntean le pune, ºi ne pune pe gânduri, cu ajutorul lor. Filmul are marea discreþie de a nu formula nici un rãspuns - te lasã, doar, dominat de o amarã frãmântare. Pe acelaºi etaj al eleganþei, secvenþa cea mai dramaticã, aflatã cam la o treime din acþiune - cearta celor doi soþi, constituind dramaturgic "middle point"-ul - se distinge printr-un echilibru perfect: fiecare are dreptate în felul lui, ºi fiecare greºeºte în felul general uman. Drepturi legitime ºi orgolii meschine se ciocnesc de la unul la altul, ºi în interiorul fiecãruia. Orice om care n-a trãit pânã la treizeci (ºi ceva) de ani într-o bulã de sticlã le va recunoaºte - tulburãtor de amãnunþit, ºi sfâºietor de dureros.
Pornind de aici, Radu Muntean întregeºte ipoteza (cãci, cum spuneam, îºi refuzã aroganþa unei concluzii - ca sã nu mai vorbim de omniscienþa demonstraþiilor) printr-o regie modestã ºi sigurã, lucratã metodic ºi denotând din nou acea capacitate specialã, proprie noii generaþii (mai ales la Puiu, Porumboiu, Mungiu ºi Jude) de a face bici din apa cãlie a cotidianului. Regãsim ºi aici acele planuri-secvenþã lungite la maximum, dar ºi amplificate ºi complexificate (un mod de a zice "complicate justificat") prin miºcãri de camerã elaborate dar neostentative, urmãrind cursiv personajele - cu rolul de a lãsa aluatul sã dospeascã pânã dã pe dinafarã. În parametrii acestor mizanscene de un realism dintre cele mai meticuloase, cei trei protagoniºti puºi sã petreacã panicaþi cã-s gata sã se treacã compun o unitate umanã de un dinamism extrem, fãcându-ne sã-i urmãrim cu sufletul la gurã cum debiteazã nimicuri ºi din douã-n trei vorbe trântesc câte o "pula mea", "pizdele mã-sii" ºi "te fut" (din nou, un film românesc în care limbajul licenþios curge firesc, fãrã agresivitatea ostentativ-expiratã de la Daneliuc sau Pintilie). Totul e atât de dezinvolt, încât îþi vine sã juri cã s-au jucat de-a improvizaþia la filmare într-o veselie - când, de fapt, Muntean e un regisor teribil de riguros, care-ºi coordoneazã actorii prin repetiþii migãloase, în decursul cãrora nu permite abateri de la scenariu decât sub motivaþia celor mai serioase argumente. Se impune sã subliniem voita goliciune totalã a dialogurilor - în mare parte, replicile nu comunicã absolut nimic prin cuvinte (decât puzderie de private jokes din ºcoalã ºi din gaºcã pe care oricum numai ei singuri le înþeleg), dar transmit un car de semnificaþii prin vocabular, intonaþii ºi conjugãri cu mimica ºi gestica.
Adrian Vancicã ºi Mimi Brãnescu compun cu robusteþea lor obiºnuitã personaje pline de carne ºi sevã, profiluri ale unor dezamãgiþi înfundaþi fiecare-n propriul sãu cul-de-sac - o esenþã care le potenþeazã ºi mai mult glumele forþate ºi aerele de puºti consumaþi, ca un memento fatidic pentru Bogdan aka Boogie, aflat doar cu un pas în urma lor - iar Dragoº Bucur îºi continuã coliniar evoluþia marcatã de etape apreciabil de sigure ("Marfa ºi banii", "Furia", "Visul lui Liviu", "Moartea domnului Lãzãrescu", "Hârtia va fi albastrã"), ducându-ºi mai departe maturitatea artisticã, într-un portret complex, oscilant, apt sã exprime cu mare rafinament ambiguitãþile relaþiei dintre formã ºi fond - acel rânjet strepezit care încearcã sã reînvie exuberanþa din liceu, sub doi ochi goi, în care se simte tot mai angoasant perspectiva unei vieþi evanescente pe calea mediocritãþii (nu mi-am putut reprima, urmãrindu-i interpretarea, un rapel la Kevin Spacey; oare, peste zece ani, Bogdan va fi muºtruluit de Smaranda cã face laba cu gândul la Ramona, în timp ce ea sforãie întoarsã cu fundul la el, iar Adi va deveni un emo care încearcã sã descopere frumuseþea României în peturi rostogolite de vânt...?)
Anamaria Marinca îºi confirmã ºi ea talentul dezvãluit în "Patru luni, trei sãptãmâni ºi douã zile", aici trecând la registrul nevestei... ãã, soþiei acrite prematur - deºi încã deþinãtoare de resurse ale remuºcãrii, dupã cum se vede în impecabila închidere a cercului din final. Debuteazã destul de promiþãtor Roxana Iancu, fostã studentã la Hyperion, în Ramona, curviºtina din Medgidia schiþatã firesc ºi fãrã vulgaritate. Geanina Varga, în "promotera" Roxana, e pitoreascã ºi aproape corectã, dacã nu i-ar scãpa unele falseturi, mai ales pe la începutul secvenþei. Cât despre juniorul Vlad Muntean, adus de-acasã ca soluþie de avarie, când prea fermecãtorul bãieþaº ales iniþial s-a dovedit, din pãcate, incontrolabil la cadru, el ne dovedeºte, deocamdatã, cã slavã Domnului ºi în România existã copii capabili sã se comporte pe ecran altfel decât niºte Nãici cu telecomandã (ce-i drept, la patru ani, firescul e încã un dat biologic - dar poate nu e numai atât).
Tudor Lucaciu îºi confirmã valenþele de operator consacrate în "Hârtia va fi albastrã", cu aceeaºi ºtiinþã (ºi artã) de a converti întunecimile în imagini, ºi a clãdi din raze ºi pete luminoase nopþi pline de atmosferã - sau, în registru prozaic, de a ºti sã valorifice la maximum jocul actorilor (chiar ºi când îi decapiteazã deliberat, conform uneia dintre metodele deconstructiviste ale "minimalismului"), iar despre monteurul Alexandru Radu nu putem spune decât cã a avut o sarcinã aproape de rutinã, din moment ce principiul regisoral al plan-secvenþelor a fãcut ca o mare parte a ritmului sã se creeze prin montaj în cadru. Sorin Dima (decorurile) ºi Georgiana Bostan (costumele) ºtiu sã caracterizeze (spaþii ºi oameni) cu naturaleþe expresivã lipsitã de ostentaþie, iar banda sonorã a lui Dragoº Stanomir, în pofida unor ºovãieli care pe alocuri fac priza directã greu de urmãrit, reconstituie totuºi detaliat ºi expresiv acea ambianþã specialã a staþiunilor turistice cãzute pradã câte unei pulsiuni off-season - în speþã, cea de 1 mai.
În raport cu ºansele de box-office ale lui "Boogie", ne aflãm în faþa unor expectative foarte interesante. Radu Muntean e de pãrere cã s-a apropiat mai mult de palierul de aºteptare al publicului, care din pãcate la "Hârtia va fi albastrã" (ºi, concomitent, "A fost sau n-a fost" ºi "Cum mi-am petrecut sfârºitul lumii") era deja sãturat ºi saturat de "filme cu Revoluþia", dupã seria de nerozii care abuzaserã de ea într-o vreme când încã nu era destul de coaptã pentru sublimarea artisticã ("Vânãtoarea de lilieci", "Polul Sud", "Stare de fapt", "15", etc...) - sperând aºadar ca simplitatea cotidianã a lui "Boogie" sã-ºi afle un rãspuns adecvat în receptivitatea publicului. Nãdãjduiesc din tot sufletul sã fie aºa, deºi încã de la proiecþiile în avanpremierã s-a semnalat, totuºi, fenomenul ieºirii din salã, sub pretextul cã: "ãºtia vorbesc ºi tot vorbesc, dom'le, nu se întâmplã nimica aicea!" - ceea ce aratã cã, deºi vede un film complet onest ºi nepretenþios, spectatorul român e încã prea needucat estetic ºi pervertit de blockbustere, ca sã asimileze cel puþin corect un demers cinematografic ca "Boogie".

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
18 septembrie, 2008, h. 2:36-3:49
Bucureºti, România

[razvan-gabriel]

Mda, l-am vazut si eu astazi. E ok, dar sincer sa fiu m-asteptam la mult mai mult. Realizat parca cu teama de a nu deranja prea mult, prea putina substanta si prea putine, mult prea putine trimiteri nostalgice pe care le asteptam nerabdator.
Stiu ca fiecare individ are propria poveste despre ce inseamna tineretea si distractia dar de regula genul asta de momente/ intalniri sunt mult mai efervescente, dezinhibate, intense si mai apoi pline de intrebari si framantari, decat cele infatisate aici.. protagonisti fiind 3 "lesinati" (Penescu mai salveaza un pic situatia dar insuficient) care nici macar nu dau senzatia ca ar fi fost foarte buni prieteni vreodata.
E adevarat ca sunt ceva momente amuzante, sustinute si de cateva clisee masculine dar in esenta pare (este?) manifestarea unor tipi ce in liceu/ facultate stateau undeva pe la mijlocul salii la cursuri :hmm:

[gionloc]

Mda, l-am vazut si eu astazi. E ok, dar sincer sa fiu m-asteptam la mult mai mult.
1. Realizat parca cu teama de a nu deranja prea mult, prea putina substanta si prea putine,
2. mult prea putine trimiteri nostalgice pe care le asteptam nerabdator.
Stiu ca fiecare individ are propria poveste despre ce inseamna tineretea si distractia dar de regula genul asta de momente/ intalniri sunt mult mai efervescente, dezinhibate, intense si mai apoi pline de intrebari si framantari, decat cele infatisate aici
3. nici macar nu dau senzatia ca ar fi fost foarte buni prieteni vreodata.

1. cred ca te inseli, filmul e cutremurator. la tiff nu m-a convins (nebunia festivaliera!), dar l-am revazut aseara si mi-a strins stomacul serios!
2. ar fi fost desuet daca era nostalgic
nu trebuia sa fie mai dezinhibati, era bine sa fie mai onesti cu ei insisi (dar asta strica din 'corespondenta' filmului cu realitatea) -> vezi discutia zbughi-iordache de pe balcon si discutia zbughi-penescu despre angajare, la saorma, parca (apropo de framintari si intrebari).
3. traiesc in lumi diferite - de unde diferentele, insa reusesc sa inchege un small talk savuros, plin de tachinari (care si degenereaza, e drept). si e al dracului de trist pentru toti.

@Pitbull
nu au decit o dreptate aparenta ambii soti, in esenta zbughi o sfecleste rau de tot.
aci bate si ce spui tu, io is mai categoric, insa, in ce-l priveste pe flacau.

[Pitbull]

Da, eu mä refeream numai la momentul cu cearta (unde Bughi încä nu a sfeclit-o).
Pe de altä parte, as zice cä o sfecleste doar räu de partial, nu chiar räu de tot. Un adulter strict tehnic, buimac, färä nici un fel de implicare si satisfactie, cu o prostituatä de doi bani...
In shimb, pe de si mai altä parte, se prea poate ca ästa sä fie începutul drumului spre un sfeclit räu de tot - acel 'Romanian beauty", de care ziceam.

[razvan-gabriel]

...In shimb, pe de si mai altä parte, se prea poate ca ästa sä fie începutul drumului spre un sfeclit räu de tot - acel 'Romanian beauty", de care ziceam.

Nicidecum. Boogie nu da senzatia nicio clipa ca i-ar fi placut vreun pic escapada cu cei doi fiind mai degraba preocupat sa se intoarca cat mai repede la viata lui "mizerabila". Complacerea asta este sugerata si rabdarea infinita a acestuia in fata atitudinii agresive si usor absurda a sotiei, relevant fiind si inceputul filmului.

@gionloc...nu stiu ce te-a cutremurat pe tine atat, raman la parerea ca filmul asta nu reproduce decat max 20-30% din intensitatea unei astfel de reintalniri. De altfel asta este si procentul de care Muntean vorbea cand i s-a pus intrebarea cu filmul autobiografic.
Iar "mai nostalgic" nu inseamna neaparat desuet (vezi High Fidelity)

[Pitbull]

Boogie nu da senzatia nicio clipa ca i-ar fi placut vreun pic escapada cu cei doi
Päi si eu ce-am zis?
Un adulter strict tehnic, buimac, färä nici un fel de implicare si satisfactie, cu o prostituatä de doi bani...
M-am referit doar la adulter, apropo de "sfeclitul räu de tot" mentionat de Gionloc - dar e evident cä se aplicä întregii escapade; tocmai asta e cheia filmului: ratarea completä a respectivei tentative de a se distra ca pe vremuri; pierderea definitivä a prieteniei, a vechii comunicäri, a tot ce aveau atunci...

[gionloc]

@razvan
oglinda, la ea ma refeream - cind ma gindeam la cutremurare: familie, adulter, ratare, verosimilitudine.
cu nostalgia si desuetudinea - erau prea preocupati de rolul lor, de prieten - de aceea, nu stiu daca era 'prea cool' sa isi aminteasca mai mult. pe de alta parte, piesa lui GP ii leaga cu tineretea prima si anunta si programul serii (povestea se leaga, asadar).

[Cazeemeer]

In shimb, pe de si mai altä parte, se prea poate ca ästa sä fie începutul drumului spre un sfeclit räu de tot - acel 'Romanian beauty", de care ziceam.
Nu cred. Nu mi se pare ca momentul ala reprezinta un indiciu asupra unor chestii viitoare asemanatoare. Dimpotriva, avand in vedere conversatia care il preceda (if my memory serves me correctly, e o discutie despre cum vor petrece ziua urmatoare care se termina destul de brusc dupa ce unul din amici il aduce in discutie pe 'pustiul tau'), mi se pare ca e o exceptie asumata ca atare, ca Boogie o face tocmai ca un fel de inchidere a unui capitol al vietii lui cu care ii e clar ca nu mai are nicio legatura, stiind ca de a doua zi va reveni inevitabil la viata de familie.

[Pitbull]

Da, nu te contrazic - dar asta nu exclude, totusi, posibilitatea escaladärii treptate a unor crize initial doar potentiale, si nu asociate cu trecutul (capitolele înheiate). Frusträrile nerezolvate la timp sapä adânc...

[gionloc]

.....
mi se pare ca e o exceptie asumata ca atare, ca Boogie o face tocmai ca un fel de inchidere a unui capitol al vietii lui cu care ii e clar ca nu mai are nicio legatura, stiind ca de a doua zi va reveni inevitabil la viata de familie.

viata de familie nu mai exista dupa gestul acela.
e unul dintre compromisurile care nu mai poate fi reparat de nimic. in mod normal, pentru o persoana cu constiinta, nu mai exista nimic dupa gestul acela (si dupa scuzele smarandei). de aceea eu am afirmat in cronica de pe liternet (si in parte in cea rekino) ca nu poate fi vorba de maturizare in filmul asta, ci de nihilism (care tinde spre absolut=fara intoarcere in povestea respectiva. probabil ar putea fi recuperat, nu total, intr-o alta istorie. dar asa ceva nu ne intereseaza in cazu Boogie).
sau, pe de alt aparte, e vorba de maturizare in masura in care ea inseamna sa plonjezi in negativism.
da, poate ca se va intoarce la familie si poate ca va fi 'ok' de acum incolo, insa a pierdut orice contact cu ceea ce ar fi putut inseamna valoarea (familiei).

apropo de american beauty. asta nu e o obiectie la interogatia lui Pitbull din titlul articolului. ea are sensul ei!
personaju lu spacey poate muri senin, sau poate accepta impacat moartea, fiindca e constient ca valorile sociale sint atit de pervertite incit nu mai are sens sa isi bata capul. pentru el succesul nu mai e o prisma prin care sa judece lumea inconjuratoare (in sensul de actiune personala intreprinsa inspre acea finalitate). el realizeaza si e linistit in relatie cu faptul ca ar fi un ratat pentru 'valorile' lumii in care traieste. in Boogie nimeni nu e impacat cu starea asta, desi cu totii o traiesc (toti sint ratati in realitatea povestii, sau rateaza pe parcurs umanitatea&co! de aci nihilismul! de aci lipsa maturizarii (axiologice)!

sint de acord cu afirmatia lui Pitbull de mai sus (indeed, sapa adinc!).

[thequietsurfer]

Inteleg de ce Gionloc pomeneste de nihilism (e inca valabila observatia referitoare la eticismul ardelenilor :) ) acolo unde e vorba de o acuta criza de constiinta. Nu cred ca Boogie va deveni (sau a devenit deja dupa escapada) un barbat pentru care "valorile traditionale ale familiei" sunt lipsite de sens. As indrazni sa spun ca acest ratat plonjeu temporal este chiar necesar. El capata certitudinea irecuperabilului si, complementar, reevalueaza situatia in care se gaseste. In final, cand Smaranda il intreaba daca a fumat, raspunde sec: "Doua tigari. Si gata.". Acest "si gata", rostit dupa o scurta pauza, astupa definitiv orice tunel secret prin care s-ar mai putea intoarce in trecut. Nu mai fortez o analogie intre castelul de nisip pe care il construieste impreuna cu fiul si zglobiul sau schiopatat adolescentin care il istoveste.
E adevarat ce spune Pitbull despre frustrari, insa Boogie tocmai scapa de una care l-ar fi putut clatina serios. E si un film despre ce se petrece cand nostalgia nu mai e simpla contemplare a unui taram inaccesibil, ci devine fermentul unei revolte furioase impotriva limitelor (Gorzo rulz, stiu :oops: ). Din acest pdv secventele de la inceput in care ii priveste pe acei pusti ce vor sa intre in apa sunt esentiale. In fond, intreagul film e schitat subtil inca de cand Boogie intra in apa. Camera il pandeste in spate si el inoata inapoi la mal, inapoi la viata de familie. Baia rece (ca sa nu zic dusul, desi baia suna ca dracu) era insa inevitabila.

[Pitbull]

In final, cand Smaranda il intreaba daca a fumat, raspunde sec: "Doua tigari. Si gata.". Acest "si gata", rostit dupa o scurta pauza, astupa definitiv orice tunel secret prin care s-ar mai putea intoarce in trecut.
(...)
Din acest pdv secventele de la inceput in care ii priveste pe acei pusti ce vor sa intre in apa sunt esentiale. In fond, intreagul film e schitat subtil inca de cand Boogie intra in apa. Camera il pandeste in spate si el inoata inapoi la mal, inapoi la viata de familie. Baia rece (ca sa nu zic dusul, desi baia suna ca dracu) era insa inevitabila.
Foarte interesante (si juste) remarcele astea!

[Bogie]

N-am simtit o afinitate cu personajele, prin urmare filmul nu m-a afectat asa de mult; nu cred ca asta e drumul urmat de toti, locul "unde vei ajunge intr-o zi", "viata noastra stramta, devenita cusca" (apud gorzo & gionloc). E drumul incolor al unor tineri mediocri, care s-au intalnit dupa ceva ani; e drumul banalitatii, al cliseelor rostite, al plictiselii de cuplu si al prieteniei superficiale; sunt evocate intamplari din liceu (cum sade bine la orice intalnire intre niste pulamaci), se bea si "se da o buca" dar lipseste o anumita caldura intre ei, inefabilul unor legaturi trainice; rezulta multe replici goale si momente de plictiseala pentru spectator.

[Cazeemeer]

Acest "si gata", rostit dupa o scurta pauza, astupa definitiv orice tunel secret prin care s-ar mai putea intoarce in trecut.
Exact asa mi se pare si mie, ca schimbul ala de replici e un fel de conventie (nu stiu daca asumata si de personaje, dar cel putin intre Boogie si spectator) ca ce s-a intamplat in seara trecuta (si, prin extensie, toate amintirile pe care incerca sa le retraisca) e un capitol inchis si ca acum, chiar daca n-are de gand sa dea explicatii despre asta, e pregatit sa isi asume rolul de sot si de tata.

Cred ca din perspectiva asta priveste Boogie chestia cu prostituata. In momentul in care in dialogul despre cum s-ar putea distra a doua zi, unul din prieteni il mentioneaza pe copil, asta ii reaminteste ca drumul pe care l-a ales e clar si ca nu poate fi evitat, deci ca partea de viata pe care vrea s-o rememoreze e de domeniul trecutului. Faptul ca nu se intoarce exact in momentul ala la familie nu arata decat ca, inainte de a renunta complet la o parte importanta a vietii lui, simte nevoia sa faca un gest care sa ii ramana clar ca un marcaj, un ultim moment al tineretii.
Ar fi fost mult prea hollywoodian ca in momentul ala sa ia decizia 'corecta' (asa cum face Kevin Spacey in "American Beauty") si sa aleaga ostentativ viata de familie. Pe de alta parte, o tranzitie subtila, fara un marcaj de un fel sau de altul, ar fi sugerat ca intoarcerea la familie e doar o consecinta a inabilitatii de a retrai anii de liceu, nu o decizie constient asumata de a trece la o alta faza.

E drumul incolor al unor tineri mediocri, care s-au intalnit dupa ceva ani; e drumul banalitatii, al cliseelor rostite, al plictiselii de cuplu si al prieteniei superficiale; sunt evocate intamplari din liceu (cum sade bine la orice intalnire intre niste pulamaci), se bea si "se da o buca" dar lipseste o anumita caldura intre ei, inefabilul unor legaturi trainice; rezulta multe replici goale si momente de plictiseala pentru spectator.
Cred ca toate astea (minus partea cu "momente de plictiseala pentru spectator", care cred ca depinde de cine e spectatorul intrebat; personal chiar n-am fost plictisit) sunt exact lucururile pe care si-a propus Radu Muntean sa le prezinte. Oamenii reali chiar vorbesc mult despre nimic, chiar au prietenii care se dovedesc lipsite de profunzime dupa ce trec anii si chiar se trezesc in momente in care viata lor nu e dominata decat de o plictiseala difuza. Asta e chiar subiectul filmului.
Din punctul meu de vedere, un film despre oameni neinteresanti poate fi extrem de interesant, atunci cand perspectiva e una care stie sa ridice niste probleme, si aici chiar situatia asta este. Si mai exista un factor: atunci cand dialogurile reusesc sa surprinda in mod intentionat un anumit gen de vid intelectual al dialogurilor reale (asa cum se intampla si in unele scene din "Moartea domnului Lazarescu" sau in scena mesei in familie din 432), chestia asta in sine face filmul captivant (sau macar amuzant).

[Led-Ze-Pencil]

lipseste o anumita caldura intre ei, inefabilul unor legaturi trainice;

aici sunt si eu de acord, acum ca am vazut filmul: mi se pare un dezechilibru intre cele doua lumi intre care penduleaza Boogie:

- Viata de familie, afacerile - chiar de succes - nu i-au fost bagate pe gat personajului, sunt alegerile lui. Nu l-a fortat nimeni sa aiba familie, un copil (adorabil dealtfel), succes in cariera. Deci am putea presupune ca e ok cu situatia lui. Asta pe de o parte.
- Pe celalalt taler ar veni o bauta cu niste amici simpaticuti, nu mai mult, dar niste ratati, dezabuzati si blazati sadea, cu care petrece jalnic. Se si vede ca are un gust amar chiar in timp ce se "distreaza" cu ei. Mi se pare ca nu echilibreaza o viata de familie cat de cat reusita si o cariera. Mi se pare ca, vorba aia, "nu se merita, dom'le!" Poti compara binele lui de acasa, atat cat e, cu un chef de-o noapte si-un futai facut mai mult in sila? Totul in numele unor ani trecuti si ai unei prietenii discutabile (in fond nu l-a mai sunat pe ala de 3 ani, desi sunt in acelasi oras etc...)

Prietenii cu care ma mai vad intamplator din cand in cand si cu care imi "dau in stamba" sunt ei ratati, in felul lor, dar unul a vrut sa urce pe Everest (a ajuns doar pana la poalele lui :) ) altul era un geniu la chitara (acum cazut) altul era poet si s-a ales praful. Pentru retrairea unor astfel de amintiri, zic eu, merita sa-ti pui eventual in pericol viata de familie. Sau nu ca merita, dar e mai credibil ca ai putea s-o faci. Nimic spectaculos insa in evocarile/amintirile celor 3 : un tip care s-a aruncat pe geam, un Boogie mai sever cu ospatarii, betii prelungite... Atat.

De aia zic eu ca e dezechilibrat. Teoria cu "ingustarea" a lui Gorzo suna frumos, dar nu prea se aplica aici. Citez: "fara a ne baga pe gat nicio ju�*decata, nicio stare, el ne arata cum toate vie�*tile se stramteaza si se inchid, cum adevarata viata - a per�*sonajelor, a lui, a mea, a dvs. - inseamna stramtare si inchidere. "
http://www.24fun.ro/index.php?a=2538&p=2

Bauta de acum din film nu e mai prejos de cele dinainte, din tinerete, nu se sugereaza nicaieri asta. Iar daca asa a fost mereu, mare lucru n-a pierdut Boogie cand a iesit din anturaj. Prietenia lor n-a fost de 'frati de cruce' ca acum ei sa fie niste straini. Cat despre viata de familie... Evident, exista stereotipul asta: te-ai insurat, ai copii, gata, s-a terminat cu distractia. O fi asta o ingustare, nu stiu. Barbatul in criza totusi vrea sa retraiasca momentele lui "astrale", anii cand totul parea posibil, cand tintea spre ceva si avea incredere ca se va implini. E cazul aici?

Filmul mi-a placut totusi, in ciuda acestui dezechilibru. E trist, elegiac chiar, cehovian daca vreti, are sarm. Am simtit unde bate si am completat de la mine ca sa refac echilibrul ala, filmul m-a stimulat sa fac asta - e si asta un merit. Il consider o reusita. Cat despre profesionalism, nu se mai pune problema.

[Pitbull]

Frumos, foarte interesante comentarii. Da, "cehovian" - cine simte, cunoaste!
De remarcat cä, în raport cu baza argumentelor tale, ei însisi subliniau, la conferinta de presä, cä e un film "despre o cäsnicie foarte reusitä" - ceea ce preîntâmpinä, as zice, orice risc de tezism, prilejuind acele dezvoltäri umane greu palpabile pe care le urmäresti si tu în analizä.
Sincer sä fiu, pe mine nu m-a emotionat deloc, desi mi-a pläcut foarte mult (cum reiese si de mai sus). Dar, remarcând reactiile emotive ale altora, într-a cäror perceptie filmicä am mare încredere (Gorzo, Gionloc, Roxana Heroiu, etc.), si asociindu-le cu propria mea satisfactie (mai rece, mai profesionalä), cred cä pot depista o unitate clarä.

[marx]

frustratii aia de pe rekino (probabil vreun webmaster jigarit) mi-au sters minimalista mea opinie despre Boogie pe care o reproduc pe acest dezolant forum:
"Boogie" arata ca un film utilitar pt un cabinet de planning familial.

[films4all]

frustratii aia de pe rekino (probabil vreun webmaster jigarit) mi-au sters minimalista mea opinie despre Boogie pe care o reproduc pe acest dezolant forum:
"Boogie" arata ca un film utilitar pt un cabinet de planning familial.
Hai ma ca nu e asa dezolant ... doar e Pitbull pacilea.
Asteptam cronica ta, :)(sau parerea..sau ma rog..ce era) NU DOAR UN RAND! :)

[Led-Ze-Pencil]

frustratii aia de pe rekino (probabil vreun webmaster jigarit) mi-au sters minimalista mea opinie despre Boogie pe care o reproduc pe acest dezolant forum:
"Boogie" arata ca un film utilitar pt un cabinet de planning familial.

Si despre 432 s-a spus asta si daca nu ma insel chiar a fost luat de francezi pt educatie sexuala in scoli. Asta o fi dezavantajul minimalismului, ca filmul poate fi interpretat de unii ca educativ: personaje cotidiene, subiecte cotidiene, limbaj cinematografic frust - ai zice ca e facut "pe intelesul tuturor" cu scop utilitar.
Eu nu-s de acord.
Sau, ca s-o intorc putin, mi-ar placea atunci sa se considere si 81/2 un film educativ despre cum e sa fii regizor. Sau Blow up despre cum e sa fii fotograf. Sau orice alt film bun vreti.

[Pitbull]

Ei, Marx e un tip de calitate, inteligent, cult, cu un aparat critic bun - dar uneori nimereste si el pe-aläturi cu câte-un film, si face alb din negru si jos din sus; si, pentru cä tine foarte mult la propriile lui opinii, nu acceptä sä fie contrazis, indiferent de tärâmurile pe uunde ajunge discutia - de exemplu, lui nu i-a pläcut "M.D.L."; mie, da; în controversa virulentä, dar civilizatä, pe care o dezvoltaräm de-aici, el a ajuns, gradual, sä afirme cä baza medicinei este amputarea/extirparea, iar celelalte metode de asigurare a sänätätii sau de vindecare (profilaxia, igiena, terapia medicamentoasä, radioterapia, fizioterapia, etc., etc.) se situeazä undeva între iluzoriu si inexistent. Nu l-am putut contrazice, desi as fi vrut: el e medic, eu nu.
Nici vorbele urâte la adresa forumului nostru nu trebuie sä i le luäm în serios; nici el nu le crede, dar e foarte supärat acum, din motive personale.

[marx]

Hai ma ca nu e asa dezolant ... doar e Pitbull pacilea.
Asteptam cronica ta, :)(sau parerea..sau ma rog..ce era) NU DOAR UN RAND! :)
mda, Pit prin antrenurile & antreurile sale isi joaca rolul de perfuzie pt acest forum. din maretia de odinioara acum s-a ajuns la o epava.

cronica mea n-o pot posta aici, dar iaca finalul ei:
Boogie ramane un film manierist, in stilul deja consacrat al minimalismului romanesc, verbalizat pana la celula-ou, propulsat de-o idee initiala aparent fertila, dar executat mediocru.

[Pitbull]

Märetiile, ca si epavele, sunt mai ales în ochii privitorilor. :) :(

[films4all]

Hai ma ca nu e asa dezolant ... doar e Pitbull pacilea.
Asteptam cronica ta, :)(sau parerea..sau ma rog..ce era) NU DOAR UN RAND! :)
mda, Pit prin antrenurile & antreurile sale isi joaca rolul de perfuzie pt acest forum. din maretia de odinioara acum s-a ajuns la o epava.

cronica mea n-o pot posta aici, dar iaca finalul ei:
Boogie ramane un film manierist, in stilul deja consacrat al minimalismului romanesc, verbalizat pana la celula-ou, propulsat de-o idee initiala aparent fertila, dar executat mediocru.


Cuvantul "epava" o sa-l iau ca atare.

Mda. Interesanta concluzie.
Pit, o parere despre concluzie pls. Merci

[marx]

Ei, Marx e un tip de calitate, inteligent, cult, cu un aparat critic bun - dar uneori nimereste si el pe-aläturi cu câte-un film, si face alb din negru si jos din sus; si, pentru cä tine foarte mult la propriile lui opinii, nu acceptä sä fie contrazis, indiferent de tärâmurile pe uunde ajunge discutia - de exemplu, lui nu i-a pläcut "M.D.L."; mie, da; în controversa virulentä, dar civilizatä, pe care o dezvoltaräm de-aici, el a ajuns, gradual, sä afirme cä baza medicinei este amputarea/extirparea, iar celelalte metode de asigurare a sänätätii sau de vindecare (profilaxia, igiena, terapia medicamentoasä, radioterapia, fizioterapia, etc., etc.) se situeazä undeva între iluzoriu si inexistent. Nu l-am putut contrazice, desi as fi vrut: el e medic, eu nu.
Nici vorbele urâte la adresa forumului nostru nu trebuie sä i le luäm în serios; nici el nu le crede, dar e foarte supärat acum, din motive personale.
1. kiar daca nu mi-a placut MDL, n-am afirmat ca e un film nefilm (precum Legaturile stupide ale lui Giurgiu sau acest film invocat in topic).
2. privirea ta asupra medicinei e a unui poet simbolist. terapiile enumerate de tine sunt paleative, suportive, profilactice, nicidecum curative.
3. admit sa fiu contrazis prin argumente, nu prin impresii.
4. nu sunt suparat, ci sictirit de amatorisme (vezi goana dupa catindati pt animest) care s-au extins in toate cotloanele cinemagaziei.

revenind la Boogie:
- degeaba stie sa Muntean sa filmeze, daca nu stie sa povesteasca
- geaba stie Radulescu tehnica scenaristica, daca el se rezuma sa scrie doar la timpul imediat
- geaba faci un film in priza directa, daca n-ai sunet de calitate (un sfert de film e neinteliligibil).
- deci, toata trama din Boogie e epidermala (superficiala), nu are loc nicio disectie, dialogurile alea excesive se opresc la idei plate, nu intram exploratoriu in personaje.
vax.

[Pitbull]

OK, atunci, asa sä rämânä. :sleep:

[illotempore2002]

bai bai bai.....nu am rabdare sa citesc chiar tot acum, dar am sa-mi fac temele mai incolo.....dar statzi asa.....e careva care considera Boogie un film meserias?
'cause e foarte mediocru....incepe niste propozitii si nu le termina pentru ca are doar subiectul, nu si predicatul, predicatul ala coios, il stiti?

tema e una anodina si totusi misto dar nu am simtit ca scenariul a gasit cuvintele potrivite ca s-o exprime (pe tema)....

adica alegem ceva atat de minunat si entuziasmant de critic si inevitabil de crunt cum ar fi viata de cacat care incepe odata cu casatoria si aparitia copiilor (asta dupa ce tinerii casatoriti au petrecut cativa ani in concubinaj inainte de casatorie, si ce vreau sa spun cu asta este ca devine cu atat mai critica blazarea post-maritala)......si sfarsim prin a avea senzatia de superficialitate, de netratare pana la capat a problemei, stiti voi, ca la facultate, care ati facut studii din astea mai stiintifice....ai o teorie cu doua sau trei ipoteze si te apuci sa le demonstrezi.....tre sa le demonstrezi pe toate ca sa validezi teoria cu pricina....

aici se reuseste demonstrarea unei singure ipoteze: aceea ca e naspa sau ca e complicat (dar asta stiam oricum fie si din auzite)

dar ce facem cu restul?

[Neuptolem]

Asteptati sa vad si eu filmu' poimaine si vin si va lamuresc.

[illotempore2002]

te asteptam, dar vezi la gramajul articolului sa nu-l intreci pe Pitbull ca sigur o sa ramanem nelamuriti

[Neuptolem]

dar vezi la gramajul articolului sa nu-l intreci pe Pitbull
Da.

[illotempore2002]

:love:

[films4all]

vezi la gramajul articolului sa nu-l intreci pe Pitbull ca sigur o sa ramanem nelamuriti

:lol: :lol:
Very funny.
:-"

[Neuptolem]

:love:

[gionloc]

bai bai bai.....nu am rabdare sa citesc chiar tot acum, dar am sa-mi fac temele mai incolo.....dar statzi asa.....e careva care considera Boogie un film meserias?
'cause e foarte mediocru....
[.....]
dar ce facem cu restul?

eu consider ca filmul e bun!
nu as zice meserias - meseriase is The Passion of Anna si Scenes from a Marriage de Bergman, de exemplu, dar Boogie e un film bun! asa, 4 stele din 5 sau 8,5 din 10. sau mai repede regal decit remiza.

problema e tratata pina la capat - e un caz de viata, una pe care o ghicesti in linii mari (in amanunte importante ca totalitate), una pe care o vezi explicit (in numeroase amanunte) in context - vezi incordarea din cuplu cu detaliile ei din debutu filmului - intilnirea cu prietenii - deznodamintul momentan.

in sensul scolaresc evidentiat de tine, filmul asta nu angajeaza nicio teorie si nu face nicio demonstratie (decit estetic, eventual). prezinta o situatie, o frintura din povestea unor vieti. da detalii in care sint si in urma carora ramin intrebari importante pentru spectator (fie in relatie cu el insusi, fie in relatie cu personajele). asa e, intimplarile sint auzite, vazute - la prieteni, la cinema, chiar in vietile proprii - nu in detaliile din film, ci in alte detalii, dar in esenta tot acolo converg. asta le face mai slabe? eu spun ca nu! in viata de zi cu zi uitam adesea de toate lucrurile pe care filmul le chestioneaza. in relatie cu ceea ce se petrece pe ecran, daca sintem deschisi, probabil ca vom avea momente de cumpana serioasa in timpul proiectiei. daca le avem inseamna ca filmul si-a atins scopul (si din punct de vedere valoric e bun. in ce ma priveste - m-a dus spre intrebarile alea, deci e ok!).

ok, poate ca noi nu sintem atit de superficiali precum cei de pe ecran, poate ca nu sintem atit de ratati (sau nu vrem sa fim, nu ne recunoastem asta!), poate ca sintem mai intelegatori, mai dedicati, insa pentru contextul nostru, o problema ca aia (in potenta, putem ajunge intr-o situatie ca aceea, la un nivel 'mai substantial', daca asta ti/vi se pare superficial) cum ar fi rezolvata?
oricum, nu asta e ceea ce conteaza ca filmul sa fie reusit, ci sa te puna in locu personajelor, sa judeci in locul lor o situatie. fata de smaranda - care, la extrem, e victima filmului, pozitia ta e omniscienta... de aci poti analiza tot felul de treburi.

si eu am avut o stringere de inima in legatura cu filmu - cum dracu de se intilnesc la neptun, de 1 mai (am zis ca, no, de obicei mereau la mare de 1 mai si, odata cu inaintarea in virsta, nu mai aleg costinesti sau vama veche, ci statiunile mai 'cuminti' si mai 'cu pretentii' - astfel ca intilnirea devine plauzibila).

oricum - tema nu cred ca e 'viata de cacat care incepe cu casatoria' (nu am simtit ca viata ar fi mai roz pentru cei care nu is casatoriti) - temele is (mai degraba) lipsa comunicarii veritabile, compromisurile (cariera, afaceri viata de familie), deciziile lipsite de ratiune, diferenta dintre visuri si realitate, prapastiile pe care le sapa diferenta asta (dezacordul intre sperante si posibilitati, neinteles ca atare)... toate astea sint teme = sint probleme, interogatii, piste.

si mai e ceva - boogie nu cred ca e un tip care in mod normal ar fi facut ce face in noaptea aia, insa atunci apar circumstantele care sa il duca spre o negare totala a ceea ce traieste, un 'imi bag picioarele in tot' absolut. pe care probabil ca il regreta, dar dupa care nu stiu ce mai poate fi dpdv moral.

cit priveste dialogurile - discutiile smaranga boogie is remarcabiel ca tensiune, discutiile baietilor in balcon sau la saorma is excelente in reliefarea chipurilor acestora... aci nu am vazut decit treaba bine-facuta (si bogatie de continut)!

[Proletar]

pai daca la un film modest precum boogie se aduc asemenea laude, nici nu vreau sa ma gandesc la urmatorul film al lui cristi puiu, de pilda.
cu siguranta, va fi considerat o capodopera.
nu vi se pare ca, totusi, se va ajunge sa ridicam in slavi si scarpinatul in nas al lui mitulescu?
adica chiar tot ce fac cei din noua generatie e excelent, mirobolant, subtil, bogat in continut, etc, etc?

[Pitbull]

Nope.
Barna a terminat o datä cu Radu Muntean. Si?
De Halacu Nicon, ce sä mai vorbesc?
Da' de Popovici? Da' de Saizescu jr.?
Potcoavä, säracu', n-a ratat? Sau Piersic (tot) jr.?
Mitulescu nu-i grozav. Nici Ruxandra Zenide.
Gicä Preda? Cristina Ionescu?
Giurgiu? Calitäti si defecte, în "Legäturi..."
"Megatron" e un fâs - cu tot Palmu' lui.
Insusi Mungiu, în "Occident", era mult sub cel de-acum.

Deci, si proportia e fireascä, si noi suntem obiectivi.
Da' apropo, Prolly, acuma c-ai väzut si tu "Boogie", zi concret, nu doar asa, generic...

[gionloc]

nu chiar tot,
MDL si 432 si Hirtia sint excelente
AFSNF e bun,
Boogie e bun,
Occident e bun,
Ryna e asa si asa
sfirsitu lumii, hm...
elevator e ok...

cocosu decapitat merge,
Gruber e ok...
intilnirile incrucisate, la fel
nunta muta e chici
...

laudele is de context, daca cineva zice ca un film e mediocru si eu nu cred asta si spun ca e bun, nu inseamna ca e cel mai bun sau ca e Filmul!

iar de cei enumerati de Pitbull :huh: ... ce sa mai zic...

[Pitbull]

Cocosu' si Gruber sunt Gabrea.
Dinozauriadä veselä, nu "noua generatie".

Da' altfel, uite ce bine ne potrivim!

[gionloc]

Cocosu' si Gruber sunt Gabrea.
Dinozauriadä veselä, nu "noua generatie".

Da' altfel, uite ce bine ne potrivim!

da, stiu, am facut diferenta printr-un spatiu, sa arat ca sint si filme din cealalta oala generala pe care le consider ok (nu ma refer si la nunta muta :D).

[Proletar]

Pit, te voi enerva din nou, dar inca n-am vazut Boogie :)
dar "simt" ca nu e mare lucru din discutii, din trailer (stiu ca e o sursa derizorie, dar, totusi, iti poti face o imagine).

mie mi-a povestit cineva, candva, un film asemanator, cu niste burlaci care, inaintea nuntii, isi fac de cap cu o prostituata.
pana aici, totul banal.
doar ca, la un moment dat, in timpul orgiei, unul o izbeste pe tipa de un perete si aia moare, iar baietii incep sa-si bata capul cum sa scape de cadavru.
e o intriga, un punct care starneste spectatorul, care-l face sa devina curios in privinta evolutiei actiunii!
dar la Boogie care e punctul culminant? unde creste in tensiune filmul?
ca asa, sa vedem trei insi care se duc la baut si inchiriaza o camera pentru a i-o trage unei fufe, doar de dragul vremurilor apuse, n-are nici un farmec.
si rememorari din alea, gen: "mai tii minte cum veneau polonezele la mare?"...
poate ca e bun filmul, dar intra in categoria acelui gen de productii ce nu depaseste calitativ un film difuzat pe hallmark.

[Pitbull]

"Nunta mutä" e complet atipic ca caz.
Horatiu, om de teatru si cinema din generatia veche (penultimä, ca sä zic asa - unde alde Saizescu si ai lui ar fi limita ultimä), dar debutant în regie.

@Prolly:
A, OK! (Nu mä enervezi, mä întristezi - cä tie-ti faci räu, nu mie.)

[gionloc]

@ Proletar
vezi dom'le filmu si lasa preconceptiile si prostiile la poarta cinemaului.

@Pitbull
da, Malaele e un caz atipic, rezulta un film atipic - chici in mijloc, ratat in laturi, varza per total.

[Proletar]

ok, incep sa cred ca sunt un fraier, batandu-mi capul cu astfel de topicuri.
promit sa nu mai scriu nimic despre nici un fel de film romanesc.

[Pitbull]

Nu, Prolly.
Promite sä nu mai scrii nimic pe nevé.
Asteptäm sä scrii despre orice, si oricât de laudativ, critic sau moderat, în cunostintä de cauzä.
Fair enough?

[Proletar]

dealed. :)

[films4all]

Frumos. Simplu. O bucata din viata...
Posibila viata?
Cred ca filmul asta are sa devina un fel de reper pentru mine ca om partas al unei situatii similare.
Mi-a placut mult filmul. Genul de film pe care trebui sa-l vezi de cel putin doua ori si nu pentru ca nu l-ai inteles 100% de la prima vizionare ci pentru ca pur si simplu .. te simti bine cand il vezi. E ca si cum ai iesi cu prietenii la o bauta si se spun glume, si mai te iei de o puicuta si ..si si..
Frumos! Filmul te binedispune inca de la primele minute si te lasa cufundat in ganduri la sfarsit.
In rest.. n-are rost sa repet (aproape) tot ce s-a vorbit pana acum. :)

[nume]

E drumul incolor al unor tineri mediocri, care s-au intalnit dupa ceva ani; e drumul banalitatii, al cliseelor rostite, al plictiselii de cuplu si al prieteniei superficiale; sunt evocate intamplari din liceu (cum sade bine la orice intalnire intre niste pulamaci), se bea si "se da o buca" dar lipseste o anumita caldura intre ei, inefabilul unor legaturi trainice; rezulta multe replici goale si momente de plictiseala pentru spectator.
Mda, vroiam sa zic, da ai zis tu bine. Un cacat de film, sforaitor, m-a plictisit, ma uitam pe cursor sa vad cat dreacu' mai e din el. Speram ca Munteanu sa creasca frumos. Singura secventa misto e cea cu nevasta (foarte bine jucata si conturata de blonda asta stearsa), cand bughinel se hotaraste sa dea buca aia cu pretenarii lui de liceu ratati. 4 / 10.

[Pitbull]

Nu mä mir - tu ai alt ritm de perceptie, alte gusturi, nu te prinde minimalismul... Nici cu "M.D.L." n-ai vibrat. Nu face nimica.

[mafalda]

@nume

"blonda asta stearsa" cum o numesti tu, este Ana Maria Marinca o actrita valoroasa care duce in spate tot fimul 432. Promitea ca va ajunge o actrita buna inca din "Sex trafic"

[nume]

@nume

"blonda asta stearsa" cum o numesti tu, este Ana Maria Marinca o actrita valoroasa care duce in spate tot fimul 432. Promitea ca va ajunge o actrita buna inca din "Sex trafic"
Neinteresant, cine ma cunoaste, stie ca am fost finutz. Tipa mi s-a parut chiar respingatoare in filmuletu' asta de an, ca si cei 2 looseri. Bucur are circumstante, ca-mi place.

[sergiu puiu]

Eu am murit de ris la anumite replici dar mi-e teama ca fara acele 4-5 replici bine plasate altul ar fi fost destinul filmului.

Adica la final am avut o senzatie de bine desi eram constient ca nu am vazut o capodopera. Adica un film fara o poveste, fara atmosfera(nu am simtit nici un pic acea apasare despre care vorbesc unii) si cu totul predictibil.
Stiam ca o sa plece cu prietenii, stiam ca o sa tavaleasca prostituata, stiam ca se va intoarce la copil si nevasta dimineata.
Adica pare o chestie bifata si atit,ca o reclama la viata de familie. Dar una virala.
:)

[Coshava]

Un film (sub)mediocru despre un subiect covârºitor, extraordinar, sublim putem zice dar care ... lipseºte cu desãvârºire de fapt ( sau are cam tot atâta "substanþã" ca dialogurile de 20-30 de secunde, care mãcar au meritul cã sunt scurte!, din filmele de pornealã :P ) - de acþiune ce sã mai zicem, pe scurt spus : ceea ce se voia probabil a fi o explorare artisticã de fineþe a dificultãþilor de comunicare într-un cuplu modern "cu responsabilitãþi" rãmâne a fi dezvoltat în alt film ... eventual de "altã generaþie" ... ;)

Singurele chestii ce meritã reþinute din film ar fi
a) douã replici amuzante :

"Manager - dar îl mai lasã sã dea ºi cu mopu' în timpu' liber ..." ºi
"Meritã ºi Ramona sã bea ceva ?" :lol:

b) un scãrmãnat de ºtrumeleag aºa ... la modul ºmecheros, în oglindã ºi - în premierã absolutããããã în cinematografia "oficialã ºi mainstream" românã - modul inovativ de sugerare a efectuãrii unei "lucrãri orale" de o "lucrãtoare sexualã"doar prin sunet ... care sunet, în treacãt fie spus, pânã atunci fusese cam absent o treime din film dar ºi-a fãcut apariþia exact la punctul culminant al ceea ce ar fi chipurile "marea trãdare de o noapte" ... :sick:

S-ar putea spune multe despre ceea ce nu trebuie reþinut din film mãcar în speranþa cã nu vom mai vedea altãdatã în alt film românesc ( speranþa moare ultima, nu ? :oops: ) începând de la dialoguri lãlãite sã iasã filmul cât mai lung ºi cu schepsis ºi pânã la filmãri pseudo-sugestive care obosesc spectatorul - dar ce naiba sã ne lungim atâta pentru un film al cãrui subiect are drept punct culminant o ... lãutãreºte spus ... muie într-o camerã obscurã de hotel pe post de rebeliune post-post-adolescentinã? :shock:

Eventual cã Titus Steel e mai onest ºi cinstit în "producþiile sale" faþã de spectatorul middle-class niþeluº frustrat de neveste, pãrinþi, parteneri de afaceri, aºa ziºi cei mai buni prieteni ºi amici, societate, masoni, politicieni, încãlzirea globalã, crize bancare º.a.m.d. .... :D :D :D

În concluzie - NIMIC nu a ... finalizat în filmul de faþã ... decât eventual timpul celui care-l priveºte ...

[Pauline Kael]

Filmul romanesc a ajuns o rusine.Daca as fi in Romania mi-ar fi rusine sa ma bat cu pumnii in piept si sa ma intitulez creator de arta.Cele cateva,doua,trei exceptii nu inseamna mult.
Ingrozitor.
Nici un tanar care sa vrea sa creeze,sa viseze..Cred ca suntem o tara de ratati.Adevarul asta e(dupa ce am citit despre filmul de mai sus).

[Se7en]

Mah mie mi-a palcut Boogie. Din pacate e cam tarziu sa ii fac o "cronica" acum :(( Totusi eu vad situatia din cinematografia romaneasca ca ceva ambiguu. Sunt sanse pentru unii, cat timp altii se ineaca intr-o infecta "Dinozauriada vesela" (copyright Pitbull) - vezi CNC si "Dincolo de America-.
Tot ce e important e ca regizorasii nostra sa poata face acel "leap of faith" in imaginatie si creativitate incat sa poata scoate ceva care sa ii scoata in evidenta fata de toti plafonatii si depresivii regizori ce au dominat cinematografia romaneasca de la revolutie pana acum.

[Pitbull]

Mah mie mi-a palcut Boogie. Din pacate e cam tarziu sa ii fac o "cronica" acum.
Unde scrie cä e cam târziu? :? Chiar TE ROG s-o faci - si nu numai fiindcä filmul românesc, care cândva era o rusine, a ajuns în sfârsit o valoare europeanä (la Geneva, aveam toate motivele sä fiu mândru, când treceam pe la «Librairie du Cinéma») pe care cele câteva exceptii gen Barna, Daneliuc, etc., n-o mai pot trage în jos. Dar excelentul "Boogie" îti oferä prilejul unei analize scrise de care si tu însuti ai nevoie, în procesul täu de formare (cu atât mai mult cu cât ti-a pläcut - cum scria un user pe IMDb, e "numai pentru spectatori educati [cinematografic]").

[Coshava]

{...}dar statzi asa.....e careva care considera Boogie un film meserias?
{...}


Pitbull se pare - desi sa ma ia kiki daca inteleg de ce, poate doar pentru ca s-a auto-sugestionat initial ca filmul chiar va reusi ceva din ce si-a propus ... :oops:

tema e una anodina si totusi misto dar nu am simtit ca scenariul a gasit cuvintele potrivite ca s-o exprime (pe tema)....


Tema as zice ca e una cit se poate de O.K. si in principiu mereu actuala ( ceva de genul "la ce duce lipsa comunicarii intr-un cuplu ajuns deja la implinire pe cam toate planurile" ) dar se jongleaza cu ea la modul incredibil de prost si superficial. :sick:

aici se reuseste demonstrarea unei singure ipoteze: aceea ca e naspa sau ca e complicat (dar asta stiam oricum fie si din auzite)


Exact - e cam ca si cum in loc de un roman/nuvela ai citi o compunere de elev de liceu ( industrial :P ) impanata cu texte si fraze sterotipice care dau bine de genul "ce grea e viata", "femeile e proaste si barbatii porci" s.a.m.d. pentru ca demonstratia cu pricina nu exista de fapt cita vreme "complicatia" se termina ... "cu bine" sa zicem ( sau de fapt nici nu are loc nici o complicatie reala ci doar o descarcare hormonala pur si simplu !! ).

Pentru ca de "rafinamente" precum raspunsul sau macar sugerarea unui raspuns la unele intrebari care se nasc spre final imediat din logica si desfasurarea actiunii de genul : "Daca nevasta-sa il astepta si dimineata suparata ar fi escaladat Boogie conflictul sau ar fi fost el cel care ar fi admis primul ca a gresit ( daca tot si-a facut damblaua ) ?" sau "Va continua Boogie sa se intilneasca cu fostii sai prieteni/amici ? Si daca da - escapadele sale vor fi in crescendo ?" s.a.m.d. nici nu poate fi vorba. :sick:

Ca parere pur personala - daca vrem sa urmam constructia de tipul "Daca .../ Si daca ..." consider ca filmul pur si simplu nu are deloc partea de "Si daca..." la un nivel cit de cit acceptabil/sustenabil ceea ce il face practic lipsit de coerenta interioara, valoare s.a.m.d. :?

[Pitbull]

{...}dar statzi asa.....e careva care considera Boogie un film meserias?
{...}


Pitbull se pare - desi sa ma ia kiki daca inteleg de ce, poate doar pentru ca s-a auto-sugestionat initial ca filmul chiar va reusi ceva din ce si-a propus ... :oops:

Zbârci.
Il asteptam cu o undä de scepticism, subiectul mi se pärea usor ingrat, mi-era teamä de un posibil început de manierizare a curentului minimalist (i-am si spus toate astea lui Radu, dupä conferinta de presä), iar în primele 10-15 minute, eram nedumerit si cam dezamägit, cu impresia tristä cä, din päcate, da - de data asta n-a mai tinut figura... Numai cä, în continuare, m-a furat pe nesimtite, m-a dus, m-a ridicat, m-a convins... si în final, privind retrospectiv începutul derutant, i-am înteles necesitatea si integrarea în sistem.

De retinut - pentru a evita orice confuzii si supozitii eronate viitoare:
De-a lungul anilor, am comis greseli de genul ästa ("a mä autosugestiona" anterior vizionärii unui film - desi nu chiar la un nivel atât de rudimentar: "...cä filmul chiar va reusi ceva din ce si-a propus", dar suficient ca sä-mi deformez mai mult sau mai putin perceptia. Am luat-o peste bot din cauza acestor gafe, m-am învätat minte, si de mult stiu sä le evit.
Ce-i drept, asta nu mä imunizeazä total fatä de propriile mele subiectivisme, iar atunci când ele intervin, le mentionez si le iau în considerare (câteva exemple: "Restul e täcere", «L'Avocat de la terreur», «Mon meilleur enemi,» "Räzboi pe calea undelor", "Love In the Time of the Cholera", etc.). Cum fatä de "Boogie" nu aveam nici un fel de subiectivism anterior, n-a fost cazul.
Asa cä, nu-l mai deranja pe kiki si citeste-mi analiza - acolo am spus de ce-l consider un film meserias, ba chiar cu valoare artisticä. (Si poti renunta la emoticonul :oops: din mesaj, n-ai de ce sä te rusinezi cä ai dat-o-n barä cu tentativa de a mä psihanaliza; i se poate întâmpla oricui.)

[Led-Ze-Pencil]

Tema as zice ca e una cit se poate de O.K. si in principiu mereu actuala ( ceva de genul "la ce duce lipsa comunicarii intr-un cuplu ajuns deja la implinire pe cam toate planurile" ) dar se jongleaza cu ea la modul incredibil de prost si superficial.


Filmul asta risca intr-adevar asemenea comentarii, dar eu zic ca e un risc asumat constient, nu o stangacie. S-a vazut ca Radu Muntean stie sa conduca o poveste, in Furia sau Hartia va fi albastra. Nu e la debut, ca sa-l acuzam ca schiopateaza din nestiinta. Daca vrei, e ca un pictor care dupa cateva tablouri clasice s-a apucat sa faca dreptunghiuri sau triunghiuri, sau simple pete de culoare. E o atitudine in alegerea acestui subiect de catre autor, un gest care si el trebuie interpretat ca optiune artistica.
Multe se pot spune pe seama filmului, e adevarat. Este vulnerabil, tocmai prin curajul de a fi asa cum este. Haide sa nu-l consideram un rateu numai pentru faptul ca e mai simplu si mai minimalist decat ne-am fi asteptat. Nici eu nu-l laud pana a-l ridica in slavi, am scris mai sus ce puncte slabe are, dar nu consider ca poate fi desfiintat. De ce? Pentru ca nici "A fost sau n-a fost" nu poate fi desfiintat, desi cate hibe nu i-am putea gasi? Ca n-are un personaj principal, ca nu urmareste o poveste cu introducere, climax si final (aparent!) ca la final concluzia este livrata catre spectator de un personaj care nu are nici o greutate pana acolo (operatorul, vorbind despre aprinderea felinarelor), ca nea Piscoci povesteste ceva care nu s-a intamplat in realitate (discursul lui Ceausescu si decolarea lui cu elicopterul in aceeasi zi, desi astea s-au intamplat pe 21 respectiv 22). Si multe altele. Si totusi filmul se tine, place, ba ia si premii - pe buna dreptate. Asa si "Boogie". E un experiment, o incercare de a spune in alt fel lucruri care au tot fost spuse, intr-un stil proaspat si inedit. Si nu cred ca plictiseste, desi chestia asta e subiectiva.
Ce spuneau habotnicii cand a aparut rock'n'roll-ul? "Ce Dumnezeu mai e si galagia asta"?

[Se7en]

Unde scrie cä e cam târziu? :? Chiar TE ROG s-o faci

Très bien alors, mon Maître. Je vais de l'ecrire :D

[Coshava]

Filmul asta risca intr-adevar asemenea comentarii, dar eu zic ca e un risc asumat constient, nu o stangacie. S-a vazut ca Radu Muntean stie sa conduca o poveste, in Furia sau Hartia va fi albastra.


Hai sã luãm filmul fãrã sã ne gândim la precedentele realizãri ale regizorului, O.K. ? ;)
Ca pãrere pur personalã : în "Hârtia va fi albastrã" acþiunea e bine condusã, dar despre "Furia" am rezerve foooarte mari ...


Nu e la debut, ca sa-l acuzam ca schiopateaza din nestiinta.


Nu aº fi deloc sigur de asta.
ªi aici nu e neapãrat vina lui - dar, personal, am impresia cã cinematografia româneascã per ansamblu are mari-mari carenþe ( ºi ) la acest gen : filmul de dragoste ( ºi despre probleme în dragoste ). :oops:

Haide sa nu-l consideram un rateu numai pentru faptul ca e mai simplu si mai minimalist decat ne-am fi asteptat.

Problema sa nu e cã ar fi "minimalist ºi simplu" - ci cã pur ºi simplu îi lipsesc niºte elemente constitutive esenþiale a cãror absenþã îl împing biniºor în ilogic ...

De ex. :

- cât de bun prieten a fost în trecut Boogie cu cei doi ºi, mai ales, ce subiecte de discuþie se gãsesc "instant" între cei trei pentru ca ei sã simtã nevoia sã stea la bãut mai mult decât au fãcut-o pe terasã ? Cã doar o discuþie aºa ... la oha despre Fluocinolon nu prea oferã suportul pentru reînodarea unei legãturi.

E doar un exemplu a cãrui tratare superficialã ( ceva pe principiul : "s-au întâlnit ºi basta, ce mai atâtea explicaþii ??" deºi cred cã oricare dintre noi am simþit în majoritatea cazurilor când ne-am reîntâlnit întâmplãtor cu vechi amici, dupã politeþurile ºi entuziasmarea din primele 5 minute tocmai cum se aºterne tãcerea ºi deseori apare nevoia unei scuze pentru a întrerupe "conversaþia" ) duce la inconsistenþã.


Pentru ca nici "A fost sau n-a fost" nu poate fi desfiintat, desi cate hibe nu i-am putea gasi? {...}Asa si "Boogie". E un experiment, o incercare de a spune in alt fel lucruri care au tot fost spuse, intr-un stil proaspat si inedit.

Aici aº zice cã e schepsisul - ºi mã bucur cã ai menþionat "A fost sau nu a fost" ! :)
Dar sã o luãm de la coadã la cap ...

Tocmai - cã aº zice cã în cinematografia românã acele lucruri "banale" ( de genul poveºtilor de dragoste ºi a problemelor dintr-un cuplu ) ... nu au prea fost spuse, regizorii ºi scenariºtii fiind mult mai preocupaþi cu ... "temele capitale" : filme despre depãºirea planurilor în producþie, despre proslãvirea Partidului sau din contrã despre înjurarea cât se poate a "comunismului", despre figurile eroice ale patriei sau momentele cruciale din trecut º.a.m.d. :P
ªi încep sã-mi pun problema dacã lipsa de tratare a acestui subiect nu s-a ºi transformat între timp într-o carenþã structuralã în formarea celor ce scriu/produc filme în România ...

Pentru cã aici mi se pare cã e diferenþa fundamentalã dintre ce îþi e "permis" ( ºtiu cã poate suna oribil dar ... ) atunci când faci un "film-experiment" ca A fost sau nu a fost - în care practic regizorul inventeazã sau mãcar inoveazã completamente un mini-univers în care se va desfãºura acþiunea, care tocmai datoritã caracterului sãu "excepþionalist" ( un ºou de televiziune mãruntã dintr-un orãºel mijlociu de provincie ) îi permite practic sã-ºi stabileascã ºi "propriile reguli de desfãºurare" pe care spectatorul le va accepta tocmai în virtutea acestui fapt ( pentru cã oricum nici mãcar nu-ºi poate aproxima prin prisma trãirilor sale cotidiene care ar fi "regulile normale" ). Ori în aceast "mini-univers excepþionalist" se poate întâmpla aproape orice - inclusiv ca un pensionar sã-ºi povesteascã falsele memorii beneficiind de condescendenþa celor din jur.

La o poveste ( sau în fine ... tematicã mai degrabã, cã poveste e cam mult spus ) ca cea din "Boogie" lucrurile stau însã diferit. Relaþiile ºi modul de interacþiune dintre doi oameni cãsãtoriþi, dintre amici, chiar ºi dintre o curvã ºi clienþii sãi se supun unor canoane ºi "logici sociale" - pentru cã aici nu mai avem de-a face cu un "mini-univers" ci cu lumea noastrã de zi cu zi ... - iar orice acþiune, chiar ºi "experimentalã" !, care are loc în astfel de situaþie trebuie sã se bazeze ºi sã "respecte regulile jocului" înainte de a se produce intriga/declicul care duc la "ieºirea din cadru" sau la dezvoltarea acþiunii pe noi coordonate.

Dacã nu o face ( precum Boogie ) ... atunci are o extrem de maaare problemã ... :sick:
Iar cãutarea de scuze precum cã ar fi un "film pentru cunoscãtori", "un film experiment" ºi de-aia ar avea, chipurile, voie sã nu respecte astfel de reguli, ceea ce e fals în fond ... nu ajutã - per ansamblu vorbind - pe mai nimeni.

Sper cã am fost mai bine înþeles acuma ( oricum - am citit cu atenþie cu cronicile ºi pãrerile celor dinainte ºi tot nu am gãsit contraargumente ... ).

[Led-Ze-Pencil]

Nu vad de ce am considera AFSNF ca petrecandu-se intr-un mini-univers imaginar, cu regulile lui. E un show tv despre revolutie intr-un orasel de provincie, iar din cate stiu eu povestea a fost cat se poate de reala.
De ce ar trebui judecate AFSNF si Boogie dupa reguli diferite?

[Coshava]

Nu vad de ce am considera AFSNF ca petrecandu-se intr-un mini-univers imaginar, cu regulile lui. E un show tv despre revolutie intr-un orasel de provincie, iar din cate stiu eu povestea a fost cat se poate de reala.


Nu am zis ca ar fi vorba de un "mini-univers imaginar" ci de un "mini-univers al unei situatii-exceptie". ;)


De ce ar trebui judecate AFSNF si Boogie dupa reguli diferite?

Nu citesti cu atentie ce am zis : nu e vorba de a le judeca dupa reguli diferite ( desi banuiesc ca te referi de fapt la etaloane diferite ) ci de faptul ca logica lor interna si coeziunea e asigurata de reguli diferite datorita ipostazelor si tematicilor cu totul deosebite. :)
"A fost sau nu a fost" isi respecta propriile reguli si canoane ( e drept ca ii e si mai usor sa o faca, libertatea de inovatie fiind marita tocmai datorita temei tratate ) pe cind "Boogie" nu.

La asta se rezuma de fapt deosebirea intre ele.

[Led-Ze-Pencil]

De ex. :

- cât de bun prieten a fost în trecut Boogie cu cei doi ºi, mai ales, ce subiecte de discuþie se gãsesc "instant" între cei trei pentru ca ei sã simtã nevoia sã stea la bãut mai mult decât au fãcut-o pe terasã ? Cã doar o discuþie aºa ... la oha despre Fluocinolon nu prea oferã suportul pentru reînodarea unei legãturi.


Cu asta sunt de acord, am scris-o si eu mai sus. Prietenii nu ii reinvie un trecut spectaculos, pe care el sa vrea sa-l retraiasca intr-o noapte, nu are motive sa stea toata noaptea cu ei. Dar poti accepta totusi situatia, nu este chiar neverosimila, il ia valul, vrea sa bea cu ei, sa uite de jobul stresant etc.


... aici nu mai avem de-a face cu un "mini-univers" ci cu lumea noastrã de zi cu zi ...


Este lumea noastra de zi cu zi. Dar si in AFSNF este, daca tii cont de prima jumatate a filmului, pana la showul tv. E viata de zi cu zi a omului de provincie, fie el profesor, sef de televiziune locala sau Mos Craciun de ocazie. Acolo de ce il paraseste amanta pe Jderescu, seful televiziunii? Pentru ca nu a lamurit-o daca a fost sau n-a fost? Stiu ca e o poveste secundara, nu subiectul filmului, dar daca vorbesti de "propriile reguli si canoane" ar trebui sa fie respectate in cele mai mici detalii, chiar si in povestile secundare, nu?

Daca vrei, si bauta de o noapte din Boogie e o situatie de exceptie, la fel ca showul tv in Afsnf. In rest, Boogie e un afacerist asiduu, un familist cuminte, nu bea, nu merge la curve etc.

Si oricum, eu nu vad alte probleme de logica sau de nerespectare a "regulilor si canoanelor" in film. In afara de cea cu prietenii, mentionata mai sus, care ar mai fi?

[Coshava]

Cu asta sunt de acord, am scris-o si eu mai sus. Prietenii nu ii reinvie un trecut spectaculos, pe care el sa vrea sa-l retraiasca intr-o noapte, nu are motive sa stea toata noaptea cu ei. Dar poti accepta totusi situatia, nu este chiar neverosimila, il ia valul, vrea sa bea cu ei, sa uite de jobul stresant etc.


Nu, nu o prea pot accepta pentru ca este mult prea slaba si nefinisata ca "motivatie de impuls".
Acuma na - se pot face piruete explicative cum ca de fapt ar fi suficient dar ... :P


Este lumea noastra de zi cu zi. Dar si in AFSNF este, daca tii cont de prima jumatate a filmului, pana la showul tv. E viata de zi cu zi a omului de provincie, fie el profesor, sef de televiziune locala sau Mos Craciun de ocazie.


Da, dar de-acolo nu mai e. :)


Acolo de ce il paraseste amanta pe Jderescu, seful televiziunii?


Pentru a sublinia si mai bine cit de "periferic" e locul actiunii - pentru ca urma sa lucreze in Capitala, nu ?
E ceva ce defineste si mai bine cadrul - respectind perfect regulile proprii.


Si oricum, eu nu vad alte probleme de logica sau de nerespectare a "regulilor si canoanelor" in film. In afara de cea cu prietenii, mentionata mai sus, care ar mai fi?

De curiozitate : daca esti un familist care a fost "cuminte" pina atunci si e de banuit ca si in tinerete ai facut cuceriri si escapade ocazionale, dar nu sex platit - te-ai baga asa de usor si fara absolut nici o stringere de inima, discutie ceva acolo ( si si fara sa fii cine stie cit de beat ! ) la "o posta" cu o curvistina platita ? :shock:

[Led-Ze-Pencil]

De curiozitate : daca esti un familist care a fost "cuminte" pina atunci si e de banuit ca si in tinerete ai facut cuceriri si escapade ocazionale, dar nu sex platit - te-ai baga asa de usor si fara absolut nici o stringere de inima, discutie ceva acolo ( si si fara sa fii cine stie cit de beat ! ) la "o posta" cu o curvistina platita ? :shock:

Boogie e omul ala, familist etc dar nu reiese de nicaieri ca nu se baga la poste in tinerete. Banuiala mea e ca mai degraba se baga, de aia o si face acum, ca sa fie "ca pe vremuri", si o face cu destul sictir, mecanic, fara entuziasm, cam cum a intrat si in apa la inceputul filmului: doar pentru ca "asa trebuie", nu se poate sa vii la mare de 1 mai si sa nu faci o baie, asa facea el pe vremuri.

PS Despre amanta lui Jderescu - ma refeream la o motivatie a personajului, nu a autorului, ca asa arata cat de periferic e locul. Si o motivatie mai putin pragmatica, ceva legat de sentimente etc. Dar nu insist aici pe subiectul asta, AFSN are topicul lui.

[Coshava]

Boogie e omul ala, familist etc dar nu reiese de nicaieri ca nu se baga la poste in tinerete. Banuiala mea e ca mai degraba se baga, de aia o si face acum, ca sa fie "ca pe vremuri"{...}

Nu ti se pare ca parca sunt cam prea multe locuri, in momentele sa le zicem cheie, in care regizorul/scenaristul are nevoie de astfel de "banuieli favorabile" din partea spectatorului pentru ca filmul sa aiba sens ? ;)

Si oricum - banuiala mea ( si ceea ce speram sa se intimple de fapt ) merge mai degraba ca in tinerete facea cuceriri precum cea cu fata care distribuia produse in bar, nu platea dame de companie ... :)

[Led-Ze-Pencil]

Filmul are sens si fara banuielile astea, acuma zau!. Am ajuns sa despicam firul in paispe si vrem sa gasim logica de cristal in spatele tuturor actiunilor. Ok, poate ca agata tipe ca aia cu samplingul in bar, poate mergea si la curve, nu se exclud, si a vrut sa le faca pe toate in seara aia, care stia ca nu o sa se repete prea curand. N-ai sa reusesti sa faci sa nu-mi mai placa filmul, asa cum nici eu n-o sa te pot face sa-ti placa - odata ce nu ti-a placut ai sa-i gasesti tot timpul nod in papura.

[Se7en]

Un "De ce mi-a placut Boogie" cam intarziat si cam autodidact

- Prima secventa: Bogdan si sotia pe plaja cu copilasul. Deodata acesta decide sa faca o baie desi sunt in plin mai iar apa e inca foarte rece. Sotia sare grijulie si il roaga insistent sa nu faca baie acum pentru ca ar putea raci si ar pune vacanta familiei in pericol. Bogdan de nezdruncinat se tine de baia lui si in final ajunge s-o faca.
Flashback: Eu cu mama si taica la mare in Venus, '94. Taicamiu subit decide sa inoate in apa de 14 grade pana la baliza si inapoi in ciuda faptului ca avea reumatism. Mama il roaga fierbinte sa n-o faca si dupa o cearta de aproximativ jumatate de ora tata abandoneaza si se arunca inconstient in apa. In urmatoarele trei secunde face carcel...
- A doua secventa: Bogdan, ametit de bautura, dupa o dupa-masa petrecuta cu vechii sa amici in restaurant, decide sa-si expedieze sotia si copilul la hotel, sa-si continue si restul serii impreuna cu Iordache si Penescu, de dragul vremurilor bune din tinerete.
Flashback: Bucuresti, cred ca '98. Imi rup mana undeva prin fata blocului, ajung acasa si astept ca in mod normal sa merg cu ai mei la spital. Evidentul se transforma insa subit in implauzibil de vreme ce taicamiu cuprins de o febra de a merge la fratele sau sa isi intalneasca vechi prieteni de facultate, anuleaza radical transportul meu pana la spital. Eu ajungand sa merg, deci, singur cu mana rupta pe jos pana la Alexandrescu.

Motivul pentru care am izolat si am subliniat aceste mici secvente este pentru a scoate in evidenta insasi coloana vertebrala a filmului: raportul pe care il face inevitabil spectatorul cand vede aceste scene la propriile sale experiente familiale. Secventele in sine si flashbackurile ce le succed nu sunt aparent de-un dramatism covarsitor, cel putin nu pentru mine sau pentru altii la varsta de acum. Insa atunci cand au fost traite marcau permanent memoria comuna a familiei facandu-le de neuitat. "Boogie" astfel sta in picioare datorita unui singur fapt: atunci cand un spectator se uita la film, el poate sa zica sus si tare "parca sunt ai mei!". Si va intrebati, de ce ar vrea cineva sa infatiseze asa ceva, si altcineva sa poata sa recunoasca asa ceva? O viata de familie burgheza, cu probleme casnice tipice uneori chiar dramatice, ce ajunge incet, incet sa-si piarda insasi integritatea morala ce a tinut-o la un loc ani la randul. De ce?! Simplu, datorita numarului imens de fapte ce au avut si inca au loc in realitate, adesea identice cu cel din film, ce duc inevitabil la divort. Este complet laudabila intentia lui Radu Muntean de a face cu degetul audientei prin "Boogie", si la randul ei, de-a dreptul sinistra reactia audientei la degetul lui Muntean ce ajunga sa se identifice, uneori amuzata alteori rusinata, cu personajele din film. Si culmea, spectatorii nu se recunosc in film, ca in urma unei lectii, ieftine si pe alocuri inflorita, de moralitate ce nu are nimic de a face cu realitatea, ci mai degraba ca rezultat al unui ADEVARAT hiper-realism, ce arata o viata de familie asa cum e ea: ambigua, relativa, fara eroi si aniteroi, complet nepartinitoare. In momentul in care Bogdan isi trimite sotia cu copilul la culcare sa ramana mai departe cu prietenii sai, el e inca eroul filmului, atunci cand insa acesta se urca in pat cu tarfa respectiva el devine automat un antierou. Bogdan insa se intoarce la statutul initial de erou dupa ce urca inapoi in patul conjugal a doua zi dimineata. Nimeni nu e bun si nimeni nu e favorizat in "Boogie", relativismul este absolut.
Tehnic, filmul este un compus cinematografic tipic romanesc: cadre extrem de lungi, atmosfera predominant lugubra iar interiorul este principalul mediu al actiunii. Si totusi asta sustine puternic filmul, de vreme ce nu poti infatisa realist un univers fara valori, fara sa imiti statismul imagistic ocular. Cum vede ochiul, asa vede si camera. Nu exista sharfuri inutile, nici macar planuri-contra-planuri! Totul este infatisat intr-o maniera panoramica ce parca zice: Iata, astia sunteti!
Cat despre atitudinile celor doi e inutil sa le cautam nod in papura cat timp absolut toate gesturile lor erau 100% veridice, de la ascultatul muzicii lautaresti in Saabul lui Iordache, pana la agatatul de sampler-girls in sala de bowling si socializatul prietenos cu tarfa ce tocmai te-a "servit". Totul este de o veridicitate sinistra si pragmatica ce imediat te duce cu gandul la aventurile secrete, intunecate si pline de obscuritate a vreunei rude apropiate sau indepartate ce niciodata n-ai stiut-o in stare de asa ceva. Si totusi, inghitind in sec si afland peste ani esti fortat sa admiti ca da, a facut-o.

[Pitbull]

Destul de bunä cronica. Important e cä ai înteles si analizat corect filmul. De asemenea, obisnuita ta sigurantä si fluentä în exprimarea literarä.

Unele probleme:
- Nu e foarte bine structuratä. Pentru început, e bine ca analizele sä aibä un format cât mai "clasic", organizat, acoperind toate compartimentele filmului, fiecare la locul säu, într-o ordine riguroasä (de la intentie la ralizare); abia dupä ce ajungi sä stäpânesti cu deplinä sigurantä aceastä formulä, poti începe sä jonglezi si, uneori, sä compui cele mai nästrusnice cronici.
- Unele cuvinte sunt gresit alese (de pildä, "sharffuri inutile" - cum adicä?)
Da' o sä putem discuta detaliat, când ne vedem. Trage-o si tu la imprimantä.

[Se7en]

Am s-o imprimez :). Apropo signore Pitbull, cand ne mai dam un rendez-vous?

[Pitbull]

Very curând. Fii pacient.

[mafalda]

@ Pitbull

Apropo!
Cam pe cand va fi intalnirea aia dintre forumisti, pe care tot ne-o promiteai?

[Pitbull]

Si ieri i-am amintit insistent Gloriei. Depinde si de distribuitori, ca ei ne vor da un film în avanpremiera, deci trebuie sä se decidä.

[mafalda]

Presupun ca filmul care va fi in avanpremiera, va fi romanesc!

[films4all]

Ce e rau in asta, daca filmul e bun? :P :D

[Pitbull]

Presupun ca filmul care va fi in avanpremiera, va fi romanesc!Posibil, dar nu e sigur.

[marx]

inca un comentariu pertinent la Boogie:

http://comanescu.hotnews.ro/boogie-avem-acum-si-filme-acceptabile.html

[nume]

Il asteptam cu o undä de scepticism, subiectul mi se pärea usor ingrat, mi-era teamä de un posibil început de manierizare a curentului minimalist (i-am si spus toate astea lui Radu, dupä conferinta de presä), iar în primele 10-15 minute, eram nedumerit si cam dezamägit, cu impresia tristä cä, din päcate, da - de data asta n-a mai tinut figura... Numai cä, în continuare, m-a furat pe nesimtite, m-a dus, m-a ridicat, m-a convins... si în final, privind retrospectiv începutul derutant, i-am înteles necesitatea si integrarea în sistem.


Hai nene fii serios, filmu' asta nu decat o muie ca in bancul soferului de autobuz din Asfalt Tango. (Cotimanis).

@coshava
Just.

[Pitbull]

Asa e. :sleep:

[mafalda]

Ce e rau in asta, daca filmul e bun? :P :D

Pai nu am vrut sa spun ca daca e film romanesc e prost!

Nu fac parte din aceea care gandesc ca daca un film e romanesc trebuie sa fie neaparat si prost! Revad cu placere filme romanesti facute pe vremea comunismului si ma gandesc ca unele chiar meritau sa ia premii la festivaluri internationale, dar ce sa-i faci daca acele vremuri nu permiteau... :(

[films4all]

Ohh.. slava Domnului! :happy:
Dar..nimic despre filmul romanesc de dupa '89? :P

[mafalda]

Pai pe topicul "filmul romanesc dupa "89 " am scris destule mesaje! :P

[marx]

Revad cu placere filme romanesti facute pe vremea comunismului si ma gandesc ca unele chiar meritau sa ia premii la festivaluri internationale, dar ce sa-i faci daca acele vremuri nu permiteau... :(
error, my dear
cine ti-a spus tie ca cinematografia romaneasca a trait intr-o cutie de chibrituri?

[mafalda]

Cinematografia romaneasca nu a fost izolata inainte de "89, dar nici nu a avut posibilitatea sa fire scoasa peste hotare cat ar fi meritat!

[marx]

Cinematografia romaneasca nu a fost izolata inainte de "89, dar nici nu a avut posibilitatea sa fire scoasa peste hotare cat ar fi meritat!
a primit exact ce-a meritat. au fost sute de premii, mai mari, mai mici, dupa posibilitatile fiecaruia....

ps: si daca suntem pe topic la Boogie, de ce nu spun adulatorii ca presa franceza a calcat in picioare acest film?!

[mafalda]

@ marx

Eh! Ai atins un punct nevralgic!
Asa se obisnuieste: cand un film romanesc circula in strainatate, se aduc in Romania doar cronicile favorabile, nu si pe acelea care critica filmul respectiv.
De ce nu s-au facut publice in Romania si cronicile nefavorabile care au aparut in Rusia la filmul lui Mungiu 432 Au fost critici rusi care au scris ca nu au inteles de ce a luat filmul "Palm d'Or" ! Asta de ce nu spun criticii romani?

[klein]

ps: si daca suntem pe topic la Boogie, de ce nu spun adulatorii ca presa franceza a calcat in picioare acest film?!
nu e adevarat. In primul rand filmul nu a aparut inca in Franta, deci presa nu s-a exprimat pe deplin, iar in al doilea rand, cei care au facut-o in timpul festivalului de la Cannes, dimpotriva, l-au apreciat. Vezi aici: http://www.lemonde.fr/festival-de-cannes/article/2008/05/17/boogie-l-echappee-adolescente-d-un-trentenaire-roumain_1046233_766360.html
http://www.humanite.fr/Boogie-de-Radu-Muntean
nu am vazut critici care sa demonteze filmul si nici nu cred ca vor fi, fiindca filmul e pe gustul presei franceze

[marx]

ehhh, acum toata lumea scrie despre film. e plin liternetul de amatori cu virtuti cine-limbiste. o revista serioasa de cinema nu exista, in cotidiene apar cronici balsamice, iar in rest apar doar sclifoseli cu pretentii analitice.
deci, okiul critic e miop.

ps: cunosc cativa critici pe care-i apreciez, dar din pacate nu au un stil agresiv, impunator si in luptele de culise.
pps: dar mai ia cineva in considerare ce spun pseudo-criticii nostri?!

[marx]

nu e adevarat. In primul rand filmul nu a aparut inca in Franta, deci presa nu s-a exprimat pe deplin, iar in al doilea rand, cei care au facut-o in timpul festivalului de la Cannes, dimpotriva, l-au apreciat. Vezi aici: http://www.lemonde.fr/festival-de-cannes/article/2008/05/17/boogie-l-echappee-adolescente-d-un-trentenaire-roumain_1046233_766360.html
http://www.humanite.fr/Boogie-de-Radu-Muntean
nu am vazut critici care sa demonteze filmul si nici nu cred ca vor fi, fiindca filmul e pe gustul presei franceze
eu ma refeream la presa aparuta in timpul Cannes-ului, si informatia o am de la cineva care a fost prezent acolo, cu ziarele pe masa....

[Proletar]

chiar acum, pe Cinemax, "City Slickers" (Orasenii), cu Billy Crystal.

asta da film despre criza varstei mijlocii si cautarea, impreuna cu prietenii, a vremurilor bune!

[Lecart]

Constrans de imprejurari gen proiecte stringente in ordinea de zi, n-am timp sa citesc 4 pagini (tare mi-e ca 3 din ele sunt dialoguri intre membri, colaterale cu subiectu', sper sa ma-nsel), daca-i careva amabail (ca pe unii de pe-aici ii stiu dupa gusturi) sa-mi spuna daca merita filmul, ca plec direct la cinema, de la birou, diseara.

[StefanDo]

merita

[Pitbull]

Trebuie.

[Lecart]

Placut impresionat. Are substanta, are umor, are drama. Usor inclinat spre minimalism fata de mesaj, mai romanesc asa..

[films4all]

Placut impresionat. Are substanta, are umor, are drama. Usor inclinat spre minimalism fata de mesaj, mai romanesc asa..

:happy:

[Led-Ze-Pencil]

Au fost invitati la Catalin Stefanescu, pe TVR1
Radu Muntean, Mimi Branescu si Dragos Bucur.
A fost o golaneala acolo, exact ca in film. Glume, palavre, isi schimbau scaunele ca la terasa, mai ca nu-si dadeau si castane. Lipsea doar spritzul. Misto, relaxat.
Dar, ca discutii, cam subtirel. Radu iar a bagat-o pe aia cu "e ca o formatie rock care se reuneste peste 10 ani" si "noi facem film pentru romani iar romanii nu mai vin la film"

Dar filmul e misto, am mai spus-o. :)

Puteti vedea inregistrarea la http://www.tvr.ro/emisiune.php?id=580#
click pe "22-10-2008, ora 17:56"

[Pitbull]

Mi-a pläcut emisiunea - vorba ta: relaxatä, misto... Bunä în primul rând pentru nehotärâtii cu sanse de a se hotärî sä vadä filmul, dar si ca bobârnac pentru cârcoiosii care-l scuipä.

[nume]

OOOO, numai daca l-am scuipa.... mata vrei mazare? Si zgomotul unei felatii din off zbarnaia in urechiusea melomana. Secventa e un fel de pagina a violului din Ion al lui Rebreanu, din pacate filmul s-a facut cam tarziu, elevii surfeaza snuffx si alte grozavii in zilele noastre.

[Led-Ze-Pencil]

o fi vorba de Rascoala...
La Ion erau mai de comun acord partile :).


Sigur ca poate fi ironizat in fel si chip filmul. Ca orice pe lumea asta.
Mai ales cand te-ai dus la el cu alte asteptari, cele pe care le ai vazand filmele standard.
Dar nu. Boogie iti ofera o poveste care putea fi rezumata intr-un scurt metraj de 5 minute. Sinopsisul lui il poti scrie pe 3 randuri. Nu sunt mari rasturnari de situatie, nu e intriga complicata si lipsesc surprizele.

Ce ramane in plus peste cele 5 minute in care putea fi spusa povestea? O sa para pompos: viatã. O anume stare, anume trairi. Te identifici cu personajele traind cu ele aproape secunda de secunda, in timp real. Ce se intampla in Unchiul Vanea, daca e s-o luam asa? Nu mare lucru, nu sunt constructii narative complexe. Dar nu-mi spune ca nu ramai cu nimic.
Sentimente pure, purecate in amanunt.

Stiu, imi asum un risc comparand cele doua.

[nume]

pps: dar mai ia cineva in considerare ce spun pseudo-criticii nostri?!
Gen leo serban? NU, NIMENI ! ;)

[Airlight]

http://3.bp.blogspot.com/_wkMSc5DjQ18/SQTWFrTGQ0I/AAAAAAAAFYY/YkPiR1csoj8/s1600-h/coverboy_poster.jpg

[Led-Ze-Pencil]

Povestea e adevarata:
Am doua pisici, un motan si femela lui.
S-au maturizat ele prin primavara si de, sfantul valentin, martisoare, ghiocei, una alta, au pus-o de un septel de 5 pisoi care s-au nascut in vara si pe care i-am imprastiat pe la cunoscuti.
Acu, veni toamna si pisica iar in calduri. Dar motanul nimic, nu mai percuteaza la avansuri. Mai degraba iese in strada, lipseste toata noaptea, vine dimineata plin de panze de paianjen de la subsoluri si frunzulite prinse in blana, cu privirea absenta si usor confuza (oare bea?). Pisica il miroase, il cearta, ii mai scapa cate o gheara peste bot dar apoi dorm amandoua, una langa alta, resemnate, cuminti.
Am hotarat sa-i spun motanului Boogie. :)

[nume]

Am hotarat sa-i spun motanului Boogie. :)
Impresionanta povestioara ta, poate faci un "scenar" ....

[Led-Ze-Pencil]

Am hotarat sa-i spun motanului Boogie. :)
Impresionanta povestioara ta, poate faci un "scenar" ....

Pai asta e ideea, filmul deja e facut.

[Disciple]

Cronica mea tarzie:

Boogie
Cronica de Film

Ar trebui sa imi cer scuze mie insumi ca nu am vazut acest film la vremea potrivita.Dar l-am vazut si ieri(31 octombrie 2008) si azi(1 noiembrie 2008) si nu am ramas dezamagit ci doar m-am mustrat pe sine.Lasand entuziasmul la o parte voi trata acest film la modul cel mai serios deoarece am o mare admiratie pentru Radu Muntean pentru ca la 37 de ani a reusit sa produca 3 lung-metraje exceptionale aratand ca cinematografia romaneasca mai are inca multe de spus si personal consider ca el trebuie sa fie un exemplu pentru orice tanar cineaste/regizor/scenarist.
Regizorul si-a ales actorul sau preferat si anume Dragos Bucur pentru inca un rol de zile mari plus adaugarea in distributie a unor nume care au demonstrat ca merita luate in seama:Mimi Branescu,Adrian Vancica,Anamaria Marinca.Si nu a gresit deloc deoarece jocul actoricesc este impecabil.
Dragos Bucur construieste un personaj complex:unpic noncomformist,nostalgic din cale afara,linistit,amuzant(Replica “Eu’s celebru de mic,dar nu stie nimeni…” este absolut geniala).In Dragos Bucur nu vad intruchiparea unui alt actor strain ci este doar Dragos Bucur si asta este o mare calitate sa fii de sine statator.
Avem in fata ochilor un film simplu,dar pe un fond complicat care adopta o problematica importanta si care cere o deosebita atentie:varsta de 30 si ceva de ani cu toate tensiunile ei.Si nu e deloc usor sa scrii un scenariu de acest gen,dar Radu Muntean,Alexandru Baciu si Razvan Radulescu nu ne-au dezamagit nici de aceasta data.
Ii avem pe Boogie,Penescu si Iordache care se intalnesc de 1 mai la mare pe neasteptate si incearca intr-o noapte sa retraiasca emotiile unei nopti de pe vremea cand erau liceeni.Nu va asteptati la o intalnire antologica cu surle si trambite ci ceva simplu intre niste vechi prieteni la o terasa modesta din Neptun.Ca in adolescenta probabil.Ceea ce mi-a placut si ceea ce este o calitate pregnanta a acestui film:naturaletea.Totul se desfasoara curat,fara artificii cu un umor care curge de la sine nefiind fortat sau aruncat tampeste.Radu Muntean din punctul meu de vedere a vrut sa dedice acest film nostalgicilor si prin naturaletea scenelor incearca sa se apropie cat mai mult de sufletul acestora.Prin aceasta naturalete spectatorul simte cand trebuie sa guste glumele sau sa urmareasca atent dialogurile.Aceste aspecte ridica nota filmului.De asemenea este genul de film care este realizat doar pentru publicul roman si de aceea nu a fost propus in cursa pentru Oscar si acest lucru ma bucura deoarece mi se pare si mai firesc ceea ce se intampla in scenariu.M-a cucerit instantaneu aerul acela pur nostalgic pe care il afisau cei 3 prieteni la masa in jurul unei sticle de vin discutand despre ce a fost,ce este si ce va fi intr-un mod m-a facut sa imi doresc sa fi stat si eu la acea masa.
Adrian Vancica si Mimi Branescu sunt doi actori de mare angajament care merita luati in atentie.Se observa cu ochiul liber daruirea lor pentru aceste roluri si daca stau sa ma gandesc bine este chiar o placer sa te pui in pielea unor oameni plini de umor si amintiri frumoase.
Anamaria Marinca este si ea o prezenta stralucita in film dand forta femeii din viata lui Boogie si anume Smaranda.Actrita prin jocul ei reuseste sa isi faca simtita prezenta in film.Este stereotipul femeii care daca nu ii convine ceva isi doreste cu orice pret sa faca simtit acel lucru .
Daca ar trebui sa discut sau sa rezum povestea in sine nu o voi face deoarece consider ca atata timp cat acest film este facut doar pentru publicul romanesc cred ca fiecare spectator care il va vedea il va intelege si il va simti intr-un mod cu totul diferit deoarece sunt aproape sigur ca pentru a-l intelege se va raporta la propriile sentimente si amintiri.Eu asa am procedat.

Drumea Bogdan

[Led-Ze-Pencil]

mai multe detalii pe:
www.referate.ro
www.compuneri.literare.of

[Disciple]

Ce legatura are s**a cu prefectura???

Am modificat eu.Nu are rost sa faci pe trollul pentru un simplu cuvant;)

[buticut]

:o :o :o :o
Asta e revolutie!Ma revolt! E strigator la cer....adica cuvantul fuck poate fi cenzurat cu stelute, dar "sula" e lasata intacta!! :x :x

[Pitbull]

Depinde în ce sens o foloseºti:

sulã = ac mare de croitorie sau tapiþerie.
s*** = pulã

@Disciple:
Led-za-pencil s-a referit la stilul naiv, de începãtor, al cronicii tale - adicã problema pe care o vom rezolva la cursuri - cã nu degeaba-þi zice "Disciple"; slavã Domnului, doi ani sunt timp destul!

[Led-Ze-Pencil]

@ Disciple

N-am ºtiut cã eºti încã învãþãcel, chiar dacã ai numele ãsta putea fi doar un semn de modestie. Toti suntem în felul nostru discipoli în ceva sau ai cuiva. Atunci nu-i bai, ai timp sã înveþi sã decantezi balastul dintr-un text si sã-l faci limpede ºi frumos curgãtor.
Iar intre timp, fiindca vãd cã nu mai scrie nimeni nimic pe nicãieri, o sã încerc sã-þi rãspund la întrebare:

Cum a fost de s-a brodit sula cu prefectura
Cronicã de istorie

A fost gãsit acest document vechi într-un beci plin de butoaie cu murãturi. Hârtia era împãturitã cu grijã ºi pusã la pãstrare într-un sipet bãtut cu rubine ºi împãnat cu urme de sare de la cei care când umblau la murãturi, când la document, pentru a þine evidenþa. Pentru cã da, acel act valoros s-a dovedit a fi registrul în care gospodarul îºi nota cu migalã toate operaþiunile fãcute asupra butoaielor cu varzã, castraveþi, pepeni ºi alte minunãþii care fac deliciul oricãrei mese. Pe o faþã a hârtiei atinse de zeama de varzã se mai putea citi doar: "az, 3 novembre, pritocit gogonelele ºi adaogat 5 tulpini þelinã dulce la castraveþi. Doamne Ajutã!" Pe cealaltã parte se afla înscrisul atât de important. Iatã ce zicea:

Se fãcea odatã într-un judeþ cã era un prefect foarte destoinic ºi cumsecade. El nu lua pe nimeni cu dispreþ, ba dimpotrivã, þãran prost sã fi fost, cum îl vedea prefectul îºi ºi scotea pãlãria ºi cu o plecãciune pânã la pãmânt îl saluta. El nu era ca primarul care, deºi ales dintre cetãþenii municipiului ºi þinând de votul lor, stãtea numai cu nasul pe sus atât de rãu cã mucii îi atârnau ca douã cosiþe de fecioarã pe lângã tâmple ºi-i fluturau la fiecare pas. Dar prefectul nostru dimpotrivã, umil ºi binecrescut, numai cu privirea în jos cãlca, de ai fi zis cã tocmai pierduse ceva ºi amuºina dupã el. De ce era el aºa, nimeni nu ºtia, ºi nici n-a mai vrut sã afle din ziua în care tot cu ochii pe caldarâm prefectul nostru a gãsit pe jos o sulã. Dar nu orice sulã de o folosesc cizmarii neºtiutori ci una plinã de tâlc ºi puteri fermecate. Cã luând-o el de jos, prefectul numai ce-a simþit ca o împunsãturã în inimã ºi una în ceafã, de ar fi zis cã l-a tras Þepeº voevod în tulpinile lui bicisnice. Iarã el luându-ºi seama cã nu-i a bunã acel semn, repede a pitit sula în buzunarul de la redingotã ºi întins acasã s-a fost dus.
Acolo a încercat prima întâi sula pe servitoarea cea arþãgoasã si mare-i fu mirarea cã ea se transformã pe loc într-o codanã bãlaie zglobie ºi harnicã de mai mare dragul. Apoi a înþepat cu sula pe însãºi stãpâna casei ºi consoarta dumnealui, de-a vedea ce se întâmplã, ºi unde înþepa fomeia se rotunjea, cu prisosinþã prin pãrþile moi, aºa cã dintr-un vrej uscat ce era se fãcu ea ditamai matroana, aºa cum îi era pe gust prefectului.
ªi se porni el în lume, împungând cu sula pe unde se nimerea ºi unde apuca ºi toate se prefãceau ca prin minune ºi bine se potriveau. A venit inundaþie în tot judeþul? O datã a înfipt prefectul sula într-un plop ºi zid de plopi se fãcu, de stãvili tot puhoiul. Venirã ºi furtunile cele grele ºi numai ce ridicã sula în vânt ºi pe datã aerul zgâriat ºi bortelit se opri a mai fuge. Venirã ºi niºte rãsculaþi mineri puºi pe rivuluþie ºi n-a avut prefectul decât a înþepa oleacã mindirul unuia de se vroia mai fãlos ºi duºi au fost.
Toate mergeau bine, cum s-ar zice. Guvernele se treceau ca apa dar prefectul nostru acolo rãmânea, cã tot poporul ba încalte ºi megieºii ºtiau de harul lui.
Pânã-ntr-o zi, n-ar mai fi venit, când ce i-a picnit prin minte prea-respectatului prefect: bãgând el seama cã buna lui curea se mai slãbise, vezi bine de la multã alergãturã ce fãcea în tot judeþul, se chiti sã dea o bortã mai sus ca sã-i vinã bine nãdragii, tocmai cu sula cea fermecatã. ªi dete o bortã, dar nu nimeri la jumate aºa cã mai dete încã una. ªi nici pe aia n-o înnimeri, cã nu era destul de strânsã. Aºa cã mai dete el alte câteva zeci de borte în biata curea de o ferfeniþi toatã. Da el nu ºtia ce se întâmplã, cã-i luase Bunul ãl de sus minþile: de fiºtece datã când gãurea, el tot mai gras se fãcea, cã aºa era scris în farmecele sulei. ªi niciodatã nu se oprea, cã gaurã de fãcea tot mai gras devenea ºi altã gaurã trebuia. Zic unii cã s-a oprit tocmai la vârful curelei ºi de-abi atunci s-a putut cuprinde cu ea de curea, da cu multã chinuialã. Isprãvind el treaba, repede dãdu sã meargã în celalalt capãt al judeþului unde foc mare ardea la trei comune ºi cinci sate, de sã fãcuserã oamenii scrum ºi numai ce fãceau doi paºi cã se ºi împrãºtiau pe drum ca praful. Dar pas de a putea merge dom prefect, cã se fãcuse aºa gras de nici în trei cãruþe nu-l puteai aburca.
S-a ostenit el ce s-a ostenit ºi numai de minune e cã a rãzbit a ieºi pânã în pragul prefecturii. Iar acolo i s-a întâmplat necuviinþa cã, de atâta grãsime, cureaua a plesnit în mii ºi zeci de arºice iar nãdragii prefectului s-au zburãtãcit ca pupãza pe-o dugheanã. Iar cei gogoºari de-i purta pe dedesupt de mult se fãcuserã pulbere, cã erau de mãtase, datã fiind natura simþitoare a eroului nostru. De-a rãmas bietul prefectul gol puºcã în faþa la atâta adunare de oameni ce se strânsese a merge la stins vãpaia. ªi din zioua aceia nimeni nu l-a mai vãzut ori nu l-a ºtiut pe unde-a fi nenorocosul prefect care dus a fost în vãzduh ca balonul de se înþeapã, cã bietul om a încercat în ultima clipitã a se înþepa pe sine pentru a drege reaua fãcãturã ce i se întâmplase. Doar muierile rele mai chicoteau când ºi cum, cu prisosinþã ãle de-l vãzurã în ziua ceea, ºi de întreba una: da un sã fie sula prefectului? alta rãspundea: Iaca colo între picioare, micã ºi ascuþitã, de sã n-o dai nici la mâþe, cã mai mult n-am vãzut nici eu nici baba Hãdãroaia, a de vede ºi acu în caru cu fân. Numai cei ce-l respectaserã ºi mult adâncã preþuire i purtau pentru cât bine fãcuserã judeþului lor, imediat ce erau ispitiþi cu asemenea vorbã întrebau rãstit: da ce-a avea sula cu prefectura? ªi uite aºa fu povestea, iar cine o ºtie s-o zicã mai departe cã amarnicã ºi fãr de direptate fost-a.

Iar Boogie e un film bun, ca sã nu fiu off-topic :).

[cornel]

Eu l-am vazut abia saptamana asta si mi-a placut la nebunie. Nu este un film de Oscar, dar nici nu se vrea, este un film adevarat, haios de crud si dur. Memorabila scena cu paunii (demult n-am mai ras asa) si replica prostituatei care avea floricele pictate "decat la maini". Eu unul m-am regasit in personajele filmului.
Cu siguranta il voi revedea cel putin o data.

[Pitbull]

care nu avea floricele pictate "decat la maini".
...care avea floricele pictate "decat la maini".

[Led-Ze-Pencil]

1. Eu unul m-am regasit in personajele filmului.
2. Cu siguranta il voi revedea cel putin o data.

1. Asta e interesant, si ar fi interesant pentru destinul si destinatia filmului, pt ca nu ai "30 si" de ani. Esti casatorit? A venit criza mai repede? Sau, mai exact, in care dintre personaje te-ai regasit? Evident, nu trebuie sa raspunzi decat daca vrei, nici mie nu-mi plac intruziunile in viata personala.

2. Asta iar e interesant pt ca amicii care l-au mai vazut (si chiar si eu, amicul meu numarul 1) nu l-ar mai revedea a doua oara. Oare pt ca l-au sorbit din ochi de la prima vizionare, l-au stors de toate cele si n-a ramas coltisor nestudiat? Sau pt ca povestea e destul de simpla? Sau pt ca e greu de suportat adevarul din el?

[cornel]

@ Pitbull
dom'le da' ce vigilent sunteti :) ... (am corectat intre timp greseala de tipar)

@ Led-Ze-Pencil
1. Am 28 de ani, nu sunt casatorit, deocamdata nu simt criza deloc si m-am regasit cate putin in toate cele 3 personaje. Mi-a adus aminte de "distractiile" din studentie.
2. Voi revedea Boogie pentru ca mi-a placut prima data. E simplu. Asa cum am revazut si 4,3,2 , A fost sau n-a fost, California dreamin' (asta ca sa enumar cateva filme romanesti recente pe care le-am vazut de 3 ori) chiar daca povestea ti se pare simpla si pentru mine adevarul din el nu e deloc greu de suportat.

[halebardul]

Alexandru Tatos - "Pagini de jurnal"

"Sâmbãtã 4 mai 1974

Mã gandesc la o temã care ar merita sã fie dezbãtutã (carte, piesã sau film): tema realizãrii în viaþã, a locului pe care ajung sã-l ocupe oamenii dupã un timp. Ar putea fi clasica poveste a unor prieteni sau colegi care se întâlnesc dupã un numãr de ani, fãcând bilanþul celor reuºite pânã atunci, a drumului pe care l-au parcurs, in funcþie de calitãþile lor, ºansa pe care au avut-o. Poate ca se întâlnesc undeva în concediu. Desigur, faptele ar putea suna simplist în felul acesta, dar un material interesant de viaþã precum ºi mutaþiile psihologice intervenite în acest timp (împãcarea cu situaþia, ori invidia faþã de realizãrile celorlalþi) petrecute in fiecare dintre ei, ar putea fi încãrcate cu semnificaþii majore. De asemenea dragostea - realizarea vieþii intime a fiecãruia - ar putea completa tabloul."

Asta vine ca argument in plus pentru valoarea filmului: daca si Tatos considera ca un asemenea subiect ar putea fi interesant, atunci e de bine pentru Boogie. Si daca dupa "30 si" de ani, din '74 in 2008, subiectul a ramas la fel de valabil, iar e un semn bun. Aduce a universalitate.
Ma bucur ca s-a facut pana la urma, si ca s-a facut bine.

[nume]

Alexandru Tatos - "Pagini de jurnal"

"Sâmbãtã 4 mai 1974

Mã gandesc la o temã care ar merita sã fie dezbãtutã (carte, piesã sau film): tema realizãrii în viaþã, a locului pe care ajung sã-l ocupe oamenii dupã un timp. Ar putea fi clasica poveste a unor prieteni sau colegi care se întâlnesc dupã un numãr de ani, fãcând bilanþul celor reuºite pânã atunci, a drumului pe care l-au parcurs, in funcþie de calitãþile lor, ºansa pe care au avut-o. Poate ca se întâlnesc undeva în concediu. Desigur, faptele ar putea suna simplist în felul acesta, dar un material interesant de viaþã precum ºi mutaþiile psihologice intervenite în acest timp (împãcarea cu situaþia, ori invidia faþã de realizãrile celorlalþi) petrecute in fiecare dintre ei, ar putea fi încãrcate cu semnificaþii majore. De asemenea dragostea - realizarea vieþii intime a fiecãruia - ar putea completa tabloul."

Asta vine ca argument in plus pentru valoarea filmului: daca si Tatos considera ca un asemenea subiect ar putea fi interesant, atunci e de bine pentru Boogie. Si daca dupa "30 si" de ani, din '74 in 2008, subiectul a ramas la fel de valabil, iar e un semn bun. Aduce a universalitate.
Ma bucur ca s-a facut pana la urma, si ca s-a facut bine.

Da, dar sa nu se uite ca Tatos a facut Secvente. Creatorul lui bughinel mai are de tocat cateva mii de km de film pana sa ajunga p-acolo. Iar asta cu "daca si Tatos considera ca un asemenea subiect ar putea fi interesant" nu e un argument viabil. Si Hitler a vrut sa duca Germania in varfu' lumii.

[Pitbull]

Nope, Muntean a depäsit "Secvente" încä de la "Hârtia...", iar cu "Boogie" se mentine.
Deci, problema-i rezolvatä. :sleep:

[halebardul]

@nume
recunosc ca a fost o exprimare mai nefericita a ideii pe care vroiam s-o expun
dar recunosti si tu ca nici treaba cu Hitler nu e o comparatie valabila in cazul asta

eu vorbeam de cineva care considera buna o tema, un subiect
in comparatia ta, e vorba de o tinta, un scop, si mai ales de modul cum au fost atinse

in general orice comparatie in care intra si Hitler ar trebui evitata, pentru ca ajungi la tot felul de concluzii absurde: si Hitler a vrut sa picteze, deci sa vrei sa pictezi e periculos, si Hitler era vegetarian, deci daca esti vegetarian ajungi un dictator sangeros, si el purta mustata deci... etc.

[nume]

dar recunosti si tu ca nici treaba cu Hitler nu e o comparatie valabila in cazul asta
Era doar o tusha groasa.