"Elevator"

[Pitbull]

Evenimentul "Elevator"
Pe culmile micromalismului

Motto:
"«Elevator» este evenimentul cinematografic românesc al anului."
(Tudor Caranfil)

Distinsul meu coleg, prieten ºi mentor are dreptate - ºi putem merge chiar mai departe, spunând: "Elevator" este un eveniment cinematografic în sine.
La un prim nivel, aºa cum tot Tudor Caranfil spunea, filmul se înscrie pe deplin, ca esteticã ºi valoare, în curentul noii generaþii (numite impropriu, dar foarte popular, "Noul Val"), impunându-se poate drept cel mai minimalist dintre filmele genului - termeni ca "micromalism" sau "femtomalism" nefiind deloc deplasaþi! Documentaþia de producþie încape într-un paragraf: cabina unui lift de marfã, doi actori neprofesioniºti cu hainele ºi sarsanalele lor de-acasã, un hamburger (plus încã doi, pentru duble), o camerã digitalã ºi (sic!) douã sute de euros, cheltuieli de producþie. Gospodãritoarea acestei bucãtãrii e Alexandra Pãun, un nume deja familiar cunoscãtorilor tinerei generaþii a filmului românesc, ºi care sigur va atinge la un moment dat un nivel mult mai amplu de notorietate.
Aºadar, cea mai simplã poveste cu putinþã (dupã piesa omonimã a lui Gabriel Pintilei, jucatã la Teatrul Foarte Mic în 2005, în regia Adrianei Zaharia ºi scenografia lui Petriºor Staicu, cu Simona Popescu ºi ªerban Mihãiluº): un bãiat ºi o fatã, care se cunosc doar de patru zile, îºi cautã refugiul intim într-o fabricã pãrãsitã de pe centura unui oraº, ºi rãmân blocaþi în lift. Filmul începe cu un detaliu al picioarelor lor sãrind în loc, pe când se agitã sã cheme în ajutor - ºi nu va pãrãsi niciodatã spaþiul cabinei; despre final nu vom divulga nimic, atât respectând dorinþa autorilor, cât ºi conºtienþi cã neprevãzutul contribuie substanþial la inefabilul tragic al spectacolului ºi al filmului: ambele te þin pe marginea scaunului, cu respiraþia tãiatã, iar la sfârºit, te taie de-a binelea - la ficaþi.
Într-un comentariu din prestigioasa lui comunitate virtualã Liternet, Rãzvan Penescu cita remarca unor spectatori, la ieºirea din sala de spectacol: "Marfã piesã. Tari americãnoii ãºtia. Noi de ce nu ºtim sã scriem aºa? ªi ce miºto e tradusã!", iar Iulia Popovici, în "22", completa cu precizarea cã personajele, doi tineri ai societãþii zilelor noastre, au un ideolect schematic, un vocabular primar, un univers psiho-afectiv marcat de limitele proprii epocii, o sexualitate a ipotezelor. Sunt reprezentativi atât pentru un spaþiu (cel românesc, în planul superficial al detaliilor concrete), cât mai ales pentru o epocã, la nivel general (de unde ºi confuzia acelui spectator cãruia-i fusese greu sã citeascã numele lui Gabriel Pintilei pe afiº). Textul dramatic reuºeºte sã punã admirabil în valoare aceste date de fond ale problemei, dezvoltându-le într-o ascensiune conflictualã irezistibilã, îngemãnatã cu o abisalã aprofundare a sensurilor - ºi totul, cu cele mai simple mijloace: un dialog stereotip-absurd de un realism tulburãtor, o gamã de interacþiuni esenþializate, ºi câteva inerente instanþe de naturalism crud (claustrofobia situaþiei neputând eluda funcþiile fiziologice ºi implicaþiile lor ºocante). Nimic expozitiv, nimic declarativ, nici urmã de teoretizare: sensurile se nasc spontan ºi nimeresc drept la þintã.
Nu încape îndoialã cã incisiva piesã de teatru i-a plãcut ºi lui Dumnezeu, din moment ce a binecuvântat-o cu o echipã formatã din George Dorobanþu, Alexandra Pãun, Iulia Verdeº ºi Cristi Petrescu. Iar lucrurile nu se opresc aici: amplitudinea fenomenului atinge proporþii nebãnuite, dacã stãm sã ne gândim cã interpreþii sunt doi adolescenþi neprofesioniºti, iar regisorul... un fost marinar, complet autodidact în plan cinematografic! Doar tânãra producãtoare are o anumitã experienþã (în aceastã calitate, precum ºi ca scenaristã, interpretã ºi directoare de imagine) - dar fatalmente limitatã, datoritã vârstei. Iar aceºti patru eroi (la propriu ºi la figurat) eu reuºit sã comitã un film care dã lumea pe spate ºi mai multe nu.
Principala calitate a lui Dorobanþu se aflã undeva în zona simþului vizual - sine qua non pentru un cineast. Omul ºtie sã vadã nu doar plastic, ci mai ales epic. Se remarcã din capul locului enorma diversificare din modul lui de a filma un material atât de ingrat (în aparenþã): doi oameni într-o cutie. Dar nu e numai atât. Povestea în sine, prin forþa împrejurãrilor, e nevoitã sã se prevaleze în mare parte de acþiunile desfãºurate amplu în spaþiu ºi timp, comprimându-se în mãrunþiºuri imediate - iar camera lui George Dorobanþu le urmãreºte mai intens ºi mai spectaculos decât fãceau macaralele lui Nicolaescu la Cãlugãreni. Cineastul nu se mãrgineºte doar la a povesti fapte - el nareazã stãri, emoþii, sentimente, instincte, ba chiar ºi mâini, picioare, feþe, încãlþãri... Obiectivul comunicã intim cu fiecare element uman sau scenografic al mizanscenei, citind texturile, scormonind ungherele, baletând din toate unghiurile posibile, într-o succesiune de montaj impecabil de coerentã ºi de ascendent-dramaticã. Iar peste toate acestea, se aºterne un strat stilistic consistent, care rãsfaþã ochiul chiar ºi în condiþiile paradoxale ale unui asemenea material prozaic ºi, de la un punct, chiar sordid.
Lucrul cu actorii neprofesioniºti ridicã întotdeauna probleme specifice. Evident, totul pleacã de la "a avea sau a nu avea" - existã oameni pur ºi simplu incapabili sã "joace"; iar pentru cei care "o au în ei", încã mai e nevoie cel puþin de multã experienþã, dacã nu ºi de studii, pentru a-i "face actori". De zeci de ani, cineaºtii români rateazã cu brio folosirea amatorilor, pur ºi simplu pentru cã nu ºtiu sã releve ºi sã valorifice eventualele date actoriceºti native nesusþinute de studiile profesionale. Excepþionale au fost cazurile când câte un Adrian Vâlcu (în adolescenþã) sau Ricã Rãducanu (la orice vârstã) puteau fi ajutaþi sã se comporte în primul rând natural pe ecran. ªi când colo, marinarul de Dorobanþu reuºeºte sã scoatã din Cristi ºi Iulia douã dintre cele mai cãrnoase personaje ale filmului românesc - lucru cu atât mai dificil, cu cât textul este plin de "probleme": înjurãturi, vulgaritãþi, jargon... Cei doi interpreþi le folosesc cu deplinã dezinvolturã ºi expresivitate robustã, accentuându-le firesc nuanþele comice sau dramatice, dupã caz. Când pe ecran se spune cu umor involuntar cã "Te-ai bãºit... ªi-acum o sã putã!", spectatorii râd exact cât e normal - sau, când se urlã cu disperarea morþii "Futu-i, futu-i, futu-i mama mã-sii!", se cutremurã sub pala celui mai sumbru fior tragic...
Ceea ce ne aduce la încã o calitate remarcabilã a echipei elevatoriceºti: capacitatea de a folosi la cel mai echilibrat nivel elementele delicate. Dacã cei din generaþia foºtilor, în frunte cu supraevaluaþii Daneliuc ºi Pintilie, n-au fost niciodatã în stare sã aducã pe ecran fiziologicul, obscenul ºi indecentul fãrã a-ºi etala ei înºiºi, la modul cel mai ostentativ-grobian, propria vulgaritate, la modul: "Ia uite cum arãt eu actori în pielea goalã, ia ascultaþi cum îi pun sã înjure, ia uitaþi-vã la ei cum se piºã ºi se cacã!", George Dorobanþu ºi partenerii lui au intuiþia ºi inteligenþa de a plasa naturalismul pe acea axã îngustã care-l legitimeazã ca fãcând parte din viaþã, ba chiar îl potenþeazã, umanizând personajele ºi, de la un moment dat, accesând resursele de compasiune ale spectatorilor - ca sã dau un exemplu extrem: nu mã aºteptam sã observ vreodatã o atât de sincerã ºi empaticã tratare a motivului fetei care se uºureazã (în primul caz, cu accente de umor licenþios - "În condiþii normale, chestia asta mi s-ar fi pãrut nemaipomenit de sexy" - iar într-al doilea, cu o gravitate de-a dreptul funestã: îi toarnã câteva picãturi în gurã bãiatului ameninþat de deshidratare. Secvenþa se conjugã, contrastant, cu cea a devorãrii hamburgerului în timp ce bãiatul se trezeºte treptat din somn, când instinctul de supravieþuire striveºte complet orice formã de altruism - unul dintre cele mai tensionate momente pe care le-am vãzut vreodatã în filmul românesc.)
Evitând, cum spuneam ºi la început, orice divulgare privind deznodãmântul, mã voi rezuma la a sublinia soluþia extrem de inspiratã, ºi tulburãtor de tuºantã, a secvenþei finale - acea sublimare în cuvinte a dragostei-capcanã, care i-a atras acolo - completatã cu ultimul ºi cel din urmã cadru, inserat în timpul genericului. De subliniat ºi faptul cã nu ºtim ce-i cu acea secvenþã: e preluatã din trecut, prin dislocare cronologicã? provine din imaginarul personajelor? sau dintr-al autorului, ca o postulare a dragostei la care n-au mai ajuns? Nu ºtim, ºi nici nu conteazã: rolul ei nu e narativ, ci conotativ ºi concluziv.
Dacã ar fi sã-i reproºez ceva filmului (lucru necesar, în fond, atât din spirit de obiectivitate, cât ºi din "diplomaþie" - pentru a credita prin echilibrare elogiile de mai sus), ar fi doar parþiala potenþare vizualã a degradãrii ca efect al timpului. Tot ce se schimbã sunt expresiile personajelor, care spre final devin tot mai abulice ºi apatice (firesc, dar insuficient, aº zice). Bãiatului nu-i creºte barba - chiar ºi la optsprezece ani, în mod normal niºte fire rãzleþe tot îºi vãd de treaba lor (iar scuza cazului mai rar al unui tânãr complet imberb nu stã în picioare pânã la capãt; evoluþia unei bãrbi nerase e extrem de eficientã vizual). Tonusul facial rãmâne proaspãt, în pofida stresului, a subnutriþiei ºi a hipoxiei - o contribuþie de machiaj, cu paloare, cearcãne, uscãciune, era obligatorie. Se vorbeºte, normal, despre cãldura tot mai sufocantã, bãiatul rãmâne în bustul gol - dar nu se vede nici o broboanã de transpiraþe. Pãrul, care în timp devenea tot mai nãclãit, nu trãdeazã nici un semn al nespãlãrii... ºi aºa mai departe. Probabil cã dacã nici aceste detalii n-ar fi fost neglijate, am fi putut spune clar cã aveam de-a face cu un film perfect - ceea ce risca sã-l facã mai puþin credibil.
Aºa cã, sã ne bucurãm dar de cadoul pe care George Dorobanþu ºi gaºca lui ni l-au fãcut (nouã, ºi cinematografiei române în genere, precum ºi culturii ºi artei de pretutindeni), ºi sã sperãm din tot sufletul cã evenimentul "Elevator" nu e decât un început.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
22-23 august, 2008,
Bucureºti, România

[illotempore2002]

v-am zis io ca-i bun
:D

[Pitbull]

Ne-ai 8)

[Neuptolem]

Da. Am vazut si eu trailerul si e intr-adevar beton, altfel, realist-super-adevarat-beton-misto-credibil. E genul de film care-mi place si mie, pacat ca nu e LM.
Is prea obosit acu' sa analizez cronica...interesant ca dk pui un copil de clasa II-a sa citeasca cronica asta dureaza mai mult decat filmul.

[Pitbull]

Numai dacä e retardat, repetent sau miop; cum sä citesti patru pagini standard, în mai mult de 85 de minute?

[Neuptolem]

85 de minute?
E LUNG METRAJ!!! E LUNG METRAJ!!! :w00t:
Atunci il declar filmul romanesc preferat inainte de vizionare! Am o intuitie grozava, nu ma pot insela aici, in privinta filmului astuia n-am cum sa ma-'nsel.
E un Speed intors la 180 de grade, adica totul e static pastrand intensitatea, no?
Nush de unde draku "aflasem" ca e de vreo 10-20 de minute, iata o veste buna, are 85!

[Pitbull]

sa nu-l lauzi prea tare ca atunci mi-e teama ca voi fi lichidat de autor&co(rul de admiratori - nu si de dvs, cu siguranta!) si sa nu dezvalui mare lucru din poveste ca s-ar putea sa nu-i convina domnului Dorobantu! :P

astept sa citesc si sa discutam :)

(l.e. - uite ca e cronica la film romanesc, sa cetim!)
Da' mult îzmaiá cetitu', Gionloace...! :?

[gionloc]

ai dus filmul intr-un comparativ de superioritate spre superlativ absolut atit de pregnant incit e dificil sa contrargumentez anumite situatii din textul tau altfel decit contruind o poveste paralela in care sa scad anumite situatii mai mult decit simt ca ar trebui. ceea ce piesa isi propune si probabil ca reuseste (nu am citit piesa!), data fiind si relatia speciala dintre cititor si text in lectura literara - ma refer la intimitatea lecturarii, in care sentimentele 'la limita' sint usor resimtite ca viabile tocmai fiindca in imaginatia cititorului ele prind contur, iar acesta e absolut in relatie cu simtirea care filtreaza cuvintele - filmul nu prea angajeaza - sau angajeaza in parte, in anumite situatii doar. ceea ce tu spui legat de piesa, si anume:


Textul dramatic reuºeºte sã punã admirabil în valoare aceste date de fond ale problemei, dezvoltându-le într-o ascensiune conflictualã irezistibilã, îngemãnatã cu o abisalã aprofundare a sensurilor - ºi totul, cu cele mai simple mijloace: un dialog stereotip-absurd de un realism tulburãtor, o gamã de interacþiuni esenþializate, ºi câteva inerente instanþe de naturalism crud (claustrofobia situaþiei neputând eluda funcþiile fiziologice ºi implicaþiile lor ºocante). Nimic expozitiv, nimic declarativ, nici urmã de teoretizare: sensurile se nasc spontan ºi nimeresc drept la þintã.


cam asta speram sa imi trezeasca filmul, insa nu a reusit. am tot spus pe ici si colo de ce si cum. la fel, am subliniat partea pe care o evidentiezi si tu, ultimul pasaj din film, discutia-amintire despre dragoste si alti demoni ai adolescentei, am remarcat-o si eu, ea fiind responsabila pentru plusul pe care il acord filmului. pe mine filmul a reusit sa ma cucereasca abia in secventa respectiva, pentru a ma pierde apoi in solutia de dupa generic.

ceea ce actorii rostesc cu dezinvoltura, verbal, anuleaza in gesturi... ba urla mai tare decit sar, ba le scapara vocea mai tare in boxe decit pumnul in perete. gesturile le tradeaza putinul exercitiu cu situatia respectiva, faptul ca nu se afla deplin in personaje si, datorita acestui aspect, pun de la ei, umfla situatia. ai putea zice ca sint razgiiati, fructe ale indiferentei sociale fata de celalalt, usor inconstienti, ca de aceea exagereaza situatia, pentru spectacol, pentru joc - nu iau povestea in serios (decit atunci cind e vorba de papica necesara rezistentei in plus, de exemplu) - isi imagineaza ca is intr-un reality show si baga mare. insa a gasi astfel de explicatii pentru scapari de moment nu e neaparat o afacere.dincolo de toate acestea, filmul merita vazut si, mai ales, merita urmat ca principiu de productie, cit o fi de posibil asa ceva. :)

pe de alta parte, superlativul filmului il construiesti circumstantial - 1. prin referire la situatii straine proiectului propriu-zis - ce buna a fost piesa (scrisa) si ce tare ca a creat impresiile respective in spectatori, ce bine ca l-a incintat si pe TC (ceea ce e valabil si pentru mine, dar intr-o mai mica masura, suficienta, insa, pentru a ma determina sa recomand filmul si sa doresc sa mai vad astfel de proiecte, sau orice altceva realizat de Dorobantu). si 2 - referiri la conjuncturi legate de productie (de exceptie, e drept, insa, hmm...), dar care nu tin de poveste sau de transpunerea ei in imagini (sint factori necesari dar nu suficienti pentru ne/reusita unui proiect) - ca nu au fost bani, ca nu is profesionisti; dar carora le-ai dat niste argumente de putere in fata carora e greu sa nu pleci capul - Dumnezeu, binecuvintare, proportii nebanuite :P...

o astfel de argumentare seduce prin forma, prin limbajul prin care se prezinta, adica ea insasi e obiect de seductie, iar filmul cistiga in urma ei, fiindca el e subiectul care a generat-o, nu fiindca el (filmul) ar avea calitatea redata de termenii scrierii. cind incepi sa te referi la slabiciunea filmului - problema cu barba, etc - cititorii s-ar putea sa venereze deja filmul si sa inceapa sa rida la problema inscrierii povestii sub semnele timpului (care, oricum, e dusmanul fiintarii si coordonata de ucis a existentei).

drept concluzie:
sint de acord sa sustin(em) filmul pentru calitatile sale si sa trec(em) cu vederea anumite minusuri date, printre altele,* si de lipsa experientei autorilor - insa nu pot fi in acord cu un text care trece dincolo de critica, in propovaduire purtata cu termeni profetici. in acelasi timp, is de acord cu discutii in care un film e prezentat la superlativ, insa nu prin apel la sintagme alunecoase (cu iz mesianic)...

* adaugire ulterioara

[Pitbull]

Oooof (citat din clasicii în viatä), cä cât te câcâisi matale sä replichezi, trecu timpu', se duse soarele, sä dusärä gradele Kelvin (Alecu Croitoru), si-acuma tre' sä fug la curs. Iti räspund mai pe disearä.

[gionloc]

ce sa faci, uneori te pierzi in comenzi si adrese!

io o sa raspund luni-marti :lol:,
asa ca avem o comunicare pe cinste :D

[illotempore2002]

putem sa mutam aici si postarile despre Elevator din forumul Prremii si Festivaluri/Anonimul? ca sa nu purtam doua discutii paralele despre acelasi item?

on-topic:

Pitbull, cred ca e exagerat sa spunem ca actorii joaca excelent, accurate, natural.....sunt multe elemente de stangacie in jocul lor si Gionloc zice bine, uneori exagereaza, mai dau pe alaturi DAR mie asta nu mi se pare o problema....filmul e prea frumos, prea trist, prea captivant, imaginile jucate din camera sunt prea bine lucrate ca sa mai conteze un astfel de detaliu.....

Intr-adevar, regizorul exploateaza maximal peticul acesta de situatie, peticul de decor....avem un raport invers proportional intre intensitatea dramei si putinatatea spatiului....ma intreb cum ar fi fost acest film daca liftul acela era mult mai mic si nu aveau loc sa se intinda sa doarma si etc? .....uh, ma apuca groaza :sick:

[Pitbull]

Gionloace, sä-ti fie de-nvätäturä! Al'dat sä nu mai zici cä vii marti - eu m-am relaxat, si-acum uite, fúräm în contratimp.
Dar între timp, ati continat în topicul de dincolo, iar argumentele aduse au mai clarificat unele lucruri.
Printre altele, cred cä întrezäresc o anume träsäturä a ta, asupra cäreia se cade sä-ti atrag atentia (se semnalase si la "Tache" - tii minte discutia noasträ din Läptärie - dar aici e putin mai problematicä) - si anume, un soi de subiectivism legat nu de persoane sau alte elemente conexe filmului, ci de propriul täu orizont de asteptare, care de regulä e foarte exigent. Mi se pare evident cä, de la "Elevator", asteptai ceva anume (poate nu neapärat de la el însusi ca film - nu stiu dacä aflasesi în prealabil ceva despre el, pentru a-i crea acea expectativä - dar în orice caz de la acest gen de film). In observatiile tale se regäsesc destule remarce de tipul "eu asa as fi fäcut", sau "as fi vrut". Evident, tu nu esti un täntäläu, deci toate sunt valabile - dar problema e cä nu sunt absolute. Faptul cä Dorobantu a optat pentru alte variante (adesea, doar la nivel de dozaj; tu spui: "As fi preferat mai mult / mai putin..." din cutare - urlete, pumni în pereti, etc.) nu-i reduce nivelul. Solutiile lui sunt echivalente.
(Fac aici o precizare: recomandarea mea este nu sä-ti atenuezi severitatea - o exigentä ca a ta e extrem de necesarä si constructivä - ci sä-i märesti deschiderea - deja existentä - spre opiniile contrare; atunci, chiar am fäcut o sfârâialä!)
Revenind:
e dificil sa contrargumentez anumite situatii din textul tau altfel decit contruind o poveste paralela in care sa scad anumite situatii mai mult decit simt ca ar trebui.
Vezi? Exact ce spuneam - apropo de "paralelism" si de "dozaje".


Textul dramatic reuºeºte sã punã admirabil în valoare aceste date de fond ale problemei, (............) sensurile se nasc spontan ºi nimeresc drept la þintã.
cam asta speram sa imi trezeasca filmul, insa nu a reusit.
Intrucât mie si multor alti critici (cam toatä sala de la Cärturesti) n-a trezit starea asta, cred cä e o nepotrivire de perceptie. Tu pur si simplu n-ai vibrat. 'Appens...
pe mine filmul a reusit sa ma cucereasca abia in secventa respectiva, pentru a ma pierde apoi in solutia de dupa generic.
Da, acea secventä [amorul verbal din final] e cea mai bunä din film, dar ea încununeazä o evolutie atent construitä. Pe mine/noi ne-a cucerit gradual pe parcurs, iar atunci... ne-a däruit orgasmul, pour ainsi dire (nici nu-i prea deplasat, în fond!)
...Iar cadrul-epilog cu telefonul mi se pare impecabil. Ce ai sä-i reprosezi? E încheierea finalä a povestii, e informatia ultimä, e ciocanul de judecätor care puncteazä condamnarea la moarte. Inserarea sa în mijlocul genericului final creeazä o rupturä care potenteazä toate aceste date intrinseci - si zädärniceste orice eventuale reprosuri de naturä structuralä.

pe de alta parte, superlativul filmului il construiesti circumstantial - 1. prin referire la situatii straine proiectului propriu-zis - ce buna a fost piesa (scrisa) si ce tare ca a creat impresiile respective in spectatori, ce bine ca l-a incintat si pe TC (ceea ce e valabil si pentru mine, dar intr-o mai mica masura, suficienta, insa, pentru a ma determina sa recomand filmul si sa doresc sa mai vad astfel de proiecte, sau orice altceva realizat de Dorobantu). si 2 - referiri la conjuncturi legate de productie (de exceptie, e drept, insa, hmm...), dar care nu tin de poveste sau de transpunerea ei in imagini (sint factori necesari dar nu suficienti pentru ne/reusita unui proiect) - ca nu au fost bani, ca nu is profesionisti; dar carora le-ai dat niste argumente de putere in fata carora e greu sa nu pleci capul - Dumnezeu, binecuvintare, proportii nebanuite :P...
Nope - toate astea n-au fost "circumstante de construire a superlativului", ci informatii si/sau cârlige introductive. Nu s-au dorit si nici nu sunt folosite pe post de argumente - dimpotrivä, de la ele abia am pornit, si ulterior am cäutat sä argumentez.
De asemenea, n-am interpretat limitele de productie (profesionalisul autodidact al lui Dorobantu, amatorismul interpretilor, economia de mijloace, etc.) conjunctural, ci neutru. Calitätile filmului nu sunt valabile nicidecum în raport cu acestea (la modul: "sä nu uitäm cä a costat doar 200 euros", etc.), ci în sine - si abia o datä stabilit acest lucru, ne putem referi si la surprinzätoarele handicapuri care au fost învinse.
Apropo de cei doi actori - da, în prima parte, pânä se încälzesc, au câteva falseturi. Initial, chiar le retinusem, pentru latura criticä a analizei. Dar, pe parcursul proiectiei, am ajuns sä renunt cu deliberare la mentionarea lor, pur si simplu pentru cä mi s-ar fi pärut nedreaptä si irelevantä, în relatie cu nivelul de adevär (în primul rând) si de dramatism (în al doilea rând) pe care reusesc sä-l atingä. Am väzut destui actori profesionisti dintre cei mai buni (si români, si sträini) oferind prestatii mult sub valoarea ästeia de-aici.
sint de acord sa sustin(em) filmul pentru calitatile sale si sa trec(em) cu vederea anumite minusuri date, printre altele, si de lipsa experientei autorilor - insa nu pot fi in acord cu un text care trece dincolo de critica, in propovaduire purtata cu termeni profetici. in acelasi timp, is de acord cu discutii in care un film e prezentat la superlativ, insa nu prin apel la sintagme alunecoase (cu iz mesianic)...
Aici îti cam dau dreptate, ulterior mi-am dat seama cä entuziasmul mä împinsese într-o zonä cam exageratä a laudelor... Da', mä rog, analiza e scrisä si postatä... Când îmi revizuiesc ulterior opiniile, tonul, etc., o spun în discutii, nu revin asupra textului propriu-zis, ca-n Orwell.

[ricutza]

in primul rand trebuie sa recunosc ca am vazut filmul pe secvente, si nu cap coada, ceea ce in principiu e gresit, dar in situatia de fata imi permit sa comentez...

inca de la inceput mie cei doi actori mi s-au parut actori (deci nu personaje credibile) si deci usor isterici...ceea ce poate nu m-ar fi dernajat intr-un spatiu mai larg, insa in spatiul restrans pur si simplu m-a zgariat pe creier aproape tot timpul...ei reusesc sa devina mai naturali o data ce apare molesala si lipsa de vlaga, ceea ce e bine si pentru ei si pentru film.

eu n-am simtit ca am vazut tot ce puteam sa vad intr-un asemenea spatiu...sunt multe sentimente pe care ei nu le-au explorat deloc...totul e de la inceput si pana la sfarsit foarte tragic...ori nu cred ca e bine pentru un astfel de film, sa stii din minutul 5 ca cei doi nu vor parasi liftul...asta face ca in urmatoarele 80 de minute, spectatorul sa fie complet pasiv...

da, scenariul lasa portita sms-ului...SCENARIUL lasa portita sms-ului, pentru ca in film si pentru spectator, ea exista doar teoretic...cred ca la o a doua vizionare nu mai crezi o secunda cacei doi ar fi putut sa iasa vreodata de acolo..
putem cred, ca ne gandim si la Cube...bine, acolo povestea e mult mai complexa, si sunt si mai multe personaje...sa zicem ca nu sunt explorate atat de in detaliu si cu toate astea reactiile sunt mult mai naturale. asta implica si psetcatorul mult mai mult. mai degraba ma regasesc in Cube decat in Elevator desi ultimul e mult mai probabil sa se intample.

cu toate astea, e un debut bun, indraznet si deosebit. insa de aici si pana la capodopera sau film foarte foarte bun e o cale lunga zic eu! sper ca regizorul sa invete ce e de invatat din experienta asta, si nu sa devina autosuficient.

de mentionat este ca si trailerul acestui film este printre putinele promovari cu cap facute in cinematografia romaneasca, pentru ca pur si simplu "vinde" filmul.

[Pitbull]

Ricutzule, apropo de previzibilitate, suntem häis si cea. Pînä-n ultimele zece minute, efectiv n-am stiut cum se va termina - mä tot întrebam, analizam, deduceam... si concluzia era cä orice ar fi posibil (artistic vorbind, desigur).

[ricutza]

ar fi avut sens sa ii scoata din lift doar daca ei s-ar fi degradat foarte tare. ca in "Imparatul mustelor"!
de-asta am si zis ca se putea merge mai mult cu explorarea situatiei si personajelor. sa pastreze intr-adevar misterul finalului.

[illotempore2002]

finalul kiar a fost misterios...nu a existat nici un element de profetie, care sa genereze prezivibilitate.

am stat pe scaun si am transpirat.

[StefanDo]

cred ca toate cronicile laudative (si a mea, desigur) sunt corecte NUMAI cu precizarea ferma ca acest film a fost facut de un debutant cu 200 de euro in buzunar :)

[ricutza]

cred ca toate cronicile laudative (si a mea, desigur) sunt corecte NUMAI cu precizarea ferma ca acest film a fost facut de un debutant cu 200 de euro in buzunar :)

din ce stiu eu si Blair Witch Project a fost facut cu un buget de nimic si nu cred ca asta a fost singurul motiv pentru care filmul a avut succesul pe care l-a avut. spre deosebire insa de Blair Witch Project care are scenariul si personajele impecabile, in Elevator se simte ca mai era nevoie de lucru...de lucru sau experienta si nu de bani!
in general nu cred ca ar trebui sa ne intereseze cu cati bani a fost facut un film. acum cativa ani a fost o tentativa a lui (sau cu) Marcel Iures...tot asa era un film facut cu foarte putini bani, dar nu mai tin minte exact numele. cert este ca lumea n-a fost prea sensibilizata tocmai pentru ca filmul nu avea o calitate decenta.

[Supastar]

cred ca toate cronicile laudative (si a mea, desigur) sunt corecte NUMAI cu precizarea ferma ca acest film a fost facut de un debutant cu 200 de euro in buzunar :)
deci voi lentila asta judecati filmele? ZOMG!!! :w00t:

[Pitbull]

cred ca toate cronicile laudative (si a mea, desigur) sunt corecte NUMAI cu precizarea ferma ca acest film a fost facut de un debutant cu 200 de euro in buzunar :)
toate astea n-au fost "circumstante de construire a superlativului", ci informatii si/sau cârlige introductive. Nu s-au dorit si nici nu sunt folosite pe post de argumente - dimpotrivä, de la ele abia am pornit, si ulterior am cäutat sä argumentez.
De asemenea, n-am interpretat limitele de productie (profesionalisul autodidact al lui Dorobantu, amatorismul interpretilor, economia de mijloace, etc.) conjunctural, ci neutru. Calitätile filmului nu sunt valabile nicidecum în raport cu acestea (la modul: "sä nu uitäm cä a costat doar 200 euros", etc.), ci în sine - si abia o datä stabilit acest lucru, ne putem referi si la surprinzätoarele handicapuri care au fost învinse.

Apoi:
ar fi avut sens sa ii scoata din lift doar daca ei s-ar fi degradat foarte tare. ca in "Imparatul mustelor"!
de-asta am si zis ca se putea merge mai mult cu explorarea situatiei si personajelor. sa pastreze intr-adevar misterul finalului.
Intr-adevär, foarte interesantä aceastä directie dramaturgicä. Incitä la dezvoltäri si speculatii.

[StefanDo]

deci voi lentila asta judecati filmele? ZOMG!!! :w00t:

prin lentila asta, nu?

ideea e asa: cu niste cronici hiper-laudative nu-i facem decat rau lui dorobantu (din fericire, acesta are capul suficient de bine infipt pe umeri si e constient de minusurile si plusurile Elevatorului).

In general termenii folositi in cronici absolutizeaza valoarea filmului si nu cred ca este cazul. Elevator ramane un film facut cu bani putini, cu actori/regizor neexperimentati si nu stiu cat de util este sa-i convingem pe cei care inca nu l-au vazut inca de reusita absoluta a proiectului. De unde si interventia mea...

[gionloc]

ideea e asa: cu niste cronici hiper-laudative nu-i facem decat rau lui dorobantu (din fericire, acesta are capul suficient de bine infipt pe umeri si e constient de minusurile si plusurile Elevatorului).

In general termenii folositi in cronici absolutizeaza valoarea filmului si nu cred ca este cazul. Elevator ramane un film facut cu bani putini, cu actori/regizor neexperimentati si nu stiu cat de util este sa-i convingem pe cei care inca nu l-au vazut inca de reusita absoluta a proiectului. De unde si interventia mea...

boldarea - ma indoiesc de asta afirmatie a ta!

paragrafu 2 - eu ce tot spun p-aci si nu numai, inca de cind am vazut filmul la tiff!!

revin dupa-amiaz cu un raspuns la raspunsul dat mie de Pitbull!

[illotempore2002]

In general termenii folositi in cronici absolutizeaza valoarea filmului si nu cred ca este cazul. Elevator ramane un film facut cu bani putini, cu actori/regizor neexperimentati si nu stiu cat de util este sa-i convingem pe cei care inca nu l-au vazut inca de reusita absoluta a proiectului. De unde si interventia mea...

Este foarte util sa convingem lumea de reusita lui Elevator pt ca exista inca o gramada de capete seci care cred ca numai Spielberg si cu Denzel Washington pot face filme bune....pardon, "bune"

faptul ca s-a facut cu numai cateva sute de euro e o mare realizare.....pt ca altfel, cu bani multi, mai toata lumea cu putin talent poate sa faca un film bun....inteligentza si talentul constau in a crea aproape din nimic si a avea un produs final finit mai mult decat admirabil (cazul lui Elevator)

stiti testele acelea de creativitate de le dau psihologii cu niste obiecte cu utilizare redusa? de exemplu: cate lucruri poti face cu un cui?

un om creativ poate sa faca zeci de lucruri cu un cui
in timp ce un om mediocru poate sa faca la fel de multe daca ii dai o mie de obiecte

ca sa rezum: faptul ca filmul a avut un buget de cateva sute de euro este intr-adevar, o realizare!

[ricutza]

pt ca altfel, cu bani multi, mai toata lumea cu putin talent poate sa faca un film bun....


serios?
si atunci cum iti explici ca sunt o gramada de regizori care fac niste filme foarte bune, iar mai tarziu cu niste bugete mari fac niste mizerii? le dispare talentul peste noapte?
asta ca sa nu mai vorbim ca in america nu cred ca banii sunt cei care lipsesc, si de multe ori nici talentul. daca ar fi asa simplu cum zici tu nu cred ca ar mai fi fost atatia producatori care sa piarda o multime de bani.

mie mi se pare nedrept sa promovezi un film excesiv pe motive finaciare. mi se pare nedrept ca Oscarul (sau orice premiu) sa fie castigat de filmul in care s-au bagat cei mai multi bani si tot asa mi s-ar parea nedrept sa fie castigat de filmul in care s-au bagat cei mai putini bani.
intr-un film trebuie sa bagi atatia bani cati trebuie. in cazul de fata au functionat 200 de euro. nu e neaparat meritul si talentul si creativitatea regizorului ca s-a intamplat asta. e meritul oamenilor care au muncit pe gratis. asta, daca e sa judecam filmul dupa cei 200 de euro care s-au bagat in el.
eu insa prefer sa judec filmele dupa ceea ce sunt si ceea ce exprima.
si sincer as prefera sa fie cati mai putini regizori care sa se gandeasca sa faca filme serioase cu oameni voluntari. iar daca asta promoveaza Elevator....

[illotempore2002]

pt ca altfel, cu bani multi, mai toata lumea cu putin talent poate sa faca un film bun....


serios?
si atunci cum iti explici ca sunt o gramada de regizori care fac niste filme foarte bune, iar mai tarziu cu niste bugete mari fac niste mizerii? le dispare talentul peste noapte?
asta ca sa nu mai vorbim ca in america nu cred ca banii sunt cei care lipsesc, si de multe ori nici talentul. daca ar fi asa simplu cum zici tu nu cred ca ar mai fi fost atatia producatori care sa piarda o multime de bani.

mie mi se pare nedrept sa promovezi un film excesiv pe motive finaciare. mi se pare nedrept ca Oscarul (sau orice premiu) sa fie castigat de filmul in care s-au bagat cei mai multi bani si tot asa mi s-ar parea nedrept sa fie castigat de filmul in care s-au bagat cei mai putini bani.
intr-un film trebuie sa bagi atatia bani cati trebuie. in cazul de fata au functionat 200 de euro. nu e neaparat meritul si talentul si creativitatea regizorului ca s-a intamplat asta. e meritul oamenilor care au muncit pe gratis. asta, daca e sa judecam filmul dupa cei 200 de euro care s-au bagat in el.
eu insa prefer sa judec filmele dupa ceea ce sunt si ceea ce exprima.
si sincer as prefera sa fie cati mai putini regizori care sa se gandeasca sa faca filme serioase cu oameni voluntari. iar daca asta promoveaza Elevator....

Talentul da, poate fluctua, de ce nu? Mai toti genialii au dat macar un film de rahat, asa ca nu e de mirare...

corect, intr-un film trebuie sa bagi atatia bani cati trebuie.
ca sa nu mai spunem ca tipul de film Elevator chiar nu ar necesita bani multi.

Eu nu as promova filmul asta numai pe motive financiare. Il respect si pt ca e facut de neprofesionisti, de un marinar si de o profesoara, si de 2 adolescenti neinitiati. Il respect si pt stradania de a fi sofisticat in miscarile camerei, unghiurilor de filmat etc (nu sunt neaparat niste unghiuri nemaivazute, din contra, dar cu toate astea se potrivesc perfect acolo si arata entuziasmul si dragostea fata de activitatea de a filma pur si simplu, de a tine camera de filmat in mana).

[ricutza]

am vazut aseara Open Water:
http://www.imdb.com/title/tt0374102/

tot cu buget redus, tot cu doua personaje dar mi s-a parut mult mai dramatic. bine, este oarecum mai violent, insa gama de sentimente explorate este mult mai larga...
pe mine efectiv m-a lasat cu un gol in stomac.
ar fi interesanta o discutare a celor doua in paralel.

[Proletar]

cred ca toate cronicile laudative (si a mea, desigur) sunt corecte NUMAI cu precizarea ferma ca acest film a fost facut de un debutant cu 200 de euro in buzunar :)

asta e o vrajeala publicitara :)
ce a platit cu 200 de euro?

[films4all]

iti zic eu ca stiu de la Narcotice ( cam tot atat am bagat si eu in el)
-benzina (transport)
-mancare si apa la filmari
-recuzita (pe unde s-a putut)
-cateo atentie pe unde era nevoie ( un vin la vreun portar etc)

Cam astea is...

[Proletar]

iti zic eu ca stiu de la Narcotice ( cam tot atat am bagat si eu in el)
-benzina (transport)
-mancare si apa la filmari
-recuzita (pe unde s-a putut)
-cateo atentie pe unde era nevoie ( un vin la vreun portar etc)

Cam astea is...

pai dar scuza-ma, asta nu e film, Elevator.
e un duet, vorba celebrului scheci al lui baiesu.
adica nu mi se pare un titlu de glorie faptul ca ala a filmat un dialog de 85 de minute intr-un lift.
nu am vazut filmul, dar sunt convins ca e super plictisitor.
experimente de acest gen se pot face cu gramada, dar la ce bun daca iti iese un bullshit?
data viitoare va aparea cineva cu un film de 500 de euro, drept pt care isi va permite sa introduca un al treilea personaj, sa fie menage a trois.
in concluzie, eu asta nu pricep: ce rost are mandria ca ai facut un rahat ieftin?

[Pitbull]

Prolly, te rog, nu mä necäji. Ce-nseamnä asta? Iar te-a apucat? Aveam altä pärere despre tine - si stii doar! :( :oops:
Cum poti sä desconsideri asa un film excelent, sä-l faci "rahat" si sä te dai profet cä "precis e super plictisitor" (când te tine cu sufletul la gurä cap-coadä!), färä sä-l fi väzut? Asta pur si simplu nu se face! :o
Apropo de "duete" - ai väzut "Färä martori", al lui Mihalkov? Dar "Hell in the Pacific"? Dar "Anonimul venetian" sau "Doi pe un balansoar"?
Te rog, editeazä-ti tâmpenia de mai sus, ca sä nu ti-o sterg eu din forum, numai si numai pentru a-ti proteja tie propria imagine de autocompromitere. :x

[films4all]

(sters)

[Proletar]

Draga Mihnea,
la fel, stii foarte bine cat de mult te apreciez.
dar da-mi voie sa imi asum aceasta parere ca, desi nu l-am vazut inca, filmul mi se pare banal si tras de par (din trailer, din replicile pe care le-ai citat chiar tu in cronica "te-ai basit, o sa puta", "futu-i...", etc...)
lasa-ma, ta rog, sa ma conving singur ca am gresit, dupa ce voi vedea Elevator.
sa fiu la fel ca Eugen Barbu care a scris, pe vremuri, o cronica intitulata "M-ai invins, Rodioane!", dupa ce Camataru ii demonstrase ca e mai mult decat o girafa ratacita pe gazon.

[gionloc]

da, Pitbull a fost dus de val intr-un mod neasteptat, cu filmul acesta!
filmul are limitele sale, stingacii evidente, stridente - si in interpretare, unde rateaza mai toate punctele cheie in prima parte, alea cu injuraturi, pumni in pereti, apropiere de moarte - si in regie - inscrierea actiunii in timp! - care pentru Pitbull e marginala (prima nu e o problema), un subiect de subsol, pentru a credita elogiile, o afacere in conditional optativ (hihi), :P. filmul revine si devine cald si tandru pe ultima parte. ceea ce, per total, nu il face un film prost. merita vazut, fara doar si poate, insa trebuie privit ca atare, nu cred ca trebuie montate in circa lui si efecte pe care nu le-a atins.

[Pitbull]

Draga Mihnea,
da-mi voie sa imi asum aceasta parere ca, desi nu l-am vazut inca, filmul mi se pare banal si tras de par
Dragä Gabi,
Nu-ti dau voie. Asumarea unor päreri pe nevé, cum am spus si mai sus, nu se face! In treacät fie zis, asemenea atitudini sunt de condamnat chiar si în raport cu unele nulitäti confirmate, ca Nichitus, Daneliuc, Barna sau Popovici - dar acolo mäcar existä circumstantele atenuante ale cunoasterii vârtoase a autorilor; si chiar si alea se pot tolera - discutabil - doar la un nivel de conversatie, si sub rezerva unei probabilitäti.
(din trailer, din replicile pe care le-ai citat chiar tu in cronica "te-ai basit, o sa puta", "f***-i...", etc...)
Nici asta nu se face. Se numeste "scoatere din context".
lasa-ma, ta rog, sa ma conving singur ca am gresit, dupa ce voi vedea Elevator.
Päi asa DA - da' atunci, mäcar lasä-te si tu sä te convingi singur; ce atâta grabä.

Gionloace scump, de douä säptämâni tot promiti o replicä analiticä dezvoltatä, si väd cä n-o väd! Numa' puscäturi räzlete. Ce se-aude...?

[gionloc]

:x, se vede ca vacanta ii prieste lui razvan, ca amina incarcarea textului meu. plecind de la rindurile alea, vine si raspunsu :)

[Pitbull]

I-a priit
Cäci a venit.
Deci astept
C-un gol în pept.

[gionloc]

cam asa am simtit eu elevator :)

cronica (http://agenda.liternet.ro/articol/7589/Lucian-Maier/Liftme-up-Elevator.html)

[Pitbull]

Väzui.
Citii.
Gândii.
Urmeazä räspuns.

[gionloc]

sa vie!
cu placere il astept!

[films4all]

cam asa am simtit eu elevator :)

cronica (http://agenda.liternet.ro/articol/7589/Lucian-Maier/Liftme-up-Elevator.html)

Cea mai tare cronica ever.
:) Foarte tare.
Sa mai scrii!

[films4all]

Tot cea mai tare e..cineva..alta parere? :? :hmm: :sleep:

[Pitbull]

Da. Eu.
Mai degrabä "inteligentä".

[gionloc]

films4all - prea plecat!

Pitbull - ma gindeam ca or sa fie mai mult decit trei cuvinte si un set de ghilimele si, implict, o sa fie mai putin echivoc :alien:

[Pitbull]

O fi, o fi - da' ºez'. ªez' o þâr'.

[films4all]

films4all - prea plecat!

Well... din fericire.. Sin City ma tine prea ocupat. Imi place sa citesc un forum nu sa scriu, si cand citesc, citesc pentru a ma relaxa putin. Daca am ceva de zis care sa mi se para nostim dar nu neaparat important, in fine, care sa destreseze la rendu-i, atunci scriu :P
Parerile mele cu privire la film sunt putin deplasate asa ca tac, evit posibile conflicte. Bineinteles, deplasate din punctul celorlalti de vedere. Uite, de exemplu, eu tot cred ca e cea mai buna cronica...
Argumente? Cititi cronica... :P
Take care...

[Pitbull]

Proiectii cu "Elevator", säptämâna asta:
http://www.cinemagia.ro/forum/viewtopic.php?p=213030#213030

[films4all]

Vazut, placut, placut mult.


Un film cum rar intalnesti. Dupa ce ai iesit din sala, inca te gandesti la film, in drum spre casa tot la film te gandesti .. si acasa... tot la film. Apoi fiecare cadru e foarte, foarte bine lucrat si gandit.
Mie mi-au placut actorii. Pentru ca a fost primul lor proiect am putut sa las de la mine anumite mici dezechilibrari la nivel de joc actoricesc.
Montaj impecabil.
Muzica, jos palaria. Cel mai mult mi-a placut modul in care introducea momentul de maxima intensitate cu ajutorul muzicii. Adica.. muzica pregatitoare momentului de maxima intensitate mergea pe imagine, venea momentul iar muzica se corela perfect cu ceea ce se vedea pe ecran si ceea ce se auzea. ARTA PURÃ!!
Regia: 8)

Recomand tuturor forumistilor si nu numai sa mearga la vizionare. Este o experienta pura, chiar unica pentru genul de cinematograf cu care ne-am obijnuit sau cu care ne-au obijnuit celor ce li se spune "noul val".
Felicitari realizatorilor si bafta in continuare.

EUROCINEMA Tinerimea Românã – Un altfel de cinema va functiona in sala Centrului Naþional de Artã „Tinerimea Românã” (strada Gutenberg nr. 19 - zona Izvor, lîngã Teatrul Bulandra) si va avea proiectii in zilele de vineri, sambata si duminica.
Pretul unui bilet este de 10 RON. Elevii si pensionarii beneficiaza de pret redus: 7 RON.
Cineastii, ziaristii de specialitate si studentii la facultatile de film sunt invitati permanenti, avand intrarea gratuita.

Locatie cinematograf (http://www.salutbucuresti.ro/harta/?q=04507507206f06306906e06506d061&x=31215&y=46974&ah=132&z=-98&v=2=en)

Program
Vineri 26, Sambata 27 si Duminica 28 sept. 2008:
Ora 18.00: Noul val al scurt-metrajului romanesc:
„Nevroze nocturne”, regia George Dogaru
„O zi buna”, regia Catalin Apostol
„Ajutoare umanitare”, regia Hanno Hofer
„Zapping”, Cristian Mungiu
„La drumul Mare”, regia Gabriel Sarbu

Ora 20.00: ”Elevator”, regia George Dorobantu

[Se7en]

Frumos, frumos n-am ce zice. Simpatic si Dorobantzu, dar mai simpatica Iulia Verdesh, cu palarioara ei... :hmm:

[films4all]

A doua vizionare

M-a tinut conectat la ecran la fel de mult, am simtit aceleasi emotii deci filmul rezista. Ba cred ca incep sa cred ca si soundtrakul poate fi inclus in lista de top soundtrack-uri preferate.

[illotempore2002]

cat de nedrepti sunt unii
Gionloc, tu nu crezi cu adevarat ca Elevator e un film plicticos, cum poti sa confirmi spusele cuiva care nu a vazut filmul si mai si spune enormitati cand tu nu crezi in enormitatile astea?

Te bucuri disperat ca cineva e atat de impotriva filmului cu pricina, dar tu nu crezi deloc ceea ce el spune.....dar te bucui, ai un sustinator care....nu are cum sa sustina ce a zis.....

[gionloc]

Gionloc, tu nu crezi cu adevarat ca Elevator e un film plicticos, cum poti sa confirmi spusele cuiva care nu a vazut filmul si mai si spune enormitati cand tu nu crezi in enormitatile astea?

:?
te referi la ce i-am spus mai sus lui Proletar?
ca, da, consider cronica lui Pitbull mult prea apreciativa fata de valoarea filmului?

e drept ca uneori o mai iau si io pe aratura nediferentiind exact ce sustin si ce nu in afirmatiile cuiva. se prea poate sa fi fost cazul si aci: pina sa scriu cronica, sa ma tin contra filmului pentru a pastra un echilibru in opinii. pina la urma, pe cinemagia ma mai si distrez...
oricum, ma minunez in continuare de valul asta de simpatie pentru film, de valul de reactii ultrapozitive.
sper sa revad si eu filmul cit mai curind. la cita lume lauda elevator, o sa cred azi-miine ca io is dereglat :lol:

[Pitbull]

Hai sä torn si eu putin gaz peste foc ;)
Joi, la gala EuroFilm, väzându-l a doua oarä, mi-a pläcut si mai mult!
In primul rând, faptul cä stiam deja ce se va întâmpla (si cum se va întâmpla) a ridicat cu atât mai sus nivelul stärii - paranoia, teroarea, claustrarea, tensiunea în general.
In al doilea rând, asa cum se întâmplä întotdeauna, a doua oarä am fost obligatoriu mult mai atent si sensibil la detalii, nuante, etc. - iar rezultatele au fost eminamente pozitive.
Totodatä, mereu am fost foarte constient de analiza lui Gionloc, si am privit filmul si din aceastä perspectivä. Cred cä acum pot da un räspuns ferm, desi de fapt nu aduce nimic nou fatä de opinia mea anterioarä, confirmând-o doar.
Scumpe - toate observatiile tale sunt corecte; nepotrivirea nu vine din fondul lor, ci dintr-o extrem de finä adecvare la realitate - în sensul cä dezideratele pe care ti le bazezi (de exemplu: nu s-a speculat îndeajuns starea cutare, ar fi fost necesar sä dezvolte mai intens ideea de cutare, nu s-a fructificat pânä la capät cutare sansä) nu sunt peste tot obligatorii, sau unice ca variante. Simplu spus: "tu asa ai fi fäcut" - si ar fi fost bine, da! Dar si varianta Pintilei/Dorobantu e la fel de valabilä. Adicä, acea problemä a orizontului de asteptare pe care am enuntat-o încä de data trecutä
Apoi, dacä tinem neapärat sä facem si o raportare conjuncturalä (lucru legitim, în fond, de vreme ce filmul existä nu în vid, ci într-un întreg sistem de comparatii cu altele), cea relevantä nu mi se pare deloc raportarea de ordinul productiei ("e excelent, când stai sä te gândesti cu ce economie de bani si mijloace l-au fäcut!"), ci cea de ordin artistic - si anume: "e excelent, când îl compari cu toate celelalte filme românesti actuale" (inclusiv de la casele cele mai mari!). Chiar si la Porumboiu, Puiu, Caranfil, Muntean, Mungiu, Jude, Höfer, gäsesti în destule locuri erori relative de factura celor atât de minutios analizate de tine. Desigur, la ei frapeazä mai putin, datoritä complexitätii structurale si vizuale a filmelor - de exemplu, în "E pericoloso sporgersi" (pe care îl ador!), anumite incertitudini din urmärirea destinelor celor trei personaje, sau din prezentarea vietii de cazarmä, sau din interpretarea unora dintre liceeni, se estompeazä în mijlocul noainului de culori, imagini, poante de cea mai bunä calitate care le înconjoarä. Aici, însä, nuditatea esentializatä a povestii le lasä mult mai vizibile.
Deci, eu cred cä integrarea justä a analizei tale ar fi cam asa: sä nu fie privitä ca o viziune atotcuprinzätoare asupra filmului, ci doar ca una aplecatä programatic si foarte meticulos asupra neîmplinirilor lui - ceea ce, în fond, e absolut necesar!

[gionloc]

Desigur, la ei frapeazä mai putin, datoritä complexitätii structurale si vizuale a filmelor - de exemplu, în "E pericoloso sporgersi" (pe care îl ador!), anumite incertitudini din urmärirea destinelor celor trei personaje, sau din prezentarea vietii de cazarmä, sau din interpretarea unora dintre liceeni, se estompeazä în mijlocul noainului de culori, imagini, poante de cea mai bunä calitate care le înconjoarä. Aici, însä, nuditatea esentializatä a povestii le lasä mult mai vizibile.


is de acord cu tot ce ai zis (si de aia is si io curios sa revad filmul), am lasat doar portiunea asta pentru a intari o idee de-a mea.

filmul asta sta in gesturile alea sau in starea aialalta. fara ele e zero. daca le rateaza in numite clipe (evident ca nu e zero), insa credibilitatea lui ca proiect artistic scade. cind realizezi un complex cinematografic (stari, portrete, destine), credibilitatea asta tine de o suma de factori incare unul sau doi nu pot anula o imagine de ansamblu si, uneori, nu pot subrezi un proiect, mai ales daca afectiv el iti vorbeste direct (atunci nu mai esti chiar obiectiv, dar sa nu mai complicam povestea aci).
cind filmul are doua-trei elemente pe care isi construieste o argumentatie, daca unu dintre ele nu e solid, deja se clatina tot edificiul. dincolo de asta, da, adevarat, raportarea la aceste elemente probabil ca tine de felul in care te asezi in relatie cu nuditatea esentializata a povestii, dupa exprimarea ta.
ma uitam la film, la tiff, si imi sareau in ochi elementele pe care le prezentam in cronica. filmul ma cistiga, 5 - 10 minute imi crestea pulsul , apoi scapa o galusca (gesturi, replici, atitudine) si iarasi trebuia sa o iau de la capat cu crescendo-ul... pina la final, cind m-a fermecat.
acum, ca nu mai astept nimic de la film, poate m-as bucura mai mult de istoria sa. sper sa soseasca prin cluj, sau sa il prind pe undeva cind oi ajunge eu in bucuresti.

[Pitbull]

In zilele de vineri 17, sâmbätä 18, duminicä 19 octombrie a.c., orele 20:00
Se reia la EuroCinema (Podul Izvor, blocul "Tinerimea românä", vis-�*-vis de Teatrul L.S. Bulandra; intrarea pe poarta principalä, Str. Schitu Mägureanu - chiar în perimetrul dintre teatru si pod).

[films4all]

Daca e vreo/un forumist/a care nu l-a vazut si vrea sa-l vada, organizam o iesire la EuroCinema. Duminica.

[Led-Ze-Pencil]

Horror in error!

Am vazut “Elevator” la Tinerimea Romana. Parerea mea este sa mergeti sa-l vedeti. Macar stim pe ce discutam.
S-a spus aici ca nu trebuie judecat acest film prin prisma modului in care a fost facut, no-budget, actori neprofesionisti, conditii tehnice precare. Asa sa fie, atunci, sa-l judecam pe el in sine, ca film.

Intai de toate ca nu ma omor dupa filmele in care unul sau mai multe personaje sunt puse intr-o situatie limita de genul asteia, ca niste cobai sub clopotul de sticla, iar toata povestea consta in a-i studia atent ce fac, cum se descurca, cum se sting incet incet de frig, foame, sete, lipsa de oxigen si alte fiziologice neajunsuri. Mi se pare ca solicita o curiozitate pur stiintifica si da nastere unor trairi pur viscerale. Apeleaza la sentimente precum mila si senzatii precum groaza, lovesc “sub centura” asa cum o fac cersetorii care vor sa te emotioneze cu cioatele de maini sau picioare sau cu nu stiu ce rani purulente. Creeaza o situatie limita extrema, care te loveste la baza sentimentelor – piatra sa fii si sa nu reactionezi la asa o drama, s-ar zice. Si tocmai de aia le opun rezistenta.

Deci in privinta asta, genul filmelor cu personaje “trapped” in lift, in gropi-capcana, in desert, in padure (Blair Witch Project) in mijlocul oceanului (Open Water) ingropate de vii sau ramase in copac nu ma castiga, din start. Chiar si finalul la Iacob, cu el prins in cupa funicularului, mi s-a parut o gaselnita facila. Daca vrei sa starnesti mila, nu te astepta sa obtii si alte sentimente de la mine – mila vrei, mila gasesti, si atat. Imi faci stomacul ghem de groaza si de disperare, ma prinzi si pe mine in capcana in care sunt prinse victimele, traiesc alaturi de ele situatia extrema in care se afla, dar nu ma inalti nici un milimetru deasupra solului. Jos ai lovit, jos reactionez – si nu ma refer neaparat la lovituri sub centura ci la nivelul la care ataca astfel de filme – minimul necesitatilor fiziologice pentru ca omul sa existe. Desi, faptul ca vrei sa starnesti mila si groaza in mine ca spectator mi se pare o lovitura sub centura.

Partea problematica este ca astfel de filme vor sa faca saltul spre alte nivele, metafizice, existentialiste, spre profunzimi filozofice nebanuite. Nu, mersi. Tine-te de nas si nu respira 3 minute si ai sa obtii aceleasi senzatii ca in astfel de filme, atata tot. Faci “bau-bau!” la mine, ma sperii, nu ma emotionez, imi dau lacrimile de groaza, nu de duiosie.

Bun. De aici plecand, pe acest fond (sau cu acest minus al meu, mai stii?) am vazut Elevator. I-am vazut pe cei doi prinsi sub globul de sticla, invartindu-se in cerc ca niste soareci speriati. Mi-am reamintit ca omul trebuie sa manance, sa respire, sa bea apa, sa se pise, sa se cace, sa se spele, sa mai iasa afara, mi-am amintit ca omul are necesitati fiziologice. Si am inteles ca trebuie sa ma emotionez ca unor tineri in jur de 18, cu toata viata inainte, li se inchide incet-incet orizontul, ca Marele Final li se apropie cu o certitudine din ce in ce mai mare, ca sunt prinsi in capcana si nu vor scapa. Actorii s-au straduit sa-mi spuna toate astea, mi-au aratat cat sunt de speriati, distrusi, terminati, mi-au explicat foarte bine si pe larg in ce situatie groaznica se afla, dar zau, parca eram la o reconstituire a unui fapt real intamplat candva. Nu erau de acolo. Nu intrasera in personaje. Isi dadeau silinta ca sa ne convinga, dar li se vedea silinta asta pe fata. Dintre cei doi, baiatul poate ca a mai avut si cateva momente de adevar. Fata insa…

Am mai fost cu cineva care vazuse piesa jucata la vremea ei si care mi-a spus ca nu se compara, filmul e mult sub. N-am vazut, nu stiu, dar am incredere in parerea ei. Amandoi am stat pe scaune si-am urmarit cuminti tot filmul, cu bunavointa si credit in alb acordat “manifestarii artistice” din fata noastra. Eu pentru ca citisem encomioane grandioase despre film, ea fiindca vazuse piesa. Si nimic. Din cand in cand poate cate o senzatie de gol in stomac, dar care putea fi obtinuta si daca imi dadea cineva cu pumnul. “Nu se poate ca la o drama atat de ingrozitoare sa nu simti nimic, sa stai sa asisti rece si sa astepti mai repede finalul” mi-a zis ea dupa proiectie. Ii dau dreptate. Cu toate miscarile inedite de camera, unghiulatiile bine alese, montajul periculos si sunetul bine lucrat, filmul nu ma atinge la coarda sensibila. Lasand la o parte ne-predispozitia mea la astfel de gen, situatia de acolo trebuia sa imi creeze macar senzatii viscerale, dar nimic. Sa ma fi impietrit eu intr-atat?

Poate o fi de vina structura: ia sa vedem. Filmul incepe “sus” cu ei batand disperati in tabla ascensorului. Cand incepi de sus, se stie, mai greu urci si mai sus. Prin urmare filmul coboara si-i putem vedea pe cei doi vorbind in tihna despre cum (nu) se inteleg ei cu parintii, cum a fost cu Wanda de nu i-a tras-o, cum ar vrea el sa plece in Spania la munca. Si din nou accese de disperare, din nou batai in usi, pereti, tavan. Dar asta a mai fost, nu? Da, dar a mai trecut un timp, s-a mai dus o liniuta la telefonul mobil, ce nu intelegi? Situatia e tot mai groasa. O fi, dar s-o simtim si noi!

Poate o fi vina machiajului, ia sa vedem: trec zilele in goana, dar ei tot proaspeti si bine mersi arata, nici un cearcan, nici o paloare a fetei, nici o fata trasa, famelica. Ba transpira, ba nu, buzele nu-s albite de sete, uscate si cu spume la colturi, parul tot bine sade pe cap. Care va sa zica, timpul n-are putere asupra lor – atunci de ce as crede ca se apropie de sfarsit?

Poate lipsa de credibilitate vine de la alti factori, sa zicem logistici. Pai sa vedem. Liftul e blocat, dar nu stim de ce. Nu e o pana de curent, pentru ca au tot timpul becul aprins in lift. Ei incearca sa deschida usile cu sculele de manicura, dar nu-si folosesc curelele cu catarame groase care se vad la brau. Baiatul vrea la un moment dat sa provoace un scurt circuit la panoul de comanda, dar renunta, nu se stie de ce – desi e clar ca ar putea scoate afara placa cu butoane. Desface la scurgerea din podea niste suruburi mult prea noi si neruginite pentru un lift al unei fabrici parasite. Fata nu are la ea mobilul, desi tot ea ne spune undeva cat de ingrozitoare e senzatia cand te trezesti fara telefonul tau mobil, comparabila aproape cu moartea. Rucsacul si punga de plastic nu sunt rasturnate imediat pe podea pentru un inventar al tuturor obiectelor care i-ar putea ajuta (tare-mi doream sa aflu tot ce au in rucsac) asa ca fata descopera abia peste doua zile hamburgerul ramas neterminat. Telefonul mobil aruncat prin gura de scurgere (si care da direct afara!) nu e invelit in ceva pentru protectie, se incearca intai crearea unui pat moale din patura pe care eventual o sa aterizeze telefonul sau nu – si o sa se faca bucati. Isi permiteau asemenea riscuri? Nu mai zic ca puteau face o sfoara din patura rupta fasii, sa lase telefonul mai jos. Cand situatia era atat de disperata, ei nu reactioneaza cu disperare. In 6 zile cat au ramas inchisi acolo ar fi taiat tabla liftului cu unghiera, ca puscariasii, ar fi devastat podeaua sa vada ce se afla dedesubt, ar fi incercat mai multe.

Cat despre ei: s-ar fi urat, s-ar fi acuzat unul pe altul mai abitir decat o fac, s-ar fi batut, s-ar fi mancat unul pe altul. Ar fi baut transpiratie, lacrimi, pisat, sange (desi nu-s convins ca as fi vrut sa vad toate astea).
Si as putea continua cu toate cele ce nu m-au convins. Ma opresc.

Prin urmare, mai bine judecam filmul asta raportat la conditiile la care a fost facut. Pentru ca asa, da, e o mare realizare. E de admirat ca l-au facut, e bine ca s-au mobilizat pentru un proiect independent, e foarte bine ce le-a iesit. E un experiment reusit, un lucru demn de luat in seama. Dar nu e “evenimentul cinematografic romanesc al anului”, totusi!
Si pentru ca Boogie nu v-a placut, anul asta ramane fara evenimente.

[films4all]

No dude.. nu este evenimentul cinematografic al anului.. este ..eveniment cinematografic in sine, dat fiindca e un proiect independent reusit. Dar... iubitorii de film il pot plasa ca fiind evenimentul cinematografic al anului pentru ca nu este doar un film independent reusit, este un film care se ridica mult deasupra multor non-valori care inca primesc fiinantare de la cnc si scot tot rahaturi. Este un film care se ridica, cred eu... langa multe din filmele noului val, reusind cu succes sa ramana langa ele.
Daca nu-ti plac genul asta de filme, din punctul meu de vedere, n-ar fi trebuit sa fi scris atat de mult, nu mai zic ca n-ar fi trebuit sa scrii nimic despre film :P

[Pitbull]

Poate o fi vina machiajului, ia sa vedem: trec zilele in goana, dar ei tot proaspeti si bine mersi arata, nici un cearcan, nici o paloare a fetei, nici o fata trasa, famelica. Ba transpira, ba nu, buzele nu-s albite de sete, uscate si cu spume la colturi, parul tot bine sade pe cap.
Cu asta sunt de acord, am mentionat-o si în analiza mea - desi nu la fel de pitoresc ca tine. Desi, la discutiile despre film, Pintilei respingea categoric o asemenea criticä, pur si simplu nu are dreptate. E într-adevär o scäpare incontestabilä. Toate celelalte observatii sunt mult mai relative, dar se pierd atât de mult în detalii nesemnificative, discutabile atât individual, cât si în context, încât m-ar chema mai degrabä spre o discutie prin viu grai, ca sä le luäm la märuntit, decât prin scris.

[Led-Ze-Pencil]

Daca nu-ti plac genul asta de filme, din punctul meu de vedere, n-ar fi trebuit sa fi scris atat de mult, nu mai zic ca n-ar fi trebuit sa scrii nimic despre film :P

Pot sa dau edit si sa sterg tot ce am scris daca te deranjeaza. Asta n-o sa faca filmul mai bun.

[films4all]

Well.. nu e vroba de tacut.. pentru ca aº vrea ca filmul sa para excelent in ochii celorlalti. Insa, influentat de faptul ca nu iti plac genul asta de filme poti sa devi subiectuv fara sa vrei. Fara sa vrei, ceea ce e f bun la film, de tine poate sa fie foarte usor aruncat la gunoi. Ce este probabil gresala in film, la tine gresala asta poate deveni groteasca, de neacceptat si etc. Daca scrii sau.. nu, e treaba ta in final. Aia a fost doar parerea mea pentru ca... poti foarte usor sa cazi spre genul de afirmatii false si care tin de estetica artistica a filmului pe care doar un critic de film poate sa le cantareasca in mod adecvat.

[Led-Ze-Pencil]

Toate celelalte observatii sunt mult mai relative, dar se pierd atât de mult în detalii nesemnificative, discutabile atât individual, cât si în context, încât m-ar chema mai degrabä spre o discutie prin viu grai, ca sä le luäm la märuntit, decât prin scris.

Imi pare rau, orice scapare de la adevarul povestii ma indeparteaza de film. Chiar si cel mai mic detaliu. Poate o functiona in teatru, unde se merge pe conventii, dar nu in film. Pentru mine, simplu fapt ca tipa gaseste hamburgerul abia dupa 2 zile de rabdat de foame deja m-a pierdut. Cand nu ai tigari in casa, rascolesti peste tot in speranta ca mai e pe undeva vreuna uitata. Daramite cand rabzi o zi de foame, devastezi tot. Detaliile sunt cele mai importante cand vrei sa creezi o realitate credibila. Nu conteaza genul filmului.

[ricutza]

mie mi-au placut observatiile lui Led-Ze-Pencil.
Sunt exact genul de lucruri care ca si cinefil, iti spui ca nu conteaza pentru "actul artistic". Si intr-adevar cand camasa lui James Bond ramane alba si calcata desi el face 7000 de chestii intre timp, nu se plange nimeni de "facatura".
Dar cand ai doar doua personaje intr-un lift, atunci e normal sa analizezi orice mic detaliu.
Diferenta din "Open Water 1" si "Open Water 2" sta exact in chestiile de care spune Led-Ze-Pencil. Nu ajungi sa crezi personajele. Nu ajungi sa crezi ca fac tot ce trebuie ca sa se salveze. Si la un astfel de film conteaza foarte mult.
Regizorul nu e numai omul caqre ia premii si face niste actori sa isi spuna niste replici credibil. Cand a facut Titanic, James Cameron chiar a pus-o pe Kate Winslet sa se duca sa-l salveze pe Jack, inotand prin apa rece. Acum presupun ca nu saracea daca ar fi incalzit apa aia, dar nu-i mai trenumra Kate Winslet cum trebuie in fata camerei.
Nu zic acum ca actorii chiar ar fi trebuit inchisi in lift vreo cateva zile, dar cred ca s-a simtit totusi ca ei stiau ca pot iesi de fapt din lift cand vor. Poate niste actori cu mai multa experienta ar fi jucat mai bine scenele, dar e totusi datoria regizorului sa gaseasca modul cel mai bun ca sa obtina exact efectul pe care-l urmareste.

[films4all]

Da..asa cum pui tu problema ..e oka!
Dar sa afirmi ca nu-ti plac genul asta de filme si sa scrii cate-n luna si-n stele, acum pe bune..cine ar mai crede in ceea ce scrii? Nimeni!
Well.. asta e primul si a iesit in lume. Fara UNATC. Urmatorul o sa arate perfect! 8)

[Led-Ze-Pencil]

Da..asa cum pui tu problema ..e oka!
Dar sa afirmi ca nu-ti plac genul asta de filme si sa scrii cate-n luna si-n stele, acum pe bune..cine ar mai crede in ceea ce scrii? Nimeni!


Pai stai asa.
Nici filme de genul Die Hard nu-mi plac, dar trebuie sa recunosc ca Die Hard 1 ma prinde, ma tine, e bine facut, are tensiune, rasturnari spectaculoase, pot zice ca e un BUN film de gen.
N-am zis ca nu-mi place si atat. Peste asta, am adus argumente de ce filmul nu mi se pare BUN. Dupa ce am ponegrit genul, am prihanit si filmul, dar cu justificari, nu din prejudecata. Ori - asta nu se mai pune?

Daca nu crezi tu ce am scris, ok. Dar nu generaliza. Exact situatia inversa: daca nu-ti plac textele de genul celor pe care le-am scris acolo, nu spune ca sunt inutile.

[films4all]

Pai stai asa.
Nici filme de genul Die Hard nu-mi plac, dar trebuie sa recunosc ca Die Hard 1 ma prinde, ma tine, e bine facut, are tensiune, rasturnari spectaculoase, pot zice ca e un BUN film de gen.
N-am zis ca nu-mi place si atat. Peste asta, am adus argumente de ce filmul nu mi se pare BUN. Dupa ce am ponegrit genul, am prihanit si filmul, dar cu justificari, nu din prejudecata. Ori - asta nu se mai pune?

Faza cu argumentele e cu dus si-ntors. De exemplu.. argumentul e o forma de manipulare. A manipula o masa de oameni in general. A-i face sa creada ce crezi si tu. Ori tu, influentat de faptul ca nu-ti place genul, e clar ca ai adus argumente foarte solide ca lucrurile sa mearga in directia dorita de u, adica sa ne faci sa credem ce crezi si tu. Insa, repet, tu ai scris influentat de acel lucru si anume faptul ca nu-ti place genul, si deci argumentele vin sa sustina afirmatiile construite pe sentimentul de repulsie fata de gen.
Exemplu foarte clar:
1+1=2
Si daca pui un student la mate-info/ fizica sa-ti demonstreze de ce 1+1=2, apoi sa vezi ce-ti vine cu ..foi multe, cu teoreme, cu formule cu idei care sa sustina propozitia. Insa el de ce recurge la atat de multe doar ca sa demonstreze un simplu fapt pe care-l stie al de gradinita? Pentru ca el insusi crede in propozitia 1+1=2. Asa cum si tu crezi ce crezi despre genul acesta de filme...

[Led-Ze-Pencil]

Nu, nu sunt de acord cu tine.
Daca-mi demonstrezi argumentat ca n-am dreptate in cele ce zic, ok, o sa recunosc. Daca iei in calcul doar pozitia mea fata de gen, nu.

[films4all]

Dar ti-am demonstrat omule, mai sus, imediat dupa u. Iti mai zic odata: pentru simplul fapt ca tu nu adori genul, e suficient pentru me ca unele-ti afirmatii/ argumente sa nu le iau in calcul[punct]
daca ai pus acolo "argumentat" ca sa ma arunci in capacana.. well.. e cam pus degeaba. Nu intodeauna .. cand argumentezi.. inseamna ca vrei sa manipulezi. Dar... cam asta se intampla in mai toate conversatiile in ziua de azi, din pacate.
Daca ai un om siret, caruia ii merge mintea brici, un 7-orice man. Pai omul asta o sa-ti vina cu n argumente pe minut ca sa-ti demonstreze ca.. ai fi idiot. In realitate.. nici el nu prea crede in ceea ce zice.. dar el ii da acolo cu argumente si-i da. Ajunge sa spuna aberatii cat el de mari.. dar nu-i nimic. Totul e bine si perfect. Si-i da..si da.. Dar.. daca ai pune acelasi om.. la o treaba, ce se bazeaza pe calitatile mintii lui( calitati asocitate mintii lui ascutite) n-ar fi in stare de nimic... :hmm:
Din pacate...

[Led-Ze-Pencil]

Dar ti-am demonstrat omule, mai sus, imediat dupa u. Iti mai zic odata: pentru simplul fapt ca tu nu adori genul, e suficient pentru me ca unele-ti afirmatii/ argumente sa nu le iau in calcul[punct]

Ok. Daca asa stau lucrurile, OK!

dar sunt sigur ca stii ca in fraza citez "argumente pe minut ca sa-ti demonstreze ca.. ai fii idiot" exista ceva aici se scrie cu un singur "i".

[films4all]

Ce oka ? :-" Ce inseamna "oka" la u ? :P

Da..scuze, mi-a scapat un "i" :P mi se mai intampla.. asta e nimic pe langa ce scoate tastatura mea :)) Prietenii stiu :P :lol:

[Led-Ze-Pencil]

Daca ce vrei tu e sa spun ca Elevator e genial, ok, spun. Dar e genial nu ca film. Ca fenomen, da: faptul ca s-a putut intampla asa ceva, ca o echipa restransa sa faca asta, e minunat. Cat au putut sa faca ei, iarasi e mirific!
Dar... judecat ca film - asta e. Nu tine. Poti sa arunci toate blestemele zeilor, nu ma convingi. El este ceea ce este. Punct.
Nothing more. Nevermore.

[films4all]

Dar dude..ce-ti veni. Eu nu voiesc nici sa ma impusti sa te fac sa zici ..ca filmul e genial.
E PAREREA TA! NU ARE VOIE NIMENI SA ATENTEZE LA EA
Nu stiu de unde ... iti veni o asemenea idee. Zãu :lol:
CREZI CE VREI DESPRE FILM dar..
exista si un dar
nu-mi veni cu critica daca tie nu-ti place genul.
Poate tu crezi ca eu am fost influentat sau ca toti am fost influentati de faptul ca .. iubim filmul romanesc minimalist. Nu nu-i asta. Uita-te la JOI, nimi(c)malist si o porcarie.
Noua ne place filmul pentru ca are simt cinematografic si pentru ca si pentru ca... etc.
Intradevar.. problemele de care zici tu exista. Insa din punctul meu de vedere, pot fi trecute cu vederea tocmai pentru ca filmul in sine a resuit ce n-au reusit filmele acelor zisi regizori si care au si unatc in spate. Eu pot sa justific lipsa mustatii/ barbii printr-o simpla comparatie cu filmele americane.. unde adolescentii de 18-19 ani inca au puf pe fata. Hainele, transpiratia... sunt detalii importante dar..ce dracu.. filmul[Elevator] e arta in sine. Sa ma ierte Dumnezeu.. sunt foarte multe filme in care totul e controlat milimetric. Dar din punct de vedere artistic nu se pot compara cu filmul asta nici daca ..nu stiu.. ai vrea sa fie mai bune.
Inteleg ca nu poti sa faci compromisuri... si poate crezi ca pup echipa in fund. Nu..eu doar admir ce n-am reusit sa fac eu in 3 ani. Poate o sa reusesc in 10. Amin. Dar..devin subiectiv. Si nu e asta. Nu de aceea imi place filmul. Imi place ca se sustine pe sine. Atata tot!

[Led-Ze-Pencil]

Daca tot ai bagat faza cu 1+1=2, hai sa dau si eu o ecuatie:


Intradevar.. problemele de care zici tu exista. Insa din punctul meu de vedere, pot fi trecute cu vederea tocmai pentru ca filmul in sine a resuit ce n-au reusit filmele acelor zisi regizori si care au si unatc in spate.

plus, mai devreme:


Well.. asta e primul si a iesit in lume. Fara UNATC. Urmatorul o sa arate perfect! 8)

inmultit cu:

Dar... iubitorii de film il pot plasa ca fiind evenimentul cinematografic al anului pentru ca nu este doar un film independent reusit, este un film care se ridica mult deasupra multor non-valori care inca primesc fiinantare de la cnc si scot tot rahaturi.

totul supra:


... poate crezi ca pup echipa in fund. Nu..eu doar admir ce n-am reusit sa fac eu in 3 ani. Poate o sa reusesc in 10. Amin.

ar putea sa ma duca la rezultatul ca esti totusi putin subiectiv, chiar daca n-o recunosti. Si atunci pot zice si eu ca tine:


e clar ca ai adus argumente foarte solide ca lucrurile sa mearga in directia dorita de u, adica sa ne faci sa credem ce crezi si tu. Insa, repet, tu ai scris influentat de acel lucru [...] si deci argumentele vin sa sustina afirmatiile construite pe sentimentul tau fata de film
continuarea cu italice imi apartine.

[films4all]

Bravo!
Frumos!
Ai demonstrat intr-un mod impecabil faptul ca (eu) am pierdut vremea.
Respect!

[Led-Ze-Pencil]

Nu.
Concluzia era ca ai o problema cu unatc-ul, cnc-ul, regizorii de azi (si e normal, cine n-ar avea?) si ai hotarat obligat fortat sa faci film independent. De unde si subiectivitatea apropo de Elevator.
Dar bine, nu-ti mai pierde vremea. We agree to disagree.

[films4all]

Concluzia era ca ai o problema cu unatc-ul, cnc-ul, regizorii de azi(si e normal, cine n-ar avea?) si ai hotarat obligat fortat sa faci film independent.

Si acum ai inceput sa bati si campii. :P
Nu am nimic cu unatc-ul. Am dat examenul de admitere. M-au respins. Poate la anu. Sau fac o pauza de 2..3 ani, incerc iar apoi. O sa vad. Dar n-am nimic cu UNATC-UL.
CNC-ul ...bun sau rau cum e el, finanteaza proiectele. Ca nu e corect, asta e. Dar..exista, ai unde sa te duci cu un proiect. Nu cred ca Romania se confrunta cu aceleasi probleme cu care ne confruntem noi si tine de CNC. Asa ca smile, maine poate fi mai rau.
Regizorii de azi :shock: . Asta a fost ca o bomba. in locul tau... nu scriam nimic.
N-am hotarat nimic dom'le. Cand o sa hotaresc ceva te anunt. Eu fac film din placere, din dragoste pentru cinema, dragoste de a spune povestea. Din spirit aventurier. Spune-i cum vrei... insa e clar; imi place sa spun povesti. Filmul pentru me este ca alcoolul pentru betivi. Ca tigarea pentru fumatori...
Si simti nevoia sa te imbeti, sa uiti de tot ceea ce te inconjuara, sa te cufunzi in marea ta fara sa mai auzi de nimic. Nimic mai normal. Iei o foaie si incepi sa scrii. Asta e "hotararea" mea.
Deci..ca sa fie clar: n-am nimic cu nimeni!!!

[Led-Ze-Pencil]

Bine. Elevator e un film fara greseala. Tu nu ai nici o problema cu unatc-ul. Vezi foarte bine cand cineva bate campii.
Si stii ce m-a convins?

"Si daca pui un student la mate-info/ fizica sa-ti demonstreze de ce 1+1=2, apoi sa vezi ce-ti vine cu ..foi multe, cu teoreme, cu formule cu idei care sa sustina propozitia. Insa el de ce recurge la atat de multe doar ca sa demonstreze un simplu fapt pe care-l stie al de gradinita? Pentru ca el insusi crede in propozitia 1+1=2. "

Flawless!

[films4all]

nu..aia .. iti spunea altceva.. dar ma rog. Daca pe tine te-a convins asta..
:P parese ca ori te-ai suparat..ori, aicam renuntat sa argumentezi a ta "cronica" :huh:
Una din ele sigur e.

[Led-Ze-Pencil]

nu..aia .. iti spunea altceva.. dar ma rog. Daca pe tine te-a convins asta..
:P parese ca ori te-ai suparat..ori, aicam renuntat sa argumentezi a ta "cronica" :huh:
Una din ele sigur e.

Nici, nici. M-am lamurit.

[films4all]

Eu m-am lamurit demult...
Iaca doi oameni lamuriti. :happy:

[Led-Ze-Pencil]

mie nu mi-a venit sa cred de la inceput, parea imposibil.
Iata ca totusi totul e posibil.

[films4all]

Well.. acest "totul e posibil" suna a dezamagire.
Mda... :hmm: :sleep:

[Planmaker]

Filmul pentru me este ca alcoolul pentru betivi. Ca tigarea pentru fumatori...
Si simti nevoia sa te imbeti, sa uiti de tot ceea ce te inconjuara, sa te cufunzi in marea ta fara sa mai auzi de nimic. Nimic mai normal. Iei o foaie si incepi sa scrii.

Hmm... parca asta cu "iei o foaie si incepi sa scrii", nu prea se pupa cu definitia filmului :P

[Led-Ze-Pencil]

Dar asta?


Faza cu argumentele e cu dus si-ntors. De exemplu.. argumentul e o forma de manipulare. A manipula o masa de oameni in general. A-i face sa creada ce crezi si tu...

Si mai sunt, mai sunt...

[films4all]

Filmul pentru me este ca alcoolul pentru betivi. Ca tigarea pentru fumatori...
Si simti nevoia sa te imbeti, sa uiti de tot ceea ce te inconjuara, sa te cufunzi in marea ta fara sa mai auzi de nimic. Nimic mai normal. Iei o foaie si incepi sa scrii.

Hmm... parca asta cu "iei o foaie si incepi sa scrii", nu prea se pupa cu definitia filmului :P

Dar sa te duci in locul unde tre sa filmezi si sa incepi sa filmezi la nimereala.. crezi ca se pupa cu definitia filmului? :-"
Cat despre.. faza cu alcoolul, e doar o figura de stil, chiar daca e mai dark asa ca nu va speriati.
Aici.. scrii, incerci idea si daca nu-ti place, o arunci la gunoi. E altceva cand vine vorba de filmare. Lucrurile devin de n ori mai serioase :P

Dar haideti sa punem punct ca suntem off topic mult de tot. Daca vreti sa discutam despre ideile mele si conceptul meu about movies, putem sa deschidem un topic special despre subiect.. ori daca nu.. eu am pus punct.

[Led-Ze-Pencil]

Hai sa reinvii topicul asta, ca a trecut pe pagina 2 si e pacat.

Zic asa: in conditii extreme obtii reactii extreme.
Daca esti fugarit de o haita de lupi, sari un gard de 3 metri pe care in conditii normale nici vorba sa-l fi putut sari.
Acum, cine este cel adevarat: cel care poate sari gardul sau cel care nu?

Ca tot ziceam de Die Hard 1: si acolo sunt conditii extreme, in care un personaj-erou din nastere se descurca de minune si astfel le face fata teroristilor. Dar cine e el cu adevarat n-o sa aflam niciodata, de aia scenaristii au incercat sa mai bage si cate ceva din viata personala: nevasta-sa e acolo ostatica, ceva conflicte in familie, sunt amintiti copiii lui pe care ii iubeste asa mult. Dar tot nu capata un profil adevarat Omul bruce willis. Ramane doar un erou-supererou.

Asta reprosez genului asta: se cam trage din senzationalismul hollywoodiano-protevistic. Si e facil.

Mi-e mult mai greu sa inteleg de ce se hotaraste Andrei Rubliov sa taca si sa nu mai picteze decat de ce plange o fata blocata in lift. E normal sa planga.

P.S. Btw, inca un detaliu pe langa multele pe care le-am pomenit: mesajul ala de la sfarsit: "Message not sent. Try again later" nu exista. Exista doar "Message not sent" iar telefonul va tot incerca de la sine sa-l trimita chiar si cateva zile la rand. "Try again later" auzi in telefon cand nu poti contacta pe careva.
Micile detalii care fac intregul sa se clatine.

[Alice_Fluture]

"Elevator" ruleaza in ULTIMELE PROIECTII...

...pe 2008.

In Bucuresti, la Eurocinema - Tinerimea Romana (e tot acolo, linga podul Izvor, vizavi de Teatrul Bulandra).
Simbata (adica miine, 13 decembrie), de la 18:00 si de la 20:00.

Merita sa veniti, sa reveniti, sa va trimiteti prietenii sau dusmanii.
O sa merite, ca dupa proiectii o sa fie prezenta si echipa, pentru niscaiva intrebari din public... iar daca n-o sa va placa, promitem sa nu ne ferim de obiectele aruncate.

Veniti, macar sa aveti ce-i contra-argumenta ulterior lui Cristian Tudor Popescu, care va indeamna:
"Duceti-va si vedeti Elevator si pe urma stam de vorba."

[E.Floares]

Il vazui azi la 18:00.

It's ok.
M-a deranjat sunetul un pic, dar stiind cum a fost facut putem trece peste.

[marmatia]

L-am vazut si mi-a placut. Nu stiu insa daca mi-ar fi placut daca acelasi film ar fi fost produs pe banii CNC sau daca n-ar fi fost un debut.
L-am vazut impreuna cu niste prieteni si la toti am simtit o simpatie neconditionata pentru film si autor pe motiv ca este o productie cu adevarat independenta.

Bravo lui, este de departe cel mai reusit debut din ultima perioada.

[Alice_Fluture]

Lungmetrajul independent "Elevator" debuteaza la cinema...

...pe 2009. Si fara a pune la socoteala excelentul cinematograf Studio, unde a avut doua proiectii weekend-ul trecut, inseamna...

...la Eurocinema - Tinerimea Romana (linga podul Izvor, vizavi de Teatrul Bulandra),
duminica, 1 februarie, de la 18:00 si de la 20:00.

Ambele proiectii vor fi precedate de scurtmetrajul "Alexandra" al lui Radu Jude,
si incheiate de cite o sesiune de intrebari si obiecte din public
aruncate spre echipa Elevator-ului, prezenta in sala.

[E.Floares]

Nu avem de ce sa aruncam cu obiecte in ei. :P
Pe langa film, sunt misto si discutiile cu ei... :D

[Alice_Fluture]

.

Un zvic de doua proiectii, la Tinerimea Romana (la podul Izvor, vizavi de teatrul Bulandra):

simbata de la 8 & duminica de la 6.

.

[Pitbull]

Alice, sä ne mai anunti când mai sunt - si, când considerati cä e cazul sä go public, asteptäm vesti si de la proiectul de-acum.