16mm
04 Jul 2005, 00:10
liternet:"Lung-metrajul Second-Hand este un fel de Romeo ºi Julieta al zilelor noastre ºi pune doar cîteva întrebãri legitime: încotro societate, încotro familie, încotro tînãra generaþie, încotro iubire?"
din 6 lei dau 2 pentru scenografie, pentru 2-3 cadre, si pentru ochelarii pierduti in cinematograf.
alexandra e infecta, mihai e reincarnarea unui count dracula care-l are pe mcdowell la icoana dar nu isi poate ridica capul de meningita, james deanii geniali inafara unor looks de toata jena (cui de-acolo ii place atat de mult nodul ala la fular) isi intra binisor in rol. ah, si visul e ok. pacat ca nu-i original.
imaginea e proasta. rau. liricul voit esueaza cu gratie. prim-planurile alea m-au ametit groaznic, chiar daca la inceput sunt secvente in care merg foarte bine; in nici un caz nu uniformizarea respectiva pe 3 sferturi din film.
muzica?!? was? wo? ne vrem a fi un barry lyndon sau ce? vocea aia?!?? geez. daca nu e ea, atunci dumnezeule, ce e in capul baiatului ala cu idei stupide despre feminitate?!
ne vrem a fi faini?! saeculum? atunci bine ar fi sa incepem lasand la o parte senzatia de final gen: unde am mai vazut eu astea? zic eu: un interogatoriu in clockwork, un vis pt care mai dati-mi o ora dar bat inspre fear and lothing, etcetera, etcetera.
btw, nu mi se pare potrivit finalul deschis. mie mi-ar fi placut sa-i vad casatoriti. really, ea fericita, alaturi de el.
cand am iesit din sala, nu am constatat pierderea ochelarilor (moment poetic?) ci faptul ca o femeie, alaturi de iubitul ei singurii spectatori (+eu-6 lei) plangea in hohote. HOHOTE.
din 6 lei dau 2 pentru scenografie, pentru 2-3 cadre, si pentru ochelarii pierduti in cinematograf.
alexandra e infecta, mihai e reincarnarea unui count dracula care-l are pe mcdowell la icoana dar nu isi poate ridica capul de meningita, james deanii geniali inafara unor looks de toata jena (cui de-acolo ii place atat de mult nodul ala la fular) isi intra binisor in rol. ah, si visul e ok. pacat ca nu-i original.
imaginea e proasta. rau. liricul voit esueaza cu gratie. prim-planurile alea m-au ametit groaznic, chiar daca la inceput sunt secvente in care merg foarte bine; in nici un caz nu uniformizarea respectiva pe 3 sferturi din film.
muzica?!? was? wo? ne vrem a fi un barry lyndon sau ce? vocea aia?!?? geez. daca nu e ea, atunci dumnezeule, ce e in capul baiatului ala cu idei stupide despre feminitate?!
ne vrem a fi faini?! saeculum? atunci bine ar fi sa incepem lasand la o parte senzatia de final gen: unde am mai vazut eu astea? zic eu: un interogatoriu in clockwork, un vis pt care mai dati-mi o ora dar bat inspre fear and lothing, etcetera, etcetera.
btw, nu mi se pare potrivit finalul deschis. mie mi-ar fi placut sa-i vad casatoriti. really, ea fericita, alaturi de el.
cand am iesit din sala, nu am constatat pierderea ochelarilor (moment poetic?) ci faptul ca o femeie, alaturi de iubitul ei singurii spectatori (+eu-6 lei) plangea in hohote. HOHOTE.