cronica lui Martalogu

[Martalogu]

Am un oarecare defect : ma uit la filme ,si uit. Sau in amintesc in mod incomplet despre ce era vorba . Doresc ca aceste umile cronici sa fie cu cea mai larga ingaduinta privite ca recenziile unui neindemanatec.

[Martalogu]

Elvis took a bullet

scenarist:Jerry Eeten .regizor: Jerry Eeten. actor :Jerry Eeten

who the fuck is Jerry Eeten,poate va intrebati cu toti acuma.I dunno, ar putea veni un raspuns foarte aproximativ acum din partea subsemnatului.

Exista o specie a lucrurilor de pe lumea asta care ori sunt foarte bune, ori teribil de proaste. Iar pentru a reusi sa-ti suspenzi senzatia ca filmul asta ar intra cu brio in ambele categorii, e mai usor sa te abtii de la vreo parere directa.

Deci asta se-ntampla: un om se muta intr-alt oras. Omu asta e medic rezident, si afla de la rezidentul sef ,ca nu va fi menajat, si sa nu-i treaca cumva prin cap sa-l sape .
Dup-aia Jeff ,vrea sa-si clarifice ca orice flotant situatia locativa - devenind chirias la o gazda. Si printr-un anunt ajunge la Aaron Presley care-l cheama la un interviu pe care Jeff il trece ,ceea ce alti candidati la chirie n-au reusit.
Ar mai fi si aspectul ca Jeff e un om destul de plat ,care a facut toata viata ce-au vrut altii .Iar cum parintii i-au murit ,a incercat sa para relaxat in fata lui Aaron,care zice ca si-a omorat parintii, si rade.
Aaron e leit Elvis, cu perciuni,mot in freza, si chiar spirit -de altfel si recunoaste in fata lui Jeff care aproba natang ca el Elvis s-a incarnat mai demult in copilul Aaron.
Are Jeff vreo problema cu asta ? Nu ,n-are.si asa se face ca merg tustrei, pentru ca mai apare o gorila palida-cliseu killer, de nicaieri ,in masina spre restaurantul chinezesc. Acolo Jeff vrea ceva non-chinese ,suparandu-l pe bucatar,dar n-are a face pentu ca cei doi get acquainted.

Se intercaleaza scene prelungi din viata plicticoasa de spital a lui Jeff, care se trezeste intr-o seara intr-un bar ,agatand o blonda -cliseu Femme Fatalle. Pe care o reguleaza . O data. Si-a doua oara ea-l instiga s-o stranga de gat .Si-o strange,si aproape ca o sufoca.
Si ea tuseste si se uita urat la el in timp ce Jeff se-ndrepta spre baie. Iesind din baie o vede intinsa .Moarta . Intriga filmului.

Aaron stie ce-a facut Jeff ,si-i propune un targ : medicamente-droguri pt a musamaliza crima. Invelita intr-o patura, patura bagata in portbagaj,masina oprita la marginea gropii de gunoi , Jeff de un capat si Aaron de celalat capat arunca pachetul din portbagaj.
Jeff nu spune nimic despre ce-a facut,desi dupa fata lui e clar ca o congestionare emotionala are loc. Mai mult de atat cum trece Jeff prin parcare vine un nene The Bogart Wannabe-cliseul detectivului , care apare si atat.
Astffel ca medicul intra in sarabanda traficului cu medicamente,livrate prin pungile de hrana. Elemente din spital-1-2 asistente ii sunt in mod tacit complice.
The Bogart Wannabe apare si formuleaza destul de clar catre Jeff ca stie ce face acesta, dar miraculos nu-l poate dovedi. Jeff si Aaron au un moment de abureala alcoolizata in care spun de ce fac ce fac,Aaron recunoscand ca nu si-a omorat de fapt parintii, iar Jeff ca a lasat un pacient sa moara pe patgul de spital,candva,fara a interveni.
Cu toate astea Jeff are o aparitie brusca in barul in care a agatat-o pe blonda ,si incearca sa agate o bruneta.
Peruca maro cade, si surpriza, moarta a inviat. Ea zice ca totul a fost inscenarea lui Aaron.Cei 2 se lugu lugu,draga,draga ,si se pare ca relatia dintre ei ia si-o turnura sentimentala.
Destul demult incat Jeff sa vrea sa se lase de droguri,pt ca desi nu v-am spus,incepuse intre timp sa guste din rigorile riscului si meseriei de traficant.
Asa ca are si-o interventie in a afla cine poate fi asociatul din umbra,nevazut, al lui Aaron in aceasta intreprindere.Se indreapta catre cladirea politiei,urca treptele,deschide usa, trece valvartej de se secretara, si indreapta acuzator degetul catre comisarul Bogart Wannabe,care sedea in fotoliu,propunandu-i un nou targ,o noua schema - sa devina el noul sau asociat,in loc de Aaron.
Comisarul nu zice nu,nu zice nici ba,doar ca de mult il urmareste pe Aaron,si e de-a dreptul incitant sa nu actioneze ,pentru a vedea ce turnuri si ce dezvoltari uimitoare pot avea situatiile in timp.
Si se despart. Blonda il astepta pe Jeff in masina, iar in cadru intra incet pe geam capul lui Jeff care marturiseste ca o iubeste,si ca e totul pt el.Apoi capul se retrage din cadru,Jeff intoarce spatele si incepe sa paseasca in unghi drept cu privirea blondei,care atinteste ingandurata cu ochii prin parbriz,spre botul masinii.

Se face ca Jeff ajunge acsa, Aaron + gorila palida il cheama in masina,masina porneste, merge,merge,se opreste intr-o fundatura unde ce-i trei coboara,iar Aaron sau gorila palida scot un pistol,il indreapta spre Jeff si-i spun : ceilalti chiriasi n-au rezistat pana in momentul asta .Si apoi il lovesc.Jeff cade jos, si aude cum planuiesc ce-i doi sa-l omoare.
Pac,si salta in picioare,scoate un pistol si paac,pac il pusca pe gorila palida,iar apoi se indreapta spre Aaron care da din umeri zicand : n-aveam de gand sa te omoram,n-ai sa ma omori pt ca ma placi. Un ranjet se intipareste pe fata lui Jeff, replicand: nu atat de mult, si pac,pac ,s-a zis cu Aaron.
Se opinteste un pic Jeff cand indeasa cadavrele intr-o lada de gunoi. Fuga ,fuga apar 2 umbre care sunt de fapt comisaru` Bogart Wannabe si blonda care striga :e de acord sa lucreze cu noi.Iar medicu nostru indreapta tava pistolului spre comisar,iar apoi pe neasteptate spre blonda.

Negru.Se opreste imaginea. Apare un primplan pe Jeff in fotoliu, cu favoriti si look a la Elvis,care rade in fotoliu auzind de preferinta muzicala a unui interlocuito din care numai o mana trece prin cadru :Beatles.

[BeNnY]

Vezi cazul monologurile lui keyzer soze. Intreaba in dreapta si in stanga. Pana ce nu vom deschide o noua sectiune speciala pentru astfel de chestii, nu se vor permite topicuri din-astea. Nu la film in general. Cafenea, daca va lasa raptor.

Cand se va deschide noua sectiune, dupa TIFF, cu critica, voi deschide topicul si-l voi muta acolo.

Raptor iti ofera un nou camin

[Pitbull]

Martalogule scump,
Ne-ai promis cronica filmului.
Acum, cä ni l-ai povestit, ce faci, ne dai si cronica, sau nu ne-o dai?
Adicä, mai pe sleau:
E läudabil efortul täu de a umple atâta amar de päginet, dar sä vedem cui îi foloseste. Si, în genere, pe cine intereseazä sä citeascä un film povestit în scris.
1) NU pe cei care l-au väzut, cä deja stiu actiunea.
2) NU pe cei care vor sä-l vadä, cä s-ar plictisi în salä.
3) NU pe cei care nu vor sä-l vadä, cä li se fâlfâie.
4) DOAR pe buimacii care habar n-au dacä vor sä-l vadä sau nu, dac-or sä-l vadä sau nu, si nici nu le pasä, ce-o fi o fi, da' le place sä li se povesteascä filme. Sunt cam äia din categoria "am väzut cartea / am citit filmul".
Prin urmare, save your breath si nu mai povesti filmele în scris, cä e mai mare rusinea!
Dar cum se pare cä tu vrei sä te initiezi în a scrie cronici, îmi îngädui sä-ti dau câteva sfaturi.

Chestia asta si cronicäria de film sunt douä treburi foarte grele. Färä putinticä învätäturä, slabe sanse sä-ti meargä.
N-am timp sä-ti însir aici toate sursele din care te poti inspira (si, mai ales, lua exemplu - pozitiv sau negativ!). Retine, totusi, cä în presa si publicistica noasträ avem si cronici foarte bune, si cronici foarte proaste. Dac-ai sä stii sä le deosebesti, vei avea ce înväta din ele.
În orice caz, cronica trebuie sä se refere la cele trei componente principale ale oricärui film, si anume: TEMA, SUBIECTUL si IDEEA - dupä care va descrie si MIJLOACELE.
Pentru cä majoritatea începätorilor nu stiu cu ce se consumä felurile astea trei de mâncare, iatä:
TEMA = "despre ce" vorbeste filmul (alienare, singurätate, incomunicare, dragoste, ipocrizie, patriotism, trädare, satanism, coruptie, criza de la jumätatea vietii, problemele hormonale ale adolescentelor, posesiunea demonicä, relativismul adevärului absolut... sau: patimile lui Christos, luptele de la Märäsesti, cazul Watergate, expeditia lui Columb, perioada de tranzitie în România... sau: avocati, piloti, bordeluri, liceeni, rockeri, pensionari... etc., etc.)
SUBIECTUL = "cum" vorbeste filmul despre acea temä - sau, "ce se întâmplä".
IDEEA = "CE anume" spune filmul despre temä - asta fiind componenta cea mai importantä, contributia proprie a autorului; dacä nu comunicä nici o idee cu filmul lui, se lasä de cinema si se duce sä deschidä un butic în Matache (sau, mai distins, se face profesor la U.N.A.T.C.).
De regulä, ideea se formuleazä ca un enunt; de exemplu (atentie: pe alocuri, urmätoarele sunt mult simplificate): "boxul profesionist e o crimä" - ca-n "Rocco e suoi fratelli"; sau: "fotografia e singura certitudine într-o realitate care se destramä" - în "Blowup"; sau: "chiar si o prostituatä poate fi neprihänitä ca un copil" - în "Le notti di Cabiria"; sau: "ai grijä ce-ti doresti, cä s-ar putea sä ti se împlineascä!" - în "Stalker" (asta, DA, hiper-simplificare!); sau: "oameni buni, nu beti pisat cä nu e bine" - în "Sistemul nervos" (trist dar adevärat!)
În sfârsit: MIJLOACELE prin care este tratatä tema spre a comunica ideea: scenariul, regia, imaginea, scenogafia, sunetul, actorii si celelalte.
Si toate astea trebuie sä fie structurate într-un anumit fel. Sä vedem cam cum.

În teorie, o cronicä de film e o constructie foarte bine organizatä. Cea mai ortodoxä structurä ar fi urmätoarea:
- Începi printr-o introducere referitoare la contextul realizärii filmului. Poate fi cartea dupä care e realizat, sau evenimentul istoric pe care-l trateazä, sau tema socialä ori umanä pe care o descrie, ori ideatica filosoficä din care se revendicä... Sau pur si simplu câteva cuvinte despre genul în care se înscrie (comedie, SF, horror, love story, melodramä, thriller, policier, etc., etc.) si ceea ce-ar vrea autorul sä aducä nou, dacä e cazul... Si asa mai departe. Posibilitätile sunt nesfârsite, dar cam pe-aici se asazä introducerea.
Unde e cazul, se cuvine ca introducerea sä continä si referiri la principalul autor al filmului (în principiu, regisorul: ce-a mai fäcut, cum a mai fäcut, ce loc ocupä filmul de fatä în filmografia lui; desigur, uneori caimacul îl ia actorul principal, sau autorul ecranizat, sau compozitorul - de la caz la caz).
Evident, în introducere trebuie sä expui TEMA filmului, ca sä ai o bazä pentru ceea ce va urma.
- Facultativ, aici poti vorbi si despre contextul practic în care s-a realizat filmul, dacä e relevant (ca, de pildä, la "Night of the Living Dead", "De ce trag clopotele, Miticä", "Glissando", "Faleze de nisip", "Milionari de weekend", sau alte filme a cäror anecdoticä de productie are o anumitä relevantä pentru rezultatul final).
- Apoi, prezinti SUBIECTUL filmului (adicä, "despre ce e vorba"). ÎN NICI UN CAZ NU-L POVESTESTI CUM AI FÄCUT TU, ci doar expui parametrii de bazä ai actiunii, ca sä înteleagä lumea mai departe.
- În continuare, treci la cel mai important fragment al cronicii, cel referitor la CONCEPTIA filmului. (În principiu, asta e totuna cu regia - dar sunt si cazuri, mai rare, în care conceptia e definitä de producätor, sau în care ea se contureazä cel mai puternic din scenariu; oricum, vom considera aici cä principalul autor e regisorul, asa cum este si firesc.)
Asadar, ai ajuns la substanta propriu-zisä a cronicii, unde descrii conceptia regisoralä si analizezi modalitätile prin care regisorul si-a pus-o în aplicare (decupajul, mizanscena, lucrul cu actorii si cu ceilalti factori de creatie). Undeva pe parcursul acestei portiuni, expui în sfârsit nucleul artistic al filmului: IDEEA - pentru cä ea se contureazä, de obicei, prin regie (sau, mai bine zis, scenariu si regie împreunä: scenariul o propune, regia o finalizeazä).
- Cu asta, ai terminat ce era mai greu, si în ultima parte vorbesti despre MIJLOACELE DE REALIZARE auxiliare: imaginea, actorii si toate celelalte, mentionând tot ceea ce e demn de remarcat (mai virtuti sau mari tâmpenii).
- În final, ca la scoalä, o concluzie, de obicei orientatä spre relatia dintre filmul respectiv si spectatori, dacä a meritat efortul, ce-a adus nou, cine ce-a câstigat sau ce-a pierdut, bâra-bâra.

Asadar, ACESTA E MODUL SCOLÄRESC de a scrie o cronicä.
Bineînteles, numai cronicarii foarte conservatori si scrupulosi procedeazä astfel. Altfel, nimeni nu te opreste sä-ti construiesti scriitura exact cum îti träsneste prin cap (cu conditia sä ai un cap prin care sä-ti träsneascä, si sä nu sune a gol). Pentru cä, dacä fondul cronicii e substantial si riguros, inventiile, jongleriile insolite si alte artificii o vor face cu atât mai interesantä. Unde mai pui cä, de multe ori, ai la dispozitie un spatiu limitat (mai ales dacä publici într-un tabloid), asa cä esti nevoit s-o plesnesti bine si la obiect din trei fraze si-un zvâc.
Dar, pentru început, se impune sä scrii ca la carte. Nu poti sä faci triplu salt mortal färä sä te fi bälängänit ani în sir înainte si-napoi pe trapez, cuminte, corect si disciplinat. Dupä aia, n-ai decât sä scrii si cronici cinematografice în genul lui Joyce, Urmuz, Borges sau Kafka - ori sub formä de rondeluri macedonskiene!

Hai, bagä mare!

[Martalogu]

Pitbull


E läudabil efortul täu de a umple atâta amar de päginet, dar sä vedem cui îi foloseste. Si, în genere, pe cine intereseazä sä citeascä un film povestit în scris.
1) NU pe cei care l-au väzut, cä deja stiu actiunea.
2) NU pe cei care vor sä-l vadä, cä s-ar plictisi în salä.
3) NU pe cei care nu vor sä-l vadä, cä li se fâlfâie.
4) DOAR pe buimacii care habar n-au dacä vor sä-l vadä sau nu, dac-or sä-l vadä sau nu, si nici nu le pasä, ce-o fi o fi, da' le place sä li se povesteascä filme. Sunt cam äia din categoria "am väzut cartea / am citit filmul".
Prin urmare, save your breath si nu mai povesti filmele în scris, cä e mai mare rusinea!


m-a lasat buimac deductia ingenioasa a ta, Pitbulle , cum ca eu mi-am propus sa reiau adliteram povestind toate filmele pe care le-am vazut.
dintr-un eveniment singular dumneata ai intuit o actiune programatica de-a subsemnatului -aceea de-a consemna desfasurarea punctuala a filmulelor.
de aici, si efortul dibace de abecedar pe care te-ai straduit sa-l aloci . multam, nu cred ca era neaparata nevoie.

Sunt cateva lucruri extrem de simple pe care le doresc de la acest topic :
a) sa expun cateva din filmele pe care am reusit sa le vad;
b) sub modul,exprimarea ,care imi vine la indemana in acel moment.

pentru ca : c) in momentul viitor in care voi reciti sumar cele scrise de mine sa pot rememora TEMA ,IDEEA si SUBIECTUL filmului .
ma intereseaza ca PERSOANA MEA SA NU UITE CE-A VAZUT .

1) NU pe cei care l-au väzut, cä deja stiu actiunea.
corect. aceeia sunt liberi sa faca si altceva ,innafara de-a citi/critica topicul subsemnatului

2) NU pe cei care vor sä-l vadä, cä s-ar plictisi în salä.

partial corect :
- doresc sa-l vada pt ca au citit cronica subsemnatului? atunci nu mai au dreptul de-a se declara plictisiti de film.

- doresc sa-l vada fara a citi in prealabil cronica subsemnatului? atunci nu au deloc dreptul de-a se declara plictisiti de cronica.


3) NU pe cei care nu vor sä-l vadä, cä li se fâlfâie.

corect.aceea n-au vreo legatura nici cu filmul, nici cu cronica mea despre filmul respectiv.


4) DOAR pe buimacii care habar n-au dacä vor sä-l vadä sau nu, dac-or sä-l vadä sau nu, si nici nu le pasä, ce-o fi o fi, da' le place sä li se povesteascä filme. Sunt cam äia din categoria "am väzut cartea / am citit filmul".



corect,si iarasi incomplet. pt ca buimaci sunt majoritatea indivizilor la inceputul parcurgerii unui film/cronici.


Elvis took a bullet e filmul de debut al regizorului,scenaristului si actorului Jerry Eeten. Pelicula e in substanta sa o parodie la adresa B-movies-uri .Nu lipsesc personajele de gen :femme fatalle, comisarul sau killerul.
Fundalul din penumbra e marele oras, orasul tuturor posibilitatilor - Los Angeles .Chestiune pe care o afla si personajul principal,reprezentat de un medic transferat de curand aici ,care abdica de la monotonia vietii sale anterioare si aluneca intr-o conspiratie condimentata cu sex,droguri si duplicitate. Iar goana descoperirii unui sine neconventional si dedublarea ce au loc in personaj vin printr-o infrigurata,si uneori deliranta asteptare a unor galosi albastri.

[Pitbull]

A logorhéique, logorhéique et demi! ;)
(Did I spell it well?)
Oricum, mi-a pläcut räspunsul, si m-a mai lämurit. Da' acuma, nu c-as vrea sä par chichiricios, da' tot nu-nteleg fo doo trebi:
- Dacä-s doar niste aide mémoire-uri de-ale tale, de ce aici? De ce nu offline?
- Sau, dacä te gândesti cä poate le-or fi de folos si altora, atunci zi-le mai bine "Notatiile lui Martalogu", sau "Fisele", sau asa ceva... Iar în cazul ästa, ambitiile deja cresc, si s-ar cuveni fise complete, cu realizatori, distributie, etc. (cum ai schitat vag la sfârsitul räspunsului). Noblesse oblige!
In fine, un sfat: nu conta pe ideea "pe cine nu intereseazä, n-are decât sä nu citeascä". Multe se pot ascunde sub umbrela asta, si nu e deloc privitä cu ochi buni, în forumuri. Cä de-aia-s forumuri, ca sä citeascä lumea, nu?

[Martalogu]

vazut aseara pe Discovery un documentar asupra programului Lebensborn in Norvegia .
tulburator .Se pare ca prin anii aceia `41-45 ,unui militar de ocupatie neamt aflat int-o tara
cu o populatie atat de apropiata "rasial" de cea germana , nu era prescris in a nu avea legaturi cu localnicele, ca in alte locuri cu o populatie necorespunzatoare ,ci aici chiar era indrumat spre asa ceva.
Sa incerci sa opresti pe timp de razboi sau pace calatori cu localnici in a nu avea viata sexuala e oricum o utopie. Pana intr-atat poate fi oprimant totalitarismul, pt ca de vreme ce urmareste pas cu pas viata ,pana si cea sexuala, a individului ; dispunand in ast fel de acesta; se arata curios si de viata urmasilor acestuia.
Dar fenomenul ,dincolo de a fi in cazul de fata ingaduit, indrumat a permis nazistilor si alocarea dee resurse pt cei noi-nascuti .
O mama norvegiana putea astfel sa primeasca ajutor pt copil sau sa-l lase intr-un orfelinat/azil, unde era educat in spirit nationa-socialist de o educatoare germana.
Se pare ca a fost un numar de aproximativ 12000 de copii rezultati intr-un asemenea mod.
Subiectul e poate prea vast pt a putea fi epuizat intr-o ora de film. Cert e ca multe din aceste femei erau in ochii publicului tradatoare ,iar imediat dupa razboi au suferit varii oprobii si au fost puse la un stalp al infamiei si rase mai toate in cap ,imediat dupa terminarea razboiului. Nimeni n-a stat sa vada cat de onorabil a fost comportamentul lor anterior -prostituate,victime sau iubite;dar a te culca cu un neamt era o dovada
suficienta de colaborationism pt niste oameni darzi,si atat de refractari nazismului
ca norvegienii.
Azi toti credem ca tarile nordice sunt patria perfectiunii, a non-discriminarii si a celui mai corect liberalism.
La scurt timp dupa sfarsitul razboiului ,acesti copii acum nedoriti au fost calificati la examinare psihologica mai larga , drept retardati; si au fost internati prin azile. Au crescut astfel in batai si au dormit noptile cu frica ,in urletele si apropierea unor handicapati veritabili.
Multi dintre cei care nu au fost internati sustin ca au suferit alte forme de abuz.Astazi s-au reunit intr-o asociatie si lupta pentru reparatia morala
pe care trebuie sa le-o acorde statul norvegian.

[Pitbull]

Hmm, foarte interesant caz, nu-l stiam... Mä tenteazä sä-l studiez mai aprofundat - päcat doar cä, vorba lui Leonardo, "de toate e prisos, în afarä de timp". Ar fi relevant sä vedem cât a fost realitate si cât e propagandä - la fel ca-n cazul lui Mengele, un medic legitim demonizat de masinäria propagandei. Pânä una alta, cel mai clar transpare de-aici pânä unde poate merge isteria anti-nazistä.

[Martalogu]

The Man Who Sued God


regia :Mark Joffre
scenariul:John Clarke,Don Watson



Intr-o tara civilizata din lumea de azi (+Australia,-Romania) avem urmatorul lucru : pentru avea garantia unui bun oamenii platesc o retributie unei societati de asigurari .Acel bun se numeste sanatatea,viata,casa sau un alt bun al omului,fara de care acesta nu poate trai.
Ce se intampla insa daca apare o situatie neprevazuta,si anii multi de munca si sudoare se prefac in scrum,se volatilizeaza din cine stie ce cauza
explicata avocateste ca nefiind prescrisa in contractul initial?
Compania de asigurari va delibera prelung cu usile inchise si va spune ca a fost vorba de un act divin,si prin urmare amarasteanul nu va pupa nici un ban.
Billy Connoly ,cunoscut poate unora din alte filme din rolurile de scotian sau irlandez, este in acest film Steve Myers ,un pescar caruia barca (si prin urmare singura sursa de venit)
i-a fost scufundata de un fulger.
Prin urmare ce e de facut daca banca spune ca este un act divin ? Inseamna ca e posibil ca asa sa si fie pentru ca banca (societatea de asigurari)
cantareste tot timpul cu mult temei si meticulozitate cum stau lucrurile . Asa ca dupa o scurta consultare cu fratele Colin -avocat, Steve decide sa-l dea in judecata pe Dumnezeu pentru scufundarea barcii sale.
Instanta accepta un proces care incepe sa faca valva in media,si in presa . Biserica
,care este societatea care il reprezinta pe Dumnezeu pe pamant ,este citata in instanta; si nu una singura romano-catolica,ci un conciliu din cele care pastoresc sufletul credinciosilor australieni : romano-catolica, iudaista si reformata.
Prin urmare avocatul care trebuie sa-l apare pe Dumnezeu ,si prin urmare bisericile lui Dumnezeu trebuie sa fie bun ,trebuie sa fie cel mai bun,adica Gerry Ryan . Care face aproape toate demersurile pentru discreditarea lui Steve Myers : ba fiindca e divortat si fiica sa traieste cu mama ei care-i da un prost exemplu alaturi de noul ei sot,ba ca Steve cauta publicitate,
ba ca Anna Redmond (jurnalista care a fost data afara de la ziar pentru ca l-a sprijinit pe Steve in demersul sau) a avut casa incendiata in copilarie de catre un autor necunoscut,si n-a primit despagubiri -prin urmare ar fi manata de resentiment pentru a dobandi o asemenea satisfactie.
Situatia e paradoxala : admitand ca Dumnezeu e vinovat pentru scufundarea barcii,Dumnezeu s-ar face vinovat de o activitate criminala ,Biserica ar pierde procesul si s-ar confrunta cu o problema teologica ;
admitand ca nu Dumnezeu e vinovat ,Biserica nu ar face decat sa nege recunoasterea legala a actului divin ,asa cum este el deja prescris in acte ; iar daca nu Dumnezeu insufla si este responsabil de acte divine atunci cine poate fi oare? Neexistand epifania ,avem prin urmare un fals in acte ,caci Dumnezeu ar fi Nimeni,si Nimeni n-ar fi Dumnezeu .Cu alte cuvinte Dumnezeu nu exista.
Oricum singura cale prin care Biserica AR CASTIGA procesul ar fi sa admita inexistenta lui Dumnezeu .
Fapt e ca s-au strans aproximativ 800 de petitii pentru cei carora li s-a spus ca si si-au pierdut sanatatea sau bunul din cauza actului divin .
Si aici consta marea frumusete a filmului : in a arata ,deconstructiv ca un Dumnezeu exista in toate, ca oamenii nu trebuiesc mintiti,invartiti,pacaliti de hartoage daca au un drept pentru care au platit si care trebuie sa li se restitutie ,
ca tentaculele iesite din intrepatrunderea entitatii numite AUTORITATE ,fie in forma ei comerciala -societatile de asigurare,fie ea religioasa -biserica ,care sa manipuleze sistematic buna credinta a omului de rand .
Victoria lui Steve din final e una morala (si mai mult decat atat pentru ca "actul divin " nu va mai fi clauza contractuala,si prin asta o justificare de neplata ) ,caci renunta la acesta acuzatie bizara, si recunoaste ca un Dumnezeu exista in toate ,intr-o piatra,intr-un cantec ,si persoana pe care o iubesti ,si ca toate astea merita sa ramana asa atata timp cat lupti pentru ele.

[Martalogu]

am scris cele de mai jos in engleza,sper sa aveti rabdare in a citi pana la capat




THE APOSTLE





Quite one Mindwrapping film :


because it introduces the viewer into a basic question from a disputed point of view: search for salvation.

Not if salvation is,should or might be possible ,but that salvation is induced by the need of it.
Otherwise Man has no other alternative that to declare himself as in need to be saved by Christ,otherwise he is facing damnation.

The Mindwraping thing about it is that there is no clear statement about the ethics of Good or Bad in the entire movie, partly because the somehow heroic (someothers might consider that heretic ) search for forgiveness and salvation
is caused by his initial wrongdoing.

There is maybe a re-capturing ,re-learning process in through which the runnaway preacher conducts himself from a fugitive on to a hardworking man and a succesfull church (re)builder.

But without a community of believers,of people in deep need and sorrow there would`nt be any church.
There seems to be strong sentiment of committment in that rapid member growing church ,based on the common urging for salvation of every new member, that is baptised by the charismatic now church leader.


The Man (or the character played by Duvall) declares the word of God (not in the somehow entitled and dogmatic manner) ,but as a testimonial and ground of his action.
After all he does declare himself as a messenger of God, that fulfills God`s Will.
Maybe the inquiry is of the film is not to demonstrate whether God exists or not,since the basic proofs come only through the preachers visions and charisma.

Simplier than that, one could be asked whether do the visions build up the charisma ,or is it really the reverse -the charisma is building up the visions.


The implications are huge following this "build up" problem :

-one suggests that there was somehow of planned by God intention of loosening the preacher of the divine grace on the moment by committing a crime (towards his wife`s lover) ,and than a possibly regaining of that grace by succesfully establishing one church from scratch and hunt for new members ;

-the other one is quite frightening , because it inferes the possibility of not-loosening initialy the state of divine grace (partly explicable in the final end when the policeman found jewels on himself),which also means that he did not attend to it , and this whole latter search of salvation,for himself and for the new-members of his newly-established church was if not provoked,at least intended somehow in the beginning - before actually stepping into the crime ,which seems to be accidenta l,not intended , and sufficient enough for a pretext.

I do have some doubts about the second implication i tryed to point out, because it doesnt`t seem to be so clearly underlined in the film,although it might be left as an alternative.

What could have Robert Duvall want us to show with this film , which he had written,directed and starred in? Some would answer that it`s a memorable and affectuous depiction of the road to salvation, someothers would say that it`s a testimonial upon the redetemtion of man towards God and others would say that it`s a story about one almost mystical community development guided by a strong leading presence.

For one`s conscience this film might be a good starting point into one`s own inquiry about salvation ,but in a try to resume in a simple statement the essence of the movie might be a slippery fall : what does it mean to search salvation ?is it the right way doing so,and not too much asking about it? can God and God`s grace be simply re-instated in Man by only declaring Him?


Inasmuch the film it`s a discussion on to itself ,it also reflects some curricula regarding pro-active salvation theology ,southern US evanghelical christianism and even up to the classical christian dogma , key-fixtures imposed by the Holy bible or by religious tradition and even mysticism .

The feel one has by viewing this film is that the latter curricula isn`t so important ,since the key-grip -the preachers actions- are dispatched in it.

[Martalogu]

Stau si ma intreb cum se pot defini 41 de ani de asteptare ? Ce inseamna sa fii un mare regizor est-european , si sa reusesti un film absolut superb la batranete dupa ce in 1967 primeai Oscarul pt cel mai film strain. Sambata seara cand urmaream comentariul inspirat al CTP-ului pe ProCinema la Cine Te Prinde,
nu-mi puneam astfel de intrebari , habar n-aveam de existenta unor astfel de lucruri, si de oameni .
Dar am aflat cu bucurie ca e vorba de Jiri Menzel , si de Bohumil Hrabal. Un mare regizor ce ecranizeaza pt a 6-a oara o carte unui prieten, scriitor . Desi subiectul ar fi cu totul altul ( vointa atroce de ascensiune sociala- visul de a deveni milionar intr-o zi ) filmul puncteaza 2 aspecte - ne-uitarea esentialului a ceea ce a fost la un moment dat in istorie - constiinta nationala si lucrul stiut si nespus, ca banul conduce lucrurile, iar cei care au destui bani, conduc mai mult decat o firma, conduc o tara .
Ar fi vorba de o poveste picaresca in care avem de-a face cu viata lui Jan Dite, re-memorata de el insusi.
Jan Dite cel batran ( un foarte uman Oldrich Kaiser) iese dupa 14 ani de re-educare si se stabileste undeva la munte intr-un domeniu forestier. In timp ce mestereste si pune la punct o casa parasita, observa ca era un birt, si curatand o halba de bere apare flashback-ul cu Jan Dite cel tanar ( jucat de actorul bulgar Ivan Barnev) . Un ucenic chelner care invata un lucru esential in meserie : sa nu vezi nimic, dar sa iti amintesti tot. Si in timp ce sfatuia notarul cum sa mute regina la sah iar bancnotele insirate pe covor , ii zburau inapoi in mana a aflat o chestiune esentiala pentru un barbat : ca femeia are cateodata un parfum de zmeura, in jurul careia roiesc albinele . Iar in viata trebuie sa te misti mai departe.
La Hotel Praha, un stabiliment hotelier de inalta clasa, cu personal ultra-specializat si ultra-calificat un apar oligarhii care isi vand unul altuia fabrici, trenuri de marfa si se harjonesc avec les femmes jolies , care sunt un accesoriu din partea casei. Pt Jan Dite cafeaua servita sefului armatei a fost unul din cele mai inspirate gesturi ale carierei si astfel s-a miscat mai departe.
Si astfel a ajuns chiar in Praga la Hotel Pariz, sub indrumnarea maitre d` Skrivanek, un om care s-a aflat in slujba regelui Angliei, cu o pregatire, prestanta si demnitate pe care le-a aratat si in alte ocazii.
Aici micul Jan Dite s-a inaltat (coborat?) la inaltimea ocaziilor avute si s-a indragostit de micuta Sudetenmadchen Liza ( actrita Julia Jentsch). Dincolo de faptul divers (si istoric??) ca studentii germani erau dezbracati de sosetele albe de cehi pe strazile Pragai, iubirea celor 2 pare si reuseste pana la final sa strabata barierele sangelui ( e o scena in care Liza adopta pozitia regina in termeni matrimoniali , iar Hitler observa dintr-o icoana cu deferenta incercarile femeii germane de a-i aduce urmasi ) . Insa este important de mentionat ca filmul nu este inca o exaltare vandabila a Holocaustului, asa cum ar vrea unii sa vada. Desigur, Holocaustul este mentionat, dupa cum sunt mentionate cu umor absurditatile national-socialismului. Intelept , anecdotic, chaplinesc pe alocuri, filmul " In slujba regelui Angliei" acopera cam 50 de ani , intre anii `20 pana prin anii `60 . Un document condensat despre o epoca si despre arta eterna de a face bani . Nu ajunge sa ne uitam in top 300, si sa ne batem cu pumnu`n chept. Pt cine nu sufera de blocaj cultural e bine sa ne uitam in jur la cei cu care am avut o experienta comuna, de vreo 50 de ani . De exemplu la cehi care au avut o primavara la Praga.

[Martalogu]

Antichitatea , evul mediu si oarecum perioada romantica a cinematografiei a avut loc timp de vreo 50 de ani de zile, in prima perioada a secolului trecut. Scenariul, personajele abundau de plezirism, atitudine oficioasa si de o mai mult decat evidenta exaltare a bunelor, sau relelor lor intentii. Tipologii clare , exprimate naiv.

La prima vedere, Limelight aparut in 1952 incununeaza din plin aceasta traditie. Pe de alta parte altfel acest adevarat testament artistic al lui Charlie Chaplin e un film care te poate emotiona profund. Mai ales pe cei care au avut ocazia sa planga sufocant in timp ce se sufocau razand urmarindu-l pe Chaplin intr-ale sale alte filme (City Lights e un clasic) .Intr-o lume interbelica, bantuita de somaj, nesiguranta zilei de maine ,si depresii persistente, atunci sunt anii in care a luat avant si s-a format lumea filmului-ului si obiceiul de de a merge la cinema. Cu filmele lui ,Chaplin a incantat si incanta zeci, sute de milioane (poate chiar miliarde) de oameni , pentru ca a reusit sa le (re)dea oamenilor/spectatori un zambet, o bucurie copioasa , si a re-amintit atat de simplu ce inseamna un om.

Si anume de ce impresioneaza acest film destul de sentimental ? Mai intai pt ca este auto-biografic, si mai apoi pt ca ne vorbeste despre gloria trecatoare a artistului care este , a fost si va ramane Chaplin . Conflictul etern dintre prezent si eternitate, dintre acum si mai apoi, pentru un om care si-a implinit vocatia , dar este nevoit sa arate ca traieste inca. Cum ? Facand ceea ce stie (stia ? ) cel mai bine.
Aici e un punct nodal pt toti oamenii cu vocatie care incearca sa-si regaseasca maximul creativ pe care
l-au avut candva. Conditia de fi om. O zbatere dureroasa, anevoioasa. Nu doar la finalul vietii.

Actiunea e plasata undeva in Londra lui 1914. Calvero (Chaplin) un clovn candva de mare succes ajuta o tanara (Claire Bloom) cu gandul la suicid .(Motivul depresiei era faptul ca lucrand ca vanzatoare a mintit de dragul unui tanar compozitor-Neville, tacit, si care nici n-o baga in seama, pierzandu-si locul de munca) El insusi somer, o ajuta sa-si recapete increderea in sine, sa se insanatoseasca aproape printr-un miracol, si sa-si urmeze visul de a deveni balerina . Ea are succes la o auditie si devine prim-balerina. El supravietuieste dand spectacole stradale. Plina de o gratitudine casta ea isi ofera inima, dar el mai intelept o tot refuza. Ea in schimb il tine la distanta pe compozitorul Neville, ajuns si el la succes. Calvero (Chaplin) primeste dreptul la o reprezentatie intr-un spectacol, interpreteaza magistral alaturi de un amic ( Buster Keaton) si iese in urale . Doar atat ca executand un gag se accidenteaza, revine catre public si se desparte cu o gluma (cat cinism, dar si cat respect pt profesie) iar filmul se termina cu balerina Terry dansand in timp ce el ramane aproape stins, dar inconjurat de colegii artisti intr-un gang.

Foarte multe similitudini izbitoare cu propria sa viata. Nu stiu daca chestiunea refuzului amoros e in mod necesar o mistificare. Dar e cert ca in 1952 Chaplin, la 63 de ani , avea o sotie cu 35 de ani mai tanara, care-i va sta alaturi inca 25 de ani ,pana la o moarte care nu se va petrece pe scena, dar dupa ce i se va fi re-stabilit de drept imaginea si va fi primit parte din onoruri ce i se cuveneau. Mai mult de atat
pana si dupa moarte n-a fost lasat in pace, ci la u mod hilar-ridicol, sicriul cu ramasitele-i pamantesti a fost furat timp de 9 saptamani de catre un polonez si un bulgar care au cerut o rascumparare.

Important si altceva in cazul de fata . Si anume toate ideile simple, dar frumoase, si tenta de intelepciune filozofica a acestui film : ajutorul dezinteresat, urmarirea vocatiei ( chiar daca era una de clovn) pana la a (re)deveni cel mai bun , onoarea si ne-abdicarea de la identitatea ta umana, si profesionala (chiar daca ajunge sa de-a spectacole stradale), spiritul pozitiv, si (auto)sacrificiul.
Daca Chaplin asa vroia sa fie amintit nu avem nici un motiv sa-i refuzam asta . *


* isi va scrie totusi 10 ani mai tarziu auto-biografia care va fi ecranizata in 1992 de catre Richard Attenborough, intr-un alt film meritoriu, frumos, si mult mai biografic.

[Martalogu]

Am norocul de-a fi revazut acest film de cel putin 5-6 ori, tocmai pt ca este re-difuzat periodic de catre TVR.

Un film magnific, un film-tribut adus curajului, eroilor si inovatiei. Un film care te incanta, te invata sa respecti ideea de vocatie (si poate sa iti doresti mai mult de la viata). Un film care re-confirma cu pasiune ideea ca fara nebunie, risc si sacrifiu un om nu-si poate croi un destin meritoriu. Lucruri rezervate celor putini,f putini , numiti intr-un incomplet si descriptiv limbaj de lemn "deschizatori de drumuri" .

Este a 3-a colaborare intre regizorul George Roy Hill si Robert Redford , dupa " Butch Cassidy and the Sundance Kid " si "The Sting".
La o prima vedere, subiectul trateaza despre pilotii de avion intorsi din primul razboi mondial care continua sa traiasca de pe urma unor show-uri aeriene cu public platitor.

Waldo Pepper ( Robert Redford) pretinde a fi al doilea pilot din lume ca valoare dupa asul german Ernst Kessler (Bo Brundin), un melanj intre Der Rote Baron, Manfred von Richthofen si Ernst Udet.

Pentru a prinde un contract la un flying circus Waldo Pepper se asociaza cu alt pilot veteran , Axel Olsson (Bo Svenson) si cu prietena acestuia Mary Beth (Susan Sarandon) , in ciuda faptului ca a fost demascata neparticiparea lui la razboi. Pentru a face deliciul publicului, in urma unei acrobatii aeriene Mary Beth moare. Waldo Pepper ramane fara licenta de pilot si asista neputincios la inca o tragedie aeriana si personala, moartea inca a unui prieten - inginer ce testa pe atunci revolutionarul model de avion
monoplan.

Totul pare a se fi terminat , dar Waldo Pepper ia calea Hollywood-ului si in cele din urma primeste un rol de pilot intr-un film ce re-constituia faimoasa infruntare aeriana a asului german Ernst Kessler in lupta cu alti 5 piloti ( Inca de pe atunci cinema-ul punea umarul si transforma evenimentele notabile in mitologie) . Un moment cheia, ce isi va gasi oarecum rezolvarea si prin marturisirile lui Ernst Kessler catre Waldo Pepper e faptul ca ultimul pilot din cei 5 a fost salutat si lasat sa plece. Avem aici unul din multele mistere ale vietii, a carei intelepciune scapa majoritatii nefiind trambitata public si este impartasita celor putini, compatibili, capabili sa inteleaga, sa admire si sa judece.

Este departe de a fi un film sangeros. Este mai mult vorba despre infruntarea mortii, si despre realizarea ta ca explorator, ca temerar, (pursuing your dream) atingerea unui maximum maximorum, chiar cu riscul de avea parte de o glorie anonima si ne-retribuita. Chestiunea asta devine oarecum evidenta dupa jumatatea filmului, pana atunci teribil de copios, cand se contureaza o zbatere frusta, de a merge mai departe, de a nu renunta , de a nu cadea prada esecului.
Un film minunat.

[Pitbull]

N-ai postat acelasi mesaj si într-un topic nou, "The Great Waldo Pepper"?
Ba da.
Care sä rämânä - ästa, sau äla...?

[Floydman]

ce sunt balariile astea de posturi?

1. Nu mai povesti filme ca la clasa III. Daca te uitil la filme si le uiti, solutia e sa le mai vezi odata! E un exercitiu neplacut si incomod sa recitesti sec ce ai savurat vizionand. Eu cel putin daca vreau neaparat sa imi aduc aminte despre ceva de la un film, il mai vad odata sau macar secventa relevanta...nu ma apuc sa citesc fishe.
2. Fii consecvent cu propriile topicuri.
3. Nu mai scrie posturi excesiv de lungi ca 99% din populatie nu le va citi. (numai pit are voie, si numai la cronici ;) )

in rest, bine te-am gasit, si mult succes!

[StefanDo]

cronicile lui martalogu

pe care o sa i le mut la film in general :)

[cornel]

vezi si ziceai ca "vreau sa fiu actrita" a murit
iata aici ce monstru de cronicar avem care are nevoie sa isi noteze ce a visat aseara pentru a ramane in posteritate :lol:
bravo martalogule mi-ai oferit o portie sanatoasa de ras
in loc de "cronica lui martalogu" eu as scrie "vreau sa fiu cronicar"

[cornel]

Astazi am primit un mesaj privat de la domnul martalogu pe care imi voi permite sa-l reproduc integral mai jos:
"amice esti un bou !
unul bagacios, pe deasupra. faptul ca eu am scris cateva rezumate amatoricesti ale unor filme, iar dumneata iti manifesti plenar talentul pe blogspot, reprezinta in fond aceeasi chestiune.
miticul dastept, din gara de la CheFeRe n-a murit inca. hai muie !!"

Oare ce as putea sa-i zic, decat poate la mai mare si tine-o tot asa, esti cel mai bun. Pacat ca nu te poti exprima si altfel.
Bafta la teza!

[Cinemania]

viata de stadion..ole, ole :D

[Planmaker]

Acuma, Martalogu n-ar fi baiat rau daca doar ar scrie cronicile astea, ar recunoaste ca e inca la inceput si s-ar arata dispus sa invete mai multe. Dar el, nu! el sustine sus si tare ca "asta e stilu' meu dom'le, deci, prin urmare, e bine, pentru ca e al meu. deci, asadar, da-vatzi dreacu' dah prosti ce sunteti"... pragmatism d-asta idiot si deloc constructiv.

De-asta se ia lumea de tine pe-aci, Martalogule, nu neaparat pentru ca scrii cronici proaste.

[Martalogu]

1. criticile atata timp cat sunt bine intentionate, sunt si bine-primite.

2. observ lipsa de onoare a "guru" -ului Cornel de a face public un mesaj pe carte i l-am trimis in privat. unde onoare nu e , nici cojones nu e..

3. topicu asta se vroia a fi consemnarea unor filme vazute de mine, nu un expozeu veleitar sau arena unor confruntari. timpul, precum si alte motive m-au impiedicat sa am o prezenta permanentizata ( cei care s-au grabit sa ma critice sa observe bunaora data si ritmul postarilor mele); si nu refuzul
de a socializa aici pe forum.

[Floydman]

eu inteleg eforturile autorului de a scrie cronici.

as comenta ca a vrea sa scrii cronici nu e rau. nici a invata sa le scrii nu e rau. dar mai intai, trebuie sa ai un background cultural extrem de serios, care sa iti permita sa scrii astfel incat ceea ce scrii sa curga, sa fie armonios dezvoltat, util si eventual placut cititorului.

cu alte cuvinte trebuie sa stii/stapanesti bine teoria si practica lucrurilor despre care scrii!

eu nu pot scrie cronica unui film, pentru ca stiu ca nu ma tzine. si nu ma tine nu pt ca nu am stil de a scrie, ci pentru ca a mea cultura cinematografica si artistica in general, nu se ridica la valoarea care sa imi permita sa scriu cronici utile. mai mult, ea ma aduce in fata pericolului de a scrie unele lucruri ridicole. de aceea, cand scriu ceva despre film, scriu impresii, opinii, comentarii, etc.



or, din fragmentele pe care le-am citit , cea mai mica problema a autorului mi se pare lipsa stilului, care ,vorba lui, se invata.

autorul nu da doar impresia ca nu ar avea arsenalul cultural de care vorbeam (ceea ce nu e in fapt o rusine) ci mai mult, are o oarecare inclinatie spre un absurd nebanuit al "cronicilor" sale, inclinatie facilitata de unele afirmatii usor demontabile, care suna din coada, nu de la lipsa stilului ci de la lipsa profunzimii si a "plus -valorii" rationamentelor.

exemplu - citez relativ, din memorie: cinematograful si-a trait antichitatea, evul mediu si bla bla in primii sai 50 de ani timp in care "a fost naspa", generally speaking.

nu zau! pai o asemenea fraza arata singura ca mai e de mancat pana la cronici. vagoane!

momentul antichitate din istoria omenirii este asimilat aici fortat cu o perioada neagra. ar fi fost imbucurator daca cinematograful ar fi avut in primii sai 50 de ani de existenta, marii ganditori din toate domeniile pe care i-a avut antichitatea europeana si asiatica si ar fi atins complexitatea civilizatiilor antice. iar daca i-ar fi avut, autorul tot n-ar fi avut dreptate, pentru ca nu ar mai fi fost o perioada neagra.

cum o dai, tot nu e bine, moncher.

asa ca eu apreciez ca autorul topicului vrea sa scrie cronici. dar l-as sfatui sa inceapa prin a nu mai scrie doua lucruri: platitudini (adica sa povesteasca filme) si/sau aberatii. si inca ceva: ca sa scrii, cum ziceam, trebuie sa bagi cinema tata. si nu numai. si ceva istoria artei, a literaturii, ceva filozofie, asa de control, si cate ceva din multe alte domenii...

[Martalogu]

Antichitatea si evul mediu au stabilit modele de intelepciune absolut recomandabile si astazi.
In acelasi timp au postulat cu candoare o cantitate consecventa de enormitati (interpretarile eronate de biologie ale lui Aristotel, condamnarea lui Galilei pt heliocentrism, dezbaterile teologice daca femeia medievala are sau nu suflet; etc) ce au devenit dogma si au fost cu greu intaturate prin admiterea unei metode stiintifice a cunoasterii .
Am mizat pe ideea de stangacii cand am folosit asa o paralela. Ceea ce nu exclude ca faptul ca intre 1900 si 1950 au existat
multe filme formidabile cum ar fi City Lights, Crucisatorul Potemkin samd sau regizori ca Luis Bunuel.

[Se7en]

Mai Martalogule, prin faptul ca faci greseala sa asemeni filosofia antichitatii si a evului mediu cu istoria industriei filmului dai dovada clara ca inca gandesti ca in antichitate si evul mediu. Permite-mi sa iti spun, dupa o oarecare cercetare atat in domeniul istoriei filosofiei cat si, poate intr-o mai putina masura, a industriei filmului ca cele doua "materii" n-au nimic in comun. Poate Fukuyama ar mai avea indrazneala hegeliana sa spuna gafa ca Filmul trece printr-o continua dialectica in timp. Dom'le!! :x :P

[cornel]

observ lipsa de onoare a lui Cornel de a face public un mesaj pe carte i l-am trimis in privat. unde onoare nu e, nici cojones nu e...

imi cer scuze ca iti dau o replica asa de tarziu, dar cum nu prea mai pierd timpul pe forum (ca nu se merita) si nu ti-ai mai permis sa imi trimiti vreun mesaj privat, nu am vazut ultimele enormitati pe care le-ai debitat.

ce treaba are onoarea cu mesajul plin de invective pe care l-ai trimis tu?
daca ai cojones trebuie sa iti asumi parerile, nu sa arunci o piatra si sa te ascunzi repede sub pat.

hasta la vista baby!

[Martalogu]

ar fi utile 2 intrebari

1. ce inseamna cultura?

2. cat snobism comporta vehicularea unor conventii factual -textualiste pana intr-atat incat orice sugestie minima bazata pe o analogie poetizata trebuie fixata la stalpul infamiei?


ce am spus eu a fost

Antichitatea , evul mediu si oarecum perioada romantica a cinematografiei a avut loc timp de vreo 50 de ani de zile, in prima perioada a secolului trecut. Scenariul, personajele abundau de plezirism, atitudine oficioasa si de o mai mult decat evidenta exaltare a bunelor, sau relelor lor intentii. Tipologii clare , exprimate naiv.

nu cred ca este o o apreciere intrutotul deplasata. nu m-am sprijinit pe nici o teorie socioculturala cand am afirmat asta, dupa cum nici nu m-am gandit ca cinematograful in primii 50 de ani de viata era un model si o forma explicita de imperialism, teocratie sau umanism. no way.

de altfel nici nu am vrut eu sa demonstrez ca acelasi cinema ar urma cumva traseul ciclic al primilor 2100 de ani ai istoriei omenirii(300 iC-1800 AD) inflorire-decadere-renastere. no way, again.

eu m-am gandit la ceea ce este un fapt general acceptat si anume ca primii 50 de ani din istoria filmului reprezentau acel Classical Hollywood cinema




face parte din natura umana in a imparti timpul in perioade. iar ultimii 50 de ani de cinema sunt mai diferiti in ce priveste tehnicile de filmare, tematica, personajele, montajul etc chiar daca s-au pastrat sistemul de studiouri sau star-systemul.

dupa cum din natura umana fac parte cerbicia, amorul propriu, sfatuitorismul asa zis dezinteresat, fixismul , reactia de grup etc.

[Martalogu]

Un film splendid. Un film despre dragoste (ne?)impartasita vs destin (auto?)impus, datorie (de a fi gentleman chiar daca oficial titulatura iti este de majordom).

Poate ca, cheia mai larga a intelegerii acestui film ar fi tocmai istoria.Istoria mai larga , dincolo de istoria personala.
Este un caz, cred in care trecutul este judecat prin prisma prezentului. Al doilea razboi mondial si milioanele de morti nu vor fi evitati prin eforturile de for diplomatic de appeasement ale lordului Darlington, dupa cum Stevens si Miss Kenton vor sfarsi separat, fara sa-si spuna macar o data "te iubesc" . Toate acestea ar avea oare sens (?)pt Stevens, facandune-ne sa observam ca poate era ultimul depozitar al adevarului(?) ca lordul Darlington a fost un pacifist si nu un tradator, ca viata sa de nobil servant sa fi fost in scopul unor idealuri nobile, cu pretul renuntarii la propria fericire, un drept pe care nu-l admite explicit.

Filmul mi se pare intr-atat de subtil realizat incat poate parea paradoxal, si poate provoca perceptii si interpretari absolut contrare . Stevens - un om intr-atat de inoculat de traditia servitudinii incat devine un martor formal si depersonalizat, cu o constanta negare a sinelui propriu ; vs Stevens - un adevarat butler gentleman, o dovada vie si complet anacronica a ideii de traditie si de how things should be done. Prima varianta imi pare mult mai evidenta.

Avand la baza cartea omonima a lui Kazuo Ishiguro , scenariul adaptat de o alta castigatoare a premiului Booker - Ruth Prawer Jhabvala si sub regia lui James Ivory , filmul reconstituite atmosfera de la castelul proprietate al lordului Darlington (Edward Fox) in anii `30 , prin prisma mai ales a 2 personaje majordomul Stevens (Anthony Hopkins) si ingrijitoarea Miss Kenton(Emma Thompson). Loial, tacut si decent Stevens asista ca butler la toate intalnirile de la castel , iar Miss Kenton supervizeaza chestiunile domestice.

Imi par semnificative 3 episoade: momentul in care Stevens este anuntat ca tatal sau se afla pe moarte si motivand ca acesta ar fi vrut sa-si indeplineasca atributiile de serviciu nu-l asista in ultimele clipe, momentul in care cedeaza cu greu in fata lui Miss Kenton care observa ca lectura un roman siropos, si momentul in care este rugat sa comenteze contextul economic si eventuala necesitate a unui nou razboi mondial de catre un mediu select, al magnatilor curiosi sa afle opinia omului "de rand", iar el refuza politicos aceasta sansa.

Roger Ebert opineaza ca Stevens este un om dominat de represiune. Nici macar cand peste 20 de ani de zile se reintalneste cu o atunci casatorita Miss Kenton conversatia lor nu aluneca dinspre formal spre personal, cu toate ca despartirea in statia de autobuz, pe ploaie e un moment covarsitor.

Este fara indoiala un film de actori. Iar sfarsitul metaforic, cu Stevens la castel in slujba americanului domn Lewis , scotand pe fereastra porumbelul ratacit ce se zbatea in sa iasa din cupola salii palatului, redandu-i libertatea e un moment iarasi emotional, in care simtit un amestec ciudat de simpatie si frustrare pt soarta domnului Stevens. In nota filmului de altfel.

[Martalogu]

am avut norocul sa urmaresc niste filme bune in ultima vreme. foarte pe scurt am sa incerc sa ma rezum la cateva observatii, in acelasi timp le recomand cu caldura oricarei persoane cu putin timp la dispozitie

Cubul

E vorba de originalul, primul film,cel din `97 din sa-i zicem seria The Cube. L-am revazut aseara.
Thriller SF sau nu, filmul in sine e distopic. Unul din rarele filme care re-constituie atat de bine oroarea, si ne indeamna la o analiza si auto-analiza asupra vremurilor in care traim, sau care vor veni. Captivitate,Endloesung sau Cale; Zid, Labirint sau pattern matematic sunt multiple fatete ale unei realitati emergente, produs-finit al Leviathanului, Corporatiei, Societatii ,Statului in care multiple parti componente co-exista si participa , independent la acest Proiect Final, haos ordonat printr-o co-ordonare a haosului. Un bun avertisment.

Luna peste Parador

eeeh, one of my favourite muviez !!! During my teen years, at least. De atunci am pastrat o mare admiratie pt Richard Dreyfuss (oarecum atenuata de aparitia in Lansky care m-a contrariat intr-o oarece masura , nici astazi nu sunt f edificat asupra scopului acelui film; amplificata iarasi si de prestatia din serialul The Education of Max Bickford ). Ma bucur ca am revazut Moon over parador.
Un evergreen. Foarte actual la adresa republicilor bananiere de tot soiul, nu doar a celor sud-americane.
Viva le revolucion ! Viva el pueblo ! Viva El Paiz ! Viva el Comandante !


The Rise and Rise of Michael Rimmer

Am prins doar cateva fragmente. O satira politica de tip anti-establishment extrem de haioasa, extrem de muscatoare, extrem de acuta , si extrem de actuala chit ca e un film ce dateaza de 40 de ani. In acelasi timp e o critica a consumerismului de masa, cu ceva ceva accente distopice. Intre doua hohote de ras il pune pe ganduri si pe cel mai inversunat adept al unei teorii a conspiratiei.


Proof (Dovada)

Un film nu la fel de spectaculos, dar poate cu mai multa substanta decat A beautiful mind.
Este atat o prezentare cat si o incercare de re-constituire a modului in care are loc geneza unei idei, teorii revolutionare. Genialitatea este un lucru cu atat mai greu cu cat presupun descoperire si creatie. E vorba si de inlaturarea neincrederii si consacrarea meritului pentru autorul unei asemenea descoperiri, ce presupune un abis mental, emotional si psihologic.
O noua descoperire matematica este clamata de o tanara college-dropout de 23 de ani in dauna tatalui ei, un un matematician genial ce a revolutionat de 2 ori domeniul. Geneza marilor idei presupune efort si cauzeaza alienare. Re-cunoastere , acknowledgment, cat mai ales authorship.

Lost in Translation

Un film bun. Un film emotionant, in ciuda, dar mai ales din cauza momentelor de pauza. E o poveste de dragoste care nu se intampla( ? ) , intre doua persoane aflate pasager, intr-un loc nou, destul de strident prin inadvertenta. E o apropiere cu atat mai fireasca cu cat mediul inseamna noutate, adaptabilitate temporara si tentativa de adecvare umana . Avantaje si dezavantaje conturate atat de clar in acest film.
Are acceptul lui Peter Bradshaw de la The Guardian ceea ce nu e lucru putin.

[Martalogu]

In momentul in care ma asezam ieri sa vad filmul imi rezona foarte vag subiectul In cold blood, m-a motivat si faptul ca ar fi vorba despre viata si opera lui Truman Capote, un mare scriitor american . Citisem 2 povestiri de ale sale, care mi-au placut.

Am urmarit cu atentie primele 53, si cand mai erau 57 de minute am simtit in gat, in piept si in minte o senzatie ireproductibila de repulsie si oroare. Repulsie pt motivul subconstient de afirmare existentiala a ucigasilor in serie si anume anularea altei fiinte umane. Totul dintr-o disperata nevoie de recunoastere publica si de atentie din partea altor oameni. Oroare pentru faptul ca jurnalistic criminalul si crima ajunge la cunostinta publicului in acest fel dandu-i justificare ,legitimizandu-l .*


Strainul lui Camus , Raskolnikov al lui Dostoievski sunt modele pentru un retorica intelectuala, acceptabila la nivel conversational, artistic dar nerecomandabile de a fi imitate in practica. In schimb cazurile consemnate de criminali in serie gen David Berkowitz samd sustin ce am am spus mai sus.

Este un film cu si despre manipulare. Se intampla ceea ce vedem mereu ( (auto)programare neuro-lingvistica indusa de presa, de media, de literatura ). Stilul de non-fictiune dorit de
Truman Capote a reusit sa imbine atat reportajul cat si literatura intr-un mod in care probabil devine posibila orice inoculare, si mai ales o nesfarsita compasiune, cel putin asta o demonstreaza filmul .**

In urma anchetelor lui Capote , criminalilor Perry Smith si Hickock le-a fost amanata executia in mod repetat pana ce speta de nebunie temporara le-a fost respinsa de Curtea Suprema.
Compasiunea publica pentru criminali, pt vietile lor triste, pt cauzele care i-au determinat sa ajunga sociopati, pare mereu sa functioneze. Publicandu-si romanul dupa executia celor doi indivizi, Truman Capote are un merit, destul de cinic, si anume ca nu a determinat opinia publica spre o astfel de compasiune, daca nu si spre o schimbare a executiei, sau chiar a actiunii in justitie.

Pe de alta parte este inselarea lui Perry Smith, sursa, martorul si autorul crimelor, fata de care Truman dezvolta o stransa relatie personala***, cu care se aseamana in multe privinte****, pana la o probabila dragoste; care impreuna cu chinul facerii acestui roman-capodopera sa insemne secarea lui Capote de resurse si angajarea pe panta descendenta a existentei sale ca om, alcoolism si moarte destul de prematura.

Subiectul pare a fi destul de simplu: doi scriitori din elita new-yorkeza pleaca in Holcomb Kansas , o zona rurala slab populata unde are loc o crima oribila si atipica, uciderea brutala a celor 4 membri ai familiei Clutter in propria lor casa. Dupa 6 ani de asteptare are in care unul din ei- Truman Capote ( Philip Seymour Hoffman) stagneaza , si cealalta -Harper Lee (Catherine Keener) publica un alt roman emblema
How to kill a Mockingbird are loc in sfarsit executia mult asteptata si eliberatoare pt primul, a celor 2 criminali : Hickock si Perry Smith ( jucat de un foarte convingator Clifton Collins Jr. )

Este fara indoiala un film bun ( in ciuda dezgustului si dezaprobarii in primul rand ideologice pe care am simtit-o ) . A quiet and thoutghfull movie , pentru a folosi o expresie consacrata. Are la baza biografia lui Truman Capote scrisa de Gerald Clarke, adaptata cu un scenariu al lui Dan Futterman .
Inca nu am vazut Infamous, asa ca nu stiu cine-i mai bun : Toby Jones sau Philip Seymour Hoffman .


------------------------


* Here's what I wanted to read to you:
"If Called Upon to Make a Speech:" --
this is exactly what I was talking
about -- a speech just in case he's
ever recognized for an achievement:
"If Called Upon to Make a Speech: I
can't remember what I was going to
say for the life of me. I don't think
ever before have so many people been
so directly responsible for my being
so very, very glad. It's a wonderful
moment and a rare one. Thank you!"

** TRUMAN
" Most people assume he's a monster. I
don't see him that way. The book I'm
writing will return him to the realm
of humanity -- it's the book I was
always meant to write..."



*** If I leave here without understanding
you, the world will always see you
as a monster. I don't want that -- I
don't see you that way.




**** I don't know how to answer that...
It's as if Perry and I started life
in the same house. One day he stood
up and walked out the back door while
I walked out the front. With some
different choices, he's the man I
might have become.

[Se7en]

In ultima vreme chiar ca e Cronica (DOAR a) lui Martalaogu'

[Martalogu]

Desi aseara l-am vazut de-abia pentru a doua oara ( si asta dupa suficient de multa vreme) , am simtit ca rememorez destul de coerent inca de la inceput daca nu o idee in amsablu, macar niste ipoteze de lucru . Chestiuni pe care nu le-am separat dintr-o efuziune vaga la prima vizionare, dupa cativa ani la cea de-a doua devin mult mai clare. Asta si pentru ca este un film extrem de emotional, la o prima vizionare.

Filmul este o dezbatere asupra sistemului judiciar pe un fond al disparitatilor rasiale din sudul Statelor Unite. Disparitati rasiale intr-o repartizare sociala sau de munca in care albii au cate ceva , negrii au foarte putin, sau si albii si negrii impart acelasi nimic. Filmul este aparut in 1996 la mai bine de 30 si ceva de ani dupa miscarea pentru drepturi civile din anii `60 , intr-o vreme in care Bill Clinton castiga alegeri prezidentiale aparand in marsuri memoriale impreuna cu reverendul Jesse James. Insa nu mi s-a parut deloc ca filmul ar fi o demonstratie de racial bias , atata timp cat e prezentat si modul nitel fraudulos in care se poate realiza o strangere de fonduri, fie si din partea unor pastori de culoare, mana in mana cu NAACP-ul. Acesta ar fi al doilea aspect care conteaza, si anume -contextul mai larg, al unei opinii/mobilizari publice.

Primul aspect este dat de fapta in sine care genereaza la randul ei un proces (de cele mai multe ori) deterministic :
- de unde si cine sunt autoritatile publice, precum si reprezentantul legal al inculpatului
- cum interpreteaza ele situatia respectiva
- cum se poate instrumenta de o parte si de alta situatia respectiva
si cel mai important : cum poate avea castig de cauza dreptatea, sau mai bine zis un sentiment natural si firesc al dreptatii in lumina unei prezentari (manipulari) pozitive !

Filmul este o adaptare dupa romanul omonim al lui John Grisham . Intriga decurge in felul urmator : in Statul Missisipi o fetita de culoare este abuzata cu brutalitate de catre 2 indivizi albi, din specia redneck. Tatal fetitei , muncitorul Carl Lee Hailey ( Samuel L. Jackson) ii ataca pe cei 2 indivizi la sectia de politie, omorandu-i ; si vatamandu-l neintentionat pe politistul Looney (Chris Cooper ). Aici intervine avocatul Jake Brigance (Matthew McConaughey) care isi ofera serviciile ca aparator, vazand in cazul asta o mare sansa sa se afirme.


Ce am simtit eu, a fost ca in film erau eforturi de a scapa unui expozeu de clisee; ca alternativa la cliseu (Klu Klux Klanul cam facil omniprezent si neincrederea omului negru in omul alb care vrea sa-i fie prieten - un punct solid de pornire pt mugurii rasismului negru) , anti-cliseul, cliseul nedus pana la capat ar aduce un plus de tusa acestui film. Avocatul liberal Brigance sustine in particular conceptul de pedeapsa cu moartea , lucreaza alaturi de studenta si asistenta de caz Ellen Roark ( Sandra Bullock) si in ciuda atractiei evidente nu sfarsesc in pat unul langa altul, Carl Lee Hailey nu este mai razbunator, maniacal si feroce decat o cer si il justifica in sens moral (si aproape crestin! ) circumstantele.

Ceea ce e patrunzator si incurajant pana la idilic e lipsa de dubiu a personajelor in a merge pana la capat in fata amenintarilor din umbra : avocatului Brigance i se da foc la casa si nu renunta, asistenta Roark e rapita de pe strada de un politist-membru al Klu Klux Klanului , abuzata, lasata prada animalelor si nu renunta etc.

Chestiune de inteles din doua motive : carisma si acuitatea lui McConaughey in acest rol si ideea de actiune civica, civila; de coeziune impotriva autorilor unor violuri, pedofililor , care nu omoara mereu, dar distrug demnitatea unei fiinte , un mic copil, pentru o viata intreaga. Autorul unei (astfel) de crime isi pierde dreptul la viata (...libera, neingradita).

Sfatul de a "gandi cu inima, nu cu mintea" si de a "cauta dreptatea indiferent de cat de bine este ascunsa" se simte plenar in pledoaria lui Brigance , (si poate il vei fi simtind si tu cititorule acestor randuri)
si cu atat mai mult dupa aflarea verdictului .


Este un film in care apar actori mari , actori buni , actori talentati : Donald Sutherland, Samuel L. Jackson, Chris Cooper,Sandra Bullock, Oliver Platt, Kevin Spacey, Kiefer Sutherland. Macar pentru acest lucru merita vazut, daca nu pentru o constientizare a pericolului social al criminalilor, pedofililor, violatorilor.

[Martalogu]

pentru ca se potrivesc tematic, am sa incerc sa grupez ce am vazut in ultima vreme


1) --Things are related - -


Amores Perros (Amoruri si caini)

Este o capodopera multiplot, un film de debut , o colaborare(prima) intre Iñárritu si Arriaga , si o buna dovada ca Babel nu ar fi un sequel intamplator. Ideea (de suferinta(ne??)meritata-prezenta si in Babel) e legata de actiunile si destinele unor oameni care se intretes intr-un mod nebanuit, hazarduos(?) si cu implicatii totale.
Unii opineaza ca la mijloc sunt situatii de damnare si epifanie.
Saracul Octavio (Gael Garcia Bernal) indragostit de sotia -Susana (Vanessa Bauche) fratelui sau Ramiro (Marco Perez) isi duce cainele Cofi la lupt de caini pt a strange o mica avere .
Bogatul om de media Daniel (Alvaro Guerrero) isi paraseste sotia si copii pentru faimosul fotomodel Valeria (Goya Toledo) nestiind ce avea ei sa i se intample.
Vagabondul "El Chivo" ( un formidabil Emilio Echevarria)plimba o haita de cati pe strada, traieste ca asasin platit sub umbra trecutului spionandu-si fiica pe care n-a cunoscut-o niciodata, pana in momenul in care are revelatia tristei sale existente.
Fara un Dumnezeu manifest si explicit, filmul este extrem de moral, extrem de pilduitor.
Pe langa asta, dupa cum o arata si titlul - e vorba si despre o dragoste , dependenta a personajelor fata de caini . O caracteristica comuna, menita poate de a arata cat de ambiguu sunt fatetele omului ca stapan al cainelui - de la exploatare, la ingrijire si afectiune. Se pare totusi ca scenele de cruzime, de lupta intre caini au fost trucate, o chestiune menita cumva sa usureze primele senzatii de greata si revolta la vizionare. Un film nominalizat la premii, un film premiat, un film foarte frumos .


Burn after Reading



Nu pot sa-l compar cu No country for old men, pentru ca nu am vazut No country for old men.Nu inca.
Mi-a placut insa in ciuda criticilor. Cred ca fratii Coen au reusit dincolo de a realiza o noua comedie neagra, sa ilustreze cateva chestiuni paradigmatice : situatia spionului pus pe liber - aflat inca in posesia secretului de stat ( traim in globalul razboi asupra terorii, nu?) ; nevasta rece , carierista,materialista si nepasatoare aflata intr-un mariaj comfortabil, de complezenta gata sa divorteze fara umbra de regrete ; seducatorul in serie ,om de paie sub masca amantului onest, intelegator si aratos; internetul- primary source de activitate matrimoniala si amantlac ; prezentul nesatisfacator, credinta revivalista in schimbare si goana dupa operatii estetice ; buna credinta si stupiditatea ce face ca un gest de curajos de prietenie sa insemne o infractiune fatala ; pericolul de a te afla in treaba, crezand ca administrezi cu pricepere chestiuni ce nu iti apartin.
Cireasa de pe tort ar fi binecunoscuta "colaborare" dintre CIA si FBI de tipul "we don`t want those idiots to know anything". Sau mizanscena practica a vinderii unui secret de stat. Cum se poate realiza asa ceva? Te chemam iti aratam niste documente si te lasam sa pleci cu ele? Daca nu vrei sa le cumperi cum sa te mai lasam sa pleci ? Daca ti-l aducem pe CD, te uiti pe el, ni-l dai inapoi si apoi ne mai si platesti ?? Sau te faci ca ploua. Asa o fi procedat si spionul Floricel ?!!!!??
Viata poate avea consecinte impredictibile si nebanuite. O farsa haioasa ce iti da de gandit.

[Chambord]

Nu pot sa-l compar cu No country for old men, pentru ca nu am vazut No country for old men.Nu inca.

frate, esti o raritate. toata lumea a vazut 'No country'. lasa totul balta si uita-te la el ACUM !! :D

[halebardul]

e cronica lui Martalogu, sau blogul lui Martalogu?
ma scuzati ca intervin, puteti uita...
forumul presupune oarece dialog.
dar nu-i treaba mea, era usa deschisa asa ca am aruncat si eu un ochi. Mi-l iau inapoi si plec.

[carmen_angelus_romila]

Nu-i rau. Mergi mai departe!