Teatru

[Danny]

Nu filmat. Doar teatru. Merge cineva pe acolo? Spectacole/actori favoriti?

[zizi]

vorba lui pyron: cautatzi la teatromagia.ro

[nortis]

Eu merg. Insa din pacate sunt din Timisoara si pe aici nu prea se intampla mare branza in materie de teatru. As spune ca ce iese la rampa este mediocru daca nu submediocru. Insa de fiecare data cand mai vin si alte teatre in vizita, in caz ca ma tine bugetu, ma duc cu placere. Din pacate nu am vazut pana acum nici un spectacol montat de Maniutiu, Apostol, Purcarete, etc. Insa there is still hope. :)

[patraulea]

Cel mai bun teatru din Buc.este Bulandra,dupa parerea mea.Spectacole excelente:CASATORIA,ANATOMIE.CADEREA ROMEI,OBLOMOV.Urmeaza sa aiba premiera o superproductie la TNB:APUS DE SOARE in regia lui Dan Pita luna aceasta.Merita vazuta!
:w00t: :w00t: :w00t:

[Danny]

De acord. Poate si cel mai modern.
Va recomand si eu "Anatomie. Titus. Caderea Romei" daca nu ati vazut inca. Una din piesele mele favorite. Tot la Bulandra, "Bent", desi vad ca momentan are cam o singura reprezentatie pe luna. Oblomov inca nu am vazut. Trebuie sa ma pregatesc psihologic, nu de alta dar tine cam 4 ore si 15 min...

[zizi]

foarte tari.....

ma rog, fiecare cu gusturile lui.

[patraulea]

De acord. Poate si cel mai modern.
Va recomand si eu "Anatomie. Titus. Caderea Romei" daca nu ati vazut inca. Una din piesele mele favorite. Tot la Bulandra, "Bent", desi vad ca momentan are cam o singura reprezentatie pe luna. Oblomov inca nu am vazut. Trebuie sa ma pregatesc psihologic, nu de alta dar tine cam 4 ore si 15 min...


Trebuie sa vezi acest spectacol neaparat.Nu te speria de durata lui,nici nu o sa observi cand a trecut timpul.Este magistral,a luat si premiul UNITER pt.cel mai bun spectacol in stagiunea 2003/2004.
Pt.mai multe informatii:www.forum.teatrul.ro.Discutii despre teatrul,critici,puncte de vedere,schimb idei.
:w00t: :w00t: :w00t:

[Blanche]

Cel mai bun teatru din Buc.este Bulandra,dupa parerea mea.

Dupa parerea mea, cel mai bun teatru din Buc e compania lui Dan Puric :)
Evident, prima recomandare este spectacolul "Made in Romania"

A doua, este "Gunoierul" de la Teatrul Act

[patraulea]

Dupa parerea mea, cel mai bun teatru din Buc e compania lui Dan Puric :)
Evident, prima recomandare este spectacolul "Made in Romania"

A doua, este "Gunoierul" de la Teatrul Act[/quote]

o.k.Argumentatie:cele mai multe specatacole bune,cea mai buna trupa,cea mai buna sala!Cand spui ca aceasta Comp.a lui Dan Puric e cea mai buna,e putin cam fortata nota.E buna si atat.Parerea mea.
Teatrul Act e o chestie mica,insignifianta,care il are pe M.Iures in fata(care la randul lui de unde a venit? - Bulandra)
:lol: :lol: :lol:

[Blanche]

o.k.Argumentatie:cele mai multe specatacole bune,cea mai buna trupa,cea mai buna sala!Cand spui ca aceasta Comp.a lui Dan Puric e cea mai buna,e putin cam fortata nota.E buna si atat.Parerea mea.


Cea mai buna sala ???? Asta poate ca ar merge ca argument pe un thread de muzee/obiective turistice, in nici un caz ca argument pentru a recomanda un spectacol de teatru

Evident ca e putin fortata nota despre comp lui Dan Puric ... de-asta si urma un mic zambet ...
Sunt spectacole originale, nu semana cu nimic din ceea ce se joaca de regula in teatre, nici macar cu un spectacol de balet sau pantonima. Debordeaza de fantezie, nu exista timpi morti, sunt o incitante, participi la ceea ce e pe scena fara sa vrei. Treceri subtile de la umor debordant la meditatii profunde, si asta fara sa fie nevoie de nici un cuvant ...


Teatrul Act e o chestie mica,insignifianta,care il are pe M.Iures in fata(care la randul lui de unde a venit? - Bulandra)


Mda ... si urmeaza si argumente de genul Iures are nu stiu ce defecte ???
Am recomandat un spectacol ..."Gunoierul" ... Iures nu joaca in el, nu-l regizeaza, nu vad de ce trebuie legat numele lui de recomandare
Si nici nu vad ce relevanta are marimea teatrului sau proprietarul lui.
Iures la randul lui a venit de la Craiova (printre alte locuri din care a tot venit :)) ... ar trebui sa concluzionez ca polul talentelor teatrale e Craiova?

[patraulea]

Prea mult subiectivism in aprecierile tale.Nu tot ce-ti place tie e cel mai bun!
Era o parere personala!
:lol: :lol: :lol:

[Sm�agol-Gollum]

din pacate nu am fost niciodata la teatru....

[Blanche]

Prea mult subiectivism in aprecierile tale.Nu tot ce-ti place tie e cel mai bun!
Era o parere personala!
:lol: :lol: :lol:

Si concluzia e care ? Aprecierile mele sunt subiective si ale tale sunt obiective ? In virtutea caror criterii ?

Aprecierile mele sunt subiective in aceiasi masura in care sunt si aprecierile tale.
Nu-mi atribui ceea ce n-am spus. N-am sustinut nicaieri ca tot ceea ce-mi place mie e cel mai bun. Am recomandat ceea ce mi-a placut mie.

Si daca scopul era sa stim de fapt ce teatru e cel mai bun dupa parerea celor de pe forum, se crea un chestionat de vot, cu teatrele din Bucuresti.

Sa revenim la subiect ... a vazut cineva Marlene la Comedie ?

[patraulea]

O.K.L-am vazut.Nu preas tiu ce cauta la comedie,pt.ca viata Marlene Dietrich nu are nici o legatura cu comedia.Un spectacol bun,cam exigent,rol dificil al Emiliei Popescu,cel putin pt.interpretarile live lae melodiilor.Un muzical in toata regula!
:lol: :lol: :lol:

[Danny]

Ok. Ca sa nu va mai "certati" am sa fac o mica precizare. Teatrul Bulandra este probabil cel mai bun teatru...de stat. :)
Teatrul independent nu este in nici un caz "o chestie insignifianta" dar poate ca trebuie tratat separat.

patraulea, stiu ca Oblomov a luat premiul Uniter. De-asta nici nu ma grabesc sa-l vad. Sunt sigur ca voi mai avea destule ocazii. Mersi de link, am sa arunc o privire si pe acolo.
Te rog insa si eu ceva, ai si tu mai multa grija cand dai "quote" ca nu se mai intelege nimic.
Si inca ceva. Nu trebuie sa precizezi aproape mereu "(dupa) parerea mea/parerea mea personala". Fireste ca e parerea ta!!! Se subintelege...
Poate nu-ti dai seama dar este exasperant.

[Danny]

Sa revenim la subiect ... a vazut cineva Marlene la Comedie ?

Eu nu. Asa ca te rog sa-mi spui de ce ar trebui sa merg sa-l vad. Convinge-ma. :P

[patraulea]

[quote="Danny"]Ok. Ca sa nu va mai "certati" am sa fac o mica precizare. Teatrul Bulandra este probabil cel mai bun teatru...de stat. :)

Bravo,Danny,o apreciere justa!
Cat priveste chestia cu parerea mea,m-am gandit sa nu sara oamenii de cur in sus,pt.ca am vazut ca mare parte cam asta fac.Si asa,le mai temperez si eu elanul...cat de cat...
MARLENE nu merita vazuta.Mai bine ALEX SI MORRIS (teatrul Mic)o piesa pe care toti au blamat-o si au spus ca e prea banala.Ceva in genul LOST IN TRANS.Un subiect comun in care 2 actori mari Stefan Iordache si Mitica Popescu si o actrita mediocra D.Dembinski-Medeleanu,cam eclipsata de cei 2 grei, te fac sa te simti f.bine(eu unul am fost incantat).Un spectacol fara marii pretentii,o scenografiea normal de banala,un joc actoricesc f.bun.o ecranizare a lui Michael Elkin.
:w00t: :w00t: :w00t:

[patraulea]

Sunt tare curios si eu de ce cade accentul pe piesa asta-Marlene,cand sunt atatea cu peste *** peste ea!De ce iti place atat de mult de ea,Blanche?
8) 8) 8)

[Blanche]

Sunt tare curios si eu de ce cade accentul pe piesa asta-Marlene,cand sunt atatea cu peste *** peste ea!De ce iti place atat de mult de ea,Blanche?
8) 8) 8)

N-am vazut-o :)
Am intrebat special ca sa aflu impresiile celorlalti
Am intentia sa o vad, o sa am grijja sa va spun si impresiile post-vizionare ...

[patraulea]

O.K.Asteptam impresiile!
8) 8) 8)

[Danny]

Marlene e chiar Duminica asta.
N-am de gand sa merg sa-l vad. Nu prea ma entuziasmeaza musical-urile. Si nici Emilia Popescu...

[patraulea]

Daca vrei sa vezi o piesa adevarata,pe 12 mai(dar nu cred ca mai gasesti bilete)e premiera la APUS DE SOARE,la TNB,de Dan Pita.Eu unul nu ma duc la premiere,pt.ca le consider mai proaste decat reprezentatiile ulterioare!Emotii,critici multi,televiziuni,personalitati.Mai bine vezi a3 sau a 4 reprezentatie.E mai buna.

[zizi]

Daca vrei sa vezi o piesa adevarata,pe 12 mai(dar nu cred ca mai gasesti bilete)e premiera la APUS DE SOARE,la TNB,de Dan Pita.Eu unul nu ma duc la premiere,pt.ca le consider mai proaste decat reprezentatiile ulterioare!Emotii,critici multi,televiziuni,personalitati.Mai bine vezi a3 sau a 4 reprezentatie.E mai buna.

sa-ntzeleg ca n-ai vazut-o, da-tzi dadeai shi tu cu parerea asha, ca ar fi tare, sau cum?

[patraulea]

Imi dadeam si eu cu presupusu'.Nu am vazut-o dar la cati bani s-au bagat inea,superdecoruri,100deactori+figuranti,costume,c oroane,sabii,cutite,gratare&mici&co,eu zic ca o sa fie ceva acolo.Pita e la a 2 incercare si sunt curios ce poate sa faca in teatru.Costel Constantin e regizor secund si interpretul lui Stefan.Pare interesant.AStept sa o vad si apoi comentez "la cald"piesa.
8) 8) 8)

[Danny]

Daca vrei sa vezi o piesa adevarata,pe 12 mai(dar nu cred ca mai gasesti bilete)e premiera la APUS DE SOARE,la TNB,de Dan Pita.Eu unul nu ma duc la premiere...

Pe 9 mai e Avanpremiera.

[Alex Leo Serban]

nu-mi place teatrul, iar pe d. puric nu pot sa-l sufar: e un fitzos fara kwaie :x

[patraulea]

O.K.Merci de informatie.Eu oricum,ma duc spre mai spre sfarsitul lunii sa o vad.

[patraulea]

nu-mi place teatrul, iar pe d. puric nu pot sa-l sufar: e un fitzos fara kwaie :x


De acord.Puric are la "fitze" cat pt.10 regizori,dar spectacolele realizate nu sunt rele deloc.
8) 8) 8)

[Maya]

Hello tuturor!
Ati vorbit despre teatrul Bulandra... a vazut cineva "Unchiul Vanea", dupa piesa lui Cehov, cu Horatiu Malaiele in rolul principal? Daca da, spuneti-mi si mie ce parere aveti despre ea.

[patraulea]

Hello tuturor!
Ati vorbit despre teatrul Bulandra... a vazut cineva "Unchiul Vanea", dupa piesa lui Cehov, cu Horatiu Malaiele in rolul principal? Daca da, spuneti-mi si mie ce parere aveti despre ea.

Super piesa,cam prafuita,a luat premiul UNITER pt.cel mai bun spectacol in urma cu cativa ani.Decorul interesant,regia excelenta,jocul actorilor f.bun.M-a surprins placut A.Bibiri,pe care o consider una dintre cele mai talentate actrite.Mai apare si in CASATORIA,piesa pusa in scena de acelasi Kordonski care a facut si UNCHIUL VANEA.Alaturi de H.Malaiele,mai apar si alti actori mari ca V.Rebengiuc,M.Mihut.
Piesa excelenta,merita vazuta neaparat!
:w00t: :w00t: :w00t:

[Danny]

nu-mi place teatrul...

Am vazut totusi ca ai facut traducerea la Bent.

[Alex Leo Serban]

nu-mi place teatrul...

Am vazut totusi ca ai facut traducerea la Bent.

... si la 'conversatie dupa inmormintare' de yasmina reza... comenzi; ink primesc dividende :happy:
dar afirmatia de mai sus stands true ;)

[MinRep]

Nu filmat. Doar teatru. Merge cineva pe acolo? Spectacole/actori favoriti?


Nu-mi prea place sa merg la teatru. Am incercat cam acum un an si am mers la mai multe piese (3-4), dar m-am lasat repede. Pur si simplu nu ma prea atrage, decat daca piesa e mai celebra ("Trei surori" de Cehov), are un titlu mai smecher (e una maine, la Cluj, "Mama, da' astia povestesc in actu' doi ce se-ntampla-n actu'-ntai" sau ceva de genu') sau subiectul e aparte ("Scaunele").

Imi place sa citesc teatru (de la Shakespeare la Ionesco) si sa joc, dar tot simt limitari pe care filmul (de exemplu) le elimina.


However, opera imi place mult mai mult.

[Mala Portugal]

e una maine, la Cluj, "Mama, da' astia povestesc in actu' doi ce se-ntampla-n actu'-ntai" sau ceva de genu'.
A lui Visniec...si eu sunt curioasa de ce-o sa iasa. Ultimul Visniec vazut la teatru a fost "Povestea ursilor panda...." masacrata de o trupa de teatru din Republica Moldova :lol:

[Cristache]

Nu stiu care e ideea dar probabil sunteti niste norocosi. De vreo cativa ani de zile tot incerc sa conving pe unul, pe altul din anturajul meu pentru mers la Teatre, Opere, Balet, etc. Din pacate, ei nu prea stiu decat de Star Wars, Matrix, Stapanul Inelelor, si cinematografele ultra-centrale unde te duci mai mult pentru a fi vazut decat sa admiri o creatzie mishto.

N-am mai fost la teatru de vreo doi ani cand am facut un compromis si am mers cu cineva cu care nu prea asi vrut. Dar am vazut la National, "O noapte furtunoasa", "Visul", "Numele Trandafirului", si inca vreo doua comedii cu Dan Puric, "Revizorul", parca, si ala in care joaca cu nevasta-sa, "Toujours L'amours", parca. E foarte mishto ce face Dan Puric.
In special as vedea comedii si piese adaptate dupa carti celebre sau piese ultra-originale.

As vrea sa merg dar d'abia am acceptat ideea de a merge singur la Cinemateca Eforie pentru a vedea filme vechi care imi plac mult mai mult decat cele noi.

[Blanche]

nu-mi place teatrul, iar pe d. puric nu pot sa-l sufar: e un fitzos fara kwaie :x

Pai daca nu-ti place teatrul, ce cauti pe thread-ul asta ? Sau faci afirmatii incendiare special ca sa creezi agitatie ? :)

Anyway, mi-ai amintit de inceputurile tale in cronica de film ... cand te lansai des in afirmatii care de care mai teribiliste, partial ca sa atragi atentia asupra ta. Pe vremea aia era de vina varsta, presupun :) ... dar acum ?
Apropo, mergi la teatru vreodata ?

[Ambra Blu]

Hehehe.

[Blanche]

Marlene e chiar Duminica asta.
N-am de gand sa merg sa-l vad. Nu prea ma entuziasmeaza musical-urile. Si nici Emilia Popescu...

Vazut. Duminica.
E OK, dar nu nemaipomenit.
Atu-urile spectacolului sunt de fapt unul ... dar important: Emilia Popescu.
E probabil cel mai bun rol al ei de pana acum, si nu e un rol comic. Cea mai mare parte a persoanelor vad in Emilia Popescu actrita de revista, cuplete sau roluri de spectacole de revelion, chestii de-asta. In Marlene chiar face un rol dificil, nuantat, sustinut constant pe toata durata spectacolului. As fi dispusa sa pariez ca o sa fie nominalizata pentru rolul asta la premiile Uniter de anul viitor ...

In rest, e un spectacol "corect" . Regizorul nu vrea sa demonstreze ca e genial, nu exista nimic socant, nimeni nu arunca cu nimic in public, nimic ostentativ. Asta e bine uneori :).

Daca nu-ti plac musical-urile ... poate ca nu merita sa te duci. Nici mie nu-mi plac in mod special, dar nici nu rejectez un spectacol pe criteriul asta.
"Jesus Crist Superstar" e considerat tot un musical, nu ?

[Danny]

Nu e vorba ca "rejectez" un musical din start insa sunt multe piese pe care nu le-am vazut inca si la care vreau sa merg, si nu prea e bani.
Let's just say it's not on my priority list...

Si daca tot ai pomenit de roluri dificile si performante actoricesti...iti recomand "Iona" cu un Virgil Ogasanu sclipitor.

[Alex Leo Serban]

nu-mi place teatrul, iar pe d. puric nu pot sa-l sufar: e un fitzos fara kwaie :x

Pai daca nu-ti place teatrul, ce cauti pe thread-ul asta ? Sau faci afirmatii incendiare special ca sa creezi agitatie ? :)

Anyway, mi-ai amintit de inceputurile tale in cronica de film ... cand te lansai des in afirmatii care de care mai teribiliste, partial ca sa atragi atentia asupra ta. Pe vremea aia era de vina varsta, presupun :) ... dar acum ?
Apropo, mergi la teatru vreodata ?

un thread fara teza & antiteza e ca o gagica fara ambele mamele.
cit despre 'afirmatiile incendiare', m-as bucura sa stiu ca nu erau datorate (doar) virstei si ca le fac in continuare :P
PS merg la teatru f., f., f. rar; din nefericire, am prieteni care sint regizori de teatru... :(

[toledo]

nu-mi place teatrul, iar pe d. puric nu pot sa-l sufar: e un fitzos fara kwaie :x

Un spectacol precum "Costumele" iti permite sa dezvolti si fitze (deranjante pt unii probabil care nu stiu sa se incheie nici la nasturi).

[zizi]

nu-mi place teatrul, iar pe d. puric nu pot sa-l sufar: e un fitzos fara kwaie :x

(deranjante pt unii probabil care nu stiu sa se incheie nici la nasturi).

gne-he-he-he...

(...aham, rautatzile astea ma fac sa rad...)

[toledo]

(...aham, rautatzile astea ma fac sa rad...)
croitoria se face cu acul...

[Alex Leo Serban]

unii au prea multi nasturi de inkeiat - si fac costume tot fara kwaie...

[herbert]

nu-mi place teatrul, iar pe d. puric nu pot sa-l sufar: e un fitzos fara kwaie :x

mai leo, parca esti baiat inteligent, dar cand trantesti cate una, ma doare capu' si-mi spun sa nu te mai citesc vreo saptamana, tot cautand dileme, libertatea si alte hartii tiparite. Macar din respect ai fi trebuit sa fii mai putin dur in formulare - teatru e o pepeniera pentru film, filmul care este totul pentru tine. Dar nu ne ofensa pe noi care iubim si teatrul. Compri

[Danny]

Nu inteleg de ce te simti ofensat. Daca nu-i place teatrul...care e problema? E treaba lui. Sa fie sanatos!

[herbert]

Nu inteleg de ce te simti ofensat. Daca nu-i place teatrul...care e problema? E treaba lui. Sa fie sanatos!

Dar e si "treaba" mea sa-mi apar "iubirea". Ce, i-am sarit la beregata? Imi pare rau pentru "imaginea" lui Alex... pe care il citesc si il respect...
Mie imi place Dan Puric. E un tip inteligent, poate cel mai inteligent actor din teatrul romanesc. Si cum vorbeste!!! L-am vazut la emisiunea Eugeniei Voda - "Profesionistii" de pe TVR - si mi-a placut mult.
Iar sanatate doresc la toata lumea. Inclisiv tie, Danny.

[Danny]

Dar e si "treaba" mea sa-mi apar "iubirea". Mie imi place Dan Puric.

Iubirea ta e Dan Puric? :lol:

[herbert]

Dar e si "treaba" mea sa-mi apar "iubirea". Mie imi place Dan Puric.

Iubirea ta e Dan Puric? :lol:

Ma, p***a selectiva, pusa pe glume... Intelegi ce vrei tu si complici intentionat lucrurile. Iubirea mea e teatrul... De fapt, una din iubirile mele. Mai e filmu' si literatura. M-am enervat, Danny, la inceput, iar spre final mi-a trecut.

[Alex Leo Serban]

problema mea nu e k 'nu-mi place teatrul', ci k am vazut citeva spectacole mari & unice: ultimul tadeusz kantor, bob wilson, josef nadj... cind ai ajuns la un asemenea standard, nu te mai extaziezi la toti puricii!
ca si in film, a fi vazut mai mult devine un handicap!
ce vremuri traim :(

[herbert]

problema mea nu e k 'nu-mi place teatrul', ci k am vazut citeva spectacole mari & unice: ultimul tadeusz kantor, bob wilson, josef nadj... cind ai ajuns la un asemenea standard, nu te mai extaziezi la toti puricii!
ca si in film, a fi vazut mai mult devine un handicap!
ce vremuri traim :(
e, in cazul tau, un fel de: "cunoasterea inseamna suferinta". n-ar trebui totusi sa-l "ucizi" cu atata cruzime pe Puric, pentru ca chiar nu e ultimul din teatrul romanesc. Interesant cum e construit omu'. Ingurgiteaza filme de duzina (gen: Kill Bill &...) si are indigestie la spectacole de teatru onorabile sau hiar bune. Depistez un gust pentru artificiu in toata treaba asta. ce lume :shock:

[zizi]

kill Bill e un film de duzina pt tine? no comment.

[herbert]

da, si nu sunt singurul care crede asta. iata doar numele unei "autoritati" in materie de film - Andrei Gorzo. opinia lui o comentezi?

[zizi]

eu nu intrebam dak e un film bun...asta e o alta discutzie(in care oricum nu sunt de acord cu gorzo).

(prin film de duzina eu intzeleg ceva de genul puicutze bune sau van helsing...)

[herbert]

imi place insistenta ta. si cred ca ai dreptate. reformulez: Kill Bill nu e un film de duzina, dar e un film prost, in opinia mea. vezi opinii similare si pe acest forum.

[Alex Leo Serban]

asteptati sa vedeti si kb2 ca sa va dati cu parerea: 1 & 2 trebuie luate impreuna - au fost separate (la nastere) doar din ratiuni de marketing...
cu kb2 in fata, veti vedea cu totii (gorzo included) ce e de vazut: o capodopera.
cit priveste gustul (meu) pt teatru mare & filme 'mici' (desi kb does not qualify, cum spuneam!), nu vad nici o contradictie, cita vreme am declarat de la-nceput ca nu imi place teatrul: nu ti se pare normal, draga herbert aka marcu, sa nu ierti unei arte pe care nu o suporti ceea ce ierti din toata inima uneia (a 7-ea) pe care o iubesti din toata inima??...

[Nightwane]

da, si nu sunt singurul care crede asta. iata doar numele unei "autoritati" in materie de film - Andrei Gorzo. opinia lui o comentezi?

gorzo sux donkey dick...Harry Pot-head al Romaniei..pfff... 8)

[cherryblossom]

herbert are dreptate... Gorzo e un adevarat profesionist...cronicile lui sunt eye-catching, bine scrise si argumentate, e o placere sa le citesti chiar daca ai o parere diferita despre un film... putini sunt atat de convingatori ca el...

[Blanche]

...... Oblomov inca nu am vazut. Trebuie sa ma pregatesc psihologic, nu de alta dar tine cam 4 ore si 15 min...

Eu am incercat ... n-am reusit, cu toata pregatirea psihologica anterioara.
Am plecat la prima pauza. Foarte bine jucat, dar nu mai rezist sa vad piese prafuite. Dupa ce ca e un text static, destul de greu de suportat in lumea agitata in care traim, Tocilescu a tinut sa-l regizeze lungind peste masura momentele dintre replici ... personajele mai casca de 5 ori, mai fac 5 pasi cu incetinitorul, se mai scarpina 3 minute .. OK, vrea sa intram in atmosfera aia de Rusia de acum 200 de ani, in care timpul se scurgea altfel ... doar ca devine chinuitor si plictisitor.

Nu pot sa inteleg de ce toata lumea (adica toate teatrele si toti regizorii) se incapataneaza sa joace acelasi gen; orice regizor de teatru de la noi, nu se simte "consacrat" daca n-a montat Shakespeare, Cehov sau altceva din teatrul rus si Caragiale. O sa tai genul asta de spectacole de pe short list-ul meu :). Inteleg ca sunt si spectatori mai tineri, care n-au apucat sa le vada ... dar e deja inflatie.

[herbert]

herbert are dreptate... Gorzo e un adevarat profesionist...cronicile lui sunt eye-catching, bine scrise si argumentate, e o placere sa le citesti chiar daca ai o parere diferita despre un film... putini sunt atat de convingatori ca el...

e chiar o problema cu cronicarii astia... unii imi plac cum scriu dar nu sunt de acord cu ei, chiar reusesc sa ma enerveze (ceea ce la calmul meu :D e chiar o catastrofa). draga cherryblossom, voi deschide curand un topic pe acest subiect si sper sa discutam acolo. ce placere sa penesti cronicarasii!!! unii calaresc ideea si formuleaza cum da dumnezeu, altii cocheteaza cu literatura si le scapa gandul... altii se afla, ca in orice meserie, in treaba.
despre teatru. nu cred ca e rau sau plictisitor ca se monteaza batranul & eternul Will, Cehov, Caragiale. depinde cine monteaza si ce "interpretare" (nu mai scriu "lectura") face. or teatrul chiar Shakespeare, Cehov, Caragiale inseamna.

[MinRep]

[quote=Danny]orice regizor de teatru de la noi, nu se simte "consacrat" daca n-a montat Shakespeare, Cehov sau altceva din teatrul rus si Caragiale. O sa tai genul asta de spectacole de pe short list-ul meu :). Inteleg ca sunt si spectatori mai tineri, care n-au apucat sa le vada ... dar e deja inflatie.


No offence (sau offense, whatever...), da' asta e ca in bancul cu miliardarul american care pleaca intr-o vizita de afaceri la Londra, iar gazdele in duc la un spectacol, "Hamlet". La care americanul exclama: "Vai, ce in urma sunteti! La noi la Chicago piesa asta s-a jucat acum 10 ani!"



Dar re/de-venind serios, eu cred ca e esential sa se puna in scena Shakespeare, Caragiale, Cehov, Moliere, Hugo (n-avem norocu' asta). Pana si adaptarile "moderne" (am vazut una dupa "Hamlet" in Cluj - brrr.... :w00t:) merita mai mult decat spectacole scrise in secolul XX. Sunt si piese de exceptie, dar tot nu cred ca se compara...

[Blanche]

No offence (sau offense, whatever...), da' asta e ca in bancul cu miliardarul american care pleaca intr-o vizita de afaceri la Londra, iar gazdele in duc la un spectacol, "Hamlet". La care americanul exclama: "Vai, ce in urma sunteti! La noi la Chicago piesa asta s-a jucat acum 10 ani!"

Dar re/de-venind serios, eu cred ca e esential sa se puna in scena Shakespeare, Caragiale, Cehov, Moliere, Hugo (n-avem norocu' asta). Pana si adaptarile "moderne" (am vazut una dupa "Hamlet" in Cluj - brrr.... :w00t:) merita mai mult decat spectacole scrise in secolul XX. Sunt si piese de exceptie, dar tot nu cred ca se compara...

Sorry daca s-a inteles ca nu ar mai trebui montat Shakespeare ... sau ca daca ai vazut o data "Hamlet", e suficient. N-am vrut sa spun asta. E esential sa existe spectacolele astea de teatru, ai dreptate.

Ceea ce reprosez eu este de fapt ca exista "supraproductie" de spectacole Shakespeare, Caragiale, Cehov. Poate ca sunt subiectiva, eu fiind in Bucuresti. In general sunt la curent cu ceea ce se joaca pe la mai toate teatrele din Bucuresti, si chiar daca nu ajung la toate spectacolele, stiu si ce titluri se joaca atunci cand vin alte teatre in Bucuresti. De multe ori am senzatia ca se rotesc acelesi titluri intre teatre. Nu pot sa vad Hamlet din 2 in 2 luni - exagerez grosier, fireste - chiar si in montari diferite. Si ma deranjeaza cand nu am alta optiune.

[Blanche]

Pana si adaptarile "moderne" (am vazut una dupa "Hamlet" in Cluj - brrr.... :w00t:) merita mai mult decat spectacole scrise in secolul XX.

Si ar mai fi ceva de adaugat. Cred ca sunt piese care pur si simplu au devenit desuete. Nu vreau sa dau exemple, pentru ca nu vreau sa declanshez polemici "e/nu e depasit x text". Autorii lor au un loc bine stabilit in istoria literaturii, dar ca sa montezi dupa un asemenea text, de cele mai multe ori riscul de a produce un spectacol plictisitor e foarte mare.
Ori ai un regizor genial (care ar pune in scena si cartea de telefon) ori ai o abordare "moderna".
Mie mi se pare ca se esueaza de multe ori in montari prafuite, dar cu multe pretentii. Si as prefera sa se abordeze texte noi mai des. Sau sa se abordeze "modern" :)

[MinRep]

Sorry daca s-a inteles ca nu ar mai trebui montat Shakespeare ... sau ca daca ai vazut o data "Hamlet", e suficient. N-am vrut sa spun asta.


Nu, am inteles ce vrei sa spui. Nu stiu daca este sau nu supraproductie la Bucuresti, dar nu mi se pare sa fie la Cluj, de aceea am raspuns.

Nu mai intru in polemici despre plictiseala, vreau doar sa adaug ca sunt de acord cu faptul ca iti trebuie un regizor talentat ca sa poti pune in scena un Shakespeare vechi de 400 de ani.

[zizi]

[
Si ar mai fi ceva de adaugat. Cred ca sunt piese care pur si simplu au devenit desuete. Nu vreau sa dau exemple, pentru ca nu vreau sa declanshez polemici "e/nu e depasit x text". Autorii lor au un loc bine stabilit in istoria literaturii, dar ca sa montezi dupa un asemenea text, de cele mai multe ori riscul de a produce un spectacol plictisitor e foarte mare.
Mie mi se pare ca se esueaza de multe ori in montari prafuite, dar cu multe pretentii. Si as prefera sa se abordeze texte noi mai des. Sau sa se abordeze "modern" :)

in acest sens, mai sus amintitul, Apus de Soare, ar fi exemplul perfect.

[patraulea]

...... Oblomov inca nu am vazut. Trebuie sa ma pregatesc psihologic, nu de alta dar tine cam 4 ore si 15 min...

Eu am incercat ... n-am reusit, cu toata pregatirea psihologica anterioara.
Am plecat la prima pauza. Foarte bine jucat, dar nu mai rezist sa vad piese prafuite. Dupa ce ca e un text static, destul de greu de suportat in lumea agitata in care traim, Tocilescu a tinut sa-l regizeze lungind peste masura momentele dintre replici ... personajele mai casca de 5 ori, mai fac 5 pasi cu incetinitorul, se mai scarpina 3 minute .. OK, vrea sa intram in atmosfera aia de Rusia de acum 200 de ani, in care timpul se scurgea altfel ... doar ca devine chinuitor si plictisitor.

Nu pot sa inteleg de ce toata lumea (adica toate teatrele si toti regizorii) se incapataneaza sa joace acelasi gen; orice regizor de teatru de la noi, nu se simte "consacrat" daca n-a montat Shakespeare, Cehov sau altceva din teatrul rus si Caragiale. O sa tai genul asta de spectacole de pe short list-ul meu :). Inteleg ca sunt si spectatori mai tineri, care n-au apucat sa le vada ... dar e deja inflatie.

Dupa umila mea parere mi se pare a fi cea mai mare prostie sa spui ca o piesa dureaza 4 ore si e greu sa o vezi.Nu uita ca acest OBLOMOV despre care spui tu ca nu ti-a placut a fost declarat de UNITER cel mai bun spectacol in stagiunea 2003/2004.Si nu cred ca e nevoie de o pregatire psihologica anterioara.Specatacolul este senzational.
Cat priveste partea cu clasicii,nu sunt de acord cu tine.Ce piese ai vrea sa fie puse in scena?Ce ai prefera ?Piese scrise de unii tineri,cum este CHIP DE FOC scrisa de MArius Von Mayenburg?Sau un APUS DE SOARE?Caragiale?Inca nu s-a nascut un autor talentat macar pe jumatate decat el.Cehov?E super clasic si va mai "prinde" inca 100 de ani!Goncearov e intr-adevar greoi,insa daca il intelegi este senzational!!!!
Bineinteles,gusturile nu se discuta,insa clasicii sunt cu cateva trepte peste autorii mai contemporani,care,trebuie sa recunoastem nu prea exceleaza prin nimic.In momentul in care unul din ei va scrie o piesa cat de cat acceptabila,fi sigura ca nu se va mai juca nici Cehov nici Shakespeare.
:D :D :D :D :D :D :D :D :D :oops:

[patraulea]

[
Si ar mai fi ceva de adaugat. Cred ca sunt piese care pur si simplu au devenit desuete. Nu vreau sa dau exemple, pentru ca nu vreau sa declanshez polemici "e/nu e depasit x text". Autorii lor au un loc bine stabilit in istoria literaturii, dar ca sa montezi dupa un asemenea text, de cele mai multe ori riscul de a produce un spectacol plictisitor e foarte mare.
Mie mi se pare ca se esueaza de multe ori in montari prafuite, dar cu multe pretentii. Si as prefera sa se abordeze texte noi mai des. Sau sa se abordeze "modern" :)

in acest sens, mai sus amintitul, Apus de Soare, ar fi exemplul perfect.

Inainte de a face afirmatii gratuite,va sugerez sa vedeti APUS DE SOARE!`
Nu spuneti tampenii neargumentate!
:D :D :D :D :oops: :oops:

[Danny]

1. Nu uita ca acest OBLOMOV despre care spui tu ca nu ti-a placut a fost declarat de UNITER cel mai bun spectacol in stagiunea 2003/2004.
2.Si nu cred ca e nevoie de o pregatire psihologica anterioara.
3. Specatacolul este senzational.


1. Ma lasa rece.
2. Bine, atunci o sa ma pregatesc fiziologic.
3. Ramane de vazut.

[zizi]

[

Inainte de a face afirmatii gratuite,va sugerez sa vedeti APUS DE SOARE!`
Nu spuneti tampenii neargumentate!
:D :D :D :D :oops: :oops:

ia-o ushor, galben-rozaliule...l-am vazut in repetitzii, deci shtiu despre ce vorbesc, 'ntzelegi? de argumentat, argumentase persoana pe care o citam, numai k nu avea tupeul sa puna punctul pe i.

[patraulea]

1. Nu uita ca acest OBLOMOV despre care spui tu ca nu ti-a placut a fost declarat de UNITER cel mai bun spectacol in stagiunea 2003/2004.
2.Si nu cred ca e nevoie de o pregatire psihologica anterioara.
3. Specatacolul este senzational.


1. Ma lasa rece.
2. Bine, atunci o sa ma pregatesc fiziologic.
3. Ramane de vazut.


Eu nu am incercat sa te conving,pt.ca nu merita efortul!
Era doar o parere personala!
Restul,vine.......
:D :D :D :D :D

[patraulea]

[

Inainte de a face afirmatii gratuite,va sugerez sa vedeti APUS DE SOARE!`
Nu spuneti tampenii neargumentate!
:D :D :D :D :oops: :oops:

ia-o ushor, galben-rozaliule...l-am vazut in repetitzii, deci shtiu despre ce vorbesc, 'ntzelegi? de argumentat, argumentase persoana pe care o citam, numai k nu avea tupeul sa puna punctul pe i.

Mai Zizoaso,este vorba de o piesa"prafuita" si veche,care e pusa in scena excelent de acest Dan Pita.Este f.important cum este facuta aceasta montare,CUM spune un lucru arhicunoscut,prin ce metode.Aici e toata smecheria.Trebuie sa ai ceva talent sa faci asa ceva,toata lumea a citit APUS DE SOARE,insa conteaza f.mult CUM transmiti mesajul.De asta sunt adeptul pieselor clasice,care puse in scena de un regizor mare,te fac sa vezi in alta lumina aceeasi poveste arhicunoscuta.
:D :D :D

[Blanche]

ia-o ushor, galben-rozaliule...l-am vazut in repetitzii, deci shtiu despre ce vorbesc, 'ntzelegi? de argumentat, argumentase persoana pe care o citam, numai k nu avea tupeul sa puna punctul pe i.

Nu e vorba de tupeu :) ... da' atata timp cat n-am vazut "Apus de soare", nu cred ca e corect sa ma lansez in opinii explicite despre el. Si nu era singurul exemplu.

E drept ca :
1 - Mi se pare ca e o alegere proasta pentru repertoriul unui teatru
2 - Nu vad nici un motiv pentru care ar trebui sa inghita atatia bani de la buget (a se scuti cu "anul Stefan cel Mare" si alte argumente gen Romania Mare)
3 - Nu cred ca Pitza mai are ceva de spus ca regizor (nu conteaza daca in film sau in teatru) ... luand in calcul ce a produs in ultimii 10 ani. Voi fi incantata sa-mi schimb opinia, si m-as bucura sa fi produs o capodopera ca sa-mi faca mie in ciuda :)
4 - Nu am de gand sa vad acest spectacol. Cel putin in stagiunea asta.

[Blanche]

Trebuie sa ai ceva talent sa faci asa ceva,toata lumea a citit APUS DE SOARE,insa conteaza f.mult CUM transmiti mesajul.De asta sunt adeptul pieselor clasice,care puse in scena de un regizor mare,te fac sa vezi in alta lumina aceeasi poveste arhicunoscuta.
:D :D :D

Mie-mi pare mai degraba ca esti adeptul pieselor clasice, INDIFERENT de CUM au fost puse in scena ... :lol:

[patraulea]

[quote="Blanche"
Nu e vorba de tupeu :) ... da' atata timp cat n-am vazut "Apus de soare", nu cred ca e corect sa ma lansez in opinii explicite despre el. Si nu era singurul exemplu.

E drept ca :
1 - Mi se pare ca e o alegere proasta pentru repertoriul unui teatru
2 - Nu vad nici un motiv pentru care ar trebui sa inghita atatia bani de la buget (a se scuti cu "anul Stefan cel Mare" si alte argumente gen Romania Mare)
3 - Nu cred ca Pitza mai are ceva de spus ca regizor (nu conteaza daca in film sau in teatru) ... luand in calcul ce a produs in ultimii 10 ani. Voi fi incantata sa-mi schimb opinia, si m-as bucura sa fi produs o capodopera ca sa-mi faca mie in ciuda :)
4 - Nu am de gand sa vad acest spectacol. Cel putin in stagiunea asta.[/quote]

Ar fi cazul sa vezi piesa si apoi sa spui ca Pita nu mai are nimic de spus ca regizor!Piesa nu e o capodopera,dar este cu mult peste piesele puse in scena acum.

:D :D :D

[patraulea]

Trebuie sa ai ceva talent sa faci asa ceva,toata lumea a citit APUS DE SOARE,insa conteaza f.mult CUM transmiti mesajul.De asta sunt adeptul pieselor clasice,care puse in scena de un regizor mare,te fac sa vezi in alta lumina aceeasi poveste arhicunoscuta.
:D :D :D

Mie-mi pare mai degraba ca esti adeptul pieselor clasice, INDIFERENT de CUM au fost puse in scena ... :lol:

Si ce,e interzis de lege?Fata de labarelile astea contemporane,o piesa clasica ramane o PIESA CLASICA!
8) 8) 8) 8) 8)

[herbert]

nu te ambala, mai patraulea. "apus de soare" a apus inainte sa fi apucat sa rasara. "adevarat graiesc" - vorba cronicarului. iar subtextul pesedist/prm-ist al spectacolului chiar imi provoaca greata. regizorul e terminat si in film si in teatru.

[zizi]

in afara unor decoruri fastuase care arata intr-adevar remarcabil(din punct de vedere al realizarii dar shi vizual vorbind) eu nu am gasit nimic interesant la aceasta montare. end of the story.
(nu vreau sa provoc reactzii isterice...nici macar lungi dezbateri, dar shi eu sunt deacord k pizza nu prea le are decat cu limbile date acolo unde trebuie--prietenii din psd stie de ce. din pacate nu doar asta ar fi problema acestui spectacol.)

[Blanche]

Mie-mi pare mai degraba ca esti adeptul pieselor clasice, INDIFERENT de CUM au fost puse in scena ... :lol:

Si ce,e interzis de lege?Fata de labarelile astea contemporane,o piesa clasica ramane o PIESA CLASICA!
8) 8) 8) 8) 8)

Puishor, nu te ambala, ca nu ti-a interzis nimeni nimic ...faceam o constatare. Vad ca imi confirmi banuielile. Atat.

N-are rost sa discutam, eu oricum sunt cumva in partea opusa ca si preferinte ... decat o piesa clasica, indiferent cum a fost pusa in scena .... mai bine un spectacol de teatru bun, care nu are la baza un text dramatic.
Si n-am nici o placere a dialogului cu cineva care-mi urla lozinci ...

Daca ma gandesc bine, mi-au placut o multime de spectacole de teatru care plecau de la orice altceva decat o piesa de teatru scrisa. Incepand cu "Levantul" regizat de Catalina Buzoianu acu' cativa ani, "Vizita batranei doamne" sau mai recentul "De ce fierbe copilul in mamaliga" ... pentru mine au fost niste spectacole de teatru reusite ... desi nu monteaza clasici.
Asta ca sa nu dau exemple mai scandaloase din punctul de vedere al unora ....gen Vama Veche de la National.

[patraulea]

Blanche spunea:
"Puishor, nu te ambala, ca nu ti-a interzis nimeni nimic ...faceam o constatare. Vad ca imi confirmi banuielile. Atat.

N-are rost sa discutam, eu oricum sunt cumva in partea opusa ca si preferinte ... decat o piesa clasica, indiferent cum a fost pusa in scena .... mai bine un spectacol de teatru bun, care nu are la baza un text dramatic.
Si n-am nici o placere a dialogului cu cineva care-mi urla lozinci ...

Daca ma gandesc bine, mi-au placut o multime de spectacole de teatru care plecau de la orice altceva decat o piesa de teatru scrisa. Incepand cu "Levantul" regizat de Catalina Buzoianu acu' cativa ani, "Vizita batranei doamne" sau mai recentul "De ce fierbe copilul in mamaliga" ... pentru mine au fost niste spectacole de teatru reusite ... desi nu monteaza clasici.
Asta ca sa nu dau exemple mai scandaloase din punctul de vedere al unora ....gen Vama Veche de la National".[/quote]

Mai draga,nu ma ambalez prea tare,nu stiu de ce vi se par ca o fac(poate din cauza tonului???) :oops: ,pt.ca am mai spus si cred ca e cazul sa o repet:nu merita efortul si nu cred ca am nimic de castigat prin a-mi impune punctul de vedere in fata unora ca tine.Nu stiu de unde reactia asta de 2,50!!!Poate din lipsa de altceva?Nu stiu.
In ceea ce-l priveste pe Pita,sa stiti ca nu e ruda cu mine.Insa ccea ce a facut mi-a placut si din acest motiv am spus ceea ce am spus.
:D :D :D :D :D

[Danny]

...sau mai recentul "De ce fierbe copilul in mamaliga"...

Momentan am citit doar cartea. Mi-a placut. Acum pot merge si la teatru :)

[PoliFanAthic]

E interesant de vazut cum a intrat in stop cardiac thread-ul acesta, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat de la Stefan incoace.
Nu imi imaginam ca as putea deveni un impatimit al teatrului, mai ales dupa diverse experiente cinematografice, si de-a lungul vremii n-am prea calcat eu pe la Opera din Timisoara. Am vazut cateva piese anul trecut, suficiente poate cat sa ma incumet sa afirm ca Teatrul National Timisoara si-a bagat coada intr-un cerc vicios. Un oarecare personaj Ioan Ieremia si fiul sau au cam bagat in sperieti publicul iubitor de teatru din zona, creand iluzia unei afaceri in familie. Putinii alti regizori care au prins scena aici in ultimii ani - cel putin cei pe care i-am vazut eu - au fost...prea putini. Normal ca fiecare regizor are admiratori si detractori, dar, in cazul meu, sansa (sau nesansa) a facut ca eu sa nu vad nici un spectacol deosebit al domnului Ieremia.
De o saptamana, insa, am intrat intr-o febra a teatrului. In aceste zile are loc festivalul dramaturgiei romanesti si chiar daca nu sunt intru total incantat, sunt totusi entuziasmat ca mai exista ceva demn de vazut in materie de teatru. Am ramas masca la "Insir-te margarite...", in regia lui Dabija...lucru care nu s-a mai intamplat de la "Tara lui Abuliu", de...prea demult. Imediat dupa piesa celor de la Nottara, am vazut o...chestie mai putin reusita: "Raul de Balci" (de Ioana Craciun, daca nu ma insel complet, prezentat de Teatrul Mundi) care mi s-a parut ca suferea de sindromul modernitatii, manifestat in acest caz aparte prin idei care se razvratesc ca pestii pe uscat si kitsch.
To top it all, a urmat marti Apus de soare, pus in scena de Teatrul National de la Iasi (mmm, Iasi e sigur, cel putin) care mi s-a parut serios deficitara. Cred ca a fost...eh, e greu sa ma pronunt, mai ales fiindca nu am vazut alta varianta, dar tind sa cred ca a fost prea saracacioasa piesa...s-a taiat multisor, s-a implementat o idee dubitabila si actorii au prezentat diverse carente (o faza mai haioasa a avut loc atunci cand este anuntata venirea lui Bogdan...singura problema fiind ca nu Bogdan era cel care venise, ci Stefan; asta nu m-a suparat, ca n-am eu grija de chiar toate oalele din gospodaria vecinului, dar...mda)
Mai urmeaza cateva piese interesante pe care le-am plasat pe lista mea, precum "Crima sangeroasa din statiunea Violetelor" de Dumitru Crudu (Teatrul National din Craiova), "Hotul cinstit" de Valeriu Butulescu (Teatrul National din Balti - R. Moldova) si "Legenda ultimului imparat" de Valentin Nicolau (Teatrul National din Bucuresti. Nu stiu cu siguranta la ce sa ma astept, fiindca n-am apucat sa citesc piesele (lucru...hmm, ingrijorator as spune), dar sper sa gust macar una dintre piese.

P.S. Sper ca n-am fost prea "indolent" in prezentarea mea.

[cherryblossom]

acum ca tot a inceput stagiunea, va recomand sa vedeti piesa "Viata lui Helge", regizata de Theodora Herghelegiu... este/ era la Teatrul Act, eu am vazut-o prin iunie si am cazut pe spate...

[Danny]

Festivalul National de Teatru "I.L. Caragiale" - 24 si 31 octombrie -

http://www.romanialibera.ro/editie/index.php?url=articol&tabel=z12102004&idx=2

[Pitbull]

Hai sä-ncercäm, sä-i mai däm un brânci... Poate-poate...
(Apropo, Danny, îti multumesc cä mi-ai dat linkul pentru topicul ästa.)

Nu numai topicul a intrat în catalepsie de-atunci, dar si "Apus de soare" pare sä-si fi dat obstescul sfârsit (pa P.S.D., pa Säraru, pa gascä). Totusi, întrucât s-a tocat mult pe-aici pe seama lui, anul trecut, am sä punctez si eu câteva chestii.
M-am dus la spectacol extrem de circumspect.
Unu la mânä, piesa e slabä în sine (constructie dezlânatä, intrigä simplistä, etc.), nici nu se comparä, de pildä, cu "Viforul" - cea mai bunä pe departe din trilogia lui Delavrancea.
Doi la mânä, Pita s-a împrägesit si el, de mult, cum bine ziceati unii dintre voi, mai sus.
Trei la mânä, de la superproductiile Nationalului a-nceput sä mi se-aplece încä de pe vremea când era Beligan director.
Patru la mânä, îmi place Costel Constantin ca actor, dar nu-l prea vedeam în stare sä-l ducä pe Stefan.
Cinci la mânä, de särärisme sunt sätul.
Sase la mânä, si treaba cu pesedism/peremismul în relatie cu spectacolul ästa e adeväratä. Si altele la mânä...
Ei bine, cu toate acestea, spectacolul m-a uns pe suflet. Nu stiu, parcä TOATE suspiciunile mele anterioare s-au înteles sä se lase därâmate. Singurele lucruri care mi-au displäcut au fost unele stângäcii (costume italian-renascentiste care n-aveau ce cäuta acolo - noroc cä-n partea a doua au revenit la cele bizantine; dat cu fiare-n fiare si cicä ne luptäm; si alte câteva detalii). Dar în rest...
Spre surprinderea mea, Pita a stiut sä fie organizat si ponderat - as zice cä "pariul cu clasicismul" i-a reusit.
Fatä de o piesä grandioasä ca "Apus de soare", genul superproductiei e firesc. Desi au cam exagerat pe alocuri cu numärul de figuranti - totusi, scena se umplea bine; nimic nu mi s-a pärut gratuit, ca în alte spectacole de-acolo.
Altä surprizä pläcutä: Costel Constantin. L-am "crezut" cä era Stefan cel Mare. Iatä cä omul are, totusi, resurse.
(Mä rog, s-a nimerit ca la reprezentatia respectivä s-o ardä în final, la aplauze, cu Säraru hop pe scenä, si dä-i si dä-i cu interminabile limbi în cur, si poze de familie-n fata spectatorilor, toti tinându-se de Coroana lui Stefan ca de colivä; dar mäcar erau off-spectacol - si-n ultima clipä, Bleontz, care-l juca pe Doctorul Smil, a dres busuiocu' trântind un pont spre spectatori: "Cine vrea poze cu coroana, veniti mâine la mine, 5 euro bucata!")
Una peste alta, "Apus de soare" se cuvine sä mai fie pusä în scenä din când în când... Iar montarea de la National, în linii mari, s-a achitat onorabil de aceastä sarcinä.

[Bogie]

O piesa misto la Teatrul Foarte Mic, mady-baby.edu, scrisa si regizata de Gianina Cãrbunariu...
Un subiect lipsit de originalitate: mirajul vietii in Occident( Dublin, cazul de fata)..socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, minora vrajita cu promisiuni de realizare artistica...ajungand desigur la alta realizare, nu mai putin notabila("Am invatat sa sug pula!").
prostitutie, nuditate, limbaj explicit, Parazitii ca fundal sonor, decor minimalist...proiectii misto
Foarte mult umor...si niste interpretari excelente ale celor 3 actori :Mãdãlina Ghiþescu, Rãzvan Oprea, Rolando Matsangos.

[Alex Leo Serban]

dspr a cui nuditate vorbim? k s-ar putea sa ma intereseze... :P

[Bogie]

Nuditatea Madalinei...
http://madalinaghitescu.bizland.ro/index2.php

[Ambra Blu]

dspr a cui nuditate vorbim? k s-ar putea sa ma intereseze... :P

Despre a lui Adrian Anghel, un om care a jucat si la mine intr-un filmulet. Daca vrei sa il vezi full monty, trebuie necesarmente sa vezi Terorism semnul exclamarii

[Alex Leo Serban]

Nuditatea Madalinei...
http://madalinaghitescu.bizland.ro/index2.php

mda, ce sa spun, mersi.
credeam k ai agatat kiar nuditatea de link... :(
cause u see, when it comes to nudity, sint generalist!

pt ambra

mersi si tie.
dar acel domn nu joaca in piesa gianinei?!
r u trying sa ma aburesti or what? si oricum, daca vreau full montys, ma duc la vama... :lol:

[Supastar]

Nuditatea Madalinei...
http://madalinaghitescu.bizland.ro/index2.php

mda, ce sa spun, mersi.
credeam k ai agatat kiar nuditatea de link... :(


ok! hai ca ma bag si eu la revitalizarea topicului!
citeam posturile pe rand si, bineinteles, k si eu am dat click pe link sperand nuditatea madalinei.... :hmm:

vazut recent o sumedenie de cacaturi la teatrul national timisoara cu oameni care nu au ce cauta pe scena in roluri principale. nu stiu de ce ma mai obosesc sa mai trec pe la TNT pentru ca are atat de putina legatura cu teatru ceea ce se intampla acolo, incat nici piese de teatru proaste nu prea sunt...
sincer vorbind...e foarte trist!

vazut recent Nevestele Vesele din Windsor mai mult de Victor Ioan Frunza decat de Will S. ...dar spun asta in a good way... piesa e geniala. incredibil de inventiva. am ras mult. am ras sincer.

ii tin pumnii diseara si lui V.I. Frunza pt regie si Adrianei Grand pt scenografie.

diseara ma duc la Mutter Courage tot de V.I. Frunza

[Ambra Blu]

dar acel domn nu joaca in piesa gianinei?!


Ba da, in Terorism.

[Alex Leo Serban]

si in terorism e ... gol?! nu ar trebui sa aiba, nu stiu, ceva... o mitraliera?... o broboada?... :o

[Ambra Blu]

Are chiloti din aia cu cirpa in fata si gol la cur.

[Alex Leo Serban]

aha, deci jesus-like? (k lui nu i se vedea curu din cauza crucii!)

[Ambra Blu]

Ce obraznic ai fost.

[Alex Leo Serban]

si pot sa mai fiu :P
(given the opportunity)

[Ambra Blu]

Te-am birfit azi cu niste baieti, apopo.

[Alex Leo Serban]

Te-am birfit azi cu niste baieti, apopo.

is that a hint, or shld've been an a propos? :w00t:

[raptor]

mirajul vietii in Occident( Dublin, cazul de fata)..socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, minora vrajita cu promisiuni de realizare artistica...ajungand desigur la alta realizare, nu mai putin notabila("Am invatat sa sug p***!").

:lol: :lol: povestea mea ;) desi inca nu am invatat sa sug p***!

[Ambra Blu]

A, pardon, asa am scris????????
I am a fucking hint man, ca omul din WKW. Dar sa stii, mai draga, ca ti-am luat apararea. Adica te-am brfit cu masura, dar cind s-a sarit calul, am redevenit echilibrat in dulcele stil clasic.

[Alex Leo Serban]

wow, my knight in shining armour!! mi-ai aparat onoarea sa-nteleg!? ambro, nu tin kestiile astea la mine: daca filmu tau e bun, il iau la anonimu; daca nu, nu!
(da sa-mi zici, totusi, pe mp, cine au fost mirshavii aia ;) )

[Alex Leo Serban]

:lol: :lol: povestea mea ;) desi inca nu am invatat sa sug p***!

poti sa mai astepti pin' la pensie: se pare k, fara proteza, e the best :P

[Ambra Blu]

wow, my knight in shining armour!! mi-ai aparat onoarea sa-nteleg!? ambro, nu tin kestiile astea la mine: daca filmu tau e bun, il iau la anonimu; daca nu, nu!
(da sa-mi zici, totusi, pe mp, cine au fost mirshavii aia ;) )

Frate, deci si-a luat unu un tricou galben pe care scrie Maricon si omul nu stia ce inseamna. De aici a inceput discutia. Dezvoltam discutia pe mp, aici o tinem anonima.

[Alex Leo Serban]

asta-i CULMEA!
in 1-ul rind k 'maricon' e almodovar - nu eu.
in al 2-lea, toata lumea stie k (si) eu sint homofob - am si scris-o -, so what's the catch?

[Supastar]

ontopic in inferioritate:
Vazut Muttter Courage in regia lui V.I. Frunza.
razboi, negot, fier, foc, plumb, moarte.
Ca orice spectacol marca Frunza-Grand, si acesta exceleaza prin complexitatea lui, fiecare element constitutiv (decor, costume, recuzita, muzica live cu orchestra pe scena) putand fi indelung disecat.
Exceleaza actorii din rolurile principale: Mutter Courage - Ildikó Jarcsek-Zamfirescu care, in ciuda varstei, il domina maiestruos in conflicte face2face pe tanarul (puternic si versatil) Boris Gaza (unul dintre actorii din timisoara preferati de frunza) in rolul Generalului, uimitor la randul lui in momentele de monolog cantat.
In rol secundar, ca fiul mic al mumei Courage, Radu Miodrag Vulpe, care face deliciul publicului fiind dat cu capul de tabla unei carute pana o indoaie, luand picioare in burta si fiind tras de par de colo colo (acestea fiind momentele in care chiar am avut impresia ca l-au lovit (tabla indoita nu putea fi trucata), fiind multe alte momente de lupta evident trucata)
Imaginile cu Mutter Courage intr-un cerc de flacari ghicind viitorul, Generalul cu monoloagele lui cantate purtand in maini si in cap flacari si cu o armura suspendata cuprinsa de flacari raman mult timp in minte.

[Bogie]

Aseara, la Odeon: ªefele
Autorul: Werner Schwab
Regizorul: Sorin Militaru
Actori: Dorina Lazãr, Coca Bloss, Emilia Dobrin

http://agenda.liternet.ro/cronici.php?cron=sefele
- despre mizeria batranetii; m-a dus cu gandul la Pliuskin din "Suflete moarte"....prea scatologica totusi, nu m-a incantat, avea potential.
" <<Lume de rahat>>, într-adevãr: ªefele face parte din ceea ce critica a numit Fäkaliendramen".

[Pitbull]

http://www.cinemagia.ro/forum/viewtopic.php?p=134089#134089


nu "stim" asta...hai sa nu-l numim extraordinar...i've seen much better...i've seen much worse...daca nu esti de acord, putem continua cu argumente intr-un topic de teatru...baiatu' pur si simplu nu e extraordinar!


Malvolio.

[Supastar]

http://www.cinemagia.ro/forum/viewtopic.php?p=134089#134089


nu "stim" asta...hai sa nu-l numim extraordinar...i've seen much better...i've seen much worse...daca nu esti de acord, putem continua cu argumente intr-un topic de teatru...baiatu' pur si simplu nu e extraordinar!


Malvolio.

Este un personaj putin prea bazat pe accent, mimica si gesturi puternice (la alea nenaturale m refer) pentru a-l face extraordinar pe Chirila ca actor. un pic de suprafata (nu neaparat superficial) pentru gustul meu. Dar si mie mi-a placut de el in piesa, pot sa spun chiar destul de mult! (raman neajunsurile exprimate mai sus)

In schimb, Charles din Chirita of Barzoieni a fost pe nicaieri...poate nu a fost vina lui...spectacolul a fost pe nicaieri...numai cioace... :hmm:

[Pitbull]

Exact asta voiam sä spun si eu.
"Chirita" e un spectacol atât de prost, încât a fost al doilea, în peste 30 de ani de când väd teatru, care mi-a provocat un räu fizic. (Si din päcate, vina e în mare parte a lui Chirilä, care s-a implicat 50/50 cu Iarina în conceptia, regia si realizarea în ansamblu a spectacolului, pline de erori, iar la compozitia muzicalä a fost într-o fazä de neinspiratie cruntä.)
Personajul Charles i-a iesit, vorba ta, "de nicäieri". Ca interpretare, n-am avut ce sä-i reprosez. A jucat corect. Dar când corectul ästa stä pe o bazä... zero... poate cä singurul lucru care se poate spune despre el e cä-i "bun" - prin comparatie! In orice caz, nu are nimic care sä contrazicä, sau sä punä sub semnul îndoielii, ceea ce a dovedit performanta cu Malvolio.

"A fost odatä în Brooklyn"
Spectacol si rol foarte bune.
[Later-edit]: Scrisesem "Hollywood", din automatism (cum se regäseste si în räspunsul lui Supastar"). Abia acum (vezi data si ora edit-ului de jos) am observat. Mea culpa.


Malvolio:
(mä auto-citez):

"...e târziu si n-am stare sä fac ditamai cronica spectacolului (foarte bun, de altminteri! Colceag ästa chiar a-nvätat sä facä teatru, pânä la urmä!), ci am sä trec direct la ce ne doare (în sens pozitiv) pe noi.
Sigur, auzisem din multe surse de încredere (începând de la descrierile lui Floyd, si trecând si prin comentariul lui Grid Modorcea) cum e rolul, si stiam cä n-aveam sä fiu dezamägit. Dar trebuie sä spun cä amicul m-a lovit în plex! Tudoric-al nostru o rade scurt - da' stii, SCURT! Rareori am mai väzut o asemenea compozitie care sä-mi dea senzatia de culme teatralä plinä, totalä, cap-coadä (cred cä doar prin zona Dinicä, Moraru, Rebengiuc, Cozorici...).
Pornind de la masca aia insuportabilä, cu machiajul cadaveric si peruca (si jocul pe care si-l face cu ea), si de la grimasa aia plinä de-un siktir inefabil, strâmbätura aia IMPOSIBILA, inimitabilä si indescriptibilä, care spune asa de multe... Continuând cu chitäitul äla de mägar castrat (mai ales când strigä: "Mar-II-aa...! Mar-II-aa...!")... cu gesturile alea rigide, pretioase, meschine, gratuite, mâini îndoite aiurea, umeri zbuciumati inutil... mobilitatea aia gratios-grotescä, de marionetä ruginitä care se dä balerin... Felul cum toate astea compun relatiile cu celalte personaje... fâlfâirile dispretuitoare din mâini, pozitia de "pugilist" fatä de Sir Toby, lunecärile spre Olivia... Si, bineînteles, ajungând la dimensiunile interioare ale personajului, care transpar atât de expresiv si de-o mie de ori mai bogat prin întregul arsenal exterior deja foarte bogat... Se SIMTE clar uscäciunea, ipocrizia, megalomania bolnavä, acel tembelism total care mie, personal, îmi trezeste cosmaruri... Si... culmea... lucrul cel mai frumos... într-un final, ti se face MILA de bietul nenorocit! Tirada lui de la sfârsit, în fata Oliviei, vibreazä... Dobitocul chiar a crezut... chiar a suferit... în momentele alea, simti cä totusi, undeva în carcasa seacä a fariseului umflat cu aer, mai licäreste ceva omenesc!
Stiti... când väd câte-un actor ca Tudoricä în câte-un rol ca Malvolio, încep sä mä enervez si sä-mi zic: "Bäi fraiere, ce mai astepti? Inapoi la scenä, înapoi la film, cä uite ce lasi sä-ti scape!"
Si-mi mai zic cä rolul e unul din alea care-ar trebui sä se înregistreze si sä intre-ntr-o bazä de materiale didactice de la scolile de teatru, pentru anul III, sau când învatä copiii sä-l joace pe Old Will.

Ce nu mi-a pläcut?
Trimiterile la Nea Nicu si la Hitler. Ieftine si präfuite. Noroc cä nu depäsesc câteva secunde, si se pierd în ansamblul unui punct culminant foarte bine construit."

[Supastar]

"A fost odatä în Hollywood" nu l-am vazut. nu m pot pronunta.

imi plac cele scrise de tine, dar ma tem ca nu am vazut atata profunzime in malvolio. majoritatea detaliilor invocate de tine, mi le amintesc ca fiind de suprafata si unele chiar gratuite. Prin suprafata asta (din nou) nu inteleg neaparat superficialitate, doar un fel de exces de zel in a ilustra......de a exterioriza prea mult, in defavoarea interiorului...
prefer rolurile de compozitie care izvorasc mult mai mult din interior, chiar daca nu sunt exteriorizate atat de strident. Malvolio a fost putin prea strident pentru mine. cu siguranta stii faza cu "in teatru totul trebuie sa fie posibil si necesar"...... unele detalii de-a lui malvolio nu s-au simtit ca fiind necesare...nu erau suficient motivate....erau prea ilustrative...

acum sunt si eu pretios legandu-ma de fineturi.

oricum discutia nu era daca e un actor bun sau nu...pornise de la faptul ca eu nu il consider un actor extraordinar...Din tot spectacolul care mi s-a parut undeva peste OK, malvolio a fost CEL MAI OK... :)

[Pitbull]

Da, e foarte clar cä analiza ta e meticuloasä, si cred cä intervine si afinitatea personalä cu un anumit mod de a-l citi, scenic, pe Shakespeare - sau, în linii mari, pe oricare dramaturg.
Mä gândesc la observatiile pe care le-ai fäcut, si încerc sä constat dacä acum, o datä ce le-am citit, mi se trezeste starea aia de "hm... daaa... la asta nu m-am gândit, dar acum..." (prin care am trecut de multe ori, în cazul unor controverse similare). Nu... N-o simt. Sper cä nu caut involuntar sä-i gäsesc scuze cu orice pret (bazându-mä si pe faptul cä am o pärere funciarmente proastä despre Colceag), dar cred cä exterioritätile actoricesti ale lui Malvolio nu m-au deranjat, pentru cä tot spectacolul în sine are o conceptie destul de "spectaculoasä" - deci, toate elementele se armonizeazä.

Imi mai vine în minte un exemplu:
Ovidiu-Iuliu Moldovan e unul dintre marii nostri actori, care a atins apogeul în jurul lui 1980; ulterior, a cäzut într-o usoarä manierizare (nu gravä, ca-n alte cazuri - Iordache sau Albulescu, de pildä), dar mai mult decât atât, în nefolosire. Oricum, nu se poate spune cä "s-a värsat".
In 1981, cred, l-am väzut într-un "A douäsprezecea noapte" plin de gäuri si cabotinärii de regie (Anca Ovanez Dorosenco). A fäcut un Malvolio excelent, si foarte surprinzätor - cu niste elemente comice pe care nu le-am mai väzut la el, ca actor, nici înainte, nici dupä. Am fost foarte bucuros.
(In plan subiectiv: si Ovidiu, si Tudor, mi-s prieteni; dar la Ovidiu tin mult mai mult, ca om! Ne leagä niste amintiri, chestii... Mä rog, de-ale vietii.)
Ei bine, acum, dupä ce l-am väzut pe Tudor în Malvolio, amintirea rolului lui Ovidiu a ajuns, prin comparatie, de-a dreptul sä-mi displacä! (Deci, Malvolio-ul lui Tudor mi-a învins pânä si un subiectivism profund!)
Retinând cä personajul e abordat cu totul altfel, îl plasez, în linii mari, cam la nivelul Malvolio-ului lui Dinicä, în regia lui Andrei Serban (1991, parcä...)

[Bogie]

"La þarã"
Autorul: Martin Crimp
Regizorul: Peter Kerek
Actori: Mihaela Sîrbu, Mihai Cãlin, Iulia Lumînare
Loc desfãºurare: Teatrul Act

Un cuplu la vreo 40 de ani, retras in linistea vietii rurale, pentru "a-si cauta fericirea".O atmosfera cehoviana, un text concis, replici scurte, din banalitatea lor razbat accente taioase; piesa simetrica.
Joc foarte bun al actorilor.

"Era menþionatã, cred, printre punctele pe care ºi le propunea Compania "Teatrul fãrã frontiere" nevoia unui spectacol ajustat dupã zilele noastre în care þipãtul, declamaþia ºi gestul retoric, adicã teatralitatea DE-ªÃN-ÞA-Tà erau - har domnului! -, aºa cum meritã, aruncate la lada de gunoi a istoriei teatrului. Deºi teatrul nostru e recunoscut încã pentru nostalgia cultivatã în faþa formelor îmbâcsite. Texte contemporane ºi o altã manierã de joc însemnau punctele cheie ale resurecþiei propuse de "Teatrul fãrã frontiere". Care se plia perfect pe platforma Teatrului ACT. Spectacolele care au urmat, Shape of things, iar acum La þarã, respectã ad litteram cerinþele dintâi." Cristina Rusiecki
http://agenda.liternet.ro/articol.php?art=1476

[Supastar]

Ca vehiculele pe autostrada - Autobahn
de Codruta Popov

Radu Apostol, cunoscut, deja, pentru montarile lui incendiare, semneaza primul sau spectacol la Teatrul National Mihai Eminescu din Timisoara: Autobahn de Neil LaBute. Premiera pe tara si, tematic vorbind, premiera absoluta pentru publicul timisorean, pus fata în fata cu o formula inedita, un teatru al cuvîntului, un teatru mai degraba conceptual.
Sapte piese într-un act, în original, cinci în montarea timisoreana, povestile nu au, aparent, nici o legatura una cu alta. Practic, avem de-a face cu o incursiune (uneori de-a dreptul brutala) în tot atîtea masini ce ruleaza pe autostrada, de nicaieri, parca, si catre nicaieri, o incursiune care pare mai degraba un spot, luminînd la întîmplare soferi si pasageri.
În spatiul restrîns – claustrant?, confesiv? – al habitaclului, se recompun (cel mai adesea din monoloage) cazuri, situatii, relatii, sentimente: într-un cuvînt, povesti.
Conflictul dintre fiica toxicomana si mama labila, neputincioasa, exprimat verbal doar de cea dintîi, dar reflectat cu evidenta în tacerile celei din urma; reactia la violenta si "exercitiul" de maturizare fortata a adolescentului rapit de un pedofil; jocul de-a tortura psihica si sentimentala la care îl supune o chelnerita psihopata pe mult prea academicul ei iubit; agresivitatea macho-ista, mascînd porniri (sau chiar o relatie) de cu totul alt gen a amicului pornit sa razbune, împreuna cu prietenul lui (sau chiar împotriva dorintei acestuia) onoarea patata a celui din urma; în sfîrsit, istoria care da titlul întregului ansamblu – Autobahn – despre dilema (si moartea) unei mame adoptive care oscileaza între procesul de constiinta declansat de abandonarea fiului si suspiciunea de abuz sexual ce planeaza asupra tatalui.
"Colectia" de cazuri începe sa se contextualizeze, pe masura ce fiecare poveste creeaza, aluziv, o retea subtila, metatextuala, care începe sa le lege una de cealalta, ca într-un vechi si delicat ornament miniatural.
Si totusi, nimic nu poate fi mai dinamic decît acest spectacol în care jocul de scena este minimal, actiunea – mai degraba sugerata, lasînd teren liber, nestînjenit, Ideii. Masina – obiect al supliciului impus de proximitatea obligatorie, dar si al intimitatii – induce iluzia vitezei ca deplina libertate, iluzie pe care personajele lui LaBute o exprima cu obstinatie: "Poate asa ar trebui sa fie, sa trecem prin viata cît mai repede si în felul acesta nu mai ai timp sa suferi, sa regreti, sa superi si sa te superi. Sa fim asemeni vehiculelor pe autostrada. Poate în felul acesta vom fi mai în siguranta. Nu crezi?"
Masina cu cinci "identitati", creata de Alina Herescu pentru spectacolul timisorean, rulînd pe o autostrada care pare sa vina dinspre infinit si sa se îndrepte direct înspre publicul strîns pe scena – pentru ca , nu-i asa, Autobahn este un spectacol de o intimitate feroce – ofera spatiu pentru recitaluri actoricesti remarcabile: Irene Flamann Catalina, Ana-Maria Pandele, Cristian Szekeres, Eugen Jebeleanu, Sabina Bijan, Victor Manovici, Ion Rizea, Catalin Ursu si, nu în ultimul rînd, Traian Buzoianu îsi conduc publicul cu o naturalete si o asumare pe care, pîna la întîlnirea cu Radu Apostol, poate (cel putin unii dintre ei) doar si-o banuiau.
Autobahn este un spectacol puternic. Forta lui vine din nevoia de sinceritate absoluta a lui Radu Apostol. El pare sa traiasca avînd credinta ca totul este posibil, si asta cu pretul sinceritatii absolute. Indiferent daca ceea ce are de spus doare sau nu. Si spectacolul de la Timisoara dovedeste, fara nici un dubiu, ca aceasta este calea.
----------------------------------------------------------------------

am avut ghinionul sa dau de articolul asta pe liternet... ok, facem promovare la teatru (daca ar fi intr-adevar TEATRU), dar nu de catre proprii oameni...doamna Codruta Popov este secretar literar la Teatrul National Timisoara, bineinteles ca scrie de bine, doar e angajata lor... Mai rau e cand intri pe unul din cele mai mari site-uri culturale din tara si iti este dat sa citesc aceasta apologie, pardon, "cronica".....stau si ma gandesc: "Cate alte asa zise cronici sunt la fel de subiective ca cea in cauza?".... spectacolul fiind de felul lui prost!
Imi cer scuze pentru dezlanarea post-ului, dar sunt foarte nervos.....de parca nu-mi era deajuns sa stiu ca in tm e un teatru national de kkt, acu tre s citesc pupincureli pe liternet....
"Cronica" nici n-are rost sa o iau la puricat si sa o distrug, recititi doar ultimul paragraf:
"Autobahn este un spectacol puternic. Forta lui vine din nevoia de sinceritate absoluta a lui Radu Apostol. El pare sa traiasca avînd credinta ca totul este posibil, si asta cu pretul sinceritatii absolute. Indiferent daca ceea ce are de spus doare sau nu. Si spectacolul de la Timisoara dovedeste, fara nici un dubiu, ca aceasta este calea."

Fraze de genul asta scriam in compunerile de la limba romana in gimnaziu cand doream sa inchei impopotonat si apologetic o caracterizare sau un comentariu literar... nu comunica nimic! :sick:

Alta care e gresita si din punct de vedere al informatiei:
Iulia Popovici - in Ziua
tot despre Autobahn:
"Aici e, poate, marele gest de curaj al echipei din Autobahn - acela de a pune în scenã un spectacol incomod (încã mai mult, cãci e prima datã când se joacã, la acest teatru, cu spectatorii pe scenã, la jumãtate de metru de actori)"

La teatrul national din timisoara, s-a mai jucat cu publicul pe scena....au fost mai multe spectacole: cu cortina sus,public pe scena, si actori care traversau sala si jucau pe scena....cu cortina jos si atat actorii cat si spectatorii pe scena...
la teatrul german/maghiar, majoritatea pieselor se joaca la 1-2m de public.... a fost o piesa care s-a jucat chiar si PRIN teatru (scari, holuri, camere, etc. )


In alta ordine de idei, cronica de teatru este la pamant, chiar nu exista lume care sa zica "Da,dom'le! e un spectacol prost!" ? (poate alice georgescu cateodata).... in domeniul filmului vad ca se gasesc oameni sa spuna despre un film ca e prost ... chiar si in domeniul literaturii (aici poate mai rar din cauza unei selectii a cantitatii mari in care se scrie)....

si asta nu dintr-o dorinta de a nu trimite lumea la teatru...dimpotriva....dar cu mica atentionare: "e bine sa vezi si piese proaste!"

aud lume din mai multe orase....timisoara, cluj, bucuresti, iasi....care se plang de calitatea produselor teatrale....dar citesc cronici numai de bine....

exemplu concret: teatrul national din timisoara nu a mai dat un spectacol foarte bun (care sa rupa) de ani de zile.... astia tind sa confunde cultura cu untura!!! in tot acest timp, nu-mi amintesc sa fi citit o cronica cu adevarat obiectiva si sincera!

[Razvan Penescu]

Din pacate scriu cronici doar oamenii de teatru si din teatru. Nu si oamenii din public. Tu de ce nu iti spui parerea intr-o cronica pe LiterNet? Mi-as dori sa avem cronicari independenti pe LiterNet, oameni care sa scrie despre teatru si film si care sa nu fie inregimentati. Mi-as dori ca cei care merg la teatru sa vina si sa isi spuna parerea.

Scrie cronica, scrie despre situatia din teatru, scrie si trimite la mine si public. Si daca asta va dinamita Teatrul din Timisoara sau orice alt teatru din tara cu atit mai bine. E nevoie.

Daca stai pe margine si circotesti, o sa ramina cele doua-trei cronici pe LiterNet si parerea ta pe un forum, e drept frecventat. Si, din pacate publicul LiterNet nu va afla niciodata parerea ta. Si, probabil, nici cei de la teatru.

Abia astept sa lansezi provocarea, printr-un articol. Trimite si o sa public.

Cu prietenie,

[Supastar]

Imi surade aceasta idee.... pastram legatura si daca e sa scriu ceva, iti voi trimite in maxim 10 zile sa vezi daca merita! multumesc!

[Supastar]

sa nu putrezeasca topicul asta:
vazut KRUM de Hanoch Levin in regia lui Radu Afrim cu teatrul din timisoara.
un spectacol prost si de prost-gust.... cu dume de vacanta mare ..... public plin de ciobani care se cacau pe ei de ras la faze gen : "ce i-am mai framantat bucile lui aia!"...... afrim statea in ultimul rand si murea de ras... n-am vazut celelalte piese ale lui si nu-l cunosc, nu stiu daca radea k-i place piesa sau daca radea ca : "mama! ce teapa le-am tras la prostii din timisoara.... astora chiar le place cacatul meu!"

______________________________________________

am vazut azi un afis la operele complete ale lui wlm. sxpr. (sau ceva de genu asta kre se vrea cool).....
pe afis era titlul, numele celor 3 actori dupa care scria la fel de mare : (Varlam din telenovela "Lacrimi de iubire"").... cred k se referea la unul dintre actori, n-am de unde s stiu.....

de mega prost gust! de kkt! cum sa pui asa ceva pe fatada operei???
pacat ca e scris atat d sus, altfel imi faceam drum incolo cu o galeata de vopsea neagra intr-o noapte si rezolvam treaba!!! :x

[Bogie]

La Bulandra-Izvor, "Cãsãtoria" de Gogol in regia lui Yuriy Kordonskiy.

Andreea Bibiri, Irina Petrescu, Mariana Mihuþ, Cornel Scripcaru, Rãzvan Vasilescu, Doru Ana, Ionel Mihãilescu, Victor Rebengiuc.

Am plecat oarecum frustrat de la acest spectacol( aveam asteptari foarte mari, mai multi oameni din bransa mi-au atras atentia asupra regizorului rus), cu sentimentul ca a lipsit putin sa vad o capodopera. Piesa lui Gogol este reusita, foarte amuzanta, actori au fost buni, cu prestatii excelente ale lui Razvan Vasilescu si Mariana Mihut. Prima parte excelenta, a doua a scartait in mai multe locuri( ca o echipa de fotbal autohtona, joaca bine prima repriza, in a doua intervine relaxarea). Vina apartine regizorului, care a sarjat pe alocuri, am avut sentimentul ca vrea cu orice pret sa provoace rasul, s-a coborat uneori prea mult, au fost si niste aluzii obscene nepotrivite. Un alt repros care i s-ar putea aduce este faptul ca a fost cam tragica uneori, nepotrivit....ok, sunt de acord ca in spatele rasului se ascunde amaraciunea etc...dar Gogol, alaturi de Creanga, mi se pare unul dintre putinii scriitori cu un ras sanatos, vesel, spre deosebire de Caragiale, Moliere s.a....in fine, a incercat o altfel de abordare a textului, per total mi s-a parut reusita piesa, voi merge si la alte spectacole ale rusului.

[Bogie]

"Iisus a fost cel mai mare artist al omenirii, numai ca in loc de panza sau marmura a folosit oamenii" - van Gogh.

"The artist is the creator of beautiful things.[..] All art is quite useless" - Oscar Wilde.

Probleme de estetica, conditia artistului, ce este permis si ce nu, distrugerea barierelor....despre asta povesteste piesa lui Neil LaBute, "The shape of things". O tanara cu ganduri mari, pt care nu exista familie, religie, morala s.a, care traieste pt arta, incearca o sculptura neconventionala, folosind cel mai de soi material: carnea umana.
Textul a fost bun, o ironie retinuta, cu trimiteri la Kafka, Gide, Wilde( evident admirat de catre autor). Mihaela Sarbu este perfecta in rolul femeii sigure, constienta de forta sa, emanand senzualitate; restul actorilor, decenti (minus ªerban Pavlu).

Am observat in mai multe piese o tendinta spre ingrosarea personajelor, un fel de vulgarizare a lor, o trecere in registru superficial, probabil pentru a atrage mai mult public: oamenii vin sa rada, se simt bine 2 ore apoi pleaca multumiti de ei insisi, "s-au culturalizat" :sick: Si aseara s-a ras in hohote, desi piesa are o ironie fina, sarcastica...3/4 din public meritau biciuiti pana la sange pentru delictul de prostie, atentat la pudoarea piesei si amuzament tamp cu orice pret.
"Those who find ugly meanings in beautiful things are corrupt without being charming. This is a fault" ..acelasi irlandez pedofil si homosexual.

De asemenea, niste proiectii care nu prea isi aveau sensul, nu prea s-au integrat...muzica lui Marilyn Manson, probabil pt a impresiona marlanii cu pretentii sensibiloase.
Shape of things / Forma lucrurilor
Autorul: Neil LaBute
Regizorul: Vlad Massaci
Actori: Mihaela Sîrbu, Vlad Zamfirescu, Irina Velcescu, ªerban Pavlu
Loc desfãºurare: Teatrul Act

[Bogie]

Regizorul rus Yuriy Kordonskiy repetã la Bulandra „Crimã ºi pedeapsã”

Cunoscut românilor ca autor al spectacolelor de succes cu Unchiul Vanea, Cãsãtoria ºi Sorrry la Bulandra, respectiv Inimã de câine la Teatrul Naþional din Bucureºti, regizorul rus Yuryi Kordonskiy se aflã din nou, în aceastã varã, în România. Actorii aleºi de el în urma audiþiilor, pentru rolurile din adaptarea dupã Crimã ºi pedeapsã de Dostoievski au renunþat cu plãcere la concedii pentru a putea începe repetiþiile. Kordonskiy i-a selectat pentru spectacol pe Relu Poalelungi, Richard Bovnoczki, Vlad Logigan, Sorin Leoveanu, Marius Manole, Rodica Lazãr ºi Anca Androne.

Românii nu sunt singurii care lucreazã cu plãcere cu Yuriy Kordonskiy. În calitate de actor ºi regizor acesta a condus ateliere de lucru în Rusia, Italia, Germania ºi Spania. În 2001, Kordonskiy s-a mutat în Statele Unite ºi a fost angajat sã monteze mai multe spectacole la Classika Theatre din Arlington. Un an mai târziu a devenit profesor la Universitatea Wesleyan, unde predã cursuri de regie, actorie ºi conduce un curs special despre teatrul lui Cehov. Participã ca invitat ºi la cursurile de istoria teatrului ºi teatrul rusesc.

A montat recent Casa Bernardei Alba ºi Dispariþia la Maly Teatr din St. Petersburg, locul în care a debutat ca actor sub direcþia lui Lev Dodin, dar ºi Jurnalul unui nebun la West End Theater, Gloucester. Spectacolele sale din România i-au adus cinci nominalizãri la Gala Premiilor UNITER ºi un titlu de cel mai bun regizor al anului. A mai primit distincþii pentru spectacolele sale în Rusia, Italia, Yugoslavia, Marea Britanie. Ca actor, a primit de douã ori Premiul „Masca de aur”, cea mai importantã distincþie din teatrul rusesc. (C.M.)
Gandul

[popalex]

La naþionalul timiºorean se lucreazã la un "megaspectacol" (Athenee Palace), care va deschide festivalul de dramaturgie româneascã. Sperãm cã nu va fi un ...megafâss. :)

[Supastar]

nu pot decat sa fiu sceptic in tot ceea ce inseamna teatrul national timisoara. dar de ce? m-as bucura sa iasa un spectacol bun. n-am incredere in aproape nimeni de la national, nici in hausvater nu prea am, dar in schimb am incredere in robert serban si cativa oameni de la german si maghiar. intr-o luna vedem si rezultatul!

[popalex]

nu pot decat sa fiu sceptic in tot ceea ce inseamna teatrul national timisoara. dar de ce? m-as bucura sa iasa un spectacol bun. n-am incredere in aproape nimeni de la national, nici in hausvater nu prea am, dar in schimb am incredere in robert serban si cativa oameni de la german si maghiar. intr-o luna vedem si rezultatul!
Mâine e premiera la spectacolul Athenee Palace, de la Naþionalul Timiºorean. Sunt...curios. :)

[Mala Portugal]

Ieri dimineata l-am vazut pe Andrei Serban in pantaloni scurti iar asta mi-a deschis apetitul pentru teatru. Nice legs!

[herbert]

Ieri dimineata l-am vazut pe Andrei Serban in pantaloni scurti iar asta mi-a deschis apetitul pentru teatru. Nice legs!
My God, ce inceput de poem! :love:

[Supastar]

Mâine e premiera la spectacolul Athenee Palace, de la Naþionalul Timiºorean. Sunt...curios. :)
si eu.... poate ne vedem acolo ... si desigur ne punem cap la cap parerile pe forum!

[Supastar]

Athenee Palace (regia: Alexander Hausvater):

DEBUSOLANT

[popalex]

Athenee Palace (regia: Alexander Hausvater):

DEBUSOLANT

Întradevãr...

Nu am vãzut alte spectacole sub regia Alexander Hausvater, dar am auzit de ele ºi am vãzut Scrinul Negru în regia Ada Lupu (doamna Hausvater). Se simte, substanþial, o reþetã în abordãri. Nu doar un stil specific orcãrui artist, ci ...un tipar care scate din ecuaþie surpriza, originalitatea ºi în final arta ºi ...geniul artistic.
Cu toate cã "povestea" mi-a trezit interesul, mi-a pãrut un spectacol nefinalizat. Nu din lipsã de timp, ci de...altceva. Am cunoscuþi în interiorul teatrului care mi-au confirmat cã timp a fost suficient. Alta a fost limita.
...Plin de artificii... la propriu ºi la figurat.
... Brutal ºi agitat, în mod gratuit. Ca o sticlã de ºampanie ...sau cola, agitatã bine înainte de a o consuma...
Pãcat, de munca actorilor ºi în general a celor din teatru, pentru cã e evident cã e un spectacol muncit. Prea mare discrepanþa dintre munca ºi resursele investite (ex: bãnuiesc cã liftul, decorul, proiecþiile sau artificiile, nu au fost ieftine) ºi...valoare. :(

PS. E opinia mea de spectator, nu sunt ºi nu mã consider un erudit.

[popalex]

Sa terminat ºi Festivalul Dramaturgiei Româneºti din Timiºoara, ediþia 2006.
"Cei mai buni actori, cele mai bune spectacole" zicea reclama. Aºa o fi fost...? Am vãzut câteva, mi-au plcãcut câteva, nu mi-au plãcut altele. Au fost multe, în opinia mea, peste nivelul spectacolelor montate la teatrul timiºorean, dar pânã la "cele mai bune"...mai e o bucatã de drum. :)
Mi-au plãcut :
-"Angajare de clovn"
-"O scrisoare pierdutã" (un pic cam lung totuºi)
-"Richard al III-lea nu se mai face"
Nu mi-au plãcut:
-"Fuck you, Europa"
-"Despre sexul femeii privit ca un câmp de luptã" (montarea spectacolului în Timiºoara (regia Ion Ardeal Ieremia, 1999) mi se pare net superioarã)

A sã nu uit concertele: Maria Rãducanu, Þãndãricã, Savina Yannatou - de excepþie! (...ce legãturã au cu teatrul?) :)

[Supastar]

Au fost multe, în opinia mea, peste nivelul spectacolelor montate la teatrul timiºorean
duh! that's just because TNT sux ass big time! :P

eu sunt dezamagit de spectacole

totusi mi-a placut:
- prima jumatate din richard al iii-lea etc.
- marius manole (nicollo parca... primu... ala mai mic) in angajare de clovn
- nora (parca), tipa bruneta din sexu femeii etc. si nu numai pt k mi-a dat un pahar de vodca!
- madybaby.edu si pestele si tipa din spectacol. jos palaria in fata tipului care a jucat pestele, voicu. mi-a placut l nebunie. best actor as far as i'm concerned.
- merz sau poezia stranutului (one man show-ul (semi)dadaist din sinagoga). am ras nonstop.
-si cel mai mult mi-a placut Sunshine Play. un spectacol impecabil. (am primit si joint-ul tipului la aplauze! :D )

PS. multe multe kestii nu mi-au placut, am ratat cateva spectacole, dar cel mai prost spectacol vazut a fost athenee palace.

[popalex]

duh! that's just because TNT sux ass big time! :P
......................

:lol: Deºi nu e de râs. Timiºoara parcã e blestematã. Istoria nu se mai repetã. Resurse cu grãmada ºi incompetenþã aºiºderea. Cãminul Cultural Naþional sau Teatrul de de amatori TNT, nu se dezminte. Iar alþii mulg cu sârg ºi interes din sânul sterp al (sub)culturii timiºorene, adãugânduºi "realizãri" la CV ºi portofoliu. Vezi Alexander sau Modreanu. :(
Mai nou teatrul se laudã cu un proiect de salã studio. Ai vãzut filmul?
Ha... ca sã vedem alte "producþii de succes"? De fapt am convingerea cã e vorba de sume importante de ...rulat. ªi sunt mulþi amatori de supt...bani de data asta. De proiectul ãsta se aude de cel puþin 8 ani ºi la câþi bani se pare cã înghiþit în faza asta de proiect ºi în timpul ãsta, cred cã se construia un mic teatru.
ªtii ce mi se pare în continuare aberant în teatru în general. Un regizor " de succes" este "rugat" sã regizeze un spectacol, (sã finalizeze un proiect, al sãu sau al teatrului), este plãtit cu câteva mii de euro , din bani publici, îºi terminã treaba în câteva sãptãmâni (5,6), se investesc miliarde în spectacol, tot bani publici, iar spectacolul se joacã de câteva ori dupã care "moare" din lipsã de public sau de resurse. Asta în timp ce actorii care duc greul spectacolului, au salarii de bugetari de max250 de euro pe lunã, iar ceilalþi angajaþi mult mai puþin. Nu înþeleg de ce nu existã sau nu se poate creea o relaþie de dependenþã între onorariul regizorului, resursele investite, muncã, bani, ºi... succesul spectacolului. De ex. resurse mari investite, succes 0 => regizorul primeºte 0 lei.

[wanna_vv]

UN MIC ANUNT: am o trupa de teatru abea pusa pe picioare si inca mai caut persoane interesate, ce ar vrea sa se implice in ea, in special baieti. media de varsta a membrilor este de 16 - 19 ani, dar asta e pt cunostiinta celor interesati, deoarece nu avem limite de varsta. cei interesati sunt rugati sa ia legatura cu mine. :) multumesc frumos.

[Supastar]

Mai nou teatrul se laudã cu un proiect de salã studio. Ai vãzut filmul?
dunno... poti sa dai detalii?

sunt d acord cu ce spuneai in final cu metode de recompensare in functie de rezultate.
oricat de putin mi-ar fi placut mie athenee palace si oricat m-ar fi enervat hausvater (care statea langa mine) la spectacolul dadaist din sinagoga pt k radea k bou intre dume, eu am vazut un spectacol de-a lui care mi-a placut mult: cymbeline.
adevaratele mele probleme cu tnt-ul sunt actorii (si nu-i cunosc personal k s zic k as putea avea ceva cu ei); astia si tot clanu ieremia. :P

PS. numai pt formarea unei idei: o cunostinta de-a mea care a fost director al teatrului o perioada mi-a pov k a incercat sa mobilizeze actorii si a organizat tot felul de workshop-uri specializate (de miscare scenica, voce etc.) cu profesionisti adusi de prin diverse parti. Rezultatul a fost k un numar impresionant de actori s-au prezentat cu scutiri medicale pt a scapa de workshop-uri. :hmm:

[popalex]

dunno... poti sa dai detalii?

E vorba de un proiect lansat prin 97-98 de ªtefan Iordãnescu, de construcþie a unui studio în magazia de decoruri a operei. Proiect reluat acum cu forþe...proaspete. A mai fost un proiect care plasa studioul în actualele ateliere ale teatrului, dar...sa pierdut. Deocamdatã, cel mai câºtigat din aceste proiecte e arhitectul sau firma care le realizeazã. ;) :)


adevaratele mele probleme cu tnt-ul sunt actorii (si nu-i cunosc personal k s zic k as putea avea ceva cu ei); astia si tot clanu ieremia. :P

PS. numai pt formarea unei idei: o cunostinta de-a mea care a fost director al teatrului o perioada mi-a pov k a incercat sa mobilizeze actorii si a organizat tot felul de workshop-uri specializate (de miscare scenica, voce etc.) cu profesionisti adusi de prin diverse parti. Rezultatul a fost k un numar impresionant de actori s-au prezentat cu scutiri medicale pt a scapa de workshop-uri. :hmm:

ªi eu cunosc câþiva actori..ºi povestea e foarte plauzibilã. :) Dar nu i-aº învinovãþi în primul rând pe ei. E vorba de un sistem neconcurenþial care nu promoveazã talentul ºi munca. Majoritatea dintre ei sunt angajaþi pe bazã de afinitãþi ( conjuncturã de relaþii, în funcþie de cel,..cei care sunt la conducerea instituþiei, ...de exemplu: recenta (re)angajare a lui Alecu Reus) sau pentru cã ...nu sa gãsit altceva mai bun la îndemânã. Cei cu adevãrat talentaþi, ambiþioºi ºi muncitori, nu rãmân la Timiºoara...din pãcate. De fapt...nu vreau sã fiu foarte rãu, dar ºcoala Timiºoreanã de actorie...nu exceleazã,...dimpotrivã. :(

[Supastar]

oho...scoala d teatru din tm... acolo mai cunosc cativa oameni care, saracii, n-au nicio vina... cine chiar vrea teatru pleaca din tm... dar l noi in oras se pare k e o foarte proasta industrie:
la vidu l teatru intra aia care n-au medii d licee teoretice, dar n-au nici chef de tehnice; apoi copiii care, la inceput, macar sunt inocenti sunt otraviti 4 ani d zile d oameni d l tnt , oameni care NU AU CE CAUTA PE SCENA si apoi marea majoritate intra la teatru in tm, pt k nu au pregatire pt alta faculta (si nici chef dupa 4 ani de leneveala), dar nici nu pot intra la adevaratele facultati de teatru pt k pica p capete.
asa k e un cerc vicios implacabil.
si de parca toate astea n-ar fi de ajuns, mai vin rebuturi d p l diverse promotii ratate ale facultatilor de teatru din tara; in alte cuvinte, (si asta am verificat p site-ul tnt) sunt destui care au absolvit prin bucuresti, cluj, iasi, targu-mures, dar care tot varza sunt... :sleep:

[oculus]

Nu filmat. Doar teatru. Merge cineva pe acolo? Spectacole/actori favoriti?

ultima piesa la care am fost acum 4 zile "si fluturii au aripi". mi-a placut.

[Bogie]

"Uitarea / L'Oubli", de George Banu, regia Mihai Mãniuþiu

""Uitarea" e un text crepuscular, a cãrui forþã stã în ceea ce ascunde... La fel mi-am dorit sã fie ºi spectacolul. În cea de a doua variantã a sa, pe care o prezentãm, acum, în Festival, am bucuria de a-l avea, atât pe scenã, cât ºi în salã, pe autor: martor ºi participant totodatã.
„Spectacolul”, aºa cum excelent a remarcat un comentator drag mie, „e conceput ca o întâlnire între cuvânt ºi dans, dar nu dupã o logicã mimeticã, a analogiei imediate, deoarece limbajul corpurilor nu ilustreazã redundant discursul verbal, ci îl confruntã, mai degrabã, cu zona lui subliminalã, pulsionalã, adãugând puterii de reprezentare conceptualã a cuvintelor un fel de forþã sãlbaticã, de vibraþie psihicã, ce se adreseazã nu atât intelectului, cât afectelor, subconºtientului ºi imaginarului nostru.
Corporalizând întrebãrile ºi neliniºtile autorului, dansul ºi gestualitatea celor doi protagoniºti compun fulgurant secvenþele onirice ale unui posibil rit de trecere, cu morþi ºi renaºteri succesive, încarnând viziuni despre cãderea în golul mnezic ºi încercarea de a te desprinde din el, despre absenþã ºi persistenþã, despre sfâºiere ºi spaimã, despre încremenirea morþii ºi zvâcnetul vieþii.”
Un spectacol realizat sub semnul prieteniei, al iubirii ºi al strãduinþei de a resuscita acea „urmã a fiinþei fãrã fiinþã”, despre care vorbeºte George Banu - ºi care e mândra ºi fragila noastrã rezistenþã în faþa neantului."

Mihai Mãniuþiu

Eh...piesa mi s-a parut a fi mai mult o colectie de aforisme dragute....iar secventele de dans au fost cam lungi...

[Pitbull]

Scene din MOARTEA lui Meyerhold, în "Richard al III-lea se interzice"

Între Hitler si Stalin, diferenta nu a fost numai cantitativä. Dacä Führer-ul îsi deporta sau executa (cel mai adesea, färä sä se complice cu procese juridice) numai inamicii (reali sau iluzorii), Tätucul avea pläcerea perversä de a-si "epura" recurent dusmani complet inventati, alesi pe sprânceanä chiar dintre fidelii lui si ai sistemului. Se stie cä, undeva în interstitiile colmatate ale acelui creier deraiat pe panta maleficului absolut, functiona obsesia "sacrificärii" aliatilor, ca formä de autosatisfacere prin confirmarea propriei puteri discretionare.
Asemeni ulterioarei sale cópii mult mai palide, Ceausescu, Stalin era un individ de-a dreptul tâmpit, dar ca lider avea o uluitoare viclenie instinctualä de a intui adversitatea chiar si la nivelul celor mai subtile potentialitäti (de unde si mania de a-si "inventa" inamici dintre cei apropiati). Pe acest principiu, la sfârsitul anilor treizeci, dupä ce les Grandes Purges decimaserä aparatul de partid, politia politicä si corpul ofiteresc al armatei, Genialul Strateg a trecut la anihilarea intelighentiei sovietice, în a cärei capacitate de a gândi autonom simtea o amenintare oricând posibilä. Nikolai Vavilov, Daniil Harms, Mihail Koltov si Isaac Babel sunt doar câtiva dintre strälucitii exponenti ai elitei intelectuale pe care dictatorul se hotärâse s-o masacreze, cu bonusul sadic al înscenärii unor procese publice (spre deosebire de expeditivele executii sumare ale nazismului).
În lumea teatrului, obiectivul ales a fost regisorul Vsevolod Meyerhold, genial experimentator si creator de scoalä, cäruia lacheii ideologici ai regimului i-au agätat eticheta de "formalist" - numai pentru cä se ostenea sä caute mijloace de expresie scenicä mereu noi, care esentializau semnificatiile actului teatral. În fond, Stalin începuse sä ghiceascä inerentele primejdii la adresa lui din partea oricärei arte mai putin decât total devotate "realismului socialist". De la Shakespeare la Stahanov, distanta era cam mare - în acelasi timp în care, între mäcelarul Richard al III-lea si satrapul Djugasvili, apropierea devenea tot mai inevitabilä.
Fatalmente, omul de teatru a fost prins în plasa destinului dictat de Stäpân - printr-o nu întâmplätoare similitudine cu relatia dintre Molière si Ludovic al XIV-lea, redatä semnificativ, în aceeasi perioadä, de drama lui Bulgakov "Cabala bigotilor" - iar tragedia de pe scenä s-a transferat în realitate. Pe aceastä relatie se construieste structura dramaturgicä propusä de Matei Visniec.
Subtitlul este înselätor - cäci piesa nu expune "scene din viata lui Meyerhold" ci urmäreste cosmarul artistului mäcinat de infernalul mecanism al represiunii - initial doar ideologice, apoi si psihice, si în cele din urmä fizice. Asa cum se si spune în text, piesa are loc "în capul lui Meyerhold". Logica urmäritä de Visniec este cea afectiv-oniricä, suprapunând straturile amintirii, imaginatiei, autointrospectiei, angoasei si psihozei. Pornind de la scene din timpul repetitiilor si din viata de culise a teatrului, textul gliseazä rapid spre caricaturile grotesti ale comisarilor cenzori, suprapuse delirant cu motivele pärintilor decedati ai eroului, apoi spre "anchetarea" artistului, detentie si torturä, si, într-un final macabru-apoteotic, executia conjugatä cu nasterea "omului nou" - toate aceste niveluri intercalându-se cu aparitiile imaginare ale Generalissimului, în relatie directä cu omul de teatru.
Fatä de inteligenta savantä a constructiei dramaturgice si satira crudä a replicilor, spectacolul de la Bulandra beneficiazä si de aportul suplimentar al unei conceptii regisorale care nu ne mai poate surprinde, din partea unei "clasice în viatä" cum e Cätälina Buzoianu. Asa cum ne-a obisnuit, chiar si dupä trei decenii de carierä, regisoarea îsi pästreazä aceeasi inventivitate si fortä incisivä de expresie cu care uluia odinioarä în "Sä îmbräcäm pe cei goi" sau "Maestrul si Margareta". Ar fi de remarcat în primul rând supralicitarea precis dozatä a textului, prin adaosul insertiilor documentare (date biografice si fotografii ale personajelor reale, la fiecare aparitie, citate din actele de acuzare si stenogramele procesului lui Meyerhold), etc. Admirabilä, mai ales, este reconstituirea miscärilor scenice create de Meyerhold cu trupa sa, downloadate de pe Internet, unde au ajuns sub forma unor transpuneri digitale ale vechilor imagini filmate, si refäcute meticulos de coregrafa Mälina Andrei si corpul de balet al teatrului.
Dincolo de aceaste laborioase eforturi de documentare, realizate cu sprijinul profesorilor Valeriu Moisescu si Nicolae Mandea, Cätälina Buzoianu se dezläntuie din nou, räspândind mizanscena prin toatä sala Toma Caragiu a teatrului Bulandra, din fundalul decorului si pânä pe scara foyerului sau ultimul rând de la balcon. Trupa, în costume albe, adesea pätate cu sânge, si haine de piele neagrä, mobileazä dinamic acest spatiu, la nivel atât formal, prin crearea unor imagini scenice de mare efect, cât si de fond, angrenând si implicând publicul. Acelasi univers este potentat în plan scenografic de constantul colaborator de cursä lungä al regisoarei si al teatrului, Mihai Mädescu, care ne tulburä din nou cu unul dintre stilizatele sale decoruri economic-sumbre si realist sugestive, îmbinând lemnäria nudä a scärilor, esafodajelor si contururilor din "Richard", în ultimul plan, cu micile buzunare ale teatrului lui Meyerhold (birouri, cabine, magazie de costume) în lateralele mediane, si cu faraoniada rosie a comisiei staliniste, complet de judecatä si altar al apostaziei, în mijlocul auditoriului.
La nivelul inspiratiei regisorale, în prima parte spectacolul se coaguleazä rapid si sigur într-o satirä politicä nemiloasä cu accente absurde, culminând cu antologicele vizite ale pärintilor morti, deveniti comisari. Prin zona de mijloc, montarea cunoaste singurele incertitudini - liantul scenelor e mai diluat, iar decizia stilisticä mai soväitoare, în special în jurul särbätoririi piciorului eliberat din gips. Aceeasi ezitare se remarcä, paradoxal, în scena de maximä fortä a ospätului cu creierul artistului. Mijloacele de expresie, marcat naturaliste, sunt atât de puternice, încât alunecä dincolo de limita acceptabilului, în insuportabil, ostentativ si didactic. Spre acelasi registru de involuntarä cabotinärie scenicä tinde si nasterea "tovaräsului bebe", unde semnificatiile funeste pentru conditia umanä se pierd sub excesul de recuzitä (päpusa animatä, nasul de clown, coroana lui Richard, urina, etc.). Din fericire, spectacolul îsi regäseste echilibrul si tonul spre final, sprijinindu-se pe coloanele masive ale scenelor dintre Meyerhold si gardian. În jurul acestora, interventiile comisarilor, sugestiile de torturä si halucinanta paradä a monumentelor lui Stalin se orchestreazä într-un crescendo armonios, focalizat în jurul proiectiei plastice de mare efect a montajului fotografic ce sugereazä moartea, mântuirea si nemurirea eroului.
Färä sä-si dezmintä nivelul de elitä sustinut constant în ultimele decenii, Teatrul Bulandra valorificä si acest spectacol cu ajutorul unei trupe aproape ireprosabile. Virgil Ogäsanu întrupeazä un artist främântat pânä la descompunerea fizicä, dar nicidecum moralä, în pofida tumultuoaselor schisme la care-l supune conjunctura vitregä a terorii staliniste. În viziunea lui, Meyerhold se mentine permanent la un nivel uman plin de candoare dar crutat de naivitäti, lucid si debusolat, invincibil si dezarmat, îngropat si înältat spre imortalitate. Îl secondeazä Valeria Ogäsanu, cu dramatism puternic si consistent, si Anca Sigartäu, spontanä si simplutä în personajul cu accente de tragism subtil al sufleusei. Coca Bloos, al cärei talent nu mai surprinde pe nimeni, îsi îmbogäteste repertoriul cu încä o femeie imposibilä - comisara peste ale cärei haine de piele se suprapun accente din Ana Pauker, straturi mämoase slave si o rochie elizabethanä care împreunä cu cäciula îmblänitä costumeazä personajul "clasei muncitoare". Petre Lupu completeazä tandemul cu propriul säu comisar, din päcate cu scäpäri prea accentuate în comedia la îndemânä. Isterizat si versatil ca de obicei, Radu Amzulescu suprapune într-un singur tot personajul Richard, interpretul acestuia, poltronul societätii comuniste si hidosul copil-mutant care rezultä din experimentul utopic. Valentin Popescu, Mihai Bisericanu si alti câtiva întregesc galeria comisarilor, cu cinismele lor obtuze intercalate cu false bonomii. În sfârsit, o mentiune specialä pentru Doru Ana, în dublul rol complementar al Generalissinului si al gardianului sef. Dacä Visniec a preferat sä semiabstractizeze persoana tiranului, evitând sä-i rosteascä numele, conceptia vizualä asupra personajului duce aceastä intentie pânä la capät, prevalându-se de reconstituiri fizionomice facile. Desi îsi pästreazä propriile semnalmente, actorul reuseste un Stalin autentic si credibil, în special prin reproducerea migäloasä a gesticii si intonatiilor. Totusi, si mai läudabil se achitä Doru Ana de gardian, în care izbuteste sä închege toate contradictiile omului simplu, de la tarä, ajuns rotitä în masina de tocat vieti: cumsecädenie si obtuzitate, sentimentalism si cruzime inconstientä, ignorantä si istetime, bun-simt funciar si dezumanizare totalä.
Chiar dacä, asa cum am spus, spectacolul Cätälinei Buzoianu se fundamenteazä pe o documentatie extrem de scrupuloasä, rämâne totusi remarcabil faptul cä rezultanta nu esueazä în superficialitatea unei "fresce istorico-sociale" sau a altor platitudini fotografice, ci accede la nivelul fictiunii semnificative. Prin conjugarea actelor lor de creatie, dramaturgul si regisoarea realizeazä o autenticä radiografie paranoicä a stalinismului - si, prin extrapolare, a oricärei tiranii. Dansul macabru al realului si al imaginariului, al oamenilor vii si al fantomelor, prin mintea tulburatä de teroare a artistului, aratä pe deplin dimensiunea dezumanizärii unui asemenea regim totalitar - demers cu atât mai necesar într-o lume unde încä mai supravietuiesc un Castro si un Kim. Chiar dacä zilele (poate chiar minutele) le sunt numärate, un asemenea spectacol rämâne oricând o necesitate pentru toti cei ce nu doresc ca, într-o bunä zi, ciuma sä-si trezeascä din nou sobolanii, spre a-i trimite sä moarä într-o cetate fericitä.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
12-13 noiembrie, 2006
Bucuresti, România

[Pitbull]

"Eu vä uräsc cu toatä dragostea...!" - "Biloxi Blues"

"...Nu cu iubire-ti aperi patria!" declara celebrul Plutonier din antologicul spectacol "Am sä mä întorc bärbat" montat de Vama Veche pe scena Teatrului National din Bucuresti în 2002 - primul (si unicul, deocamdatä) rock opera românesc integral (färä sä uitäm recentul "Jesus Christ Superstar", adus astä varä pe scena ARCUB de Adrian Pintea si studentii U.N.A.T.C., pe cunoscuta partiturä a lui Andrew Lloyd Weber). Dacä Tudor Chirilä, ca solist vocal al formatiei (scindatä recent în Vama si Trupa Veche), acoperea atât rolul recrutului sinucigas Andrei Gavrilä cât si pe cel al abuzivului Plutonier, acesta din urmä îi oferea totusi o sansä mult mai consistentä actorului Tudor Chirilä, care cu acel prilej reusea sä compunä una dintre cele mai detestabile mästi ale brutalitätii cazone.
În acelasi an 2002, pe scena Teatrului de Comedie, vedea luminile rampei spectacolul "A fost odatä în Brooklyn", dupä piesa "Brighton Beach Memoirs" a uriasului Neil Simon. În regia Iarinei Demian si cu acelasi Tudor Chirilä în distributie, comedia amar-duioasä, de inspiratie semi-autobiograficä, a lui Simon consta într-o serie de scene din viata familiei de evrei americani Jerome, în perioada îngrijorätoare a ascensiunii nazismului în Europa. Cu acel prilej, surprindea pläcut tânärul student la actorie Paul Ipate, care-si asuma sarcina titanicä de a purta pe umeri întregul spectacol, în calitate nu numai de personaj principal, ci si de narator: Eugene Morris Jerome, fiul adolescent al familiei.
În acelasi demers autobiografic, autorul a urmärit viata eroului säu în urmätoarele douä piese ale trilogiei Brighton Beach: "Biloxi Blues" si "Broadway Bound". Maturizându-se treptat, tânärul Eugene trece prin experienta serviciului militar, pentru ca în final sä se realizeze ca dramaturg - asemenea creatorului si modelului säu, ajuns cunoscut în lumea întreagä ca "regele comediei de pe Broadway". Evolutia eroului o traseazä si Teatrul de Comedie din Bucuresti, care în aceastä stagiune ne oferä spectacolul "Biloxi Blues", pus în scenä de aceeasi echipä: Iarina Demian regia, Paul Ipate în rolul lui Eugene, si Tudor Chirilä în rolul... nu al lui Stanley, fratele mai mare prezent în prima piesä, ci al Sergentului Toomey - un autentic alter-ego al Plutonierului din "A.S.M.I.B.".
Asemenea primei piese, si "Biloxi Blues" e construitä sub forma unei succesiuni memorialistice de scene din viata unui nucleu restrâns de personaje. În locul familei Jerome, întâlnim aici noua "familie" a lui Eugene, cei câtiva camarazi de armatä împreunä cu care suportä lunile de instructie anterioare plecärii pe front. Firul narativ al piesei este în mod deliberat destul de conventional (simpla jalonare a procesului de formare cazonä), servind doar ca un pretext pentru organizarea celor câteva scene semnificative din viata personajelor: trenul spre unitate, sosirea în cazarmä si prima întâlnire cu Sergentul, dormitorul, cina, spälätorul, sectoarele, marsul, camera prostituatei din oras, cancelaria Sergentului si, într-un final, peronul de la care pleacä trenul spre front. Fiecare dintre aceste spatii prilejuieste alte si alte situatii umane, confruntäri între personaje, releväri de sentimente, gânduri si idei - astfel încât, în ultimä instantä, piesa si spectacolul urmäresc mai degrabä o orchestratie psiho-afectivä decât epicä; ceea ce face cu atât mai percutante concluziile finale.
Cäci, într-o primä fazä, spectacolul poate induce în eroare. Avem de-a face cu glumele grobiene ale soldatilor, cu sugestii ale promiscuitätii de tip cazon, cu paiateriile brutale ale sergentului, cu farsele si jocurile îndoielnice de dormitor. Un spectator neavizat s-ar astepta la o simplä glosare superficial-hazoasä peste micile mizerii ale armatei. Dar, treptat, demersul autorului dobândeste profunzimi nebänuite si tot mai accentuate. Printr-un paradoxal paralelism invers cu procesul de spälare pe creieri propriu lumii militare (si aplicat cu deliberare de cätre Toomey, inclusiv prin aberatii disciplinare menite sä învräjbeascä soldatii si sä le distrugä personalitatea la nivel atât individual cât si colectiv, transformându-i într-o turmä gregarä si manipulabilä), pe mäsurä ce instructia avanseazä, se contureazä tot mai puternic personalitätile tinerilor: polonezul rudimentar si robust, mulatrul semi-irlandez delicat si vulnerabil, suspectul de homosexualitate, cei doi evrei cu problemele lor, etc... Totodatä, fantosa gälägios-zbuciumatä a Sergentului începe la rândul säu sä se deschidä asemeni unei Matriose rusesti, läsând sä transparä crâmpeie din lumea sa interioarä... Comentariul intermitent al lui Eugene Jerome / Neil Simon puncteazä cu precizie ideile principale ale dezumanizärii/reumanizärii soldätesti, si pe mäsurä ce momentul plecärii la luptä se apropie, în mod subtil tensiunile se amplificä. Rämâne semnificativ în acest sens momentul culminant al piesei, cu betia lui Toomey si strania rästurnare (de situatie si conditie) liber asumatä a personajului - finalizatä prin iesirea sa din scenä (în piesä si, dupä cum va sugera epilogul, si în viatä). Practic, în acea scenä din camera Sergentului se finalizeazä ciclicitatea de tip "Catch 22" (paralelismele cu Joseph Heller si Mike Nichols nu lipsesc) a vietii în armatä, sau a armatei ca viatä.
Asa cum ne-a obisnuit din montärile sale anterioare, regisoarea Iarina Demian se dovedeste din nou o acutä si subtilä analistä a umanitätii oricärei piese si dinamicii personajelor. Mozaicul simplu (dar deloc simplist) al celor câteva scene din "Biloxi Blues" este citit cu sensibilitate si penetrantä, identificându-i-se acele resorturi care propulseazä vivacitatea si adevärurile esentiale ale piesei. Cei câtiva soldati ce graviteazä între polii opusi Eugene si Toomey (axä asupra cäreia intervine perpendicular incidenta femininä, reprezentatä de prostituata Rowena si neprihänita Daisy), formeazä tot atâtea universuri umane capabile sä genereze forte gravitationale în continuä crestere. Tensiunile astfel create sunt paginate printr-o conceptie regisoralä extrem de economicä si sobrä - o scenä esentialmente goalä, mobilatä modular de câteva obiecte plurifunctionale care compun dormitoarele, sala de mese si celelalte spatii, dar mai ales cu aportul unui ecleraj discret si savant dozat, care potenteazä totul prin jocuri de lumini, umbre si culori (din nou, sub coordonarea lui Tudor Chirilä). În ton cu energiile interioare ale textului, regia atinge si ea cota maximä în scena penultimä, a confruntärii finale cu Toomey - apogeul flotärilor, marcat printr-o dramaticä schimbare a cheii de luminä, ca directie si culoare, transformä oamenii de pânä atunci într-un fel de târâtoare grotesti, amintind în acelasi timp de insecte si, poate nu întâmplätor, de monstrii bondoc-bipezi ai lui Bosch.
Trupa care evolueazä prin aceastä topografie semioticä este compusä integral din tineri, cu totii distribuiti atent si denotând date artistice incontestabile. Asa cum remarcam si în analiza filmului "Hârtia va fi albasträ" (debutul säu ca actor principal de cinema), Paul Ipate s-a desprins definitiv de micile ezitäri de pe vremea când "a fost odatä... în Brooklin", stäpânind cu sigurantä, dezinvolturä si expresivitate a doua etapä din viata lui Eugene Jerome si acelasi rol de raisonneur si agent coagulant al întregului spectacol. Antagonistul säu, Tudor Chirilä, jongleazä cu noi procedee de caracterizare a paradigmaticului "Plutonier", încarnând un Sergent Toomey si mai bogat în nuante decât antecesorul säu din "A.S.M.I.B." Dacä în prima instantä actorul-cântäret fäcea uz de fluxul muzical al partiturilor pentru a-si înscrie personajul pe sinuozitätile muzical-coregrafice ale acestor umanoizi cvasi-automatizati care sunt cadrele militare, de astä datä actorul-pur-si-simplu realizeazä acelasi tur de virtuozitate cu mijloacele mult mai dificile, prin autonomia lor, ale teatrului de prozä. Tiradele lui Toomey curg ca niste torente bolovänoase de munte, urmând logica simplificatä si agresivä a gândirii cazone, iar personajul îsi plimbä în acelasi ritm prin scenä fäptura obtuzä, de la o ipostazä la alta a autoritätii declarative. În plus, textul lui Neil Simon prilejuieste, asa cum am mai spus, punctarea câtorva sugestii läuntrice de umanitate pe care Tudor Chirilä le fructificä mai ales prin momente de täcere ezitantä între câte douä partide de rägete, sau prin vibratii enigmatice ale privirii dincolo de masca opacä a omului-uniformä.
Fiecare cu propriile lui sensibilitäti si subtilitäti, Constantin Ditä, Bogdan Cotlet, Radu Iacoban, Dan Rädulescu si Andrei Vizitiu izbutesc portrete credibile si consistente, presärate tot timpul cu sclipiri de umor spontan si savuros (si, în plus, cu admirabila capacitate de a glumi mârläneste färä pic de vulgaritate sau alte cäderi în inestetic). Ca o fatalä reiterare a "Curvei regimentului" din "A.S.M.I.B.", Caroline Gombe propune o foarte interesantä vivandierä: Rowena, prostituata pragmaticä färä cinism si caldä färä dulcegärii, care-si face meseria cu o fermecätoare onestitate. La antipozi, fecioara catolicä Daisy, îsi structureazä doar din douä scene parcursul îndrägostirii de Eugene, într-un registru de gingäsie suavä prin care transpar tot mai puternic elementele unei mari forte interioare - pânä la sustinerea apoteozei din final: despärtirea pe peron, sub amenintarea fatidicä a trenului care va duce soldatii spre Europa sau Pacific... Desi dispune de o economie mult mai redusä a desfäsurärii personajului, Ioana Barbu se situeazä deja la un nivel superior lui Alex din "Legäturi bolnävicioase", ca vigoare si complexitate artisticä, încä o datä confirmând perspectivele unei actrite în plinä ascensiune.
Singurele zone în care spectacolul dä semne de neîmplinire se revendicä, din fericire, nu de la dramaturgie sau teatru, ci de la traducere - i-am atrage atentia Loredanei Tiron cä "novel" înseamnä "roman", nu "nuvelä" (de Agatha Christie), cä "barracks" se traduce prin "cazarmä", nu "baräci", cä omniprezentul "Wrong!" rämâne mult mai aproape de adevär sub forma "Prost!" sau "Aiurea!", decât "Gresit" - si cä, în general, e nevoie de multä experientä pentru a face un slang anglo-saxon atât de specific cum e cel militar sä sune firesc în românä; sub acest aspect, mai ales în prima parte a spectacolului, subzistä o serie de momente în care se cam simte cä bäietii sunt românasi de-ai nostri care încearcä sä-si imite camarazii din U.S. Army.
Din fericire, aceastä impresie usor dezagreabilä se estompeazä spre final, când temperatura dramaticä a spectacolului creste si substratul säu ideatic se încheagä într-un mesaj incisiv si compact. Nu întâmplätor, si nici în numele vreunui artificiu stilistic, am început aceastä analizä prin recursul la Plutonierul din "A.S.M.I.B.". Polaritatea creatä între cele douä personaje si, împrejurul lor, cele douä viziuni scenice (imageria din "Biloxi Blues" rimeazä adeseori, compozitional si cromatic, cu cea din neuitatul rock opera), departe de a se märgini la reiterare sau autopastisare, valorificä si semnificä. În fond, ambele spectacole vorbesc despre personajul autoritätii în armatä - dar contextele diferä fundamental: tragedia lui Andrei Gavrilä se desfäsoarä în aberatia anacronicä a unei armate de factura celui de-Al Doilea Val tofflerian, masificatä, mecanicizatä si abrutizantä, care se perpetueazä în timp de pace, la räscrucea mileniilor, când Al Treilea Val ne-a luat pe creasta lui cel putin la nivel uman si individual, dacä nu si social. În schimb, Eugene Jerome si Sergentul Toomey coexistä în plin räzboi mondial din toiul Valului Secund, când de severitatea instructiei si rigoarea disciplinei depindea literalmente viata fiecäruia si a tuturor. Câtä vreme Plutonierul e un dinozaur, Toomey era un "räu necesar". Spunea cineva, la un moment dat: "Armata nu e rea - räu e numai räzboiul". "Biloxi Blues" comunicä si demonstreazä din nou, cu limpezime si fortä, cä dacä räzboiul e într-adevär räu, armata nu este decât la fel de räul säu... rezultat? Sau cauzä? Sau... si una si alta?

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
5 decembrie, 2006, h. 22:00-23:58
Bucuresti, România

[piranha]

Pitbule, e adevarat ca tu esti ala care a tradus cu picioarele :sick: "Al Treilea Val" de Alvin Toffler ? Am mai intrebat o data asta, dar s-a sters topicul...

[drudu]

hamletmachine, odeon
oribil, groaznic, what in god's name am cautat acolo??!! adik in afara de faptul ca trebuia sa platesc pentru ultima oara cand am ales eu o piesa proasta... niste costume din materialele care i-au ramas doinei levintza de la piesele anterioare, o incropeala de muzica combinata cu obsesia lui galgotiu pt ticait si pendule, actrite proaste, de regie nici macar nu merita sa mentionez ceva... a se evita, din tot sufletul

[popalex]

A vazut cineva "Edward" ...ultima premierã a naþionalului timiºorean?
Joi în 18 e urmatorul spectacol ºi nu ºtiu dacã meritã sã mã duc. :)
Am auzit diverse opinii, dar sunt contradictorii.

[Supastar]

nope, dar pun pariu k-i prost! :P

dc te duci, te-as ruga k apoi sa treci si pe aici sa ne spui cum e. eu nu ajung joia asta nicicum.

poate luna viitoare...

[ToDenyASound]

Daca va zvarcoliti prin Bucuresti, nu ratati premiera oficiala de la Mic :

RAZBOI CU TROIA NU SE FACE
regia - nenea Ceausescu, Florin Calinescu
ora 19:00

sambata 20 (mai sunt locuri doar la balcon)
duminica 21 (aveti mai multe sanse sa gasiti locuri bune)


www.teatrulmic.ro

[Pitbull]

Teatrul iese din hibernare
Spectacole noi, reveniri surprizã ºi roluri inedite pe scenele din Bucureºti ºi din þarã
de Dan BOICEA

Scenele din Bucureºti ºi din þarã primesc o infuzie de muzicã, poveºti de dragoste ºi drame. Mircea Daneliuc îºi monteazã propriul text, la Craiova. Florin Cãlinescu revine la Teatrul Mic, în rol de arheolog. "Sergentul" Tudor Chirilã dã ordine într-un musical, la Teatrul de Comedie. La Iaºi, soþia ºi o amantã îºi fac destãinuiri înainte de o crimã. Ce s-a mai rumenit în cuptoarele teatrelor? Piesele proaspete ºi calde nu pot lipsi din meniul cultural al acestei sãptãmâni.
Sergentul Toomey (Tudor Chirilã) antreneazã un grup de recruþi pentru nebunia rãzboiului. Un spectacol despre micile mizerii ale armatei, despre o autoritate exersatã greºit, un tablou pigmentat cu glume nevinovate prin care soldaþii reuºesc sã supravieþuiascã.
"Biloxi Blues" de Neil Simon, în regia Iarinei Demian, are premiera oficialã pe 17 ºi 18 ianuarie, la Teatrul de Comedie. În distribuþie se mai aflã, printre alþii, doi tineri actori care ºi-au fãcut anul trecut debutul în film, în roluri principale: Paul Ipate ("Hârtia va fi albastrã") ºi Ioana Barbu ("Legãturi bolnãvicioase"). Povestea recruþilor supuºi la abuzuri, puºi în faþa propriei frici, cucereºte publicul prin umorul sensibil.
Piesa a fost un succes pe Broadway, primind un premiu Tony, în 1985.

Mircea Daneliuc îºi regizeazã opera
Revenire. Un important regizor de film, Mircea Daneliuc. O piesã despre doi oameni singuri. O premierã – la Teatrul Naþional "Marin Sorescu", din Craiova - "Doi pinguri", pe 20 ianuarie. "Când mi se întâmplã sa mã apuc de un text care-mi aparþine, am din fericire detaºarea de a nu-l considera foarte personal.
Fãrã prea mare efort. E un noroc, îmi dau seama. Îl tratez ca pe lucrul altuia, ºi în film, ºi în teatru – probabil de la film mi se trage –, astfel încât pot lucra relativ neimplicat. Tot ce urmãresc e un demers actoricesc strãlucitor, arhitectural, viguros, scurt, cu rime ºi reveniri neaºteptate", spune Mircea Daneliuc.
Ultima sa apariþie în ipostaza de regizor de teatru s-a înregistrat acum opt ani, când a montat "O noapte furtunoasã", la Teatrul "Maria Filotti" din Brãila. Din distribuþia actualului spectacol fac parte Constantin Cicort, Geni Macsim, Raluca Pãun º.a.

Arheologul Florin Cãlinescu
Existenþa Troiei era pusã la îndoialã. O simplã fabulaþie, atribuitã lui Homer. Dar controversatul arheolog german Heinrich Schliemann descoperã undeva, în Turcia de azi, ruinele strãvechii cetãþi.
El devine personaj ºi deapãnã povestea rãzboiului troian ºi a eroilor sãi. Spectacolul "Rãzboi cu Troia nu se face", o adaptare dupã Jean Giraudoux, pusã în scenã de Florin Cãlinescu, va avea premiera oficialã pe 20 ºi 21 ianua-rie, la Teatrul Mic.
Directorul Florin Cãlinescu nu s-a putut abþine sã nu joace în spectacol. El apare în rolul arheologului, descoperitor al Troiei. Din distribuþie mai fac parte Adriana ªchiopu (Andromaca), Rodica Negrea (Casandra), Dana Dembinski-Medeleanu (Hecuba), Dan Condurache (Hector) º.a.

Triunghi conjugal periculos
Teatrul Naþional "Vasile Alecsandri" din Iaºi rupe monotonia sâmbãtã, de la ora 18,00, la Sala Studio, cu premiera "Scara pisicii", de Katalin Thuróczy, autoare maghiarã care va fi prezentã în salã. Douã femei se întâlnesc într-un bar. Nevasta ºi amanta. Nu se cunosc, dar îºi fac destãinuiri. Una dintre ele este trimisã de soþ s-o omoare pe cealaltã. Un text imprevizibil, cu puternice resurse dramatice.

La douã bilete cumpãrate, unul gratis
Spectacolele cu peste o sutã de reprezentaþii din repertoriul Teatrului Nottara vor putea fi vãzute între 18 ºi 21 ianuarie, în Sãptãmâna 100+. Cei care cumpãrã câte un bilet la douã spectacole diferite vor primi o invitaþie pentru un al treilea spectacol, la alegere. Douã piese în regia lui Dinu Cernescu - "Sãrbãtori fericite" ºi "Titanic Vals" - se vor juca la Sala "Horia Lovinescu", pe 20 ºi 21 ianuarie. Pentru cealaltã salã a teatrului sunt programate "Soþul pãcãlit" de Moliere, regia Mircea Corniºteanu (18 ianuarie), "Uzina de plãceri S.A." de Valentin Nicolau, regia Alexandru Berceanu (19 ianuarie), "Variaþiuni enigmatice" de Eric Emmanuel Schmitt, regia Claudiu Goga (20 ianuarie) ºi "Operele complete ale lui WLM ªXPR (prescurtate)" de J. Borgeson, A. Long, D. Singer, regia Petre Bokor (21 ianuarie).

http://www.adevarulonline.ro/2007-01-16/Cultura/teatrul-iese-din-hibernare_213404.html

[popalex]

Am vãzut Edward. Atât din lipsã de timp cât mai ales datoritã faptului cã mi-au trebuit câteva zile sã mã dezmeticesc = sã încerc sã înþeleg ceva din ceea ce am vãzut, ....am întârziat cu postarea asta.
Mai precizez încã o datã cã nu sunt ºi nu mã consider un erudit, ci sunt un spectator de teatru, cu o culturã medie ºi fãrã pretenþii intelectualiste.

Edward:
O poveste istoricã subþire care e evident folositã numai ca pretext pentru a exprima altceva.
Chiar ºi extrasã din contextul istoric povestea mi-a pãrut la fel de ...subþire. Conflictul interior al personajului principal ( regele) nevoit sã se împartã între îndatoririle sale publice ºi private (reginã) ºi pasiunea sa tabu pentru un partener de acelaºi sex, precum ºi faptul cã în final ajunge sã cadã victima nebuniei ºi intrigilor, nu mi se par ieºite din comun.
Însã ieºitã din comun mi se pare cantitatea de simboluri care abundã în spectacol. O cantitate care îmi depãºeºte puterea de înþelegere ºi percepere a tuturor sensurilor. Unele, evident, fac parte dintr-o concepþie a regizorului asupra spectacolului, ...altele par simple gãselniþe, gãsite ºi folosite pentru a umple un gol dar toate, prin abundenþã, încarcã pânã dincolo de limita de ...digestie, spectacolul. Începând, fãrã pretenþia unei ordini logice, cu regele desculþ al cãrei coroanã e un joben fãrã fund, continuând cu cele, cel puþin trei planuri ale spectacolului,...primul = scena, al doilea=un spaþiu alb, septic, cu scaune rotunde, roºii,...fieful lorzilor ...al treilea = un spaþiu îndepãrtat în care se întâmplã diferite momente ºi care este relevat prin transparenþa spaþiului 2; continuând cu bilele roºii, cu cei 5 dansatori-curteni-soldaþi, cu gestica ºi miºcarea acestora...de ex. "cântatul" obscen la tuburile nichelate coborâte din vãzduh, ; þevile nichelete (poartã, închisoare?), acordarea de funcþii lorzilor... dintre degetele picioarelor regelui; violul în grup, superealist, din noaptea nunþii, asupra proaspetei soþii a amantului regelui, aluatul, penele...multe pene, apa, culorile, sângele, verdele, preotul-menestrel-samurai-cãlãu, diapazonul regal, flautul sângerând, moartea amantului nud-nud, spada în flãcãri, pianul-coºciug, iarãºi bilele roºii (destine?), filmul gen making off din final, etc. etc. etc. Obosesc numai când încerc sã mi le amintesc pe toate. :) Mult prea multe pe minut ºi....metru pãtrat, sau cub.
Nu mai adaug ºi prestaþiile actoriceºti mediocre ( nu am înþeles 40-50% din text) ale protagoniºtilor, care nu exceleazã faþã de alte spectacole,...mai puþin cei 5 "dansatori" pe care i-am vazut într-o formã de exprimare cu care nu am fost obiºnuit. Felicitãri lor ºi coregrafului.

Am citit undeva cã regizorul e mulþumit dacã spectacolul deranjeazã. Pãrerea mea e cã spectacolul nu deranjeazã prin ceea ce propune(...banal), ci prin ceea ce aratã. E indigest prin abundeþã, stridenþã, exagerare ºi dorinþã de a ieºi din comun cu orice preþ. O orgie suprarealistã. Un experiment. Încã un experiment. Bravo regizorului cã a reuºit sã experimenteze, dar sã mã scuze dacã nu agreez cã a fãcut-o pe banii ºi timpul meu.
Aºa ...ca plãtitor de taxe ºi de bilete, mã întreb...Când vor înceta experimentele de pe scena naþionalului ºi când vom vedea...teatru? Adicã o artã care ni se adreseazã ºi nouã ...spectatorilor "de rând". Sau poate...nu meritãm? :huh:

[Pitbull]

Cum mi-am petrecut armata

"Trei lucruri îmi propusesem pentru acest rãzboi: sã nu mor, sã devin scriitor ºi sã îmi pierd virginitatea". Este mãrturisirea aproximativ exactã a personajului principal din "Biloxi Blues". Un adolescent din New York, pe numele lui lui Eugene Jerome se înroleazã în armata Statelor Unite în ultimul an al celui de-al doilea rãzboi mondial. Eugene este trimis la o bazã din Biloxi, Mississippi unde trebuie sã trãiascã alãturi de soldaþi cu temperamente ºi personalitãþi diferite trebuie sã suporte capriciile unui sergent nu prea întreg la minte, Toomey. Rãzboiul îi va îndeplini lui Eugene cele trei dorinþe, pierderea virginitãþii datorându-i-se Rowenei, o prostituatã de prin partea locului.
Dincolo de orice, spectacolul de la Comedie este povestea sincerã, de o melancolie temperatã dar realã, specificã unei rememorãri, a unei inocenþe pierdute. ªase soldaþi învaþã sã se asculte unii pe alþii, sã se descopere, sã comunice. Armata Statelor Unite este cadrul în care tinereþea învaþã sã se supunã, sã pactizeze cu sistemul, sã ºi-l asume, în cele din urmã.
Paul Ipate, Bogdan Cotleþ, Constantin Diþã, Dan Rãdulescu, Andrei Vizitiu, Radu Iacoban plus Todor Chirilã sunt actorii care au acceptat sã facã armata, sã descopere în faþa noastrã elemente autentice ale spaþiului cazon. Dar ce plãcutã corvoadã! Trebuie sã fie foarte plãcut pentru un actor "sã primeascã ordin de chemare" în distribuþia unui spectacol semnat Iarina Demian.
Fãrã sã vizeze montãri spectaculoase, efecte scenotehnice care sã te facã sã te simþi la un show tv, aproape fãrã orgolii demiurgice, Iarina Demian ne demonstreazã cu fiecare producþie pe care îºi pune semnãtura cã stãpâneºte perfect lumea pe care o creeazã ºi se ghideazã dupã douã repere majore: Profesionalismul (nu face tâmpenii pe scenã, nu inventeazã gesturi ºi situaþii fãrã noimã, ºtie sã îºi conducã actorii ºi are încredere nemãrginitã în ei) ºi publicul (Iarina Demian este, în primul rând un spectator foarte talentat ºi foarte pretenþios).
"Biloxi Blues" este o reuºitã. Este o comedie sensibilã, un story adevãrat, emoþionant, interpretat ireproºabil de actori tineri de care sigur vom fi ºi mai mândri în anii ce vin. Dar "Biloxi Blues" este mai ales o izbândã a Iarinei Demian, puternicã, fragilã, vie, de neoprit.
Sunt puþini oameni pe care aº paria, pentru care aº semna poliþe în alb. Dar ce spun sau cred eu conteazã în mai micã mãsurã. Mergeþi sã vã cumpãraþi un bilet la "Biloxi Blues". Meritã sã porniþi într-o cãlãtorie înapoi în timp, în vremea când cu raniþa în spinare ºi multe vise în suflet, tinerii recruþi învãþau sã pãcãleascã timpul. ªi sã danseze.

Rãzvana Niþã
http://www.port.ro/pls/w/general.article?i_article_id=4223&i_area_id=4

[Pitbull]

Timpul liber, 25.01.2006

Spectacol pentru liceeni

Teatrul de Comedie gãzduieºte "Biloxi Blues", un spectacol al Fundaþiei artEst ºi ArCub, sponsorizat de câteva firme respectabile, rezultat al proiectului actriþei Iarina Demian ce se manifestã din nou ca un regizor apropiat de tineri, un sprijin de nãdejde pentru afirmarea lor. Piesa lui Neil Simon despre ºase tineri americani ce se înroleazã în armatã la sfârºitul celui de al doilea rãzboi mondial, este o comedie dramaticã, tratatã simplist regizoral într-un spectacol dedicat parcã mai mult publicului din licee.
Supranumit "regele comediei de pe Broadway", Neil Simon este unul din dramaturgii americani de prestigiu ale cãrui scrieri au înregistrat numeroase succese, atât în teatru, cât ºi prin ecranizãri. ßi "Biloxi Blues", dupã o strãlucitã carierã pe Broadway, a fost ecranizatã cu succes. Piesa face parte din trilogia lui Neil Simon de inspiraþie autobiograficã; "Brighton Beach Memoirs" a fost pusã în scenã la Teatrul de Comedie în regia Iarinei Demian cu titlul "A fost odatã în Brooklyn", a doua piesã a trilogiei este "Biloxi Blues", ultima fiind "Broadway Bound" ("Destinaþia: Broadway") care are toate ºansele în viitor sã vadã luminile rampei tot la Teatrul de Comedie. Firul narativ al acestei trilogii are la bazã însemnãrile, jurnalul lui Eugene Morris Jerome care în "A fost odatã în Brooklyn" invoca relaþiile din familia sa de evrei, ca apoi în "Biloxi Blues" sã relateze observaþiile sale cu privire la instrucþia militarã ºi colegii de armatã subordonaþi sergentului Toomey. Instrucþia celor ºase tineri înrolaþi în 1945 se petrece în Biloxi (Mississippi), iar cadrul istoric tensionat al sfârºitului rãzboiului nu are influenþe majore în conflict, Neil Simon urmãrind doar efectele autoritãþii ºi comportamentului sergentului Toomey asupra destinelor recruþilor. Dramaturgul mai adaugã, fireºte, ca un fin psiholog, evoluþia maturizãrii tinerilor, cât ºi debutul lui Jerome în viaþa sexualã. Povestea prin replica vie, inteligentã a lui Neil Simon musteºte în discrete substrate sociale, etnice, degajã un umor dulce-amar, comicul se dubleazã sensibil prin dramatismul situaþiilor. Viziunea regizoralã impusã de actriþa Iarina Demian dovedeºte o lecturã corectã a laturii comice, dar fãrã profunzime, iar rezultatul este un spectacol amuzant în special pentru tinerii liceeni care pânã mai ieri erau speriaþi de obligativitatea înrolãrii în armatã. Adaptarea scenicã a Iarinei Demian deruleazã ca într-un scenariu de film o serie de secvenþe, fiecare având conflictul sãu particular: prima masã a recruþilor sau "jocul" cu tâlc al petrecerii ultimelor zile de viaþã, reluat sub o altã formulã spre final, ori "furtul" celor 62 de dolari sau permisia urmatã de aventura cu o prostituatã ciudatã ori cazul descoperirii unui homosexual printre soldaþi. Totul pune în evidenþã construcþia unor caractere bine definite psihologic de Neil Simon. Chiar dacã nu a aprofundat trimiterile subtile ale dramaturgului la datele biografice ale personajelor care conþin ºi un scop dramatic de analizã socialã, marele merit al regizoarei Iarina Demian rãmâne alegerea distribuþiei prin care scoate la ivealã talentul deosebit al unor tineri aflaþi la început de drum creator.
Decorul ßtefaniei Cenean este simplu, funcþional, uºor deplasabil în turnee. çntr-un cadru neutru sunt manevrate elemente de mobilier: valize, paturi, dulapuri, care vor indica spaþiile de joc cerute de diverse situaþii. Manevrele schimbãrii elementelor de decor îngreuneazã însã, ritmul reprezentaþiei. Costumele imaginate de ßtefania Cenean sunt sobre. Pe deplin nu este exploatatã instalaþia de luminã în unele scene, precum în cea de debut sau în cea a despãrþirii lui Jerome de fata de care se îndrãgostise. Ilustraþia muzicalã aleasã de George Marcu, alcãtuitã în ritmuri de blues, impune o plãcutã atmosferã spectacolului. çn acest cadru simplu majoritatea actorilor sunt remarcaþi prin firescul, trãirea interiorizatã sincerã, emoþionantã a fiecãrei situaþii.
Admirabil este Bogan Cotleþ în personajul Arnold Epstein, tânãrul evreu cu staturã moralã fermã, care luptã sã îi impunã sergentului adevãrul unor situaþii conflictuale, cât ºi necesitatea recunoaºterii lui. Actorul înfãptuieºte un savuros personaj tragicomic, prin posibilitatea sa aparte de a jongla cu subtextul replicii prin expresie ºi a nuanþa cuvântul cu mãsurã în dezvãluirea sensurilor sale. Epstein al sãu pare un înþelept, ridicol pentru o lume tensionatã ºi haoticã. Bogdan Cotleþ s-a afirmat de acum, ca o personalitate a tinerei generaþii. Câºtigã din nou preþuire prin spontaneitatea ºi fineþea relevãrii nuanþate a trãirilor lui Jerome, Paul Ipate. A fost lansat în lumea filmului cu "Hârtia va fi albastrã", este în ultimul an de studiu la clasa de actorie a prof. univ. Ion Cojar ºi susþine un examen reuºit în "Trilogia belgrãdeanã". Cu o deosebitã sensibilitate îºi mai completeazã personajul, Paul Ipate în scena descoperirii fetei visate, care va fi Ioana Barbu, rol de debut în teatru pentru ea. Actriþa lansatã cu succes în filmul "Legãturi periculoase" are o graþie a expresiei impresionantã în Daisy, fata de care se îndrãgosteºte Jerome. Atât Bogdan Cotleþ, cât ºi Paul Ipate trãiesc ºi urmãresc singular, sincer, fiecare situaþie dramaticã, nefiind speculaþi mai amplu regizoral pentru manifestãrile de ansamblu. Sunt în spectacol ºi scene memorabile. Amintesc, de pildã, cea în care Toomey îl ameninþã cu pistolul pe Epstein unde, prin mãsura jocului lui Bogdan Cotleþ se reuºeºte ºi domolirea exploziilor temperamentale exagerate ale lui Tudor Chirilã, interpretul sergentului. Abia în acest moment, Tudor Chirilã îl scoate pe Toomey din tendinþele manieriste strident manifestate la începutul spectacolului. Actorul nu a fost sprijinit regizoral sã sugereze ºi tainele ascunse ale frãmântãrilor sergentului care îi determinã comportamentul tiranic. Pertinent, activ, ºiret, apare Joseph prin interpretarea cu forþã dramaticã acordatã de Radu Iacoban. Cu perfecþiune sunt concepute de tinerii actori, personajele din planul doi. Temerile, fricile, nesiguranþa în hotãrârea atitudinilor, specifice lui Donald le creioneazã sugestiv Dan Rãdulescu. Timid, retras, nefericit pare James interpretat de Andrei Vizitiu, care reuºeºte o altã scenã impresionantã, când personajul sãu se dezvãluie a fi homosexual. Constantin Diþã accentueazã abil laturile incomode, negative ale lui Roy, dar ºi motivele ce îl provoacã la manifestãri condamnabile moral. Exterioarã, superficialã este Caroline Gombe în Rowena, fata ce se prostitueazã.
Efortul tinerilor interpreþi uimeºte în "Biloxi Blues" prin modul de a-ºi impune talentul, trecând peste fragilitatea tratãrii regizorale a unor situaþii. Distribuþia este alcãtuitã în marea sa majoritate din absolvenþii ultimelor douã promoþii de la UNATC, care la fiecare apariþie într-o premierã aduc spectaculoase surprize.

Ileana Lucaciu
http://www.port.ro/pls/w/general.article?i_article_id=4216&i_area_id=4

[Pitbull]

De la cer la pämânt - reactii la "Biloxi Blues"
Mic îndreptar de înjunghiat pe la spate

Din punct de vedere al cititorului de criticä teatralä - sau, la un nivel mai general, al omului de presä - perspectivele ar fi putut pärea descurajante: un spectacol atât de limpede si echilibrat, cu ambitii oneste de act teatral rafinat, lucrat în filigran pentru a sonda umanitatea unui grup de personaje, asa cum le-a conturat, în tuse sumare dar precise, marele maestru al comediei de pe Broadway, nu putea induce decât comentarii pozitive - or, stim cä de multe ori atributul de "controversat" aduce în salä mai multi spectatori decât sirurile de laude decente (cäci "Biloxi Blues" n-ar fi avut cum sä incite la osanale desäntate, ca în cazul atâtor valori fabricate si umflate cu pompa). Era si este, în sine, un spectacol care träieste prin el însusi, nu prin istericalele laudative sau înjuräturile incitante ale diversilor comentatori - în esentä, un spectacol de analizat.
Si totusi, avem nepläcuta surprizä... - sau, poate nu e tocmai o surprizä ;) - de a constata cä pânä si o creatie scenicä de o rotunjime atât de impecabilä poate da nastere unor hârtoape cronicäresti, cel putin acolo unde organul analitic stä în suspensie cam de multisor - dacä nu chiar de la începuturile multisorului. Cäci ce descoperä cititorul suplimentului "Timpul liber" al "României libere", sau internautul dornic de comentarii despre "Biloxi Blues", în momentul când Google îl parasuteazä pe site-ul www.port.ro?
Respectabilul site cultural gäzduieste douä comentarii ale spectacolului. Asupra celui dintâi voi stärui numai pentru a remarca deplina adecvare fatä de subiect: sub titlul "Cum mi-am petrecut armata", Räzvana Nitä discutä clar si precis coordonatele piesei si ale spectacolului, vibrând pe aceeasi lungime de undä cu suflul regisoral al Iarinei Demian si cu dimensiunile afective ale personajelor, atent transmise spectatorului (meritä sä citäm: "Dincolo de orice, spectacolul de la Comedie este povestea sincerä, de o melancolie temperatä dar realä, specificä unei rememoräri, a unei inocente pierdute."). Analiza ei reuseste, doar în câteva paragrafe, sä-i comunice cititorului o imagine fidelä si incitantä a scenei pe care evolueazä atât de organic trupa celor câtiva actori tineri animati atât de conceptia si practica regisoralä a spectacolului, cât si de spiritul cooperant al colegului lor mai matur, Tudor Chirilä. Autoarea mai subliniazä: "o comedie sensibilä, un story adevärat, emotionant (...) dar (...) mai ales o izbândä a Iarinei Demian, puternicä, fragilä, vie, de neoprit. (...) Meritä sä porniti într-o cälätorie înapoi în timp, în vremea când cu ranita în spinare si multe vise în suflet, tinerii recruti învätau sä päcäleascä timpul. Si sä danseze."
Citind cronica Räzvanei Nitä, orice spectator de teatru, mai mult sau mai putin pasionat, se simte dornic sä ia contact cu "Biloxi Blues" - ceea ce, în fond, se înscrie printre menirile oricärui asemenea articol, cel putin în afarä de cazurile unor esecuri atât de dezastruoase încât criticul ar avea datoria legitimä sä vegheze la integritatea mintalä a publicului, cu avertismente gen: "Stati acasä! Mai bine uitati-vä la Dan Diaconescu! Nu puneti piciorul în salä! Buba, buba, câh, câh!"
Se întâmplä însä ca tocmai o asemenea reactie sä solicite, vis-�*-vis de alti potentiali cititori ghinionisti, textul juxtapus frumoasei analize de Räzvana Nitä, preluat din "Timpul liber" si iscälit de o venerabilä (ca vârstä - si numai ca vârstä, dar cu prisosintä!) scribulice a presei române din ultimele (har Domnului!) decenii, I. Lucaciu pre numele dânsei - prenumele "dânsei" fiind un calambur si o figurä de stil, cäci acu' vreo cinspe ani, când fäcea cronica parlamentarä, nu stia sä-i numeascä pe subiectii articolelor decât "dânsii" / "distinsii" / "dânsii" / "distinsii", socotind pasä-mi-te cä astfel ar accede pe palierul ironiei de bun gust. Noi nu nutrim asemenea ambitii, asa cä o vom mentiona pe parcursul acestui comentariu cu dragele ei apelative "distinsa" si "dânsa" - alternativ, ca sä nu ne repetäm.
Anii au trecut, si distinsa tovaräsä (cä doamnä... vorba lui Baranga) a revenit la iubirea (vorba vine - sau revine!) dintâi: textele despre teatru ("criticä teatralä" ar fi putin cam mult spus).
Ce constatäm noi din primul moment când avem riscanta inspiratie de a da click pe linkul respectiv?
Päi constatäm cä titlul sunä: "Spectacol pentru liceeni". Atâta tanti pricepurä, dupä ce ea-n salä furä - mä rog, de furä sau nu furä, rämâne de väzut, cä la ce enormitäti urmeazä, nu m-ar mira sä i-l fi povestit vreo nepoatä, ceva. Ia sä vedem...
Ineptia de pornire trozneste vârtos încä din primul paragraf, unde distinsa declarä piesa o "comedie dramaticä, tratatä simplist regizoral, într-un spectacol parcä dedicat mai mult publicului din licee".
Am putea fi îngäduitori, acceptând cä dânsa spune "simplist" pentru cä sunä mai bine, când ea de fapt se gândeste la "simplu". Greseala n-ar fi mare, retinând cä e nevoie, totusi, de mai multä doxä pentru a discerne la nivel conceptual, nu doar lexical, între simplu si simplist.
Am mai putea si sä ne întrebäm cu ce hârzob s-a pogorât distinsa printre muritori, de pre ce lunä saturnianä venind, dacä un asemenea spectacol i se pare "dedicat... publicului din licee". E cam totuna cu a spune cä "Trilogia anticä" e pentru tâncii de grädinitä, susanelele pentru Plesu si Patapievici, sau "Maestrul si Margareta" pentru Torquemada. Dar... cum stim cä grädina Domnului e mare, ne închinäm cucernic si mergem mai departe.
Si ce vedem?
Vedem cä prima jumätate a textului gloseazä peste date despre autor si piesä - se puteau afla si de pe net. Nici un bai. A dat un Google, s-a documentat. O.K. Ceva platitudini pe ici pe colo, în buna limbä de lemn de care distinsa nu putuse sä se dezbare nici la sfârsitul mileniului trecut, când functiona pe la "Expres Magazin", si nici acum n-a reusit - drept pildä: "Iarina Demian (...) se manifestä din nou ca un regizor apropiat de tineri, un sprijin pentru afirmarea lor". Oare ce sä ascundä fâsâiala asta cripto-insipidä? Ne uitäm mai în jos, si däm peste: "Viziunea regizoralä impusä de actrita Iarina Demian dovedeste o lecturä corectä a laturii comice, dar färä profunzime, iar rezultatul este un spectacol amuzant în special pentru tinerii liceeni care pânä mai ieri erau speriati de obligativitatea înrolärii în armatä."
Ahaaa... asa mai vii de-acasä! Distinsa nu face decât sä pläteascä o politä - în bunu-i närav practicat osârdios de când mânuie ea condeiul (si, mai recent, de la "Chirita of Bârzoieni" încoace, trecând si prin cronica lui "Ferdinand al VIII-lea, Regele Spaniei", cäreia-i agäta tinicheaua "Ambitii prea mari" - cä ce sä spun, ambitiile unei biete diletante färä condei care cicä scrie editoriale politice räsuflate despre starea natiunii or fi mici!). Cine sau ce se ascunde în spatele acestei ostilitäti agresive si ostentative, am aflat - dar n-are rost sä mä lungesc aici cu o poveste de plictis public, mai degrabä, decât de interes. Importantä e optiunea eticä a dânsei: de ce sä facem noi analizä de teatru (treabä mai grea, la o adicä), dacä mult mai usor sä bägäm strâmbe - ba chiar, sä construim întregul text ca un adevärat îndreptar de lovituri sub centurä! Cäci nu existä comentariu, pe tot parcursul, în care dânsa sä nu îmbrace în zahär sisul, ca sä fie mai dulce când i-l înfige-n spate regisoarei spectacolului! Imediat ce zice câte ceva de bine, stii deja: "Aha, se pregäteste o mägärie...!" Si mägäria nu întârzie sä aparä!
Asadar, ce mai zice vajnica? Vajnica mai zice: "Chiar dacä nu a aprofundat trimiterile subtile ale dramaturgului la datele biografice ale personajelor, care contin si un scop dramatic de analizä socialä, marele merit al regizoarei Iarina Demian rämâne alegerea distributiei (warning: blabla coming!) prin care scoate la ivealä talentul deosebit al unor tineri aflati la început de drum creator."
Adicä un mod strepezit de a-si agrementa rânjetul cu drägäläsenii ipocrite gen "Lasä, tu, ce dac-ai fäcut scrum budinca, oricum ai pus foarte frumos tacâmurile pe masä!" Distinso, stii vorba fancezului: sik-tyre!
Pânä una-alta, cä toasa n-a fost în salä (sau poate a fost, dar era ocupatä cu the beauty sleep - eventual invers: the sleeping... passons) se mai dovedeste si din urmätoarea remarcä: "Manevrele schimbärii elementelor de decor îngreuneazä (...) ritmul reprezentatiei." Zbârci, dânso! Problema asta se întâmpla, cu ani în urmä, în spectacolul lui Matt Layton de la Main Street Theatre, Mansfield, Dallas/Ft.Worth - aici, la Comedia, tablourile se succed cu deplinä dezinvolturä. Cum am oaresicari îndoieli cä respectiva a avut vreun contact vizual cu montarea din Texas, nu pot decât sä presupun c-a gäsit pe net si cronica acelui spectacol, dupä care sau si-a zis: "Probabil asa a fost si la noi," sau pur si simplu i s-au fäcut ambele varzä-n cap.
Alte minuni:
"Pe deplin nu este exploatatä instalatia de luminä în unele scene, precum în cea de debut sau în cea a despärtirii lui Jerome de fata de care se îndrägostise." Dincolo de topica sontoroagä a frazei (treaba asta si limba românä sunt douä chestii foarte grele!), distinsa dä cu stângu-n dreptu' la fix de tot: în scena despärtirii lui Eugene (Jerome era numele de familie!) de Daisy, jocurile de luminä mi s-au pärut chiar putin supralicitate - efectele multicolore care sugereazä bätäliile si bombardamentele - nicidecum "pe deplin nu este exploatatä". (Continuarea paragrafului, pe care n-o mai reproduc aici, curge la fel de stângaci, sälciu si truistic. Cititi-o dacä n-aveti altceva mai bun de fäcut.)
Mai departe, matroana jongleazä cu laude bombastice la adresa actorilor, profitând c-a ajuns pe terenul pe care si-l alesese ca sä zicä "de bine". Îl ridicä-n slävi în primul rând pe Bogdan Cotlet (care e foarte bun, nimic de zis, dar aläturi de colegii säi, în nici un caz ca vreun vârf monumental al spectacolului; de altfel, prin aceste osanale, distinsa îi desconsiderä pe toti ceilalti actori, care sunt întru totul la fel de buni), iar pe Paul Ipate, neputându-i gäsi nici un cusur, îl laudä... în umbra lui Cotlet. Printre virgule bramburite si alte agramatisme, îsi mai aminteste si de Ioana Barbu, si o mentioneazä - sä fie, sä se gäseascä... În schimb, imediat dupä aia, îsi dä în petic cum nu se poate mai sträveziu. Afirmä, parsivä cum i-i felul, cä "sunt în spectacol si scene memorabile" - multam! - ca de pildä... sä vedeti si sä nu credeti... "cea în care (...) prin mäsura jocului lui Bogdan Cotlet se reuseste si domolirea exploziilor temperamentale excesive ale lui Tudor Chirilä," care "abia în acest moment (...) îl scoate pe Toomey din tendintele manieriste strident manifestate la începutul spectacolului."
Distinso! Tii minte bancu' äla de pe vremea lu' Ceascä? "Mai räsfirati, bäieti, mai räsfirati..." Sau, vorba lui Tomitä Caragiu, Dumnezeu sä-l ierte: "Care sopârlä, cä ästa-i brontozaur!"
Brontozaur care sunä si din coadä:
"Actorul", zice dânsa, "nu a fost sprijinit regizoral sä sugereze si tainele ascunse ale främântärilor sergentului care îi determinä comportamentul tiranic."
Da. Întrucât aici bate câmpii cu gratie de Alien Queen alergând dupä Sigourney Weaver în finalul filmului lui Cameron (ori de câte ori o vedeam perambulându-se pe culoarele redactiei "Expres", secventa aia îmi venea în minte) se cere sä repunem adevärul în drepturi.
În partitura lui Neil Simon, Toomey nu sugera nici o "tainä ascunsä" (distinso, de pleonasme ai auzit? ...Da, chiar acum) - era doar un militar tâmpit, dur si nimic mai mult. Tocmai cä regia spectacolului îi construieste personajului si o laturä umanä, mai întâi prin scena plimbärii contemplative printre soldatii care dorm (da, e clar, distinsa dormea si ea - [i]sigurrr!!!), apoi si prin felul cum e repotentatä scena culminantä a betiei, si în rest, pe tot parcursul piesei, cu ajutorul a numeroase detalii si nuante - pentru a sfârsi cu "epilogul" rostit de Eugene, într-o viziune complet refäcutä asupra finalului. Se impune sä precizäm cä acea scenä din garä existä numai în versiunea Iarinei Demian (aia "simplistä" si "care nu..."!) - la fel ca apogeul scenei Chirilä/Cotlet cu betia si pistolul: flotärile (cere iau, în fiecare searä, aplauze la scenä deschisä minute-n sir), momentul când, exclusiv prin interventia regiei, se rotunjeste umanitatea acestui personaj dezvoltat cam unilateral de Neil Simon, oricât e el de mare ca dramaturg.
Ca atare, atât conceptual cât si practic, în repetitii (pentru oricine are un ochi destul de exersat spre a distinge, dincolo de ce se vede la premierä, si câte ceva din aspectele lunilor anterioare de muncä - da' de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere), a functionat mai mult decât un simplu "sprijin" - actorul si regisoarea au cooperat mutual, strâns, aproape simbiotic, spre a construi împreunä personajul. Se si vede, se si cunoaste - pentru oricine stie cum lucreazä laolaltä cei doi. Poti afirma, de pildä, cä aceastä cooperare dä de multe ori rezultate admirabile, iar uneori mai nimereste pe-aläturi (ca de pildä în "Chirita of Bârzoieni", spectacol care nu m-a convins deloc) - dar a afirma cä, aici, regia "nu sustine" interpretarea e ca si cum ai spune cä tulpina nu sustine floarea, sau trunchiul, coroana copacului.
Mai urmeazä un recurs la polonic (ocupatie pentru care anumiti politruci din presa anilor saptezeci-optzeci dezvoltaserä o adeväratä predilectie voluptuoasä), la adresa fermecätoarei Caroline Gombe, a cärei interpretare finä si delicatä, plinä de cäldurä si umor, înväluieste într-o frumoasä umanitate, färä clisee de cinism sau edulcoräri, personajul arhetipal al vivandierei (cum spuneam si în propria mea analizä). Distinsa o expediazä din douä vorbe: "exterioarä, superficialä". O fi avut un puseu autointrospectiv, mai stii?
Si pentru cä orice... ää... text care se respectä mai are nevoie si de-un mot, dânsa nu se poate abtine sä nu mai dea o tiflä finalä, chiar în paragraful cel ultim si de pe urmä: "trecând peste fragilitatea tratärii regizorale a unor situatii...", bâra-bâra, si-o încheiere din topor.
Desigur, pentru cine o cunoaste, nu-i de mirare la ce se preteazä. Distinsa nu le-a avut niciodatä nici cu spiritul analitic, nici cu exprimarea coerentä si nici cu, asa, în linii mari, coeficientul äla buclucas din douä litere - cä de integritate moralä, ce sä mai vorbim! Înainte de '89, fäcea vocalize în corul osanalistilor, iar dupä, macaz schimbat partial, inclusiv prin nimicirea unuia dintre cele mai bune säptämânale ale perioadei, "Expres Magazin", de care s-a ales praful dupä ce i l-a dat Cristoiu pe mânä (continuu s-o suspectez si-acum cä tocmai cu misiunea asta venise, trimisä de niscaiva bäieti cu ochi albastri). Cä are câte-un parapon pe diversi oameni de teatru si scrie doar ca sä le-nfigä cutite-n spate, e treaba ei, nu mä bag - oricum, e evident cä foloseste eticheta de "cronicä teatralä" pentru atacuri la persoanä josnice si miselesti. Dar mä bag când väd cä unii naivi, probabil de bunäcredintä (sau, mai stii? poate cä nu... Cä tot la "România liberä" scria specimena si sub regimul trecut; si-o fi pästrat cald locu'), îi oferä sansele unor asemenea defuläri în spatiul mediatic, zäpäcind de cap publicul si contribuind la perpetuarea confuziilor de valori pe care le-au cultivat impostorii si lingäii vechiului regim, cu sâsâielile lor de vipere stirbe, dar încä veninoase. Personal, iubesc toate animalele, si am chiar o släbiciune specialä pentru serpi - dar când väd prea aproape de picior o reptilä oträvitoare, am dreptul s-o culeg frumos (cu mänusi - de protectie) si s-o depun într-un vivarium. Cu text explicativ. Sä träiascä, si sä-i lase si pe altii sä träiascä. Vorba aia, oameni suntem - nu târâtoare!

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
29 ianuarie, 2007, h. 17:00-20:36
Bucuresti, România

[Pitbull]

Desi e clar cä pe CineMagia sunt foarte putini iubitori de teatru, eu îmi fac datoria si vä anunt deschiderea unui nou forum:
http://www.biloxiblues.ro/forum/index.php
Este într-adevär forumul unui singur spectacol - dar nu numai atât. I-am creat si sectiuni despre restul repertoriului Teatrului de Comedie, despre celelalte teatre din Bucuresti si din tarä, despre teatru în general, ca si pornind de la piesä în sine: despre autor (Neil Simon), si despre viata în armatä (mai ales în cea americanä, mai ales în Al Doilea Räzboi Mondial), despre mari actori americani de film care au luptat, unde si cum, etc. Cel putin cu privire la aceste din urmä subiecte, am inclus o serie de materiale care sigur au sä vä amuze. Aruncati o privire:
http://www.biloxiblues.ro/forum/viewforum.php?f=14

Iar aceia dintre voi care nu sunteti din Bucuresti si doriti sä vedeti spectacolul, retineti cä turneul continuä si säptämâna viitoare! Sunt preväzute reprezentatii la:
Arad, Oradea, Baia Mare, Satu Mare, Deva, Constanþa, Brasov, Craiova, Sibiu, Ramnicu Valcea, Targu Mures, Bacau, Galati, Ploiesti.
Fiecare reprezentatie va fi urmata de BILOXI ARMY PARTY, o petrecere care are ca tema armata si ca scop o promovare neconventionala a teatrului. Cu stand-up comedy, concursuri, muzica buna (prelucrãri ale imnurilor ºi cântecelor din mediul cazon, specifice celor doua “Mari Puteri” aflate in concurs la Biloxi Army Party: Russia vs USA), petrecerile se adreseaza atat publicului care a fost la teatru, cat si tinerilor care cauta un mod original de distractie. Forumul contine si o sectiune pentru comentarii punctuale despre aceste reprezentatii si petreceri deschise.
Toate detaliile despre turneul de teatru si petreceri, Biloxi Blues & Biloxi Army Party, precum si informatii despre piesa si spectacol, le puteti gasi accesand site-ul http://www.biloxiblues.ro.

[silver_boy]

Nici un castigator la Concursul National de Dramaturgie
Ziarul Gandul | 10 aprilie 2007


"Criticul de teatru Florica Ichim, teatrologul Carmen Stanciu, secretarul literar Mariana Voicu si regizorii Claudiu Goga si Atila Vizauer, membri ai juriului celei de-a doua editii a Concursului National de Dramaturgie, au decis ca anul acesta nu vor acorda nici un premiu. In total, pentru editia din acest an, organizata de Ministerul Culturii, s-au primit 24 de texte. "Comisia de jurizare a citit textele si a considerat ca nici unul dintre acestea nu poate obtine nici macar premiul III", a declarat pentru Mediafax Dan Marius Zarafescu, directorul Directiei Creatie Contemporana din minister. Concursul de anul trecut a fost castigat de piesa "Patru cepe degerate" de Mihai Ignat. Aceasta piesa ar fi trebuit, conform regulamentului, sa fie montata la Teatrul National din Timisoara, lucru care nu s-a mai intamplat pentru ca teatrul nu a gasit nici un regizor care sa fie interesat de punerea ei in scena". (R.B.)



cum ar întreba keepwalking : Sã fie, oare, lipsa competitivitãþii dramaturgice în concursul cu pricina o consecinþã a strategiilor anemice de marketing cultural?
Ce determinare sã aibã tînãrul dramaturg, ºtiind ( vezi antecedentele) cã piesa lui va fi privatã de singurul lucru care-i legitimeazã profesional munca ?
Asta e "drama"...dramaturgie fãrã dramatizare ( cinematografie fãrã cinematografe) ºi tot aºa: ...ministere fãrã miniºtrii, cafea fãrã cofeinã, bere fãrã alcool, dragoste fãrã sex...

[Alex Leo Serban]

'dragoste FARA SEX'?! :shock:
c mai e si asta - etos trubaduresc?
i mean - in epok noastra - nu era mai curind invers? :lol:

[Supastar]

urmarind sirul logic, silver boy se referea la esenta unor lucruri, la "substanta activa" dc vreti! (cofeina din cafea, alcoolul din bere si sexul dintr-o relatie de dragoste)

si, desigur, lipsa acestora e o tampenie si o atrocitate! where's the fun in that???

iar mistah j, tie iti recomand un psiholog! la un moment dat, trebuie sa observi si tu k ceva e in neregula cu tine in ciuda faptului k dai de linkuri cu alti freak-si k tine!

[Pitbull]

Dupä ce cä avem nedrept de putini iubitori de teatru pe forum, mai si împingem thread-ul în derizoriu?
Täiati careva off-topicurile, vä rog.

[popalex]

Aºa cum acest forum se adreseazã celor care iubesc ...cinemagia :), a fost lansat de curând un forum care se adreseazã celor indrãgostiþi sau interesaþi de spectacolele ...live,... la modul general spus ... de artele spectacolului. Teatru, muzicã, dans, etc. Atât pentru cei care lucreazã în domeniu cât ºi pentru cei care privesc ca simpli spectatori.
Vã invit la discuþiile legate de...magia scenei ... la www.arthalia.ro
:)

[Pitbull]

...Pentru cä tot veni vorba de teatru, într-un topic vecin.
Hopa-sus.

[klein]

da, stiu... chiar ma gandisem sa-l readuc in prim plan pe asta, dar aveam intrebari precise si sper sa se lase cu raspunsuri convingatoare :D

[klein]

acum am vazut si link-ul cu teatrul
dar as vrea sa stiu si parerile celor de pe cinemagia, ca mi-am format deja o idee despre gusturile fiecaruia si stiu in cine sa ma incred ;)

[Pitbull]

"Spovedanie la Tanacu" - Non-fiction theater
Sobru ºi exploziv, despre misterul vieþii

De ce un spectacol de teatru despre notoriul omor din culpã (în mãsura în care i se poate aplica o asemenea încadrare) care a ºocat în 2005 atât România, cât ºi toatã acea parte din mapamond preocupatã ºi de alte ºtiri decât cele de la o lungime de nas distanþã?
Rãspunsul se gãseºte în locul cel mai firesc - totodatã însãºi sursa spectacolului: volumul de prozã documentarã "Spovedanie la Tanacu" ("Deathly Confession"), publicat de Tatiana Niculescu Bran în 2006. Construit cu o admirabilã stãpânire a mijloacelor literaturii de non-fiction, consacratã cu drepturi depline de la celebra "In Cold Blood" a lui Truman Capote încoace, acest roman jurnalistic are marele merit de a sintetiza în cel mai relevant mod toþi vectorii convergenþi a cãror coliziune a declanºat atrocitatea din 2005. Ca atare, se relevã faptul cã atât cartea, cât ºi dramatizarea ei, sunt departe de a se referi la "un caz izolat", nesemnificativ, asemenea accidentelor de circulaþie sau deceselor din culpã medicalã. Prin însãºi natura sa, falsul exorcism de la Tanacu ridicã o serie de probleme fundamentale ale umanitãþii contemporane, organizate concentric (de la perimetrul strict local, pânã la diverse implicaþii de cel mai general ordin), ºi cu semnificaþii dezvoltate în profunzime (începând cu nivelul dramelor anodine, pentru a ajunge la "misterul paradoxului vieþii" menþionat de Andrei ªerban într-un interviu recent.
Chiar în acea perioadã, am postat pe Novopress un comentariu dezvoltat despre Tanacu - între timp, devenit indisponibil, aºa cã-l reiau aici (http://www.cinemagia.ro/forum/viewtopic.php?p=106761). Ca atare, în aceste rânduri mã voi ocupa numai de relaþia dintre caz, carte ºi, în primul rând, spectacol.
Aºadar, lucrarea Tatianei Niculescu Bran relevã întregul sistem de fenomene relevate de cãtre incidentul Tanacu: brambureala administrativã localã, cu responsabilitãþi pasate ca o minge de baschet între instituþiile clericale, medicale ºi legale; intrigile ºi meschinãriile din cadrul ierarhiei episcopale; indolenþa ºi incompetenþa cadrelor medicale; buimãceala organelor de anchetã; apoi, într-un context mult mai cuprinzãtor, oripilanta degenerare la nivel social ºi cultural de ansamblu: dezumanizarea din universul caselor de copii (unde au crescut Irina Cronici ºi Sora Chiþa), cu ierarhii interne de tip haitã, erotomanie obsesivã, abuzuri sexuale, exploatare porno-pedofilã; idolatrizarea "eroilor" de arte marþiale gen Jackie Chan; iluzia chivernisirii prin cãutarea de slujbe în Occident; haosul ciocnirii de culturi (mai degrabã decât "civilizaþii"), în contextul globalizãrii forþate ºi al integrãrii europene în pas de marº; viziunea schematicã ºi ignorantã asupra vieþii religioase, inclusiv din partea monahilor ºi a unor clerici care nu fac decât sã aplice robotic serii simplificate, luate de gata, ale canoanelor bisericeºti ºi preceptelor biblice.
Pe scurt, acesta este sistemul pe care se structureazã incitanta montare realizatã de cãtre "Academia Itinerantã Andrei ªerban", începând din 2007, în cadrul unui laborator de creaþie. Premiera mondialã a avut loc la New York, iar în Bucureºti spectacolul s-a jucat la Odeon, zilnic în perioada 12-16 mai 2008. Urmeazã un turneu prin þarã, un altul de ordin european, ºi n-ar fi exclusã o revenire pe scena bucureºteanã, în toamnã - eventual în cadrul Festivalului Naþional de Teatru.
Un prim element extrem de interesant al actualei viziuni ºerbaniene îl constituie conceptul de "teatru documentar", caracterizat atât prin natura de non-ficþiune a subiectului, cât ºi prin decizia regisoralã de ansamblu. Montarea foloseºte mijloace minimalisme, de o "sãrãcie" cu sugestii aproape grotowskiene, grupând actorii ºi cele câteva elemente strict necesare de scenografie într-o formulã scenicã elisabetanã: trei grupuri de banchete pe gradene instalate direct pe scenã, lãsând nefolositã sala propriu-zisã de la Majestic. În fundal, un ecran pe care se proiecteazã imagini document: interviuri cu Daniel Corogeanu ºi Sora Chiþa, momente cu maicile psalmodiind, drumul inculpaþilor între maºini ºi tribunal, ba chiar ºi douã fotografii ale Irinei Cornici - una în poziþie de arte marþiale, cealaltã într-o þipãtoare rochie roºie, cu pãlãrie. Toate aceste elemente vizuale îºi regãsesc expresia în scenã, prin relaþii de analogie dezvoltate în paralel - de exemplu, interpreþii personajelor reale intervievate, rostind simultan aceleaºi replici, ca un fel de play-back în decor de post-sincron. De menþionat cã imaginile fac parte din filmul documentar "Spovedanie la Tanacu" realizat în paralel cu cartea, de cãtre Mirel Bran, soþul autoarei.
Aºa cum ne-am obiºnuit la Andrei ªerban, trupa coagulatã în cadrul laboratorului de creaþie al Academiei Itinerante se comportã ca un organism multi-individual viu ºi atent coordonat, înscriind fiecare personaj în sistemul colectiv ºi, aici, evitând orice proeminenþe ºi încercãri de virtuozitate actoriceascã. O idee interesantã ºi întru totul legitimã de distribuþie constã în dedublarea Irinei, cu ajutorul interpretelor Ramona Dumitrana ºi Andrea Tokai: cele douã Irine coexistã discret pe scenã, fãrã specularea ostentativã a acestui procedeu bazat pe schizofrenia de care suferã personajul, a cãrei intrare în crizã e declanºatã de momentul împãrtãºaniei, pentru a se escalada printr-o isterie tot mai violentã care culmineazã cu crucificarea ºi moartea (moment când "adevãrata Irina", cea pe care formula scenicã o sugereazã ca reprezentând esenþa umanã, neadulteratã, a bolnavei, apare îmbrãcatã cu rochia ºi pãlãria roºie - evident, în tandem cu imaginea ei fotograficã).
Cea mai puternicã - ºi importantã - stare transmisã de autor este echidistanþa. Din start, Andrei ªerban nu ºi-a propus sã acuze pe nimeni - atitudine foarte vizibilã mai ales în raport cu personajul stareþului, conturat ca un biet ignorant hirotonisit în pripã ºi complet depãºit de evenimente. Corogeanu funcþioneazã în primul rând prin imaginile sale reale, de interviu, dublate de prezenþa discretã, deºi centralã, a personajului scenic. Compune un tandem credibil cu el maica stareþã, cea care "a fãcut ºcoala de asistente medicale", iar în jurul lor evolueazã într-o coregrafie precisã ºi lipsitã de stridenþe grupul celorlalte patru cãlugãriþe. Înþelegem clar cã, iniþial, nefericiþii încercaserã sã rezolve situaþia pe cale fireascã, trimiþând bolnava la spital - numai pentru ca medicii sã se spele pe mâini, sub pretextul unei cuvioºenii de panaramã ("Luaþi-o înapoi la mãnãstire, acolo e loc sfânt, rugãciunile au s-o ajute!"). În acest sens, din pãcate, cadrele medicale sunt portretizate în tuºe caricaturale cam groase - iar episcopul se distinge printr-o ostentaþie de-a dreptul cabotinã. Paradoxal, cel mai credibil din galeria înconjurãtoare este poliþistul, compus de Relu Poalelungi într-o cheie realistã ponderatã - mai ales în comentariul sãu comic scurt, dar percutant, dinaintea finalului.
O atenþie aparte meritã scenografia compusã de Oana Lazãr, care preia creator concepþia plasticã a versiunii anterioare de la New York, dovedind ºtiinþa de a valorifica la maximum un minimum de elemente: pe lângã funcþionalitatea celor câteva piese de mobilier, în majoritate de un negru neutru, pierdut în peisaj, se distinge pata albã pusã de masa "anchetatorilor" în dreapta scenei, ºi prezenþa straniei cruci de culoarea naturalã a lemnului, în centru-stânga, cãrora li se mai adaugã modulul rulant ce semnificã spitalul de boli mintale. Extrem de expresivã explozia vizual-bolnãvicioasã din final, cu "reconstituirea de la cârciumã": costume frivole, concepute cu meticulozitatea proprie unei profesioniste în design vestimentar, printre ziarele ghemotocite care inundã toatã scena - basculând în extrema opusã sobrietatea raselor monahale de pânã atunci. Se impune cã subliniem ºi efortul tehnic foarte stilizat, ºi perfect coordonat, al combinãrii dintre soundtrack ºi proiecþiile foto-video, prin care tehnicianul de sunet Alexandru Constantin completeazã dezvoltarea scenicã în sfera concentricã a teatrului documentar - într-un dialog, o conversaþie susþintã constant, cum afirmã Andrei ªerban despre esenþa teatrului, în raport cu menirea sa de a încerca la nesfârºit sã înþeleagã ºi sã trãiascã un mister al cãrui unic deþinãtor este Dumnezeu: mesajul vieþii. Prin combinaþia sa de sobrietate ºi dezlãnþuire explozivã, "Spovedanie la Tanacu" cheamã, din nou, la meditaþii consistente asupra acestui mister major, abþinându-se sã dea vreun rãspuns tranºant.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
17 mai, 2008, h. 12:30-14:17
Bucureºti, România

[cornel]

Citind acest topic de la inceput am inceput sa ma intreb daca filmul nu exclude cumva teatrul (?) pentru ca exista destul de multe opinii negative in ceea ce priveste existenta unui topic despre teatru in cadrul unui forum pentru filme.
Pot sa afirm oare aici ca forumurile (in sens general) m-au dezamagit din nou fara sa fiu injurat?

[Pitbull]

Stai linistit: filmul si teatrul au pur si simplu multe puncte (esentiale) comune.
Toti exclusivistii e niste snobi. Sau semidocti. Sau trogloditi. Sau ambele trei.

[Suspect de bizar]

Vãzut-a careva „Clinica amanþilor/Key for two” de Chapman ºi Freeman?

[Pauline Kael]

In seara asta e Gala Uniter.Ce stiti,se transmite pe TVR 1,comme d ' habitude?

[Judex]

Yup. De la 9 seara. 21,10 - mai exact.

[Pauline Kael]

Thx:x

[Judex]

You're welcome. :-*

[klein]

am vazut ce premii de interpretare s-au dat la gala. eternii rebengiuc si mihut. care e faza? nu mai exista actori tineri capabili sa joce? rebengiuc de la un timp (de vreo 20 si ceva de ani) nu mai arata nimic nou. Joaca mereu in acelasi stil indiferent ce personaj ar fi. Nu i-am vazut piesa, dar fac pariu ca e aceeasi interpretare din scrisoarea pierduta. Ma intreb daca mai inseamna ceva pentru ei (mihut si rebengiuc) aceste premii uniter pt ca de fiecare data pleaca acasa cu trofeul. eu una incep sa am dubii fata de sistemul si criteriile de jurizare

[Bogie]

Nu prea stiu situatia actuala a tinerilor actori/regizori dar mi se pare ciudat ca premiile sa mearga cam la unison catre vechea garda.

[Dragomara]

http://www.jurnalul.ro/stire-biblioteca-pentru-toti/nu-suporta-mediocritatea-508044.html

[legardere]

Nici un castigator la Concursul National de Dramaturgie
Ziarul Gandul | 10 aprilie 2007


"Criticul de teatru Florica Ichim, teatrologul Carmen Stanciu, secretarul literar Mariana Voicu si regizorii Claudiu Goga si Atila Vizauer, membri ai juriului celei de-a doua editii a Concursului National de Dramaturgie, au decis ca anul acesta nu vor acorda nici un premiu. In total, pentru editia din acest an, organizata de Ministerul Culturii, s-au primit 24 de texte. "Comisia de jurizare a citit textele si a considerat ca nici unul dintre acestea nu poate obtine nici macar premiul III", a declarat pentru Mediafax Dan Marius Zarafescu, directorul Directiei Creatie Contemporana din minister. Concursul de anul trecut a fost castigat de piesa "Patru cepe degerate" de Mihai Ignat. Aceasta piesa ar fi trebuit, conform regulamentului, sa fie montata la Teatrul National din Timisoara, lucru care nu s-a mai intamplat pentru ca teatrul nu a gasit nici un regizor care sa fie interesat de punerea ei in scena". (R.B.)



cum ar întreba keepwalking : Sã fie, oare, lipsa competitivitãþii dramaturgice în concursul cu pricina o consecinþã a strategiilor anemice de marketing cultural?
Ce determinare sã aibã tînãrul dramaturg, ºtiind ( vezi antecedentele) cã piesa lui va fi privatã de singurul lucru care-i legitimeazã profesional munca ?
Asta e "drama"...dramaturgie fãrã dramatizare ( cinematografie fãrã cinematografe) ºi tot aºa: ...ministere fãrã miniºtrii, cafea fãrã cofeinã, bere fãrã alcool, dragoste fãrã sex...

Stiu ca este cam veche postarea dar ceea ce spun este legat etrict de autor si piese cu pricina, dar sa le iau in ordine.

Spectacolul a vazut lumina scenei (dupa doua spectacole citire) in Brasov, interpretata de o trupa de AMATORI. Si in calitate de interpret in aceasta piesa pot sa spun ca piesa este buna, doar ca are nevoie de oameni care sa ii vada valoarea, iar cealalta problema este lungimea textului (daca nu il lungesti aiurea cu momente tampite ca sa ai lungimea de X minute, si il joci asezat, reusesti sa stai in jurul unei ore).

Autorul... ei bine aici e chiar mai interesant, Mihai Ignat are in palmares UNITERUL anul trecut (Meserii si fundaturi) si a fost intre nominalizati si anul asta.

Si mai are o mare problema este un spectacol pe stilul clasic, din punct de vedere al scrierii. Deci .....

Personal ma bucur ca am reusit sa montam piesa asta, mai ales ca autorul a fost unul dintre primii care ne-a felicitat.

[illotempore2002]

a vazut cineva piesa geniala de teatru AMALIA RESPIRA ADANC?

Bucuresteni, you will be amazed.

Se joaca la teatrul lui Iures, Teatrul Act.

[Pitbull]

Ar fi cazul ca topicul ästa, si cu "Cine are nevoie de teatru", sä se uneascä - vorbesc, evident, despre acelasi lucru. Sä primeascä titlul "Teatru" (e mai cuprinzätor) - dar, întrucât celälalt contine si un poll, fiind lansat chiar de întrebarea din titlu (care a primit un räspuns categoric, în ciuda palpitului unui neuron care crede cä teatru si bambilici ar fi cam totuna), moderatorul sä insereze o scurtä notä explicativä.

[keepwalking]

inca o mica realizare de-a mea in domeniul teatrului, de data asta in cel pentru copii:)

http://74.125.77.132/search?q=cache:Bq_K_53--1cJ:www.luceafarul-theatre.ro/munchhausen.html+munchhausen+andronache&cd=2&hl=ro&ct=clnk&gl=ro

[Dragomara]

No, tocmai ce-am văzut "Cafeneaua" cu Horaţiu Mălăele, Dana Dogaru şi Emilia Popescu.

Sunt un picuţ dezamăgită de piesa lui Sam Bobrik şi Ron Clark, însă atât interpretarea, cât şi regia (H. Mălăele) au fost la înălţime rezultând în final un spectacol savuros, cu umor de calitate al cărui ultim sens e cel de-a atrage atenţia asupra eternelor probleme ale omului: iubirea, singurătatea, sensul vieţii etc. (Când am să am ceva mai mult timp am să reproduc câteva replici memorabile. :"> )

[illotempore2002]

Am vazut si eu Cafeneaua, la Bvlandra, draguta piesa, clasica in continut, fara a vorbi pe un ton tragic despre temele mari, o face lejer, degajat, fara sa produca anxietate sau angoasa. Decenta.

[omudindulap]

Una dintre cele mai bune piese pe care le am vazut la Bucuresti este ''Sado maso blues bar'', de la Teatrul Foarte Mic. O piesa care iti solicita la maximul muschii fetei.
Si o cronica reusita, aici:

http://zdaf.ro/_unic-in-romania_-sado-maso-blues-bar_.html

[quills]

Ador sa vad comedii la teatru. N-am ratat nimic in ultima vreme, asta insemnand "Tot mort, tot Mort ? " de Mark Twain, "Si ministrii calca stramb" de Ray Cooney, "Descult in parc " de Neil Simon si, desigur, "D'ale lui Caragiale", un colaj cu cele mai importante schite ale maestrului.
Si am fost surprins sa vad cati iubitori de teatru sunt pe-aici prin zona pentru ca, de fiecare data, sala este plina cu oameni de toate varstele. ca la "avatar", dar la o scena mai mica, :D .

Mi-aduc aminte de anii in care TVR1 avea in fiecare marti o piesa de teatru si, in lipsa de alternative, ma culturalizam, de voie, de nevoie, :). Acum, mai greu....


l.e. nu prea mi se pare ok ca acest topic sa se gaseasca la sectiunea off-topic

[whitecloud]

Nu filmat. Doar teatru. Merge cineva pe acolo? Spectacole/actori favoriti?
Da, la Iasi. Nu stiu daca mai tin minte titlurile tuturor spectacolelor care mi-au placut, insa macar 3:
- "Mama, dar astia povestesc in actul doi ce s-a inamplat in actul intai"
- "Vespasiana"
- "Macbeth". :)

[Pitbull]

Si am fost surprins sa vad cati iubitori de teatru sunt pe-aici prin zona pentru ca, de fiecare data, sala este plina cu oameni de toate varstele. ca la "avatar", dar la o scena mai mica, :D .

Mi-aduc aminte de anii in care TVR1 avea in fiecare marti o piesa de teatru si, in lipsa de alternative, ma culturalizam, de voie, de nevoie, :). Acum, mai greu....
...Ce vremuri!
Dar, slavä Domnului, începem sä ne revenim! Conforumistul nostru Floydman remarca deunäzi cä iar dä lumea nävalä, ca-i anii '70-80, greu sä mai gäsesti un bilet la un spectacol bun. Iar un discipol care de asemenea e pasionat de teatru, când vrea sä mä invite la câte-o piesä ca pe urmä s-o disecäm cu savor (si savoar),* we nevoit sä sacrifice câte o dimineatä întreagä trecute fix, ca sä ia bilete (La Comedia, la T.N.B.)...
Am väzut cu el, luna trecutä, "Revizorul" lui Mäläele (varianta tot cu el si-n rol). Bun spectacol, desen scenic expresiv si adecvat, distributie de clasä aproape integral, Horatiu cum îl stim (ceea ce e si bine... si mai putin bine). Textul, cam periat - l-as fi preferat mai apropiat de originalul lui Gogol. Per ansamblu, mi-a pläcut aproape la fel de mult ca äla cu Puric, de la T.N.B.
__________________________________________________ _-
* Nu mä pot hotärî cum e mai plastic: "savor (si savoar)", sau "savoare (si savoar)"; un poll, ceva...? (b.Pb.)

[Dragomara]

"Descult in parc " de Neil Simon.
Chiar deseară avem bilete; sper să se mai domolească ninsoarea pentru a putea ajunge, atât actorii (din Bucureşti) cât şi noi, spectatorii din localităţile limitrofe reşedinţei de judeţ. :">

Aseară, a fost singura dată, în ultima jumătate de an în care am văzut sala complet plină, am pus acest fapt numai pe baza Zilei Îndrăgostiţilor şi a reprogramării (amânării) spectacolului.

Oricum, preţul spectacolelor din provincie mi se pare un pic exagerat, faţă de cel al capitalei. De exemplu: am dat 80 de lei pe-un bilet la Descuţ în parc. :D

[quills]

Oricum, preţul spectacolelor din provincie mi se pare un pic exagerat, faţă de cel al capitalei. De exemplu: am dat 80 de lei pe-un bilet la Descuţ în parc. :D

asa e. de la 50 lei in sus era biletu' anul trecut, prin coltul asta de tara, la reprezentatii ale actorilor din Bucuresti. Anul trecut m-am "riscat" cu "Podu" lui Horatiu Malaiele si , ma rog, stiti cum se zice, dai un ban, da' face, :) . la astfel de preturi, totusi, nu e mare inghesuiala....

in rest, e in jur de 15 lei, dar cei care fac parte din trupa locala "Iosif Vulcan" merita fiecare leu platit ca sa-i vezi jucand. imi scot palaria in fata lor !

[paul_aramis]

quills, TVR "dă" şi acum piese de treatru. doar că le-a mutat pe TVR Cultural.

[quills]

da, asa e, :) , numai ca nu mai am la dispozitie timpul pe care-l aveam atunci iar tvr cultural il prind sau nu-l prind.

[Kramer]

Apropo de săli pline. Acum vreo două săptămâni am stat la coadă la teatru, la TTB Tărgovişte. Au fost vreo 10 persoane care nu au mai intrat şi piesa nu a fost cine-ştie-ce.

[illotempore2002]

Vai ce va fraieresc astia cu teatru.....80 lei biletul?
sarlatanii.

[omudindulap]

Vai ce va fraieresc astia cu teatru.....80 lei biletul?
sarlatanii.
Aveti idee cat costa biletul la o piesa de pe Broadway? Cu 80 de lei vad aprox. 10 piese de teatru la Braila, de o valoare superioara multor reprezentatii bucurestene.

[illotempore2002]

Nu, nu, 80 de lei e la Constanta. la Bucuresti e cam pe la 15 RON bucata.

[Dragomara]

No, hai că m-aţi făcut să dau un Google! :D
Regret c/p-ul dar nu a mers link-ul direct: www.opereta.ro/spectacol...

Desculţ în parc

Date spectacol: 23 Februarie 2010

Spectacol gazduit de Teatrul National de Opereta "Ion Dacian"

"Descult in parc", spectacol ce il prezinta pe Stefan Banica Jr. atat in calitate de regizor cat si in calitate de actor va avea doua prime reprezentatii pe 2 si 3 iunie la Teatrul National de Opereta "Ion Dacian" din Bucuresti.

"Am mai cochetat cu regia in show-uri tv de divertisment, la concertele mele de Craciun, dar niciodata pana acum la teatru. Este o experienta noua, foarte importanta pentru mine si cred ca am ajuns la maturitatea artistica necesara pentru a incerca si acest lucru", a declarat Stefan Banica Jr. pentru Mediafax.

Din distributia spectacolului mai fac parte Oana Ioachim, Mitica Popescu, Ileana Cernat si Bogdan Tudor.

"Piesa « Descult in parc » este o comedie exceptionala, scrisa de Neil Simon, in care spectatorii vor avea ce vedea. Alaturi de colegii mei, Mitica Popescu, Oana Ioachim, Ileana Cernat si Bogdan Tudor, promitem un spectacol unde veti rade cu lacrimi. Este un proiect teatral particular, pe care il vom juca chiar la inceputul lunii iunie in Bucuresti si pe care lumea sper sa-l primeasca cu bratele deschise. In dubla mea calitate, de actor si regizor, as fi foarte fericit daca oamenii ar pleca de la acest spectacol destinsi, bine dispusi si cu pofta de viata", adauga Stefan Banica Jr..

"Descult in parc" spune povestea a doi tineri proaspat casatoriti, care locuiesc intr-o mansarda. Cu timpul, in viata lor apar probleme din cauza parintilor si a prietenilor "binevoitori" care se amesteca in viata lor.

Textul a fost ecranizat in 1967. In pelicula omonima, Robert Redford si Jane Fonda detin rolurile principale.

Stefan Banica Jr. a mai jucat rolul principal in piesa "Descult in parc" in 1996, in regia lui Dinu Manolache. "Cu piesa «Descult in parc» si cu jumatate din distributia actuala, am deschis repertoriul Teatrului "George Ciprian" din Buzau, infiintat de Paul Ioachim in 1996. Tocmai de aceea, cunoscand bine piesa si actorii din distributie, am avut curajul sa incerc sa regizez spectacolul actual intr-o forma noua, cu un alt decor, alte idei, care ma reprezinta. Dedic acest spectacol memoriei lui Dinu Manolache si Paul Ioachim, cel care a propus acest spectacol pentru prima oara in Romania", a mai spus artistul.

Pretul biletelor la spectacol este de 60 si 80 de lei, in functie de categorie.

----
Oricum, piesa ar fi avut o şansă dacă n-ar fi jucat/ regizat Ştefan Bănică jr. :( :|
Am de gând să încerc şi filmul, Barefoot in the Park (1967). (http://www.imdb.com/title/tt0061385/) :">

[Dragomara]

Aveti idee cat costa biletul la o piesa de pe Broadway? Cu 80 de lei vad aprox. 10 piese de teatru la Braila, de o valoare superioara multor reprezentatii bucurestene.
Ha?!
Peste 100 de USD. Oare câte ore-oi face pân'la Brăila?! :P ;)

[Judex]

Nu, nu, 80 de lei e la Constanta. la Bucuresti e cam pe la 15 RON bucata.
Chiar ca e fraiereala.
Dar.................................


Hai sa facem o sectiune noua despre teatru!

[Pitbull]

Hai s-o pästräm pe asta!

[Judex]

De ce?

[Cinemania]

Pentru ca teatru

Inapoi on-topic.

[Judex]

Am fost la teatru. :D

Si am revazut-o pe Ilinca. :-*

[Pitbull]

Tomoroveanu?
Goia?

[Judex]

Goia!
Geeezzz. :D

[omudindulap]

Caut textul piesei Adam Geist, de Dea Loher. Ma poate ajuta cineva?

[Floydman]

mi se pare ca in teatre atmosfera e din ce in ce mai asemanatoare cu anii 85-89. supraaglomeratie, casa inchisa si public vanator de ...faimoasele shoparlitze politice adaptate de asta data la vremurile noi. doar temperatura salii in grade celsius difera. acum e la valori normale :D

[copila_satanista]

probabil depinde si de teatru... ;)

[Pitbull]

Trei americani la Comedie - "O lume pe dos"

de Marina Constantinescu


Cît de frumoasă si cît de ingrată este povestea asta cu actoria. Trebuie să stai si să astepţi să fii văzut, distribuit, să faci frumos sau nu, trebuie să existe un manager care să gîndească un repertoriu pentru oamenii din trupa lui, încercînd să nu-i omoare cu roluri care să-i conducă spre manierism si fundătură sau să nu-i îngroape de vii prin ne-distribuire.

Discuţia e vastă. Ce vreau să spun. După multă vreme, am văzut-o din nou pe scenă pe Iarina Demian. Impecabilă! Mi-am reamintit, ca o imagine pe care o iubesc şi care mă urmăreşte, prezenţa ei fragilă şi puternică, părul ei roşu ca focul şi incandescent ca fiinţa ei, personajul ei din „Fuga" Cătălinei Buzoianu. Tot acolo, Ştefan Iordache dădea drumul ludicului cel mai subtil că să înfioare emoţia oricărei aventuri pe pămînt.

Întîmplarea a făcut ca în ultima vreme să merg des la Teatrul de Comedie. Şi la Sala mare, şi la Sala Studio am văzut spectacole care m-au bucurat, care m-au interesat, care m-au provocat să mă privesc pe mine şi pe cei din jur mai atent. Nu ştiu dacă neapărat cu mai multă îngăduinţă, dar mai atent. Observ tot mai mult şi mai serios, de cîţiva ani, cum se coagulează o trupă aici, cu spirit de echipă şi cu personalităţi clare, distincte, disponibile pentru un repertoriu foarte variat, pentru regizori importanţi care sînt invitaţi şi vin să lucreze aici. La Sala Studio, într-un spaţiu intim, cald şi bine proporţionat te întîlneşti cu actori în ipostaze deseori inedite, în piese noi sau puţin jucate, în ceea ce am numi teatru de cameră, unde de la voce la cel mai mic gest, totul se calibrează altfel decît pe o scenă mare. Aici am văzut - şi, dacă nu mă înşel, chiar cu această montare s-a inaugurat acest spaţiu - montarea cu „Oh les beaux jours" de Samuel Beckett, în regia lui Tompa Gabor. Cu Aurora Leonte în Winnie, o partitură dificilă, fină, specială. Exact ca ea. Un spectacol ca o miniatură, delicată şi rafinată, care, nu ştiu deloc din ce pricini, s-a jucat puţin, puţin de tot. Decorul lui Helmuth Sturmer a la japonaise plasa perspectiva jos, la nivelul scenei, acolo unde se află prizonieră, în carcasa ei, protagonista noastră. O amplasare ca în casele japoneze - în care stai pe şezut, cu picioarele sub tine, iar toate obiectele, ferestrele sînt dispuse în jurul tău la acest nivel - modifica şi receptarea spectatorului, şi felul în care spectatorul trebuia să privească şi să asculte. Aici, am avut seri în care am redescoperit valoarea artei actorului.

Nu de mult, am văzut „O lume pe dos", un triptic după trei piese scurte a trei dramaturgi americani cu palmares, prizaţi nu doar în acel spaţiu teatral: Terence McNally -cunoscut la noi pînă acum pentru piesa „Master class", jucată la Nottara în regia lui Radu Gabrea -cu „Preludiu şi Liebestod", A.R. Gurney Jr. cu „Problema" şi Christopher Durang cu „Naomi în camera de zi". Regizorul acestui spectacol este Iarina Demian, una dintre actriţele care fac parte din istoria Teatrului de Comedie. Acest spectacol mi se pare un studiu. O formulă care investighează tipuri de psihologii, de tensiuni, de nelinişti şi suferinţe. De zi cu zi. Nu sînt piese mari, nu se doreşte un spectacol bombă, care să arunce în aer ierarhii, care să inventeze ceva nou, fundamental. Este încercarea acestei actriţe de a căuta, şi în calitate de regizor, în ea însăşi, în artistul din ea şi din alţii, în felul de a vedea şi de a înţelege această artă, viaţa, relaţiile cu ceilalţi. A refuzat să mai stea să aştepte să o mai zărească cineva şi, de o vreme încoace, s-a pus, şi altfel, pe lucru. Mie nu mi s-a părut niciodată că face treaba asta cu aroganţă sau cu suficienţă, de pe poziţia unui regizor atoateştiutor. Mi s-a părut că doreşte să înveţe un nou limbaj, că a reuşit să aducă în circuit o piesă ca „Biloxi Blues", de pildă, că nu oboseşte scormonind şi citind texte necunoscute la noi, care sînt un exerciţiu necesar oricărui demers către marea performanţă. Şi nu neapărat a ei. Ce poate să fie rău în asta? Pe cine ar putea să deranjeze?

Pentru mine este o bucurie imensă să constat că mulţi artişti din jur au devenit flexibili, preocupaţi de ce şi cum se întîmplă cu teatrul pe lumea asta. Că îşi mai iau şi pe cont propriu raportul cu profesiunea lor. Deşi trăim într-o lume pe dos, care trece cu bocancii peste valori şi ridică la cer mediocritatea - un sistem pervers de a fi acoperită mediocritatea însăşi - se mai dau şi altfel de lupte, mai mici, mai mărunte, împotriva uniformizării.

Spectacolul acesta, produs de Teatrul de Comedie şi ARCUB, este o punere în discuţie, cu decenţă şi grijă pentru detalii, pentru relaţia cu muzica bunăoară, a unor poveşti de zi cu zi, care ne interesează pentru că fac parte, simplu, şi din viaţa noastră. Prima piesă investighează intimitatea structurii unui artist - un monolog interior al unui dirijor, a doua, relaţia deteriorată dintre un Soţ şi o Soţie, iar cea de-a treia, felul în care afectează boala unei Mame relaţia cu fiul şi cu nora sa, ei înşişi deterioraţi de moartea brutală a celor trei copii. Nu e rostul unei cronici să vă facă sinopsis-ul textelor. Le veţi putea urmări şi privi cum sînt ridicate pe scenă dacă mergeţi la Teatrul de Comedie. Aş începe cu ultima parte din triptic, cea în care Iarina Demian face un rol bijuterie în Naomi, Mama agitată, debusolată, care nu-şi găseşte nicicum liniştea interioară şi reuşeşte să o spulbere definitiv şi pe a celor din jur. Pe o mişcare ce susţine perfect tipul de nelinişte a lui Naomi, cu gesturi mici, foarte precis alese, cu o anumită expresivitate care nu dispare niciodată de pe chip, Iarina Demian subliniază continuu, de fapt, vulnerabilitatea personajului său. Şi vizual povestea este minunat definită, cu imagini mari, tablouri ce trimit la Dali, cu accente pe trupul senzual care trădează şi părăseşte prezentul, cu ochii care rămîn singurul adevăr din tot neadevărul din lume. Subtil, Ramona Macarie amplasează pe pereţii ce închid spaţiul de joc, diferite perspective, cu diferite accente asupra aceleiaşi imagini, trupul lasciv al unei femei abandonate, o canapea, ochiul. Un fel de minimală geometrie de a vorbi despre lume, despre om, despre iubire şi suferinţă. Despre imposibilitatea de a te confesa pînă la capăt. Nici pe canapeau pshihanalizei la modă. Cred că aici, derizoriul, grotescul şi ridicolul îşi găsesc rotund împlinire în fiecare dintre cei trei actori, Iarina
Demian, Tudor Chirilă şi Simona Stoicescu, în costumele pe care Angi Dumitrescu le decide pentru fiecare personaj în parte, pentru un tip de ludic amar, ce sondează cumva patologicul. Lumea îşi schimbă mereu semnul. Ce pare sănătos, poate să fie boală, ce este duritate, poate să fie vulnerabilitate. Această măsură este greu de găsit într-o piesă nu întinsă ca dimensiuni, într-un ritm extrem de alert, într-o relaţie destul de angoasantă ca aceea dintre protagoniştii noştri. Iarina Demian reuşeşte să prindă proporţiile exacte ale fiecărui personaj, a ce este marionetă şi durere vie în fiecare. Din triptic, cred că „Naomi în camera de zi" este şi cea mai puternică emoţional. Paşii lui Naomi măsoară ca un metronom sfîşietor zbuciumul şi suferinţa. Singurătatea.

„Preludiu şi Liebestod" este confesiunea unui dirijor, vocea interioară care însoţeşte ca un alter ego actul creaţiei. Îl vedem pe dirijor din faţă, de data asta facem parte din orchestră. Întors cu spatele la publicul său, ipostază pe care o cunoaştem, Dirijorul poate fi privit dintr-o perspectivă nouă. Ca şi cum am face parte dintre muzicienii lui. Interesant este cum Tudor Chirilă încearcă să-şi pună pe acelaşi plan cuvîntul, gesturile şi timpii muzicali. Se dirijează „Tristan şi Isolda", Wagner. Muzica pare să provoace ea însăşi şi destăinuirea în sine, şi tensiunea acesteia, şi crescendo-ul. Este un transfer ciudat care se face permanent între sunet, cuvînt şi mişcare, gest. Un exerciţiu dificil pe care Tudor Chirilă şi-l asumă cu maturitate. Sînt sigură că cercetarea minţii acestui dirijor continuă şi către alte nunaţe care să-l ajute pe protagonist să diversifice discursul, să lumineze diferit prin tonuri şi accente mesajul, povestea unui artist torturat de vanitate, de bisexualitate, de ipocrizia uriaşă, de compromisuri, de neîm-plinire, toate înghesuite sub masca succesului absolut. Mi se pare o partitură grea acest Dirijor. Şi este interesant de urmărit cum Tudor Chirilă încearcă să abordeze un personaj cu o carismă ciudată, arogant, antipatic, pervers, încercînd să se descopere pe el însuşi, cel de acum. Punctul slab al tripticului cred că este „Problema". Şi nu atît din text, cît din neclaritatea ideii regizorale, pe de o parte, iar pe de altă parte, din amatorismul flagrant al actriţei Smaranda Caragea, o tînără ce-mi este necunoscută. Dar care nu este studentă, ci de-a dreptul actriţă. Nu ştie nici ce spune, nici cum să spună, efortul regizoral nu s-a materializat într-un joc credibil cu partenerul - Soţul, Tudor Chirilă. De aici, fractura comunicării, aerul forţat, artificial pe care îl capătă travaliul lor de a-şi salva căsnicia.

„O lume pe dos" este o propunere de a căuta punţi de comunicare, de a căuta să nu uităm că totul începe cu fiecare dintre noi. Şi bun şi rău. Că stricăciunea fiinţei omeneşti putrezeşte spiritul, strică ochiul care se mai poate întoarce după adevăr.
http://www.romlit.ro/trei_americani_la_comedie

[Pitbull]

Iarina şi Tudor - "O lume pe dos"

de Mircea Ghiţulescu

După „Biloxi Blues”, piesa celebrului Neil Simon, Iarina Demian testează iarăşi dramaturgia americană contemporană, cu ajutorul unui foarte bun traducător, Mihnea Columbeanu. De data aceasta, alege trei piese scurte, una mai diferită decât alta. „Preludiu şi Liebestod”, de Terrence Mc Nally, este o apocalipsă muzicală, „Problema”, de A.R. Gurney, este o farsă conjugală, iar „Naomi în camera de zi”, de Cristopher Durang - o copie americană după teatrul absurd european cu ecouri din „Cântăreaţa cheală” de Ionesco. Toate aceste trei piese într-un act alcătuiesc un spectacol în trei acte puse sub titlul foarte inspirat „O lume pe dos”. Nu numai „lumea pe dos” constituie elementul de legătură între cele trei farse tragice, ci şi Tudor Chirilă, care trece cu dezinvoltură de la un personaj la altul, fiind Dirijorul genial din prima, Soţul (păcălitorul păcălit) din a doua şi John, fiul automat, din a treia.

Este foarte clar că centrul de greutate al spectacolului este „Preludiu şi Liebestod” (două titluri din magnifica operă „Tristan şi Isolda” de Richard Wagner) şi încă de o asemenea manieră încât ai fi vrut să închidă, şi nu să deschidă spectacolul extrem de pasionant, creat de Iarina Demian. Piesa este cinică şi halucinantă: în timp ce dirijează un concert-spectacol cu „Tristan şi Isolda” de Wagner, dirijorul vorbeşte cu propriile sale gânduri, cu admiratorul său aflat în sală, cu soţia aflată în lojă, ba chiar şi cu soprana care cântă aria Isoldei. La acest nivel al transcrierii gândurilor, piesa este foarte ingenioasă. Ideea este nietzscheană şi, implicit, wagneriană. Dragostea înseamnă moarte, „moarte şi transfigurare”. Dirijorul, asemenea autorului însuşi, este înnebunit după Wagner, a cărui muzică îi ridică libidoul la paroxism, până la dorinţa de împerechere cu toată lumea, apoi la sinucidere. În final, se va străpunge cu bagheta de dirijat sub privirea dispreţuitoare a concertmaistrului (vioara care dă tonul întregului concert), interpretat cu răutate de Marius Drogeanu. Tudor Chirilă joacă şi el halucinant, are o privire de geniu bufon şi neaşteptate gesturi profesionale în arta dirijatului. Nu că nu s-ar pricepe la muzică, dimpotrivă, ştim cu toţii asta, dar una este să cânţi, şi alta să imiţi dirijatul. De altfel, şi Simona Stoicescu stăpâneşte foarte bine pantomima solistei, mai-mai să crezi că ea este cea care cântă. Este o magie tehnică şi regizorală în tot acest spectacol, o magie creată de Iarina Demian care a rezolvat complicatul spaţiu de joc (o sală de concerte cu orchestră şi spectatori cu tot) în aşa manieră încât noi, cei din public, eram orchestra dirijată de Tudor Chirilă. Se realizează un transfer imperceptibil, astfel încât ajungi să te simţi implicat în muzica lui Wagner sau chiar să fii muzica lui. Şi asta doar cu ajutorul câtorva pupitre cu ştimele (partiturile, puse în faţa primului rând de spectatori.

Celelalte două acte sunt mai relaxate. „Problema” este doar o glumă uşoară despre soţia care a rămas însărcinată cu un negru, dar negrul era chiar soţul ei deghizat în negru. De altfel, nici nu era însărcinată, doar aplicase un balon pe abdomen ca să-l facă gelos pe soţul universitar. Roşcata Smaranda Caragea, care jucase în „Preludiu” rolul pasiv al Soţiei, este aici foarte activă, iar Tudor Chirilă schimbă lejer drama pe comedie.
Cu adevărat impresionant este personajul pe care îl joacă Iarina Demian în ultima piesă a ciclului, „Naomi în camera de zi”. Naomi - Iarina Demian primeşte vizita fiului său şi a soţiei acestuia, John (Tudor Chirilă) şi Jhona (Simona Stoicescu), un tandem de automate care imită conversaţia fără sens din „Cântăreaţa cheală”. Naomi este o dulce psihopată ce terorizează pe toată lumea, dar o face cu umor cinic. Personajul creat de Iarina Demian, inclusiv costumul şi accesoriile, este tot ce poate fi mai bizar şi mai amuzant. Ramona Macarie semnează decorul acestui triplu spectacol cât se poate de bine decorat, având în vedere faptul că spectacolul se joacă „la sol” în Sala mică a Teatrului de Comedie.

http://www.revistaluceafarul.ro/index.html?id=1970&editie=88

[Pitbull]

Cacealma fără miză - "Poker"
"Toţi e hoţi şi creminali"

Scuză-mă, Nene Iancule, pentru că te citez în context, jur c-o fac doar o dată, acum la început, şi gata. Şi numai ca să explic clar şi chiar pe înţelesul tuturor că o satiră politică e de neconceput fără două trăsături definitorii: creativitate (adică originalitate, imprevizibil, umor, sclipire) şi credibilitate (o logică internă de fier, caractere consistente, dialoguri fireşti). Altfel, de ce i-am mai simţi şi acum alături, vii, feroce şi ferice, pe Caţavencu, Farfuridi, Rică Venturiano sau Miţa, ori de câte ori ne uităm la Tribuna Partidelor Parlamentare sau la te miri ce talk-show-uri? Ceea ce, cu regrete eterne, nu-mi vine-a crede că s-ar putea spune şi despre ale Titel, Claudiu, Horia şi Monica - patru personaje la fel de consistente ca nişte caricaturi din Urzica de pe vremea lui Ceaşcă (de Poch, dară - nu de Jiquidi!).
Aurel Baranga, un dramaturg oportunist dar nu lipsit de un oarecare har, îşi făcea iluzii că va ajunge "un Caragiale al zilelor noastre". N-a ajuns. Nu ştiu ce iluzii îşi face Adrian Lustig, dar îl povăţuiesc părinteşte să nu-şi închipuie c-ar fi măcar un Baranga al mileniului III. Piesele comediografului de-acum patruzeci de ani, deşi superficiale şi ipocrite, măcar erau precis articulate, foarte realiste în plan formal, şi e un haz adesea spumos. Însăilătura bulevardieră "Poker" de la Comedie nu li se ridică nici până la piciorul gleznei... ăsta, genunchiul broaştei. Constă din patru fantoşe grobiene, puse una lângă alta numai ca să le vedem noi cum se laudă că ţepuiesc, fură, iau şpagă, trag sforile-n politică, etc. Evident, nu lipsesc valurile de icre negre (şi roşii), fetişurile sexuale (senatorul se excită dansând în tutu alb pe "Lacul lebedelor" în timp ce basarabeanca-n ţinută sado-maso dă cu biciu' prin juru-i), ba chiar şi crimele pe faţă: în final, ce să vezi, se scoate pistolul (care mai apăruse şi înainte, că Adi Lustig a auzit el ceva de regimul armelor şi muniţiilor cehoviene) şi e împuşcată boarfa, fiindcă "ştia prea multe". Sub toate aceste aspecte, textul seamănă aidoma cu inepţia "Ciocoii noi cu bodyguard" a lui Săraru, ecranizată şi mai cadaveric de Şerban Marinescu în "Ticăloşii" - o peliculă a cărei idee Andrei Gorzo o rezuma la fix în cuvintele: "Toţi e hoţi". Dacă Săraru şi Marinescu se aflau pe marginea prăpastiei, Lustig face un pas înainte: "Toţi e hoţi - şi creminali."
Peste toată această peltea de... nu "satiră", ci simplă arătare-cu-degetul rudimentară şi grosieră, textul întinde un pretext de intrigă simplistă şi previzibilă, în ideea că onorabilii se sapă şi se lucrează pe la spate şi între ei, în prag de alegeri. Nici măcar pretextul, jocul de poker, nu funcţionează barem corect: era vorba ca amicii să se adune la o partidă, prilej pentru ca noi să vedem cum le cad măştile. Aici, Lustig trece pe lângă capodoperă cam ca Daneliuc pe lângă Oscar: cât de inteligent şi semnificativ ar fi putut dezvolta un dramaturg talentat acest paradox, al relaţiei dintre tactica chipurilor impenetrabile ale jucătorilor (notoriile "poker-faces") şi demascarea lor la nivel uman! Sau, la o adică, s-ar fi putut ca însăşi acţiunea piesei (în ideea că exista), să se desfăşoare similar cu o partidă de poker - folosind analogii ale deschiderilor, plusărilor, pass-parolurilor, aruncărilor, cacealmalelor, etc... Nici vorbă! Jocul propriu-zis apare strict într-o singură scenă, una dintre cele mai anoste, cam pe la jumătatea actului întâi, când cei trei improvizează o mână, două, doar pentru încălzire... În continuare, Lustig uită cum îşi intitulase piesa, şi se pierde în înfierări cu mânie proletară, exprimate scenic prin vorbe-vorbe-vorbe - alternând şi cu nişte mini-sub-ploturi complet inutile, ca acela cu paternitatea Monicăi, inserat fără alt scop decât susţinerea nesigură a bancului cu "tata lu' copilu' lu' Horia".
E drept că, pe ici pe colo, autorul mai nimereşte din greşeală şi câte-o glumiţă care te face să zâmbeşti îngăduitor, ca la "Copiii spun lucruri trăsnite" - dar majoritatea covârşitoare a tentativelor de replici comice sunt nu numai puerile şi scremute, ci şi îngrămădite atât de indigest, încât nici mort n-ai crede c-ai de-a face cu nişte oameni vii: cei patru vorbesc din poantă-n poantă şi tâlc în tâlc, de zici că mămicile lor numai almanahe au citit în timpul sarcinii, şi se poartă efectiv ca la un concurs de bancuri organizat sub auspiciile primăriei de sector. Dacă tot vrem să ne apucăm să scriem piese de teatru, ar fi cazul să rugăm pe cineva să ne explice că Tipătescu şi Pristanda susţin atât de scăpărător scena I tocmai fiindcă torentul lor de umor nestăvilit nu dă nici un moment impresia de miştocăreală: personajele lui Caragiale sunt comice pentru că aşa sunt ele; ale lui Lustig nu sunt comice tocmai fiindcă autorul ţine cu tot dinadinsul să fie.
Din fericire, spectacolul începe să câştige la nivelul regiei, pentru a salva maximum posibil cu ajutorul actorilor. Alexandru Tocilescu, acelaşi copil nebun de-acum treizeci de ani când s-a lansat, recuperează mult din schematismul reaţiilor între personaje plasându-şi interpreţii în mizansene mobile şi precis calculate, care imprimă dinamism şi chiar o senzaţie de dramatism interior. Totodată, lipsa de veridicitate a caracterelor scrise se estompează sub scenografia lui Puiu Antemir, îmbinând inspirat realismul cu kitsch-ul agresiv al interioarelor de nouveaux-riches - în ton cu care costumele Ancăi Răduţă de disting, în genere, prin discreţie şi bun-gust. Ce-i drept, acelaşi Tocilescu, aşa cum are el obiceiul, nu pierde nici de astă dată ocazia de a cam glisa spre excese: gagul cu doctorul care pune banii pe masa de poker scoţându-i din diverse plicuri de la pacienţi are haz o dată; a doua oară, deja e de mult în plus! "Măştile" care apar în actul II (chelia de latex cu urechi de Yoda sau de ce-or fi, a lui Claudiu, sau albeaţa facială a lui Titel) nu se prea înţelege ce rost ar vrea să aibă, dar e clar că până la urmă n-au nici unul.
Cele două momente muzicale dinaintea finalului, tangoul şi Rasputin, sunt grosolan over the top, artificiile de iluminare care le însoţesc nefăcând decât să accentueze impresia de gratuitate. Altfel, însă, banda sonoră a lui Gabriel Basarabescu ilustrează în linii mari armonios şi adecvat spectacolul.
Aşa că, în ultimă instanţă, punctul forte rămân cei trei interpreţi ai rolurilor principale - deşi, ce-i drept, în mod deloc surprinzător. La cele patru decenii de experienţă ale lor, e şi firesc să poată pune carne, umor, viaţă, chiar şi pe nişte păpuşoaie de papier-mâché. În senatorul Claudiu, Val Teodosiu, cu binecunoscuta lui lipsă de inhibiţii de-a dreptul vulcanică, se dezlănţuie în a compune portretul hidos de credibil al nemernicului bolnav sufleteşte, ajuns la putere. George Mihăiţă evită cu fineţe capcanele trimiterilor agresiv-explicite la Gigi Becali, pe care i le întinsese Lustig crezând c-aşa se "cumbate tare" în teatrul de atitudine ("vine din Pipera" - parol!), elaborând în schimb un profil generic al banditului cu veleităţi politice. În sfârşit, Duţu Găitan ocoleşte şi el, la fel de inteligent, tuşele ieftine, îmbrăcându-şi medicul ciubucar-pe-cai-mari într-o eleganţă ipocrită care-i conferă complexitate şi haz autentic. Efectiv, interacţiunile lor pe scenă produc de câteva ori adevărate scântei şi arcuri electrice, reuşind să ţină trează sala timp de două ore şi un sfert - inclusiv prin cele trei relaţii colaterale cu Monica, târfa basarabeană de lux cu care Simona Stoicescu îşi confirmă în mare datele actoriceşti native (deşi, lucru de înţeles, spre deosebire de mult mai maturii ei parteneri, încă nu are puterea şi experienţa necesare pentru a se feri de clişeele şi stridenţele inerente unui asemenea rol).
Partea cea mai tristă ţine de viitorul apropiat al proiectului, pe care Lustig şi l-a împins şi la C.N.C., sub oblăduire senatorială. Acum doi ani, scenariul său la "Nuntă mută" fusese în mare parte salvat de Horaţiu Mălăele, care-i atacase teatralismele şi amatorismele ostentative atât cu foarfeca unui nemilos frizer regisoral, cât şi cu pieptenele de coafor al stilizării, îmbrăcându-şi întregul film în aura unei convenţii teatrale destul de solid susţinute. Dar, când mă gândesc ce-o să scoată bietul Sergiu din sărmanul text, mai că-mi vine să dau cu pas - sau, mai bine, chiar să m-arunc!
...Nu de pe bloc, nu vă bucuraţi. Doar o aruncare aşa... ca la... poker.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
9 martie, 2010, h. 21:05-22:21
Bucureşti, România

[Judex]

Un spectacol excelent:
http://www.slide.com/r/6FXdE3J_0z-gUEcfI2Fi8oJeFoAbp__s

[civica65]

D'ale teatrului
De GRID MODORCEA

Şi în acest an, premiile de vîrf ale UNITERoriştilor au revenit maghiarilor şi homosexualilor. Se verifică, parcă, ceea ce mi-au spus prietenii de la "Odeon", că Dorina Lazăr, directoarea teatrului, e acuzată că a dat teatrul pe mîna homosexualior, că aici numai ei şi amicii lor montează, în frunte cu sex-simbolul Afrim, care nu-i tolerează pe actorii care nu dau cu spatele. Furioasă, Dorina i-a spus lui Florin Zamfirescu, dar ce, ai vrea ca Teatrul "Odeon" să se numească "teatrul nevestelor lui Florin Zamfirescu"? La care Florin, care nu are decît două neveste la acest teatru, pe Mustaţă şi pe Sitaru, a replicat, dar de ce nu şi a amantelor mele, iar aici te-aş include şi pe tine, ce zici?! Dorina Lazăr n-a mai spus nimic, a înghiţit găluşca. Toată lumea ştie că de cînd nu mai sînt împreună, ea s-a îngrăşat neverosimil şi ca atare a devenit directoarea teatrului. Fiindcă asta e legea la noi, cînd o actriţă nu mai e bună de Hollywood, trage pe dreapta, adică devine directoarea teatrului. Sau adjunctă, undeva, acolo, cît mai aprope de Cacamitru. Precum Ilinca Tomoroveanu sau Florina Cercel. Cum e şi Lupeasca la "Nottara", care îl conduce cum vrea pe Carol al II-lea al ei, recte Mircea Diaconu, care s-a tîmpit de tot, a dat-o pe politică. Am pierdut un actor bun şi am cîştigat un politician lamentabil. E o pată pe haina PNL, care, dacă nu-şi schimbă repede blana, vai de năravul lui! Dar bunii mei observatori au mai "ginit" şi altceva, cum Dinu Cernescu, care e de departe liderul sex-appeal al teatrului românesc, încă de pe vremea lui Loghin, cînd circulau atîtea anecdote cu amoraşi, a ancorat la "Bulandra". A venit de departe, de la TVR-ul lui Cerceluş (citeşte Giurgiu), apoi "Nottara" şi TNB-ul lui Mache Perşa, ca să poposească la alt Cerceluş, pe care l-a cucerit cu madam Mamouret, ca acum să mai tragă un voiaj. Evident, scopul este acela de a împresura Teatrul "Odeon", să vadă nenea cernitul dacă Dorina et co. cedează, cade la poalele lui. Lucru greu de pătruns atîta timp cît acolo e imbatabilul zid chinezesc numit Al. Dabija, omul care a condus şi conduce teatrul din umbră, ducîndu-l cu strălucire în prăpastie. Însă nu e exclus, fiindcă Dabija e prieten cu ei, cu gay-ii. Şi spectacolele lui sînt cam de-andoaselea. De altfel, aici se remarcă focarul descompunerii teatrului românesc. Aici s-au manifestat toţi homosexualii, toţi măniuţeii, toţi mazileii, toţi bocsarzii şi hausvaterii. Unul mai dezgolit decît altul. Dirijaţi de marele Biţă de Sorbona.Via Robert Wilson.


Fiindcă ei i-au distrus esenţa, adică dramaturgia şi actorul. Bineînţeles, cel mai masacrat autor e Shakespeare. Ce-au făcut din Hamlet? Un Hamletmachine, cu un Stănescu într-un Hamlet spălăcit, cu fundul gol. Dar din Cymbeline? Dar din Cum vă place? Sau, mai nou, din Visul unei nopţi de vară? Au luat un fragment, cel al piesei pe care o joacă trupa lui Fundulea la curtea lui Oberon şi au făcut un experiment redundant. Variante pe aceeşi temă romeo-julietiană. Săraca poveste tragi-comică a lui Pyram şi a Thisbeei sale nu a mai cunoscut atîta minimalizare parodică! Şi, firesc, pentru caricatura asta s-a mai aruncat un premiu UNITER, fiindcă nu se putea pentru ca Dabija să nu fie şi în acesat an cu frunză verde! Aşa au făcut şi cu Cehov. Gîndiţi-vă ce-a ieşit de sub lancea lui Afrim cînd a atacat Trei surori? Pur şi simplu a masacrat piesa, iar actorii erau buni doar să urineze în nişte borcane, la care se reducea scenografia spectacolului. Ce să mai spun de un alt sex-simbol, Victor Ioan Frunză, ce a făcut din Visul unei nopţi de vară? Dar din Deşteptarea primăverii? Normal, spectacole pidosnice! Cum probabil o fi făcut şi din spectacolul Rosencrantz şi Guildenstern sînt morţi de la Timişoara, încununat cu marele premiu, dar pe care nu l-a văzut nimeni, decît maghiarii de acolo şi juriul de oligofreni!
Cum poţi să distrugi teatrul? Te învaţă gay-ii de la şcoala odeonistă. Îl ataci la esenţa lui, adică la text şi actor. Actorii au devenit nişte pretexte dansante, fac ce n-au învăţat în viaţa lor, au devenit nişte fantoşe pentru light design! Sînt arhicunoscute teribilismele lui Afrim, care nu duc nicăieri, ca şi "teatrul descompus" al lui Vişnec, de la care vine altă nenorocire a teatrului românesc. El e cel care a distrus dramaturgia, propunînd în loc descompuneri. Aşa i-a descompus pe toţi, toate modelele, de la Richard al III-lea şi Ioana d'Arc pînă la Cioran. Tot teatrul lui, ca să nu fie acuzat de epigonat, s-a ridicat pe marile cuceriri ale teatrului sau ale culturii, pe care le-a decavat, le-a golit de sens, le-a masacrat, le-a descompus! Avem imaginea unei descompuneri jalnice a teatrului, care nu mai poate fi numit românesc, fiindcă dramaturgii români, de la Caragiale la un Puşi Dinulescu, sînt complet ignoraţi, nici nu mai există, nici măcar pe la uşa de dindos. Nu mai există decît regizorul, el e împărat, el taie şi spînzură, adică nu mai are nici un respect pentru text şi actor. Marele actor Gheorghe Dinică, cel care era extrem de lucid, la ultima mea întîlnire cu el, la expoziţia lui Mirel Zamfirescu de la Dalles, îmi spunea că nu mai are ce să joace în teatru, "ce să mai joc acolo, bătrîne, n-am ce, bagabonzii care au pus mîna pe scîndură m-au împins să joc telenovele, să cînt, să fac măscări la televizor! Nu-ţi mai face iluzii, teatrul românesc a murit!" Chiar că a murit odată cu actori ca el, ca Ştefan Iordache, Ovidiu Iuliu Modovan, care erau autorităţi în materie, care n-ar fi admis masacrarea unui text mare, dovadă că alde Dabija, Afrim, Frunză et co. n-au îndrăznit să se apropie de ei! Marii actori au nevoie de texte mari. Fără text, implicit fără actori, teatrul e un fragmentarium, fărîmiţe, fărîmituri de la masa marilor boieri ai teatrului românesc şi universal.

[keepwalking]

are condei Grid Modorcea, trebuie sa recunosc! :)

[Pitbull]

Mda, acceptabil de ascutit.
Päcat cä-i complet pervertit.

Uniti topicelul ästa cu "Teatru", vä rog.

[Dragomara]

Mâine iar mergem la teatru! :"> :P :P

http://constanteanul.com/mascariciul-horatiu-malaele-la-constanta/

[illotempore2002]

UpStage reloaded! this evening, 2000 hrs

"Frumoasa Calatorie a Ursilor Panda povestita de un Saxofonist care avea o iubita la Frankfurt"de Matei Visniec regie: Cristian Bajoracu: Alexandra Rucsandescu si Stefan Nistor saxofon: Stefan Zaharia

[Judex]

Taie 'h'-ul! :D

[illotempore2002]

eh, am dat copy paste din anuntzul de pe Facebook, nu am editat eu.
Dar tai h-ul ca ce ma costa.

[Ipu]

Incredibil, dar real: piesă cenzurată pentru că personajul principal aduce cu Băsescu

Un caz stupefiant de cenzură totală în plină democrație: de patru ani de zile, o piesă de teatru de excepție a unuia dintre cei mai în vogă dramaturgi zace îngropată în stadiu de ”repetiție” doar pentru că personajul central aduce izbitor de mult cu Traian Băsescu, purtînd și același nume. De altfel, nici nu este o simplă coincidență. [Continuare...] (www.inpolitics.ro/incredibil-dar-real-piesa-cenzurata-pentru-ca-personajul-principal-aduce-cu-basescu-art59077.aspx)

[Judex]

Foarte tare articolul, Ipu! ;)

[Ipu]

Teatrul românesc, încotro? (cancan.ro/showbiz/showbiz-intern/andi-si-nico-raman-fara-loc-de-munca-114983.html)

[gropitse]

De la un timp s-a aprins in mine dorinta de a vedea un spectacol japonez. Daca ar fi sa definesc acel ceva care a nascut flacara , ar fi probabil filmul Dolls de Kitano. Si aceasta dorinta a mea s-a implinit partial cand am vizionat intai Jeane D'Arc dupa care Winter's tale de Shakespeare in interpretare nipona. De ce zic partial , pentru mi-as fi dorit sa vizionez o poveste cu samurai/gheise/ceva care sa tina de cultura nipona , nu de cultura vestica. Cu toate astea pot sa zic ca am fost destul de impresionata. Ei sunt geniali in ceea ce tine decoruri,costumatie si joc. Sunt inventivi,foarte ,dar foarte emotionanti - au un fel cutremurator si foarte direct si fulgerator de manifesta un sentiment sau stare. Daca e furie e furie , n-am avut sentimentu ca cineva face isterie pe scena si sa ma simt eu si pe cel din scena patetic. Un element de decor pe care-l tin minte si acum care mi-a placut in Winter's tale - cum au infatisat trecerea timpului- au plasat pe un suport patru lumanari simbolizind cele patru anotimpuri - si cele 4 se roteau pe parcursul jocului - simbolizind trecerea timpului , mai era si o ninsoare , oh foarte frumos . Vreau in Japonia.Chapeau bas.
si citeva imagini :
http://farm3.static.flickr.com/2263/2703981043_c8836e75e3.jpg
http://farm4.static.flickr.com/3249/2704046261_2de94d03e1.jpg
http://farm4.static.flickr.com/3193/2704756710_968800f51f.jpg

[Pitbull]

Dincolo de experiment
"Experimentul Hamlet"
după William Shakespeare
Teatrul "Podul"

O fi sau nu o fi... "Hamlet" cea mai bună piesă de teatru a tuturor timpurilor? Imposibil s-o afirme cineva cu certitudine - dar nu încape nici o îndoială că e cea mai "stoarsă" de posibilităţi... de mereu inepuizabilele sale posibilităţi. Poate tocmai de aceea ecranizarea mea preferată este versiunea destul de iconoclastă a lui Tony Richardson (deşi valoarea absolută tind să i-o acreditez variantei lui Grigori Kozînţev), iar prea corecta lectură clasică a lui Sir Laurence Olivier nu m-a clintit niciodată. Dintre montările de la noi, rămân un admirator rezervat (căci avea destule greşeli) al îndrăzneţului spectacol montat de Dinu Cernescu la Nottara, acum aproape patruzeci de ani.
Venind în siajul enormului cortegiu de abordări novatoare (poate chiar mai numeroase decât cele tradiţionaliste), "Experimentul..." Cristei Bilciu propune o viziune categoric validă asupra textului, dezvoltându-l într-un spectacol de teatru-dans exigent coregrafiat (în ambele sensuri - de ea însăşi la figurat, iar la propriu de Daniela Hasiade), spre a reconfigura prin mişcare relaţiile complexe şi alunecoase dintre celebrele personaje shakespeareiene, cu combinaţia lor unică de arhetipal şi irepetabil.
Când e vorba de Shakespeare, cu verbul său renascentist atât de amplu, reducţiile de text sunt virtualmente obligatorii, iar în cazul de faţă ele s-au impus cu atât mai drastic, cu cât în durata de numai nouăzeci de minute a spectacolului trebuia să se integreze o concepţie scenică axată preponderent pe mişcare. S-ar putea opina că, în faţa unei piese atât de sumarizate, spectatorul neavizat n-ar înţelege nimic (dar, să fim serioşi: cine n-a citit "Hamlet", nu prea nimereşte la un spectacol experimental din Pod) şi totuşi, chiar şi în aceste condiţii, scenariul dramatic recompuns de Crista Bilciu îşi păstrează coerenţa şi inteligibilitatea - dintr-un motiv care punctează tocmai esenţa unei asemenea abordări: pe regisoare n-o mai interesează povestea prinţului danez, ci confromaţia sensurilor umane de ordin general ale tragediei, exprimate aici printr-o combinaţie savantă de imagerie dansantă şi sunet. Cei şapte actori (care acoperă mult mai multe roluri) interacţionează permanent în planul unui tablou mobil perpetuu, refăcând in nuce fabula unei omeniri care se naşte, face sex - steril! fără a se (mai) reproduce - se sfâşie singură în patimi ucigaşe, şi dincolo de moarte încheie ciclul, prin revenirea la acelaşi stadiu astralo-intrauterin. Sunt evidente în acest sens atât prologul şi epilogul: actorii "goi" (de fapt, purtând o lenjerie discretă, căci opţiunea vizuală a regisoarei presupune un rafinament delicat ce nu rimează cu impactul mult mai puternic al nudităţii scenice) dorm vegetativ, se trezesc/nasc lent, se îmbracă (şi devin personaje), iar la sfârşit, din hecatomba tabloului final, reiau invers procesul. De asemenea, conţinutul erotic accentuat al spectacolului nu urmăreşte efectele ieftine ale satirei de moravuri (ar fi fost şi desuet, să-i punem pe Claudius şi Gertruda să radă tot ce mişcă, doar pentru a arăta cât sunt de depravaţi!), ci compune un fel de orgie disperată, o zbatere continuă în căutarea fertilităţii refuzate (poate părea surprinzător, dar majoritatea tablourilor frivole ce se succed prin scenă trezesc chiar un fior de compasiune funestă). În mod semnificativ, cel mai reuşit moment este şi cel premergător finalului: celebra scenă din cimitir, cu un scurt balet mecanic al zombiilor (trimitere explicită la "Thriller"-ul lui Michael Jackson), care apoi se transformă într-un fel de cor antic ce preia multe dintre replicile personajelor iniţiale - astfel prilejuind şi prezenţa fizică a lui Yorick, metaforic ridicat din mormând, într-o relaţie directă cu Hamlet.
La fel de laborios e construit şi episodul cu actorii, interpretaţi tot de cei şapte membri ai distribuţiei, cu excepţia lui Hamlet - dar numai parţial, căci scena piesei din piesă îl absoarbe şi pe el, în aparenţă, rolurile ficţionale fiind preluate de Hamlet şi Horatio (indirect, prin convenţie teatrală - mai concret: de cei doi interpreţi ai lor). Deşi extrem de puternică vizual şi meticulos lucrată la nivel tehnic, a doua scenă a actorilor prezintă totuşi şi o anume supralicitare ("partida de tenis imaginar", ca omagiu la adresa ştim cu toţii cui, cam redundantă în economia unui asemenea spectacol de numai o oră şi jumătate), şi se încheie anticlimactic, prin expedierea punctului culminant: ieşirea necontrolată a Regelui (în montarea lui Tocilescu de la Icoanei, din anii '80, tocmai acesta era apogeul întregului spectacol - haosul ordonat al acelei halucinante debandade scenice dirijate de Hamlet, care ar fi rimat perfect cu actualele intenţii ale Cristei Bilciu; păcat că n-a intuit la fel, mai ales că distanţa în timp şi propria ei vârstă ar fi eliminat categoric orice ipoteză de pastişare).
De altfel, cam toate neajunsurile spectacolului (puţine, din fericire!) fac parte din aceeaşi categorie: se situează nu la nivelul intenţiilor, ci în zona finalizărilor parţiale. Duhul, de exemplu, e foarte inspirat elaborat (se manifestă în spatele unui perete de pânză albă pe care o împinge cu mâinile şi faţa, creând efecte de relief pe fondul unor sunete nearticulate, iar în scena cu Hamlet şi Gertrude îi îmbrăţişează pe amândoi, refăcând pentru o clipă familia pe veci distrusă), dar prima sa apariţie şi cea mai importantă a amorsată atât de abrupt, încât îşi pierde în mare parte şi credibilitatea, şi încărcătura tensională (în plus, spotul de un roşu intens care-l însoţeşte distonează deranjant cu restul ansamblului coloristic şi de ecleraj). Moartea lui Polonius e iarăşi foarte discutabilă (Hamlet reacţionează cu o spontaneitate mecanică, uitând să-şi construiască în plan mintal decizia) şi, în plus, face rabat de la una dintre cele mai interesante convenţii scenice ale întregului spectacol: săbiile ca eşarfe, şi înlocuirea înjunghierilor prin strangulări stilizate (şi când mă gândesc cât de spectaculos, şi perfect justificat estetic şi conceptual, ar fi arătat o ucidere a bătrânului sfetnic şi intrigant compusă astfel, nu prin mimarea inexpresivă a împungerii...!)
Apreciez însă că marea lacună a spectacolului constă în neducerea până la capăt, în plan concert, a conceptului de Hamlet feminin. Se distinge clar intenţia regisoarei de a propune mult mai mult decât un simplu travesti (la urma urmei, şi Sarah Bernhardt l-a jucat pe Hamlet acum un secol, deci nici o noutate pe partea asta), şi de asemenea e lesne de înţeles că admirabila Anda Saltelechi, prin cheia ei interpretativă, deschide personajul spre definitoria-i universalitate de factură aproape androgină - la care contribuie şi fizicul filiform al actriţei, şi fizionomia ei extrem de stranie, de o mare mobilitate şi expresivitate pe care ştie să şi le gestioneze abil, evitând fără probeme capcanele cabotinăriilor. I-aş reproşa, totuşi, tendinţa de a apăsa prea tare, pe alocuri, pedala tragismului, când mult mai adecvată ar fi fost fie nota filosofică, fie o sobrietate împietrită a suferinţei. Dar să fim drepţi: pentru aşa ceva e nevoie de multă maturitate, care se atinge numai de-a lungul timpului. Anda Saltelechi se impune în orice caz ca o tânără artistă de mare versatilitate şi profunzime, capabilă să acopere toată amplitudinea gamei interpretative, de la ludic la cerebral, de la umorul cotidian la forţa tragediei.
Ceea ce nu se înţelege deloc din spectacol este natura dramaturgică a acestui Hamlet feminin: este, efectiv, o prinţesă în loc de prinţ? Nu - personajele i se adresează la masculin. Este o fată deghizată (eventual în scop conspirativ - cum sigur ar fi făcut Cernescu, dacă-i venea ideea, atunci în anii '70!)? Se pare că nu - nici un indiciu nu sugerează o asemenea pistă. E rezultatul unei îndrăzneţe convenţii scenice (un soi de transsexualism metaforic: personaj masculin, dar jucat de o actriţă cu comportament feminin explicit)? Cred că ar fi fost varianta cea mai elegantă şi ofertantă - dar, dacă aşa e, atunci relaţia contradictorie dintre identitatea ei masculină şi feminitatea vizuală şi comportamentală nu e dusă până la capăt. Totuşi, trecând cu vederea aceste incertitudini, figura de stil funcţionează - concretizată efectiv în două momente: violul lui Hamlet asupra Ofeliei când, referindu-se verbal la sexualitatea feminină, Anda îşi expune sânii (imagine credibilă dar şi foarte inedită: de multe ori, bărbatul care vorbeşte despre femeie conturează maşinal o pereche de sâni cu mâinile - numai că acum sânii sunt reali!) şi, într-o cheie mai subtilă şi poetică, revărsarea pletelor la final, în momentul morţii.
O similară dualitate, cam la fel de nehotărâtă, se remarcă şi în privinţa lui Horatio, altminteri foarte inspirat conceput ca având şi rolul de bufon, şi pe cel de gropar, şi de... "fotograf al curţii" - cu sensul evident de "martor", atemporal chiar (poartă un fel de salopetă de mecanic auto şi, pe lângă camera foto, mai e înzestrat cu un set de căşti audio şi o mască de scafandru); bine conturat ca intenţie, acest personaj semi-metaforic nu face în continuare decât să se manifeste repetitiv, fără nici un corolar anume (şi ce prilej minunat îi oferea tocmai ultima sa apariţie: aceea de gropar cu trimiteri clare la vâslaşul Caron şi la îngerul vestitor al morţii - nu mai lipsea decât convergenţa concretă a tuturor elementelor anterioare). Cristian Rus îşi coordonează rolul cu mobilitate şi haz ponderat, reuşind să-şi asume dificila menire de liant necesar al unui spectacol atât de fragmentat prin esenţializare.
Deşi, în sine, concepţia asupra lui Claudius e destul de simplistă şi greu credibilă psihologic (un papiţoi priapic şi fetişist - eludând motivaţiile de ordin politic ale regelui fratricid), Cristian Neacşu îl credibilizează la un nivel fundamental, prin dezinvoltură, spontaneitate şi simţ al umorului - iar Irina Enache, în Gertrude, se dovedeşte o actriţă aproape paradoxală: folosind o paletă de mijloace expresive restrânsă, aproape monocordă, e la fel de convingătoare pe toate extremele: regină scorţoasă, mamă îmbinând tandreţea cu ipocrizia, muieruşcă uşuratică şi amantă de tip dominatrix.
Iese net în evidenţă George Creţu, în dublu rol: un Polonius manipulator şi intrigant, care mereu le oferă celorlalţi de la curte fiţuici cu discursuri gata scrise, şi în acelaşi timp complet descoperit ca tată incapabil să-şi apere fiica de destrămare; pe de altă parte, după ce Polonius iese din scenă (a teatrului şi a lumii), George şi-l asumă pe Yorick, la un nivel tot atât de credibil, ducând compoziţia în extrema cealaltă, a umorului burlesc. (Şi, pe lângă asta, mai umple scena cu prezenţa unui bodyguard cu mască de gaze, iar în final devine şi Duhul, datorită fixării lui Lucian Ianuş în ipostaza lui Laertes - rolul său prioritar, pe care-l poartă cu siguranţă şi naturaleţe pe traiectoria destul de liniară imprimată de Shakespeare. În sfârşit, Lavinia Mateescu ne propune o Ofelie destul de surprinzătoare, prin faptul că, dacă personajul ei e prin definiţie o victimă (slabă, pasivă, credulă şi, finalmente, împinsă la demenţă şi moarte de nebunia unei lumi pe care n-o înţelege), aici ipotetica iubită a lui Hamlet are totuşi o personalitate mai puternică, predispusă spre răzvrătire: primul ei puseu de nebunie constă în încercarea de a-şi nega sexul, printr-un joc cazon (cu mustăcioară hitleristă desenată sub nas - dincolo de clişeul politically correct, efectul vizual e perfect). O ajută mult şi abordarea regisorală a personajului - care, prin costumul neprihănit-modular şi interacţiunile cu toţi cei din jur, îi oferă suportul de a compune interpretativ o Ofelie care se dezintegrează încontinuu, spre anularea ca fiinţă omenească; adică, efectiv, cvintesenţa tragică a acestui personaj shakespeareian.
Din multiplele referiri de mai sus s-a putut desprinde deja o oarecare imagine a costumelor create de Maria Tache - combinând echilibrat economicitatea şi fantezia creatoare. Pe fondul neutru al trupurilor în lenjerie, se aplică pe neobservate o gamă de elemente sugestive dintre cele mai diversificate, de la efectele militare, accesoriile de epocă şi hainele pestriţe ale clownilor, până la recuzita de sex-shop, perucile bălţate (foarte interesante mai ales acele creste în alb-negru ale actorilor din trupa de teatru), diverşii colanţi ai regelui (în special pantalonii cu portretele lui Marylin de Andy Warhol) şi, prin contrast, ţinuta severă, gen office sau directoare de şcoală, a Gertrudei în ipostazele protocolare.
O notă aparte pentru muzica originală a lui Marius G. Mihalache - atât de competentă în maxima ei diversificare încât, până să văd prospectul, am avut tot timpul convingerea că e doar un play-list ilustrativ, întrunind fel de fel de piese consacrate, de la clasice până la cele mai recente. Sinteza muzică-imagine e de o omogenitate aproape impecabilă, contribuind major la forţa de impact a întregului spectacol - în plan nu numai imediat, ci şi semnificativ. Evident, la asta contribuie şi relaţia cu coregrafia Danielei Hasiade, simplă şi expresivă, în importanţa ei hotărâtoare prin definiţie pentru un asemenea spectacol de teatru-dans.
Ceea ce ne duce la paradoxul final: ambiţiile regisoarei, pe deplin legitime, au fost foarte mari. Deplina lor realizare ar fi presupus un travaliu tehnic fastidios şi necruţător, în spiritul unei coordonări de o perfecţiune profesională obligatorie. Desigur, nimeni nu e vinovat de vitregia condiţiilor concrete care au permis realizarea doar parţială a acestui deziderat - ceea ce, în sine, constituie neîndoielnic un defect. Dar, cum în orice rău se găseşte şi un bine, putem spune că de fapt este a blessing in disguise. Nimeni nu poate nega că, fie şi conştientizând toate aceste limite, spectacolul captivează, fascinează, impresionează şi cucereşte categoric. Se urmăreşte cu sufletul la gură, cu ochii cât cepele şi cu inima plină - pentru că substanţa lui teatrală e masivă, profundă, bogată şi pusă în valoare cu un talent incontestabil. Toţi interpreţii sunt nu doar corecţi, ci foarte buni. Costumele, muzica şi concepţia coregrafică sunt excelente. Iar în ceea ce o priveşte pe Crista Bilciu, dincolo de aventura experimentului se impune certitudinea.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
26 noiembrie, 2010, h. 11:30-13:52
Bucureşti, România

[urban_legend]

vad ca a trecut aproape un an de cand n-a mai scris nimeni aici.

mai merge oare lumea la teatru ?

la mine in oras tocmai incepe stagiunea 2011, cu festivalul teatrului scurt. vor fi piese zi de zi. chiar la deschidere, la "scripcarul pe acoperis", n-au mai fost locuri cu aproape o saptamana inainte de spectacol, de unde rezulta ca, totusi, mai merge lumea la teatru, :).

eu mi-am cumparat bilet la "natura moarta cu nepot obez", despre care UNITER zice c-ar fi piesa de teatru a anului 2008, si la "vacanta in guadelupa", pusa in scena de trupa teatrului Nottara din Bucuresti.

ambele par comedii si chiar mai mult decat atat.

voi ati mai vazut ceva, aveti ceva de recomandat ?

[omudindulap]

ZILE ŞI NOPŢI DE TEATRU EUROPEAN LA BRĂILA (http://www.tmf.ro/index.php?q=ro/node/187)

[victor_homescu]

27 martie, Ziua mondială a teatrulu - William Shakespeare - (Cum vă place, II, 7), Jaques to Duke Senior : **Lumea-ntreagă e o scenă/ Răsar şi pier, cu rândul, fiecare/ Mai multe roluri joacă omu-n viaţă/ Iar actele sunt cele şapte vârste :
Întâii e prunc: în braţele dădacii
Scânceşte, ţipă şi nu-şi află loc.
Şcolar apoi, cu un ghiozdan în mână
Şi faţa fragedă ca zorii zilei ,
Târându-se spre şcoală-ncet ca melcul.
Şi,-ndrăgostit, oftând ca un cuptor
Şi preaslavind sprâncenele iubitei
Într-o baladă tânguioasă foarte.
Soldat, pe urmă, suduind amarnic,
Bărbos şi mustăcios ca leopardul,
Bănuitor mereu că-i cauţi price,
Şi gata să se-ncaiere oricând,
Dând buzna, până-n gurile de tun,
Să-nhaţe băşicuţa de săpun
A gloriei; judecător apoi
Cu pântec rotofei, mai mare dragul,
Plin de claponi, şi barba rotunjită
Cu îngrijire, vorba înţeleaptă,
Ochii-ncruntaţi, aşa îşi joacă rolul.
Nădragi de lână poartă-n vârsta a şasea,
Papuci şi ochelari pe nas, nădragi
Păstraţi din tinereţea lui cu grijă,
În care descărnatele-i picioare
Plutesc ca-n nouri; bărbătescu-i glas
Piţigăiat e iar ca, de copil,
Parcă-ar sufla în foale şi în fluier.
În scena cea din urmă care-ncheie
Peripeţiile acestui basm,
E prunc din nou, nimic nu ţine minte,
Dinţi n-are, n-are ochi, nici gust – nimic.**
***
Nu suntem singurii nefericiţi/ Căci în nemărginitul teatru al lumii/ Se joacă întâmplări mai dureroase/ Decât pe scena noastră.
***
Marin Sorescu - "(Shakespeare"), 1965

*Shakespeare a creat lumea in sapte zile.
In prima zi a facut cerul, muntii si prapastile
sufletesti.
In ziua a doua a facut riurile, marile, oceanele
Si celelalte sentimente -
Si le-a dat lui Hamlet, lui Iulius Caesar, lui Antoniu,
Cleopatrei si Ofeliei,
Lui Otello si altora,
Sa le stapineasca, ei si urmasii lor,
In vecii vecilor.
In ziua a treia a strins oamenii
Si i-a invatat gusturile:
Gustul fericirii, al iubirii, al deznadejdii,
Gustul geloziei, al gloriei si asa mai departe,
Pina s-au terminat toate gusturile.
Atunci au sosit si niste indivizi care intirziasera.
Creatorul i-a mingiiat pe cap cu compatimire,
Si le-a spus ca nu le ramine decit sa se faca
Critici literari
Si sa-i conteste opera.
Ziua a patra si a cincea le-a rezervat risului.
A dat drumul clovnilor
Sa faca tumbe,
Si i-a lasat pe regi, pe imparati
Si pe alti nefericiti sa se distreze.
In ziua a sasea a rezolvat unele probleme
administrative:
A pus la cale o furtuna,
Si l-a invatat pe regele Lear
Cum trebuie sa poarte coroana de paie.
Mai ramasesera citeva deseuri de la facerea lumii
Si l-a creat pe Richard al III-lea.
In ziua a saptea s-a uitat dacă mai are ceva de facut.
Directorii de teatru si umplusera pamintul cu afise,
Si Shakespare s-a gindit ca dupa atita truda
Ar merita sa vada si el un spectacol.
Dar mai intii, fiindca era peste masura de istovit,
S-a dus sa moara putin.*
***
"Hamlet" actul III ***A fi sau a nu fi: iată-ntrebarea.
Mai nobil e să-nduri în cuget, oare,
Săgeţi şi praştii ale-ursitei rele,
Sau apucând o armă tu sa curmi al Restriştilor noian?
Să mori, să dormi... Nimic mai mult.
Şi printr-un somn să ştii
Că pui sfârşit durerii sufleteşti
Şi-atâtor mii de alte suferinţe
Ce sunt a cărnii parte.
E-o-ncheiere
Chiar foarte de dorit.
Să mori, să dormi.
Să dormi, dar cine stie?
Să visezi! Aici e greul!
Căci în somnul morţii,
Când ai scăpat vremelnicul caier,
Ce vise-atunci ai să mai poti visa?
E tocmai ce ne-ndeamnă-a şovăi,
Şi-aici e teama care dă năpastei
Un trai atât de lung.
Cine-ar mai sta
Să rabde biciul şi dispreţul lumii,
Despoticul bun-plac, zăbava legii,
Sfidările din partea celor mândri,
Durerea dragostei ne-mpărtăsite,
Trufia stăpânirii şi-njosirea,
Prin cei nemernici, a destoiniciei,
Când poate să-şi dea singur dezlegarea
C-un vârf de jungher?
Cine şi-ar mai duce
Povara vieţii-n geamăt şi sudori
De n-ar fi groaza tainei ce urmează
Şi-acel hotar necunoscut de unde
Nu-i călător să se fi-ntors vreodată,
Şi care zdruncina voinţa noastră,
Făcându-ne să suferim mai lesne
Urgiile de-aici decât să tindem
Spre altele pe care nu le ştim.
Ast gând pe toţi ne face-a fi mişei.**

[victor_homescu]

"Nimic de făcut. Toți ne nastem nebuni. Iar câte unii rămân."; 115 ani de la naștere, "Așteptându=l pe Godot", Samuel Beckett (1906=1989) **Lacrimile lumii sunt imuabile. Pentru fiecare om care începe să plângă, un altul, undeva, se opreşte din plâns. La fel e şi cu râsul. Nenorocitul de Pământ. E prea mult pentru un singur om. Pe de altă parte, la ce bun să te descurajezi acum. Iată ce-mi zic. Trebuia să mă gandesc la asta acum o veșnicie, pe la 1900..Mână în mână, ne-am fi aruncat amândoi din varful Turnului Eiffel, printre primii. Arătam bine pe atunci. Acum e prea tarziu. Nu ne-ar mai lăsa nici să ne urcăm măcar. Să nu ne mai vorbim de rău epoca. Ea nu e deloc mai nenorocită decât cea de dinaintea ei. Şi nici de bine să n-o vorbim. Să nu mai vorbim deloc. Noi suntem omenirea. Găsim totdeauna ceva care să ne dea impresia ca trăim.*
***
(*Îl așteptăm pe Godot. Da, în această imensă confuzie un singur lucru e clar : așteptăm să vină Godot.*)=/ Ed.Univers, 1970, traducere Gellu Naum.
***
Emil Cioran, despre Samuel Beckett :**De la prima noastră întâlnire, am înţeles că ajunsese în faţa extremei, că poate începuse tocmai cu asta, cu imposibilul, cu excepţionalul, cu impasul. Şi admirabil e că nu s-a mişcat, că, ajuns dintr-o dată în faţa unui zid, perseverează la fel de curajos precum a fost dintotdeauna: situaţia limită ca punct de plecare, sfârşitul ca sosire!**
***
"Aşteptându-l pe Godot" :
**Estragon *Nimic de făcut! Vladimir: *Și eu încep să cred la fel. M-am împotrivit multă vreme gândului ăstuia spunându=mi = Vladimir, nu te prosti, încă n-ai încercat tot!*. Estragon (agasat): Ce mai vrei?
Vladimir: Ai citit Biblia?
Estragon: Biblia...(Se gîndeşte.) Probabil că mi-am aruncat ochii prin ea.
Vladimir (mirat): La şcoala fără Dumnezeu?
Estragon: Habar n-am dacă era cu sau fără.
Vladimir: Pesemne că o confunzi cu Ocna.
Estragon: Se poate. Îmi amintesc hărţile Ţării Sfinte-în culori. Foarte frumoase. Marea Moartă era bleu-pal. Mi se făcea sete numai cînd mă uitam la ea. Şi-mi spuneam: acolo o să mergem să ne petrecem luna de miere. O să înotăm. O să fim fericiţi.
Vladimir: Ar fi trebuit să te faci poet.
Estragon: Am fost. (Gest spre zdrenţele lui.) Nu se vede? Tăcere.
Vladimir: Ce spuneam... Cum îţi merge cu piciorul? Estragon: Se umflă.
Vladimir: A, da, ştiu, povestea cu tîlharii. Ţi-aduci aminte?
Estragon: Nu.
Vladimir: Vrei să ţi-o povestesc?
Estragon: Nu.
Vladimir: Ca să ne treacă timpul. (Pauză.) Erau doi hoţi, răstigniţi o dată cu Mîntuitorul. Şi...
Estragon: Cu cine?
Vladimir: Cu Mîntuitorul. Doi hoţi. Se zice că unul a fost mîntuit, iar celălalt... (Caută contrariul lui mîntuit.)...afurisit.
Estragon: Mîntuit, de ce?
Vladimir: De iad.
Estragon: Mă duc. Nu se mişcă din loc.**
***
Samuel Beckett, romanul "Watt", 1953 :
**Dar va veni o altă seară, şi lumina se stinge de pe cer şi culorile de pe pământ...
Ziua s-a sfârşit,
Noaptea se ive-eeşte,
Umbrele-nserării
Furişate-n cer...
hah! cred că am început un pic prea jos, şi uşa se deschide, spre vânt sau ploaie sau lapoviţă sau grindină sau zăpadă sau zloată sau furtună sau înfierbântatele parfumuri neclintite ale verii sau neclintirea gheţii sau pământul trezindu-se sau calmul recoltei sau frunzele căzând în beznă de la diferite altitudini, niciodată căzând pe pământ două în acelaşi timp, apoi rostogolindu-se roşii şi maro şi galbene şi gri, vioaie pentru o clipă, da, prin beznă, pentru o clipă, apoi adunându-se în mormane, un morman ici, un morman colo, pentru a fi răscolite cu picioarele de fericiţi băieţi şi fete ce se întorc de la şcoală spre casă, aşteptând cu nerăbdare Halloweenul şi pe Moş Nicolae şi Crăciunul şi Anul Nou, hah!, da, fericiţi băieţi şi fete aşteptând cu nerăbdare Anul Nou fericit, şi apoi probabil duse în vechi tărăboanţe şi folosite de săraci ca îngrăşământ în primăvara viitoare, şi un om sosind, închizând uşa în urma sa, şi Erskine plecând. Şi apoi se lasă altă seară şi soseşte un alt om şi Watt pleacă, Watt care acum e sosit, fiindcă sosirea e în umbra plecării şi plecarea e în umbra sosirii, asta-i partea enervantă. Şi totuşi, există cineva care nici nu soseşte, nici nu pleacă, mă refer, dacă mai trebuie să precizez, la fostul meu angajator, ci pare să stăruie în locul lui, cel puţin deocamdată, ca un stejar, ca un ulm, un fag sau un frasin, ca să menţionăm doar stejarul, ulmul, fagul sau frasinul, iar noi ne cuibărim un pic printre ramurile sale. Şi totuşi, sosit-a şi el cândva, altminteri cum de-ar fi aici, şi trebui-va să plece mai devreme sau mai târziu, bănuiesc, deşi nu te-ai gândi, după cum arată. Însă aparenţele adesea înşală, aşa cum biata mea mamă, scoţând un oftat, obişnuia să-i spună la bătrâneţe bietului meu tată (că nu sunt nelegitim), aşa încât eu să aud (că vorbeau întotdeauna nestânjeniţi de faţă cu mine), punct de vedere la care încă îl mai pot auzi pe bietul meu tată, cu un oftat, consimţind, zicând: Slavă Domnului, o părere la care, cu un ton care încă mă bântuie, biata mea mamă achiesa, oftând, zicând: Amin. Sau există vreo sosire care nu este sosire la, o plecare care nu este plecare către, o umbră care nu este umbră a scopului, sau nu? Fiindcă ce este această umbră a plecării în care noi sosim, această umbră a sosirii în care noi plecăm, această umbră a sosirii şi plecării în care noi aşteptăm, dacă nu umbra scopului, a scopului care se veştejeşte îmbobocind, care îmboboceşte veştejindu-se, a cărui înflorire este veştejire îmbobocindă? Vorbesc bine, nu-i aşa, pentru un om aflat în situaţia mea?**/ Watt, Polirom, traducere de V.D.Niculescu
***
(*Universul este plin de țipete, dar obișnuința este o mare surdină.*)
***