Ştiinţa

[White1]

"copy-pasteuri, dadaisme & aberatii " outlived its usefulness şi oricum nu era făcut pentru chestiile mai serioase pe care le mai pune(a)m din când în când. Aşa că am hotărât sa îmi fac şi eu propriul thread, ca restul (2?) userilor activi de pe Cinemagia. Anyhow, sunteţi liberi să interveniţi ori de câte ori simţiţi nevoia. Doar să fie cât mai direct legat de titlul generos, economic si neinspirat (+ plagiat pe deasupra, dar să nu mai spuneţi nimănui) al topicului. Şi aş prefera calitatea în locul cantităţii (din postura de iniţiator al topicului o sa îmi iau libertatea să nu respect regula asta 8-|).
Chestiile plictisitoare precum definiţiile le las pe mai târziu (glumesc, desigur, toate chestiile o să fie plictisitoare).
So let's get it started as they did centuries ago:

Ar fi fost deprimant să discute despre probleme teologice sau despre "nenorocirea ţării lor", dar natura le putea distrage atenţia, "le putea şterge din minte nefericirile trecute si prezente", dându-le senzaţia de siguranţă într-o lume care o luase razna şi făcându-i să simtă ca pot "controla lucrurile". Întalnirile lor asigurau un spaţiu în care se putea conversa în tihnă, unde puteau da glas opiniilor diferite fără să strige unii la alţii, găsind, in ciuda divergenţelor, un numitor comun. În toiul nebuniei, fanatismului şi intoleranţei din Anglia revoluţionară, se refugiau pentru a se ocupa de un domeniu spre folosul tuturor englezilor, dacă nu cumva al întregii lumi. Ei l-au numit "filozofia naturii", iar noi îi spunem ştiinţă

[White1]

Şi ca să încep greoi şi pretenţios, nu ca domnul Tong din filmuleţul de mai jos: nu e de mirare că principala preocupare a filosofiei grecesti, înainte ca Socrate să o aducă puţin cu picioarele pe pămînt şi sa o orienteze înspre probleme legate de etică şi epistemologie, a fost cea a originii lumii şi a elementelor primare/fundamentale din care aceasta este compusă. Din moment ce ai reuşi să identifici şi sa inţelegi comportamentul constituenţilor (sau la singular) ultimi ai naturii ai putea, cel puţin la modul teoretic să derivezi şi restul caracteristicilor acesteia de aici. Răspunsurile presocraticilor pot sa ne apară astăzi naive, nesatisfăcătoare (deşi Leucip si Democrit au fost destul de aproape) şi nu foarte diferite de mitologiile şi superstiţiile pe care încercau să le înlocuiască dar atitudinea mai raţională adoptată de aceştia faţă de întrebările cu care se luptau a reprezentat un salt uriaş şi decisiv în dezvoltările ulterioare ale filosofiei Europene.
Şi oricat de fanteziste ar fi soluţiile acestora nu am putea spune ca acestea întrec în ciudăţenie imaginea pe care o oferă ştiinţa in momentul de faţă:

Pare logic că trebuie să existe nişte constituenţi ultimi, o realitate incontestabilă aflată la baza lumii pe care o vedem în jurul nostru şi care îi conferă structură şi formă. Dacă materia ar fi divizibilă la nesfârşit, atunci am atinge un punct în care constituenţii înşişi ar deveni aproape efemeri-până la a nu mai exista deloc. Atunci n-ar mai exista cărămizi constituente şi am rămâne doar cu interacţiile dintre nişte fantome imateriale, imposibil de definit, care creeaza iluzia substanţei.
Oricât de surprinzător ar părea, în mare măsură tocmai acest lucru ne spune fizica modernă. Masa, credem noi astăzi, nu e o proprietate intrinsecă sau o însuşire "primă" a cărămizilor ultime ale naturii. De fapt, masa nici nu există ca atare. Ea este construită în întregime din energia interacţiilor dintre particulele elementare, care în mod natural nu au masă.

The Dreams That Stuff is Made Of (https://www.youtube.com/watch?v=zNVQfWC_evg&t=359s)

[victor_homescu]

Romanele scriitoarei Agatha Christie,ne sunt cunoscute si ne sunt dragi.La fel cele ale lui Arthur Conan Doyle.Cu celebrii lor detectivi Hercule Poirot si Sherlock Holmes..Asijderea numeroasele filme,productii cinematografice construite pe baza scrierilor celor doi autori.
Dar pentru ca subiectul deschis este unul despre stiinta,astern mai jos cateva scurte consideratii despre acea ramura a stiintei,aflata in stransa legatura cu specificul muncii detectivilor celor doi autori (ne aflam intr-un forum cu specific in lumea filmului ,nu?) - asa cum sunt prezentate in toate cursurile de drept- Criminalistica.

Criminalistica s-a format ca o ştiință judiciară la sfarșitul secolului al XIX-lea, fondatorul ei fiind recunoscut de cei mai mulți specialiști, cunoscutul judecător de instrucție austriac și profesor de drept penal, Hans Gross. Acesta a folosit pentru prima dată în literatura juridică termenul de criminalistică în anul 1893, prin editarea Manualului judecătorului de instrucție.

Criminalistica este o ştiinţă judiciară, cu caracter autonom şi unitar, care însumează un ansamblu de cunoştinţe despre metodele, mijloacele tehnice şi procedeele tactice, destinate descoperirii, cercetării faptelor antisociale, identificării persoanelor implicate în săvarşirea lor, precum şi prevenirea pregătirii şi desfăşurării unor asemenea fapte.

Obiectul criminalisticii îl reprezintă descoperirea, cercetarea faptelor ilicite, identificarea infractorilor, stabilirea circumstanţelor în care s-a produs infracţiunea, etc.

Elaborarea şi folosirea de metode şi mijloace tehnico ştiinţifice destinate descoperirii şi cercetării urmelor infracţiunii, create de om, de instrumente, de arme de foc, mijloace de transport şi fenomene fizico-chimice, în scopul identificării persoanelor sau obiectelor care s-au creat;
Preluarea elementelor din alte domenii ale ştiinţei şi adaptarea lor la nevoile criminalisticii: din fizică, chimie, medicină legală, biologie, psihologie, logică, matematică, informatică, etc.
Elaborarea de metode şi procedee ştiinţifice şi tactice pentru efectuarea actelor şi activităţilor de urmărire penală necesare în activitatea de cercetare a infracţiunilor.
Elaborarea metodologiei de cercetare a diverselor genuri de infracţiuni prin studierea practicii judiciare şi valorificarea experienţei pozitive a organelor de urmărire penală.
Elaborarea şi folosirea de metode şi mijloace tehnico tactice care să ducă la prevenirea săvârşirii de infracţiuni.
Evidenţierea cauzelor şi condiţiilor care au generat sau favorizat săvârşirea infracţiunilor în vederea prevenirii acestora.
Criminalistica, ca ştiinţă, este alcătuită din 4 compartimente:

1. Teoria generală a criminalisticii – este baza metodologică a ştiinţei în tot. Ea cuprinde cunoştinţe privind obiectul, principiile, sarcinile criminalisticii, stabileşte locul şi legătura ei cu alte ştiinţe. Teoria generală a criminalisticii constituie un sistem de principii conceptuale, noţiuni şi categorii, definiţii şi conexiuni ce interpretează obiectul ştiinţei în ansamblu.

2. Tehnica criminalisticii – prezintă un ansamblu de cunoştinţe ştiinţifice cu caracter sintetic, în baza cărora se elaborează metode, procedee şi diverse tehnici, destinate colectării, examinării şi utilizării probelor. Sub aspect practic, ea cuprinde tot arsenalul de mijloace şi metode destinate colectării informaţiilor cu semnificaţie criminalistică. Fundamentul acestui compartiment îl formează datele unui rand de ştiinţe tehnice, cum sunt:

§ Traseologia;

§ Armologia;

§ Gapitoscopia.

3. Tactica criminalistică – constă intr-un sistem de teze ştiinţifice, în baza cărora se elaborează diferite reguli de organizare şi planificare a urmăririi penale, precum şi procedeele de realizare cu maximă eficienţă a diferitelor acţiuni procesuale. Tactica se bazează pe experienţa pozitivă a practicii judiciare, avand menirea să adapteze la necesităţile actului concret de investigaţii, preconizările altor ştiinţe.

4. Metodologia criminalistică include un ansamblu de recomandări şi indicaţii metodice, validate ştiinţific şi aprobate în practică, care privesc cercetările unor categorii de infracţiuni.

Metodele de investigare criminalistică sunt :

observația ,analiza,sinteza,deductia,inductia si comparatia.


Metodele adaptate la specificul Criminalisticii din alte domenii științifice, pe primul loc aflandu-se metodele de analiză fizico-chimică a urmelor și micro-urmelor care se prezintă sub formă de resturi de obiecte și materii, metodele biologice de examinare a urmelor de secreții, excreții ori țesuturi moi, metodele antropologice, metodele de examinare optică оn radiații vizibile sau invizibile.

Metode de examinare proprii Criminalisticii, care țin de particularitățile obiectului său de cercetare, cum ar fi de exemplu:

§ metode destinate descoperirii și examinării îndeosebi comparative, a urmelor sau mijloacelor de probă;

§ metode de identificare a persoanelor și cadavrelor după semnalmente exterioare ori după resturi osoase;

§ metode de cercetare a înscrisurilor, a diverselor valori falsificate sau contrafăcute etc.

În literatura de specialitate au fost exprimate și opinii menite să confere o notă și mai pronunțată de specificitate ansamblului metodelor de investigare criminalistică.

Un astfel de exemplu este teoria autorului Charles E.OʼHara care consideră că metodologia anchetei penale se fundamentează pe regula celor trei I: informația, interogatoriul și instrumentarea. Această opinie reprezintă esența modului de a se proceda în dovedirea vinovăției sau nevinovăției unei persoane.

Alți autori, precum Camil Suciu, îmbrățișează un criteriu bipartit de clasificare a metodelor de investigare criminalistică, clasificandu-le în metode tehnico-științifice și tactice.

Un alt autor precum Pierre Fernand Ceccaldi, consideră că metodele Criminalisticii sunt matematice, fotografice, microscopice,etc. Prin urmare toate aceste opinii nu reprezintă în fond decat preocupări de evidențiere a caracterului științific al Criminalisticii, prin evidențierea elementelor ce conferă un contur propriu metodologiei sale, precum și a contribuției pe care o are în stabilirea adevărului.

- deocamdata atat despre Criminalistica/ca stiinta -


bibliografie: Stancu Emilian, Tratat de criminalistica. Editia a V-a, Data aparitie: 24.11.2010,Editura Universul Juridic.

[White1]

Hei victor, mulţumesc de reply. Câteva nelămuriri şi comentarii:
Sherlock Holmes e celebrul detectiv al Agathei Christie? Are we sure about that? Sau testezi dacă e atentă lumea care citeşte? :D Şi apropo de lumea care citeşte, de dragul ei aş prefera, în măsura în care se poate, ca postările să aducă mai mult cu o poveste decât cu textul unui manual. De asemenea cred ca ar trebui sa faci o distincţie mai clară între ceea ce e scris de tine şi ce e luat din alte părţi. La mine cred ca e destul de evident, textele cu italice sunt citate. Nu e nevoie de bibliografie si note de subsol, ştiu ca Cretzulynne a zis altceva dar nu suntem la şcoala, putem fi mai relaxaţi.

[ilustra.films]

De acord cu White1: sub forma unei povesti!
Mi-a fost mult mai usor sa citesc ceea ce a pus White1 pentru inceput pe forum (si aici da-mi voie sa te felicit pentru initiativa). Acum, daca poti sa rezumi intr-o poveste tot ce ai expus in prim postul tau, ne-ar bucura pe toti, Victor

Mai in gluma, mai in serios, White1: nu cred ca e o idee buna sa te iei de singurul forumist (in afara de mine) care nu e admin si posteaza. :)) Da' acum na...

[Cretzulynne]

Nu e nevoie de bibliografie si note de subsol, ştiu ca Cretzulynne a zis altceva dar nu suntem la şcoala, putem fi mai relaxaţi.

Aoleu.
Toata aceasta fraza este dureroasa. Cum ai putut gandi si spune astfel ?
Bibliografia (https://ro.wikipedia.org/wiki/Bibliografie) ( din greaca: biblion - carte, graphein - a scrie) indică sursele din literatura de specialitate sau lista cărților cu titlurile ordonate alfabetic din care s-a inspirat articolul sau lucrarea respectivă.) este importanta, nu pentru a arata ca nu furi intelectual (http://www.contributors.ro/administratie/educatie/cinci-mituri-despre-plagiat-cu-referinte/), ci pentru a cita sursa si a oferi posibilitatea cititorului de a intelege si a se informa corect, daca doreste sa aprofundeze, in legatura cu subiectul respectiv.
Nu mai zic ca daca nu faci asta, refuzi dreptul fundamental la informatie (https://legeaz.net/constitutia-romaniei/articolul-31-constitutie).
De exemplu, daca as scrie aceasta fraza astfel, ai intelege ceva ? Te-ai gandi "Energia in timp?!".
Nu ai vrea mai mult optiunea B ?
A. "Vom putea într-un viitor să transformăm energia în timp și viceversa?”
B. "Vom putea într-un viitor să transformăm energia în timp și viceversa?” (http://ageac.org/ro/multimedia/fizicienii-descopera-cum-sa-creeze-materie-cu-lumina/)

Si am mai observat aceasta predilectie a voastra de a invoca scuza “nu mai suntem la scoala”, “nu mai suntem scolari” afirmand, de fapt, ca toate notiunile invatate in acest spatiu se aplica si sunt valabile doar in acesta si nu si in afara lui.
Am inteles importanta acestei notiuni datorita numeroaselor proiecte scrise de-a lungul timpului si a unei intamplari nasoale: o prietena s-a documentat foarte mult in legatura cu o tema si a ajuns intr-o fundatura din cauza unui articol plagiat si fals. Desigur ca toata munca s-a dus pe apa sambetei, iar proiectul a fost abandonat.

Relaxare ?
Nu ia mai mult de 5 secunde pentru a copy-paste un link. Daca o faci de mai multe ori, poate deveni ceva firesc. O a doua natura ca si mancatul sau spalatul pe dinti.
E chiar asa de greu sa mai scrieti cateva randuri amarate ?
In concluzie, aici nu este vorba nici de mine, nici de mediul scolar, ci de respectul pentru informatii, pentru autori si de propagarea corecta a ideilor.

[victor_homescu]

White,multumesc mult pentru observatie (acum,materialul e scris asa cum era conceput).Greseala,eroarea,oricum nu mi-o iert,eu personal.
Criminalistica este lucrarea mea de licenta/indrumator profesorul Stancu/iar continutul ramane.Criminalistica nu este metafora,poezie sau alt gen de literatura.Este acolo pe coridoarele laboratoarelor si peretii lor reci.Filmul o ridica la nivel de arta,atat.
O sa incerc in urmatorul material o prezentare a stiintei arheologiei,fata in fata cu Indiana Jones si filmele ce-l au drept erou.Poate mai putin sec.
Multumesc,din nou.

[White1]

(:| Ştiam ca sunt un băiat rău dar acum că am aflat că s-ar putea să refuz unora dreptul fundamental la informaţie mă simt de-a dreptul periculos. Şi cu toate ca mi se rupe inima pentru colega ta o să invoc aceeaşi scuza obosită: aici nu desfaşuram nici un proiect "oficial", nu suntem nici la liceu nici la facultate, nu ne dăm tezele de licenţă sau doctorat. We're here to have fun and maybe learn a thing or two. That's all. (da, noţiunile invaţate la şcoala nu sunt neapărat valabile doar în acel spaţiu dar asta nu inseamnă ca sunt valabile în toate spaţiile , depinde de context şi aici nu mi se pare cazul...mă rog).

[ilustra.films]

@White1. Sincer, Cretzulynne are dreptate. Uite, cazul meu: is un tip destul de credul. Asa am venit pe pamant. Tind spre a avea incredere in orisicine si oricum. Cand e ceva ce la o simpla analiza poate fi descoperit de mine ca fiind minciuna sau inventie atunci na, iau masurile necesare.

Dar cand vine vorba de stiinta, cred ca e mai mult ca important sa specificam sursa. Chiar si asa, sunt unii care pot inventa o sursa dar macar putem verifica si apoi discredita persoana respectiva. Nu e cazul celor de pe forum de aici. Momentan...

Ideea e ca sursa informatiilor e necesara. Asa, poate oricine sa inventeze orice cum se intampla cu citatele. Tot felul de indivizi au inceput sa imprastie tot felul de false citate ale oamenilor de importanta ai istoriei omenirii si nu numai, pe internet. Iar acolo e mult mai greu. Pana dam de urma celor care au imprastiat falsele citate, ne ies peri albi.

Pe cand aici, putem usor sa verificam ce si cum si gata. Dar important e sa avem ce verifica. E un risc la care e expus threadul tau, daca sursele nu is mentionate, pentru ca din pacate, traim intr-o lume complexa.

[Cretzulynne]

(:| Ştiam ca sunt un băiat rău dar acum că am aflat că s-ar putea să refuz unora dreptul fundamental la informaţie mă simt de-a dreptul periculos. Şi cu toate ca mi se rupe inima pentru colega ta o să invoc aceeaşi scuza obosită: aici nu desfaşuram nici un proiect "oficial", nu suntem nici la liceu nici la facultate, nu ne dăm tezele de licenţă sau doctorat. We're here to have fun and maybe learn a thing or two. That's all.

Hehe, abia acum afli ca esti un mic infractor si eu mi-s justitiarul forumului ?
Lasand gluma la o parte, te rog sa ma lamuresti cu obsesia asta cu scoala. Am zis eu ceva de asta ? De licente, doctorate si alte hartii normative ?
Nu de alta, dar vrei sa vorbim despre stiinta. Ori stiinta = a cunoaste informatii = conglomerat de litere, cifre si alte simboluri ce exprima idei.
Desi, daca ma intrebi pe mine, eu cred ca de fapt vrei sa filozofam! Asa-i ?
In cazul asta, 1 + 1 = 3, adica un barbat si o femeie au un copil, deci 3. Iata o mostra de filozofie bazata pe cunostintele stiintifice.

(da, noţiunile invaţate la şcoala nu sunt neapărat valabile doar în acel spaţiu dar asta nu inseamnă ca sunt valabile în toate spaţiile , depinde de context şi aici nu mi se pare cazul...mă rog).

Te rog sa detaliezi.

Pana atunci, scriu urmatoarele:
Scoala a aparut dupa stiinta. Prima a fost algebra, adica numerotarea, adica matematica (https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_matematicii). Plus ca la scoala (indiferent de nielul academic, adica de la gradinita pana la cursurile de doctorat) inveti stiintele. Iar aceste stiinte sunt si stiinte aplicate, nu doar "insirand cuvinte goale. Ce din coada au sa sune." (Eminescu). Sau mai bine zis, se propaga stiinta.
Putina istorie, ca sa facem lumina asupra acestui subiect:

Cine a inventat scoala ? (http://tendintein.ro/cine-a-inventat-scoala/)
Cine a inventat numerele ? (http://www.cineainventat.ro/numerele/)

Bun. Vreti sa o luam cu inceputul si sa imi raspundeti la fiecare din aceste intrebari, in ordine ?
1. Cand a aparut Universul ?
2. Cum / Din ce cauza a aparut Universul ?
3. De ce a aparut Universul ?

[ilustra.films]

Bun. Vreti sa o luam cu inceputul si sa imi raspundeti la fiecare din aceste intrebari, in ordine ?
1. Cand a aparut Universul ?
2. Cum / Din ce cauza a aparut Universul ?
3. De ce a aparut Universul ?

Asa, pentru ca recent am lucrat la un scenariu Sci-Fi, da-mi voie te rog sa incerc a raspunde:

1. Deoarece timpul nu exista, nu exista nici moment exact al aparitiei universului.
Articol mai vast despre Existenta (sau non-existenta timpului []ca sursa])
https://www.thoughtco.com/does-time-really-exist-2699430
Inceputul articolului (pentru cei care nu vor sa dea click
Time is certainly a very complex topic in physics, and there are people who believe that time does not actually exist. One common argument they use is that Einstein proved that everything is relative, so time is irrelevant. In the bestselling book The Secret, the authors say "Time is just an illusion." Is this really true? Is time just a figment of our imagination?
Biblia spune ca universul a aparut a fost conceput in cea de-a 3-a zi. :).

2. Nu exista o cauza exacta. Teoriile incep sa se schimbe tot mai repede asa ca iar o sa citez Biblia despre cum a fost conceput Universul. Geneza 1.13-18:
13. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia.
14. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii,
15. Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa.
16. A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele.
17. Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul,
18. Să cârmuiască ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.

3. Intrebarea 2 cu 'Din ce cauza...' se cam leaga cu intrebarea 3 cu 'de ce...'
Ain't that a good question? :P

Cam istea is raspunsurile mele...

[White1]

Off to a great start, guys 8-|
Cretzulynne: licenţa, doctoratul...alea erau doar nişte exemple de instanţe în care folosirea aparatului critic e obligatorie, în opoziţie cu mediul în care discutăm acum. Nu era obligatoriu să pomeneşti tu înainte de ele, pentru a le putea invoca şi eu apoi. Nu e nici o obsesie.
Ştiinţa nu e egala cu cunoaşterea de informaţii. Sa spunem că cumpăr (8-|) mâine un ziar şi citesc ceva anchetă a unui jurnalist. Eu obţin informaţii noi atunci când citesc ziarul iar jurnalistul le-a obţinut atunci când a derulat ancheta dar nu cred ca am putea spune că activitatatea oricăruia dintre noi are legatură cu ştiinţa. Nu, nu vreau să filozofăm, nu cred ca ne ţine pe vreunul din noi să o facem. Cel mult sa ne prefacem ca o facem 8-|
Nu am ce sa detaliez, mi se pare ca acolo am explicat deja ce vreau să zic.
Şcolile au aparut cu mult înaintea ştiinţei dar probabil inţelegem lucruri diferite când ne referim la ea.

Ilustra: Începutul articolului e pus acolo ca să fie demontat mai târziu, nu ştiu daca e o idee bună sa îl citezi separat :P Evident, Einstein nu a dovedit ca "totul e relativ", doar ca nu există un cadru de referinţă universal valabil in funcţie de care sa fie măsurat spaţiul şi timpul dintre diferite evenimente . Dar viteza luminii, de exemplu, nu e relativă...e aceeaşi pentru toti observatorii indiferent de cadrul lor de referinţă. Iar timpul e o componentă esenţială in teoria sa.

Despre restul poate altădată.

[ilustra.films]

Ilustra: Începutul articolului e pus acolo ca să fie demontat mai târziu, nu ştiu daca e o idee bună sa îl citezi separat :P Evident, Einstein nu a dovedit ca "totul e relativ", doar ca nu există un cadru de referinţă universal valabil in funcţie de care sa fie măsurat spaţiul şi timpul dintre diferite evenimente . Dar viteza luminii, de exemplu, nu e relativă...e aceeaşi pentru toti observatorii indiferent de cadrul lor de referinţă. Iar timpul e o componentă esenţială in teoria sa.


Nu e nimic. Demontam si noi aici inceputul ila de articol. >:)
:-? Well.. aceasta relativitate ma macina pe mine. :-? Sau non existenta ei. Metrix mi-a dat mult de gandit in sensul ista si apoi ai venit si tu cu inexistenta masei si faptul ca exista aceasta interactiune energetica intre particule. :-? De aici putem usor pleca cu idea ca totul e relativ avand in vedere ca masa nu exista cu adevarat si ceea ce vedem noi e doar ceea ce mintea si ochii nostri pot sa perceapa. Ce vrei mai relativ de atat? Ok.:-? Particulele istea exista dar nu au masa. Aici e poate ceva ce...:-? poate vorbi despre tot si toate. Adica, daca reusim sa intelegem cat de bine putem istoria particulelor, o sa putem intelege tot. Orice informatie despre particule e bine venita, daca vrea cineva sa pune acilea linkuri ca de filosofat e usor desi Einstain a plecat de la idei si filosofii inainte de toate. Haidem sa descoperim originile universului...

Eu mai am si alta problema momentan :)) - Sper ca victor nu face studiu de caz pe noi acilea, ca sa vada daca teoria de la scoala se poate aplica in viata reala. Nu de alta dar nu vreau sa reiasa pe nicaieri ca is criminal. :P Nu ca nu vreau sa reiasa ceva ce e adevarat. Nu vreau sa reiasa ceva ce nu e adevarat. victor... ai grija tata cum ne studiezi pacilea :). Si mult spor!

[White1]

Şi Einstein se frământa din cauza faptului ca lumea confunda relativitatea cu relativismul, nu cred că azi ar fi mai liniştit :P
Particulele au masă, doar ca aceasta nu e o calitate primară a lor ci e dată de intensitatea interacţiunii cu câmpul Higgs (https://www.youtube.com/watch?v=RIg1Vh7uPyw) (like a chick who needs some make-up to look good, her beauty is a secondary quality,not an intrinsic one or something along those lines 8-|)
Da, nu avem acces direct la realitatea obiectivă, existenţa acesteia nu poate fi demonstrată ci doar presupusă. E una din asumpţiile de bază ale realismului ştiinţific.

Întrebările lui C...a treia mi se pare dubioasă. De ce a apărut Universul? Nu ştiu, a avut de ales? De ce am presupune ca a apărut cu vreun scop anume? De ce sa atribuim intenţionalitate unor entităţi care nu posedă aşa ceva?
Singurul răspuns la care ma pot gândi la 2) e "condiţiile iniţiale au permis ca acest lucru sa se întâmple" dar ştiu ca nu sună deloc satisfăcator. Adevărul e ca nimeni nu ştie, ecuaţiile Relativităţii Generale se "frâng" când sunt aplicate singularităţii. We'll have to wait for a quantum theory of gravity, i guess.
La 1) se găseşte uşor răspunsul 8-|

[Cretzulynne]

1. Deoarece timpul nu exista, nu exista nici moment exact al aparitiei universului.
Time is certainly a very complex topic in physics, and there are people who believe that time does not actually exist. One common argument they use is that Einstein proved that everything is relative, so time is irrelevant. In the bestselling book The Secret, the authors say "Time is just an illusion." Is this really true? Is time just a figment of our imagination?

Daca timpul este o iluzie, atunci, ca parte componenta a sferei noastre, rezulta ca si universul este o iluzie ce nu se extinde. Spunea cineva, pe undeva, ca si iubirea e o iluzie...

Raspunsul concret:
Toata lumea spune ca e batran de 15 miliarde de ani, dar, de fapt, are 13.798 ± 0.037 miliarde de ani. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Univers)
Cum au calculat ? Habar n-am.
Dar, asta inseamna ca suntem la jumatatea vietii si ne asteapta un Big Crunch, alias
apocalipsa biblica ? Hmm...

2. Despre nasterea Universului - teoria Big Bang (https://ro.wikipedia.org/wiki/Big_Bang);
Dar, daca nu-i aceasta teorie ?
Ci aceasta (http://www.descopera.ro/dnews/11333726-adio-big-bang-oamenii-de-stiinta-au-o-noua-teorie-extraordinara-despre-cum-a-aparut-universul) ?
Ce credeti despre ipoteza " Teoria Big Bang nu e corecta (http://www.sciencealert.com/new-theory-suggests-the-big-bang-never-occurred)." ?

3. De ce a aparut Universul, adica de ce au existat elementele ce au dus la nasterea noastra, de ce niste elemente au avut tocmai acest efect si nu altul, ca si cand ar fi fost o regula undeva ca daca alaturi asta cu asta si boom! Iata Universul! Si te gandesti ca a fost un experiment...
Stiu, o dau in existentialisme.


Şcolile au aparut cu mult înaintea ştiinţei dar probabil inţelegem lucruri diferite când ne referim la ea.

Aoleu.
Te rog, spune-mi cum inveti pe altcineva o notiune, inainte ca ea sa existe ?
Adica, eu, ca astronom, observ cerul. Observ asta si aia. Transmit concluziile mele altei persoane. Deci il invat, deci il informez, deci il instiintez.
Sa nu uitam ca stiinta nu e formata numai din fapte si demonstratii, ci si din TEORII!

Si sa nu uitam nici asta: de la a cunoaste cuvantul pana la a cunoaste semnificatia acestuia e distanta lunga.

Apropo, multumesc ca ai mentionat de bosonul Higgs (https://ro.wikipedia.org/wiki/Bosonul_Higgs), postulatul doi al luminii formulat de Einstein in teoria sa a relativitatii restranse (https://ro.wikipedia.org/wiki/Teoria_relativit%C4%83%C8%9Bii_restr%C3%A2nse) si singularitate (https://en.wikipedia.org/wiki/Gravitational_singularity).

Alte intrebari:
4. Din ce este alcatuit Universul ?
De luat fiecare: materia, energia si informatia.
5. Ce consideratii aveti depsre antimaterie ?
6. Exista mai multe Universuri ?

[ilustra.films]

Raspunsul concret:
Toata lumea spune ca e batran de 15 miliarde de ani, dar, de fapt, are 13.798 ± 0.037 miliarde de ani. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Univers)
Cum au calculat ? Habar n-am.
Dar, asta inseamna ca suntem la jumatatea vietii si ne asteapta un Big Crunch, alias
apocalipsa biblica ? Hmm...
Ce te face sa crezi ca suntem la jumatatea vietii mai exact? Adica..fix la jumatate si nu spre final sau mai spre inceput?

3. De ce a aparut Universul, adica de ce au existat elementele ce au dus la nasterea noastra, de ce niste elemente au avut tocmai acest efect si nu altul, ca si cand ar fi fost o regula undeva ca daca alaturi asta cu asta si boom! Iata Universul! Si te gandesti ca a fost un experiment...
Stiu, o dau in existentialisme.
Cred ca inainte de toate, iti complici prea mult existenta. Hai sa vorbim despre lucruri concrete ca de aia se numeste acest thread... stiinta. Zic si eu :P

Alte intrebari:
4. Din ce este alcatuit Universul ?
De luat fiecare: materia, energia si informatia.
5. Ce consideratii aveti depsre antimaterie ?
6. Exista mai multe Universuri ?

4. Eu unul nu am atat de multe informatii despre Univers. Ma dau batut la intrebarea asta.
5. O foarte interesanta materie. Foarte chiar. De ce exista si cum functioneaza: habar n-am.
6. :-? (:|

:)

[ilustra.films]

Şi Einstein se frământa din cauza faptului ca lumea confunda relativitatea cu relativismul, nu cred că azi ar fi mai liniştit :P
Particulele au masă, doar ca aceasta nu e o calitate primară a lor ci e dată de intensitatea interacţiunii cu câmpul Higgs (https://www.youtube.com/watch?v=RIg1Vh7uPyw) (like a chick who needs some make-up to look good, her beauty is a secondary quality,not an intrinsic one or something along those lines 8-|)
Da, nu avem acces direct la realitatea obiectivă, existenţa acesteia nu poate fi demonstrată ci doar presupusă. E una din asumpţiile de bază ale realismului ştiinţific.|

Eistein ar fi trebuit sa se bucure inainte de toate ca lumea auzise de relativitate si relativism. Si nu numai atat, le si confunda. :P
White1, nu am cum sa te contrazic sau sa nu te contrazic pentru ca nu cunosc atat de multa fizica. Pot doar sa dau copy pasteuri catre linkuri cool si interesante dar... sincer, nu e genul meu. Prefer sa vorbesc despre chestii pe care le cunosc, cum e cineamul. La urma urmei... ma aflu pe un forum de cinema.

Am sa raspund acestui thrad in masura in care cred ca pot aduce o contributie corecta. Altfel, deja cred ca te-ai abatut enorm de la misiunea cu care ai inceput acest thread. :P Cu tot respectul!

[Cretzulynne]

Raspunsul concret:
Toata lumea spune ca e batran de 15 miliarde de ani, dar, de fapt, are 13.798 ± 0.037 miliarde de ani. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Univers)
Cum au calculat ? Habar n-am.
Dar, asta inseamna ca suntem la jumatatea vietii si ne asteapta un Big Crunch, alias
apocalipsa biblica ? Hmm...
Ce te face sa crezi ca suntem la jumatatea vietii mai exact? Adica..fix la jumatate si nu spre final sau mai spre inceput?

Nu stiu. Asa am simtit. Soarele nostru mai are termen de 5 miliarde de ani. Universul... e cu semn de intrebare. Bine, e o intrebare retorica.

3. De ce a aparut Universul, adica de ce au existat elementele ce au dus la nasterea noastra, de ce niste elemente au avut tocmai acest efect si nu altul, ca si cand ar fi fost o regula undeva ca daca alaturi asta cu asta si boom! Iata Universul! Si te gandesti ca a fost un experiment...
Stiu, o dau in existentialisme.
Cred ca inainte de toate, iti complici prea mult existenta. Hai sa vorbim despre lucruri concrete ca de aia se numeste acest thread... stiinta. Zic si eu :P

White 2. Daca puneam o intrebare usoara, nu mai ziceai ca imi complic existenta.
Si eu am dreptul sa emit teorii si sa le dezbatem aici. Si asta este si stiinta, si filozofie. De cate ori trebuie sa repet ca nici stiinta nu are fiecare cuvant batut in cuie si declarat ca lege adevarata si absoluta ?!

[ilustra.films]

Raspunsul concret:
Toata lumea spune ca e batran de 15 miliarde de ani, dar, de fapt, are 13.798 ± 0.037 miliarde de ani. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Univers)
Cum au calculat ? Habar n-am.
Dar, asta inseamna ca suntem la jumatatea vietii si ne asteapta un Big Crunch, alias
apocalipsa biblica ? Hmm...
Ce te face sa crezi ca suntem la jumatatea vietii mai exact? Adica..fix la jumatate si nu spre final sau mai spre inceput?

Nu stiu. Asa am simtit. Soarele nostru mai are termen de 5 miliarde de ani. Universul... e cu semn de intrebare. Bine, e o intrebare retorica.
Eu cred ca e doar lumea asta care pe zi ce trece, ne face sa credem tot mai mult ca sfarsitul e aproape. O fi aproape. Dar de ce ne batem capul atata cu acest sfarsit? Ok. Daca te ingrijoreaza ai doua cai: ori te pocaiesti ori "just let it go".

3. De ce a aparut Universul, adica de ce au existat elementele ce au dus la nasterea noastra, de ce niste elemente au avut tocmai acest efect si nu altul, ca si cand ar fi fost o regula undeva ca daca alaturi asta cu asta si boom! Iata Universul! Si te gandesti ca a fost un experiment...
Stiu, o dau in existentialisme.
Cred ca inainte de toate, iti complici prea mult existenta. Hai sa vorbim despre lucruri concrete ca de aia se numeste acest thread... stiinta. Zic si eu :P

White 2. Daca puneam o intrebare usoara, nu mai ziceai ca imi complic existenta.
Si eu am dreptul sa emit teorii si sa le dezbatem aici. Si asta este si stiinta, si filozofie. De cate ori trebuie sa repet ca nici stiinta nu are fiecare cuvant batut in cuie si declarat ca lege adevarata si absoluta ?!
Well.. in stiinta, pentru ca se bazeaza pe calcule exacte, din contra, legile is destul de adevarate si absolute. Acum, ca acele calcule is gresite, na. Imi aduc aminte de o situatie intr-un film unde calcule facute de student nu puteau fi verificate, desi studentul respectiv venea la inaintare cu o idee proaspta, noua despre felul in care puteau fi lucrurile vazute si profesorii nu stiau cum sa-i verifice calculele. :P. Asta e o situatie ciudata, intradevar. Eu nu am forta sa cred ca ne tragem din maimute. Precum nu am forta sa cred in Big Bang, nici in cat de vechi e universul, nici in cat de vechi soarele sau cand va muri acesta. Pur si simplu... nu am forta sa cred in toate acestea. Prefer sa cred in facts care pot fi verificate la o simpla analiza, de catre un om neavizat dar, ca urmare a acesti simple analize, poate intelege valoarea de adevar sau nu a lucrurilor. Eistein a incercat, destul de mult cu succes acest lucru. Eh, eu il astept pe urmatorul Eistein...
Nu ma intelege gresit.Nu is genul ila de individ care "oh... oamenii astia de stiinta de azi..nu mai stiu nimic, le tot invart si le succes si ne capiaza cu descoperirea redescoperirii a descoperirilor nedescoperite". Nu. Din contra. Sunt destul de sigur ca urmeaza un timp al altor mari descoperiri. Doar ca momentan... e foarte multa informatie, peste tot. Toata lumea isi da cu parerea. Scapam din vedere sa vorbim despre facts. De prea multe ori! Oamenii de stiinta, nu se mai gandesc "dar daca vin cu teoria asta, oare cum are sa fie perceputa? Dar eu, cum am sa fiu perceput, in raport cu alulalte descoperiri?". No. Pare ca doar vin cu informatia. Inca o data, nu este vina timpurilor in care traim ca... oamenii de stiinta din trecut erau mai "nu stiu cum". E pur si simplu o perioada, dificila, de tranzitie, care are sa treaca si ea dar pana atunci... ne batem noi capul, generatia milleniala, cu tot felul de aiureli.

[victor_homescu]

Un singur sau mai multe universuri?Materie si antimaterie.


Pe măsură ce înţelegem tot mai bine universul nostru, suntem confruntaţi cu o întrebare tulburătoare: Cum se face că legile naturii sunt atât de fin reglate încât să permită existenţa stelelor, a Pământului şi, în ultimă instanţă, a noastră? Pe de altă parte, teoria corzilor - care se presupune a fi explicaţia ultimă a fizicii – nu conduce la o singură soluţie pentru legile naturii, ci la o bogăţie inimaginabilă de variante. De ce atâtea posibilităţi, când primul gând al filozofilor şi oamenilor de ştiinţă este că existenţa noastră e unic determinată?
Leonard Susskind răspunde la cele două întrebări printr-o remarcabilă schimbare de paradigmă, una dintre cele mai profunde din întreaga istorie a ştiinţei: universul nostru nu e decât unul între nemumărate altele, cuprinse într-un megaunivers în care toate posibilităţile se realizează efectiv.


Două lumi diferite: Cosmos şi Anti-Cosmos?

Descoperirea antimateriei a deconcertat profund pe fizicieni, astronomi, cosmologi şi filozofi. Cunoscând verificata lege a simetriei universale, de dragul simetriei trebuie să fie totuşi imaginat un Univers compus, în părţi egale, din materie şi antimaterie.
Uneori fizicienii să lasă seduşi de idei care par de domeniul pur al fanteziei. De pildă, M. Goldhaber consideră că ar putea exista două lumi separate, una formată din materie, iar cealaltă din antimaterie. El mai precizează că la originea Universului ar fi fost o singură entitate, pe care a numit-o „universon”. Universon-ul s-ar fi divizat în două părţi: „cosmon” şi „anticosmon”, care s-ar fi îndepărtat imediat după formare, generând astfel Cosmosul nostru (din „cosmon”) şi un Anticosmos (din „anticosmon”), care este cu totul în afara posibilităţilor noastre de observaţie. Dacă, în unele zone, într-un oarecare mod, o foarte mică parte din antimateria presupusă a constitui Anticosmosul, străbate/patrunde în Cosmos, aceasta ar putea produce (sau explica?) fenomenele care au loc în prezent în galaxiile Messier 87 şi Lebăda A. Aceasta însă, deocamdată este considerată pură fantezie. Dar, oare, cu 24 de secole în urmă, ideile lui Democrit asupra atomilor nu erau doar o simplă fantezie?

&
- sau poate,din comoditate,pentru confort,pentru a nu iesi din reguli,a ne intoarce la usa bisericii,la rugaciune si credinta,la creatorul divin,este solutia?Poate ca se impune,din moment ce foarte multi din invatatii timpurilor,au abandonat revolutii si au revenit in aceeasi matca.-

[Cretzulynne]

Raspunsul concret:
Toata lumea spune ca e batran de 15 miliarde de ani, dar, de fapt, are 13.798 ± 0.037 miliarde de ani. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Univers)
Cum au calculat ? Habar n-am.
Dar, asta inseamna ca suntem la jumatatea vietii si ne asteapta un Big Crunch, alias
apocalipsa biblica ? Hmm...
Ce te face sa crezi ca suntem la jumatatea vietii mai exact? Adica..fix la jumatate si nu spre final sau mai spre inceput?

Nu stiu. Asa am simtit. Soarele nostru mai are termen de 5 miliarde de ani. Universul... e cu semn de intrebare. Bine, e o intrebare retorica.
Eu cred ca e doar lumea asta care pe zi ce trece, ne face sa credem tot mai mult ca sfarsitul e aproape. O fi aproape. Dar de ce ne batem capul atata cu acest sfarsit? Ok. Daca te ingrijoreaza ai doua cai: ori te pocaiesti ori "just let it go".

Uitasem de ce am pus aceasta intrebare.
Daca orice are un inceput are si un sfarsit, acest principiu se aplica si aici ? Si daca da, atunci si Universul nostru isi va afla sfarsitul candva. De-i asa, va lua nastere un alt univers ? Ceea ce ma duce la principiul ciclicitatii. Un fel de "cine a fost intai: oul sau gaina ?" Si acum sa ajungem la adevarata intrebare: oare universul nostru se afla intr-un alt univers mai mare ? Asemeni unei stele in al nostru univers, isi traieste viata, concomitent cu al ei univers, desi nu moare inaintea celui din urma. Si daca ar fi asa, ar insemna ca in acel Univers Mare se afla mai multe universuri, ceea ce ma duce la intrebarea 6.
Aceasta "teorie" in care existenta unui Univers Mare in care se afla acele universuri ce se nasc si mor, este singura mea explicatie pentru senzatiile de deja-vu, replicatii si alte dubluri ale lumilor.

3. De ce a aparut Universul, adica de ce au existat elementele ce au dus la nasterea noastra, de ce niste elemente au avut tocmai acest efect si nu altul, ca si cand ar fi fost o regula undeva ca daca alaturi asta cu asta si boom! Iata Universul! Si te gandesti ca a fost un experiment...
Stiu, o dau in existentialisme.
Cred ca inainte de toate, iti complici prea mult existenta. Hai sa vorbim despre lucruri concrete ca de aia se numeste acest thread... stiinta. Zic si eu :P

White 2. Daca puneam o intrebare usoara, nu mai ziceai ca imi complic existenta.
Si eu am dreptul sa emit teorii si sa le dezbatem aici. Si asta este si stiinta, si filozofie. De cate ori trebuie sa repet ca nici stiinta nu are fiecare cuvant batut in cuie si declarat ca lege adevarata si absoluta ?!
Well.. in stiinta, pentru ca se bazeaza pe calcule exacte, din contra, legile is destul de adevarate si absolute. Acum, ca acele calcule is gresite, na. Imi aduc aminte de o situatie intr-un film unde calcule facute de student nu puteau fi verificate, desi studentul respectiv venea la inaintare cu o idee proaspta, noua despre felul in care puteau fi lucrurile vazute si profesorii nu stiau cum sa-i verifice calculele. :P. Asta e o situatie ciudata, intradevar. Eu nu am forta sa cred ca ne tragem din maimute. Precum nu am forta sa cred in Big Bang, nici in cat de vechi e universul, nici in cat de vechi soarele sau cand va muri acesta. Pur si simplu... nu am forta sa cred in toate acestea. Prefer sa cred in facts care pot fi verificate la o simpla analiza, de catre un om neavizat dar, ca urmare a acesti simple analize, poate intelege valoarea de adevar sau nu a lucrurilor. Eistein a incercat, destul de mult cu succes acest lucru. Eh, eu il astept pe urmatorul Eistein...
Nu ma intelege gresit.Nu is genul ila de individ care "oh... oamenii astia de stiinta de azi..nu mai stiu nimic, le tot invart si le succes si ne capiaza cu descoperirea redescoperirii a descoperirilor nedescoperite". Nu. Din contra. Sunt destul de sigur ca urmeaza un timp al altor mari descoperiri. Doar ca momentan... e foarte multa informatie, peste tot. Toata lumea isi da cu parerea. Scapam din vedere sa vorbim despre facts. De prea multe ori! Oamenii de stiinta, nu se mai gandesc "dar daca vin cu teoria asta, oare cum are sa fie perceputa? Dar eu, cum am sa fiu perceput, in raport cu alulalte descoperiri?". No. Pare ca doar vin cu informatia. Inca o data, nu este vina timpurilor in care traim ca... oamenii de stiinta din trecut erau mai "nu stiu cum". E pur si simplu o perioada, dificila, de tranzitie, care are sa treaca si ea dar pana atunci... ne batem noi capul, generatia milleniala, cu tot felul de aiureli.

Teoriile sunt facute pentru a fi confirmate sau infirmate. Daca in trecut, crezul pamantenilor de a se afla pe un pamant plat sau in centrul Universului nu i-ar fi indemnat pe mintile luminate ale vremii sa sparga aceste teorii, astazi nu am fi aici.
Dar, e in regula, o sa facem distinctie intre descoperirile reale si restul.

Intrebarea 4 - din fericire s-au descoperit toate elementele componente - cele 92 varietati atomice - tabelele lui Mendeleev / Bohr.
La inceputul nasterii Universului, acesta era format din 90% deuteriu + 10% heliu + putin litiu.

White1, nu am cum sa te contrazic sau sa nu te contrazic pentru ca nu cunosc atat de multa fizica. Pot doar sa dau copy pasteuri catre linkuri cool si interesante dar... sincer, nu e genul meu. Prefer sa vorbesc despre chestii pe care le cunosc, cum e cineamul. La urma urmei... ma aflu pe un forum de cinema.

Da, suntem pe un forum de cinema, care si el utilizeaza stiinta. Crezi ca Nolan a stiut singur sa scrie scenariul SF pentru Interstellar ? Nu. A avut consultanti - multi astrofiziceni. Si pe partea cealalta, daca nu ai aceste cunostinte cand te uiti la un film SF despre Univers, fie el Interstellar, ori Alien, te uiti ca prostul la ele sau... ? Dar, tu, ca scenarist SF, trebuie sa ai un minim bagaj de cunostinte ca sa nu treci in lumea fantasy. De ce crezi ca apar tot felul de filme SF din care mai care mai proaste ? Lipsa de verzisori, ori de minte ? Eu zic ca ambele.

Urmatoarele:
7. Informatii despre quarcuri: ce sunt, cum reactioneaza, etc.
8. Expansiunea Universului se intinde pana la infinit ?
9. Gaurile negre - informatii interesante.

[ilustra.films]

Cretzulynne. iti raspund maine ca acum is super obosit! A fost nevoie sa merg sa ajut la consolidarea casei in care locuiesc ai mei. Si am si lucrat azi. Is frant! Am un mesaj mai mare asa ca-ti raspund maine :P
(:|
Ca sa fiu totusi on topic: imi plac ultimele tale trei intrebari. Is ceva mai... pamantene :)
La fel si raspunsurile, imi plac, ca tot alien is dar asta te face interesanta :">

[White1]

Meh. Aţi cam luat-o pe arătură şi eu nu prea am energie acum să răspund la toate chestiile...bizare pe care le spuneţi. Să răspund doar la două dintre ele.
C, prin "ştiinţă" eu inţeleg activitatea ale cărei caracteristici au început sa fie articulate abia prin secolul XVI, deci mult după apariţia primelor şcoli. Nu înseamnă ca ce s-a întamplat până atunci e lipsit de valoare...ci doar ca ştiinţa nu era un domeniu foarte bine delimitat...nu era separat de filosofie sau religie de exemplu. Şi ca sa iţi dau un exemplu concret, ca tot ziceai de astronomie. Ptolemeu a fost probabil cel mai important astronom al antichităţii si sistemul lui cosmologic a fost folosit mai mult de 1000 de ani in Europa. Doar ca pornea de la premisa greşită că corpurile (8-|) cereşti au o mişcare circular-uniformă...doar pentru că Aristotel decretase aşa. Discrepanţa dintre "teorie" şi observaţii a fost rezolvată prin introducerea de epicicluri suplimentare. Cu alte cuvinte nu natura avea ultimul cuvânt, ea trebuia sa se conformeze teoriilor şi nu invers... which is not very scientific.
Cea "mai oficială" definiţie a ştiinţei peste care am dat până acum: "Science is the pursuit of
knowledge and understanding of the natural and social world following a systematic methodology based on evidence." The systematic methodology nu a existat până la revoluţia ştiinţifică.

Ilustra: nu cred că m-am "abătut enorm" de la "misiunea" (care?) cu care am început acest thread. Poate am fost deviat puţin (nu ştiu de cine 8-|)...dar chestiile despre care vreau să scriu au un potenţial practic nelimitat pentru a fi aprofundate şi nu mă grăbesc...nu o sa plece nici threadul de aici şi nici eu.

[Cretzulynne]

C, prin "ştiinţă" eu inţeleg activitatea ale cărei caracteristici au început sa fie articulate abia prin secolul XVI, deci mult după apariţia primelor şcoli. Nu înseamnă ca ce s-a întamplat până atunci e lipsit de valoare...ci doar ca ştiinţa nu era un domeniu foarte bine delimitat...nu era separat de filosofie sau religie de exemplu. Şi ca sa iţi dau un exemplu concret, ca tot ziceai de astronomie. Ptolemeu a fost probabil cel mai important astronom al antichităţii si sistemul lui cosmologic a fost folosit mai mult de 1000 de ani in Europa. Doar ca pornea de la premisa greşită că corpurile (8-|) cereşti au o mişcare circular-uniformă...doar pentru că Aristotel decretase aşa. Discrepanţa dintre "teorie" şi observaţii a fost rezolvată prin introducerea de epicicluri suplimentare. Cu alte cuvinte nu natura avea ultimul cuvânt, ea trebuia sa se conformeze teoriilor şi nu invers... which is not very scientific.
Cea "mai oficială" definiţie a ştiinţei peste care am dat până acum: "Science is the pursuit of
knowledge and understanding of the natural and social world following a systematic methodology based on evidence." The systematic methodology nu a existat până la revoluţia ştiinţifică.


Asa! Asa, mai zi, ca imi place aceasta istorie a stiintei! Cu asta trebuia sa incepem. ;)

[ilustra.films]

Raspunsul concret:
Toata lumea spune ca e batran de 15 miliarde de ani, dar, de fapt, are 13.798 ± 0.037 miliarde de ani. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Univers)
Cum au calculat ? Habar n-am.
Dar, asta inseamna ca suntem la jumatatea vietii si ne asteapta un Big Crunch, alias
apocalipsa biblica ? Hmm...
Ce te face sa crezi ca suntem la jumatatea vietii mai exact? Adica..fix la jumatate si nu spre final sau mai spre inceput?

Nu stiu. Asa am simtit. Soarele nostru mai are termen de 5 miliarde de ani. Universul... e cu semn de intrebare. Bine, e o intrebare retorica.
Eu cred ca e doar lumea asta care pe zi ce trece, ne face sa credem tot mai mult ca sfarsitul e aproape. O fi aproape. Dar de ce ne batem capul atata cu acest sfarsit? Ok. Daca te ingrijoreaza ai doua cai: ori te pocaiesti ori "just let it go".

Uitasem de ce am pus aceasta intrebare.
Daca orice are un inceput are si un sfarsit, acest principiu se aplica si aici ? Si daca da, atunci si Universul nostru isi va afla sfarsitul candva. De-i asa, va lua nastere un alt univers ? Ceea ce ma duce la principiul ciclicitatii. Un fel de "cine a fost intai: oul sau gaina ?" Si acum sa ajungem la adevarata intrebare: oare universul nostru se afla intr-un alt univers mai mare ? Asemeni unei stele in al nostru univers, isi traieste viata, concomitent cu al ei univers, desi nu moare inaintea celui din urma. Si daca ar fi asa, ar insemna ca in acel Univers Mare se afla mai multe universuri, ceea ce ma duce la intrebarea 6.
Aceasta "teorie" in care existenta unui Univers Mare in care se afla acele universuri ce se nasc si mor, este singura mea explicatie pentru senzatiile de deja-vu, replicatii si alte dubluri ale lumilor.

Din punctul meu de vedere, ai ajuns clar la un fel de esenta in a cauta raspunsuri in vid. Iar raspunsurile tale au ceea ce numim "numitor comun" pentru felul de a intelege astfel de lucruri, privind colectivul (o multime mai mare de oameni care ajung la acelasi raspunsuri dar nu se cunosc neaparat). Tu cam faci parte din grupul meu. Sau eu din al tau :P
Nu cred neaparat ca totul are un sfarsit si un inceput. Mai degraba, daca vorbim despre Univers, cred ca ne putem exprima in acelasi mod in care ne exprimam cand vine vorba de povesti: nu exista un inceput si un sfarsit! Precum putem vorbi si despre suflete. Acestea nu au sfarsit. Exista vesnic. E o tema abordata de mine in ultimul scenariu (SF) scris: infinitatea sufletelor. Pentru ca sufletul nostru ajunge in rai cand corpul moare, atunci... acesta are caracteristica de a "fi" vesnic. Si deci, nu exista un inceput si un sfarsit. Dar e doar o idee de-a mea.
Acum: daca universul este un suflet. Iar noi suntem viata din suflet? Toate bucuriile si tristetile, fricile si cosmarurile...? Si de aici, se poate explica, probabil si ideea de holograma, forma inexistenta a materiei. Campul Higgs, aceasta energie... imi pare foarte interesanta!


3. De ce a aparut Universul, adica de ce au existat elementele ce au dus la nasterea noastra, de ce niste elemente au avut tocmai acest efect si nu altul, ca si cand ar fi fost o regula undeva ca daca alaturi asta cu asta si boom! Iata Universul! Si te gandesti ca a fost un experiment...
Stiu, o dau in existentialisme.
Cred ca inainte de toate, iti complici prea mult existenta. Hai sa vorbim despre lucruri concrete ca de aia se numeste acest thread... stiinta. Zic si eu :P

White 2. Daca puneam o intrebare usoara, nu mai ziceai ca imi complic existenta.
Si eu am dreptul sa emit teorii si sa le dezbatem aici. Si asta este si stiinta, si filozofie. De cate ori trebuie sa repet ca nici stiinta nu are fiecare cuvant batut in cuie si declarat ca lege adevarata si absoluta ?!
Well.. in stiinta, pentru ca se bazeaza pe calcule exacte, din contra, legile is destul de adevarate si absolute. Acum, ca acele calcule is gresite, na. Imi aduc aminte de o situatie intr-un film unde calcule facute de student nu puteau fi verificate, desi studentul respectiv venea la inaintare cu o idee proaspta, noua despre felul in care puteau fi lucrurile vazute si profesorii nu stiau cum sa-i verifice calculele. :P. Asta e o situatie ciudata, intradevar. Eu nu am forta sa cred ca ne tragem din maimute. Precum nu am forta sa cred in Big Bang, nici in cat de vechi e universul, nici in cat de vechi soarele sau cand va muri acesta. Pur si simplu... nu am forta sa cred in toate acestea. Prefer sa cred in facts care pot fi verificate la o simpla analiza, de catre un om neavizat dar, ca urmare a acesti simple analize, poate intelege valoarea de adevar sau nu a lucrurilor. Eistein a incercat, destul de mult cu succes acest lucru. Eh, eu il astept pe urmatorul Eistein...
Nu ma intelege gresit.Nu is genul ila de individ care "oh... oamenii astia de stiinta de azi..nu mai stiu nimic, le tot invart si le succes si ne capiaza cu descoperirea redescoperirii a descoperirilor nedescoperite". Nu. Din contra. Sunt destul de sigur ca urmeaza un timp al altor mari descoperiri. Doar ca momentan... e foarte multa informatie, peste tot. Toata lumea isi da cu parerea. Scapam din vedere sa vorbim despre facts. De prea multe ori! Oamenii de stiinta, nu se mai gandesc "dar daca vin cu teoria asta, oare cum are sa fie perceputa? Dar eu, cum am sa fiu perceput, in raport cu alulalte descoperiri?". No. Pare ca doar vin cu informatia. Inca o data, nu este vina timpurilor in care traim ca... oamenii de stiinta din trecut erau mai "nu stiu cum". E pur si simplu o perioada, dificila, de tranzitie, care are sa treaca si ea dar pana atunci... ne batem noi capul, generatia milleniala, cu tot felul de aiureli.

Teoriile sunt facute pentru a fi confirmate sau infirmate. Daca in trecut, crezul pamantenilor de a se afla pe un pamant plat sau in centrul Universului nu i-ar fi indemnat pe mintile luminate ale vremii sa sparga aceste teorii, astazi nu am fi aici.
Dar, e in regula, o sa facem distinctie intre descoperirile reale si restul.

Intrebarea 4 - din fericire s-au descoperit toate elementele componente - cele 92 varietati atomice - tabelele lui Mendeleev / Bohr.
La inceputul nasterii Universului, acesta era format din 90% deuteriu + 10% heliu + putin litiu.

Da. Teoriile ne plaseaza pe o coordonata mai mult sau mai putin inconfortabila de a cauta mai mult, a rspunde. A avea o reactie. Ne obliga la o anumita actiune.
Cand vorbesti de descoperirile reale te referi la cele pe care oamenii de stiinta cu diplome le-au descoperit sau la ceea ce, de exemplu chiar si tu poti descoperi cautand fara sa realizezi neaparat ca ai facut o descoperire, ai adus o teorie frumoasa in discutie? Pentru ca altfel, daca te bazezi doar pe teoriile celor cu diplome si cu nume, discutiile noastre ies din sfera acelor discutii (posibil) revelatoare.
Intrebarea 4: De unde stii dumneata ca s-au descoperit TOATE elementele cu tabelul lui Mendeleev/ Bhor? De exemplu, in 2016 au fost adaugate 4 noi elemente in tabelul periodic. Sunt destul de sigur de faptul ca multe multe alte elemnte au sa fie adaugate in viitorul apropiat. De exemplu... ceea ce compune sufletul (intorcandu-ma la suflet), este oare ceva ce poate fi definit ca "forma"? Poate intr-o alta dimensiune?! :-?

White1, nu am cum sa te contrazic sau sa nu te contrazic pentru ca nu cunosc atat de multa fizica. Pot doar sa dau copy pasteuri catre linkuri cool si interesante dar... sincer, nu e genul meu. Prefer sa vorbesc despre chestii pe care le cunosc, cum e cineamul. La urma urmei... ma aflu pe un forum de cinema.

Da, suntem pe un forum de cinema, care si el utilizeaza stiinta. Crezi ca Nolan a stiut singur sa scrie scenariul SF pentru Interstellar ? Nu. A avut consultanti - multi astrofiziceni. Si pe partea cealalta, daca nu ai aceste cunostinte cand te uiti la un film SF despre Univers, fie el Interstellar, ori Alien, te uiti ca prostul la ele sau... ? Dar, tu, ca scenarist SF, trebuie sa ai un minim bagaj de cunostinte ca sa nu treci in lumea fantasy. De ce crezi ca apar tot felul de filme SF din care mai care mai proaste ? Lipsa de verzisori, ori de minte ? Eu zic ca ambele.

Urmatoarele:
7. Informatii despre quarcuri: ce sunt, cum reactioneaza, etc.
8. Expansiunea Universului se intinde pana la infinit ?
9. Gaurile negre - informatii interesante.

7. Singura propriatate care imi pare interesanta in ceea ce priveste quarcurii e faptul ca is... indivizibili. Pun la indoiala aceasta teorie. :-?
8. Daca luam in calcul teoria Big Bang raspunsul e nu. Dar eu nu pot crede in teoria aia si am sa spun ca inifinitul ar avea si el o limita dar neperceputa de noi inca. Deci, raspunsul final e da.
9. Cred ca is folosite de extraterestrii pentru a se deplasa mai repede prin Univers :-bd Precum statiile de metroul. Fara metrou ti-ar lua 30-40 de minte sa parcurgi pe jos distanta dintre statii. Cu metroul parcurgi in 2 minute aceasi distanta. Cum timpul nu exista, in perceptia mea, cred ca metroul devine un fel de portal ce deschide o poarta prin timp. Asa cum se intampla si in cazul gaurilor negre (in teorie ) . :-?

Meh. Aţi cam luat-o pe arătură şi eu nu prea am energie acum să răspund la toate chestiile...bizare pe care le spuneţi. Să răspund doar la două dintre ele.
C, prin "ştiinţă" eu inţeleg activitatea ale cărei caracteristici au început sa fie articulate abia prin secolul XVI, deci mult după apariţia primelor şcoli. Nu înseamnă ca ce s-a întamplat până atunci e lipsit de valoare...ci doar ca ştiinţa nu era un domeniu foarte bine delimitat...nu era separat de filosofie sau religie de exemplu. Şi ca sa iţi dau un exemplu concret, ca tot ziceai de astronomie. Ptolemeu a fost probabil cel mai important astronom al antichităţii si sistemul lui cosmologic a fost folosit mai mult de 1000 de ani in Europa. Doar ca pornea de la premisa greşită că corpurile (8-|) cereşti au o mişcare circular-uniformă...doar pentru că Aristotel decretase aşa. Discrepanţa dintre "teorie" şi observaţii a fost rezolvată prin introducerea de epicicluri suplimentare. Cu alte cuvinte nu natura avea ultimul cuvânt, ea trebuia sa se conformeze teoriilor şi nu invers... which is not very scientific.
Cea "mai oficială" definiţie a ştiinţei peste care am dat până acum: "Science is the pursuit of
knowledge and understanding of the natural and social world following a systematic methodology based on evidence." The systematic methodology nu a existat până la revoluţia ştiinţifică.

Ilustra: nu cred că m-am "abătut enorm" de la "misiunea" (care?) cu care am început acest thread. Poate am fost deviat puţin (nu ştiu de cine 8-|)...dar chestiile despre care vreau să scriu au un potenţial practic nelimitat pentru a fi aprofundate şi nu mă grăbesc...nu o sa plece nici threadul de aici şi nici eu.

Si mie in place definitia din urma a stiintei.

Imi place atitudinea ta. Orisicum, sunt destul de sigur de faptul ca nimeni dintre cei de scriu in threadul tau nu vrea raul (devierea) threadului de la misiunea propusa de tine. Din contra. Cred ca exista "chimie" in aceasta, privind spre diversitatea de idei, gandiri si chiar personalitati, elemente care-l transforma intr-un thread mai mult ca sanatos! Iar ceea ce scrii tu il face... necesar! Keep up the good work! :)

[Cretzulynne]

Cand vorbesti de descoperirile reale te referi la cele pe care oamenii de stiinta cu diplome le-au descoperit sau la ceea ce, de exemplu chiar si tu poti descoperi cautand fara sa realizezi neaparat ca ai facut o descoperire, ai adus o teorie frumoasa in discutie? Pentru ca altfel, daca te bazezi doar pe teoriile celor cu diplome si cu nume, discutiile noastre ies din sfera acelor discutii (posibil) revelatoare.

Vorbesc de experimente, calcule complicate si foarte complicate, de notiuni pentru care ai nevoie de studii superioare si cercetari indelungate...ce au condus la interpretari si concluzii.

Intrebarea 4: De unde stii dumneata ca s-au descoperit TOATE elementele cu tabelul lui Mendeleev/ Bhor? De exemplu, in 2016 au fost adaugate 4 noi elemente in tabelul periodic. Sunt destul de sigur de faptul ca multe multe alte elemnte au sa fie adaugate in viitorul apropiat. De exemplu... ceea ce compune sufletul (intorcandu-ma la suflet), este oare ceva ce poate fi definit ca "forma"? Poate intr-o alta dimensiune?! :-?

"Atunci când este descoperit un nou element, acesta este, în general, obţinut prin fuziune nucleară în acceleratoarele moderne de particule, acolo unde fizicienii ciocnesc atomii între ei pentru a studia rezultatul acelor coliziuni. În acest fel oamenii de ştiinţă au obţinut elemente care nu există în mod natural."
http://www.stiintaonline.ro/de-unde-provin-elementele-chimice-din-tabelul-periodic-al-lui-mendeleev/

Deci, sunt 92 de elemente atomice NATURALE.
diferenta, de la 92 la 116, sunt ARTIFICIALE, create in laborator.

Urmatoarele:
10. Despre teoria stringurilor
11. Despre continuumul spatiu-timp (singularitatea gravitationala)
12. Despre cele 4 interactiuni fundamentale - gravitatia, electromagnetismul, forta nucleara tare si forta nucleara slaba.

[White1]

The astronomer's gaze is powerful because vision is the sensory metaphor that defines objective knowledge: "Seeing is believing". Hearing, on the other hand, is a primary metaphor for comprehension. The experience of seeing is necessarily embedded in a spatial model of the world, with distance between the beheld and the beholder always already there. Hearing is direct, immediate; we feel it in our ears.Vision objectifies the world; hearing opens the door to language and feeling. To listen to someone and to look for them are very different things, for no one can be invisible, and yet everyone, to be heard, must first speak. To listen is to be passive, to look, active. In all these ways, SETI seems more auditory, less visual. It needs no numbers or catalogues; it needs no equations or calculations. In the end it is not a study of the universe, but a communication with something we cannot know until it speaks (https://youtu.be/z5Ain15tsxk)

[Cretzulynne]

The astronomer's gaze is powerful because vision is the sensory metaphor that defines objective knowledge: "Seeing is believing". Hearing, on the other hand, is a primary metaphor for comprehension. The experience of seeing is necessarily embedded in a spatial model of the world, with distance between the beheld and the beholder always already there. Hearing is direct, immediate; we feel it in our ears.Vision objectifies the world; hearing opens the door to language and feeling. To listen to someone and to look for them are very different things, for no one can be invisible, and yet everyone, to be heard, must first speak. To listen is to be passive, to look, active. In all these ways, SETI seems more auditory, less visual. It needs no numbers or catalogues; it needs no equations or calculations. In the end it is not a study of the universe, but a communication with something we cannot know until it speaks (https://youtu.be/z5Ain15tsxk)

Intr-adevar, astronomul are o perspectiva unica asupra lumii extraterestre, accentuata de "ochii" pamanteni, super-tehnologizati si superiori ochiului uman, aceste creatii minunate ce "vad" mai departe decat si-ar imagina omul de rand - telescoapele ultra-performante.
Omul de rand nu stie nimic de organizarea stelelor, de constelatii, de numele lor, de numarul lor, de orbitele lor... el vede doar niste puncte, niste forme, niste culori si le contempleaza...
Deci, una e sa le vezi ca astronom, alta e sa le vezi ca un copil.

the giant magellan telescope (gmt) (https://www.youtube.com/watch?v=yRX7f4jNMgg)
Giant Telescopes of the Future (https://www.youtube.com/watch?v=3vbqXlMWKwU)
The Evolution of Giant Telescope Mirrors (https://www.youtube.com/watch?v=zuWl99Cp5gU)

[Cretzulynne]

3. De ce a aparut Universul ? (https://www.youtube.com/watch?v=zORUUqJd81M)

De ce nu m-oi fi gandit niciodata in viata mea sa-i pun aceasta intrebare lui nenea Goagal ?!
Dar, ma bucur ca si altii au gandit exact ca mine, iar asta a vorbit in tot videoul exact tot ce am gandit si eu in legatura cu toate! E geamanul meu! Dupa tipul asta, eu sunt o mare ganditoare!
I'm so damn happy! :">

[White1]

Pentru ca nu a existat pe cinemagia un topic despre stiinta care sa te stimuleze sa cauti, cu placere 8-|

[White1]

I felt a Funeral, in my Brain,
And Mourners to and fro
Kept treading - treading - till it seemed
That Sense was breaking through -

And when they all were seated,
A Service, like a Drum -
Kept beating - beating - till I thought
My mind was going numb -

And then I heard them lift a Box
And creak across my Soul
With those same Boots of Lead, again,
Then Space - began to toll,

As all the Heavens were a Bell,
And Being, but an Ear,
And I, and Silence, some strange Race,
Wrecked, solitary, here -

And then a Plank in Reason, broke,
And I dropped down, and down -
And hit a World, at every plunge,
And Finished knowing - then -

Nu, nu am greşit topicul, am fost doar frapat de legăturile care se pot face între ultima strofă (mai ales versurile 1 şi 4) şi spectaculoasele surprize pe care ni le-a oferit fizica in primii 30 de ani ai secolului XX. O să le iau pe rând. Soon.

[Cretzulynne]

I felt a Funeral, in my Brain,

(...)

And then a Plank in Reason, broke,
And I dropped down, and down -
And hit a World, at every plunge,
And Finished knowing - then -

"I Felt a Funeral in My Brain" by Emily Dickinson => The Burial of Rational Thinking (http://www.brighthubeducation.com/homework-help-literature/123225-symbolism-in-i-felt-a-funeral-in-my-brain/)

Chestia asta mi-a adus aminte de o notiune dintr-un articol pe care nu-l mai gasesc. Acolo scria valoarea numerica a limitei mintii umane.
Da, am sarit cateva capitole, dar o sa le mentionez:

a. Limitations of human brain mean we may never understand the secrets of universe, says Britain's top scientist (http://www.dailymail.co.uk/sciencetech/article-1286257/Limitations-human-brain-mean-understand-secrets-universe.html)
b. Structura minţii umane este mai înclinată spre religie decât spre ştiinţă, arată un nou studiu (http://www.descopera.ro/dnews/10245489-structura-mintii-umane-este-mai-inclinata-spre-religie-decat-spre-stiinta-arata-un-nou-studiu)
c. Does the human intellect have finite capacity? (https://www.researchgate.net/post/Does_the_human_intellect_have_finite_capacity)

Poate ca Emily, o credincioasa convinsa, a vorbit de moartea gandirii rationale, dar eu cred ca spunea intr-un final, ca dupa moartea ratiunii a avut iluminarea (revelatie, intelegere completa a TOT).

[White1]

Nu mă gândeam la ce are de spus propriu zis Dickinson ci doar că printr-o coincidenţă fericită versurile ultimei strofe reflectă destul de fidel principalele etape din dezvoltarea mecanicii cuantice, ba chiar şi în ordinea potrivită (the quantum revolution începe când "a plank in reason broke" şi se termină cu "finished knowing then"...într-un sens). O sa fie mai clar când o să încep sa postez, am început sa scriu dar e mai greu decât mă aşteptam, sunt mai prost decât credeam 8-| Ăsta a fost unul din motivele din spatele threadului oricum, să imi demonstrez că atunci când încerc sa explic ceva ce aveam senzaţia că am înţeles se dovedeşte că de fapt nu prea am idee despre ce e vorba.

Referitor la linkurile pe care le-ai pus: la a) aia e o atitudine defetistă care nu prea e de folos nimănui chiar dacă ar fi adevarată. Pare destul de logic că creierul uman are limitările lui dar încă nu ştim care sunt alea şi deocamdată nu cred că o evaluare cantitativă (dacă e posibilă) ar fi foarte semnificativă. Sunt artişti, filosofi, oameni de ştiinţă şi mistici care au intuiţii (https://www.youtube.com/watch?v=PMerSm2ToFY)uimitoare (Arthur Koestler chiar aşa le numeşte, "scurtcircuite mistice")care duc la salturi importante in dezvoltarea civilizaţiilor şi nu cred ca o sa fie cineva pregătit chiar in momentul potrivit ca să măsoare activitatea neuronală or whatever a persoanei care e destul de norocoasă să experimenteze aşa ceva.
La b) nu mi se pare deloc că rezultatele studiului sunt "cu adevărat surprinzătoare". E foarte posibil că înclinaţiile spre explicaţiile religioase (deşi in articol e vorba de teleologie, nu de teologie...sunt noţiuni diferite şi care pot fi tratate separat, titlul articolului e puţin înşelător) să fie "scrise" în gene caz în care nu e surprinzător că anii de educaţie în spiritul ştiinţific nu reuşesc să le înabuşe întru totul. Nici la scări mai mari de timp nu o să reuşească cultura ştiinţifică "to override the gene programing (unless we start fucking with our genes). Transmiterea de informaţii e mereu dinspre ADN înspre proteine şi niciodată invers.

[Cretzulynne]

Ăsta a fost unul din motivele din spatele threadului oricum, să imi demonstrez că atunci când încerc sa explic ceva ce aveam senzaţia că am înţeles se dovedeşte că de fapt nu prea am idee despre ce e vorba.

Ai ajuns la vorba mea:


Si sa nu uitam nici asta: de la a cunoaste cuvantul pana la a cunoaste semnificatia acestuia e distanta lunga.

Bravo pentru argumentari!
Voi vorbi mai multe cand ajungem la capitolul neurostiinte. Subject postponed.

[White1]

(I)

În a doua jumatate a secolului XIX, în atmosfera destul de rarefiată (era un domeniu relativ nou, fără prea mulţi practicanţi) a fizicii teoretice plutea un aer de optimism exagerat …desi parţial justificat. Unificarea magnetismului, electricităţii şi a opticii de catre Maxwell şi formularea primelor două legi ale termodinamicii i-au determinat pe mulţi sa creadă ca edificiul teoretic al fizicii-completat de către mai vechea mecanică newtoniană- era destul de solid pentru a explica orice fenomen în termenii teoriilor amintite.

Noi descoperiri teoretice păreau foarte improbabile, tot ce rămânea de făcut era punerea la punct a unor detalii, corectarea unor mici inadvertenţe şi calcularea din ce în ce mai precisă a diferitelor mărimi şi constante.

Aşa că putem înţelege sfatul dat de fizicianul von Jolly tânărului Karl Ernst, un student promiţător care dorea să înceapă studierea fizicii la Universitatea din Munich: să se orienteze înspre altceva pentru că totul a fost deja descoperit aici, cu excepţia câtorva goluri neînsemnate ce trebuiau umplute. Karl,conservator prin natură şi educaţie nu a fost descurajat de această stare de lucruri, dimpotrivă. Dorinţa lui, e explicat el, era doar să ajute la consolidarea fundaţiilor deja existente şi nu la punerea unora noi. În mod ironic Karl e considerat acum heraldul celei mai dramatice schimbări de paradigmă din istoria fizicii, revoluţionarul reluctant ale cărui descoperiri aveau sa precipite prăbuşirea fizicii clasice şi elaborarea celei moderne.

Înainte de asta însă, foarte pe scurt despre imaginea pe care o aveau pe atunci fizicienii în privinţa naturii luminii. Până la începutul secolului XIX teoria cea mai favorizată a fost cea propusă de Newton în Optica: lumina era compusă dintr-un şuvoi de particule (el le numea corpusculi) care se supuneau legilor mişcării formulate de acelaşi Newton. Teoria rivală, propusă de olandezul Christiaan Huygens, considera lumina un fenomen ondulatoriu, o perturbarţie într-un mediu( eter) care se propagă precum undele provocate de aruncarea unei pietre într-un lac. Şi deşi teoria lui Huygens părea să explice mai bine unele caracteristici ale luminii cea a lui Newton a fost preferată din motive uşor dubioase care aveau mai mult de a face cu importanţa personalităţii acestuia şi cu faptul că Optica a fost publicată după moartea lui Huygens. Progrese experimentale (cele mai importante li se datoreaza lui Fresnel şi Young, cu faimosul lui double-slit experiment (https://www.youtube.com/watch?v=Iuv6hY6zsd0))şi teoretice ulterioare au făcut ca balanţa să încline tot mai mult spre explicaţiile care priveau lumina ca pe un fenomen ondulatoriu până când chestiunea a fost tranşată definitiv de către Maxwell. Viteza calculată pentru deplasarea undelor electro-magnetice din noua lui teorie s-a dovedit a fi egală cu viteza luminii (un neanticipat dar cu atât mai plăcut bonus) . Lumina era aşadar o formă de radiaţie electro-magnetică şi era formată din unde, nu particule. Majoritatea experimentelor ulterioare au confirmat acest fapt iar caracterul ondulatoriu al luminii nu mai era pus la îndoială de către nimeni şi era considerat unul din pilonii de neclintit ai fizicii.

Mai erau doar acele mici probleme nerezolvate. Şi mai era şi conservatorul, anti-revoluţionarul Karl Ernst.

And then...

[White1]

Scurtă digresiune literară. Una din ideile pentru un eventual post aici era o compilaţie a diverşi romancieri care au avut ceva de spus despre ştiinţă în cărţile lor. Ar fi fost amuzant pentru că eu am întâlnit doar păreri negative, toţi iau la şuturi această nobilă şi inocentă activitate umană şi o fac din unghiuri diferite şi interesante. Anyhow, ar fi un post destul de lung şi în plus i did'n kept my shit(=my books) together aşa că e mai bine să le pun pe rând.
First, Musil în Omul Fără Însuşiri:

Cine nu cunoaşte ispita rautăcioasă care ne încearcă admirând un vas de porţelan, frumos emailat, în forme şi curbe voluptoase, la gândul că l-am putea sfărâma în sute de cioburi cu o singură lovitură cu bastonul? Această tentaţie, augumentată la nivelul unei amărăciuni eroice de ideea că în viaţă nu ne putem bizui pe nimic altceva decât pe ceea ce este solid aşezat şi ancorat teluric, constituie emoţia fundamentală cuprinsă în pragmatismul ştiinţei, iar dacă din respect şi decenţă nu vrem să afirmăm că este opera diavolului, se menţine cel puţin o uşoară miasmă ocultă de păr de cal ars.
Putem să ne referim pe dată la o predilecţie stranie pe care o manifestă gândirea ştiinţifică pentru explicaţiile mecanice, statistice, materiale, cărora li s-a extirpat în prealabil inima. În gândirea ştiinţifică bunătatea este privită doar ca o formă particulară de egoism; emoţiile sunt puse în relaţie cu secreţiile glandelor interne [...] frumuseţea este redusă la o digestie bună şi la dezvoltarea armonioasă a ţesuturilor adipoase [...] extazul şi alienarea mentală sunt tratate ca fenomene similare; anusul şi gura sunt puse în ecuaţie ca reprezentând orificiul rectal, respectiv cel oral al aceluiaşi tractus : asemenea reprezentări care dezvăluie, cum s-ar spune, trucurile de dincolo de iluziile omeneşti se asociază de fiecare dată cu un fel de prejudecată favorabilă lor, care le permite să treacă drept impecabil de ştiinţifice.

[White1]

(II)

Una din problemele rămase nerezolvate la sfârşitul secolului XIX (cunoscută sub numele de „black body radiation“ sau “cavity radiaton” din motive pe care nu o să le mai menţionez) fusese formulată de Gustav Kirchhoff în 1859. Se observase faptul că corpurile încălzite la aceeaşi temperatură emit lumină de aceeaşi culoare indiferent de eventualele diferenţe de mărime, formă sau material dintre ele. Kirchhoff dorea să clarifice relaţiile dintre intensitatea luminii produsă la anumite temperaturi şi cantitatea de radiaţie emisă la respectivele temperaturi iar apoi să găsească o formulă care să permită calcularea distribuţiei energiei pe diferitele lungimi de undă pentru orice temperatură.

Cred că aici ar fi potrivit să menţionez câteva dintre caracteristicile undelor şi cum se “traduc” ele în cazul luminii pentru că o sa fie necesare mai târziu. So...cele mai importante sunt amplitudinea – înălţimea “valurilor”/crestelor , frecvenţa-numărul crestelor care trec printr-un anumit punct într-o anumită perioadă de timp şi lungimea de undă-distanţa dintre două creste succesive. În cazul luminii amplitudinea e echivalentă cu intensitatea acesteia, frecvenţa cu cantitatea de energie “purtată” iar lungimea de undă cu culoarea luminii (în cazul spectrului vizibil, se ştia deja de existenţa undelor invizibile de la ambele capete-infraroşii on the red end şi ultraviolete on the blue one) . Frecvenţa şi lungimea de undă sunt invers proporţionale.

Back to the black body. Din cauza mijloacelor rudimentare de experimentare şi a nepotrivirii dintre predicţiile făcute de teoria electro-magnetică şi observaţiile empirice care au putut fi făcute formula lui Kirchhoff nu a fost găsită în următorii 40 de ani, până când problema a încetat să prezinte un interes pur teoretic şi a devenit una a cărei rezolvare urma să aibă consecinţe practice odată cu unificarea şi industrializarea rapidă a Germaniei. Electrificarea reprezenta o componentă importantă a industrializări iar în acest context se dorea să se afle temperatura ideală la care nou inventatele becuri cu filament radiau cea mai mare cantitate de lumină în spectrul vizibil pentru cea mai mică cantitate de energie “investită”.

Problema i-a fost încredinţată vechiului nostru prieten Karl Ernst.

And then...

[White1]

(III)

În cele din urmă principala problemă întâmpinată de Karl s-a dovedit a nu fi descoperirea formulei care să facă predicţiile corecte pentru radiaţia "corpului negru": aceasta a fost gasită şi prezentată în Octombrie 1900 unei audienţe nu foarte entuziasmate (pentru că nu era prima încercare de acest gen, mai fuseseră câteva care păreau să dea raspunsul potrivit până la măsurători mai exacte care dovedeau că răspunsul era doar parţial corect-valabil doar pentru anumite frecvenţe/ lungimi de undă).

Principala problemă a fost interpretarea fizică a ecuaţiei-găsirea unui model teoretic, eventual unul care să fie dedus din interpretările ortodoxe ale teoriilor termodinamicii şi electro-magnetismului. Toate încercările făcute în acest sens însă, de-a lungul unor săptămăni pe care mai târziu Karl le-a descris ca fiind cele mai încordate intelectual din întreaga sa carieră, au dat greş. În lipsa altor soluţii acesta a fost nevoit să apeleze la ideile controversate ale nu mai puţin controversatului, originalului şi depresivului austriac Ludwig Boltzmann.

Ideile neortodoxe ale acestuia aveau de a face cu 1)existenţa atomilor (Boltzmann era unul din principalii susţinători ai teoriei atomice, puternic contestată de o anumită ramură a pozitivismului reprezentată de alt fizician austriac, Ernst Mach) şi 2) interpretarea statistică a celei de-a doua legi a termodinamicii. În esenţă aceasta spune că entropia (proprietate a unui sistem care măsoară gradul de dezordine al acestuia) este mereu în creştere. În interpretarea lui Boltzmann însă această lege nu are un caracter imuabil ci unul probabilistic: gradul de dezordine al unui sistem e mereu în creştere pentru că configuraţiile dezordonate ale acestuia sunt mult mai numeroase decât cele ordonate. Trecerea spontană la o configuraţie mai ordonată nu e imposibilă ci doar foarte improbabilă. (realizez că detaliile acestea pot părea lipsite de însemnătate dar legea a doua a termodinamicii are implicaţii profunde şi neaşteptate care oferă răspunsuri surprinzătoare referitoare la soarta finală a universului şi la direcţia curgerii timpului (https://www.youtube.com/watch?v=yKbJ9leUNDE)).

Karl avea probleme cu ambele puncte. 1) E adevărat că teoria atomică repurtase unele succese (teoria cinetică a gazelor, de exemplu) dar Karl considera că acestea erau provizorii şi că în final natura materiei se va dovedi a fi continuă, nu discretă. 2) Sugestia că unele legi ale fizicii nu sunt universal valabile era şi mai neplacută pentru Karl, pentru că lovea în una din cele mai adânc înrădăcinate convingeri ale acestuia: legile fizicii trebuie să fie “valide fără excepţie”.

Însă, în disperare de cauză, a trebuit să accepte ambele asumpţii.

And then...

[Cretzulynne]

Michio Kaku: The Universe in a Nutshell (https://www.youtube.com/watch?v=0NbBjNiw4tk)

Michio Kaku - Origin of the Universe & Origins of Humanity (https://www.youtube.com/watch?v=QOVVYYoAc7k)

Michio Kaku: What If Einstein Is Wrong? (https://www.youtube.com/watch?v=9XjS4I4oQDY)
etc.

Pentru cei ce nu stiu de Michio Kaku - un respectat fizician si cofondatorul teoriei stringurilor.

[White1]

Kaku (https://www.youtube.com/watch?v=6XOOXvXc640) is quite charming, unlike that arrogant twat, Lawrence Krauss or the blantly stupid Bill Nye "the fluid gender" guy.

[White1]

Mda, am început azi Cosmosapiens de John Hands. Nu auzisem de ea până acum și atunci când mi-a fost recomandată am presupus că e doar o încercare de a profita de pe urma succesului obținut de Yuval Noah Harari cu Sapiens (care e pe lista de citit 8-|) . Dar nu, cărțile au fost publicate cam în aceeași perioadă (2014 Sapiens și 2015 Cosmosapiens) e evident că Hands nu avea cum să scrie o carte de o asemenea anvergură într-un singur an. Și da, ca subiect cartea lui Hands e mult mai ambițioasă decât cea a lui Harari: cele trei părți principale se ocupă cu emergența și evoluția materiei, a vieții și a omenirii. Deci cam de 3 ori mai ambițioasă. De asta demersul mi s-a părut din capul locului deopotrivă necesar și absurd. Necesar pentru că din când în când cineva trebuie să încerce să pună la un loc imaginea fragmentată (vasul de porțelan din citatul lui Musil de mai sus) pe care o oferă știința despre...tot. Absurd pentru că, pentru o imagine de ansamblu care să prezinte cât mai fidel "realitățile științifice" e necesar să te pricepi la atât de multe domenii încât cei 10 ani de cercetare (sau câți or fi fost) sună ca o glumă bună (sau proastă, i don't know). Era evident că o sa fie plină de erori și interpretări greșite în ciuda colaborării cu specialiști din fiecare domeniu (pînă la urmă cartea e scrisă de o singură persoană)...în cazul unor sinteze de acest gen e un risc asumat și inevitabil. Dar există grade diferite în care poți să o dai în bară.
Oricum, în timp ce o "răsfoiam" (ca stimulent pentru a trece de prima parte care se ocupă de mituri despre apariția universului) am dat peste fragmentul ăsta, sau notă de subsol sau ce o fi:

Selfish gene
This hypothesis asserts that genes are the prime movers of all life, that individual bodies do not have to exist, and that genes selfishly compete with each other for their survival and replication. It is based on a conceptual error of ascribing intentions to segments of an acid and is contradicted by substantial evidence.

Abia aștept să aflu care sunt "evidențele substanțiale" împotriva teoriei genei egoiste (în cazul în care se mai și obosește să le prezinte, desigur) dar partea cu "a conceptual error of ascribing intentions to segments of an acid" e o deformare atât de naivă și hidoasă a întregului concept încât îmi taie orice chef de a-mi petrece 800 de pagini în compania lui Hands. Well...will see, i guess.

[Cretzulynne]

Oricum, în timp ce o "răsfoiam" (ca stimulent pentru a trece de prima parte care se ocupă de mituri despre apariția universului) am dat peste fragmentul ăsta, sau notă de subsol sau ce o fi:

Selfish gene
This hypothesis asserts that genes are the prime movers of all life, that individual bodies do not have to exist, and that genes selfishly compete with each other for their survival and replication. It is based on a conceptual error of ascribing intentions to segments of an acid and is contradicted by substantial evidence.

Abia aștept să aflu care sunt "evidențele substanțiale" împotriva teoriei genei egoiste (în cazul în care se mai și obosește să le prezinte, desigur) dar partea cu "a conceptual error of ascribing intentions to segments of an acid" e o deformare atât de naivă și hidoasă a întregului concept încât îmi taie orice chef de a-mi petrece 800 de pagini în compania lui Hands. Well...will see, i guess.

Ai uitat ca e doar o "ipoteza"... Daca consideri ca e gresita din start, o poti citi pe / ca sa te amuzi ;)
Altceva vreau eu: MITURILE alea! :-O LE VREAU! :D

[White1]

I-a luat Vaticanului mai mult de o sută de ani ca să recunoască că evoluția e mai mult decât o ipoteză, nu o să-l așteptăm acum și pe Hands să se dezmeticească și să folosească terminologia corectă 8-| Oricum, nu am nimic împotriva faptului că acesta găsește explicațiile oferite de gena egoistă neconvingătoare, mă deranjează doar că se folosește de contraargumente atât de slabe. E ca și cum aș spune că "teoria heliocentrică este bazată pe eroarea conceptuală de a îi atribui Pământului intenția de a se învârti în jurul Soarelui". It's mind-numbingly stupid.
Cartea e interesantă, are multe de oferit doar că mi-a scăzut încrederea în nivelul de înțelegere (sau onestitate) al autorului.

Partea cu miturile e destul de scurtă și superficială (mie îmi convine) dar uite unul care se potrivește cu numele autorului 8-|

The myths of Heliopolis in Egypt dating from the fourth millennium BCE speak of Nu, the primordial watery abyss, from which Atum arose to masturbate the world into existence.

[Cretzulynne]

Oricum, nu am nimic împotriva faptului că acesta găsește explicațiile oferite de gena egoistă neconvingătoare, mă deranjează doar că se folosește de contraargumente atât de slabe. E ca și cum aș spune că "teoria heliocentrică este bazată pe eroarea conceptuală de a îi atribui Pământului intenția de a se învârti în jurul Soarelui". It's mind-numbingly stupid.

Partea cu miturile e destul de scurtă și superficială (mie îmi convine) dar uite unul care se potrivește cu numele autorului 8-|

The myths of Heliopolis in Egypt dating from the fourth millennium BCE speak of Nu, the primordial watery abyss, from which Atum arose to masturbate the world into existence.

>:) =))
Hai, lasa-ma cu nivelul lui de intelegere, doar n-o sa-mi zici acum ca fiindca e om de stiinta si s-a documentat pe subiectul asta, inseamna ca el detine adevarul absolut pe acel domeniu!
Stim amandoi ca nu.
Sa revenim la mituri - alea sunt dozele mele de ras! ;)
Mai pune, te rog! Sau fa poza si baga aici.

[White1]

Myths (https://www.youtube.com/watch?v=9apmGBM-hiI) are no laughing matter :P

https://i.imgur.com/95upOR4.jpg1

Oricum, nu e locul lor aici.

[Cretzulynne]

prima parte care se ocupă de mituri despre apariția universului
Oricum, nu e locul lor aici.

Si mai suntem la deslusirea Universului...
[-(

Tu chiar vrei cu orice pret sa ramai morocanosul White.

[White1]

Yeah, life sucks and so do I, and that is a scientific fact 8-|

Back to science :P

[Cretzulynne]

Yeah, life sucks and so do I, and that is a scientific fact 8-|

Back to science :P

Bine! Intrebare de 100 de puncte: Ce forma are Universul ?

[White1]

How would you like the world to end?
Dacă preferi focul atunci Universul e închis și o să arate ca o sferă la sfârșit (că încă e în "facere"). Dacă preferi gheața e fie deschis fie plat deci ca o șa (nice word) sau ca...ceva plictisitor.

What a nice poem, too bad it was used in Twilight 8-|


Some say the world will end in fire,
Some say in ice.
From what I’ve tasted of desire
I hold with those who favor fire.
But if it had to perish twice,
I think I know enough of hate
To say that for destruction ice
Is also great
And would suffice.

[Cretzulynne]

Not satisfied. Mai cauta. Mai citeste. Mai scrie. Mai ai pana la 100. (esti la 40...)

[White1]

(nu foarte) Scurtă digresiune literară II dar de data asta situația inversă: nu, nu când oamenii de știință își bat joc de literatură ci când scriu atât de frumos încât ai senzația că și-au greșit vocația.

And only one of them can make a bunch of ants sound so fucking epic:

As an adult in Panama I have stepped aside and contemplated the New World equivalent of the driver ants that I had feared as a child in Africa, flowing by me like a crackling river, and I can testify to the strangeness and wonder. Hour after hour the legions marched past, walking as much over each others’ bodies as over the ground, while I waited for the queen. Finally she came, and hers was an awesome presence. It was impossible to see her body. She appeared only as a moving wave of worker frenzy, a boiling peristaltic ball of ants with linked arms. She was somewhere in the middle of the seething ball of workers, while all around it the massed ranks of soldiers faced threateningly outwards with jaws agape, every one prepared to kill and to die in defence of the queen. Forgive my curiosity to see her: I prodded the ball of workers with a long stick, in a vain attempt to flush out the queen. Instantly 20 soldiers buried their massively muscled pincers in my stick, possibly never to let go, while dozens more swarmed up the stick causing me to let go with alacrity.

I never did glimpse the queen, but somewhere inside that boiling ball she was, the central data bank, the repository of the master DNA of the whole colony. Those gaping soldiers were prepared to die for the queen, not because they loved their mother, not because they had been drilled in the ideals of patriotism, but simply because their brains and their jaws were built by genes stamped from the master die carried in the queen herself. They behaved like brave soldiers because they had inherited the genes of a long line of ancestral queens whose lives, and whose genes, had been saved by soldiers as brave as themselves. My soldiers had inherited the same genes from the present queen as those old soldiers had inherited from the ancestral queens. My soldiers were guarding the master copies of the very instructions that made them do the guarding. They were guarding the wisdom of their ancestors, the Ark of the Covenant...

I felt the strangeness then, and the wonder, not unmixed with revivals of half-forgotten fears, but transfigured and enhanced by a mature understanding, which I had lacked as a child in Africa, of what the whole performance was for. Enhanced, too, by the knowledge that this story of the legions had reached the same evolutionary culmination not once but twice. These were not the driver ants of my childhood nightmares, however similar they might be, but remote, New World cousins. They were doing the same thing as the driver ants, and for the same reasons. It was night now and I turned for home, an awestruck child again, but joyful in the new world of understanding that had supplanted the dark, African fears.


Richard Dawkins, The Blind Watchmaker

[White1]

Happy Darwin Day.

"Thus, from the war of nature, from famine and death, the most exalted object which we are capable of conceiving, namely, the production of the higher animals, directly follows. There is grandeur in this view of life, with its several powers, having been originally breathed into a few forms or into one; and that, whilst this planet has gone cycling on according to the fixed law of gravity, from so simple a beginning endless forms most beautiful (https://www.youtube.com/watch?v=gZpsVSVRsZk) and most wonderful have been, and are being, evolved."

The Origin of Species

[White1]

După multă vreme am reușit să și termin o carte, nu doar să încep mereu altele. E vorba de "The Invention of Science" (A New History of the Scientific Revolution) de David Wooton. Nu e genul de carte pe care să o poți "digera" după o singură lectură, densitatea câteodată copleșitoare de idei, date și personalități mă face să cred că nu publicul general a fost cel vizat de autor dar chiar și așa am rămas cu destule dupa ce am trecut doar o dată prin ea.

Între publicarea de către Copernic a ideilor sale în privința "revoluției corpurilor cerești" (1543) și publicarea de către Newton a "principiilor matematice ale filozofiei naturale" (1687) s-au produs o serie de transformări în mediile intelectuale ale Europei de Vest care au dus în cele din urmă la apariția unei noi modalități de investigare a naturii. Metodă care s-a dovedit mult mai eficientă decât orice altă formă de cunoaștere folosită până atunci.

În special metodele deductive ale lui Aristotel în care se pornește de la premise sigure și se ajunge la conlcuzii la fel de sigure (dar sărace în informație nouă) au trebuit să fie înlocuite (sau, mai degrabă, completate) de metode care presupun drumul invers, pornind de la consecințele fenomenolor la cauzele lor. Fizica aristotelică și astronomia ptolemeică inspirată de ea au avut și ele de suferit fiind înlocuite treptat de o cu totul altă viziune despre Univers și despre modul în care acesta funcționează. Copernic, Galilei, Tycho Brahe, Johannes Kepler au fost primii care au început să slăbească strânsoarea autorității Filozofului (Pământul nu e centrul Universului, corpurile cerești nu sunt perfecte, sferele supralunare sunt și ele supuse schimbării, mișcarea planetelor nu e circular-uniformă ci eliptică etc). Filozofii, în general începeau să piardă teren în favoarea matematicienilor.

Desigur, depășirea complexului de inferioritate față de cunoștințele "anticilor" nu a fost singurul impuls care a dus la apariția științei. Cauzele sunt mai numeroase și variate...de la inventarea perspectivei în pictură la dezvoltarea balisticii, de la apariția tiparului la descoperirea Americii- și, odata cu ea, descoperirea ideii de descoperire.
Wooton acordă o atenție deosebită (jumătate din carte, practic, se ocupă cu asta) noilor unelte intelectuale care se dezvoltă atunci (concepte ca fapte, legi, experimente, ipoteze, dovezi). Acestea sunt cel puțin la fel de importante ca apariția uneltor materiale ( ca telescopul și microscopul-și revoluția scalară produsă de acestea care înlătură omul din postura de măsură a tuturor lucrurilor).

Factorii politici (societățile închise nu sunt foarte compatibile cu dezvoltarea științifică) și cei religioși (a fost creștinismul o piedică sau un ingredient indispensabil în dezvoltarea științei? până la urmă legile naturii par să reclame existența unui legislator iar teoria gravitației a lui Newton cu acțiunea la distanță a acesteia era mai ușor de acceptat de cei care credeau într-un Mare Ceasornicar) nu sunt analizați pe larg aici.

În sfârșit, finalul se ocupă de atitudinile opuse dar (nu chiar) la fel de greșite ale relativiștilor și ale realiștilor naivi. Relativiștii afirmă că știința e o "întreprindere umană, în întregime umană" și complet dependentă de condițiile social/culturale ale zonelor în care se naște. Zone diferite vor da naștere la științe diferite. Cei care merg cel mai departe cu această atitudine afirmă chiar că toate aceste posibile științe ar avea același grad de validitate. Realiștii naivi afirmă că, din moment ce faptele sunt mereu aceleași, în cele din urmă concluziile extrase pe baza lor vor fi tot timpul aceleași. Există argumente împotriva ambelor atitudini iar adevărul e, ca de obicei, undeva la mijloc (înclină puțin spre naivi, mi se pare). În cuvintele lui Wooton știința e deopotrivă "construită și constrânsă". Ea e edificată de comunitățile oamenilor de știință care cad de acord cu anumite interpretări ale faptelor dar apoi acestea sunt testate de realitatea care "pushes back". E adevărat ca știința e dependentă de mediul cultural....dar acesta e propriul ei mediu cultural. Știința trebuie privită deopotrivă cu scepticism și încredere iar după părerea autorului unii exagerează cu scepticismul iar ceilalți cu încrederea.

Există o disproporție evidentă între puțina atenție acordată Revoluției Științifice și importanța efectivă a acesteia. Oricât de mult incerc nu îmi amintesc să fi auzit de ea la liceu. Dacă a fost menționată, a fost menționată fugar. Pentru Wooton invizibilitatea acesteia e o consecință a imensului ei succes. Suntem atât de scufundați în conceptele generate atunci încât acestea au devenit transparente, avem senzația că privim cu proprii ochi dar de fapt ne folosim de lentilele care au început să fie construite cu mai bine de patru secole în urmă. Dar consecințele descoperirii metodei științifice sunt departe de a se fi epuizat, iar istoria va fi vazută altfel de generațiile care vor urma. În formularea altui autor în viitor fie ne vom autodistruge fie vom decola spre stele. În cazul ambelor scenarii Știința va avea cel mai greu cuvânt de spus.


...Lest it be a flame to fall
Downward to consume us all.
Yes, us all.

[White1]

Și pentru că am devenit prea serios pe final: un comediant ateist și o studentă ignorantă nu sunt cele mai potrivite exemple dar tocmai de aia.

Relativism cultural: Decolonize science (https://www.youtube.com/watch?v=C9SiRNibD14)!

Realism naiv: Ricky Gervais (https://www.youtube.com/watch?v=P5ZOwNK6n9U)

[White1]

"As in the case of the arms, all muscular power was lost in an instant from my back and neck. I dimly saw Mr.Coxwell in the ring, and endeavoured to speak, but could not do so; when in an instant intense black darkness, and the optic nerve lost power suddenly. I was still conscious with as active a brain as while writing this. I thought I had been seized with asphyxia, and that I should experience no more, as death would come unless we speedily descended. Other thoughts were actively entering my mind when I suddenly became unconscious, as though going to sleep. I could not tell anything about the sense of hearing: the perfect stillness of the regions six miles from the earth - and at this time we were between six and seven miles high - is such that no sound reaches the ear. "

https://i.imgur.com/dTAYqlA.jpg1 (https://www.youtube.com/watch?v=glkD3iufIkQ)

Too bad you can't hear the music, mr. Glashier. Well then, until no other June :D

[Cretzulynne]

14. Ce înseamnă Universul ?
Întregul documentar Unity (2015) (https://www.imdb.com/title/tt2049636/?ref_=nv_sr_1) este răspunsul la această întrebare! Este perfect! :D

[Cretzulynne]

https://incredibilia.ro/5-convingeri-despre-planeta-pamant/

Oricine mai găsește d'astea, este binevenit, începând cu inițiatorul topicului. Sunt fana nr. 1 a demitizărilor! :">

[Cretzulynne]

15. De ce nu stăm pe o planetă mai mare?

:)) Nu m-aș fi așteptat să găsesc răspuns.
Ce zice unul: https://playtech.ro/2019/pamant-mai-mare-gravitatie/



Pământul mustește de viață de miliarde de ani, dar n-ar fi fost așa dacă planeta noastră ar fi arătat diferit. Fiecare aspect geofizic al Pământului este important și lumea ar arăta complet diferit dacă planeta ari fi fost de două ori mai mare decât în prezent.

Probabil, nu de puține ori, te-ai mirat de “cât de mică este lumea” atunci când ai întâlnit pe cineva într-un loc neașteptat. Și, cu siguranță ți-ai dorit măcar o dată să ai mai mult spațiu, pentru că te simțeai sufocat de cei din jur.

Ei bine, dacă Pământul ar fi fost de două ori mai mare decât e în prezent, s-ar putea ca lucrurile să nu mai fi fost la fel de fericite.

Secretul se regăsește în forța gravitației. Ea este fenomenul natural care exercită forță de atracție asupra tuturor obiectelor și ființelor, oricât de grele sau de ușoare ar fi. Totul este atras spre Pământ, chiar și păsările, care par, de multe ori, că sfidează gravitația.

Tot gravitația este cea care ajută planetele să graviteze în jurul Soarelui și a lunilor în jurul lor. Presupunând că Pământul ar fi de două ori mai mare, trebuie menținută aceeași densitate. Dar, asta ar însemna că totul s-ar duba în dimensiuni, atât obiecte, cât mai ales ființe, inclusiv oamenii.

Într-adevăr, probabil că ai avea o casă sau o mașină mai mare și n-ai deranja pe nimeni, pentru că oricum ar fi destul spațiu. Dar, mărimea chiar contează și mai mare nu înseamnă întotdeauna mai bine.

Forța gravitațională ar fi, de asemenea, de două ori mai puternică, ceea ce înseamnă că greutatea ta corporală ar fi două ori mai mare. Dacă deja ai probleme cu greutate, atunci asta ar fi un adevărat coșmar și ți-ar trebuie de două ori mai mult efort ca să slăbești.

Ca să se întâmple asta, ți-ar trebui de două ori mai multă hrană care să-ți asigure energie și, implicit, să supraviețuiești. Totuși, vederea ți-ar putea fi afectată, din cauza presiunii masive exercitate asupra cutiei craniene, care ar determina deformarea globurilor oculare.
Cum ar fi afectată viața pe Pământ din cauza unei gravitații de două ori mai mari

Teoretic, speranța de viață a organismelor vii ar scădea drastic, pentru că toate organele interne ar suferi modificări cauzate tot de gravitația de două ori mai mare. Inima ar bate din greu și ar fi dificil să urce sângele până la creier. Nici nu-i de mirare. Chiar și ție ți-ar fi greu să ridici până și mâna deasupra capului.

Plantele masive, cum ar fi copacii, s-ar prăbuși din cauza forței incredibile de atracție spre Pământ. Ca să se adapteze, plantele care ne asigură hrana s-ar micșora, dar pentru regnul animal ar fi o problemă. Foametea ar deveni un fenomen global și știm cu toții ce haos se declanșează în lume când populațiile rămân fără resurse. Dar, probabil că am fi prea epuizați că să mai mergem la război.

Selecția naturală ar fi mai dură și doar cele mai puternice plante și animale s-ar adapta. Cu cât un animal ar fi mai mare, cu atât i-ar fi mai greu să supraviețuiască pentru că l-ar face mai greoi și i-ar trebui cantități uriașe de hrană, zilnic.

În timp, poate că omul s-ar adapta. S-ar putea ca viitorilor copii să le crească oase mai dense și mai mari, ca să susțină greutatea corpului, dar ar fi mai scunzi tocmai din cauza gravitației. Am deveni mici și îndesați.

Iar asta nu e tot. Pământul ar deveni mult mai primejdios pentru că ar deveni mult mai călduros din cauza centrului planetei care ar fi mai instabil. Seismele și erupțiile vulcanice ar crește în frecvență și intensitate. Pe scurt, ar fi iadul pe Pământ.

[victor_homescu]

Vineri noiembrie 15 2019 s-au împlinit 151 de ani /"A şti sau a nu şti aceasta este întrebarea!"/, Emil Racoviţă (1868 -1947), om de ştiinţă complet/"Căci a nu şti înseamnă:superstiţii,egoism orb, concurenţă sălbatecă,neînţelegere,duşmănie,răsboiu, foamete,prăpăd.A şti înseamnă pentru omenire:organizare temeinică,activitate raţională,cooperatism, solidaritate,evoluţie pacinică.A şti înseamnă pentru om:a-ţi trăi timpul de «a fi» cu mulţumire şi a aştepta clipa de «a nu fi» cu seninătate",s-a născut la Iaşi,la 15 noiembrie 1868, profesorul său,Henri Lacaze-Duthier şi zoologul belgian Eduard van Beneden l‑au recomandat să participe ca naturalist al expediţiei antarctice belgiene, a vasului„Belgica”, condusă de Adrien de Gerlache,perioda 16.VIII.1897-18.XI.1899, viziteaza peste 1400 peşteri din Franţa, Spania, Africa de Nord, Slovenia şi România, rezultatele sunt publicate în peste 60 de volume, a întemeiat cel dintâi institut de speologie din lume (la 26 aprilie1920), a devenit membru titular în Academia Română,la propunerea lui Grigore Antipa, anul 1920 mai 29, şi-a rostit discursul de recepţie în Şedinţa solemnă din Aula Academiei, din data de 13 iunie 1926, sub preşedinţia de onoare a M.S.Regelui Ferdinand I, a ales în a prezenta lucrarea (remarcabilă si sub aspect literar), "Speologia", savantulRacoviţă scria **„În împărăţia peşterelor lumină nu-i,soarele lipseşte şi deci lipsesc şi multiplii şi variaţii factori ce-şi iau fiinţa din creatoarea energie.Puterile ce domnesc în această împărăţie dăinuiesc statornice în influenţa lor; nemişcat e aerul,neschimbată căldura ori frigul,o umezeală fără sfârşit picură din ciucuri de piatră şi se împânzeşte pe pereţi.Nu umblam după feţi-frumoşi,mai ales după cei poleiţi de soare;după smeriţi sihastri de soiul celor descrişi mai sus îmi ardea doar sufletul!Pe lângă dorul de a cunoaşte ce aceste ştiinţe astâmpără poate mai bine decât celelalte,multe din ele,şi speologia îndeosebi,fac să sbârnăie o străveche strună a sufletului omenesc.Oare ce-i după deal?Şi după ce te-ai dus să vezi: ce-i mai departe?Şi tot aşa până în răsputeri.Atracţia necunoscutului «Departe»,dorinţa de a călca pe locuri necălcate încă, au împins fără preget omenirea pe cărări nebătute,din vremile cele mai cărunte şi au împrăştiat-o pe toată suprafaţa pământului”**
(..)
"Alt sunet nu tulbură văzduhul cernit,decât plioscăitul lin şi ritmat al picăturilor căzând de undeva, de sus, în apă: minutar neadormit al negrei veşnicii!"
***
"Lumea întunecată,sleită în tăcere şi nemişcare,a golurilor de sub pământ,alcătuieşte un mediu natural,unde factorii activi sunt puţin numeroşi şi mult mai constanţi,şi unde s‑a oploşit cea mai săracă populaţie de vietăţi de pe pământ.Dar cine poate povesti în vorbe minunile de formă ce mii de ani le-au tors cu nesfârşita lor răbdare în caerul de piatră.Ca în basmele străvechi,Făt-Frumos,dar un Făt-Frumos ud şi mânjit cu lut cleios din cap până-n picioare,a răsbătut prin urgia vrăjită până la palatul fermecat;acum prin sălile cu păreţi de argint bătuţi în pietre scumpe,caută pe Ileana Cosânzeana,dar pe o Ileană Cosânzeană cu cel puţin trei perechi de labe,cu două coarne,care se ascunde mărunţică în borticele şi sub pietre!”
***
-Scrisoare adresată de Emil Racoviţă prietenului Grigore Antipa,Paris, 25 iunie 1920**„Dragă Antipa,Îţi puseseşi în gând să faci din mine un academician şi ai reuşit în această întreprindere ca şi în celelalte, adică perfect de bine, căci văd că n-ai avut nici o opoziţie, cel puţin făţişă; adresa preşedintelui spune în adevăr că propunerea ta a avut unanimitatea.Îţi mulţumesc şi pentru intenţie şi pentru necazul ce ţi-a dat această întreprindere şi pentru raportul ce ai făcut cu această ocazie.Acum că suntem tovarăşi şi la Academie, ie un rezon mai mult ca să ne punem pe lucru în cele ce privesc chestiunele de învăţământ şi cultură generală.Cum nu ieşti un palavragiu, ci un mare realizator (şi de aceea, totdeauna me-ai fost drag) sper că vom reuşi la ceva; dar despre aceste când voi fi în ţară.Toate aventurile mele ţi le voi povesti la Bucureşti dacă te voi mai găsi când voi trece prin capitală, ori când (şi foarte curând) voi veni din Cluj ca să hărţuiesc administraţiile competente.Deocamdată am să te rog să-mi faci un serviciu.Materialul meu trebuie să sosească în curând la Bucureşti, unde de se obiceiu se vămuieşte.Cum ie vorba de colecţii şi instrumente ar fi un dezastru dacă vameşii noştri ne-ar deschide vagoanele şi lăzile; las că aşi fi nevoit să împachetez totul din nou pentru călătoria la Cluj.Dacă vor să facă o inspecţie pot să facă fără inconvenient la Cluj.Îţi trimit aci alături o cerere către Directorul vămilor şi te rog eu pe baza acelor zise aci ca să obţii cele ce cer.Mai bine ştii ca mine cum să faci ca să obţii satisfacţie.Te pot asigura că m-am ţinut strict de clausele înscrise în legea fundării institutului; tot ce-am făgăduit am executat şi făcut cu belşug.Dar până acum guvernul nu s-a ţinut de cuvînt şi n-a executat nici una din obligaţiilesale.Dacă mă lăsam pe nădejdea guvernului, la Banyuls rămâneam până azi.Poţi deci asigura pe cei care s-ar putea mira că nu me-am reluat postul la Cluj la 1 mai că am făcut posibilul şi imposibilul ca să pot pleca, şi numai din vina administraţiei stau de atâta timp la Paris.Respectele mele Doamnei Antipa.Al tău devotat** Emil Racoviţă

https://www.youtube.com/watch?v=FLTqJ698a6M&fbclid=IwAR3HHtZ4xoO6IM85rpd_fU2HT0jK_6cc6yJ1tx4Xj cCaAj9cUJ3zQPBw4m4

https://www.icr.ro/pagini/emil-racovita?fbclid=IwAR0M4HwdNzLfC-zXWcfPLdxiw2cl1PYmqREA3Scugwa-dltRUm8E_GXaacM

[victor_homescu]

108 ani, "Noi suntem profesori nu cu ora, ci cu viața. Sunt un om norocos. De la vârsta de şapte ani visam să fiu istoric, arheolog şi am devenit", nãscut la 3 ianuarie 1912, academicianul Emil Condurachi (1912-1987), sustine teza de doctorat în anul 1938 cu tema „Basiliques chrétiennes de l’Illyricum”, a predat istorie veche şi arheologie la Universitatea din Bucureşti, a condus între anii 1956-1970 Institutul de Arheologie, a adus contribuţii de referinţă în domeniul numismaticii antice şi bizantine, abordând o serie de aspecte ale vechimii şi circulaţiei monedelor emise în oraşele pontice, fiind preşedintele Societăţii Numismatice Române, **A fost un om deosebit de înzestrat. O inteligenţă nativă excepţională care se îmbina cu vastitatea cunoştinţelor sale. Dar ceea ce caracteriza pe acest savant mai era şi arta de a se integra problemelor şi a da cu spontaneitate, dar într-o formă de amabilitate şi politeţe, soluţiile cele mai adecvate. Fiecare întâlnire era un nou prilej de a constata rarele însuşiri, competenţa sa multiformă, arta conversaţiei dusă la parametri maximi,afabilitatea dar şi fermitatea sa. De asemenea, am învăţat de la el maniera sa de comportament internaţional, de la felul său de a se comporta cu interlocutorii cei mai diverşi, cu tact, cu măsură şi competenţă şi cu simţul posibilului.**(acad.Dan Berindei)/,despre istoric : Zoe Petre fiica lui Emil Condurachi- "Dacă aș vorbi doar despre Emil Condurachi – profesorul, aș fi obligată să -i parcurg aproape în întregime biografia intelectuală. Căci a rămas fidel fără nici o șovăire vocației de profesor vreme de șapte decenii, încă din clasa IV-a, la școala “Grigore Adamache” de la Iași, tatăl meu și-a hotărât destinul:profesor de istorie. Cinzeci de ani mai târziu, avea loc la facultate o ședință de înfierare a profesorilor care nu corespundeau criteriilor etice ale Partidului Comunist. Condurachi s-a adresat adunării cu o frază care mi-a rămas întipărită în memorie:" Noi-a spus el, nu doar în nume propriu, ci și în numele colegilor săi - noi suntem profesori nu cu ora, ci cu viața", Emil Condurachi, autor al unor lucrări valoroase "Archéologie roumaine au XX-e siècle" (1963), "Monuments archéologiques de Roumanie" (1960), „Pars Orientis-studii de istorie a culturii europene” sau "Roumanie" (1972, în colaborare cu C.Daicoviciu), apărută în prestigioasa colecţie „Archaeologia Mundi”, a fost si vicepreşedinte al Asociaţiei Internaţionale de Studii Bizantine, al Consiliului Internaţional de Filozofie şi Ştiinţe Umane, membru al Institutului german de Arheologie, al Academiei Sârbe de Ştiinţe, al Academiei Bulgare de Ştiinţe,În Comitetul Internaţional de Arheologie Clasică. A fost laureat al Premiului „Herder” şi altor premii. În 1948 a fost ales membru corespondent al Academiei Române şi în 1955 membru titular. Emil Condurachi moare la Bucuresti pe 16 august 1987.
***
"Format într-un mediu intelectual de stânga, i s-a părut firesc să adere la Partidul Comunist. Ce nesfârşit şir de dezamăgiri şi de remuşcări au decurs din această decizie nici noi, cei foarte apropiaţi lui, nu am ştiut până la capăt. În ultimii ani devenise amar şi auto-ironic, inepţia regimului Ceauşescu îl scotea din minţi, dar, dincolo de asta, simţeam tot mai des că nu se mai
putea absolvi în nici un fel pentru complicitatea cu un regim a cărui esenţă destructivă nu mai lăsa loc de eufemisme. A murit în 1987 judecându-se mult mai aspru decât merita. Fusese, e adevărat, un om nu doar inteligent şi foarte talentat, ci și ambiţios. Dar ambiţia lui nu s-a transformat niciodată într-un război contra colegilor pe care îi stima şi adesea îi admira fără vreun gând ascuns. Nu a fost unealta nimănui, într-o vreme în care nici uneltele,nici uneltirile nu lipseau. Câte concesii va fi făcut, şi era o vreme în care ori făceai concesii, ori renunţai la orice aspiraţie profesională şi personală–ele nu au fost îndreptate niciodată împotriva altora; dimpotrivă,cel mai adesea, concesiile lui aveau alţi beneficiari decât pe el însuşi. Și-a apărat elevii într-un chip admirabil, și-a apărat cât i-a fost cu putință colegii și profesorii, cu un curaj inteligent și eficace."/prof.univ. Zoe Petre
***
"Susţinerea generoasă a profesorilor lui fusese esenţială pentru afirmarea tatălui meu în tinereţe. Ea a avut însă şi un alt efect: fiind el însuşi o natură extrem de generoasă, şi-a făcut o datorie de onoare din a proceda cu elevii lui merituoşi aşa cum învăţase el de la maeștrii lui. A fost, de aceea, nu numai un creator de şcoală, ci şi un adevărat părinte spiritual al elevilor lui, care îl numesc până azi, cu o foarte afectuoasă deferenţă "Pater". Această relaţie specială se consolidase mai ales în lungile seri de vară de la Histria, când argumentele ştiinţifice alternau liber cu amintiri, glume, discuţii despre cărţi şi despre oameni. Dar ea traducea mult mai mult decât o artă a conversaţei, chiar dacă Pater era un magician al cuvântului rostit: era certitudinea unui respect reciproc, a faptului că, dacă nu încetau să fie buni în meserie şi corecţi în viaţa de toate zilele, puteau conta nu numai pe afecţiunea şi preţuirea profesorului, ci şi pe sprijinul lui efectiv.Cu o nesecată generozitate, s-a luptat pentru al ţii mult mai mult decât pentru sine, şi nu afost nimic în viaţa lui care să-l fi amărât mai mult decât eşecurile în această batălie. "

https://www.youtube.com/watch?v=RlpugrEskPQ&fbclid=IwAR0YnQU6tZ60RqWls16CmgE0GiuNzvPnFXVKvYVqM -JbMdGn0-y_ftZmzow

[White1]

Joscha Bach is my intellectual crush for this most strange year. Fitting, since he is a most strange character. A distant descendant of That Bach family, raised by an eccentric arhitect/artist in a forest in the bad part of pre-1990 Germany (the communist half). His main domain of activity is Artificial Intelligence but after listening to a couple of hours of his talks/interviews i can safely say that he is one of those very rare types of persons, especially in the hyper-specialized world of today: a polymath. Or, in terms that he would probably like better: a beautiful nerd.

"A nerd is someone who thinks the purpose of communication is submitting one's ideas to peer review and normal people understand that the primary purpose of communication is to negotiate alignment and this purposes tend to conflict."

Joscha Bach

Happiness is a cookie your brain bakes for itself (https://youtu.be/8mixT5_U0hk)

[White1]

One of the most twisted and sick ways in which people choose to interpret the current crisis is that "we are the real virus and COVID is the cure the Planet has made to defend itself from us".

While the factual claim this stance implies (a self-regulatory Gaia-like Earth) is highly dubious what i find even more baffling is this self-deprecating conceptualization of humans as "viruses", "cancer", etc.

What underlines this ungenerous attitude towards our own species? I think that it is a misinterpreted and corrupted version of the Copernican Principle compounded by the ecological disaster we have inflicted on the biosphere.

This may seem a little far fetched since a lot of people endorsing this type of world-view probably never even heard of the Copernican Principle. No matter: ideas, (even from seemingly esoteric fields such as quantum mechanics or philosophy of science in this case) have a funny, and perhaps generally unhealthy, way of seeping into popular culture.

So what is the Copernican Principle? Quoting Jim Baggot's "Farewell to Reality": "The Copernican Principle. The universe is not organized for our benefit and we are not uniquely privileged observers. Science strives to remove ‘us’ from the centre of the picture, making our existence a natural consequence of reality rather than the reason for it. Empirical reality is therefore something that we have learned to observe with detachment, without passion."

Simply put the idea is that the Universe doesn't revolve around us. This is one of the starting assumption on which the scientific project rests upon since it's very early modern stages when that strange polish priest (Mister Copernic himself) wrote that strange little "book that no one read" ("On the revolution of the celestial spheres") and kicked us self-aggradizing apes out from the centre of Universe.

Subsequent developments in all kind of scientific fields have reinforced that assumption (organic chemistry showed that we are just regular "stuff", evolutionary biology showed that our ancestors are "microbes and muck", psychoanalytic theories suggests that we don't really know what goes on in our own head etc, etc). As Carl Sagan puts it: "Modern science has been a voyage into the unknown, with lesson in humility waiting at every stop." The problem is that many persons take this humble attitude, now seemingly endorsed but science and therefore made somehow respectable, too far and in wrong directions. Hidden masochists more than happy to glide on the slippery slope of self-flaggelation. Now not only are we, humans, really not that special after all: we are in fact the worse thing that ever happened to this planet ! (An attitude which paradoxically makes us special, albeit in a very bad way, and violates the principle from which it stems)

What Sagan said was only half of the story. Contained in the "voyage into the uknown" image is another, more bright and heroic, face of humanity: we undertook this voyage in the first place and we didn't shied away from it in the face of all the "lessons in humilty" we have been served. The very fact that this voyage was possible: that we desire to and that we are capable of, understanding and explaining the world should suffice in putting us back on a more elevated place in this strange world.

There are other arguments against the "humans as viruses" analogy but i am running out of words and patience.