View Full Version : Filme (ne)bune (ne)recomandate spre vizionare
In the Name of the King: A Dungeon Siege Tale (2007)
Un film luuung, tern, nu are atmosfera, iar suferintele parintilor care tocmai si-au pierdut copilul se transforma in ... subiecte tabu. Foarte slab realizat, iar Statham este omul potrivit la locul nepotrivit. Scenele de lupta atat de reusite din Transporter sau Crank, nu isi au locul aici, sunt anacronice, gresindu-se stilurile de lupta cu v'o cateva milenii.
Foarte deranjant e si modul de a imbina cadrele. Chiar in momentul unui eveniment se schimba cadrul si astfel nu ai nicio notiune daca s-a sfarsit, daca mai continua, nimic.
Pentru un film de magie nici macar efectele speciale, cu putine exceptii, nu apar.
Un singur plus, fazele de lupta. Sunt aerisite, destul de bine gandite, ok.
Un 5,45!
playhd_biz
12 Jun 2014, 19:37
O sa ma uit mai tarziu la el si o sa revin cu un edit :D
Life Stinks (1991)
Spre deosebire de alte filme ale lui Brooks, acesta mai are unele mici sclipiri si de umor si de originalitate. Dar, per total este un film ce nu poate concura nici cu filmele bune ale anilor 30. Mel Brooks reuseste sa realizeze productii inapoiate parca in timp, tehnica, gandire. Se vrea un parodiant, un militant al luptei stereotipurilor si moravurilor, dar ce reuseste sa faca este cumva mai inapoiat decat satirele lui Caragiale. Povesti atat de proaste, ca si Mr. Bean cu scenetele lui ar putea castiga un premiu pentru scenariu inainte de plictiselile acestui "privilegiat" al regimului.
Un film destul de plictisitor, cu personaje ce nu cadreaza in decor, replici scrise pe genunchi si decoruri care emana a carton! Slab. Un 5,65!
Equus (1977)
Un film fara doar si poate psihologic, ba mai mult, chiar material didactic pentru cei ce studiaza psihologia.
Equus este o adaptare pentru ecran a unei celebre piese de teatru jucata pe Broadway, in interpretarea inegalabilului Anthony Hopkins - ca Doctor Martin. Interesant ca in rolul lui Alan este distribuit acelasi Peter Firth, cel ce a jucat si pe scena acest rol. Edificatoare sunt urmatoarele doua afirmatii:
"...the film seems to exclude us by doing all the work for us."
"What once was poetic and mysterious becomes, when seen in this literal detail, banal, anticlimactic."- Vincent Canby, doctor, films Critic, New York Times
Cred ca, tinand cont de profesia si mai ales de alegerea lui ca si colaborator al New York Times-ului, si fiind unul dintre cei ce a vazut si piesa de teatru de dinaintea filmului, este unul dintre putinii abilitati sa faca "reprosuri" unei astfel de productii.
Nu voi intra in discutii despre adaptarea pisei pentru ecran, asa cum face Dr. Vincent, sau in discutii legate de interpretarea actoriceasca din film. "Nu am costumul necesar" pentru astfel de catalogari. , abilitatile astea lesandu-le in celalalt sacou ce l-am dat la curatat.
O sa vorbesc despre mesajul filmului. Un mesaj care pe mine ma deranjeaza. Asa cum am mai postat la A Clockwork Orange a lui Kubrick, o sa o fac si aici pentru a-mi exprima dezgustul pentru astfel de mesaje. Nu e nimic normal in a fi un pericol pentru cei din jur. Nici chiar pentru tine insuti. Nu e nimic creativ in a distruge. Nu e nimic genial in schizofrenie si nebunie. Nu stiu de ce se pune acest semn de egalitate intre creativitate si aberatie.
Sa aduci violentul, huliganismult, crima, (cazul lui Kubrick), sau dementa, pericolul iminent pentru cei din jur (fie ele chiar animale), la rangul de normalitate, chiar creativitate, e BOLNAV ca sa nu folosesc cuvinte mai grele.
O astfel de tipologie ca cea prezentata in film poate oricand sa devina un pericol pentru semeni. Modul bolnav in care acest individ percepe lumea trebuie corijat, TRATAT!
Problema pe care o ridica filmul, dilema doctorului, cred ca este gresita. Astfel de specimene trebuiesc tratate, ajutate pentru a avea perceptii normale a lumii inconjuratoare, sau macar sa si le reprime, asa cum facem multi dintre noi. In cele mai extreme cazuri, astfel de indivizi trebuiesc indepartati din societate.
A te comporta animalic, instinctiv nu e cu nimic genial, creativ; nici macar normal nu e.
Cineva de la facultatea de arte imi tinea o prelegere despre creativitate. Parera mea, care e in picioare si astazi, e ca arta CREAZA. Definitia artei de acum este una alterata de dementa de care au suferit de-a lungul timpului asa zisii artisti. Cica acum arta nu tine sa creeze binele sau frumosul. Din contra! Cu asta nu pot fi deacord. Studiind pana si etimologia cuvantului arta, vedem ca artistul creaza frumosul. El inalta spiritual. Nu produce dezgust, nu oripileaza, asa cum se intampla in zilele noastre in mai toate operele de arta (pictura, sculptura, teatru, film etc.). Asadar, prin definitie, mergand la radacina termenului de arta creativa, deci de parte creativa a unui om, cum se vorbeste in film, cineva care creaza ATROCITATI este deviat de la normal. El NU POATE FI CAPABIL SA CREEZE. Asa cum se sustine in film, tratarea acestui individ este egal cu amputarea partii creative si astfel riscul de a deveni normal, monoton; Sa fie asta un lucru rau din partea doctorului, chiar o atrocitate, nu o poate gandi decat o persoana mai bolnava decat pacientrul. Ceea ce e si cazul de fata: doctor mai bolnav decat pacient.
Daca aceasta isterie este normala, de ce nu sunt si criminalii in serie artisti? In mintea lor, asa cum s-a demonstrat de atea ori, crima are o justificare, are o idee chiar geniala, (fara a da o conotatie pozitiva acestor fapte). De ce atunci astfel de oameni au fost unii executati (condamnati la moarte), altii inchisi pe viata si altii internati in spitale de nebuni? Pt ca ei trebuiau cumva inlaturati din societate.
Ca si o concluzie, o sa spun ca noi vedem si mai ales CAUTAM genialul, in orice, mai ales in lucruri care ne bulverseaza, si doar atunci cand nu suntem afectati de nebunia si sadismul creatorului. Asa cum am terminat discutia si cu tovarasul artist, student (acum absolvent) al facultatii de arte frumoase asa cum poarta in titulatura, abordand un artist anume, care prin viata viciata, de desfrau "putea sa creeze acele opere inegalabile", i-am recomandat sa "isi doneze sora" pentru a fi material didactic, chiar muza unui astfel de creator. Ar trebui sa fie o onoare pentru el ca novice, ca cineva consacrat sa ii foloseasca sora, in cele mai bolnave moduri imaginate de o minte omeneasca, dar toate astea sa duca la o creatie artistica. Nu?!
E... nu e chiar asa. Reactia lui a fost.... retinuta, chiar tulburata si usor irascibila, avand in final mici grimase nervoase si de dezgust.
Filmului ii acord nota 6,00! - parerea mea
Twinsen
08 Jul 2014, 16:30
Arta creaza lucruri noi, dar isi are intodeauna radacinile in realitate. Prin urmare nu e necesar sa arate "binele sau frumosul", pentru ca in primul rand acestea sunt lucruri subiective si in al doilea rand realitatea cuprinde multe lucruri neplacute. O arta care tinteste sa arate doar partea armonioasa si placuta a vietii risca sa devina propaganda si falsificare a realitatii. Cam ca posterele alea minunate din Coreea De Nord unde toti sunt foarte fericiti sub ingrijirea Partidului si Tovarasului.
Faci o confuzie intre valorea artistica si cea morala si/sau sociala a unei productii artistice. O opera de arta care glorifica crima, huliganismul, violul poate fi daunatoare pe ansamblu membrilor societatii, dar poate fi in acelasi timp foarte reusita din punct de vedere artistic. In plus deseori ai mai mult de invatat despre umanitate studiind un bolnav psihic decat un om mediocru. E prea simplist sa imparti totul in "normal" si "anormal" si sa crezi ca ce e anormal din perspectiva ta poate si trebuie sa fie tratat.
Si pe mine m-a dezgustat portocala lui Kubrick, e un film pe care il detest, dar asta nu inseamna ca nu e arta. M-as uita oricand la el mai degraba decat la un blockbuster hollywoodian de duzina, pentru ca spune lucruri mult mai interesante despre umanitate. Da, e evident ca nimeni nu vrea sa fie batut pe strada de un grup de huligani sau sa-i fie violata sora. Dar oare nu e o trasatura umana dorinta de a te impune prin forta? Nu vrem sa fim noi cei batuti, dar in acelasi timp vrem uneori sa batem pe cineva, cel putin majoritatea dintre noi. E ok sa categorisesti filmul ca bolnav si daunator, dar ar fi bine sa te intrebi si de ce a avut succes. Poate ca o societate care glorifica "normalul" si banalul e la fel de bolnava ca si eroii filmului, doar ca in sens invers. Poate ca suntem de fapt animale, doar cu o inteligenta mai avansata. Si tocmai inteligenta asta ar trebui sa duca la o intelegere mai nuantata a realitatii si implicit a artei, a faptului ca filmele "urate", violente si bolnave pot fi moduri de exprimare a unor ganduri si stari care nu sunt neaparat gresite si nu sunt rezervate doar nebunilor ci si fiecaruia dintre noi.
Equus (1977)
Modul bolnav in care acest individ percepe lumea trebuie corijat, TRATAT!
Asta se trateaza si in clockwork orange in opinia mea , nu iti impartasesc celelalte opinii despre film dar m-a deranjat afirmatia asta.
De ce ar trebui sa corijam modul unui individ de a percepe lumea?
Si pe mine m-a dezgustat portocala lui Kubrick, e un film pe care il detest, dar asta nu inseamna ca nu e arta. M-as uita oricand la el mai degraba decat la un blockbuster hollywoodian de duzina, pentru ca spune lucruri mult mai interesante despre umanitate.
interesant mod de a jertfi. detesti, esti dezgustat si totusi consumi, de dragul cunoasterii. ahh, am auzit de multe ori spusa chestia asta, in diverse nuante. e ca atunci cand spui de fata cu altii,ca nu-ti plac prajiturile, dar, de fapt, pe ascuns, mananci o tava intreaga.
Twinsen
08 Jul 2014, 21:41
N-ai nimerit-o, rvn. :) Am vazut portocala acum vreo 12 ani si cred ca am incercat acum cativa ani sa o revad dar n-am avut rabdare.
Arta creaza lucruri noi, dar isi are intodeauna radacinile in realitate. Prin urmare nu e necesar sa arate "binele sau frumosul", pentru ca in primul rand acestea sunt lucruri subiective si in al doilea rand realitatea cuprinde multe lucruri neplacute. O arta care tinteste sa arate doar partea armonioasa si placuta a vietii risca sa devina propaganda si falsificare a realitatii. Cam ca posterele alea minunate din Coreea De Nord unde toti sunt foarte fericiti sub ingrijirea Partidului si Tovarasului.
Faci o confuzie intre valorea artistica si cea morala si/sau sociala a unei productii artistice. O opera de arta care glorifica crima, huliganismul, violul poate fi daunatoare pe ansamblu membrilor societatii, dar poate fi in acelasi timp foarte reusita din punct de vedere artistic. In plus deseori ai mai mult de invatat despre umanitate studiind un bolnav psihic decat un om mediocru. E prea simplist sa imparti totul in "normal" si "anormal" si sa crezi ca ce e anormal din perspectiva ta poate si trebuie sa fie tratat.
Si pe mine m-a dezgustat portocala lui Kubrick, e un film pe care il detest, dar asta nu inseamna ca nu e arta. M-as uita oricand la el mai degraba decat la un blockbuster hollywoodian de duzina, pentru ca spune lucruri mult mai interesante despre umanitate. Da, e evident ca nimeni nu vrea sa fie batut pe strada de un grup de huligani sau sa-i fie violata sora. Dar oare nu e o trasatura umana dorinta de a te impune prin forta? Nu vrem sa fim noi cei batuti, dar in acelasi timp vrem uneori sa batem pe cineva, cel putin majoritatea dintre noi. E ok sa categorisesti filmul ca bolnav si daunator, dar ar fi bine sa te intrebi si de ce a avut succes. Poate ca o societate care glorifica "normalul" si banalul e la fel de bolnava ca si eroii filmului, doar ca in sens invers. Poate ca suntem de fapt animale, doar cu o inteligenta mai avansata. Si tocmai inteligenta asta ar trebui sa duca la o intelegere mai nuantata a realitatii si implicit a artei, a faptului ca filmele "urate", violente si bolnave pot fi moduri de exprimare a unor ganduri si stari care nu sunt neaparat gresite si nu sunt rezervate doar nebunilor ci si fiecaruia dintre noi.
Chestia cu arta e "discutabila". Eu vorbeam de "radacina conceptului de arta si creatia artistica in special; creatie care defineste practic artistul." Forma de arta din ziua de azi este doar o deviatie de la matca. O alterare. Acest fel de a privi o creatie artistica este o viziune noua, de dupa postimpresionism, ba mai mult de dupa al doilea razboi mondial, o data cu expresionismul abstract.
E mult de povestit. A crea sau a prezenta realitati.... In fine.
O alta tema abordata de tine, "invatarea despre umanitate uitandu-te la anormalitate, la defect", e nediscutabila. Si profilerii realizeaza studii despre cele mai bolnave minti, dar nu imita, nu fac si ei aceleasi lucruri ca sa invete.
A studia, a invata, este uman. Eu criticam doar MESAJUL TRANSMIS DE ACEST FILM CAT SI DE PORTOCALA MECANICA, CUM CA ASTA E NORMAL, FIRESC. Sa spui ca un om, indiferent de pericolul si suferinta pe care o aduce in societate NU TREBUIE SCHIMBAT, OPRIT, BA SA AFIRMI CA E UN SACRILEGIU SA O FACI, CA ASTFEL DISTRUGI GENIALITATEA UNUI OM, PARTEA LUI CREATOARE.... e la fel de bolnav ca si nebunia in sine.
Plus ca mai si vorbesti de instinctul uman de "a se impune prin forta". Problema aici nu e un instinct, ci o boala. Acest individ nu urmareste un scop. El doar percepe gresit realitatea. Haideti sa fim seriosi! Toti devenim oameni invatand, reprimand instincte, acceptand reguli si gandind. Cei ce nu pot controla acele emotii, sunt bolnavi. Vorba antica, gandesc, deci exist.
In Portocala Mecanica, motivul este total absent. E vorba de distractia huliganica... Nici macar o tinta nu are aceasta manifestare bolnava.
Equus (1977)
Modul bolnav in care acest individ percepe lumea trebuie corijat, TRATAT!
Asta se trateaza si in clockwork orange in opinia mea , nu iti impartasesc celelalte opinii despre film dar m-a deranjat afirmatia asta.
De ce ar trebui sa corijam modul unui individ de a percepe lumea?
Daca prezinta un risc pentru societate, trebuie facut. Ba mai mult, daca prezinta un risc si pentru el insusi, avem datoria sa il oprim, sa il tratam sa il ajutam.
"Libertatea mea se termină acolo unde începe libertatea celuilalt", cum scria John Stuart Mil. O gandeau oameni acum mai bine de un secol. E inuman sa regresam ca fiinte si sa ne intoarcem la instincte. (parerea mea).
si sa revin cu un nou rewiev, desi e tare interesant sa disecam un film...
The Boondock Saints (1999)
Se vorbeste mult de buget, de limbaj sau de prea multa violenta. Nu cred ca asta ar fi marea problema a filmului. Ci mediocritatea.
Cand spun mediocritate nu ma refer la catalogarea acestui film, a vreunui actor sau a regiei. E o mediocritate de poveste, mai bine zis din poveste. Personajele principale, niste mediocrii, inadaptati si vulgari, mai implica si religia intr-un fel de zeflemea in toata aceasta mizerie. Politistul, un geniu tarat in anonimat din cauza debilitatii si inclinatiei lui sexuale. Niste mafioti slinosi, gainari si retardati. Prietenul... aici e bomboana de pe coliva... Un tampit cum doar in site-com´-uri mai poti intalni. Un fel de Simpson...
Daca acest film se vrea o oda adusa banalului sau nulitatii, este intr-adevar o capodopera. Dar daca filmul incearca sa creeze personaje, da un rateu greu de egalat.
Este un film de mahala, cu personaje de mahala, cu limbaj de mahala si cu decoruri autentice de.... de mahala, bineinteles.
Se discuta de vreo asemanare cu Tarantino... sau chiar mai bun... Doamne iarata-i ca nu stiu ce zic! Cum sa compari asta cu Pulp Fiction, Kill Bill, Django Unchained, Inglourious Basterds sau Reservoir Dogs!!!?
Jocul actorilor, bun, chiar foarte bun; nu e vina lor ca trebuie sa interpreteze niste nulitati. O regie interesanta, foarte bine construit filmul. Desi nu e enigmatic, actiunea are un curs foarte original. Scenariu slab, actori creionati prost. Decoruri de ghena. Nota 5,56!
Twinsen
14 Jul 2014, 10:39
Eu criticam doar MESAJUL TRANSMIS DE ACEST FILM CAT SI DE PORTOCALA MECANICA, CUM CA ASTA E NORMAL, FIRESC. Sa spui ca un om, indiferent de pericolul si suferinta pe care o aduce in societate NU TREBUIE SCHIMBAT, OPRIT, BA SA AFIRMI CA E UN SACRILEGIU SA O FACI, CA ASTFEL DISTRUGI GENIALITATEA UNUI OM, PARTEA LUI CREATOARE.... e la fel de bolnav ca si nebunia in sine.
Din pacate nu criticai doar mesajul filmelor ci incercai sa dai niste verdicte neinspirate despre ce inseamna arta. E drept ca in artele vizuale recente se gasesc mai multe reprezentari ale uratului si bolnavului decat in trecut, dar gasim destula nebunie, violenta si uratenie si in opere de arta vechi de sute de ani, dupa cum e de asteptat. Arunca o privire pe "Triumful mortii" a lui Bruegel cel Batran, sau daca vrei ceva mai grotesc, "Saturn devorandu-si fiul" a lui Goya.
Sa nu uitam ca si psihologia s-a dezvoltat exponential in trecutul recent. Pe masura ce intelegem mai bine procesele mentale, arta evolueaza si ea. Nu putem sustine un maniheism in care cream arta "frumoasa" ca sa combatem "uratul".
P.S. Tipatul cu majuscule nu da mai multa greutate unor afirmatii, iar "gandesc deci exist" nu e tocmai o vorba antica. ;)
N-ai nimerit-o, rvn. :) Am vazut portocala acum vreo 12 ani si cred ca am incercat acum cativa ani sa o revad dar n-am avut rabdare.
si totusi, ai spus ca ai prefera mai degraba sa te uiti la el, decat la un blockbuster. esti cam nehotarat! portocala (in general, filmele lui Kubrick), nu se pot viziona (reviziona), asa...intr-o doara.blockbusterele, da! te poti uita lejer la un film cu adrenalina care curge siroaie pe ecranul din fata ta, fiindca in timpul asta, mintea socoteste ce trebuie sa cumperi de la piata, cand este termenul scadent al ratei de banca, sau cand iti expira permisul auto. la sfarsit, totul e limpede ca lumina zilei: aia rai sunt una cu asfaltul, iar aia buni, desi sunt hacuiti mai rau ca-n Saw, n-au nici pe dracu'.
nu am inteles exact ce-ai vrut sa spui. nu cred ca ai un motiv serios pentru a detesta filmul. este doar o expresie artistica foarte reusita. poate detesti senzatiile pe care le transmite spectatorului, desi, nu cred ca Portocala Mecanica, la ora asta, mai este foarte sus, in topul filmelor ultraviolente, din aceeasi categorie cu el. poate daca ramane in istorie, ramane cu siguranta, la categoria "socant". ceea ce este cu totul altceva.
ahh, am uitat sa scriu in mesajul anterior. alali, am o curiozitate: cum calculezi zecimalele din notele acordate, o medie aritmetica...sau...?:-/ :-/ :-/
Twinsen
14 Jul 2014, 22:39
nu am inteles exact ce-ai vrut sa spui. nu cred ca ai un motiv serios pentru a detesta filmul. este doar o expresie artistica foarte reusita. poate detesti senzatiile pe care le transmite spectatorului, desi, nu cred ca Portocala Mecanica, la ora asta, mai este foarte sus, in topul filmelor ultraviolente, din aceeasi categorie cu el.
Asa cum ziceam l-am vazut demult, dar mi-a lasat, din acest aspect, aceeasi impresia ca lui alali, ca glorifica niste deviatii comportamentale care in find sunt daunatoare. Prezinta golania si violenta prosteasca ca niste chestii cool si mai mult decat atat gaseste placere reala in ele. Pot sa inteleg de ce ar placea altora, sau chiar multora, dar nu e genul meu. N-are legatura cu violenta, ci cu stupiditatea. Una e de exemplu violenta din razboi si alta e sa-ti dea un betiv o sticla in cap ca nu-i place mutra ta.
nu am inteles exact ce-ai vrut sa spui. nu cred ca ai un motiv serios pentru a detesta filmul. este doar o expresie artistica foarte reusita. poate detesti senzatiile pe care le transmite spectatorului, desi, nu cred ca Portocala Mecanica, la ora asta, mai este foarte sus, in topul filmelor ultraviolente, din aceeasi categorie cu el.
Asa cum ziceam l-am vazut demult, dar mi-a lasat, din acest aspect, aceeasi impresia ca lui alali, ca glorifica niste deviatii comportamentale care in find sunt daunatoare. Prezinta golania si violenta prosteasca ca niste chestii cool si mai mult decat atat gaseste placere reala in ele. Pot sa inteleg de ce ar placea altora, sau chiar multora, dar nu e genul meu. N-are legatura cu violenta, ci cu stupiditatea. Una e de exemplu violenta din razboi si alta e sa-ti dea un betiv o sticla in cap ca nu-i place mutra ta.
:-bd
si ca sa citez un clasic in viata,
jiji becali ii spunea lui Puric: Dane, asa as fi spus si eu daca puteam sa ma exprim ca tine!
Din pacate nu criticai doar mesajul filmelor ci incercai sa dai niste verdicte neinspirate despre ce inseamna arta. E drept ca in artele vizuale recente se gasesc mai multe reprezentari ale uratului si bolnavului decat in trecut, dar gasim destula nebunie, violenta si uratenie si in opere de arta vechi de sute de ani, dupa cum e de asteptat. Arunca o privire pe "Triumful mortii" a lui Bruegel cel Batran, sau daca vrei ceva mai grotesc, "Saturn devorandu-si fiul" a lui Goya.
Ai mare dreptate vis-a-vis de confuzia crasa pe care am facut-o cu antichitatea. A fost un scurt circuit in procesul gandire-expunere. Ma gandeam simultan la afirmatia "Gandesc, deci exist! sau Cuget, deci exist! sau varianta latina asa cum a fost ea spusa, (dar nu ma tin tastele sa o expun corect :D ), si in acelasi timp aveam imaginea sculpturii Ganditorului, si de aici asocierea asta ciudata: clasicism - antic. Si a iesit clasicul antic. #-o
Cat privesc exemplele date de tine, ele tin de mitologie, de legenda. Astea sunt ele in sine creatii artistice. Nu sunt gandite, create, ca sa oripileze sau sa creeze modele de urmat. Nu au nicio conotatie de acest gen. Din potriva. Au fost realizate pentru a corija, pentru a ghida, pentru a forma. Sunt acel tip de creatii ca si cele religioase din timpurile noastre. Inca un pic si o sa sustinem ca Rastignirea este un model de crima ce poate fi urmat, sau Patimile sunt un model de tortura ce poate fi copiat. Nu, e prea departe. Nu au nimic in comun cu cei doi dezaxati, aici ma refer la personajele principale din cele doua filme despre care vorbim.
Sa nu uitam ca si psihologia s-a dezvoltat exponential in trecutul recent. Pe masura ce intelegem mai bine procesele mentale, arta evolueaza si ea. Nu putem sustine un maniheism in care cream arta "frumoasa" ca sa combatem "uratul".
Nu! Nu cream ca sa combatem ci ca sa infrumusetam! Asta sustine efectiv termenul arta.
Din dex, vezi ca arta este acea abilitate de a produce esteticul. Esteticul este definit ca frumosul. Eu spuneam doar ca, in perceptia mea, acest tip de a crea, nu poate fi numit arta deoarece este o abatere de 180 de grade de la definitie. Deci, diametral opus.
Chiar acum imi defineste un profesor de la "arte", arta, ca fiind cea care isi propune sa creeze emotii, senzatii, stari. Ok, dar asta nu mai are nimic in comun cu arta propriuzisa. Senzatii se creeaza si prin teroare, prin frica, prin violenta. Iar cei ce fac aceste lucruri nu sunt artisti. Asta e sigur! Fara doar si poate!
P.S. Tipatul cu majuscule nu da mai multa greutate unor afirmatii, iar "gandesc deci exist" nu e tocmai o vorba antica. ;)
Scuze pentru inconvenientul creat, sau neplacerea creata. Nu a fost cu nicio intentie rea. Am vrut doar sa scot in evidenta, ca o concluzie, ceea ce e mai important. Nu a fost nici pentru a ma impune sau mai mult pentru a da greutate mai mare celor exprimate de mine. Nici prin gand nu mi-a trecut alt motiv. Inca o data scuze!
Ps. Nu vreau sa consideri aceast schimb de impresii, idei, argumete, ca ceva personal. Nu mi-am propus sa schimb convingerile nimanui, nu doresc sa inoculez pe nimeni cu ceea ce cred eu. Din contra! Vreau, in urma unor argumente, daca sunt satisfacatoare pentru mine, poate sa ma schimb eu, imbogatindu-mi astfel modul de a percepe anumite opere. Omul cat traieste invata. (asta nu stiu cine a mai spus-o si nici nu o sa mai risc sa o atribui cuiva ca iara o sa imi arati catonasul rosu :"> ). Plus ca, se vede cu ochiul liber, am in fata o persoana net superioara ca pregatire in domeniul artei si nu numai. E o placere sa porti dialoguri cu astfel de persoane.
ahh, am uitat sa scriu in mesajul anterior. alali, am o curiozitate: cum calculezi zecimalele din notele acordate, o medie aritmetica...sau...?:-/ :-/ :-/
Ma supraestimezi maestre. :-O
Nu, e mult mai simplu. E o forma de a incadra un film intre doua deja catalogate. Adica daca la un film ii atribui nota 7,3 iar altuia un 7,4, daca mai gasesc un film intre cele doua, nu as putea sa il incadrez. In fond, daca dai doar notari cu o zecimala, intre 7 si 8 sa zicem, ai putea avea doar 10 filme. Neputand sa realizezi un clasament cat de cat fidel, relationat bineinteles, la preferintele proprii.
E ca si cum ai spune: asta e o idee mai bun ca Equus (=)) asta asa ca tot e in dezbatere si mai ales ca eu cred ca nici nu e usor sa fie mai bun ca el), dar e mai slab decat The Boondock Saints. Atunci il incadrez intre ele. Pe notarile mele am chiar 3 zecimale. Ca de multe ori am dat aceeasi nota la doua filme si a trebuit sa le departajez cumva.
Fiecare cu pasarelele lui. ;)
Twinsen
15 Jul 2014, 00:39
Bun, am inteles in linii mari ce inseamna arta pentru tine. Dar hai sa lasam pentru un moment arta la o parte si sa vorbim de realitate. In conceptia ta, e realitatea frumoasa? Daca da, ce anume o face frumoasa?
Ps. Nu vreau sa consideri aceast schimb de impresii, idei, argumete, ca ceva personal.
Stai linistit, nici vorba de asa ceva.
Nu! Definitiv nu! Nu e frumoasa! Ce o face frumoasa? Omul!
Asa cum marturisea si Tudor Arghezi in Testament: “Din bube, mucegaiuri şi noroi/ Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi".
Aici vad eu creatia, artistul.
Ce calitate de geniu sa ai ca, din oribil sa nasti sublimul... 8->
Twinsen
15 Jul 2014, 10:35
Asta explica pozitia ta fata de arta. Ce doresti tu de la o opera de arta e sa infrumuseteze realitatea aia pe care o percepi ca oribila. Si asta e bine, denota niste calitati pe care nu le au multi, majoritatea apeleaza in acelasi scop la alcool. :)
Acum ar trebui sa te intrebi de ce exista oameni care nu considera ca realitatea e urata. Si in momentele cand incerci asta, trebuie sa te lasi pe tine deoparte si sa asculti cu adevarat ce iti spune o persoana sau un film sau o carte. De exemplu e ok sa spui "nu-mi place personajul pentru ca e un bataus si un violator si eu nu vreau sa fiu agresat sau sa-mi fie violata sora", dar asta e raportarea la realitate din perspectiva ta. Si tu nu esti buricul pamantului. Deci lasa asta deoparte cat timp urmaresti filmul si incearca sa lasi viziunea autorului si a personajelor sa intre in tine. Pentru ca asta iti poate deschide niste perspective noi sau macar sa te faca sa iti pui niste intrebari. Dupa ce ai vazut filmul citeste ce spun altii despre el, critici, cinefili, oameni obisnuiti etc. Din nou, lasa parerile tale deoparte si asculta cu adevarat parerea lor. Cum a fost receptat filmul de altii e deseori la fel de interesant ca filmul in sine. Iar dupa ce ai facut asta, poti sa revii la tine insuti si sa incerci sa integrezi tot ce ai primit din exterior, din film, din comentarii. Sigur, asta presupune ca filmul sa fie unul care sa ridice niste probleme care te intereseaza, nu un festival de efecte speciale sclipicioase de la Hollywood si nici o idiotenie pretioasa scoasa de vreun regizor la moda de filme de arta. De asta ziceam ca m-as uita mai degraba la Portocala Mecanica decat la un blockbuster, e mai putin important faptul ca nu imi place, in comparatie cu faptul ca am ceva de invatat atat din el cat si din parerea altora despre el.
Si in paranteza fie spus, de asta un forum e important. Pentru ca spre deosebire de a citi doar ce a zis un critic in vreo carte, pe forum poti sa-i si raspunzi si sa existe un schimb de idei in care eventual sa se implice mai multi. Dar se pare ca multi cauta placerea, nu cunoasterea si adevarul. Vor doar sa isi impuna parerea, nu sa o si asculte pe a altora. Sau dimpotriva, altii vor doar sa auda parerea altora si sa beneficieze, dar fara se implice in discutie si astfel sa dea ceva inapoi. Nu e vorba de tine, ma gandeam doar de ce e in declin forumul Cinemagia.
Cat privesc recomandarile tale, chiar am incercat. Mult de tot. Am citit o groaza de recenzii de rewiev-uri, de pareri. Am discutat si verbal cu "sustinatori" ai acestor productii. Din pacate nu m-a convins niciun argument.
Cum spui tu, ca studiu e interesant. Dar ca si creatie, in ansamblu... nu! E ca si cand am considera in pictura ca studiile, care apropo nici nu au nume, ele denuminduse patrat pe fond alb, studiu numaru 1, etc, sunt mai importante sau la fel de importante ca si o opera desavarsita, in toata splendoarea ei.
E de discutat, si probabil ca sunt mai multi sustinatori ai studiului decat a operei cu mesaj. In fond, asta li se si inoculeaza in perioada lor de pregatire. Asa cum in alt domeniu ni se inoculeaza altfel de cunostinte "de baza". Apoi toata viata ne-o ghidam dupa ele, vrand, nevrand.
Despre partea cu labilitatea de a cadea intr-o extrema, doar pentru a compensa o trauma sau un esec, fie el si de perceptie, NU CRED ca e prea asa...
Chiar nu ma simt un frustrat. Sunt un detestator al prejudecatilor, al prostiei, dar in niciun caz al indivizilor diferiti de mine. Chiar ii gasesc fascinanti.
Sunt sanatos, am un copil.... o minune! Si unde mai pui ca am reusit si sa scap de Romania si de aerul bolnav de acolo.
Asa ca, nu fac astfel de catalogari din frustrare ci din convingere. Incerc sa cantaresc pe cat imi sta in putinta mesajul final. Iar daca el contravine tuturor convingerilor mele... resping opera in ansamblu.
Stiu ca si Ireversibil, ca film este o creatie artistica. Pentru unii. La fel cum si Saw sau A serbian film. Dar eu, in afara de unele idei, relativ ok, nu vad o opera. Ci doar un experiment menit sa creeze senzatii, si sa corupa. Dar cel mai dramatic ar fi daca la final s-ar spune ca asta e normal, asta e un om genial, si ca daca nu faci asa sau nu esti asa sau nu gandesti asa, esti banal. Cu asta nu sunt eu deacord. (3 de sau, dar inchide si tu putin ochii si nu baga in seama chiar toate greselile de redactare sau de exprimare. Prea multe sentimente ingramadite deodata in micile burice ale degetelor.)
Ps. O sa am ocazia sa ma duc sa revad Saturn devorandusi fiii, si celalalt recomandat de tine, pe care, trebuie sa recunosc, prima oara l-am scapat. Eram prea ocupat sa gasesc expozitia Rembrandt, pe care niciun indrumator nu stia sa o localizeze, ca in final sa o gasim. Era formata dintr-un singur tablou.
Asta explica pozitia ta fata de arta. Ce doresti tu de la o opera de arta e sa infrumuseteze realitatea aia pe care o percepi ca oribila. Si asta e bine, denota niste calitati pe care nu le au multi, majoritatea apeleaza in acelasi scop la alcool. :)
Acum ar trebui sa te intrebi de ce exista oameni care nu considera ca realitatea e urata. Si in momentele cand incerci asta, trebuie sa te lasi pe tine deoparte si sa asculti cu adevarat ce iti spune o persoana sau un film sau o carte. De exemplu e ok sa spui "nu-mi place personajul pentru ca e un bataus si un violator si eu nu vreau sa fiu agresat sau sa-mi fie violata sora", dar asta e raportarea la realitate din perspectiva ta. Si tu nu esti buricul pamantului. Deci lasa asta deoparte cat timp urmaresti filmul si incearca sa lasi viziunea autorului si a personajelor sa intre in tine. Pentru ca asta iti poate deschide niste perspective noi sau macar sa te faca sa iti pui niste intrebari. Dupa ce ai vazut filmul citeste ce spun altii despre el, critici, cinefili, oameni obisnuiti etc. Din nou, lasa parerile tale deoparte si asculta cu adevarat parerea lor. Cum a fost receptat filmul de altii e deseori la fel de interesant ca filmul in sine. Iar dupa ce ai facut asta, poti sa revii la tine insuti si sa incerci sa integrezi tot ce ai primit din exterior, din film, din comentarii. Sigur, asta presupune ca filmul sa fie unul care sa ridice niste probleme care te intereseaza, nu un festival de efecte speciale sclipicioase de la Hollywood si nici o idiotenie pretioasa scoasa de vreun regizor la moda de filme de arta. De asta ziceam ca m-as uita mai degraba la Portocala Mecanica decat la un blockbuster, e mai putin important faptul ca nu imi place, in comparatie cu faptul ca am ceva de invatat atat din el cat si din parerea altora despre el.
nu esti singurul care gandeste asa, oricine vede in film un mod de a-si finisa intelectul, de a-l imbogati, sau de a afla lucruri care-i folosesc in viata, se ghideaza dupa aceleasi idei.
din punctul meu de vedere, tot nu ai explicat de ce detesti un film ca Portocala Mecanica (eu il iau ca exemplu pentru categoria lui). perceptia mea despre "a detesta" este una extrema in sensul maxim al sentimentului de ura, de desconsiderare. ori, nu stiu cand putem simti asemenea senzatii legat de un fim sau de o carte,parerea mea este ca, atunci cand regasim in ele, macar o farama din propria realitate, ceva ce am trait pe propria piele, dar este atat de profund, de intim, incat nu avem curaj sa recunoastem chestia asta, nici macar in fata oglinzii.
mie mi s-a intamplat, dar nu a fost cazul sa nutresc asemenea sentiment vizavi de filmul in cauza, fiindca nu a fost vorba despre violenta fizica (cazul PM), dar traume psihice similare cu ale mele, le-am regasit in cateva filme care m-au marcat si culmea, a fost cumva un fel de terapie, m-au rascolit un pic, in sens pozitiv.
Twinsen
15 Jul 2014, 22:15
@alali: Foarte bine, daca te-ai uitat la film, ai citit si ai discutat despre el inseamna ca parerea ta e mult mai fundamentata decat o simpla reactie instinctiva. De altfel parerea mea corespunde destul de mult cu a ta in ceea ce priveste filmele mentionte - diferentele principale dintre noi stau in definitia artei. Imi place convingerea ta si n-o sa fiu un avocat a portocalei si cu atat mai putin a lui Saw sau Irreversible.
@rvn: Da, arta poate avea acest rol de catharsis. Asta e unul din motivele pentru care ziceam ca nu trebuie sa fie neaparat "frumoasa", atata timp cat corespunde unei realitati, poate una urata si traumatica cu care e bine sa ne confruntam. Dar n-a fost cazul la mine si portocala.
nu acesta este raspunsul pe care-l asteptam.
Twinsen
15 Jul 2014, 22:34
Ti-am raspuns deja aici (http://www.cinemagia.ro/forum/showpost.php?p=1634951&postcount=15).
Mai copii mai! Gata, nu va mai certati! :))
In fond, toti trei suntem deacord ca filmele astea doua, care sunt mai galonate, dar la care dupa cum spuneam poti sa adaugi cu usurinta un Irreversible sau cireasa de pe tort, A serbian film, sunt despre dementa. A afirma ca dementa e la unii ceva firesc, din insasi fiinta lui, e adevarat. Dar a afirma ca trebuie lasat sa si-o manifeste liber, fara constrangeri, e foarte bolnav. Chiar periculos. Iar cele doua filme asta fac. Asta este ideea de baza a lor. De la asta pleaca, la asta se intorc in final si pentru asta militeaza. Mai mult, o spun raspicat, fara nicio umbra de indoiala provenita din vreo interpretare subiectiva. Din aceasta cauza le "detest". Nu e acel fel de a detesta cu ura, dar consider ca sunt creatii demente, ale unor minti bolnave, cu o posibilitate mare de a corupe si alte minti. E ca un fel de virus scapat din laborator.
Ne uitam si la filme despre criminali, despre violenta extrema. Dar daca se incheie cu mesajul asta, ca asta e omul adevarat, care face si SIMTE asa, ba mai mult este omul de geniu, sunt creatii bolnave ce nu ar trebui sa existe. :-&
Chestia cu realitatea nu e chiar asa cum e prezentata aici. Haideti sa nu ne mai dam mai catolici ca papa. Realitaeta e una, creatia artistica e alta. Si stirile de la ora 5 prezinta realitatea. Dar nu artistic. Si manelele sunt o realitate, de mahala, dar realitate. Ele cica sunt ascultate de 80% din populatie. Dar asta nu le face arta.
Realitatea e una, si opera finita e alta. Ca de la ea trebuie sa plecam, ok! Dar rezultatul trebuie sa fie moralizator. Arta, in toate formele ei de exprimare, de la clasia pictura si sculptura pana la modernul cinematograf sau chiar culinar, vestimentar, trebuie sa fie creatoare. Nu distrugatoare.
Nu o sa ma convinga nimeni ca, de mii de ani de cand s-a manifestat actul artistic si a fost definit termenul de arta, ca fiind creatie estetica (adica frumoasa), toti au trait in greseala. Si ca abia acum ne dam seama ca tot dezaxatul care face nota discordanta cu normalul (iar societatea din zilele noastre a stabilit niste standarde incredibil de joase ale normalului, asa ca e greu sa sarim peste ele si sa iesim din el, doar daca suntem intr-adevar bolnavi), cum spuneam, tot deaxatul este genial. Ca el creaza prin orice idee dementa. Iar restul trebuie sa il venereze ca pe o fiinta superioara ce simte fericirea deplina, simte implinirea, sau mai stiu eu ce debita acel psihiatru in Equus, care ajunsese sa isi invidieze pacientul...:-&
Pornim de la a arata o realitate, viciata de cele mai multe ori, dar daca ajungem sa o veneram... sincer, fara nicio jignire ca deh, roman sunt si eu, suntem aidoma celor 80% din populatie care saliveaza la agramatismele unei etnii ce canta melodii de cea mai joasa speta si plagiate (o alta realitate a acestei etnii, deci inca o sursa artistica :) ) care are un anumit comportament, binecunoscut si urat de toti din afara, dar care e fericita din diferite motive, majoritatea fiind infractinal-economice.
No offence! Persoanele de fata se exclud.
tot nu ai explicat de ce detesti un film ca Portocala Mecanica (eu il iau ca exemplu pentru categoria lui)
Ai punctat genial... >:D< Nici eu nu as fi putut exprima mai bine ceea ce simt. Merci mult, mult de tot.
Asta e problema aici. Exemplul! Nici macar nu e un exemplu deschis, asa cum au majoritatea operelor ce se vor importante, cel putin cele moderne. Adica decide tu daca e bine sau e rau.
Filmul de fata trage el concluzii pentru tine. Iar exemplul de care vorbeai, este unul pozitiv. Iar filmul, asa cum insuti ai fost deacord este unul negativ. Dici, contradictie flagranta intre continut, perceptie si mesaj. Filmul este rau, inteleg asta, constientizez asta, dar morala e ca asa este ideal, normal.
Merci inca o data pentru ridicarea mingii la fileu:-* . Aceasta contradictie in termeni si acest cuvant, EXEMPLU, spun tot!
marillion
18 Jul 2014, 09:50
Stimate alali, înverşunarea ta împotriva filmului A Clockwork Orange izvorăşte dintr-o mentalitate de tip comunist, numai tovarăşii înfierau creaţiile artistice deranjante şi le impuneau să respecte anumite tipare.
"Sa aduci violentul, huliganismult, crima, (cazul lui Kubrick), sau dementa, pericolul iminent pentru cei din jur (fie ele chiar animale), la rangul de normalitate, chiar creativitate, e BOLNAV ca sa nu folosesc cuvinte mai grele."
Te uiţi la filme şi nu înţelegi ce vezi, eşti incapabil să interpretezi imaginile, logica montajului, incapabil să ajungi la mesajul filmului. Portocala mecanică este o satiră, ecranizarea unui roman de Anthony Burgess, nicidecum un film de autor, creaţia "minţii bolnave" a lui Kubrick. Filmul nu este un elogiu adus violenţei, ci un puternic semnal de alarmă, o analiză a dualităţii umane, a naturii violente a omului, a opţiunii sale pentru bine sau rău.
Sunt tare curios să-ţi văd reacţia în urma vizionării unui film ca Salò o le 120 giornate di Sodoma. Îţi spun de pe acum că are la bază un roman, nu e coşmarul unui regizor. ;)
Stimate alali, înverşunarea ta împotriva filmului A Clockwork Orange izvorăşte dintr-o mentalitate de tip comunist, numai tovarăşii înfierau creaţiile artistice deranjante şi le impuneau să respecte anumite tipare.
"Sa aduci violentul, huliganismult, crima, (cazul lui Kubrick), sau dementa, pericolul iminent pentru cei din jur (fie ele chiar animale), la rangul de normalitate, chiar creativitate, e BOLNAV ca sa nu folosesc cuvinte mai grele."
Te uiţi la filme şi nu înţelegi ce vezi, eşti incapabil să interpretezi imaginile, logica montajului, incapabil să ajungi la mesajul filmului. Portocala mecanică este o satiră, ecranizarea unui roman de Anthony Burgess, nicidecum un film de autor, creaţia "minţii bolnave" a lui Kubrick. Filmul nu este un elogiu adus violenţei, ci un puternic semnal de alarmă, o analiză a dualităţii umane, a naturii violente a omului, a opţiunii sale pentru bine sau rău.
Sunt tare curios să-ţi văd reacţia în urma vizionării unui film ca Salò o le 120 giornate di Sodoma. Îţi spun de pe acum că are la bază un roman, nu e coşmarul unui regizor. ;)
Mentalitatea de tip comunist, de care vb, nu poate fi ceva palpabil. Aveam doar 6 ani cand a disparut regimul. Nu am apucat, din pacate ;) , sa fiu nici soim al patriei.
Ca asta am lamurit-o, sa trecem la punctul doi.
Eu nu contest modul de realizare al filmului, actorii, opera in sine. Ci doar mesajul pe care Kubrick a tinut mortis sa il spuna explicit.
Chiar a fost o discutie aici, cum ca, de ce scriu anumite bucati de propozitie cu litere mari. Se pare ca unii extrag din postari doar ce ii doare pe ei, pierzand esenta. Vezi Twinsen de ce faceam asa? :D
Daca ai fi avut rabdare sa citesti tot ceea ce s-a postat, ai fi vazut, in primul rand, ca nu se dezbatea Portocala. El a fost adus in discutie ca un exemplu, ca un argument in plus.
Dar, asa cum spuneam, daca citeai atent, la filmul Equus, am incercat sa vorbesc de opera. Care e altceva. O sa iti reiterez un fragment poate asa o sa intelegi la ce fac referire.
"...the film seems to exclude us by doing all the work for us."
"What once was poetic and mysterious becomes, when seen in this literal detail, banal, anticlimactic."- Vincent Canby, doctor, films Critic, New York Times
Asta asa, venita de la un specialist.
Vezi? Nu are treaba piesa cu filmul. Iar daca ai citit o carte, dupa care s-a facut un film, e de ajuns sa mentionezi chestia asta. Nu trebuie sa o arunci asa, doar ca sa pari un erudit pe langa incultii care posteaza pe aici. Am avut si eu, placerea, in viata asta sa citesc o carte... poate doua. :-*
Si iata si explicit, ce am spus atunci, asta ca sa nu ne iasa vorbe la proces :)
Cred ca, tinand cont de profesia si mai ales de alegerea lui ca si colaborator al New York Times-ului, si fiind unul dintre cei ce a vazut si piesa de teatru de dinaintea filmului, este unul dintre putinii abilitati sa faca "reprosuri" unei astfel de productii.
Nu voi intra in discutii despre adaptarea pisei pentru ecran, asa cum face Dr. Vincent, sau in discutii legate de interpretarea actoriceasca din film. "Nu am costumul necesar" pentru astfel de catalogari. , abilitatile astea lesandu-le in celalalt sacou ce l-am dat la curatat.
O sa vorbesc despre mesajul filmului.
Ps. :-w Am ajuns sa ma citez pe mine... Doamne ce departe am mers... :-t
Sunt tare curios să-ţi văd reacţia în urma vizionării unui film ca Salò o le 120 giornate di Sodoma. Îţi spun de pe acum că are la bază un roman, nu e coşmarul unui regizor. ;)
ha ha ha
si eu abia astept! sfat : alali, fa-o cu burta goala.
@marillion, am ajuns la concluzia ca in fime gasesti obsesii ale autorilor, in diverse forme. unele sunt doar sugerate, altele sunt fatis declarate. evident, personalitatea fiecaruia, imprima creatiei artistice o amprenta, dupa care ea este destul de usor recunoscuta. eu nu stiu, nu cunosc, dar poate voi stiti, ca sunteti mult mai documentati decat mine, vreun regizor important sau nesemnificativ, care sa-si fi schimbat stilul, conceptia despre cum sa-si zamisleasca creatia, de-a lungul carierei. toti incearca prin film sa se exprime, asa cum noi, cei ceilalti, care nu suntem artisti, vorbim, pur si simplu.
asadar, Salo chiar poate fi un cosmar, asa cum unii l-au considerat, dar, asta nu exclude posibilitatea ca altii, sa-l vada( perceapa) ca pe un vis frumos. tocmai de aceea am fost curioasa sa aflu de ce T. a folosit un cuvant atat de dur cand s-a referit la Portocala Mecanica, fiindca intr-o singura fraza, el a spus si ca-l detesta si ca--i apreciaza calitatile. este un soi de contradictie pe care nu am priceput-o, oricat a incercat el sa mi-o explice. valoarea sau nonvaloarea unui film nu este apreciata dupa gradul de violenta fizica,psihica,vizuala, sau dupa imoralitate. atata vreme cat prezenta lor angrenajul filmului sunt justificate, ele n-au cum sa lipseasca. mi se pare important ca un film sa transmita un mesaj sau mai multe, umanitatii, indiferent de mijloacele de expresie folosite, fiindca el este dedicat omului, nu extraterestrilor.
n-are trebui sa detestam filmele care incita la violenta sau prezinta devieri comportamentale de care suntem oripilati. ar trebui sa fim capabili sa luam ceea ce este bun in ele, fiindca cei care le interzic, nu realizeaza ca, interdictia, are intotdeauna efectul advers.
Am impresia ca, oricat ai aduce argumente, uneori date chiar de catre cei ce posteaza, tot timpul va veni altcineva care sa repuna problema pe tapet.
Asa cum spunea si Twinsen, filmul Portocala Mecanica are in spate o opera literara ce se vrea o satira. Cam ca Ferma Animalelor, de George Orwell, (pfiu! alta carte pe care am reusit s-o parcurg in decursul vietii, noroc ca era destul de subtirica ;) ). Nu vorbesc aici despre carte. Asta o facem pe scrib.ro Aici vorbim de film.
Filmul, promoveaza un mesaj. Cred ca pana aici toti suntem deacord. Mesajul este ca nimeni nu are voie sa indoctrineze alte persoane si astfel sa creeze constiinte incolonate intr-un sir lung de alte constiinte identice, doar ca ele sa fie in armonie si astfel regimul indoctrinant sa isi duca traiul in liniste. Asta ucide individualul, partea creatoare din om. Cred ca si pana aici, in mare, toti suntem deacord.
Apoi vine morala. Nimeni nu trebuie ca nici sa incerce sa ghideze un spirit liber sa se manifeste, sa ii impuna restrictii, ca astfel ii ucide parti ale unicitatii si genialitatii. Totul bine si frumos.
Aici am venit eu cu problema mea. Totul e adevarat, atata timp cat acel individ, prin modul lui de a se manifesta liber nu impiedica alta manifestare libera, a altui individ. Adica, schingiuindu-l, injosindu-l sau poate omorandu-l, este un mod impropriu de a trata acest subiect. Facad toate acestea, automat afectezi la randul tau. Cum tu nu trebuie sa fii afectat, nici tu nu trebuie sa afectezi.
Plus de asta ca, in comentariile voastre vorbiti despre libertatea de alegere dintre bine si rau. Din pacate, binele nu apare nici macar insinuat in aceste doua ecranizari. NU VORBESC DE CARTI!!!
Si mai vorbeai de contradictie in termeni, asta ti-am demonstrat-o eu cat se poate de clar ceva mai sus. Nu o iau de la capat. Despre ce spui tu ca e de neinteles la mine, fa te rog distinctia intre ideea unei opere si impactul produsului final. Iar cand mai pui si un cuvant indrumator sub opera finita, nu prea mai lasi loc de interpretari.
PS.
n-are trebui sa detestam filmele care incita la violenta sau prezinta devieri comportamentale de care suntem oripilati. ar trebui sa fim capabili sa luam ceea ce este bun in ele, fiindca cei care le interzic, nu realizeaza ca, interdictia, are intotdeauna efectul advers.
afirmatia asta este penala! Si imi asum duritatea cuvintelor pe care le folosesc. Incearca sa faci "o opera" care sa instige la violenta si o sa fii martor, pe propria piele la repercursiunile faptei tale. Orice instigare la violenta, in orice tara civilizata se pedepseste cu inchisoarea. Ceea ce spui tu e interesant. In fond, portocala asta si face, dar subtil. Te lasa sa alegi cum vrei TU sa fii, dar iti prezinta ca si exemplul pozitiv, comportamentul violent. A mai fost o astfel de problema cu un film ce a facut intr-adevar un scandal la Cannes acolo unde a incercat sa intre in competitie. E vorba de Trainspotting-ul lui Boyle. Numai ca acolo se vorbeste de viata unui individ. Morala filmului e ca s-a distrat, a probat tot si in final cum intra in viata normala? Plin de bani. In timp ce tu mergi la serviciu, ai familie, probleme... Dar aici e vorba de un individ aparte. De povestea cuiva. Nu se trag concluzii, nu se inclina catre anumite categorii. Iar ulterior filmul a avut succesul cuvenit pentru ca intr-adevar este un film genial.;)
The Death and Life of Bobby Z (2007)
Un film pentru micile ecrane, un fel de film de marti seara la protv. Nu exceleaza la niciun capitol. Scenariu destul de fantezist. Scene de actiune destul de exagerate. Insa, se poate urmari! Nu displace; nu enerveaza. O sa il pomenesc si eu pe Paul Walker, asa cum o face mai toata lumea, ca sa nu ies "in evidenta" neincluzandu-l in comentariu . Interpretarea lui e ... in nota filmului. Satisfacatoare. Oricum rolul nu ii cerea cine stie ce sfortari, de schimbari de stari subite sau mai stiu eu ce alte complicatii se pot ivi in meseria asta de actor. Un 6,30 din partea mea!
In the Dead of Winter (1993)
Am primit acum ceva timp o recomandare-provocare din partea unui prieten, sa incerc sa vad daca pot viziona o serie de 3-4 filme, cele mai proaste din istoria cinematografiei. Asta daca se poate vorbi despre film in toata aceasta incercare.
Dupa vizionarea primului, va pot spune ca am vazut pe faceboock la orice utilizator, facute cu telefonul, filme muuult mai reusite decat asta. Filmul este mizerabil. Este acel material, care odata ars pe un dvd, ii scade valoare dvd-ului. Ma mir ca are si coperta de carcasa. Este risipa si blasfemie! Acum, dupa vizionarea primului, pot spune ca incep sa vad arta cinemato-fotografica din pozele alb-negru de cand eram in perioada 0-2 ani. Acele poze gol, intins pe recamier, cu covertura plusata si cu pestii de sticla asezati in ordine crescatoare pe capacul lazii recamierului bineinteles, fiecare avand mileurile binecunoscute.
Sunt inca in stare de soc! Am vazut primul film filmat cu telefonul mobil sau cu camera de la leptop.... Incredibil de execrabil. Imi provoaca repugna.... Este ceva de speriat. Nu cred ca exista un film un mai prost si mai mizerabil ca asta. O imagine de o calitate infecta, niste figuranti pe post de actori... o prostie fara margini si as putea continua cu epitetele pana imi pierd memoria si astfel imi sterg din cap acest film jegos. Si culmea, pentru ca este o capodopera a ridicolului si a nonprofesionalului, a trebuit sa il vizionez pana la capat.
Si unde mai pui ca astfel de filme ies pe DVD scoase de euroentertainment si pentru Romania, iar filmele ce conteaza gen,,, eu stiu: The Piano, American Beauty, Il Postino, si lista cuprinde circa 500 de titluri de prim rang, un le lanseaza nimeni. Nu au fost in stare sa lanseze nici filmele din ultimul an de la sa zicem mult comercialul Oscar, categoria cel mai bun scenariu. Nu toate!
Dar revenind la film, fugiti de acest esec! Nu imi vine niciun termen opus cinematografiei, dar acest film este intradevar opusul acestei arte; adica cu curu! Ii dau un 0,1! Da! Zero virgula unu! Nu am cum sa dau mai mult!
Ps. Daca stau sa ma gandesc mai bine, azi, la cateva luni de la vizionarea pseudo-filmului, acesta este un must-see pentru oricine. Atat de prost incat este o capodopera a prostiei. Este intruchiparea acelui indemn pe care il poti da oricand unui copil ce are un telefon cu camera video de " asa ceva sa nu faci niciodata!".
Chalk Line (2003)
Un fel de thriller, usor romantic si putin detectivistic. Cam asta se vrea aceasta pseudoproductie. Un fel de film, prost; pierdere de timp, de carcasa si de dvd pe care mai bine se pun manele. E cred ca singura data in viata mea cand spun ca ori un dvd cu manele ori o mizerie de acest gen e totuna.
De fapt, daca stau bine sa ma gandesc, chiar asta si este filmul. O chestie pentru manelisti. Acele, asa zise parade de moda, cu haine de la second hand, pentru ca, banuiesc ca nu aveau bani de nu stiu ce garderobe, dar atat de hidoase acele haine, incat doar in videoclipurile lautarilor nostrii mai putem gasi atat prost gust. Povestea jegului astuia transpusa pe dvd este atat de tampita, incat iti poti da seama ca indivizii nu si-au permis in toata viata lor un tv in casa. Altfel ar fi vazut ca ideea e atat de perimata, si ca nu se ridica nici macar la nivelul desenelor animate. O rapire falsa, complicata de complicatii.
Prost; foarte mizerabil. Un 2,54!
Ps. Si asa am trecut si de al doilea hop al provocarii#:-S cele mai proaste filme din istorie. Dupa refacerea cuvenita, cred ca mai urmeaza unu... ~X(
anaemona
28 Jul 2014, 18:12
alali, nu crezi ca te limitezi vrind sa dai note diferite tuturor filmelor pe care le vezi? Zic si eu, nu dau cu parul, dar in felul asta o sa ai doar 1001 filme catalogate. Poate o sa vezi mai multe :) sau poate n-o sa fie nici unul de nota 10.00 sau de nota 0.00. Chiar, care e nota maxima pe care ai dat-o unui film?
Nu e nicio suparare remarca ta. Clar ca o sa vad, desi cred ca am depasit de mult numarul respectiv; ziceam, clar ca o sa vad mai mult de 1001 filme! Dar este totusi o ierarhizare cat de cat ok. Nici un sistem nu e infailibil. Dar daca reusesc sa dau la doua, trei sau mai multe filme un 7,55 sa zicem, inseamna ca, pentru mine, filmele sunt identice ca valoare. Asa ca nu e o tragedie suprapunerea notelor. Dar doar asa poti sa-ti faci un top 10, 25, 50 sau 100 cele mai bune filme vazute.
Acele note sunt o evaluare a filmului in viziunea mea. :)
Picking Up the Pieces (2000)
Este incredibil cum asa actori au acceptat asa ceva. Nu pot sa ii spun film, pentru ca ar fi un sacrilegiu, la fel cum e intreg acest film. Se vrea o parodie, insa e doar o amestecatura jegoasa de simboluri religioase cu prostul gust si trivialul sub orice forma i-ar putea trece prin cap unui schizofrenic.
Si cand te gandesti la nume.... Sharon Stone, Woody Allen, David Schwimmer si chiar Kiefer Sutherland :-0 !!! Doamne Dumnezeule!
Oricum, vad ca de la acest film, toate lungmetrajele sunt esecuri de renume, unde apare Woody Allen ca actor.
Urat! Fugiti de acest film! Un 3,88!
HipHopBattle.com: Hip Hop 4 Life (2001)
"Prezentat intr-o forma necomerciala..."
Cam asa se recomanda pe coperta dvd-ului aceasta sfortare de ... scremere. Eu cred ca formularea corecta este: Prezentat intr-o forma nevandabila, interzisa prin lege. Dar na, la ce a iesit, ii inteleg pe protagonisti ca nu stiu a se exprima, mai ales a scrie o propozitie coerenta.
Incredibil ce se mai poate scoate pe format dvd. Mi-e dor de cenzura... Asa ceva, nu ar fi trebuit niciodata sa poata vedea lumina zilei. Trebuia sa ramana o caseta vhs, trasa in continuarea casetei de la nunta de cartier a protagonistilor...
Filmele independente, intr-adevar creaza monstrii!
Un 2,22!
The Hi-Lo Country (1998)
Cu un sinopsis in pagina filmului copy-paste de pe spatele dvd-ului, desi la altii echipa cinemagia le resping sinopsis-uri - creatii proprii, pe capete, avem de a face cu o drama in spiritul vechilor western-uri.
Ma intreb, daca in alte ocazii, cand un personaj al unui film este manat de mandria dusa pana la prostie, de orgoliu si vanitate fara rost, toti il condamna si il crucifica pe acel personaj, de ce aici, in acelasi tip de a actiona, prostesc, doar ca este "eroul principal", toti il sanctifica pe protagonist. Vad in actiuni nebunesti, pline de incapatanare idioata, fapte de curaj si vitejie, de tarie de caracter si fermitate. Eroul filmului este un limitat, o masina a west-ului, capabila doar sa "fie cu o mana pe sticla de whisky" si in alta cu un pistol. Asta asa, ca sa poata lua hotarari cu mintea limpede. Este, daca stam sa analizam, intreaga caracterizare a filmului, ce pare incetosat, plin de aburii alcolului. Martiriul din final, este la fel de prostesc ca si viata personajului Big Boy. Hai sa ne batem, ca si asa esti mai slab ca mine... Numai ca cel mai slab riposteaza dupa puteri.
Dragostea prezenta in film! Hmmm!!!! Este un menage a trois, prost, animalic, bazat pe instinctul de monta a vacilor din dotare. Dragostea de cowboy, prost prezentata, este mai rea decat cea din mahalalele evului mediu.
Poate sunt eu prea conservator, dar filmul asta este foarte prost realizat. Nu vorbesc de carte, nu am citit-o, dar scenariul, o fi respectand sau nu cartea, e slab, prost intocmit si foarte limitat. Un 5,14! Prost!
Ps. Sa ii anunte cineva pe admini, daca mai exista pe aici asa ceva, ca filmului ii lipseste articolul din fata numelui "the". Asta ca sa fie titlul in varianta lui originala. Plus ca spatiile alea sunt puse asa, din exces de zel...
Don't Come Knocking (2005)
Iata-l pe Sam Shepard la apusul carierei. Acum 30 de ani era nominalizat pentru un rol secundar in The Right Stuff. Cam ca si personajul pe care il interpreteaza in film; departe de prestatiile de altadata, dar oricum, pedigree de actor are, iar asta se vede.
Rolul facut aici, nu l-a implicat prea mult pe Sam, asta cerandu-i-se de fapt si in fisa postuluiacestui film. El intruchipeaza un actor odata de succes, dar acum, decazut, din cauza varstei, a alcoolului si a modului de viata in general. Daca prestatia lui nu este nici slaba, nici stralucita, nu la fel se poate spune de prestatia celorlalti. In special a tinerilor din film.
Avem asadar, o poveste de viata, o incercare de "intortocheri" neinspirata de destine si cam atat. Nimic memorabil, nici macar notabil.
Un film sec, supraplatit (11 milioane), cu incasari la nivelul produsului finit. Nici 500 de mii! Un 5,79! Slabut!
Life Stinks (1991)
Spre deosebire de alte filme ale lui Brooks, acesta mai are unele mici sclipiri si de umor si de originalitate. Dar, per total este un film ce nu poate concura nici cu filmele bune ale anilor 30. Mel Brooks reuseste sa realizeze productii inapoiate parca in timp, tehnica, gandire. Se vrea un parodiant, un militant al luptei stereotipurilor si moravurilor, dar ce reuseste sa faca este cumva mai inapoiat decat satirele lui Caragiale. Povesti atat de proaste ca si Mr. Bean cu scenetele lui ar putea castiga un premiu pentru scenariu inainte de plictiselile acestui "privilegiat" al regimului.
Un film destul de plictisitor, cu personaje ce nu cadreaza in decor, replici scrise pe genunchi si decoruri care emana a carton! Slab. Un 5,65!
The Core (2003)
Nu este un film de bagat in seama. Un scenariu ce tine mai mult de imaginatie sablon, decat de SF... Pare desprins din desenele an
Boys and Girls (2000)
Un film simplu, lipsit de consistenta, previzibil pana la plictiseala. Dialogurile, destul de tineresti si lipsite de inhibitii, mai reusesc sa salveze filmul, transformandu-l dintr-un esec total intr-un film pe care din plictiseala poti sa il vizionezi o singura data. In ciuda previzibilitatii intregului fir narativ, apar si anumite scene in care situatiile usor amuzante sau schimburile de dialoguri care sa te faca sa zambesti, isi fac loc, uneori destul de fortat introduse si prezentate de protagonisti, alteori cu o naturalete aparenta. Cam atat despre un film simplut, prostut, dar nu prost - adica de nevizionat. Un 5,34!
The Core (2003)
Nu este un film de bagat in seama. Un scenariu ce tine mai mult de imaginatie sablon, decat de SF... Pare desprins din desenele an
Imi pare rau, dar nu cunosc cauzele pentru care site-ul truncheaza un mesaj. L-am postat de zece ori, dar mai departe de cuvantul "desenele", nu vrea sa posteze. Nu inteleg ce anume nu ii place!:-S
Nu este un film de bagat in seama. Un scenariu ce tine mai mult de imaginatie sablon, decat de SF... Pare desprins din desenele an�*mate. Fiecare scena iti da senzatia de déj�* vu. Subiectul, asa cum se poate ghici inca de la inceput este "armagedon-ul". Rezolvarea conflictului este atat de previzibila incat devine deranjant nu doar plictisitor.
PS. Cand oare scapam de acea "tensiune insuportabila" de la finalul acestor filme, cliseu devenita deja, ca o bomba trebuie armata manual, deoarece ceva se defecteaza, iar cineva trebuie sa devina erou. Iar cand acest sacrificiu este facut chiar de catre cel mai meschin personaj??!! Ha?! Nu va podidit plansul?!
Un 5,35 de la mine.
Transformers (2007)
Daca ai copil, cateodata esti nevoit sa faci si astfel de sacrificii. Noroc ca nu am avut prea mult de citit :)). Deh! scenariul prost bata-l vina. Dar daca e musai, cu placere...
Filmul?! Slab! Foarte slab! Mult mai bun e un spiderman, un batman (chiar si primul), sau mai departe, un superman (asta e deja arta), un orice alt film de gen...
Efecte speciale?! In afara de calitatea impecabila a transformarilor (mai putin ala rau), unde sunt fenomenalele efecte speciale?! Lupta dintre cele doua tabere este aproape inexistenta. Scenariul este atat de ireal incat nu ai cum sa intri in atmosfera filmului. Nici daca te duci cu mintea deschisa, goala si ... tampa. Pregatita practic pentru film. Nimic. Mai usor mi-e sa cred ca Batman sare de pe un bloc si ii atenueaza caderea pelerina, sau ca placa Spiridusului chiar poate sa zboare iar el sa faca airdiving....
Actiunea incepe prost, fara un preludiu care sa te trimita in atmosfera SF a filmului. Povestea este atat de simpla incat... nu am ce povesti despre ea. Un cub, roboti veniti de nicaieri ca sa il ia, cineva l-a gasit din intamplare si... Gata. Atat. Un 5,34!
The Wind That Shakes the Barley (2006)
Inca un film despre razboiul subversiv dus de o grupare civila irlandeza pentru eliberarea de sub dominatia britanica. Sunt multi cei ce vad in acest film istorie pura, dovada de loialitate sau acte de eroism. Lucrurile, la nivel mare, nu au fost chiar atat de simple asa cum reies ele din film. Nu se pomeneste decat cu jumatate de gura de IRA, organizatie ce a luptat ani multi pentru eliberare. Povestea filmului este atat de obtuza incat pare ca dupa ce un grup de tineri dintr-un catun adunati in fata carciumii, nu au mai indurat umilinta la care erau supusi, acestia au pus-o de un complot, decizand sa riposteze. Au atacat cativa soldati cu 2 pusti si un baros (cum bine se poate vedea in imagini), si au capturat si ucis un demnitar britanic ce se afla prin zona. Apoi au atacat 2 masini si i-au ucis pe soldatii din ele. Totul a dus la armistitiu si englezii si-au luat talpasita. Cam asta e "istoria" vazuta in film. Simplista, nesemnificativa si izolata. Apoi s-ar mai putea discuta despre onoare. Onoarea unui om care ucide prietenii din copilarie pentru ca "el crede si este devotat". Apoi ramane oarecum consternat ca mama prietenului, o vecina de toata viata, are "tupeul" sa ii spuna ca nu mai vrea sa il vada in viata ei. Socant trebuie sa marturisesc. Nu ma asteptam. Putea sa il cheme la o masa calda, sa ii croseteze un fular, ceva...
Finalul onorant se refera la lupta irlandezilor cu irlandezii. Cam asta e povestea filmului.
Per total un film slabut, rural, asa cum spunea cineva mai sus, umed si da, usor propagandistic...
Nota 6,48!
robertsandu
24 Aug 2014, 11:31
Imi pare rau, dar nu cunosc cauzele pentru care site-ul truncheaza un mesaj. L-am postat de zece ori, dar mai departe de cuvantul "desenele", nu vrea sa posteze. Nu inteleg ce anume nu ii place!:-S
Poate nu-i plac mesajele care dezvăluie părți esențiale din plotul unui film. Zic și eu. Aplaud inițiativa ta, dar încearcă să nu abordezi în review ultima treime a filmului, cel puțin nu în mod explicit.
Poate lumea vrea să vadă The Core, oricît de slab o fi.
Imi pare rau, dar nu cunosc cauzele pentru care site-ul truncheaza un mesaj. L-am postat de zece ori, dar mai departe de cuvantul "desenele", nu vrea sa posteze. Nu inteleg ce anume nu ii place!:-S
Poate nu-i plac mesajele care dezvăluie părți esențiale din plotul unui film. Zic și eu. Aplaud inițiativa ta, dar încearcă să nu abordezi în review ultima treime a filmului, cel puțin nu în mod explicit.
Poate lumea vrea să vadă The Core, oricît de slab o fi.
Nu am vorbit explicit despre ce se intampla in filmul asta. Asta e povestea, daca stai sa te gandesti, in toate astfel de productii. De la Armageddon, Deep Impact, Vulcano, pana la cel in discutie. Nu e vina mea ca sunt stereotipuri, ca filme e mult sa le numesti. Toate au acelasi tipar. Finalul lumii, "bomba" care cere sacrificiu uman, voluntarul ce se ofera spre sacrificiu, happy end.
Ps. legat de trunchere, nu, nu are nimic de a face cu ceea ce spui tu. E o eroare in functionarea site-ului.
Peaceful Warrior (2006)
O sa imi asum riscul sa imi spun parerea mea, chiar daca ea difera total de ceea ce am gasit pe aici. Inteleg personajul si faptul ca e un gimnast profesionist -nici nu cred ca se putea altfel-. De aceea nu voi incerca sa disec interpretarea, dar nu inteleg sub nicio forma modul in care este gandita pelicula aceasta. Este plina de "ireal", scene introduse in film fara a fi necesare, doar asa ca sa fie mai "mistery". O poveste reala (cred ca doar partea cu accidentarea si cu revenirea, nu vreau sa cred ca papucii diferiti chiar au fost visati de cineva ca o premonitie... brrr! horror!), care are si un usor accent supranatural si un pic de misticitate si un personaj principal "incapatanat" pana la imbecilitate. Este tipic acestor filme de a prezenta un tanar razvratit, care isi gaseste echilibrul interior ajutat de un mentor. Dar ca un tip sa persiste in prostia lui... mai rar. Nu vad nimic genial la acest personaj. Un gimnast, a avut un accident, a continuat sa faca ceea ce facea, sperand ca proteza metalica sa ii reziste. Cinste lui, dar cred ca filmul putea sa il prezinte intr-o lumina mai prielnica, mai eroica. Prefer un film genial despre un om sarac cu duhul gen Forrest Gump decat un film ilogic, despre o revenire spectaculoasa. Nota 5, 00.
Annapolis (2006)
Un film atat de comun cu celelalte de acelasi subiect, incat ai impresia ca faci o revizionare sau o evocare. O poveste tipica despre un tanar recrut in cadrul marinei americane. Restul vi-l puteti imagina singuri, fara prea mare efort. Ati reusit? Mai mult ca sigur ca da. Este tot ceea ce inseamna cliseu in acest gen de filme.
Idila romantica este mai proasta ca in majoritatea celorlalte filme asemanatoare acestuia. Simpla, putin vulgara, fara prea mult romantism, direct la subiect.
Acum sa nu mi se reproseze ca fac spoiler, dar filmul este un spoiler in totalitatea lui. Slab; un 6,08!
Dead Men Don't Wear Plaid (1982)
Feriti-va oameni buni de asa ceva, ... salvati-va....! Nu pierdeti timp cu bascalia asta de film. Infiorator de prost. Capodopera a prostiei. Nu se mai termina... Am pierdut peste o ora din viata.
Nu recomand decat celor care iubesc Mel Brooks sau mai stiu eu ce "super" comedii.
Un 2,35 din partea mea.
Mata Hari (1931)
Din pacate acest film ma depaseste. Nu am ascuns niciodata ca nu sunt un fan al acestui gen de filme, insa am incercat, in masura in care m-am priceput, sa apreciez creatiile de felul acesta, interpretarile pe care le-am vazut in astfel de productii, tot. Insa acum pot sa spun ca filmul este prea teatral. Este un film noire, dar Greta Garbo nu intra in aceasta atmosfera. Nici nu ar avea cum. Ea staluceste prea mult pentru a putea sa ne lase sa patrundem aceasta ceata a spionajului, a secretelor primului razboi mondial. Autenticitatea contextului este nu doar indoielnica, ci deranjant de falsa. Asta ca sa nu mai vorbim de fapte, personaje, etc. Nici decum nu se creaza o Mata Hari (personaj istoric), ci o alta persoana care nu are nimic in comun cu misterioasa dansatoare. Mult teatru pentru nimic, parerea mea, iar Garbo nu reuseste sa se incadreze in pielea celei pe care incearca sa o intruchipeze. Mult mai bine o prind rolurile ulterioare, o Anna Karenina, o Camille, o Regina Christina etc.
Nota 6,03. E doar parerea mea.
Frogmen Operation Stormbringer (2002)
M-am pacalit cu filmul asta cum nu m-am pacalit niciodata pana acum. Vazand coperta si titlul FROGMEN, imediat m-am dus cu gandul la celebrul The Frogmen din 1951. Inclusiv imaginea dvd-ului parea sa recomande un film clasic, posibil alb-negru. Nu am stat pe ganduri si l-am comandat, (electronic). Cand mi-a ajuns acasa, surpriza de proportii! Era vorba de un film din 2001, film ce pentru a-l indentifica mi-a luat 10 minute. Nicaieri nu dadeam de acest titlu Frogmen cum apare el in caseta tehnica. Rusine celor de la Odeon ca nu au fost capabili sa puna titlul original al filmului nici macar acolo unde el trebuia sa apara.
Oricum, asa cum am spus si in titlu, am luat o teapa de proportii, filmul dovedindu-se o porcarie ... artistica. Niste functionari in roluri de actori si cu un subiect tampit, fara consistenta, cap si coada. Un comando cum nici in anii 80 nu puteai sa gasesti mai prost, chiar daca acele filme erau facute .... la kilogram, cam ca spoturile publicitare la detergenti din ziua de azi.
Un film nu de evitat ci de distrus in caz ca va cade in mana. CNA-ul, va rog! Un pic de cenzura!! Pai se poate?
Si cand te gandesti ca l-am si cumparat ... CU BANI! :( .
Un 1,5, ca nota de pe IMDb e prea mare.
Ps. cam o teapa asemanatoare am luat si cu Broken Arrow de la Adevarul shop, doar ca acolo pune si imaginea filmului din 1950. Iar la expediere ai surpriza sa constati ca primesti filmul '96 cu Travolta. Aviz amatorilor!
Dar oricum, nu e o teapa de proportiile porcariei asteia; adica ala e oricum un film cat de cat....
Silence Becomes You (2005)
Three will love, Two will live, One will die. Cam asa de simplu poate fi si rezumat filmul. Trei propozitii simple, nici macar fraze pot sa rezume un film la fel de simplu si banal. Povestea se vrea profunda, dark, dar de fapt nu face decat sa puna niste floricele unui scenariu simplist, floricele care nu se leaga deloc de poveste. Este o spoire cam tot ce se intampla pe langa actiune: viziunile din trecut, elementele de supranatural, premonitiile, macabrul situatiei, dementa, extrasenzorialul, intr-un cuvant tot ce incearca sa creeze atmosfera si sa incarce filmul este de prisos. Personajele sunt incetosate, poate voit sau poate prost creionate. Si acest lucru creaza ambiguitate si opacitate. Parca totul concura in detrimentul acestui film, scazandu-i valoarea si importanta. Un film slab, de evitat. 5,19!
Fast Track (2006) aka The Ex
O comedioara, nu prea amuzanta, de duminica, asa de trecerea timpului. Slabut ca poveste, rasuflat ca subiect, anticipabil pana la refuz. Nu realizeaza nici macar acea legatura de simpatie care apare destul de des in astfel de productii. Nu are nici acei actori cu lipici care sa te faca empatic la viata lor de pe ecran. Nimic din obisnuintele acestor pelicule. De urmarit totusi asa cum spuneam in momente de plictiseala. Iti omoara timpul prin actiunea pe care o are, chiar daca previzibila, dar parca te face tot timpul sa astepti sa se intample ceva ... deosebit, ceva mai altfel decat poti singur intui. Iar aceasta asteptare iti omoara timpul in cele din urma, pentru ca filmul nu te va surprinde cu nimic.
Asa ca isi face treaba de a alunga plictiseala si de a o inlocui cu o asteptare continua.
Un 5,06!
Wuthering Heights (2003)
O sa incerc un comentariu in doua parti. Una netinand seama de romanul omonim a lui Emily Bronte si a doua incercand sa gasesc similitudinile acestui film cu romanul tocmai pomenit.
Asadar, avem in fata un film asa-zis modern, o poveste de dragoste tinereasca, libertina, pe ritmuri de rock. Asa cum se si recomanda filmul, aceasta poveste cu iz romantic surprinde cam tot ce este negativ in dragoste. Obsesii, gelozii, seductii si nu in ultimul rand tradari. Unde anume mai e romantismul? Asta doar producatorii acestei atrocitati ne pot raspunde. Felul in care este realizat filmul, caricaturizarea personajelor, povestea infantil-idioata, ne pun in fata un rebut sub egida Paramount Pictures. E incredibil cu s-a putut finanta acest straniu experiment.
Revenind totusi la ceea ce se si autodeclara filmul, o adaptare moderna a romanului "La rascruce de vanturi", de Emily Bronte, imi e mai usor sa numar asemanarile cu opera originala decat deosebirile, asa cum obisnuiam sa fac la astfel de puneri in scena a unor opere celebre. Este, de departe cea mai atipica ecranizare si e atat de infiorator de proasta, incat era mai decent sa se dezica total de carte si sa se proclame o lucrare cu mici influente, de sine statatoare. Insa, asociind filmul cu cartea, automat jumatate dintre privitori vor fi inselati si vor vrea sa vada o noua ecranizare a mult apreciatei carti.
Daca Bronte si-a imaginat o poveste de dragoste in cea mai pura stare, filmul reuseste sa ne aduca intr-o lume plina de curve si drogati.
Nici nu are rost sa mai continui cu descrierea acestei monstruozitati. Un 3,11 cu muuulta indulgenta!
Pret-a-Porter (1994)
Nu inteleg de ce este atat de apreciat de "cunoscatori". Probabil ca pleiada de actori deja consacrati care si-au pierdut timpul implicandu-se in acest proiect au exercitat o presiune suficienta pentru a "ajusta" recenziile exact asa cum prezinta si filmul ca se intampla cu lumea modei. Poate a fost ceva dinadins, parodic. Altfel nu imi explic.
Un film slabut, cu un umor usor a mr. Bean, dar nicidecum atat de original ca al acestuia. Actiunea impartita in mai multe planuri este pe cat de haotica, pe atat de lipsita de sens. Un film despre nimic, care mai prezinta si niste creatii vestimentare, totul culminand cu parada nuda, reusind astfel sa duca in derizoriu chiar si acest aspect care mai salva cat de cat filmul. Nota 4,84!
The Ladykillers (2004)
Ca sa pastram tonul satiric, putem cataloga acest film avand mici lipsuri, pe ici pe colo, prin partile esentiale. Prima lipsa, neesentiala, este putin fundamentala. Nu are niciun mesaj. Este o satira, sau macar asa se autoproclama, dar ce anume satirizeaza... e mai complicat de spus. Filmul pare un amalgam de culturi, de tipuri si clase sociale, de idei amestecate incat este greu sa il incadrezi intr-o categorie anume. Pornind de la numele personajului principal interpretat de Tom Hanks, pana la vestimentatie, accent, trimiteri la alte creatii marca Coen, tipuri de muzica, totul pare premeditat. In realitate filmul nu are nicidecum o doctrina inchegata, ci mai degraba un cumul de idei diferite, puse impreuna.
Personajele sunt usor idioate, grotesti si ... caricaturale. Nu au cum sa transmita un mesaj serios, sa fie luate in seama. Asa ca, tot acest talmes-balmes coroborat cu caricatural scoate filmul in decor.
Slab, clar nu cel mai bun proiect al fratilor Coen, un 6, 37 de la mine. De evitat mai ales daca cautati o poveste, o actiune, o idee...
Alatriste (2006)
Nu mi-a placut! Foarte alambicat si cred ca fara motiv. Intelegerea evenimentelor istorice este practic imposibila. Incercarea studiourilor spaniole de film in oaresce colaborare cu 20th Century Foxul de a realiza o epopee despre "curaj", "vitejie" si "eroism" a esuat lamentabil. Povestile, (doua la numar), de dragoste ce au fost pre-sarate aici sunt ... aventuri ... pe interés. Capricii cel mult. Eroismul unui mercenar e de discutat. Vitejia unor criminali platiti... e inexistenta. Slab, plictisitor, prost jucat, cu un accent defec in spaniola, nu stiam de unde sa il iau cand l-am auzit vorbind pe Viggo Mortensen... nicidecum spaniola castellana, de fapt deloc spaniola, din nicio parte... Un 5,66 din partea mea.
Love N' Dancing (2009)
Ma gandeam ce anume pot spune despre un film de duzina, slab, fara scenariu, cu ceva muzica cantata la casetofon si niste dansatori semi-profesionisti si mi-am aruncat ochii la ultimul comentariu ca tot era pe aceeasi pagina. GE-NI-AL comentariu! Mult mai bun decat filmul in sine! Auzi la el, cica, "la dansez pentru tine sunt dansatori mai buni decat astia" =)) .....
Dupa asa un comentariu, tot ce vreau sa spun eu e de prisos, pentru ca nu s-ar ridica la o asa caracterizare... Nota zece pentru comentariu si doar 5, 00 pentru film.
Agora (2009)
Incredibil cum, multi, considera ca au descoperit adevarul dupa urmarirea acestui film. Nu este un text istoric, este o fictiune pornita de la un eveniment istoric, si anume uciderea filosoafei Hypatia de catre o grupare de crestini copti.
Cum biserica catolica (scuzati cacofonia), nu il pretuieste atat de mult pe Chiril din simplul motiv ca a reglementat dogmatic foarte bine raporturile dintre Nascatoarea de Dumnezeu si Fiul ei, astfel fiind combatuta imaculata conceptie catolica, a generat acest film in care ne prezinta un Chiril misogin si razboinic. Nicidecum. El a fost chiar ajutat de Pulcheria, sora imparatului Teodosie al 2-lea ca sa il dea jos pe Nestorie. A cautat tot timpul rezolvarea problemelor pe cale logica, oratorica. De aceea avem in el unul dintre cei mai prolifici scriitori bisericesti.
Nu am avut pretentii ca filmul sa transmita evenimente istorice reale, obiective. E un scenariu si deci are poveste lui. Dar de aici sa vezi persoane care nu au nicio baza a discursului sa cada in extaz ca s-a facut dreptate si ca da, cineva spune "adevarul", e prea mult. Pacat ca unele persoane se denigreaza in halul acesta.
PS. Evenimentele ISTORICE ce-l privesc pe Chiril nu anuleaza alte atrocitati ale vremii comise in numele crestinismului, dar nu poti sa pui o persoana iconica intr-o astfel de postura. Hai sa incepem sa vb de Gandhi ca era.... eu stiu spagar sau afemeiat... Sau ca Hitler era o victima a vremii lui, un inocent... Lumea a luat-o razna! Rau de tot!
Nota 6,77 pentru povestea redata.
Re: la a doua vizionare...
La o privire mai atenta se poate detecta o pozitie "oficiala" a scenaristului, cea de catolic influentat si totodata militant, in momentul in care incearca sa scoata "biserica-ca miscare religioasa" din culpa, inventand un conflict PORNIT de catre pagani, care sa justifice varsarea de sange ce a urmat, ca fiind o actiune oarecum legitima. Chiar tatal Hypatiei "recunoscand" ca a gresit si ca el e cel ce a provocat moartea sa, nicidecum acuzand atacatorul criminal. Iar cand e vorba de moartea fetei, un singur vinovat, neputand fi vorba despre aceeasi miscare ce se starnise, ca deh, aia era biserica in faza ei incipienta. E vorba de Chiril "cel misogin", care instiga clar la ucidere.
Unde mai pui ca nici despre munca acestei femei nu a ramas nimic, ci doar o pomenire intr-un singur text, cum ca ar fi studiat matematica si astrologia, daramite detalii despre moartea ei si cauzele acesteia... Nu mai luati totul mot á mot... filtrati si lasati cinematograful in pace. Nu ecranizeaza perfect carti, nu relateaza evenimente istorice ad literam, nu prezinta biografii in mod obiectiv. E pura fictiune.
Yes (2004)
Un film mai aparte, necomercial, facut in versuri (un lucru destul de enervant asa cum spunea cineva in pagina filmului, explicand, cred eu ca destul de avizat, nu stiu ca nu ma pricep, constructia ,,,
,,, ritmica a poeziei). Filmul este unul de vizionat in pofida incadrarii lui in topicul de fata, dar doar daca aveti nervii suficient de tari si mai ales timp de pierdut dupa care sa nu va para rau. Incearcarea lui prin acest artificiu de a se exprima rimat e clara si anume aceea de a scoate filmul din mediocritate si a-l introduce intr-un club elitist, un fel de film "de arta" dar... sa fim serios! Subiectul nu e unul virgin din punct de vedere al abordarii, dar e bagat intr-o poveste mai aparte, mai ciudata. Cred ca cel mai interesant de departe e acest conflict etnic. Dar nici asta nu e o noutate. Oricum, per total filmului ii dau un 6,06 de la mine, si, de ce nu, vizionati-l, dar fara sonor....:P
scuze, nu stiu care a fost cauza, dar imi tot trunchia postarea, iar modul asta a fost singurul posibil sa pot face adaugarea! :-/
After Earth (2013)
Slab, prost facut, plin de bărbătisme cretine, curaj idiot si mandrie jegoasa. Un film mai prost... greu sa gasesc ca si comparatie. Infantil gandit; nici macar nu se poate spune ca e copilaresc... Urat si slab.
Un 4,100 de la mine.
I Come with the Rain (2008)
Filmul pare o recapitulare a altor filme. Un fel de poveste din Mila Verde, combinat cu un final din Iisus din Nazareth, iar intre, cu diferite scene din filmele cu mafioti asiatice. O ciudatenie ce se vrea serioasa, profunda, dar care e atat de prost expusa si construita ca ti-e tie jena ca privitor de rusinea scenaristului si a regizorului. O gogoasa umflata care la atingere face un mare "fasss!" O pierdere de timp. Un 4.78.
alah_delon
19 Nov 2014, 14:13
am aruncat un ochi pe cateva idei si nu am putut sa nu-mi pun intrebarea, la ce bun?
in fond, parerea este subiectiva. viziunea asupra unui lucru este unica si de necombatut, fie ca este vorba de arta vizuala, auditiva , scrisa...samd. din aceleasi ratiuni, nu cred in clasamente.
dar ca sa ramanem la ideea de (ne)bun si (ne)recomandat, nu cred ca as putea sa emit vreo parere despre un film care nu m-a sensibilizat. in vreun fel.
cat despre recomandari, cred ca este un subiect sensibil. sigur ca am plecat urechea de multe ori la exaltarile unuia sau altuia. pana intr-un moment in care am stiut exact ce mi se potriveste si ce am nevoie in momentele respective. nu stiu daca este maturitate sau personalitate, cert este ca am inceput sa spun de acum - multumesc si sa merg pe mana mea.
la randul meu, nu-mi permit sa fac sugestii caci oamenii sunt diferiti, doamne ajuta!
tot ce pot sa fac este sa am niste pareri pertinente.
tot ce pot sa fac este sa am niste pareri pertinente.
tocmai s-a ivit ocazia excelenta pentru a exprima liber aceste pareri:
http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=101191
imi permit sa te invit in locul amicului meu virtual, sper ca nu-i cu suparare, M.
am aruncat un ochi pe cateva idei si nu am putut sa nu-mi pun intrebarea, la ce bun?
in fond, parerea este subiectiva. viziunea asupra unui lucru este unica si de necombatut, fie ca este vorba de arta vizuala, auditiva , scrisa...samd. din aceleasi ratiuni, nu cred in clasamente.
dar ca sa ramanem la ideea de (ne)bun si (ne)recomandat, nu cred ca as putea sa emit vreo parere despre un film care nu m-a sensibilizat. in vreun fel.
cat despre recomandari, cred ca este un subiect sensibil. sigur ca am plecat urechea de multe ori la exaltarile unuia sau altuia. pana intr-un moment in care am stiut exact ce mi se potriveste si ce am nevoie in momentele respective. nu stiu daca este maturitate sau personalitate, cert este ca am inceput sa spun de acum - multumesc si sa merg pe mana mea.
la randul meu, nu-mi permit sa fac sugestii caci oamenii sunt diferiti, doamne ajuta!
tot ce pot sa fac este sa am niste pareri pertinente.
tocmai despre asta e vorba. E parerea mea, subiectiva, dupa vizionarea unui film. Nimic altceva. Il recomand sau nu. Toate filmele sunt pentru vizionare, eu doar spun ca e prost, bun sau ... asa si asa, atentie, in viziunea mea.
Poti sa combati ceea ce spun. Nu e cu suparare. Atata timp cat imi desfiintezi review-ul, ... nimeni nu are nimic de reprosat. Doar sa nu ataci persoana care face comentariul. E o parere a mea, oarescum argumentata. Dar eu nu detin adevarul absolut. Nici nu pretind. :)
alah_delon
20 Nov 2014, 08:19
nu asta era ideea, nicidecum de atacat sau desfiintat.
tonul era pus pe tema aparent (ne)necesara de a combate filme (ne)bune.
mi s-ar fi parut mult mai constructiv daca se pornea o tirada la adresa filmelor cu adevarat nebune, socante sau greu de digerat.
e posibil sa existe o sectiune pe undeva dar poate ca nu am descoperit eu.
o sa ajung sa vb si de productii gen Irreversibil, 120 zile ale Gomorei sau A serbian film dar deocamdata nu le-am revazut.... Si nu stiu cand o voi face... Trebuie sa imi refac psihicul pentru a reparcurge aceste productii.
Pana acum s-a discutat aici despre Equus, putin despre Portocala mecanica, despre Apocalipsa acum, filme pe care eu personal le gasesc "scandaloase" ca mesaj, asa cum spuneai tu. Toate la vremea lor... Chiar nu as rezista sa urmaresc numai astfel de filme...
De asemenea o sa postez chiar acum despre Kids. Un film cu un mesaj izbitor. O trezire la realitate cum nu se poate mai brutala. O sa vina si City of gods, si Y tu mama tambien si Trainspotting sau alte productii cu mesaje mai "iesite din comun", dar astea sigur nu o sa le ragasesti aici, la (ne)recomandate, in pofida tematicii.
Nu pot sa vb numai despre astfel de filme. Oare daca as fi facut asta, cam ce parere as fi lasat pe aici. De psihopat.... scapat de sub tratament...
alah_delon
20 Nov 2014, 12:22
sigur ca nu trebuie privita ca o necesitate. dealtfel si eu urmaresc filme de consum general.
in rest, imi place sa fiu provocat si sa iau contact cu lucruri solicitante(si aici nu ma refer strict la cinema).
cu revizionatul, nu comentez mare lucru. daca nu ma misca indeajuns un film, nu simt ca trebuie sa mai insist asupra lui.
despre inspiratie e vorba pana la urma si oricat de vaste sunt acum caile de informatie, e interesant de aflat care-s optiunile unui individ meticulos.
cat despre cele enumerate, pot regasi in parte titluri din nisa mai sus numita.
daca tot vrei un cinema alternativ, de ce nu intri si tu in concurul organizat de mercutio? Intra in Iconoclast si adreseaza-te cu o postare organizatorului.
Uite, asta chiar e o provocare, ca tot iti plac astea, pe care ti-o adresez.
Dead Like Me: Life After Death (2009)
Nimic despre nimic. Film foarte slab fara scenariu, fara dialoguri si mai ales fara actori. Cine naiba mai e si d-soara botox care apare in acest film? Proasta alegere. Nu stiu de serial, dar de film pot sa sfatuiesc pe oricine sa se fereasca... Slab!
Nota 3,08.
2046 (2004)
Marturisesc, ca dupa regalul de culoare, sentiment si gingasie de care am avut parte in In the Mood for Love, cea de a doua parte a trilogiei, am avut asteptari uriase. Cu greu am facut rost de acest dvd si... nerabdator m-am instalat in fata ecranului ca sa imi primesc doza de Kar Way. :( Dezamagire totala insa.
O poveste usor haotica, destul de explicit-erotica, cam golaneasca, si ...dezumanizata. Da, dezumanizata! Si la propriu si la figurat. Lipsa de tandrete specifica celorlalte doua parti si chiar culturii asiatice, intruziunile sf cu roboti pe post de iubite, toate astea rapesc sentimetele si parca intuneca filmul. Acum stau si realizez ca, daca in primele cadre am recunoscut acele tonuri ce coloreaza la propriu atmosfera, acea cosmetizare a obscurului, umplerea spatiilor fiecarui cadru cu nuante, procedee atat de specifice lui Kar Way cam cum este tehnica de impasto pentru lucrarile lui Van Gogh, ulterior, din cauza coruperii sublimului, a explicitului si a pervertirii, totul parca se intuneca. Culoarea ori dispare ori pur si simplu scapa privirii. Pana si neonul de la hotelul unde se desfasoara actiunea este stins...
La nivel de personaje cred ca este marea lipsa. Mai ales ca Tony Leung ramane acelasi, parca nu isi poate intra in pielea acestui protagonist lipsit de noblete, asta ca sa nu ii spun pe sleau badaran.
In concluzie, filmul a fost o adevarata deceptie pentru mine, neexistand termen de comparatie cu predecesorul lui si nici chiar cu prima parte, Days of Being Wild, unde stilul necizelat al regizorului este vizibil cu ochiul liber.
Un 6,29, pentru el ca fiind o continuare. Pentru ca daca ar fi privit ca un film de sine statator, nu stiu ce nota ar fi meritat, probabil cu 1-2 puncte mai mica.
Twinsen
14 Jan 2015, 10:11
alali, 2046 e un film al ratarii, al descompunerii lente. Tony Leung e deja in buna masura un om consumat interior. Cand te-ai ars de mai multe ori si mai ales in ACEA data, iubirea deja e mult mai greu de simtit si poate aparea crusta exterioara de "golanism", iar relatiile se exprima mai mult pe plan erotic decat emotional. Cred ca judeci gresit atat personajul lui Leung din 2046, cat si filmul in sine, care e plin de emotie subtila , chiar daca nu cea la care te asteptai tu.
cred ca si golanii pot avea sentimente. in general, sentimentul ratarii imprima acestui tip de personaj o stare de lehamite pe care, fiecare actor o transmite cum stie el mai bine.
eu cred ca "In the mood for love" este filmul lui Kar Wai care-ti intra in suflet. dupa ce l-ai vizionat, greu mai poti accepta ca altul sa-i ia locul, iar atmosfera de noir colonial din ambele filme, cumva, creeaza senzatia, in ceea ce-l priveste pe 2046, ca este un "frate" mai nereusit al primului. mie mi-au placut ambele filme la fel de mult si-i dau dreptate lui Twinsen, in ceea ce priveste emotia subtila. imoralitate nu inseamna lipsa de sentiment.
pai vezi? Nu este ceea ce asteptam eu. Pentru mine filmul de fata iese total din sfera umanului. Nu neg resemnarea dureroasa a personajului principal. Nu neg drama lui de om ce a suferit de nenumarate ori. Nu! Asta e evident. Doar ca nu la asta ma asteptam eu de la o continuare a lui In the Mood for Love.
Nu am negat nici prima parte a trilogiei care la fel de distructiv incepe. Acolo e de inteles... isi are locul.
Din toata experienta celor 2 parti, din toata filosofia, geniala dupa parere mea, filosofie de viata ce o regasim mai ales in partea a 2a, eu unul ma asteptam la o alta evolutie a personajului principal. Din pacate nu a fost asa. El a decazut, a murit si .... a ramas mort. Nicidecum nu gasim acel " daca ai un secret, gasesti o scorbura, soptesti secretul acolo si apoi acoperi" ... un fel sublim de a-ti striga in sopata durerea care te apasa doar pentru a putea sa nu te schimbi, sa continui.
Dar, iarasi spun, e viziunea mea proprie. Dezamagirea mea, ca sa spun asa. Cine stie ce anume a influentat aceasta perceptie... poate starea, poate felul meu de a fi... poate chiar ideea filmului.
Ps. o intelegere gresita a filmului din plictiseala sau lipsa de atentie este exclusa, pentru ca, asa cum am mentionat si la In the Mood for Love, nu m-am lasat sub impresia primei vizionar. Am mai facut alte 2 in zile diferite, in stari diferite, poate poate....
mi-ai trezit dorinta de a revedea 2046, ca sa-mi reimprospatez si eu senzatiile legate de el.
:-bd Ma bucur,,, Si eu prin toata aceasta discutie mi-am trezit interesul pentru inca o revizionare, (a cata, nu mai tin minte), a lui in the Mood for Love...:x . Muzica, culoarea, atmosfera, tandretea, acele cadre lasate la latitudinea privitorului... Nu stii niciodata daca totul e platonic, mai presus de carnal, de fiinta sau daca totul e uman, normal. Totul e lasat in mana privitorului... Dar va las ca nu mai pot...
Farce of the Penguins (2006)
mutat in Parodii
Mulholland Drive (2001) (http://www.cinemagia.ro/filme/mulholland-drive-mulholland-drive-calea-misterelor-2516/)
http://i.imgur.com/Ly9FdjF.jpg
Deoarece sunt un batran conservator care iubeste clasicul, mai in gluma mai in serios vorbind, nu am gustat deloc acest film. Dar nu neaparat din cauza deschiderii lui catre multiplele interpretari si intelesuri, ci mai mult din cauza amalgamului de idei ce se ingramadesc odata cu inaintarea in poveste, ca la finalul filmului sa ramai mai pierdut in ganduri decat daca nu ai fi vazut deloc filmul ci doar cineva ti l-ar fi recomandat ca pe unul plin de mister(e) si de inexplicabil.
Am mai vazut si noua incadrare ca fiind noir, neo noir. E clar! Curand si filme cu J. Lo. vor intra cu usurinta in genul noir... S-a dus naibi acest gen! Atat de neo ca poti incadra cam toate productiile noi care apar.
Spuneam totusi, riscand enorm la cati adepti are Lynch si in special acest film neterminat, ca pelicula m-a dezamagit in special din cauza a ceea ce transmite. Transmite mult, din toate, dar nicio idee in concret; nimic inchegat. O sa se spuna ca nici nu isi propune asta. Stiu! L-am citit si pe Lynch care in loc sa dea anumite directii, asa cum fac mai toti umilii sai colegi, Tarkovski sau Godard, ce sa mai vorbim de Bergman care permanent isi ghida publicul spre identificarea ideii pe care o sadea in productiile proprii, Lynch nu se coboara intr-atat incat sa educe patura de inculti ce se incoloneaza la a cumpara bilete pentru a-i vedea creatiile. Si a explicat clar ca: fiecare sa gaseasca ce poate, ce vrea, ce este capabil.
Intr-un film care a vrut sa fie episodul pilot al unui serial gen Twin Peaks (1990) (http://www.cinemagia.ro/filme/twin-peaks-850/) si la care studiourile au renuntat sa il mai produca, dupa care domnul regizor a luat toate scenele filmate si le-a aranjat intr-o anumita ordine ca sa realizeze un lung-metraj, singura idee ce razbate e ca nu e finalizat. Cel putin nu se putea contura o idee, o viziune atata timp cat nu s-a filmat o poveste nici fie ea cu final deschis. A fost pur si simplu o valorificare a unor resturi pentru a nu fi timpul pierdut. Clar ca a nu spune nimic in atata de mult celuloid e o mare realizare. Am vazut si argumentele pentru care a fost ales de catre cei de la RollingStones, cei ce caracterizeaza orice rebut de comedie ca fiind "Senzational", ca facand parte din top 3 productii ale deceniului. Foarte solide si profesionale argumente, n-am ce spune. Apropo, in top 10 erau si The Incredibles (2004) (http://www.cinemagia.ro/filme/the-incredibles-incredibilii-5670/) - animatia si Brokeback Mountain (2005) (http://www.cinemagia.ro/filme/brokeback-mountain-brokeback-mountain-o-iubire-secreta-14416/), iar putin mai in spate The Lord of the Rings: Trilogia (http://www.cinemagia.ro/filme/the-lord-of-the-rings-the-fellowship-of-the-ring-stapanul-inelelor-fratia-2360/) . Seleacta companie nu?
Nota 6,00 doar pentru straduinta actritelor, in special Naomi Watts, febletea mea.
Ps. sa stea linistit domnul Lynch, ca nu sunt atat de multi cei care sa astepte explicatiile lui, filmul avand incasari in cinematografe... derizorii. Dar spectatorii, ca si juriul care nu a ales filmul intre finalistele de la Berlin unde a participat, i-au spus de ce au ales sa nu aleaga acest film si nu au fost atat de zgarciti in a-si argumenta ne-alegerea ca domnul regizor: nu l-au ales pentru ca nu are cap si coada; e doar un colaj!
XShadowX
09 Feb 2015, 09:20
The Hottie & the Nottie (2008)
Acesta este un video ( caci film nu se poate numi ) , poate cel mai prost din istorie in care 'joaca' si rasfatata Paris Hilton , acest video incearca sa spuna ca e o comedie romantica si tine 91min ( 1h31min ) insa bine ca nu l-a mai lungit :) .
NU RECOMAND NIMANUI ACEST video !
Nota : 1
Salvation Boulevard (2011)
Cica "o comedie moderna" (?!). Asta ce inseamna ca Pierce Brosnan este comediant? Dupa vizionare pot spune sigur ca da. Dar de ce oare ma gandeam la el ca actor ?! Nu-mi dau seama! In afara de rolurile lui James Bond, omul asta nu are nimic semnificativ in palmares. Iar acolo doar de interpretare nu poate fi acuzat caracterul 007. Actoria sigur nu era in fisa postului; defilarea, sex-appeal-ul, ceva gimnastica si cam atat. Asa ca, deruta asta a mea si asteptarile, nu stiu de unde vin; e adevarat ca nu ma simt prea bine zilele astea...
Povestea este una tipic americana. Un fel de spalare pe creier a unor tampitei de catre un pastor ce doar a pastor nu seamana. O fi tot Bond, dar sub acoperire :). Ciudat e ca vorbim de un cartier intreg de trepanati. Firul narativ da din cand in cand semne de viata, dar imediat, in minutele urmatoare intra iarasi intr-o coma profunda din care se trezeste iarasi dupa minute bune si iarasi creaza sperante desarte.
Per total un film slab, cu actori... mediocrii, cu poveste slaba, chiar proasta si cu un umor inexistent. Un 5,03!
Eureka (1983)
Nu o sa spun mai multe despre film decat ca e "UN FILM PROST, CHIAR FOARTE PROST !" Actiune tampita, personaje paranoice, proverbe ce se potrivesc ca nuca-n perete si filozofii de viata de la casa de nebuni. Iar in sprijinul afirmatiilor imi sare in ajutor chiar Gene Hackman, protagonistul filmului care si-a catalogat proiectul cam asa:
"It's not an adventure story, although it has all the elements; it's not a straight mystery, although it has a lot of mystery involved in it; it's not a drama of a family, and yet it has that too."
Cred ca Hackman a spus tot prin aceasta caracterizare. Putea foarte bine sa si concluzionez: IT'S NOT A MOVIE!, dar ar fi fost prea jenant.
Si ca sa nu fiu acuzat de rastalmacire, iata si finalul declaratiei lui Hackman, care, bineinteles indulceste putin aceasta descriere cretina de mai sus: "It also has a variety of locations - everything it takes to make a really interesting movie." Doar ca finalul nu este sustinut de nimic, ba din contra din acele "it's not" este practic ridiculizat. Filmul nu e nimic, dar toate astea duc la un film interesant. Spune "sa mori tu!"
Ps. Adevarul e ca peisajele sunt superbe. Retusate, recolorate, dar cu efecte terapeutice nu alta.
Nota 3,10!
Reprise (2006)
http://i.imgur.com/PuaHhaY.jpg
Un film aparte, straniu, despre o poveste simplista, cu pretentii dar care nu arata mai nimic in materie de analiza a artistului, a creatiei, a efortului creator, a decaderii, a ... nimic.
La o prima vizionare pare un film ieftin, mai mult decat independent, un fel de proiect universitar realizat de stundenti. Se foloseste o metoda neobisnuita de a face conturarea personajelor. Pur si simplu se intrerupe cursul narativ si se introduc acele colaje cu niste imagini ciudate care au o patina nefireasca, arhaica, comunista, efect gresit introdus pentru o creatie provenind dintr-o tara nordica.
Acest mijloc de a creiona un personaj trezeste senzatia de lipsa totala de mijloace. Lucru ciudat, tinand cont ca la un moment dat asistam la o scena a unui accident, scena destul de costisitoare ca filmare, sunt sigur. Deci buget exista.
Filmul nu exploateaza mai nimic din potentialul ce evident l-ar fi putut specula. Nu prezinta in niciun fel drama geniului sufocat de propriul succes, nu prezinta sub niciun aspect prietenia pusa la incercare de succesul-insuccesul celor doi, chiar daca despre acest aspect se tot bate moneda la mai toate review-urile, si la fel, nu prezinta de nicio maniera eforturile depuse pentru a crea o opera. Pur si simplu o carte se scrie si atat.
Mai e si povestea de dragoste. Ciudatica si ea. E o poveste banala, nici ea speculata la adevarata-i importanta, terminata ca un mariaj de interes, rudimentar. Se ajuta reciproc: ea are grija sa isi ia el pastilele si sa se imbrace, el ... probabil asigura un trai decent deoarece este un copil de bani gata. Sentimentele apar, dispar, se transforma, ajungand in final sa fie atat de amestecate incat la acea criza de nebunie, chiar nu mai ai cum sa vezi un viitor normal al unor sentimente normale. De acolo inainte e dementa si atat.
Iar finalul pare ca trage o șapă peste intreaga evolutie a relatiei respective in incercarea de a o reintroduce in peisaj, mai prostuta, mai imaculata si ca si cand nimic nu s-a intamplat. Despre ce vorbim?!
Un film care nu m-a impresionat, fara sentiment, fad, fara sclipiri, chiar daca abordeaza teme ce necesitau acele sclipiri. Un film care nu a lansat cariere, care nu a avut, as putea spune, niciun impact asupra viitoarelor proiecte ale regizorului, ale actorilor; nimic. Ba din contra. Stiu ca o sa primesc exemplul lui Oslo, 31 de agosto (2011) (http://www.cinemagia.ro/filme/oslo-31-august-560665/). Sa fim seriosi! Un singur film in 5 ani si acum in 2015 inca unul, nu socot ca 2 filme in 10 ani reprezinta o lansare de cariera pentru regizorul Joachim Trier. Un 6,47!
The Chumscrubber (2005)
...sau cum prea mult bine strica. Cam asa s-ar putea rezuma acest film. Avandu-si redacinile in viciile clasei de mijloc americane, filmul este o satira in care se zugravesc tipologii mai degraba, decat personaje. Si avem cam tot ce este rau sau degenerat in societatea timpurilor noastre, (cu predilectie cea americana). Pornind de la adulti, avem cam toate genurile de defecte transformate in personaje: nimfomana sau curva pe romaneste, workaholic-ul sau omul obsedat de cariera, pampalaul sau dominatul care clacheaza, mama neglijenta care isi neglijeaza copilul, nebuna care si-a pierdut mintile dupa o trauma ca cea a pierderii odraslei, ratatul care nu poate renunta la femeia ce l-a scos din viata ei, etc. si terminand cu adolescentii care sunt si ei intruchipari ale unui singur defect: gamer-ul, batausul, tantalaul, drogatul, infractorul, ahtiata dupa popularitate, etc.
Filmul leaga toate astea printr-o actiune oarecum cursiva si destul de interesant construita, dar e greu de digerat tocmai datorita acestei increngaturi de nebuni pusi laolalta. Ai impresia ca e orasul damblagiilor si ca tocmai faci o incursiune in "tara lui papura voda", unde primar e "pazvante chioru' ".
Legat de titlul original, pentru ca cel romanesc e... scos din burta, (asta ca sa continuam cu cimiliturile autohtone), ziceam de titlu, s-ar fi vrut unul care sa creeze un adevarat fenomen. O constructie ... ciudata, o alaturare... cam ca si personajele, intre doua cuvinte ce nu ar trebui niciodata alaturate, cel putin intr-o gandire normala: prieten si curatitor (cu sensul de epurator). Un joc de cuvinte cam fara cap ca si personajul Chumscrubber.
Per total un film ce s-ar fi dorit ori o imagine simbolica a noii societati ori s-ar fi dorit foarte prost pentru a deveni cult. Din pacate nu i-a iesit nici una nici alta. Un fiasco total. Iar Ralph Fiennes, vai... Ralph Fiennes in acest film... vaaai!
Nota 6,19!
End Game (2006)
Of! Dupa vizionarea filmului, am ramas cu o singura certitudine. Filmul este clar, a fost facut pentru finalul pe care il are. Scenaristul a avut clar conturat in cap acest tip de final; pacat ca nu a mai asteptat un timp pentru a-i nazari si o poveste decenta care sa fie parcursa pana la acest surprinzator deznodamant.
O poveste mai slaba, mai gaunoasa, mai plina de ridicol nu mi-a fost dat demult sa vizionez. Situatii de-a dreptul comice, ce se vor a fi situatii limita, rezolvari de situatii limita desprinse parca din basm, fara niciun minim de substrat real, toate astea au concurat la acest film slab spre foarte slab.
(nu pot sa imi scot din minte acea secventa a bombei din barca si cum anume a fost ea reperata)
Este pentru prima oara cand, desi apreciez la filme cel mai mult finalurile bune, imprevizibile sau nu neaparat, dar cu mesaj, fie el happy sau sad, iar aici avem parte de un final atipic, pot sa spun chiar bun, filmul nu doar ca ma dezamageste ci mi-a produs chiar o stare de frustrare, la cat de prost decurge povestea in puncte ce se vor a fi pline de adrenalina.
Nici ca si dialogrui nu exceleaza, iar personajele, deoarece sunt puse in acele situatii ireale, stupide, nu au niciun farmec.
Slab, poate cel mai prost film al lui Cuba Gooding Jr., sau cel putin cel mai slab din cele vazute de mine. Un 5,00 doar pentru final. Este singurul care mai ridica un pic stacheta si il transforma practic dintr-un film prost intr-unul de... timp pierdut.
(Finalul este unul atipic desi el este usor de prevazut inca din primele 15 minute ale filmului. Este totusi o performanta trebuie sa recunoasc).
Indagine su un cittadino al di sopra di ogni sospetto (1970)
http://i.imgur.com/mkMIZN6.jpg
Critic, satiric, absurd, prost.
Unii considera acest film drept o satira. Cred ca e ridicat pe nedrept pe un piedestal mult prea inalt. Intr-adevar, elemente satirice exista. Finalul este unul tipic, apoi mai vine si acel citat din Kafka. Dar restul filmului pare mai degraba o parodie. Totul este disproportionat, discursurile sunt penibile, transformarile personajului exagerate, acum e un dur si un dictator, acum e un catelus cu ochii umezi; toate astea creaza o atmosfera artificiala. Personajul, o sa il tot numesc asa, nu e vina mea ca nu are nume, desi se doreste sa fie o tipologie, este prost creionat. Bineinteles ca este o "scapare" voita, aceasta cu lipsa numelui, dar e un alt amanunt care ne scoate din ritm, ne distanteaza de la cursul normal al actiunii.
Am vazut ovatiile aduse lui Gian Maria Volonte pentru interpretarea personajului "Inspector". Sincer, nu pot sa vad, oricat m-as chinui aceasta stralucire. Tot rolul se rezuma la recitari sfortate, niste chinuieli ce au ca rezultat acele fete rosii cu ochii iesiti din orbite, fete cauzate de o proasta coordonare a respiratiei. Am mai vazut acest tip de interpretare ce se vrea nevrotica la alti actori. Sa luam ca exemplu un contemporan ca Al Pacino. Are un nerv in anumite scene incat ajunge si sa scuipe sau sa saliveze in timpul discursului. Dar niciodata nu o sa-l vezi ca se sufoca.
Oricum, daca pentru unii aceasta a "Inspectorului" - Gian Maria Volontè - e una din primele 5 interpretari din istorie, ce pot eu sa le spun? Probabil ca primi patru sunt Brando, DeNiro, Pacino, Hopkins, C. Scott, Newman, Day-Lewis, Nicholson, O'Toole, ... dar stai ca am trecut de mult de cinci. Se pare ca jumatate din cei amintiti, cu ale lor interpretari monumentale nu se califica in fata acestui anonim..., inspector anonim.
Secventa caricaturala de prezentare a urmelor gasite la locul crimei are o nuanta atat de ridicola, nivelul criticii si al absurdului coboara atat de jos incat dezgusta. De fapt tot ambientul si oamenii par anacronici. Parca tot discursul e imprumutat de la vreun lider al vreunei tari bananiere, de mana a 4-a.
Probabil ca importanta care i se acorda si aura de film de autor se datoreaza contextului politico-social al Italiei acelor ani. Altfel nu vad marea realizare a acestui film.
Slab, gresit, exagerat, ridicol. Un 4,45 doar pentru prezenta Florindei Bolkan.
Ps. Si unde mai pui ca e prima parte a unei asa-zise trilogii a nevrozei. Eu unul nu imi doresc astfel de tulburari, asa ca va las pe voi sa savurati celelalte doua parti.
Last Man Standing (1996) (http://www.cinemagia.ro/filme/last-man-standing-supravietuitorul-6725/)
A 3-a ecranizare a romanului "Yôjinbô (http://www.cinemagia.ro/filme/yojimbo-the-bodyguard-20132/)" de Ryûzô Kikushima , roman adaptat pentru ecran de Akira Kurosawa, iar ulterior preluat ad literam de celelalte 2 productii americane. Daca in "Per un pugno di dollari" desi nu s-a aratat macar o minima decenta si sa se pomeneasca numele celor doi ca si scenaristi, totusi filmul, datorita prestatiei lui Eastwood a devenit un icon al genului western, aici inca de la inceput te frapeaza aceasta mentionare. Bruce Willis alaturi de Kurosawa... ce vrea sa fie asta? Dar imediat te lamuresti, chiar din monologul de inceput, ca acesta este un remake. Iar Bruce Willis in acest film.... iacs!
Plin de elemente hollywood-iene, potrivite ca nuca in perete in cazul de fata, cu efecte si cascadorii specifice filmelor western din anii 60-70, cu o modelare a eroului principal ciudata, el fiind atins la acea coarda sensibila de super-erou, infaptuitor al justitiei, coarda sensibila ce-l inmoaie atat de tare pe nemilosul luptator, transformandu-l intr-o carpa, incat e gata sa-si riste toti banii, da ce spun eu bani, chiar viata, doar pentru a o stii pe ea, necunoscuta in siguranta.
Fata de original, justificarea schimbarii taberelor, modul in care renegatul merge efectiv printre membrii celor doua grupari este fortata, necredibila, argumentele aduse in acest sens sunt slabe si povestea din acest punct de vedere are mult de suferit. La fel se poate spune si despre descoperirea manipularii la care au fost supusi de catre misteriosul luptator solitar, este tot atat de prost incadrata in poveste, dand impresia de apendice ... inflamat.
Peste toate aceste neajunsuri vine prestatia lui Bruce Willis. O incapacitate de a se modela in functie de situatie cum rar ti-e dat sa vezi in intreg repertoriul de interpretari ale bransei din care zice-se, face si Bruce parte.
El, actorul, eroul, principalul din acest film are un tipic de personaje atat de rastrans, dar ce spun eu de personaje, poate chiar un singur tip de personaje pe care le poate interpreta; acel detectiv, politist, infractor, macho man, dur, flegmatic, sictirit si /sau sarcastic. Alte roluri ii vin atat de rau incat strica orice film, indiferent de cat de captivanta ar fi povestea.
Un 5,13 pentru aceasta cumparare de scenariu de la detinatorii drepturilor maestrului Kurosawa, foarte prost gandita, ce nu are decat un singur efect. Pune intr-o lumina si mai favorabila, daca mai era nevoie, filmul original, Yojimbo, aratand penibilul reecranizarii povestii initiale in maniera nord-atlantica. Nu recomand decat celor care au vazut varianta Kurosawa.
The Good Night (2007) (http://www.cinemagia.ro/filme/the-good-night-o-noapte-buna-16005/)
E fara dubiu influenta pe care filmul lui Michel Gondry, The Science of Sleep (http://www.cinemagia.ro/filme/la-science-des-reves-arta-viselor-16592/), ba chiar si a celebrului Eternal Sunshine of the Spotless Mind (http://www.cinemagia.ro/filme/la-science-des-reves-arta-viselor-16592/) filmul aceluiasi autor, o au asupra peliculei de fata. Nu stiu daca cei doi au interactionat in aceasta viata sau cum Gondry a ajuns sa aiba un asa impact asupra creatiei lui Paltrow, dar influentele sunt prea vizibile in special daca e sa comparam acest film cu primul (http://www.cinemagia.ro/filme/la-science-des-reves-arta-viselor-16592/) amintit mai sus a lui Gondry.
Subiectul cazului de fata este unul de exceptie. Aceasta idee de a-ti trai visul, sub orice forma, este superba. Finalul este si el o bijuterie. Total atipic, aproape imposibil de intuit. Un final ce ridica o multime de polemici, discutii, meditatii. Acea alegere ireala dar fericita... este cel putin controversata.
Insa, iar acest insa este urias din pacate, filmul este prost construit si realizat. Beneficiind de actori destul de buni cel putin daca e sa ne uitam cu ce background venea fiecare pana la acest proiect, filmul reuseste performanta sa fie prost interpretat. Nu stiu daca persoanele sunt de vina! As inclina mai mult sa scot vinovat modul in care sunt acestia dispusi, asupra a ceea ce li se cere sa transmita.
O actiune atat de profunda, o poveste cu atat de mare potential este practic terfelita de acest stil de exprimare regizoral. In viziunea mea, Paltrow si-a aratat limitele si calitatea in acest proiect minunat pe care l-a distrus iremediabil.
Acele scene cu DeVito, in care se incearca inglobarea in film a unui umor ce are ca scop deturnarea privitorului, macar si pentru o clipa, de la incarcatura filosofica a filmului, sunt atat de grotesc si de retard incluse, incat filmul capata nuante de sitcom ieftin.
Cam asta ar fi intruchiparea in produs finit a copiatului neinspirat, a cumulului de functii regizor-scenarist in cel mai incompetent grad cu putinta si a nepotismului in arta cinematografica. Un film prost, de neurmarit, un dezastru total, o mutilare ireparabila a unei idei minunate. 3,55!
Kettle of Fish (2006) (http://www.cinemagia.ro/filme/kettle-of-fish-dragoste-in-ape-tulburi-26978/)
Foarte slaba aceasta "comedie" romantica. De comedie cred ca nici nu se poate vorbi, iar romantism... avem in masura in care si Matthew Modine, Mel aici, poate intruchipa o jumatate romantica. Plus ca mai avem si acele prim-planuri ale lui Ginger, Gina Gershon, prim-planuri gen EBA, cu acele posturi pantentate de mandra posesoare de botox. Probabil ca tuiguierea buzelor o fi vreo chestie romantica ce mie imi scapa.
Ideea ce se vrea practic a fi un catalizator a povestii, (relatia peste - broasca), este atat de insignifianta si de mica, incat practic tot filmul este minimalizat si redus la o idila ridicola intre protagonisti, la fel de idioata ca si cea dintre cei doi ... mormoloci. Fara personaje de nici un fel, fara farmec si fara sclipire, filmul are doar acel pestisor zglobiu si 2-3 broaste care sa mai anime privitorii.
Regizoral s-a reusit ca, desi actorul principal intruchipeaza un cantaret de jazz, filmul sa sufere enorm si la partea muzicala. Cu o coloana sonora formata din cateva acorduri invechite, esecul este total.
Pelicula este per total o pierdere de timp. Sunt multe alte comedii sau povesti de dragoste-romantice pe care sa le parcurgeti, decat sa pierdeti timpul cu acest rateu. Un 4,99; nici 5!
Out of Sight (1998) (http://www.cinemagia.ro/filme/out-of-sight-pasiune-periculoasa-854/)
There is nothing wrong with your tv. Do not attempt to adjust the picture... Soderbergh's controlling it!
Cum Doamne iarta-ma a fost nominalizat acest film la Oscar, categoria "Cel Mai Bun Scenariu"? Un film atat de prostut si de previzibil¿?
Cu o interpretare a celor 2 protagonisti, George Clooney si Jennifer Lopez, jenanta, filmul nu are niciun capitol la care sa poata primi nota de trecere si care sa il recomande pentru o asa nominalizare. Nu are poveste, nu are dialoguri, nu are personaje de niciun fel, nu are suspans, nu are intr-un cuvant nimic din ceea ce poate fi un scenariu bun. Asa ca, de unde oare atata toleranta pentru toata aceasta povestioara caraghioasa? Si sa se ajunga sa se mai si compare felul constuctiei sinopsis-ului de aici cu cel din Pulp Fiction (http://www.cinemagia.ro/filme/pulp-fiction-1118/)!? WTF!? O luam razna sau...?! N-au nicio legatura unu cu altul.
S-a mers atat de departe incat pana si scena dintre Foley si "incantatoarea" Sisco, (asta asa ca sa folosesc si eu exprimarile pompoase de pe site-urile de specialitate), scena petrecuta in barul hotelului, apoi bineinteles in dormitor, sa fie comparata cu scena emblematica a filmelor politiste ce trateaza aceasta nisa a spargatorilor, din "Heat (http://www.cinemagia.ro/filme/heat-obsesia-554/)". Adica toata acea discutie insignifianta dintre cei doi papusei ai Hollywood-ului sa aiba vreo asemanare cu memorabilele replici dintre Pacino si DeNiro?! :-S
Eu as merge si mai departe si as spune chiar ca ultimii doi ar fi avut ce invata din aceasta idila din Out of Sight (http://www.cinemagia.ro/filme/out-of-sight-pasiune-periculoasa-854/). Nu? Puteau si ei dupa celebra confruntare sa mearga intr-o camera de hotel, motel, ceva... Atunci da interpretare adevarata! :) Delirez desigur!
Se mai poate vorbi apoi de modul in care este filmat si editat acest film. Aici da! Soderbergh realizeaza ceva... ciudat dar unic. Acele increngaturi de real cu imaginar, acele scena filmate cu o anumita lentoare si intrerupte in mod regulat de freeze-frame-urile acelea ciudate, care trebuie sa marturisesc ca la inceput am crezut ca e vorba de o defectiune a discului dvd. Ba chiar la al doilea astfel de efect am crezut ca e acea scurta pauza dintre trecerea de pe un strat, pe al doilea, ce se realizeaza in cazurile dvd-urilor dual layer. Dar nu! Efectul se vrea a fi, cel putin la nivel declarativ, cel al unei rupturi in timpul efectiv. De ce anume s-ar dori asta? Nu stiu!
Oricum, ce pot sa spun e ca toate acele scene imi aminteau de excelentele reclame la Peroni Nastro Azzurro. Iar daca acele reclame sunt excelente, aici potrivirea e, adica nu e buna. Creaza acele "rupturi in film", care displac oricarui privitor. Cam ca si reclamele de pe canalele tv. Te scot total din film si te trimit la frigider.
Concluzie: film slab, fara nici un argument care sa-l scoata cat de cat in evidenta din randul filmelor mediocre, fara stralucire chiar daca joaca doi frumusei ai timpului si mai ales fara niciun fel de tensiune; nici erotica, nici de suspans. Totul e tern. Un 6,02!
Laitakaupungin valot (2006) (http://www.cinemagia.ro/filme/laitakaupungin-valot-17334/)
aka
Lights in the Dusk (2006)
Venit dupa mult prea optimistul "Drifting Clouds (http://www.cinemagia.ro/filme/kauas-pilvet-karkaavat-22865/)", (o.t. Kauas pilvet karkaavat) si apoi inegalabilul "The Man Without a Past (http://www.cinemagia.ro/filme/mies-vailla-menneisyytta-omul-fara-trecut-4533/)", (o.t. Mies vailla menneisyyttä), Aki Kaurismäki ne propune probabil cel mai sumbru film al acestei trilogii. Un film aftat de la inceput pana la sfarsit sub zodia fatalismului si al resemnarii.
Reactii sau mai bine zis lipsa de reactii de neinteles din partea protagonistului, acea atitudine umila si blamabila, toate aceste caracteristici dau filmului tonuri de umbra si tristete, culori neobisnuite si nelogice daca e sa le raportam la celelalte doua filme ale acestei minicolectii reprezentative pentru cinematografia finlandeza.
Chiar daca nu se inscrie in liniile predecesorilor sai, filmul de fata este o incheiere oarecum normala a unei astfel de colectii, supranumite si "filmele crizei" ale unei societati saracite.
Trebuie sa remarcam totusi acea duritate, gresit confundata cu demnitatea, cu care se infrunta fiecare lovitura data de soarta protagonistului.
Din iubire spun unii, din resemnare altii sau chiar dintr-o letargie prosteasca, Koistinen, (Janne Hyytiäinen), personajul central al povestii nu reactioneaza in niciun fel. Desi pare mai tot timpul cu un pas in fata uneltirilor pe care i le pregatesc interlopii, el nu ia atitudine sau macar sa incerce un minim instict de protejare a propriei persoane. Accepta si chiar doreste sa fie incriminat si sa plateasca ceva ce nu a savarsit.
Are totusi o rabufnire destul de brutala, cand incearca sa il asasineze pe cel care i-a inscenat toate acestea, dar si aceasta tentativa pare tot un fel de provocare de a fi prins si pedepsi tot el. Nu are acea dorinta de reusita. Este un esec din start, esec pe care Koistinen pare ca il constientizeaza. Iar in sprijinul acestui sentiment vine si reactia pe care o are atunci cand este gasit intr-o stare precara de catre ceea ce-l iubeste in taina. Desi ea vrea sa cheme ambulanta, el o opreste, preferand sa mai petreaca cateva clipe alaturi de ea, sperand probabil intr-un deznodamant tragic pentru propria persoana.
Filmul nu mi-a placut, recunosc, dar cred totusi ca este un bun final al seriei. Este practic un sfarsit in adevaratul sens al cuvantului al celui de-al treilea capitol cat are aceasta opera marca Kaurismäki. Protagonistul a murit, deci totul se sfarseste aici.
Concluzie: Un film imposibil de comparat, unic in felul sau dar care trimite foarte tare catre cinemaul fatalis al europei de vest, destul de nespecific mentalitatii nordice.
Nota 6,77. De vizionat, desigur pentru o viziune de ansamblu al celor trei filme ale acestei trilogii, desi te scoate total din starea aceasta unica in care esti pus de catre Kaurismäki in primele doua capitole (filme).
Pixels (2015) (http://www.cinemagia.ro/filme/pixels-560718/)
O risipa extraordinara de efecte speciale si bani (110 milioane dolari ca buget !!! ), dar cel mai dureros este ca la cat e de prost filmul poate fi incadrat cu usurinta la categoria "escrocherie". Adica sa percepi bani pentru intrarea la asa ceva este "furt calificat" sau ma rog, asa ar trebui sa fie.
Pornind de la o reteta nostalico-de succes in zilele noastre, ( succesul urias pe care il are jocul Minecraft in randul micilor si mijlociilor gameri, joc ce face o trimitere macar ca si prezentare vizuala, la vechile console), filmul incearca sa exploateze aceasta categorie de potentiali clienti folosind aceasta grafica retro gen cub - pixel, cam mare ce-i drept, dar nah, atunci nu existau LCD-ul, Plasma sau LED-ul.
Tot acest apel smecheresc, speculativ la acest trecut dar si prezent-succes nu constituie o problema in sine. Nu ar fi prima productie care apeleaza la astfel de tertipuri. Nu! Mai mare problema este acea lipsa de consistenta a povestii. Actiunea pe langa ca incepe brusc si ... stupid, nu are niciun fel de logica sau suspans. Pur si simplu nu este palpabila nici la nivel de film-joc, oricat de ... deschis te-ai duce la vizionare.
Apoi vin mesajele subliminale. (stiu! exagerez cu folosirea abuziva a cuvantului subliminal; asa-zisele mesaje sunt tipate din toti rarunchii, deci numa subliminale nu pot fi numite, dar...).
Aici, la nivel de mesaj filmul iese din categoria productiilor proaste si devine toxic, nociv. Sloganuri de genul: prostia este o virtute sau viata pierduta jucand jocuri este "cool" si are multe avantaje, ar trebui cenzurate si interzise. Cum poate un copil de 10-11 sau chiar 12-13 ani sa selecteze ceva folositor din toata aceasta constructie-oda a prostiei? De fapt, intrebarea corecta era daca are ceva folositor ce sa vada-inteleaga din toata aceata mizerie? Iar daca e vorba de copii chiar mai mici ca etate, deja problema devine serioasa. Ma sperie chiar si gandul... daramite sa si experimentez asa ceva. Brrr!
Nu mai fac si disectia dialogurilor care sunt libidinoase in unele momente, pentru ca in rest sunt jalnice si limitate.
O nota de 3,90 doar pentru efecte speciale. Aici filmul straluceste la propriu. Toata acea lumina, acele cuburi colorate si sclipitoare, chiar e ceva...
Nu recomand ba chiar cred ca e contraindicat pentru cei mici sa vizioneze aceasta incercare de "a o pune" cu Serena Williams, care daca e sa fiu rautacios pana la capat numa ca standard de frumusete nu o poti folosi; Desi aici e ok ca si prezenta... dar pana departe e cale lunga.
Regression (2015) (http://www.cinemagia.ro/filme/regression-591204/)
Poate ca prost ca si catalogare a acestui film suna destul de dur. Dar standardul pe care si-l trasase singur Amenabar cu precedentele sale productii nu se pliaza deloc pe realizarea de fata. Unde mai pui ca si timpul de asteptare dintre proiecte, un 6 ani intre acest film si ultimul pe care il regizase, Agora (http://www.cinemagia.ro/filme/agora-26200/), sau de ce nu , 11 ani intre acesta si ultimul lui proiect cu adevarat bun si care il reprezinta intr-adevar pe regizoul spaniol, Mar adentro (http://www.cinemagia.ro/filme/mar-adentro-marea-dinlauntru-10840/).
Filmul este corect din toate punctele de vedere. Este o creatie de manual. Amenabar conducand acest proiect de parca i-ar fi fost frica sa nu cumva sa ii fie identificata vreo greseala pe undeva, vreo lipsa sau vreo nepotrivire. Insa toata aceasta grija fura tot farmecul filmului. Este prea previzibil si prea meticulos aranjat. Nu are amprenta autorului, nu are elemente unice. Nu ai de ce sa te indragostesti si de ce sa iti reamintesti.
E adevarat ca poveste nu ajuta deloc. Atat de normala si banala, pare "din vecini" inspirata parca, asa cum imi place mie s-o numesc. Iar daca e sa vorbim de deznodamant ... comunul atinge un maxim total nepotrivit pentru o pelicula.
Amenabar scoate practic tot ce se putea scoate dintr-o astfel de poveste. Pana la un punct chiar ne face sa credem ca suntem in fata vreunei capodopere. Deh, regresia asta la care tot luam parte e de vina. Apoi totul se complica si se incetoseaza si de aici intreaga lume se naruie.
Insa tensiunea este mentinuta magistral din punct de vedere regizoral, pana in fatidicile ultime 3 minute cand tot acest castel de sugestii, tot acest labirint pe care il sapa in mintea noastra a privitorilor se dezleaga sub forma unei iesiri ca si acea usa subreda de hambar. Dar cel mai rau e ca se constata ca tot timpul am fost in preajma acestei portite de scapare. Solutia era tot timpul langa noi, in spatele nostru, in lateral sau chiar in fata noastra. Sa nu innebunesti atunci?
Daca Amenabar si-a facut treaba corect, scotand mai mult decat s-ar fi putut din poveste, singura lui greseala fiind doar acceptarea acestui proiect, protagonistul filmului a fost de-a dreptul exceptional. Un Ethan Hawke fenomenal! Cu o prestatie cred, dintre cele mai bune pe care le-a demonstrat vreodata; acel sevraj pe care il traieste detectivul Bruce Kenner, personajul pe care il interpreteaza Hawke este de-a dreptul molipsitor. Probabil ca inducandu-ne si noua aceeasi stare maladiva si asteptarile noastre sunt la fel de zdruncinate ca si ale acestui detectiv atunci cand intrezarim adevarul.
De Emma Watson nu prea imi permit sa spun mai nimic. Apare sporadic, dar cand o face e in atmosfera filmului. Adica buna pana spre final. Oricum, timpul scurt pe sticla si mai ales personajul pe care il interpreteaza, personaj schitat doar de evenimentul in cauza dar si de cateva amintiri ce decurg din aceata investigatie, nu permit o evaluare cu ochi critic a prestatiei ei.
Spoiler:
Interesant de mentionat este si acea remarca de final. "...infricosator din toata aceasta poveste este ca noi am crezut-o...". Desi ea se adreseaza politistilor in calitatea lor de actori, nu ai cum sa nu o extrapolezi si asupra intregii audiente, dar mai ales a propriei persoane si sa incepi o analiza personala a felului in care poti sau te lasi influentat de astfel de lucruri.
Un film slab ca sa nu ma repet cu catalogarea din titlu, un 6,16! Asteptam un alt nou proiect Amenabar poate peste inca 6, 11 sau cine stie cati ani.
I Racconti di Canterbury (1972) (http://www.cinemagia.ro/filme/i-racconti-di-canterbury-povestiri-din-canterbury-3145/)
Cea de a doua parte din aceasta trilogie "a vietii" cica. Eu am s-o numesc a grotescului si a ridicolului. Desi face trimiteri si catre lucrari monumentale din istoria literaturii universale, sperand astfel sa imprumute ceva din dimensiunea acestora, filmul se umple de ridicol. Folosind un umor care ma depaseste, nu as dori sa cunosc persoane care considera toata aceasta degradare si mizerie drept umor, cele opt episoade ce se vor a fi povestiri de calatorie, sunt unele mai mizerabile decat altele, ajungandu-se in final sa mirosim flatulentele asa-zisilor interpreti; si asta in conditiile in care incepem vizionarea doar tinandu-ne de rusinica.
Caracterul satiric se pierde pe drum si lasa loc doar refularilor prorprii ale lui Pasolini. Chiar scenele erotice, sexual-explicite, intre un barbat si o femeie, tradeaza aceasta stare de fapt,, mai toate fiind pe invers, nefiresti.
Pasolini iarasi baga capul in poza ca si in prima parte si isi rezerva aceeasi postura privilegiata de artist si creator. El este geniul care vede toti acesti parveniti si ipocriti mizerabili si tot el este singurul sa consemneze toate aceste aspecte intr-o lucrare hedonista ce isi doreste sa sparga tiparele vremii si sa treaca peste prejudecatile si normele timpului. Insa de la intentie si idee pana la opera finala... se dovedeste ca e cale lunga de tot.
Cam atat despre aceasta realizare pentru ca mai mult ar insemna pierdere de vreme. Recomandare nu fac pentru vizionare deoarece cred ca nu merita. Cine vrea poate sa asiste pe riscul lui la tot acest circ al ororilor si asta doar in ideea de a incerca si singur o analiza. Doar atentie ca tot acest prost gust sa nu trezeasca in privitor sindromul "hainele imparatului".
Un 3,98, doar asa ca sa nu fie 4 curat.
Il fiore delle mille e una notte (1974) (http://www.cinemagia.ro/filme/il-fiore-delle-mille-e-una-notte-floarea-celor-o-mie-si-una-de-nopti-11910/) aka
Arabian Nights (1974)
http://i.imgur.com/H9IGnh9.jpg
Filmul trebuie privit ca o ultima etapa de incercare si prospectare pe care o face regizorul italian inaintea marei sale adaptari dupa controversata creatie a Marchizul de Sade.
Ultima parte a trilogie vietii, filmul este o semi-fantezie. Este practic singurul capitol al acestui calup de 3 productii care se poate preta la a fi numit film. Celelalte 2 fiind o colectie de scurt-metraje experimentale care s-au incercat a fi legate intr-un mod artificial de o scurta introducere si de prezenta in randul actorilor chiar a regizorului in calitatea lui de geniu creator, singurul capabil de a intelege si de a reda povestea intr-un mod accesibil muritorilor de rand, personajului sau conferindu-i-se chiar atribute divine.
Interesant este ca in filmul de fata, Pasolini nu mai intervine in structura povestii si asta ajuta filmul sa aiba o cursivitate cum nu intalnim in celelalte 2 ce i-au precedat.
Cu stop-cadre ce fac trimitere catre mari opere ale patrimoniului universal, cu o plasare a decorului in misteriosul univer al lumii orientale, filmul are asa cum spuneam, intruziuni de basm. Cu personaje fantastice, cu regi si printi, cu palate si curti regale, totul este folosit pentru a crea mister si dorinta. O dorinta uneori carnala, alteori spirituala, pelicula se joaca cu simturile si mai ales cu imaginatia noastra.
Nuditatea se pliaza bine pe decor, uneori devenind o insesizabila continuare a acestuia si nu este nici pe departe atat de groteasca ca in prima parte a trilogiei, nici chiar deranjanta ca in a doua parte. Iata deci un mare plus al acestui film.
Faptul ca are happy-end incadreaza productia, asa cum spune si titlul, in enigmaticele povesti ale celor 1001 nopti.
Un film relativ ok, vizionabil, net superior ca si constructie primelor doua parti. Lipsa actorilor este insa un mare minus si acest lucru se vede in cel mai groaznic mod posibil la proiectia produsului final. O nota de 6,08!
Salò o le 120 giornate di Sodoma (1975) (http://www.cinemagia.ro/filme/salo-o-le-120-giornate-di-sodoma-salo-sau-cele-120-de-zile-ale-sodomei-13891/)
Este ciudat cum omul cauta in permanente sa patrunda in strafundurile fiintei sale si acolo sa doreasca sa caute doar partea cea mai distructiva si intunecata din el, dar si mai ciudat este ca multi incearca sa inteleaga si sa contemple aceasta analiza si rezultatul ei. Cum e si cazul acestui film si a criticilor lui.
In ciuda repulsiei pe care o creaza pelicula de fata, (cel putin unele scene din aceasta), filmul este o adaptare cosmetizata a scrierii Marchizului de Sade. Departe de sadismul si de violenta operei originale, creatia lui Pasolini extrage sau se inspira doar din ciudata opera a secolului 18. Modul subiectiv in care se face selectia fragmentelor ridica numeroase intrebari vis-a-vis de ideile pe care Pasolini le vrea surprinse in acest film dar si mai multe intrebari legate de persoana regizorului italian.
Ca idee centrala, aceea a unei critici sociale concentrate pe abuz, un abuz la care este supusa populatia de catre intreaga clasa conducatoare, (cei 4 lideri reprezentand fiecare in parte una din cele 4 puteri in stat: justitia, guvernul, clasa exploatatoare sau patronatele, biserica), filmul este mult mai coerent si mai plin de semnificatii decat opera originala care marjeaza doar pe caracterul nihilist si pe distrugere in general.
Cu o multime de intruziuni deloc corecte din punct de vedere al arbitrajului, filmul deformeaza notiuni. Asa ca asistam in maniera deja brevetata a acestui regizor doar la scene de penetrare in maniera gay, pedepsiri doar a relatiilor normale, cele libertine fiind trecute cu vederea si valorificarea la maxim a trupurilor masculine.
Se vorbeste despre placerea latenta ce s-ar ascunde in fiecare dintre noi pentru aceste abuzuri, abrutizari si dominari asupra altor trupuri ale semenilor. Se spune ca aceasta putere ar avea o latura erotica. Nu stiu daca e sau nu asa intrucat marturisesc ca un am simtit, in afara de mila si scarba in anumite momente, nicio placere erotica. Poate ca e momentul sa imi pun anumite intrebari...; sau poate ca un… . Nu stiu ce sa zic…
Un film manifest ce critica ierarhia sociala si care o face din pacate intr-o maniera care decredibilizeaza acest protest; sau din contra, este luat atat de in serios de catre unii incat acestia sfarsesc prin a fi declarati de catre majoritate ca dereglati, depravati sau bolnavi. Un 6,21 doar pentru modul de pornire al acestui experiment social.
Ps. Minti mai profunde aduc in discutie critica consumerismului. In film, ca sa glumesc putin, se consuma doar propriile productii. Nu vad unde e consumerismul. Plus ca in orpera originala, consumerism in secolul 18?!
alali, eu vreau sa vad poze. se poate sa pui cateva?
:)) nu pot sa iti inteleg dorinta ta. Eu am avut de indurat o revizionare si o parcurgere, in mare, a ceea ce se vrea traducerea manuscrisului marchizului de Sade. Recunosc ca mi-e de-ajuns pentru tot restul vietii. Poze? Nu cred ca mai vreau. :P
Acum lasand gluma la o parte, poza cu dvd-ul nu am pentru ca dvd-ul l-am imprumutat de la biblioteca ca si cartea. Asa ca, neavand eu un originalul, nu am de unde sa pun nicio poza. Imi pare rau rvn. Ma revansez la urmatorul film.
:)) nu pot sa iti inteleg dorinta ta.
ei, nu? evident. era o capcana. am vrut sa ma conving cat esti de pudic.
mai, mai..doar nu crede cineva ca Pasollini, nebunu' asta, n-a apelat la efecte speciale. o fi folosit el figuranti ca sa "iasa" mai ieftin, dar cred ca la recuzita nu s-a zgarcit. adica, na, carnatii de porc costa ceva...
2935
am vazut mai demult la tv o reteta de spaghete bolognese cu carnaciori de porc afumati. mama, se lingeau degustatorii pe buze...
da rvn, dar sunt carnati marca Psolini si nu Caroli sau CrisTim :)) .... asa ca, carnati sau nu (cacofonie obligatorie in acest caz), tot scarba imi fac. :-&
Ps. Pudic eu?! :-O Credeam ca ma cunosti mai bine!X( Poate frigid ... daca e sa respectam definitia eroticului din filmul lui Pasolini .... 8-}
=)) =)) =))
sunt terapeutice discutiile cu tine rvn. Dupa o asa sedinta de psihanaliza, mai, mai ca pot incerca o revizionare a lui Salo. Dar nu! A treia oara ar fi prea mult! O sa incep singur sa ma suspectez de dorinte ascunse adanc in subconstient si care.... Bah! Trezirea! Ce naiba scriu eu aici!? M-ai nenorocit rvn! :-*
Idi i smotri (1985) (http://www.cinemagia.ro/filme/idi-i-smotri-come-and-see-23029/) aka COME AND SEE (1985)
Probabil ca imi asum cel mai mare risc, de cand postez pareri la filme, in a comenta critic aceasta productie ruseasca.
Filmul, cred ca se subintelege, nu mi-a placut! Ba din contra. Folosirea dezlanata si cu o abundenta agasanta de imagini socant-lacrimogene, care isi propun sa sfredeleasca creierele celor mai slabi de inger si astfel sa castige adepti de partea manipulanta a acestei problematici pe care filmul o trateaza au ca singur scop: transmiterea de emotie, dezgust si sila.
Aceste imagini, bine construite ca si cromatica si stil, vorbim totusi de Elem Klimov, cel ce a regizat si Welcome, or No Trespassing (http://www.cinemagia.ro/filme/dobro-pozhalovat-ili-postoronnim-vkhod-vospreshchyon-91798/) (1964) sunt acompaniate de un mixaj de sunet chiar mai impactant decat imaginile in sie, Astea cred ca sunt punctele forte ale filmului care nu se pot comenta sau dezbate pentru ca nu se pot gasi argumente contra.
Apropo de sunet, cred ca este cea mai buna coloana sonora ever. Modul in care auditivul te ajuta sa imprumuti ochii lui Floria pentru a vedea evenimentele si mai mult, aceleasi sunete iti interpreteaza vizualul asa cum intelege mintea aceluias Floria, este magistral. Practic tot acest fond sonor nu te lasa sa decodifici singur ceea ce vezi. Informatia iti este servita doar asa cum vrea regizorul.
Revenind la film, o sa incerc sa imi argumentez "nemultumirile" punctual asa cum, filmului i se recunosc tot punctual merite care il transforma in cel mai bun film de razboi facut vreodata.
1. Vorbeam de felul in care imaginea si mai ales sunetul te transpun in mintea si in privirea lui Floria. Asta e unanim ovationat de critica. E foarte adevarat, dar doar in prima parte a filmului. In aceasta prima jumatate unde o explozie iti face auzul sa-ti tiuie cateva minute, unde uluiala si zapaceala te invart pana ametesti si nu mai intelegi nimic, totul este inexplicabil si aiuritor asa cum si trebuie sa fie un razboi pentru un nou recrut, cu atat mai mult cu cat vorbim de un copil. Dar vine partea a 2-a care e mult mai clara desi alienarea mintala a lui Florea atinge cote peste limita sanatatii mintale. Dar aici totul trebuie prezetat clar ca doar e vorba de dusmanii partidului, iar spectatorul trebuie sa inteleaga deslusit cat de ticalosi sunt ei. Manipulare ieftina, usor de perceput dar pe care majoritatea o trece sub tacere.
2.Suprarealismul folosit doar pentru a diaboliza armata inamica isi pierde din consistenta artistica atunci cand, in final, se tine mortis sa se precizeze ca 629 de sate au fost arse pana in temelii. Este iarasi o incercare de a impune un stil artistic iar apoi cu cateva artificii tehnice, el sa apara aievea, real in subconstientul colectiv.
3.Realismul, pentru ca desi filmul abunda in elemente specifice suprarealismului, realismul inlocuieste din cand in cand aceasta metoda de exprimare, dar doar cand serveste scopului si chefului regizorului. Dar si aici totul este rastalmacit incat realismul este si nu prea este. Nu tu sat cu acel nume, nu tu brigata nemteasca cu acele insemne implicata in razboi, etc.
4.De importanta istorica... mai are rost sa aducem vorba? Cat timp niciun personaj cat de cat important nu este implicat in film, niciun punct strategic pe harta frontului nu este nici macar pomenit, ce importanta istorica sa fie? Doar un copil, dintr-o familie dintr-un sat. Si astea fictiv construite.
5.Se vorbeste de finalul filmului ca fiind extrem de incarcat de semnificatii. Eu insa o sa ma refer la acea "decenta" de a nu profana un corp uman dupa ce acesta a si-a primit "judecata dreapta" si a murit, chiar daca posesorii lesurilor, atunci cand traiau au facut atrocitati abominabile. Iarasi o insusire nobila a poporului rus, (nu?) Sincer, e atat de explicit incat nu merita sa comentez astfel de exprimari...
Concluzie, un film de manual in arta manipularii, cu fluctuatii de exprimare si trunchieri de forma si stil doar, doar o impresiona si manevra privitorul in directia dorita, dar cu o imagine si un background sonor nemaintalnit.
Nota 6,77.
Ps. Trebuia vorbit despre transformarea lui Floria, imbatranirea lui prematura, starile prin care trece, dar, din pacate, alte lucruri au fost mult mai batatoare la ochi.
Rubber (2010) (http://www.cinemagia.ro/filme/rubber-564420/)
http://i.imgur.com/jpGWuLD.jpg
E limpede pentru oricine a vizionat minim cateva sute de filme, cum cred ca e cazul oricarui vizitator al acestui site, ca filmul de fata are multe influente ca stil regizoral, concept si mod de realizare.
Majoritatea cred ca se duc imediat cu gandul spre un Tarantino sau de ce nu, un Allen din cauza interactiunii cu publicul. Dar daca ati avut ocazia sa vedeti Christine (1983) (http://www.cinemagia.ro/filme/john-carpenters-christine-christine-masina-ucigasa-14529/) de John Carpenter, cred ca veti fi deacord cu mine ca asemanarile sunt izbitoare. Doar ca, pentru ca exista un Doar cu "D" (d mare), Carpenter ecranizeaza o carte a lui Stephen King si nu un scenariu de Dupieux.
In fond, acest amestec de influente si stiluri este o cauza a unei viziuni neclare din partea unui regizor la inceput de cariera si deci este scuzabila. Dar modul de exprimare, modalitatea in care se imbina aceste scoli de film, defectuoasa din punctul meu de vedere, nu mai este scuzabila deloc.
Pentru a analiza corect aceasta incercare de a face film trebuie sa plecam chiar de la mediu-metrajul de debut al regizorului, acel Nonfilm (2002) (http://www.cinemagia.ro/filme/nonfilm-317239/), disponibil online si pe care Dupieux singur il numeste "fratele handicapat al lui Rubber". Nu sunt de acord cu o astfel de catalogare pentru ca ea ar induce impresia gresita ca Rubber (http://www.cinemagia.ro/filme/rubber-564420/) ar fi un film sanatos si normal. Mai degraba Nonfilm (http://www.cinemagia.ro/filme/nonfilm-317239/) este fratele retardat al handicapatului Rubber (http://www.cinemagia.ro/filme/rubber-564420/). Pentru ca vazut comparativ cu 90% din creatiile independente si deci low budget, Rubber nu e nicidecum normal. Iar aceasta ciudatenie, in sensul rau al sensului cinematografic, e vazuta de destui cinefili ca fiind arta si viziune. Parera lor! Gresita bineinteles :)
Ce ar mai fi de mentionat despre acest Cauciuc (http://www.cinemagia.ro/filme/rubber-564420/)? Ca nu are actori, ca pleaca de la acest "No Reason", interesant ca si concept, dar prost aplicat in constructia povestii, ca acest buget redus a transformat drumul cauciucului intr-o agresiune pentru ochi si cam atat.
Dezvoltand putin aceste secventele lungi de deplasare a cauciucului, filmate gros plan coroborate cu taieturile repetate si prost montate din punct de vedere al incadrarii, duc la momente de vertigo autentice. O mare greseala acest tip de filmare in acest caz.
Ca este o satira a cinematografului de consum si in special al marilor case de productie, ... sa trecem peste. Acest film aduce doar deservicii celor care intr-adevar demonstreaza ca o astfel de exprimare libera si fara limitari din partea studiourilor, este o alegere corecta si de bun augur.
Concluzie: Asa cum spuneam si in titlu, filmul pleaca de la "the ghost in the machine"-ul lui Carpenter si se transforma in "the ghost in the tire"-ul lui Dupieux din cauza low budget-ului. Diferenta este de 3 cauciucuri. Aa! Si o masina! ;)
Nota 3,44 doar pentru acea introducere cu caracter critic a publicului.
The Jungle Book (1994) (http://www.cinemagia.ro/filme/the-jungle-book-cartea-junglei-911/)
http://i1278.photobucket.com/albums/y519/Gabriel_Apetrei/review-uri/The%20Jungle%20Book%201994_zpsiogd6sya.jpg (http://s1278.photobucket.com/user/Gabriel_Apetrei/media/review-uri/The%20Jungle%20Book%201994_zpsiogd6sya.jpg.html)
Probabil ca am asistat la una dintre cele mai proaste adaptari pentru ecran a povestirilor lui Kipling, fie ea animatie sau live-action. Filmul e un fel de combinatie intre Tarzan si Cartea Junglei, cu scene de-un autentic "hunting treasure" ce l-ar face invidios chiar si pe Indiana Jones. Mowgli nu mai e "brotacelul", elev al lui Baloo si al Bagheerei ci e un tanar Weissmuller cu o singura cicatrice pe tot corpul. E practic sex-symbolul junglei, coafat, epilat si barbierit.
Legatura cu celebrele povesti este ... ca nu este nici una. Doar pesonajul ca numele si ideea de a fi pierdut si crescut de lupi in jungla sunt preluate din carte. In rest, totul este o inventie cap-coada fara nici o legatura cu povestea clasica.
Personajul principal Mowgli, interpretat de Jason Scott Lee este oarecum nepotrivit incadrat in peisaj. Unul din motive l-am amintit mai sus, dar cu siguranta ca mai sunt si altele. Este stiut ca Scott Lee se pliaza destul de greu pe tipologiile pe care trebuie sa le intruchipeze. La fel e si cazul aici. Pur si simplu nu isi gaseste locul in poveste. Pare, actorul Scott Lee, mai dezorientata chiar si decat ar fi trebuit sa fie personajul salbatic interpretat de el si care s-a trezit dintr-odata in mijlocu unui oras aglomerat si zgomotos.
Despre coloana sonara, scenariu sau regie nu sunt prea multe de spus. Toate sunt modeste si in nota filmului. Stephen Sommers, regizorul, nu a fost cooptat nici macar pentru al dolea film din aceasta serie si asta cred ca spune multe. De fapt, cam toata cariera lui Sommers e una modesta. In afara primelor doua filme din trilogia Mumia, The Mummy (1999) (http://www.cinemagia.ro/filme/the-mummy-mumia-214/) si The Mummy Returns (2001) (http://www.cinemagia.ro/filme/the-mummy-mumia-214/), care nici ele nu au rupt gura targului, nimic deosebit care sa denote un progres ca valoare si importanta.
Per total, o carte a junglei pe care nu ar trebui sa o recomandam copiilor ca fiind o ecranizare a povestilor lui Kipling pentru ca poate produce confuzie in mintea micutilor. E pur si simplu un film de aventuri. Nota 5,05! Slab spre prost.
Wrong (2012) (http://www.cinemagia.ro/filme/wrong-571695/)
http://i1278.photobucket.com/albums/y519/Gabriel_Apetrei/review-uri/wrong_zps39k6hrow.jpg (http://s1278.photobucket.com/user/Gabriel_Apetrei/media/review-uri/wrong_zps39k6hrow.jpg.html)
Este dimineata iar desteptatorul da trezirea. E 7:60 si cateva secunde si nu, nu e o greseala, tocmai ce am intrat in lumea distopica a lui Dupieux.
Wrong (http://www.cinemagia.ro/filme/wrong-571695/) este gresit din fasa si asta daca e sa tinem cont de intentie ar trebui sa fie un lucru bun. Cel putin asa ne spune titlul. Dar lucrurile nu sunt chiar asa de simple iar absurdul, fie el chiar bine realizat in anumite momente, nu e suficient doar sa existe. Acest amestec de greseli si anomalii nu pare ca se leaga intr-o constructie artistica unitara. Nu e de ajuns sa alterezi lucrurile la nivel de perceptie sau sa le opui reflexia lor eronata dintr-o oglinda diforma si gata sa crezi ca ai facut ceva ce merita prezentat public, cu atat mai putin sa-l si numesti film.
Chiar daca se urmareste si un curs narativ cat de cat, banalul sofisticat si deziluzia lovesc fara mila. Intr-o scena iti arata rahatul in iarba iar in urmatoarea o reprezentare destul de bine realizata a capatului lumii.
Dar si asa cu toate aceste neajunsuri ar mai fi fost cum ar mai fi fost daca Dupieux, in dubla lui calitate de regizor si scenarist, (si cine stie in mai cate alte posturi), nu ar fi asezonat toata aceasta lume rasturnata cu acele dialoguri idioate ce se deșartă realmente peste imagine. Gandit la un nivel abject in marea lui majoritate, putine sunt momentele in care dialogul vine cu o contributie la vizual. De cele mai multe ori, simplitatea si prostia cuprinsa in liniile de text ridiculizeaza toata scena, indiferent cat de bine gandita ar fi fost ea.
Ca un singur plus, Wrong este net superior urmatorului proiect al regizorului francez, Wrong Cops, unde grotescul si libidinosul sunt ridicate la rang de exprimare artistica.
Un film fara trecut, cu niciun viitor si pe care probabil timpul il va trece in anonimat acolo unde ii e si locul. Nota 3,12!
Gente en sitios (2013) (http://www.cinemagia.ro/filme/people-in-places-629355/)
http://i.imgur.com/auoojkJ.jpg
O colectie de momente umoristice dintr-un amplu repertoriu de genuri, de la horror pana la actiune, aventura sau romantic si care nu au un numitor comun ce sa le sudeze sub forma unui film. Cam despre asta e vorba in mare in aceasta proiectie.
E adevarat ca toate glume trateaza cotidianul pe care il si exagereaza in speranta de a obtine acel comic al penibilului si al disproportionalului, dar la fel de real e si ca tesatura narativa lipseste cu desavarsire, secventele neavand nimic care sa le lege unele de altele. Si personajele sunt altele de la scheci la scheci iar subiectele scenetelor sunt total diferite si ca tema dar si ca gen. Daca intr-o scena o pereche la restaurant este agasata de un chelner ce nu mai termina de scris comanda primita, in secventa imediat urmatoare, un tata merge sa isi ia copilul de la gradinita si i se cere acordul sa apara intr-o emisiune tv.
Este exact acel tip de montaj umoristic patentat acum aproape 15 ani de un post regional din Tara Bascilor si care ulterior, pe fondul succesului inregistrat, a fost preluat la nivel national de catre un post tv national. Asadar, tipul asta de constructie nu e nimic nou ci doar o regandire a unor emisiuni de tipul acelei "Vaya Semanita, Cambio Radical (http://www.imdb.com/title/tt0414783/?ref_=fn_al_tt_1)" a anilor 2000.
Ce am apreciat totusi in aceasta realizare dezordonata e ca amplificarea momentelor ridicole e bine gandita si bine pusa in scena in marea majoritatea a cazurilor prezentate. Nu e un umor grotesc sau depasit de timp si rasuflat. E mai degraba o ironizare a tot ceea ce ne inconjoara si care de multe ori il identificam si noi ca fiind un moment ridicol, la mai mici dimensiuni e adevarat, in diferitele ipostaze in care ne aduce rutina si cotidianul. Genul telefonului primit pe fix si care incepe cu intrebarea: "Esti acasa?"
Practic aici se si face conexiunea cu publicul, prin tot acest ordinar atat de familiar noua tuturor.
Se ajunge pana acolo incat se dezbat si gesturile reflexe pe care le face orice om. Avem invatatul mersului, a dormitului si a bautului. Un paroxism al ridicolului cum nu am mai intalnit in niciun alt film.
Concluzie: Avem o colectie de scurtmetraje grupate impreuna spre a realiza un alt fel de lungmetraj mai straniu si mai diferit. Un experiment cinematografic fara niciun mesaj explicit si fara fir narativ. O idee ciudata despre tot si despre nimic concret. Nota 5, 03 pentru aceasta incercare ce nu e rea, dar nu e nici film; asta e clar!
Telefon (1977) (http://www.cinemagia.ro/filme/telefon-13619/)
http://i.imgur.com/xOwGCZJ.jpg
Niciodata nu am comentat sau nu am dat atentie prea mare greselilor ce apar pe platoul de filmare gen o camera care intra in cadru, un gadget sau o marca ce inca nu aparusera la momentul la cera se plaseaza actiunea filmului. Dar aici parca aceste greseli sunt prea stridente pentru a reusi sa le treci cu vederea.
Din acest punct de vedere, cel al greselilor, acest film este unul dintre cele mai slabe filme de spionaj pe care le-am vazut vreodata. Ma refer aici la filmele care au cat de cat o mica pretentie ca ar merita urmarite, nu la noianul de titluri cu spioni de prin vecini.
Cea mai revoltatoare greseala este, de departe, ciocnirea masinilor in subteran. O busitura la un 10 km pe ora, usoara, arunca in aer un intreg garaj. Si unde mai pui ca masina urmaritului se aprinde inainte de impact. O cascadorie mai penibila nu imi vine in minte acum la repezeala.
Iar acesta a fost un exemplu de eroare facuta la filmare. Mai avem insa erorile de scenariu si regie, nenumarate si care transforma filmul intr-unul dintre cele mai proaste filme despre spionaj. Continuand exemplul, cel legat de garajul subteran, pentru a nu face spoiler si altei secvente din film, cine oare intelege cum, o misiune planificata acum zeci de ani, are masina pregatita, lustruita si gata de actiune? Apoi toti agentii sunt transformati in "zombie", cu exceptia acestuia care trebuia sa foloseasca masina. El alearga, da din coate, impinge oameni si in stanga si in dreapta doar ca sa ajunga la masina. Cred ca de vina erau temperamentele diferite ... :)
Regia reuseste si ea sa puncteze in propria poarta prin introducerea privirii Barbarei, (Lee Remick), in momentul in care terbuie sa ucida. E prea soft, n-are nicio legatura cu privirea unui spion care a mai ucis. Nu e acea privire de gheata pe care o asteptam si ce ar fi trebuit sa o aiba o spioana in momentul in care executa o tinta. Vinovatia nu are ce cauta in aceasta munca mai ales la cineva cu state vechi.
Astea sunt minusurile care te dezarmeaza atunci cand incerci sa intri in poveste, sa te implici in actiune.
Dar ce iti pune capac este lipsa de tensiune. Nu avem in tot filmul nici macar un strop de suspans. Exemplara e scena femeii casnice care in starea vegetativa la care a fost adusa de telefon, parcurge diferite etape spre a-si realiza misiunea. Si cate etape prietene! Merge, scrijeleste, sapa, deschide trape, decojeste fire... munca nu gluma. Iar cel mai enervant e ca in tot acest timp muzica, acel tip de background specific filmelor de suspans, vrea sa creeze tensiune. La ce s-a introdus aceasta coloana sonora cand pe ecran vedem o persoana pe un camp? De ce ar fi trebuit eu sa am emotii ca o gospodina parcurge toate acele etape? Nimeni nu incearca sa o opreasca, nimeni nu e prin preajma ei.... Aiurea rau. Plus ca daca te pui sa urmaresti si trailer-ul inaintea filmului, faci greseala vietii. Trailer-ul iti spune tot filmul cu lux de amanunte in nici 2 minute. Asa ca, daca vreti sa vedeti filmul, sa nu faceti greseala de a vedea in prealabil spotul de promovare.
Concluzie: Un film pe dos, ce creaza stari contradictorii fata de ce isi propusese. Un C. Bronson surclasat de niste femei net superioare ca inteligenta, asta prima la mana, dar si ca fler. Mai e si acele dialog care il desfiinteaza practic pe Macho-Man.
..........Barbara: Spune-mi despre tine. De ce faci ceea ce faci? (spionaj)
...........Maiorul: Sunt de parere ca fiecare ar trebui sa faca ceea ce se pricepe sa faca cel mai bine.
...........Barbara: Stii ce ma intreb eu? De ce anume nu ai vrut sa te culci cu mine?
:)))) Dăăh! Nota 5,28 doar pt aceasta replica.
The Pretender 2001 (2001) (http://www.cinemagia.ro/filme/the-pretender-2001-omul-cu-1000-de-fete-10200/)
http://i346.photobucket.com/albums/p422/alali_gabi-28/review-uri/the%20pretender_zpsc1mip0vq.jpg (http://s346.photobucket.com/user/alali_gabi-28/media/review-uri/the%20pretender_zpsc1mip0vq.jpg.html)
Dupa ce serialul se incheie mai ciudat si mai deschis unei continuari decat o fac multe alte episoade de pana la acesta din final, (episodu 20 al sezonului 4), era normal sa exista deci si un film care sa puna cat de cat lucrurile intr-o ordine. Si a venit acest The Pretender 2001 (2001) (http://www.cinemagia.ro/filme/the-pretender-2001-omul-cu-1000-de-fete-10200/), urmat la scurt timp de un altul, The Pretender: Island of the Haunted (2001) (http://www.cinemagia.ro/filme/the-pretender-island-of-the-haunted-320789/).
Faptul ca in serial, un acronim ce trebuia descifrat ducea automat la un altul si mai complicat, mai era de inteles, acum in film, acelasi tipar de scenariu, gandit aproape identic cu cel al serialului e deja obositor in exact aceeasi masura in care, in tot acest maraton The Pretender (http://www.cinemagia.ro/filme/the-pretender-pretender-omul-cu-o-mie-de-fete-4906/)de 86 episoade, nimeni nu moare. Cand l-am vazut si pe Mr. Raines ca reapare in acest film ce ar fi trebuit sa puna punct, odata pentru totdeauna, Centrului si tuturor planurilor oculte ce isi au sursa din aceasta organizatie secreta, mai ca mi s-a facut rau. Parca nimeni nu voia sa se incheie toata aceasta poveste in afara de mine.
Astea au fost lucrurile deranjante si suparatoare de pana la aflarea subiectului principal al acestui The Pretender: Filmul (http://www.cinemagia.ro/filme/the-pretender-2001-omul-cu-1000-de-fete-10200/). Că aici e marea lovitura ce mi-a crescut tensiunea pana la adevarate convulsii ale deznădejdii. Filmul mai aduce doi Pretenderi in scena! Si ne trezim ca din omul special care era Jarod, acum sunt 3 ca el. Dar, spre linistirea noastra si ca sa ne calmam, toti cei ce eram in pragul apoplexiei, ni se spune cu subiect si predicat ca doar Jarod "functioneaza" la cei mai ridicati parametrii si deci pentru Centru, doar el conteaza. Pe ceilalti 2, echipele de "curatatori" ale organizatiei, nici nu s-au mai obosit sa ii caute, lasandu-i in plata cerului sa isi vada de paranoia lor.
Iata asadar cum se complica un serial linistit, fix in punctul in care zarva trebuia sa se potoleasca treptat pana la acalmia totala ce ar fi adus cu ea si lasarea cortinei peste lumea Pretender-ului. Toata aceasta intriga reinviata, incalcita si rasfirata nu face decat sa descurajeze orice privitor care astepta sa vada o incheiere decenta pentru un serial de 4 sezoane, bunicel. Dar cand vezi ca actiunea se complica si se divide in naratiuni secundare ce duc spre alte noi planuri, nu poti sa nu ai acel impuls care sa te faca sa gandesti cel putin, daca nu sa strigi in gura mare, cuprins de cea mai crunta disperare, §"Fratilor, gătăm și noi azi? Că vreau s`-ajung ș´-acasa!"§.
Bine totusi ca filmul isi incheie cel putin misterul pe care tot el il aduce in poveste. Ca dupa ce am vazut cum se imbarliga si se complica lucrurile, ma rugam sa nu ma lase cu ochii in soare si mai rau decat o facuse finalul serialului. Asa ca, de voie, de nevoie, ma multumesc si cu putin. Cine m-a pus sa imi fac sperante intr-un sfarsit decent al acestui serial?
Nota 6,77! Sa mai am oare asteptari de la cel de-al doilea lung-metraj? Oare el sa incheie cu adevarat povestea acestui fugar genial? Cu frica, o sa incerc sa vad ...
The Rainmaker (1997) (http://www.cinemagia.ro/filme/the-rainmaker-omul-care-aduce-ploaia-551/)
http://i346.photobucket.com/albums/p422/alali_gabi-28/review-uri/The.Rainmaker_zpsofmb1qub.jpg (http://s346.photobucket.com/user/alali_gabi-28/media/review-uri/The.Rainmaker_zpsofmb1qub.jpg.html)
Inca un film despre sistemul juridic american, despre viata de avocat si bineinteles, incluzand si un caz complex si cu o rezonanta deosebita pentru societatea americana. Doar ca de data aceasta cazul nu are nici o influenta din realitate, fiind un produs integral al exceptionalei imaginatii a celui ce se numeste John Grisham.
Reprezentand debutul intr-un rol principal pentru Matt Damon, (la care se vede stangacia si tracul unei astfel de responsabilitati tot atat de mult pe cat se vede si la tanarul avocat Ruby Baylor), filmul este apreciat mai ales pentru prestatia lui Jon Voight in rolul lui Leo Drummond. Nu o sa vorbesc deloc despre acest rol secundar, nu pentru ca s-ar fi vorbit destul si pentru ca ar fi elogiat in mai toate parerile exprimate pe pagina acestui film. Nu o fac pentru ca nu l-am remarcat intratat incat sa mi se para ceva deosebit. E ok, la fel ca si toti ceilalalti, nimeni din intregul "cast" nefacand nota discordanta, insa cam atat. Dar tin totusi sa ma opresc asupra unui alt "supporting actor", partenerul lui Ruby, Deck, in persoana minunatului pitic, Danny DeVito. Cred ca filosofia de viata a acestui personaj este polul de atractie a intregului film. Iar ce e si mai minunat, e ca DeVito nici macar nu constientizeaza acest aspect. El este omul bun la toate, cel care cara camera desi aceasta e mai mare ca el, el este cel care se zbate si cauta tot felul de chichite avocatesti de care sa se agate in timpul procesului si la nevoie, tot el este cel care cotrobaie prin gunoaie, la propriu. Plus ca, toata ideea acestui birou avocatesc al unui debutant in ale meseriei, pleaca tot de la personajul sau. Asadar, nu inteleg de ce nimeni nu pomeneste de rolul lui Deck si nici de ce e atat de subestimat ceea ce face actorul pentru a-i da viata acestui personaj.
Revenind la film, o sa ma pozitionez oarecum contrar curentului si o sa spun ca la nivel de plot, de poveste, productia de fata este destul de infantil construita. Un caz oarecum reprezentativ pentru o tara unde fara asigurare de sanatate esti lasat sa mori acasa, aici este transformat intr-o gluma cap coada.
Un avocat care nu intelege mai nimic din acest proces, care mai si gafeaza impardonabil in fata onoratei instante si care este totusi lasat sa-si faca numarul pana la capat, mai este si incurajat, simpatizat si favorizat. Sincer, nu m-ar fi mira sa vad ca respectivul magistrat i-ar fi facut ocheade frumuselului avocat sau ca i-ar fi trimis bezele. (sunt rautacios prin acest comentariu, dar frustrarea mi-a venit din tot acest circ juridic la care am asistat). Un mers pe blat mai fatis ca aici, nu o sa mai vedeti in multe alte filme. La un moment dat, impresia e ca judecatorul l-a luat ca si ucenic pe acest tanar debutant care mai are si curajul sa ii reproseze "Inaltimii Sale" ca nu poate sa ii respinga contestatia pentru ca el e la primul proces si trebuie ajutat.
Dar bineinteles ca din incurcatura il scoate, cine altul, daca nu fasnetul Deck, care stie pe dinafara tot codul de procedura. (aici apare o neconcordanta a constructiei acestui caracter, ca fiind un incapabil sa treaca examenul de barou, cand se dovedeste ca personajul e toba de carte)
Am incercat sa trec peste aceste mari neajunsuri si sa ma focalizez la drama reprezentata in cazul ce se instrumenteaza. Dar cu greu am mai reusit sa reintru in atmosfera dupa numeroasele cazuri de balbe in instanta oferite de junele avocat. Iar cand se mai intampla un nou episod de fastaceala in curtea de judecata, momentul ma arunca in afara atmosferei la o asa distanta ca nu mai imi aminteam nici macar detalii din caz.
Concluzie: Un film de tv, cu o poveste fara mari pretentii. Prezinta o drama ce ar trebui sa sensibilizeze o natiune, dar partinitor si manipulativ. Plus ca toate personajele negative, adica avocatii paratei firme de asigurari, sunt atat de libidinosi prezentati si au in permanenta acel aer de aroganta atat de nefiresc si de gresit introdus de catre regizor, ca iti da impresia ca mesajul ti se serveste cu lingurita, ca unui retardat caruia ii curge scuipatul din gura de tampit ce e. Nota 6,43! Si un 9 pentru DeVito. Minunat in acest film.
PS.
Ecranizari dupa cartile lui John Grisham:
The Firm (1993) (http://www.cinemagia.ro/filme/the-firm-firma-2300/);
The Pelican Brief (1993) (http://www.cinemagia.ro/filme/the-pelican-brief-dosarul-pelican-1360/);
The Client (1994) (http://www.cinemagia.ro/filme/the-client-clientul-2302/);
A Time to Kill (1996) (http://www.cinemagia.ro/filme/a-time-to-kill-vremea-razbunarii-2303/);
The Chamber (1996) (http://www.cinemagia.ro/filme/the-chamber-camera-mortii-2301/);
The Rainmaker (1997) (http://www.cinemagia.ro/filme/the-rainmaker-omul-care-aduce-ploaia-551/);
The Gingerbread Man (1998) (http://www.cinemagia.ro/filme/the-gingerbread-man-avocat-si-victima-127/);
Runaway Jury (2003) (http://www.cinemagia.ro/filme/runaway-jury-juriul-3901/);
Christmas with the Kranks (2004) (http://www.cinemagia.ro/filme/christmas-with-the-kranks-craciunul-cu-familia-krank-8298/).
Mean Girls 2 (2011) (http://www.cinemagia.ro/filme/mean-girls-2-472659/)
http://i346.photobucket.com/albums/p422/alali_gabi-28/review-uri/Mean.Girls.1.si.2.2004..2011%201_zps3jirjyz2.jpg (http://s346.photobucket.com/user/alali_gabi-28/media/review-uri/Mean.Girls.1.si.2.2004..2011%201_zps3jirjyz2.jpg.h tml)
Ca tot era dvd-ul in player si pentru ca vazusem prima parte, de lene, am dat play si la continuare; continuare care nu doar ca nu are legatura cu asa numita prima parte ci e un nou Mean Girls (2004) (http://www.cinemagia.ro/filme/mean-girls-fete-rele-9511/). Toata poveste se repeta mot a mot.
Desi incepe mai bine ca cel din urma cu 7 ani, mai credibil si mai antrenant, ajunge totusi sa sfarseasca lamentabil. In primul film, era exact pe dos. Incepea prost, avand toate acele cliseele filmelor cu scolarite rele ce nu au loc una de cealalta, ba mai introducea si acele momente "wild" idioate, dar macar sfarsea bine, cu un discurs patetic, dar tolerabil. Pe cand in aceasta noua readaptare, in cea de a doua parte avem un adevarat film politist. Intervine politia, vin hacker-ii si asistam si la un meci de ... fotbal american, care e introdus strict pentru a ajunge la durata minima a unui lung-metraj. Plus ca tot filmul se joaca cu destine, distruge oameni, cariere, ce mai.... aduce aminte de Jack Norris & Co., doar ca toti actorii au parul lung.
Acum serios, pentru cei care au vazut filmul si au o cat de mica asteptare de la cele 90 de minute petrecute in fata ecranului, intreb si eu: ce anume s-a dorit cu acel meci dintre cele doua grupuri de fete? Care e rostul lui acolo? Oricum indreptarea situatiei venea de la camerele de luat vederi, asa ca de ce sa te mai complici cu o stupizenie de asa-zis meci? Dar, asa cum spuneam, nu ar fi avut durata suficient de mare pentru a fi recunoscut ca un film si atunci s-a recurs la acest episod de umplutura.
Despre actrite, mai toate au cochetat cu studiourile Disney. De aceea nu falseaza in rolurile pe care le interpreteaza. Dar parca nu au glamour-ul celor din prima parte. E doar o parere personala. Poate unii le simpatizeaza mai mult pe domnisoarele din acest film. E la latitudinea fiecaruia sa aprecieze dupa gusturi. Eu le prefer pe celelalte.
Mai spun doar, pentru cei care nu stiau acest amanunt, ca Tinei Fey, cea care a creat povestea filmului din urma cu sapte ani si care a si interpretat un rol in acel film, i s-a cerut in repetate randuri sa realizeze un sequel al povestii din 2004 (http://www.cinemagia.ro/filme/mean-girls-fete-rele-9511/) dar a refuzat categoric. E si asta un motiv pentru care a iesit ce a iesit, cred eu.
Concluzie: Daca ati vazut primul film, nu are niciun rost sa pierdeti vremea cu acesta. Nu e o continuare, nu are nicio legatura cu celalalt si mai spune si exact aceeasi poveste cu fata nou venita care se loveste de deja celebrele plastic girls. Nu e mai post ca primul film, doar ca deranjeaza prin repetitie. Nota 4!
Manic (2001) (http://www.cinemagia.ro/filme/manic-nebun-13513/)
http://i346.photobucket.com/albums/p422/alali_gabi-28/review-uri/manic.2002_zpsr1juxxn4.jpg (http://s346.photobucket.com/user/alali_gabi-28/media/review-uri/manic.2002_zpsr1juxxn4.jpg.html)
Pe langa povestea pe care o prezinta, acest film mai foloseste la studierea filmografiei adolescentului perpetuu, Joseph Gordon-Levitt. Desi in 1992, dupa mai multe proiecte realizate strict pentru televiziune, reusea sa apara in mult premiatul A River Runs Through It (1992) (http://www.cinemagia.ro/filme/a-river-runs-through-it-candva-pe-aici-trecea-un-rau-1025/), cariera acestui actor, dificil de integrat in vreun proiect datorita aparentei sale de teenager, nu a evoluat pe masura talentului pe care il detine. Desi a trecut de la productiile tv la cele pentru marele ecran, abia 12 ani mai tarziu, in Mysterious Skin (2005) (http://www.cinemagia.ro/filme/mysterious-skin-14563/), avea sa demonstreze ca e capabil sa aduca plus valoare unui proiect cinematografic. Dupa acest film, au mai trebuit sa treaca alti 7 ani pana sa i se confere increderea necesara oferirii pe mana a unor productii cu bugete bune. Declicul l-a reprezentat 500 Days of Summer (2009) (http://www.cinemagia.ro/filme/500-days-of-summer-43290/). De aici lucrurile au avut o evoutie fulminanta: Inception (2010) (http://www.cinemagia.ro/filme/inception-inceputul-34077/), The Dark Knight Rises (2012) (http://www.cinemagia.ro/filme/the-dark-knight-rises-29559/), Looper (2012) (http://www.cinemagia.ro/filme/looper-484719/), Lincoln (2012) (http://www.cinemagia.ro/filme/lincoln-19003/), The Walk (2015) (http://www.cinemagia.ro/filme/the-walk-590980/) si Snowden (2016) (http://www.cinemagia.ro/filme/snowden-612377/), cu siguranta cel mai important proiect pe care l-a condus din postura de actor principal.
Dupa acest intro, sa revenim si la "maniacul" nostru care e nimeni altul decat Gordon-Levitt. Recunosc ca a trebuit sa cercetez sa vad ce inseamna Manic in limba engleza si mai ales sa inteleg ce reprezinta aceasta afectiune depresiva pentru un suferind de o astfel de infirmitate, Bipolar disorders asa cum e ea cunoscuta medical. Si atunci am constatat ca filmul nu sondeaza decat o parte a acestei afectiuni. Boala consta in alternarea starilor de depresie si de manie, doar ca in film starile de depresie sunt post filmari. Ele doar au lasat urme pe mainile tanarului, iar acum, in momentul in care povestea se declanseaza, pare ca se manifesta doar starea de excitatie, de hipersensibilitate si de incoerenta in gandire.
Filmul este destul de sablonizat. Nimic nu e nou in ceea ce inseamna abordare sau succesiune a etapelor naratiunii. Inclusiv climax-ul interactiunii grupului de adolescenti e previzibil si asteptat de oricine. Conducatorul unitatii unde sunt internati acesti tineri pacienti, Dr. David Monroe, (Don Cheadle), este si el acelasi facator de bine si pasionat de meserie cum sunt atatia altii pana la el. Implicarea lui afectiva in viata cazurilor pe care le coordoneaza este discutabila.
Asadar, scenariul este fricos si nu risca nimic, iar asta conduce la un film banal, din marea masa a filmelor care nu au nimic deosebit de aratat, de zis sau de transmis.
Finalul e "tabloid", adica porneste de la un tablou, de la o pictura. Bun, dar la fel de des folosit ca mai tot ce incearca pelicula pe toata durata ei.
Concluzie: Manic (http://www.cinemagia.ro/filme/manic-nebun-13513/) este acel film cu care ne-am obisnuit, un film pe care poti sa-l urmaresti incercand sa faci si alte lucruri concomitent. In afara prezentei lui Levitt, nimic nu il recomanda ca fiind necesar in bagajul de vizionari ale unui cinefil. Nota 6,63!
Clueless (1995) (http://www.cinemagia.ro/filme/clueless-liceenele-din-beverly-hills-2751/)
http://i346.photobucket.com/albums/p422/alali_gabi-28/review-uri/Clueless.1995_zpsd8jfw8po.jpg (http://s346.photobucket.com/user/alali_gabi-28/media/review-uri/Clueless.1995_zpsd8jfw8po.jpg.html)
Un film gresit etichetat ca "adolescentin". Asta ar induce automat ideea ca filmul este cu si despre adolescenti, ceea ce e adevarat, dar ca se si adreseaza acestora, ceea ce nu mai este atat de real cum e prima parte a rationametului. Lungmetrajul este atat de slab ca valoare si ca inteligenta a ceea ce-si propune sa prezinte, incat si un tanar nepretentios in ale filmelor, dar care s-a delectat deja cu, sa zicem, saga Twilight (http://www.cinemagia.ro/filme/twilight-amurg-27078/), deja are un standard prea inalt pentru a putea spune ca va fi savurat acest film. Eu, personal, l-am urmarit dupa ce i-am vazut trailer-ul si am gasit acolo un dialog ce mi-a dat o licarire de speranta cum ca acesta poate fi un film acceptabil. Dupa vizionare pot sa spun ca acela e practic singurul moment din tot filmul ce merita amintit intr-o recenzie dedicata acestei proiectii. Iar ca sa intelegeti despre ce vorbesc o sa reiterez aici dialogul dintre Mel Horowitz, (Dan Hedaya), tatal adorabile Cher, (Alicia Silverstone), discutie aparuta atunci cand fiica, care trebuia sa mearga insotita de prieten la o petrecere tipic americana, se infatiseaza in fata tatalui gatita special pentru o asa ocazie:
Mel: What the hell is that?!
Cher: A dress!
Mel: Says who?!
Cher: Says Calvin Klein.
Din pacate, discutia iscata de acest moment ilar, ramane singurul exemplu de umor al intregului film.
Ca si poveste, adica scenariu, senzatia pe care o lasa pelicula este una extrem de stranie. Pare rupta in bucati, 3 cel putin le-am sesizat eu... Filmul nu are o intriga centrala ce sa lege filmul de la inceput pana la sfarsit. S-ar putea aduce ca si un contraargument, incercarea lui Cher de a-si gasi un iubit. Doar ca in prima treime, nu se pomeneste aproape nimic de acest lucru. Itele naratiunii sunt tesute pe cu totul alte probleme. Chiar si in treimea a doua, subiectul unei relatii vine in urma unor discutii adiacente problemelor principale. Abia in ultima parte tema se dezvolta si ajunge sa fie cea care acapareaza atentia protagonistei.
Legat de prestatiile actorilor, (doi dintre ei au si fost deja amintiti mai inainte), ei nu stralucesc prin nimic. Liceencele sunt foarte dragute, nimic de zis, iar baietii sunt putin cam capsomani, dar si ei sunt ok ca si prezenta fizica, ca si aspect. Insa cand vorbim de maniera de a interpreta, nici macar unul dintre ei nu reuseste sa te cucereasca de partea sa de poveste, oricare ar fi ea. Toti sunt prezenti doar prin look-ul lor si mai putin cu talentul, graitoare fiind si cariera acestora de atunci si pana acum, adica mai nimic important in palmaresul lor.
Concluzie: Un film nerecomandat, o mare pierdere de timp si de rabdare. Daca tot doriti o poveste usoara, relaxanta si tinereasca, e mult mai sigur cu Mean Girls (2004) (http://www.cinemagia.ro/filme/mean-girls-fete-rele-9511/). Nota 5,46!
anaemona
20 Nov 2016, 19:50
alali, ma mira foarte tare ca nu ai inteles mesajul din Clueless. Ca sa folosesc limbajul filmului: I would totally watch it again :) Cum poti sa spui ca nu e amuzant? In primul rind e parodie, si inca una foarte buna - daca stii melodia Valley Girl, a lui Zappa - Cher (nu-mi vine sa cred ca nu ti-a placut replica din primele 2 minute in care Cher spune ca ea si Dionne au numele luate de la cintarete care acum fac reclame) parodiaza acelasi tip de adolescente. Tocmai am revazut primele 5 minute si rid incontinuu. Replicile snit mitraliate pur si simplu. Nu ai timp sa asimilezi o replica, pentru ca urmatoarea e la fel de amuzanta. E adevarat ca inspre sfirsit filmul ia o intorsatura mai serioasa, devine mai lent, dar nu neaparat mai slab. Mi se pare un film de relaxare excelent. Ai scris mai demult de Mean Girls si-l pomenesti din nou, ca un film demn de vizionat. As vrea sa pot spune acelasi lucru, din pacate nu-mi amintesc nimic din el. Chiar m-am gindit sa-l revad dupa ce am citit cronica ta. In schimb cind am vazut ca pui Clueless in lista filmelor de nevizionat, mi-am amintit instantaneu cit de mult mi-a placut si vreau sa se stie ca exista si alte opinii.
Ce nu e funny aici: Could the suicide attempts be postponed for the next period?
Ciao Anaemona!
Ma bucura ca sunt si pareri altfel decat cele ale mele si mai ales ca sunt postate argumentat. E si normal sa nu detin eu adevarul absolut in judecata unui film. E doar o parere personala ceea ce postez aici.
Legat de filmul propriu-zis, am stat si am citit ce ai scris si incercam sa analizez de ce eu nu am simtit la fel. Am vrut s-o bag repede pe aia cu: probabil ca momentul in care l-am vizionat sa fi fost de vina, dar sincer, nu ar fi fost adevarat. Stare pentru a-l vedea am avut, filmul fiind pus in stand-by de circa o luna. Asa cum am spus si in review, am vazut trailer-ul si mi-a placut mult acea faza cu rochia lui Kelvin Klein si asteptam de la film acea confruntare intre generatii. Asa ca am avut dispozitia necesara sa-l vad. Si totusi... degeaba! :(
Personajele nu-mi transmit nimic. Sunt parca in afara peliculei. Filmul are replici gandite, cum e si exemplul dat de tine. Dar niciodata nu o sa pot sa ma amuz la doar atat. Astfel de replici vin ca si un adaos la scena in care sunt incluse, neavand mare legatura cu evenimentele si cu atmosfera ce se creaza acolo. Le-am resimtit ca pe niste completari, note de subsol daca vrei. Plus ca au structura bancurilor seci, glume la care nu razi ci le vezi mai degraba ca pe niste constructii altfel, parodice cum spui si tu, cu tenta amuzanta, dar nu comica. Iar cand unele glumite sunt legate de situatie, strica si buna dispozitie. De exemplu, gluma aia cu bilele pe langa nas care iti anuleaza viata sociala...
Apropo de parodie, toate filmele ce au asa un subiect sunt, dupa parerea mea, parodii. Nu?
Raman la parerea ca Mean Girls, primul, e mai amuzant desi acest Cluelles e cu 10 ani inaintea aceluia si deci, are un merit prin acest decalaj temporal.
Incearca totusi sa-l vezi si pe acela, dar nu cu "ranchiuna" pentru ca ti l-am recomandat in contrapartida cu un film care tie ti-a placut deja. Ca daca il vezi asa, cu singuranta ca nu isi va face efectul. Open mind cum zic romanii :P sau empty mind cum de fapt trebuie sa fim cand vizionam astfel de comedii.
:-h
Kamisama no iu tôri (2014) (http://www.cinemagia.ro/filme/as-the-gods-will-890063/)
aka
As the Gods Will (2014) (http://www.cinemagia.ro/filme/as-the-gods-will-890063/)
http://i346.photobucket.com/albums/p422/alali_gabi-28/review-uri/As%20the%20Gods%20Will_zpshgawidbe.png (http://s346.photobucket.com/user/alali_gabi-28/media/review-uri/As%20the%20Gods%20Will_zpshgawidbe.png.html)
Unul din filmele prodigiosului regizor Takashi Miike, cel care are mai mult de 90 de productii la activ, pe care le-a coordonat, asta fara sa socotim episoadele razete ale unor seriale tv ori documentarele sau scurt-metrajele; strict lung-metrajele sunt aproape de o suta.
De la Kamisama no iu tôri (2014) (http://www.cinemagia.ro/filme/as-the-gods-will-890063/) aka As the Gods Will (http://www.cinemagia.ro/filme/as-the-gods-will-890063/), sa nu asteptati prea multa logica si prea mult rationament. Actiunea din film incepe din nu stiu ce cauza si se petrece pentru exact acelasi motiv. Pare ca totul este un joc cu runde exact cum sunt straniile concursuri tv din Tara Soarelui Rasare. (apropo de acele concursuri care au pornit ca o bataie de joc a omului de catre om, ajungand in ultimii ani o mizerie ofensatoare la adresa conditiei umane)
Daca inceputul te ia pe nepregatite si e imposibil sa nu te intrige, (pe mine m-a fascinat toata acea mare de bilute rosii), continuarea nu mai e chiar atat de interesanta, mai ales dupa ce incepi sa realizezi ca tot acest calvar nu o sa aibe nici o noima, nici o morala. Chiar si inteligenta provocarilor scade gradual si din probe ce necesita agerime, istetime si abilitati sportive, ajung in final sa fie farse de genul: "am mintit, te-am pacalit" sau pe romaneste: "teapa fraiere". Frustrant atat pentru protagonistii de pe ecran cat si pentru noi ca martori ai unui astfel de deznodamant.
Ca si incheiere, ... dar stai ca nu e cea mai buna exprimare, pentru ca filmul nu are incheiere, nu contureaza un final, nici macar nu incearca sa propuna asa ceva, daca tinem cont ca in ultima secventa introduce noi personaje, noi concepte si noi perspective asupra a tot ce s-a intamplat.
Ori e o prima parte dintr-un ceva mai mare, mai important, foarte strans legata de ceea ce va urma dupa ea, ori totul este o porcarie fara logica si fara inteles. Personal sper la prima parte, desi nici ideea asistarii la un nou episod manga nu imi surade. Dar macar nu as mai simti senzatia de regret dupa timpul pierdut urmarind acest film de aprox. 2 ore.
Legat de proba finala, asistam aici la un moment (dublu) jenant. Teatrul acelei oboseli ce semana a sfasit, o sleire de puteri totala, pentru ca in urma unui efort supra-omenesc sa rasara alergatura aia eroica, secondata de alergatura oponentului bineinteles. Apoi caraghiosul "ultim moment", ultima clipa, ultima secunda; cliseu introdus nu doar o data in film ci de n'spe ori, chiar si de mai multe dati intr-o singura proba. Numaratoarea asta oprita tot timpul la 1, deranjeaza asa cum o facea odata in mai toate filmele americane de actiune. Iata ca desi pare ca aceia au renuntat la acest prost obicei, l-au redescoperit niponii si l-au luat de bun, folosindu-l dupa cate se vede, la maxim.
Concluzie: Un film staniu, cu imagini de multe ori bune, surprinzatoare, dar care nu are motivatie sa existe. Actiunea se pertrece doar de amorul artei, scenaristul neintroducand nici un motiv pertinent pentru care asa ceva ar trebui sa se inample, sau sa existe. Nici regizorul nu a schimbat aceasta stare a lucrurilor, asa ca stati linistiti! Urmariti-l doar daca sunteti fani manga, anime sau cultura asiatica. Nota 5,88!
A Clockwork Orange (1971) (http://www.cinemagia.ro/filme/a-clockwork-orange-portocala-mecanica-4105/review-49843/editeaza-review/)
http://i346.photobucket.com/albums/p422/alali_gabi-28/review-uri/A.Clockwork.Orange.1971_zpsgtc3wzdv.jpg (http://s346.photobucket.com/user/alali_gabi-28/media/review-uri/A.Clockwork.Orange.1971_zpsgtc3wzdv.jpg.html)
Kubrick regizand propriul lui Clockwork Orange (http://www.cinemagia.ro/filme/a-clockwork-orange-portocala-mecanica-4105/review-49843/editeaza-review/); referire stricta la modul cum a fost facuta aceasta adaptare pentru ecran. Burgess, desi in prima faza a fost incantat de cum a decurs ecranizarea, in momentul cand a fost lasat singur sa se confrunte cu parerile critice argumentate, dar mai ales cu consecintele difuzarii publice a acestui film, a constientizat care sunt diferentele subtile care au transformat opera sa in ceva total diferit. Dezamagirea acestuia a fost atat de mare incat a ajus sa-si renege capodopera vietii sale si una dintre cele mai importante carti din literatura engleza. Regizorul a fost si el lovit de aceleasi efecte nefaste starnite de difuzarea lungmetrajului publicului larg. A decis, fara ca sa se consulte cu nimeni, sa retraga pelicula din cinemaurile engleze, aceasta neputand fi vazuta in tara natala a cineastului pana tarziu dupa disparitia acestuia.
Pentru a realiza nuantele nefaste care au schimbat radical povestea, ar trebui facuta o analiza matematica, pe text, atat cel din nuvela cat si pe cel din scenariul filmului.
Primul lucru ce nu are cum sa nu fie observat, este alterarea intregului decor, al tuturor scenelor ce sunt transpuse din carte pe ecran. Beneficiind de un vid descriptiv a cadrului de desfasurare a actiunilor, Kubrick regandeste intr-un mod pornografic, intreaga lume in care se invarte Alex, (Malcolm McDowell). De la cafeneaua stil bistro in care isi consuma laptele plus, pana la casa plina de antichitati a batranei cu pisici, totul e doar despre sex si cu reprezentari explicite. Arma crimei este si ea modificata cu un scop anume de catre regizor.
Suferint de acelasi simptom ca si decorul, personajele secundare au si ele parte de "imbunatatiri". Unele, cele ce reprezentau oameni comuni, muncitori sau functionari, devin un fel de caricaturi triste. Mama, cea care ofteaza pe la usi, in carte, aici pare o scolarita perversa si intarziata ca varsta. Inspectorul insarcinat cu supravegherea tanarului delicvent devine si el din omul obosit si groaznic (ca aspect, neingrijit adica), un portret tipic de functionar, aici pare un proxenet smecher mai perfid chiar si decat Alex.
Omisiunile sunt si ele omniprezente si e oarecum normal pentru un film ce are un timp limitat, sa nu surprinda toata cartea in detaliu. Problema e ca se elimina chiar partile ce intruchipeaza decenta si normalitatea, conflictul intre cele doua lumi. Apare bataia betivului in film, dar nu si a batranului profesor, cel cu cartile sub brat. Pete, unul din "gaskari", unicul care isi gaseste o cale, este lasat in suspensie, nemai prezentandu-se finalitatea povestii sale. Cea de a doua crima, cea din celula nu este nici macar mentionata ca nota de subsol, probabil pentru a nu marca definitv personajul ce trebuie oarecum compatimit ulterior.
Capelanul inchisorii, un caracter oscilant ce probabil face pentru prima data in viata ceea ce e corect, moral vorbind, un personaj avid de putere si functie care pierde orice speranta sa isi realizeze visul, este prezentat fix fara aceasta parte moralizatoare.
Alte puncte unde Kubrick editeaza "fara drepturi de autor" ar fi: seful inchisorii, o gluma lipsita de umor; limbajul unic al acestei opere, exceptionala realizare a lui Burgess, care aici este folosit speculativ, (nicidecum asa cum fusese el gandit de cel ce-l inventase, un paravan care sa-i protejeze cititorii de aceasta natie indepartata si necunoscuta ce vorbeste limbi straine); ori coruperea minorelor din magazinul de muzica, imposibil de ecranizat, insa nu se pune problema omiterii ei, sfarssind in film ca o partida de sex in trei, nimic ilegal, cel mult dpdv etic, discutabil.
Si sa nu uitam crima. O manifestare plina de sarg in film, personajul lui Alex ucigand cu sete, este realizat astfel din cauza ambientului in care este incadrat acesta in momentul fatidic si nu pentru ca asa l-a imaginat creatorul sau.
Discutia ultimului capitol sa o tratam cu mai multa indulgenta si sa acceptam explicatia conform careia adaptarea s-a facut dupa varianta americana a cartii, desi orice regizor implicat 100% in proiect face o minima documentare inainte si nu declara ca nu avea cunostinta de o astfel de situatie..
Concluzie a tot ceea ce am enumerat mai sus e ca filmul are o directie clara, aceea de a transforma un caz particular, izolat si extrem, un simptom mai exact, intr-o boala acuta, generalizata. Intreaga discutie prin care se incearca semnalarea unei posibile viitoare disfunctionalitati a intregului aparat de justitie si/sau de conducere, ce risca sa subjuge, pe nesimtite intreaga societate, este aici
prezentata ca o apocalipsa gata infaptuita. Problema delicata din carte se poate extrapola si folosi deci, pe diferitele paliere componente ale structurilor sociale. Cea din film, prea expresiva si prea concetrata pe violenta ori deviatii sexuale, isi pierde aceasta valenta universala, devenind un simplu manifest al situatiei prezentate. Exact lucrul care transforma dicutia intr-una nociva. Nota 6,00! Nu recomand.
sugestia mea este sa deschizi un topic al filmelor remarcabile, dar pe care, tu nu le recomanzi spre vizionare. in topicul acela ,sa pui portocala pe primul loc, te rog.
Chelsea Girls (1966) (http://www.gia.ro//chelsea-girls-29148/)
http://i346.photobucket.com/albums/p422/alali_gabi-28/review-uri/Andy_Warhol_Chelsea_Girls__zpsjjiqkj0e.jpg (http://s346.photobucket.com/user/alali_gabi-28/media/review-uri/Andy_Warhol_Chelsea_Girls__zpsjjiqkj0e.jpg.html)
Intrucat am terminat de urmarit "cel mai lung film din viata mea de cinefil", o sa incadrez acest lucru la capitolul realizari. In fond, sa vizionezi un material tografic al artistului Warhol, (si nu sunt deloc sarcastic atunci cand spun ca Worhol este un artist, doar ca ma gandesc la un cu totul alt domeniu de aplicatie), este o mare reusita prin insusi faptul in sine. De ce e "cel mai lung film..."? Din acelasi motiv pentru care privitul la acest montaj este o performanta; cele 3 ore si 15 minute vor traumatiza, cu siguranta, orice privitor. O alta productie, oricat de proasta ar fi ea, oricat de gresita si de neprofesionist realizata ar fi, doar te va dezamagi. Pe cand aceasta opera a lui Warhol depaseste granitele rabdarii umane, ale rezistentei mentale sau ale tariei psihice. Dupa fiecare calup de 4-5 minute o sa simti nevoia sa evadezi si sa te refugiezi in propria minte, unde dupa ce ai verificat daca nu au aparut leziuni permanente, o sa incerci sa te odihnesti putin, propunandu-ti tot felul de exercitii simple, plictisitoare in alte ocazii, cum ar fi: planificari de cumparaturi, agenda pe ziua in curs sau indiferent ce altceva, doar sa nu iti reaminteasca de "filmul" pe care tocmai il vezi.
Sa nu imi spuna cineva ca a reusit sa urmareasca aceasta pelicula cu atentie si interes, de la un cap la altul al ei, ca nu il cred. Iar daca continua sa afirme asa ceva si nu poate sa imi prezinte si un certificat psihiatric cum ca totul ar fi in ordine, voi stii cu siguranta ca aceasta adeverinta probatorie nu a fost eliberata din motive justificate, ceva suspicios gasindu-i-se cu siguranta.
Despre stil de filmare, maniera de exprimare, montaj sau editare, sunt prea putine ce ar putea sa fie spuse. De bine; ca de rau s-ar putea umple pagini intregi. Cameramanul, masinistul sau cine o fi manevrat camera de filmat, obtine o degringolada in imagine, ca nici unui neprofesionist nu i-ar reusi asa performanta, nici macar atunci cand isi calibreaza focusul sau zoom-ul, inainte de a incepe fimarea propriu-zisa. Ca exemplu sa luam secventa de inceput in care o duduie vorbeste la telefon si se protapeste in capul patului, alaturi de ea mai fiind o alta persoana. Camera, surprinsa de miscarea asta atat de brusca, se scurge usor spre dreapta si intr-un final ajunge sa le cuprinda in acelasi plan pe cele doua. Dar capetele nu le intra in cadru. Atunci, prin acelasi procedeu lent, cadrul se inalta pana cand, ce sa vezi, ambele femei isi fac loc in imagine, aparand intr-o maniera normala. Bijuteria operatorului obiectivului de filmat acum urmeaza: o focalizare rapida ce rezulta intr-un gros-plan .... ghici unde?; fix intre cele doua personaje, pe perete alb. Arta, fara indoiala. Simultan cu scena descrisa, in fereastra paralela sunt doi tipi ce par a fi in patul conjugal, iar peste ei intra 2 puicute ce par ca i-au pus gand rau individului doar in chiloti. Posibil sa fi fost bisexual tipul, cert e ca el ajunge legat fedeles cu mainile la spate si e intors cu fata in sus, ca o clatita. Camera face iarasi o ghidusie cu o focalizare, ... ia sa vedem, de data asta ghiciti unde? Fix pe chilot, in dreptul organului genital. Surpriza e ca dupa tot acest exercitiu de dominare si posedare, mumbrul e la fel de inert ca si o carpa. Nu o fi fost interesat personajul si de partea femeiasca, alta explicatie si alta semnificatie a acestor focalizari nu vad.
Inca o scena o sa mai descriu si gata. E o secventa pe care am gasit-o tulburatoare, reprezentata de acea introducere in tot acest montaj, a imaginilor cu minorul. O scumpete de copil vine intr-o bucatarie si petrece putin timp cu o femeie si cu un barbat. Cine sunt?; Sunt parintii copilului?, nu ni se spune. Nu avem sunet din acea jumatate de fereastra. Apoi vedem ca puiul de om este mangaiat pe barbie, moment in care, din joaca, (SPER), i se introduce un deget in gura. In toata aceasta atmosfera psihedelica si in tot acest ambient mizer, aceste imagini care includ minorul, suprapuse pe dialogul tipic centurii tografice, in contextul general, specific "castelului burghez al lui Warhol", sunt socante si inspaimantatoare.
Tot la categoria imagine, faptul ca jumatate de film e alb-negru si jumatate color nu pare sa aiba vreo semnificatie. In fond, sa cauti semnificatii si intelesuri ascunse in non-le lui Warhol, trebuie sa fii putin deranjat.
Personajele sau "castul" cum e numit in film, nu pare apt 100% pentru a roda imagini cu si despre ei. Probabil ca fumul etnobotanicelor ce s-a acumulat in acele spatii inchise le-a afectat sistemul cognitiv. Un lucru e clar, ala nu e fum de tigara, indiferent de ce ni se va spune ulterior in vreun interviu.
Concluzie: Hotelul Chelsea din New York este gazda unuia dintre cele mai ciudate experimente realizate vreodata sub forma unui lungmetraj. Un sofism al gandirii cineastice, montajul realizat de Warhol poate fi prezentat sub orice forma, mai putin cea de film (movie). Nota 4,00 pentru o idee ce nu a beneficial si de mijloacele minime necesare pentru a putea fi transpusa in imagine.
mica de horror............................................ .................................................. ...
The Taking (2014) (http://www.gia.ro//the-taking-of-deborah-logan-591867/)
aka
The Taking of Deborah Logan (2014) (http://www.gia.ro//the-taking-of-deborah-logan-591867/)
http://i.imgur.com/XxJowFU.jpg]
Filmul este gandit ca o capcana pentru un privitor binevoitor si naiv prin increderea pe care o va acorda acestei productii. Incepe ca un documentar, in timp ce in credits-ul de deschidere chiar ni se atrage atentia cum ca in film sunt incluse scene editate, surprinse de camerele de supraveghere sau preluate din cercetarea realizata in scop medical. E ca si cum ai spune ca, din cateva inregistrari distincte realizate pe parcursul a mai multor ani, presendintele tarii x, minte si recunoaste ca este vinovat de absolut orice s-a intamplat in ultima zi. Acel "EDITATE" poate insemna orice. Un cuvant de alint scos din context, mixat suficient si modificat incat sa corespunda scopului, poate sa para cea mai demonica incantatie rostita vreodata. Invit deci, sa incepem cu precautie aceasta vizionare pentru ca insusi coordonatorul proiectului, Adam Robitel, ne semnaleaza ca ceva nu este in ordine in acest proiect, facand prin aceasta declaratie de inceput sa fileze becul rosu de alarma in mintea oricarui privitor cu pretentii cat de cat.
Vorbind strict despre film ca si produs tografic, o sa amintesc inca de la inceput, jocul actoricesc. Cele doua actrite, mama si fica, (Jill Larson ca Deborah si Anne Ramsay ca Sarah), interpreteaza excelent. Cu un plus evident pentru Jill, ea avand si expunerea cea mai mare din tot cast-ul, actrita in varsta de 67 de ani este intruparea nebunieie, a acelei parti intunecate a bolii ce iti face pielea de gaina si apoi a demonului insusi in final. Actrita avea inca din 2010 o carte de vizita ce o recomanda pentru astfel de roluri grii sau chiar intunecate, odata cu aparitia ei in Shutter Island (2010). O prezenta meteorica in acel film dar care cu siguranta a fost, este si va fi tinuta minte de oricine l-a privit pentru ca rolul lui Jill , chiar daca este unul doar de figurant, iti ingheata sangele in vene. Infricosatoare atunci, ingrozitoare acum. (fiind un horror, "ingrozitoare" e de bine :) )
Din pacate doar prestatiile celor doua nu pot sa genereze si un film de calitate. Daca nu ai si un scenariu in spate, degeaba incerci tu imposibilul, pentru ca mai mult decat sa scoti filmul din mediocritate este cu neputinta. Exact cazul de fata. Cu o poveste ciudata, ce in alta conjunctura ar fi putut sa scoata mai mult decat o face acum, maniera in care se decide a se filma intregul material e deja perimata. Poate daca aparea inainte cu 15 ani, odata cu The Blair Witch Project (1999) (http://www.gia.ro//the-blair-witch-project-proiect-vrajitoarea-142/), sa mai fi impresionat pe cineva. Sau hai fie, macar inainte de Cloverfield (2008) (http://www.gia.ro//cloverfield-monstruos-19274/). Acum insa, e tardiva toata acesta tehnica de inregistrare a evenimentelor asa-zis reale. Sa incerci sa tragi cu ochiul, poate-poate prinzi o imagine mai acatarea a ceea ce se intampla nu mai e cool demult. Cel putin nu in realizarea lor horror.
N-oi fi eu un un doritor de efecte speciale sau de continut explicit, dar in aceasta pelicula, imagini care au legatura cu supranaturalul sau maleficul, deci cu sentimentul de groaza, apar doar intr-o singura secventa, cea din final. Insa si acolo sunt doze mici, mici de tot ca nu cumva sa ne obisnuim cu ele ori sa simtim vreo placere. Pana atunci, nimic in afara de isterie si de comportament suspect. Iar pentru un film care vrea sa isi faca loc intr-un gen ce sufera tot mai mult de lipsa de inspiratie si de criza de idei, e prea putin. Daca tot nu mai ai variante de a speria si a infricosa, macar arata niste chestii interesante.
Concluzie: Un film ce nu merita investit timp in el. Nu contribuie cu nimic nici la dezvoltarea genului in care se incadreaza si nici nu isi convinge privitorii prin nimic. Nu tu scenariu interesant, nu tu reprezentari interesante ale nevazutului, nimic. Daca nu ar fi fost Jill Larson in distributie, probabil ca rebut ar fi fost un posibil titlu al acestui review. Plus ca tot acest shaky camera ajunge sa ma enerveze mult. Nota 6,08 pentru o copie a copiei unei copii.
Los sin nombre (1999) (https://www.cinemagia.ro/filme/los-sin-nombre-291601/) aka The Nameless (1999) (https://www.cinemagia.ro/filme/los-sin-nombre-291601/)
https://i.imgur.com/UZZ14sx.jpg
Primul lucru ce am simtit ca trebuie sa-l spun cand am decis sa fac review-ul acestui film e ca acest proiect ar trebui judecat strict raportat la anul in care si-a avut lansarea; lucru ce mie mi-e imposibil. Sa anulez toate experientele acumulate din vizionarea altor filme post 2000 castfel sa inteleg impactul unei astfel de constructii ciudate cum e cea a lui Los Sin Nombre (https://www.cinemagia.ro/filme/los-sin-nombre-291601/), mi-e cu neputinta. Pot doar presupune ca in anii '99, o astfel de pelicula ce are caracteristicile si stilul cinemaului iberic, (singurul lucru ce e bun cu adevarat), putea fi privita cu mai multa indulgenta. Astazi insa, dupa ce am fost rasfatat cu alte titluri spaniole extrem de bune, apartinand aceluiasi gen, The Others (2001) (https://www.cinemagia.ro/filme/the-others-ceilalti-2517/) de A. Amenabar sau El Espinazo del Diablo (2001) (https://www.cinemagia.ro/filme/el-espinazo-del-diablo-7846/) in regia lui G. del Torro, lucrare ce a beneficiat si de experienta unui colos cum e Almodovar, filmul lui Balaguero, cel in discutie aici, pare o greseala cinematografica, nefacand fata celui mai nemilos test ce se aplica oricarei opere artistice, cel al trecerii timpului.
Dar chiar si presupanand prin absurd ca as putea sa ma detasez de tot si sa ma opresc strict la ce s-a realizat pana in 1999, Los sin nombre (https://www.cinemagia.ro/filme/los-sin-nombre-291601/) tot mi s-ar parea o realizarea dezlanata, fara un gen anume caruia sa ii apartina si cu o poveste ambigua. Un fel de thriller-horror care nu e horror deoarece are un deznodamant specific thriller-ului, dar nu e nici thriller din cauza multitudinilor de simboluri si influente horror ce raman inexplicabile si dovedesc ca nu isi au locul in alcatuirea povestii.
Modul cum isi rateaza finalul si odata cu acesta statutul de film ... (alegeti dvs genul care va place mai mult pt ca mie mi-e imposibil), imi aminteste de un alt proiect european, Ils (2006) (https://www.cinemagia.ro/filme/ils-ei-ataca-16813/), un film cu o atmosfera excelenta dar care sfarseste prin a-ti insulta inteligenta cu al sau final ratat.
Stiu ca sunt destui cei ce gasesc multiple provocari intr-un film ce isi termina povestea in coada de urs pacalit de vulpe, (insemnand ca intreaga istorisire pur si simplu nu are final). E si o zicala romaneasca ce incepe cam asa: "Un prost arunca o piatra in apa...". Eu prefer insa sa nu fiu etichetat ca unul dintre acei destepti ce stau pe mal si cugeta la maniera in care se poate scoate piatra din lac. Era chiar sa gresesc exprimandu-ma la modul "final in coada de peste"; insa asta ar fi putut sugera o minima directie pe care sa o indice actiunea ceea ce nu e cazul acum.
Ca sa ne dam seama de eroarea in care se incearca sa fim indusi, sa analizam rapid acele flash-uri ce ar trebui sa intruchipeze supranaturalul si demonicul. Acele imagini derulate rapid si la o calitate redusa, in majoritatea cazurilor alb-negre, reprezinta singura idee regizorala prin care sa se capteze atentia spectatorului. Iar ca fiascoul sa fie total, se adauga si scartaitul acela strident, un sunet specific unui harb de masina in derapaj, tertip cliseistic cum nu se poate mai odios. Sa astepti un moment de acalmie si sa introduci astfel de calupuri publicitare, e jenant si te discrediteaza ca regizor. In realitate, toate acele scurte secvente sunt apendice la fiecare scena in care sunt incluse. Scop practic, valoare si semnificatie in poveste, ioc! Un simplu truc prin care suntem pacaliti si prin care ni se creaza premise ce ulterior nu se indeplinesc. Pentru toata aceasta tehnica fals utilizata, nota o sa scada si ea la fel de abrupt cum s-au risipit si asteptarile mele in momentul in care am vazut premisele de la care pleaca intreaga naratiune si toate acele elemente ce te intriga prin inexplicabilul lor, de la care asteptam sa capete un sens ori o semnificatie; doar ca nu s-a intamplat nimic concret, lucrurile interesante ramanand atarnate fiecare care pe unde a aparut el in film.
Distributia e si ea slabuta. Nu atat ca nume cat din perspectiva interpretarii. O prestatie comuna, exagerata in momentele cele mai importante si cam atat.
Concluzie: Un film ce isi pune singur piedica prin standardul ce si-l introduce chiar din punctul de plecare. Avand o atmosfera interesanta aceasta iti cere in permanenta si o poveste pe masura. Dezamagirea devine uriasa in momentul in care realizezi ca desi nu ai nici jumatate din raspunsuri furnizate, genericul de final ghilotineaza fara mila filmul de la care asteptai atat de mult, pentru restul lucrurilor nelamurite ramanand sa iti regizezi singur un film propriu, paralel. Nota 5,90!
Totally F***ed Up (1993) (https://www.cinemagia.ro/filme/totally-fed-up-241002/)
https://i.imgur.com/LgoVJcI.jpg
Prima parte a unei trilogii, pretentios numita dupa parerea mea de catre unii, Teenage Apocalypse Trilogy, aceasta productie nu are cum sa fie inclusa in categoria filmelor, asa cum gresit se face. Cel mult catalogat un documentar experimental, lipsindu-i totusi multe din cerintele esentiale ale genului, lungmetrajul incepe de nicaieri si are o destinatie necunoscuta. De deznodamant nici nu se poate pune problema.
Etichetat, pe buna dreptate, la aparitie ca " un alt film homo", filmul prezinta niste adolescenti "natangi", cum au fost poreclite in nenmarate randuri personajele primelor doua productii ale lui acestui regizor, care prin asa-zisul joc actoricesc, se umplu de penibil. Este, acel fenomen Araki, ce "determina spectatorul sa-si plece privirea pentru a evita astfel ridicolul situatiei".
E adevarat ca, pe cat de prost sunt interpretate roulurile, pe atat de reale sunt tipologiile prezentate. Tineri ai timpurilor noastre ce au trei scopuri unice in viata: bautura, droguri si sex, sunt reprezentari fidele ale unei generatii aflate in deriva. Dialogurile tradeaza lipsa scenariului, productia nebeneficiind de un script propriu-zis. Totul a fost regizat, montat, produs si coordonat de Araki in persoana,la fata locului, adica pe genunchi. Nu doar ca este un film "extremely low-budget", da mai este si ilegal intrucat filmul a fost produs fara autorizatie de filmare ori fara luarea lui in evidenta la momentul realizarii de catre institutiile abilitate. Filmarea lui a fost efectiv fara nici un demers normal ce se cere a fi facut chiar si in realizarea oricarui spot publicitar de doar cateva secunde. A fost filmat pe strazile Los Angeles-ului, noaptea, sub permanenta frica a unei posibile intalniri cu politia, inregistrandu-se pe pelicula spatii comerciale, cartele publicitare sau branduri de magazine fara nici un acord din partea proprietarilor acestora. Astfel filmul a capatat o aura de graffiti si de cultura pop falsa, motiv pentru care si-a atras si cativa fani. Tot acel neon in tonuri violent de stridente, tot acel peisaj dezolant al unui oras adormit si obscurul, (noaptea tarziu), ca fundal, ii ofera filmului tonalitatea underground atat de iubita de Araki, el fiind un impatimit al genului. Doar ca aici underground-ul nu e o miscare artistic-protestanta ci are un miros pestilential de canal si de stradute laturalnice in care fiecare colt are un parfum ciudat.
Realizarea de fata ne prezinta un Gregg Araki necizelat, asta daca se poate identifica un film in care despre acest regizor sa se poata spune ca si-a gasit un stil al sau, aflat permanent intr-o cautare, am putea spune, zbuciumata si intr-o negare neinteleasa, cum de altfel i se intampla si in viata reala. Sa nu uitam ca, un militant convins impotriva etichetarilor, Araki s-a declarat gay, asta pana in 97, cand subit, a inceput o relatie cu o femeie, legatura ce a durat doar doi ani, ulterior decizand sa aiba relatii exclusiv homosexuale. De curand totusi avea sa declare ca a descoperit despre el ca este bisexual. Fata de astfel de nehotarere vis-a-vis de propria persoana si de viata personala de asemenea dimensiune, nu ar trebui sa ne mai surprinda nici tonurile grii, incetosate ale creatiilor lui si desele schimbari de paradigma.
De remarcat acea prezenta in film a cartii "What is Cinema?" a lui Andre Bazin, o carte foarte bine vazuta in teoria cinematografica, un fel de Indreptar in domeniul acestei arte, carte ce nu a fost introdusa accidental. Poate mai e o speranta pentru acest regizor care se deconspira a fi un teoretician impatimit. Insa de la teorie la practica e cale lunga, rezultatele fiind cele care se vad. Dar desi el pune accentul mult pe teoria ideii in a face film, a motivatiei filmarii, a prezentarii acestei idei prin mijloace si a manipularii acestor mijloace ce redau mesajul pe ecran, nu este capabil sa faca acelasi lucru si pentru tehnica cinematografica in sine. Pur si simplu ii lipsesc rezultatele in transpunerea lor in practica.
Ps. Un mare critic roman, film(-)olog cum se autointituleaza, afirma ca Araki este omul pentru care Cannes-ul a inventat un premiu special. Total gresit! Cannes-ul a fost ultimul festival european ce nu avea o astfel de sectiune, si a introdus-o, coincidenta, chiar in anul realizarii lui Kaboom (https://www.cinemagia.ro/filme/kaboom-490349/), in 2010 (https://www.cinemagia.ro/filme/kaboom-490349/), dar nu special pentru acel film. Alte 11 productii au fost selectate in procesul de jurizare la aceasta categorie. Ca a castigat productia lui Araki acest premiu intitulat Queer Palm (sectiune sponsorizata si dedicata exclusiv filmelor relevante comunitatii LGTB), e adevarat; dar de aici pana la a sustine ca respectiva sectiune a fost creata special pentru a-i recunoaste lui Araki stilul regizoral, ... ridicol. Nota 3,90!
carmen_angelus_romila
08 Aug 2018, 10:43
L-am vazut si mie nu mi s-a parut atat de rau.
Daca ai si puncta exact ce anume nu ai impartasit din caracterizarea pe care i-am facut-o eu acestui film sau daca ai identifica tu punctele forte ce mie mi-au scapat, atunci chiar ar fi interesant. Asa, raman deocamdata la argumentatia mea.:-?
vBulletin® v3.5.8, Copyright ©2000-2025, Jelsoft Enterprises Ltd.