Ultima Carte Necitita

[varu]

Cum spuneam si in partea cealalta, acesta se doreste un topic complementar la "Ultima carte citita".
Carti neduse pana la capat.
Vorba aia: oameni suntem , avem sentimente, trairi, umori, nu suntem niste roboti care sa terminam orice carte si orice film, ca nu ne-a dat nimeni sarcini din astea. De unde varsatul de fiere in sens cultural.

Imi imaginez acest topic ca pe unul in care sa fim nedrepti, exagerati, deplasati, sinceri.
Si ma gandesc drept regula de conduita civilizata ca noi, astia care dam cu noroi in clasici, sa n-ajungem sa dam cu noroi intre noi. :P

Rant-uri literare.

[varu]

Anais Nin - Incest

"Dintre toate femeile pe care le-am cunoscut, nici una nu se apropie de Anais Nin prin gratie si frumusete. O aristocrata. Dar si o scriitoare cu talent extraordinar. Ea apartine acum intregii lumi." (Henry Miller)

Pot sa admit ca Henry Miller e unul care se pricepe la femei, dar lu' plangacioasa asta afectata eu i-am dat literar papucii dupa vreo 50 de pagini. Pagini in care a trebuit sa indur repetitiv fragmente de genul:

"Allendy spune ca mi-am transferat marea nevoie de a-i ajuta si de a-i crea pe altii intr-un fel de psihanaliza. Trebuie sa ajut, sa daruiesc, sa creez, sa intervin. Dar nu trebuie sa ma daruiesc pe mine - trebuie sa invat sa ma stapanesc. Iar acum vad ca poti sa daruiesti cu adevarat numai stapanindu-te, pentru a sterge sinele inseamna a sterge egoismul si simtul posesiei. Asa ca daruiesc si, pentru ca revars mai putin din sentimentele mele sfasietoare, sunt mai puternica, nu ma pierd, raman lucida, daruiesc cu adevarat.
Ce pot sa le daruiesc lui June & Henry? Pot sa-i redau unul altuia?"

Nicio daruire nu e daruire cu adevarat fara italice. Nu se poate asa ceva.

[sigalia]

Eu pe Anais am rontait-o fara o secunda de plictiseala macar.Sigur ca au fost pagini care mi-au facut pielea gainii,totusi am gasit interesanta femeia asta atat de focalizata pe propria interioritate,in ciuda ,sau poate tocmai datorita narcisismului ei (total,violent,acaparator).

Ultima carte cu care am dat de pereti a fost – Bukowski /”Femei”.Pana la pagina o suta n-am citit decat despre erectii si voma.Umorul s-a epuizat repede in faze refresh si am cazut intr-o plictiseala teribila.
Las balta unele carti si pentru ca pe moment nu am starea necesara sa cuplez adecvat.Le tradez cu promisiunea ca ma voi intoarce la ele ,dar tentatiile sunt prea multe sa mai revin .

[MariaMona]

Ultima carte cu care am dat de pereti a fost – Bukowski /”Femei”.Pana la pagina o suta n-am citit decat despre erectii si voma.Umorul s-a epuizat repede in faze refresh si am cazut intr-o plictiseala teribila.
Las balta unele carti si pentru ca pe moment nu am starea necesara sa cuplez adecvat.Le tradez cu promisiunea ca ma voi intoarce la ele ,dar tentatiile sunt prea multe sa mai revin .


Tocmai ce-am citit-o cartea de mai sus. Mie mi-a placut foarte mult! Chestie de gust :) .

On topic: N-au fost multe cartile pe care nu le-am mai citit de aia mi le si amintesc pe majoritatea: Carte viselor de Jack Kerouac - n-am putut sa-l inghit: inca o carte din aceeasi colectie, Cotidianul, habar n-am cum se numea cartea sau autoarea, imi amintesc doar ca era scrisa de o scriitoare frantuzoaica foarte tanara; iar prima carte pe care am lasat-o din mana pe la 20 de ani a fost Kafka, parca Procesul si nu stiu daca nu si Dostoievski, Crima si pedeapsa. Primei si ultimelor doua as vrea sa le mai dau o sansa poate intr-o zi. Aveam un profesor de semiotica, Ivan Evseev, care a zis un lucru foarte ok - ca o carte trebuie citita de 3 ori - la tinerete, la maturitate si la batranete fiindca de fiecare data vei gasi altceva in ea. Asa ca poate pot incerca romanele respective din perspectiva maturitatii, poate o sa le gasesc citibile.

[Chambord]

Ulise (Joyce). Cred ca am incercat de vreo 2 ori. Ultima oara cu destui ani in urma deci s-ar preta la o re-incercare. Numai ca mi-a lasat gustul ala de experimentalism/iconoclasm gratuit. Which is pretty hard to shake. La fel si Finnegans Wake.

[varu]

inca o carte din aceeasi colectie, Cotidianul, habar n-am cum se numea cartea sau autoarea, imi amintesc doar ca era scrisa de o scriitoare frantuzoaica foarte tanara;

Insecta // de Claire Castillon ?
O carticica foarte bolnava, clinica, ceva cu mame & fiice.

LE: Pe cat de bolnava e cartea, pe atat de frumoasa e scriitoarea.

[faraimaginatie]

Coincidente cu carul aici. Pentru mine cartea pe care am ineput-o de cele mai multe ori si am dat-o de pereti de fiecare data dupa aproximativ 30 de pagini e The Tropic of Cancer a lui Miller. Oricat de mult am incercat cu el nu stiu de ce, nu-i vad appeal-ul ca si scriitura. Stilul e atata de greoi...si nu greoi in maniera lui Joyce, macar acolo ai o satisfactie cand te strecori printre anumite hatisuri literare. De fiecare data o abandonez si de fiecare data imi promit ca data viitoare cand puna mana pe ea o dovedesc. Pe dracu, se mai uita si batjocoritor la mine de-acolo de pe raft. Dracu m-a pus s-o cumpar, macar asa aveam un motiv s-o dau naibii o data pentru totdeauna.

[MariaMona]

inca o carte din aceeasi colectie, Cotidianul, habar n-am cum se numea cartea sau autoarea, imi amintesc doar ca era scrisa de o scriitoare frantuzoaica foarte tanara;

Insecta // de Claire Castillon ?
O carticica foarte bolnava, clinica, ceva cu mame & fiice.

LE: Pe cat de bolnava e cartea, pe atat de frumoasa e scriitoarea.

Cred ca asta era.

faraimaginatie, n-ai destula imaginatie pentru Miller, poate:) Eu zic sa ii mai dai o sansa.

Chambord, nu pot zice ca nu-s curioasa de cartile "tale", dar din fragmentele citite si cronici, cred ca as zice si eu un mare "pas".

[bremen1980]

Si la mine "Ulise " n-a facut multi purici .
Mai e si " Jocul cu margele de sticla " .
Mai am una pe care n-am terminat-o , dar pentru ca-mi place prea mult .:"> E vorba de " Insemnarile lui Malte Laurids Brigge " de Rilke .N-are nici 200 pagini , insa eu o citesc asa de placere in ritm de cateva pagini la cateva zile . Lingurite mici .

[Chambord]

"Jocul cu margele de sticla" mi-a pus si mie rabdarea pe bigudiuri. Am terminat-o, dar pe branci. Cre'ca au pomenit jocul cu margelele alea afurisite de 12498632 ori pe tot parcursul cartii. Probabil nu e pagina in care sa nu fie mentionat. Idee fixa taken to the next level.

[aniela07]

Eu am prostul obicei ca sa citesc cartile pana la capat, chiar daca imi sunt odioase. Oricum, ma gandesc foarte bine inainte de a le incepe daca vreau sa ma bag in asa ceva sau nu.

Singura carte pe care nu am putut sa o termin de nici o culoare a fost "Barbatul-cutie" de Kobo Abe. E un barbat care pana la jumatatea cartii cat am rezistat eu sta intr-o cutie si priveste lumea printr-o gaura facuta in dreptul ochilor. Si doar asta face. Sta in cutie si se uita prin niste gauri la lumea de afara. Mie-mi place si Kafka, si Ionesco, si Joyce si multi altii de genul acesta, ba chiar mi-a placut si Femeia nisipurilor, dar asta de se uita la lume prin cutie si are nu stiu ce relatie ciudata cu o asistenta si mai e si paranoic si se tot uita prin gaura aia afara din cutie mi-a dus rabdarea la limita. Este cartea pe care as lua-o cu mine la inchisoare. Unde sper sa nu ajung niciodata ca altfel va trebui sa citesc cartea asta, gand care ma ingrozeste.

[varu]

Chris Stewart - Driving Over Lemons: An Optimist in Andalucia

Christopher 'Chris' Stewart (born 1950) was the original drummer and a founding member of Genesis. He is now a farmer and an author.
Mai bine ramanea doar fermier. Cartea asta este despre cum se muta el de tot cu nevasta-sa de la oras din UK la tara in Andaluzia. Despre cum ii fraieresc tugurlanii spanioli si le vand o darapanatura in mijlocul pustietatii la suprapret, hahaha ce nostim, despre cum el isi sufla manecile si incepe sa bata cuie, sa dea cu bidineaua, sa traga curent, sa tunda oi si alte activitati din astea foarte interesante de citit intr-o carte.
N-am dus-o pana la capat, dar presimt ca ex-rock-starul-transformat-in-taranoi o scoate la capat, fiind un optimist.

[varu]

[Scrisa pe un alt forum cu ceva vreme in urma, merge & aici]

Am cumparat la intoarcerea din Andaluzia din aeroportul din Malaga o carte chilipir, a costat vreo 2-3 EUR, Eduardo Galeano - Open veins of Latin America, chiar cu "A foreword by Isabel Allende".

Eduardo Galeano, scriitor aproape necunoscut la noi, in America de Sud si lumea hispanofona tipul e un superstar. Cartile lui nu sunt neaparat romane si au un mesaj politic destul de puternic (de stanga) cu care esti sau nu esti de acord. Tipul e superstar in lumea sudamericana si printr-o intamplare ce tine oarecum de fapt divers, s-au intalnit la un moment dat face-to-face Hugo Chavez cu Barack Obama, lucru de altfel foarte rar sa stea de-o parte si de alta a unei mese Chavez cu presedintele SUA si a venit Chavez si i-a dat cartea asta lui Obama, treaba care a functionat ca un marketing urias, poza cu cei doi si cartea intre ei a fost pusa pe toate copertele urmatoarelor editii.
http://www.youtube.com/watch?v=Z3kFoh5bSdc
Acuma, citind in avionul de intoarcere primele 50 de pagini sa zicem, cartea am gasit-o insuportabila, tonul ei, parca ar fi maculatura de propaganda comunista. Cat de nenorociti sunt colonistii imperialisti si cat de orospsite, dar mandre si valoroase sunt popoarele sud-americane, totul alb-negru, fara nuante. Cu siguranta n-o sa citesc si restul de 250 de pagini. De altfel am cautat, cartea a fost tradusa si la noi pe vremea lui Ceasca la Editura Politica, pare genul de carte cu care sa faci propaganda anti-imperialista.

[bremen1980]

[Scrisa pe un alt forum cu ceva vreme in urma, merge & aici]

Am cumparat la intoarcerea din Andaluzia din aeroportul din Malaga o carte chilipir, a costat vreo 2-3 EUR, Eduardo Galeano - Open veins of Latin America, chiar cu "A foreword by Isabel Allende".

Eduardo Galeano, scriitor aproape necunoscut la noi, in America de Sud si lumea hispanofona tipul e un superstar. Cartile lui nu sunt neaparat romane si au un mesaj politic destul de puternic (de stanga) cu care esti sau nu esti de acord. Tipul e superstar in lumea sudamericana si printr-o intamplare ce tine oarecum de fapt divers, s-au intalnit la un moment dat face-to-face Hugo Chavez cu Barack Obama, lucru de altfel foarte rar sa stea de-o parte si de alta a unei mese Chavez cu presedintele SUA si a venit Chavez si i-a dat cartea asta lui Obama, treaba care a functionat ca un marketing urias, poza cu cei doi si cartea intre ei a fost pusa pe toate copertele urmatoarelor editii.
http://www.youtube.com/watch?v=Z3kFoh5bSdc
Acuma, citind in avionul de intoarcere primele 50 de pagini sa zicem, cartea am gasit-o insuportabila, tonul ei, parca ar fi maculatura de propaganda comunista. Cat de nenorociti sunt colonistii imperialisti si cat de orospsite, dar mandre si valoroase sunt popoarele sud-americane, totul alb-negru, fara nuante. Cu siguranta n-o sa citesc si restul de 250 de pagini. De altfel am cautat, cartea a fost tradusa si la noi pe vremea lui Ceasca la Editura Politica, pare genul de carte cu care sa faci propaganda anti-imperialista.

Coincidenta sau nu ,dar tocmai citeam o carte a unui prof de prin tineretile mele . ''Intre Panama si San Francisco '' de C.Buse . Nu mi-a placut niciodata modul in care omul asta preda materia : batranesc si suparaincarcat , dar i-am gasit cartea in anticariat la 2 lei si am inceput s-o citesc .
Se ocupa de istoria statelor din America Latina dupa ce acestea devin independente pana-n zilele noastre . Desi scrisul e prolix si greu de digerat am gasit o gramada de lucruri pe care nu le stiam sau pe care le uitasem : rolul preponderent pe care l-au avut britanicii in politica si economia zonei ; imbarligaturile si razboaiele dinte ''surorile latine'' .
Pana sa-si bage americanii nasul in razboiul Cubei , englezii au fost sefii zonei care au facut si desfacut totul , americanii secondandu-i de departe .
Dupa ce au scapat de spanioli , baietii astia latino si-au dat-o la veselie la gioale , iar englezii si apoi americanii au fost pe post de arbitri , furnizori de finante si armament . De exemplu stiam foarte putin de ''razboiul paraguayan '' dintre 1864-1870 in care Paraguayul a pierdut o mare parte din teritoriu , fiind aproape depopulat si avand peste 400 000 morti . Au infulecat bucati bune de teritoriu paraguayan ,Argentina , Brazilia si Uruguay , vecini care le-au dat la cap paraguayenilor .
Sigur e mult mai usor sa-i injuri pe americani , dar raul cel mai mare si l-au facut ei intre ei .

[varu]

De exemplu stiam foarte putin de ''razboiul paraguayan '' dintre 1864-1870 in care Paraguayul a pierdut o mare parte din teritoriu , fiind aproape depopulat si avand peste 400 000 morti . Au infulecat bucati bune de teritoriu paraguayan ,Argentina , Brazilia si Uruguay , vecini care le-au dat la cap paraguayenilor .

Citisem si eu anul trecut pe vremea asta un articol cu povestea din Paraguay. Macel crunt. Si-o trag verbal (in termeni diplomatici, bineinteles) oricand au ocazia si azi conducatorii de pe acolo. Ura mare, cicatrici care nu se uita.
http://www.economist.com/news/christmas/21568594-how-terrible-little-known-conflict-continues-shape-and-blight-nation

[bremen1980]

Tot in legatura cu Paraguayul , de citit '' Eu ,Supremul '' de Augusto Roa Bastos , carte aparuta prin 2006 la Curtea Veche . O radiografie a dictatorilor latino din secolul 19 pana-n zilele noastre . Cum ar zice astia care-l regreta pe Ceausescu '' A fost dictator , dar a avut tot omul un loc de munca , o casa , o butelie , o Dacie , o femeie . Astia nu-ti dau nimic , doar fura '' >:)

[copila_satanista]

'Deriva continentelor" de Russell Banks pur si simplu nu ma atragea, am renuntat la ea cu hotarare desi nu am chiar un motiv prea explicit.

"Cloud Atlas" de David Mitchell a fost o carte pe care chiar vroiam sa o citesc si m-am bucurat cand un amic mi-a imprumutat-o pe cea in limba engleza, insa din pacate am renuntat la ea pentru ca m-au omorat primele pagini din primul capitol :( eram cu laptopul la indemana si cautam traduceri pentru arhaisme, regionalisme si tot soiul de alte cuvinte poticnindu-ma la mai toate frazele. Am sa o citesc poate in romana totusi.

[MariaMona]

'Deriva continentelor" de Russell Banks pur si simplu nu ma atragea, am renuntat la ea cu hotarare desi nu am chiar un motiv prea explicit.

"Cloud Atlas" de David Mitchell a fost o carte pe care chiar vroiam sa o citesc si m-am bucurat cand un amic mi-a imprumutat-o pe cea in limba engleza, insa din pacate am renuntat la ea pentru ca m-au omorat primele pagini din primul capitol :( eram cu laptopul la indemana si cautam traduceri pentru arhaisme, regionalisme si tot soiul de alte cuvinte poticnindu-ma la mai toate frazele. Am sa o citesc poate in romana totusi.


N-am citit multe carti in limbi mai putin cunoscute, dar am citit in germana, de exemplu, pe care o stiu la nivel de incepator si m-am descurcat fara pic de dictionar. Te-as sfatui sa citesti fara dictionar; poate nu intelegi fiecare cuvant, dar parca asa inveti mai bine daca ai o baza. In franceza n-am reusit - fiind o limba pe care n-am studiat-o deloc si nici nu sunt convinsa cum se citeste - si asta in franceza conteaza mult, dar in germana am citit 4-5 romane si a fost ok.

[copila_satanista]

E interesant punctul tau de vedere, dar eu ma apucasem sa o citesc avand in cap mult mai mult gandul de a intelege cartea decat a invata engleza. Pe de alta parte si eu ma tot gandesc sa invat o limba noua si probabil as citi si carti in limba respectiva pentru a face asta :D

[MariaMona]

E interesant punctul tau de vedere, dar eu ma apucasem sa o citesc avand in cap mult mai mult gandul de a intelege cartea decat a invata engleza. Pe de alta parte si eu ma tot gandesc sa invat o limba noua si probabil as citi si carti in limba respectiva pentru a face asta :D


Pai chestiile se leaga una de alta, asta vroiam sa spun - poti citi o carte intr-o limba pe care o stii macar ca structura gramaticala si ca vocabular de baza - cum am facut eu in engleza pana sa o invat sau in germana si acum vreo 2 ani cand am recitit Winnetou; dar intr-o limba pe care o stapanesti prea putin - probabil ca decat sa stai cu dictionarul, mai bine faci un curs de limba si dupa aia te apuci de citit carti. Eu am incercat sa invat franceza citind, dar a fost prea mult pentru mine. Culmea e ca vara trecuta cand am fost in Franta, francezii la care am stat au avut impresia ca stiu franceza dupa expresiile sau cuvintele pe care le invatasem dupa ureche in 10 ani. Tres bien! :)

[copila_satanista]

Chiar bun pontul. Ma gandeam la un moment dat la germana si am zis eventual sa vad si filme nemtesti. Poate nu m-as fi repezit la carti pana nu as fi avut senzatia ca stiu ceva mai mult. Poate am sa o cer inapoi sa vad ce iese :))

[bremen1980]

Chiar bun pontul. Ma gandeam la un moment dat la germana si am zis eventual sa vad si filme nemtesti. Poate nu m-as fi repezit la carti pana nu as fi avut senzatia ca stiu ceva mai mult. Poate am sa o cer inapoi sa vad ce iese :))

Inseamna ca o sa traiesti mult pentru ca cineva (?) spunea ca viata e prea scurta ca sa inveti germana . :P

[copila_satanista]

Eh, invat si eu macar nitica :)) Am mai mult ideea sa invat o limba... si am zis sa iau germana ca se tot zice ca e grea, desi inca nu m-am hotarat prea tare, acum ma gandeam spre exemplu la mai multe. Aleg eu una pana la urma si ma pun pe treaba, ma atrage mai mult actul in sine, de a invata o limba.

[chuckyfan]

Mario Sabino - Ziua în care mi-am ucis tatăl. Am lăsat-o după 20 de pagini. Personajul principal e atât de atoateștiutor încât e insuportabil. Poate o reiau cândva.

[topgearro]

"Sfarsitul hranei in era hipermarketurilor" - mai am 30 de pagini si finalul incepe sa ma dezamageasca fata de ce am citit pana acum. Cred ca ma opresc aici.

[kimbra]

Eu m-am pus pe Agonie si Extaz de Irwing Stone, mi se pare foarte frumoasa si fascinanta. Vreau sa ma apuc de Simulacru si simulare de Baudrillard. Mi-a recomandat-o o prietena care a terminat literele si mi-a vprbit despre ea putin, e drept ca mi-a captat interesul si curiozitatea.

[bremen1980]

''Adevărul despre cazul Harry Quebert '' de Joël Dicker . O carte politista scrisa de un scriitor francez despre evenimente petrecute in SUA . Premiata , laudata , gogonata de peste 600 pagini . Descria Isaiah Berlin pe undeva situatia paradoxala a evreilor europeni . La inceput erau urati pentru ca erau prea diferiti de conationalii lor . Dupa ce prin eforturi mari au fost asimillati , erau urati pentru ca erau mai francezi/germani /englezi decat francezii/germanii/englezii printre care convietuiau .
Asa e cazul si cu Joel Dicker care a scris un roman mai american decat americanii :-O
Didacticismul insuportabil si stilul pueril si siropos al cartii fac din aceasta lectura o strepezeala pentru minte .Am rezistat cam 100 de pagini la acest ''Veronica Mars '''in varianta literara .

Bine ca am imprumutat-o de la biblioteca :D

In mod sigur o sa urmeze si un film de duzina ( poate chiar un serial) , dupa cartea asta de duzina >:)



http://oi59.tinypic.com/2w359v7.jpg