al doilea film Oscarizat al acestui regizor, mi-a placut mai mult. Si actorul Shahab Hosseini a aratat ca a meritat premiile luate. Personal eu nu am inteles atitudinea ei de final. O femeie traumatizata de un abuz, nu poate avea mila de agresorul, acum victima. Doar daca abuzul a fost doar in intentie si nu s-a consumat. Una peste alta, un film bun, dar nu stiu daca chiar a meritat sa ia Oscar-ul, dar suedezii nu au nimic de oferit Americii, nici nu vor sa emigreze acolo si nici nu sunt vre-o piesa principala pe tabla politicii mondiale, asa ca A Man Called Ove, a cedat in fata filmului iranian.
După ce am citit atât de mult despre lumea islamică, mă așteptam să văd o poveste, cu cel puțin o scena în care femeia e bătută și umilită de către soț "prin lege", însă Emad și Rana sunt creștini,( de la minutul 15;29 Emad și Babak, încep o discuție despre cât de distrus orașul, iar la minutul 15;43, Emad își face cruce zicând : "Dumnezeu are mila de noi" Deci legile islamice nu li se aplică pe deplin. Încă de la început filmul îmi prezintă o țară de imbecili prin acel Dorel care excava chiar la baza fundației unui bloc locuit, fără a anunța în prealabil (nu zic că România ar fi eminentă, dar parcă nici așa). Apoi povestea Ranei care preferă să nu declare abuzul pentru ca, așa cum zicea vecinul din film și cum știam și eu, Rana ar fi fost scoasă vinovată de toate cele întâmplate). În final răzbunarea lui Emad care transformă… citeşte
Un film superb care demonstreaza ca, cel putin la sectiunea de film strain, Oscarul se ia pe bune. Un scenariu construit minutios, cu elemente de legatura (carlige) plasate in locurile potrivite, o poveste care curge impecabil si care te face sa aluneci intr-o lume practic necunoscuta spectatorului european. Un film care te face sa-ti doresti sa revezi, daca nu tot filmul, macar pasaje din el. Un film fara obscenitati, fara nuditate, fara cuvinte triviale si care totusi s-a bucurat de succes in randurile iubitorilor de film. De curand am observat ca a fost introdus si in cinematografele de la noi. Am mari indoieli ca va avea publicul pe care il merita, mai ales pentru ca este un film care nu se adreseaza marelui public, ci mai de graba celor ce au obisnuita contemplarii unei opere de calitate, indiferent carui gen ar apartine aceasta.
Recomand, de asemenea, A Separation al… citeşte
Am o slabiciune pentru filmele acestui regizor, asa ca zic si eu :premiile au fost meritate din plin .Oscarul a fost dat pe merit.Merita. urmarit pentru creatia regizorala , interpretarea actorilor atinge perfectiunea, asa ca merita vazut si revazut.
Si in ce stare de tensiune te tine....
Actrița Rana e umilită, dar și Emad. De aici începe transformarea și spiritul vindicativ. Filmul face un slalom inteligent între realitate, scenă (mise en abîme) și aluziile la situația țării (prăbușirea imobilului). Totul e construit cu migală, iar tensiunea urcă spre nebănuitul final. Durerile din viață continuă pe scenă, în piesa lui Arthur Miller, sub semnul dublului. O neliniște permanentă, o căutare a adevărului în culori dostoievskiene.
Aproape sigur acest film n-ar mai fi castigat Oscarul pentru film strain daca Ashgar Farhadi n-ar fi fost transformat in victima de una dintre erorile majore facute de Donald Trump la inceputul drumului sau prezidential in Statele Unite ale Americii. De asemenea premiul pentru interpretare castigat la Cannes de catre actorul in rol principal mi se pare un pic excesiv, de pilda Titieni al nostru iese mult mai mult in evidenta decat o face Hosseini. Asta nu inseamna insa ca "Forushande" n-ar fi un film foarte bun, ba dimpotriva, e chiar unul dintre cele mai reusite filme lansate pe marile ecrane anul trecut...
de ce excesiv? Jean Dujardin a luat Oscar pentru cel mai bun actor in detrimentul unui Brad Pitt. Nu spun ca rolul din Moneyball ar fost cel mai bun rol, dar se repara o nedreptate. Asa l-a luat francezul si ce rol sau film memorabil a mai facut?
Farhadi, in fata unei noi analize impecabile a vietii de cuplu in lumea islamica.
O noua lovitura data de Asghar Farhadi, in calitatea sa de regizor-scenarist ce a bifat cu acest titlu, al doilea Oscar castigat pentru tara sa dupa succesul din 2012 cu Jodaeiye Nader az Simin (2011) aka A Separation (2011). (pe noi ne-a ferit Dumnezeu de o astfel de serie de succes a vreunei somitati autohtone, ca daca ar fi fost sa se intample, nici nu vreu sa ma gandesc pe ce culmi s-ar fi ridicat zeul care ar fi avut o asemenea reusita. Mai bine fara... sincer!)
Desi Farhadi sustine public ca filmele iraniene si in special filmele sale nu sunt construite pe sistem inchis, doar pentru o anumita populatie ce apartine unui anumit stil de viata si unei anumite religii, e dificil sa faci o analiza fara sa te raportezi permanent la locul din care vin acestea. Insusi subiectul tratat este ascuns sub chador, (burka ar fi exagerat folosita ca metafora, subiectul in sine reprezentand o… citeşte
Ai facut o analiza perfecta, care m-a ajutat sa inteleg semnificatia povestii in profunzime.
Realizam ca este un film care transmite ceva, ceva serios, insa nu reuseam sa-i iert fazele monotone, de aici si reticenta mea in a-l nota.
Un thriller iranian foarte bun , cu tensiune , suspance , imprevizibil , ceva ce americanii nu mai fac de mult.Filmul l-am tras inainte sa ia Oscarul.Pe mine ma intereseaza atat de putin Oscarurile incat nici nustiam care au fost filmele nominalizate.Am aflat intamplator ca a castigat oscarul din motive anti-Trumpiene , ca alt film era favorit la sectiunea cel mai bun film strain , cica unul Erdmann.E bine ca a luat acest film oscarul poate reinvata si americanii cum se face un thriller desi sperantele tind spre 0.
Cosmine ce bine că te-au blocat pe acest site! Apoi în 2018 te-ai întrupat în blackmore si ai mai bântuit site-ul încă vreo 2 ani până te-au blocat din nou!
spoiler