Un film romantic și psihologic, cum rar se mai fac în ziua de azi. Poate un pic telenovelistic spre final, dar au scos-o cu bine la liman. Filmul are profunzimile lui si doua interpretari actoricesti magistrale.
atat de mult urati dragostea , de toate vi se par prea siropoase sau de telenovele . stai tu fara grija ca toate au rostul lor , chiar si telenovele , oameni fara scrupule
o alta poveste de dragoste, ce nu poate fi cu un final fericit. Nick Nolte este extraordinar in rolul celui torturat de o fapta petrecuta multi ani in urma si de care se simte vinovat, desi nu este decat o alta victima a abuzurilor .
Interesant scenariul filmului realizat ca un puzzle de amintiri ascunse in subconstientul eroului si prezentul care-i ofera o alta drama. Psihanaliza freudiana este subliminala: cosmarurile lui azi deriva din zbuciumul ancestral si sexul sub diferite forme (violul) ne marcheaza ulterior viata de adult. . Nolte nu e foarte convingator cand pare marcat de secretele murdare ale trecutului (sau poate disimuleaza stangacia tocmai ca e prea barbat sa recunoasca temerile) dar e briliant in replicile acide care curg spumos in restul filmului. Streisand este feminina si mai frumoasa decat credeam. Mi-a placut: :'-Pe ea o iubesti mai mult?, -Nu, numai ca de mai multa vreme."
Chiar daca tot filmul e plin de suisuri si coborasuri la final te lasa cu o pace interioara si asta fara sa se termine intr-un fel in care poate ti-ai dori...
Un film obligatoriu de vazut pt fanii genului si nu numai.
Barbra Sreisand a facut un film cu totul si cu totul deosebit ce nu trebuie ratat.
Nick Nolte a avut unul dintre cele mai bune roluri ale sale iar povestea este una mai mult decat emotionanta.
”Ţine-mã în braţe, simt că mor” ȋi spune Lowenstein la despărţire iubitului ei, într-o poveste de iubire imposibilǎ. Şi lacrimile ȋi șiroiau pe obraji… Am ȋnceput cu finalul filmului, contrariatǎ fiind iniţial de faptul cǎ Lowenstein, un prestigios psihiatru, nu ȋși poate stǎpȃni durerea și și-o exprimǎ liber. M-am ȋntrebat cum poate cineva - care nu are forţa de a-și gestiona propriile sentimente - sǎ rezolve problemele mult mai grave ale minţilor dezechilibrate care apeleazǎ la servicii de specialitate pentru a se redresa. Dupǎ niște momente de reflecţie, am ȋnţeles cǎ o dovadǎ de forţǎ sufleteascǎ este și capacitatea de a-ţi recunoaste slǎbiciunile, de a fi sincer atȃt cu tine, cȃt și faţǎ de cei din jur. Este un prim pas cǎtre vindecare… La fel rezolvǎ și problemele bǎrbatului de care se ȋndrǎgostește pe parcurs,… citeşte
Acum, dupa ce l-am vazut si eu cuvintele tale capata si stralucire, nu numai sens. Desi la prima vedere nu pare, e un film despre curaj, curajul de a face alegeri, de a merge mai departe, de a da frau sentimentele...
Era sa uit, esti psiholog? Profesezi?
Nu sunt nici pe departe vreuna din urmasele lui Freud, cu toate ca psihologia este un domeniu extrem de interesant, tinand cont de teritoriul vast, denivelat si plin de turbulente pe care il exploreaza. Sunt doar o calatoare ce tranziteaza acest tinut si poposeste pentru a observa mai indeaproape formele de relief ce o uimesc si o fascineaza.