Articole Ratatouille

(2007)

Ratatouille

Rețeta succesului

CREAREA ÎNCANTATOAREI PALETE CULINARE RAFINATE
DIN RATATOUILLE

Odata intrat în restaurantul Gusteau, Remy are sansa pe care a asteptat-o toata viata: sa revigoreze complet meniul lor ofilit cu propriile sale creatii inventive. Din punctul de vedere al echipei de productie, crearea acestui univers culinar care înseamna totul pentru Remy, într-o maniera cat mai realista si mai incitanta, a fost esentiala pentru întreaga poveste. Ca urmare, au început prin a se afunda complet în lumea bucatariei fine. “Aceasta poveste nu se rezuma la feluri de mancare, dar am simtit ca, daca am crea o atmosfera convingatoare în bucatarie si mancaruri care sa arate realist, am reusi sa conferim întregii fantezii un aer credibil, pe care altfel poate nu l-ar avea,” spune Bird.

Procesul a început în Paris, unde "cercetarile" au constat în consumarea mai multor feluri de mancare în diverse restaurante celebre, echipa degustand trufandale apetisante si patrunzand în culisele celor mai inventive bucatarii din lume. "Am fost usor îngrijorati, temandu-ne ca s-ar putea sa murim dupa ce mancaseram atat de multa mancare buna, într-un interval de timp atat de scurt,” rade Bird. “Dar am învatat multe lucruri care contribuie la construirea comicului acestui film.”

Acasa, întreaga echipa s-a implicat, urmand o serie de cursuri de arta culinara, în care expertii "calculatoristi", obisnuiti mai degraba sa butoneze pe tastatura au învatat sa taie diverse chestii în feliute sau în cubulete, ca niste profesionisti, castigand astfel o perspectiva esentiala asupra unor detalii minuscule, dar vitale, cum ar fi felul în care tine un bucatar cutitul, cum toaca o ceapa, cum mesteca într-o supa si cum interactioneaza cu cei din jur, în înghesuiala dementa a unei bucatarii. Cursurile de gatit au furnizat mult material pentru creatie - ba chiar au generat si niste efecte secundare interesante. "Într-un fel, pe mine m-au distrus," rade animatie supervizorul animatiei, Mark Walsh. “Eram pe vremuri genul de tip care manca tonul direct din conserva, dar brusc mi-am dat seama cat de placut este sa prepari ceva cu adevarat gustos !”

Pe de alta parte, Brad Lewis a fost expediat în Napa Valley, unde a petrecut doua zile facand un curs de "imersiune totala" într-unul dintre cele mai fine restaurante din America (si unul dintre cele în care se intra cel mai greu): The French Laundry, unde o adevarata vedeta, maestrul bucatar Thomas Keller, laudat ca unul dintre cele mai inovatoare spirite ale epocii, aduce gusturi noi unor feluri de mancare clasice. Cand Keller a aflat povestea lui Remy, a fost imediat cucerit. "Nu sunt atat de socat de ideea unui sobolan în bucatarie pe cat ar putea crede unii oameni", rade el. "În schimb, cred ca oricine poate rezona cu Remy. El e un defavorizat care învinge, iar o asemenea poveste îti da întotdeauna un sentiment minunat.”

În final, Keller avea sa devina si vocea proprietarului de restaurant, în film, dar mai întai a jucat rolul ghidului dinamic în lumea aventurii culinare a lui Lewis. “Brad voia sa vada cum arata o bucatarie adevarata si sa simta energia, dinamica, modul cum lucreaza oamenii, cum se misca prin bucatarie - "dansul", cum îi spunem în restaurantul nostru,” explica dl Keller. “Brad si echipa lui au filmat mult la French Laundry, ca sa studieze locul si sa poata transpune realitatea în animatie.”

Cu toate acestea, chiar si dupa tot ce vazuse si gustase la Paris, în cadrul cursurilor de arta culinara si la restaurantul French Laundry, echipa de productie stia foarte clar ca nu va fi usor sa traduca aspectul apetisant al unui fel de mancare în imagini generate pe computer. “Misiunea noastra a fost sa cream cea mai frumoasa mancare pe care ati vazut-o vreodata. Am vrut ca publicul nostru sa spuna: "Mmmm, as vrea sa sar pe ecran si efectiv sa mananc chestiile astea !". Dar este suficient de greu sa creezi asemenea mancaruri în realitate, ca sa nu mai vorbim de mediul virtual, al imaginilor generate pe computer," spune Michael Fong. “Ca urmare, echipa de productie a trebuit sa prepare mai întai o serie de trucuri unice, inventive, în procesul tehnic de realizare a imaginilor.”

A fost momentul cand a intrat în scena consultantul companiei pe teme culinare, Michael Warch, fost maestru bucatar profesionist înainte de a intra în lumea filmului. El a lucrat ca manager pentru decorurile de filmare si fundalurile realizate pentru RATATOUILLE. “În principiu, eu eram totdeauna pregatit. Lumea ma chema si îmi spunea ca are nevoie de anumite efecte. De exemplu, aveau nevoie sa creeze supa pe care o prepara Remy, asa ca ma duceam si pregateam supa,” explica Warch. El a lucrat pe tot parcursul filmului, pentru a garanta genul de autenticitate pe care chiar si cel mai snob gurmand avea sa o aprecieze. Lucru adevarat cu precadere în bucataria restaurantului Gusteau. “Ideea noastra a fost sa cream ceva stilizat si amuzant, dar si fidel ideilor bucatariei frantuzesti,” spune el. “Trebuia sa avem vasele frantuzesti potrivite, cutitele frantuzesti potrivite, un flux de lucru corect, în care maestrul bucatar este în perpetua miscare - mergand pana la modul în care mancarea este aranjata pe farfurie, cu diferite tipuri de sos si o prezentare absolut arhitecturala. Am vrut ca oricine ar fi stiut cum arata "culisele" unei mari bucatarii sa poata spune: "Da, chiar au nimerit-o !"

Imaginea filmului Ratatouille Parisul lui Ratatouille
jinglebells