Articole Nostradamus

(1994)

Nostradamus

  • Adrian Pintea, carismaticul

    10.10.2011 Articol Adrian Pintea, carismaticul Într-o seară din luna iunie a anului 1976, am fost invitat la reprezentaţia de gală a spectacolului cu piesa "Excursia", de Teodor Mănescu, În regia lui Ion Cojar, la Teatrul Ion Creangă - era unul dintre puţinele spectacole pentru public adult (nu în sensul folosit azi!) ale repertoriului. Textul, inteligent dar "pe linie", condamna transfugii, descriind o familie de trei membri în seara dinaintea plecării într-o excursie care urma să le prilejuiască rămânerea în Occident. Părinţii erau interpretaţi de doi artişti cu greutate, Ion Lucian şi Dina Cocea - dar cel mai mult m-a frapat fiul lor de pe scenă, care le dădea replica, acuzându-i vehement de renegare şi alienare, cu o energie şi o diversitate expresivă surprinzătoare, sub chipul unui tânăr complet necunoscut, despre care am aflat l...
  • Maia Morgenstern - la moment aniversar

    02.05.2011 Articol Maia Morgenstern - la moment aniversar Chiar dacă l-am criticat destul de sever, nu pot nega nici calităţile, nici popularitatea filmului lui Mel Gibson, "The Passions of the Christ",  şi încă de-atunci, la vremea lui, când i-am scris cronica, am insistat că cel mai mult mi-au plăcut Maia Morgenstern şi Hristo Shopov (un Pilat excelent, aproape la fel de bun ca al lui Rod Steiger, deşi într-o cheie cu totul diferită). Actriţa noastră a fost distribuită nu neapărat pentru că e evreică, ci dat fiind că Gibson a găsit în tipologia şi temperamentul ei artistic exact acele date potenţiale pe care i le atribuia Mariei. Din toate punctele de vedere (impact, întindere şi valoare interpretativă), creaţia ei din 2004 rămâne deocamdată neegalată în parametrii participării noastre pe plan internaţional.Tot o Marie, tot importantă (Regina...
  • Oana Pellea - lumina din umbra uriaşului

    29.01.2011 Articol Oana Pellea - lumina din umbra uriaşului De cele mai multe ori, oamenii de rând îi invidiază pe copiii marilor personalităţi - închipuindu-şi, întâi şi-ntâi, că celebritatea ar fi un privilegiu. Desigur, ironizarea acestei capcane a devenit de mult un clişeu (câte comedioare nu s-au făcut pe tema fraierului care visează să devină faimos, după care ajunge să-şi blesteme zilele!), dar adevărul e că pentru familiile monştrilor sacri problema chiar e serioasă. Acum cinci ani, la o aniversare/comemorare a marelui Amza (ar fi împlinit, atunci, şaptezeci şi cinci de ani), Oana îmi povestea despre dificultăţile copilăriei sale, despre ce înseamnă să atragi peste tot privirile tuturor, în virtutea unei notorietăţi transmise - când tu, copil fiind, n-ai avut cum să ţi-o asumi în mod conştient, şi mai ai şi un psihic încă sensibil, neforma...
jinglebells