Filmul nu spune clar ceva despre nebunia regelui Bavariei foarte discutabila daca se opereaza cu alte criterii.Era indiferent fata de femei si admirator al tinerilor din jurul sau.Distribuirea charismaticului Helmuth Berger nu a fost o intamplare.
Am revăzut capodopera lui Visconti. Nicio fisură, desigur. Patru ore de încântare cinefilă. Helmut Berger face rolul vieții: de la înflorire fizică, la degringoladă, la dinții aceia înnegriți, fața buhăită, ochii aprinși...tortura interioară și plata pentru a fi diferit.
Istoria cinematografiei conține sute de portretizări de nebuni: furioși, melancolici sau imprevizibili, zgomotoși sau tăcuți, dar nici un caz prezentat în filme nu se poate ridica la gradul de nebunie grandioasă al regelui Ludovic al II-lea al Bavariei.
Poet într-o lume a afacerilor, artist într-o lume războinică, regele bavarez a fost un visător incorigibil ce a susținut arta și a construit castele în loc să participe la războaie, să ocupe teritorii și să promoveze interesele economice ale prea influenților săi supuși. Conflictul inerent cu proprii miniștri l-a determinat să-și creeze o lume proprie, în care să devină un personaj eroic în stilul lui Parsifal, cavalerul silit să aleagă între realitate și ideal. Finalul său tragic i-a creat o aură legendară, făcând ca moștenirea sa artistică să aibă astăzi o valoare… citeşte