Cu toată stima pentru Wim Wenders, regret că a abordat acum stilul Marguerite Duras. Mie mi-a plăcut că personajele vorbeau franțuzește textul lui Peter Handke. Spectatorii ieșeau dezamăgiți, disperați. Un film abstract, static, fără acțiune, cu zgomotul vântului care distrugea oarecum ideea de Eden.
Povestește!!