Il Casanova di Federico Fellini

Federico Fellini, spirit mai mult laic decat religios, este preocupat de cazurile individuale, deseori patologice, de probleme ideologice si morale, tratate cu o fantezie bogata, cuceritoare, cu note de irationalism, imbinand observatia realista si critica sociala cu o viziune poetica asupra lumii. Opera lui cinematografica poate fi considerata un portret moral si psihologic al Romei, al Italiei, o epopee, o fresca a sufletului latin, a spiritului latin, deseori tratate in ton grotesc, cu ironie, dar si cu intelegere. Ipostazele… citeşte

Federico Fellini, spirit mai mult laic decat religios, este preocupat de cazurile individuale, deseori patologice, de probleme ideologice si morale, tratate cu o fantezie bogata, cuceritoare, cu note de irationalism, imbinand observatia realista si critica sociala cu o viziune poetica asupra lumii. Opera lui cinematografica poate fi considerata un portret moral si psihologic al Romei, al Italiei, o epopee, o fresca a sufletului latin, a spiritului latin, deseori tratate in ton grotesc, cu ironie, dar si cu intelegere. Ipostazele "eternului masculin" sunt frecvent evocate in filmele sale, cu variatiuni, aceea de aventurier, de cuceritor. Giovanni Giacomo Casanova de Seingalt (2. 04. 1725 - 4. 06. 1798) este nu numai una dintre numeroasele concretizari ale acestei stari arhetipale, de aventurier, de cuceritor ce se manifesta printr-o irezistibila atractie spre partenera, "eternul feminin", spre ipostazele acesteia, fizice sau metafizice, o partenera ocazionala, o partenera ideala. Si aceasta cautare a partenerei ideale, in speranta unei posibile refaceri a intregului originar, a armoniei originare, "androginul", o faptura fabuloasa, bisexuata, pedepsita de zei prin despicarea in doua, datorita trufiei, a hybrisului, mit folosit de Platon pentru teza sa alegorica din Banchetul, capata accente dramatice, sensuri si semnificatii tragice. Casanova, venetian, este un Don Juan si face parte din familia marilor nelinistiti, a aspirantilor spre absolut. A dus o intensa viata de aventurier. A colindat prin intreaga Europa si a cunoscut oameni de vaza, scriitori, artisti, suverani, dar si oameni de rand. Un bun cunoscator al clasicilor, a tradus o parte din Iliada lui Homer. Autor, intrucatva fecund, a scris in limbile italiana si franceza. Printre altele, este autorul unui amplu roman, Icosameron sau povestea lui Eduard si Elisabeth, care au petrecut 80 de ani la meganieri, locuitorii bastinasi ai protocosmosului in interiorul globului nostru, al unor Anecdote venetiene, militare si amoroase, din secolul al XIV-lea sub guvernarea dogilor Giovanni Gradenigo si Giovanni Dolfin, in limba italiana, si tot in italiana, o istorie a Venetiei prerenascentiste si Istoria revolutiilor din Polonia. Este cunoscut insa pentru celebrele si popularele sale Memoires (Povestea vietii mele) scrise in limba franceza intre anii 1791 si 1798, care cuprind existenta sa aventuroasa si experientele sale, convingerile sale, si care se remarca printr-o cunoastere si descriere a moravurilor epocii. Casanova (1976, Italia), cu titlul in original Il Casanova di Federico Fellini, este o lectura moderna a Memoriilor. Federico Felllini nu pune accentul pe poveste, pe intamplari, pe peripetii, pe aventuri, ci pe jocul subtil, imprevizibil, contradictoriu al lumii interioare a personajului sau, sugerand nu ceea ce este aparent si trecator, ci ceea ce este esential si etern. De aceea, notele de galanterie, de frivolitate sunt eliminate in filmul lui. Ca si in cazul altor personaje, de exemplu Marcello Rubini din La Dolce Vita, Guido Anselmi din 8 1/2 sau Fred din Ginger si Fred etc., Casanova este genul de individ uman framantat, bantuit de indoieli si asteptari, angajat pe un traseu al cunoasteri si autocunoasterii. in fond, prin Casanova, Federico Fellini coboara in eul sau fantezist si capricios, nelinistit si vizionar. O memorabila interpretare a protagonistului realizeaza actorul canadian Donald Sutherland. Si Mario Monicelli a realizat un film despre faimosul aventurier si cuceritor, Casanova 1970 (1972, Italia), tot o lectura moderna a Memoriilor, dar intr-o ambianta contemporana, pe fundalul unei viziuni caricaturale a regimurilor totalitare, intolerante.