Am vrut să revăd acest film deoarece atunci când eram eu copil (pe la cumpăna anilor 1970-1980) se dădea la televizor de fiecare dată când se apropia 23 august. Într-un moment de nostalgie, așadar.
L-am revăzut acum strict așa cum un arheolog dezgroapă o fosilă și-i studiază vertebrele, dinții, orbitele craniului etc.
Filmul în sine e o tâmpenie monumentală, dar e util pentru ca tineretul să vadă cum făceau propagandă comuniștii. Altfel zis, cât de prost făceau propagandă comuniștii.
Poate că în 1961, la data realizării sale, filmul a fost bine primit de clasa muncitoare abia trecută de la opinci la ghete, dar prin 1980 deja era un film de un ridicol absolut. E plin de teze:
- pe trădător îl cheamă Albu și e îmbrăcat în alb - exact ca „alb gardiștii” care luptau împotriva bolșevicilor în timpul Marii Revoluții; citeşte
Deşi este un film de propagandă comunistă, „Furtuna” oferă momente importante din trecutul Căilor Ferate Române, având ca personaje principale atât de doritele locomotive cu aburi, iar ca personaje secundare: Gara Obor în anii 1960 şi vagoanele acelea vechi cu care au călătorit bunicii noştri pe boghiuri prusiene.
Deşi acţiunea este orientată către un episod din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar Dima, un patriot proaspăt ieşit de la închisoare, organizează o contraofensivă împotriva unui batalion german în retragere, filmul are uşoare conotaţii sentimentale. Idila dintre frumoasa Mitzura Arghezi şi un soldat român, Ion Besoiu, precum şi spiritul de autoritar al lui Dima, împrăştie cu sare şi piper acţiunea monotonă şi predictibilă a filmului.
În distribuţie au jucat Ernest Maftei, Ion Besoiu, Victor… citeşte
Un film ca o fosilă (moartă)
L-am revăzut acum strict așa cum un arheolog dezgroapă o fosilă și-i studiază vertebrele, dinții, orbitele craniului etc.
Filmul în sine e o tâmpenie monumentală, dar e util pentru ca tineretul să vadă cum făceau propagandă comuniștii. Altfel zis, cât de prost făceau propagandă comuniștii.
Poate că în 1961, la data realizării sale, filmul a fost bine primit de clasa muncitoare abia trecută de la opinci la ghete, dar prin 1980 deja era un film de un ridicol absolut. E plin de teze:
- pe trădător îl cheamă Albu și e îmbrăcat în alb - exact ca „alb gardiștii” care luptau împotriva bolșevicilor în timpul Marii Revoluții;
citeşte