Articole Divergent

Chicago, același Chicago

Filmările pregătitoare au avut loc în Chicago, Illinois, începând din aprilie 2013. S-au construit numeroase decoruri la scară mare prin tot orașul, în timp ce actorii și cascadorii se pregăteau în „tabăra de instrucție” să devină Neînfricați. În același timp, în patru țări se confecționau mii de costume, pentru ca lumea futuristă a Veronicăi Roth să prindă viață în Chicago și, în cele din urmă, pe marele ecran.

„În poveste, a avut loc un război în urmă cu 150 de ani, care a distrus întreaga țară. În jurul orașului Chicago a fost ridicat un zid, care îl izolează de restul lumii. Acum o sută de ani, locuitorii orașului au restructurat societatea împărțind-o în cinci facțiuni.” - explică regizorul Neil Burger.

Urmărind filmul Divergent, publicul va fi purtat în facțiunile Abnegație, Neînfricare și Erudiție și îi va cunoaște și pe cei care trăiesc în afara facțiunilor. Celelalte două facțiuni - Prietenia și Candoarea - sunt reprezentate prin costume, iar publicul le va cunoaște mai bine în următorul film.

Regizorul a ales să nu facă abuz de efecte vizuale. „Când realizezi un film plasat într-un timp viitor, te confrunți cu faptul că e o idee foarte exploatată. Și atunci te întrebi cum să faci ceva ce nu s-a mai văzut. Multe dintre filmele realizate în ultima vreme, care sunt plasate în viitor, au imagini computerizate. Eu am ales să merg în direcția opusă.” - spune Burger.

Deși panorama e monumentală, regizorul a vrut ca publicul să trăiască povestea prin ochii personajului principal, Tris. „Cartea vorbește despre sentimente, chiar dacă acțiunea se desfășoară într-un viitor imaginat, așa că am vrut ca estetica filmului să fie realistă.” - spune Burger. „Povestea e intimă, e vorba despre o parcursul unui om. Am vrut să prezint acțiunea din punctul de vedere al lui Tris, cu ajutorul camerei, chiar dacă este și povestea unei societăți. Chicago e locul ideal datorită zgârie-norilor uluitori.”

Producătoarea Lucy Fisher e de acord. „Am vrut să evităm aspectul rece al efectelor speciale science-fiction. De asta era important să filmăm în Chicago, un loc recognoscibil. Veronica a plasat în poveste locuri emblematice orașului: clădirea Hancock, El Trains, turnul Sears, lacul Michigan, portul și roata Ferris. Orașul Chicago, în film, e diferit, pentru că este în viitor, dar poate fi identificat datorită emblemelor din trecut. Am atribuit funcții diferite, față de cele originale, locurilor vechi. În loc să creăm un oraș în întregime nou, multe locuri arată ca în prezent, pentru că nu le-a fost îngăduit să evolueze.”

Ca să-l ajute să creeze această lume, producătorii l-au înconjurat pe Burger cu cineaști de prima mână: directorul de imagine Alwin H. Küchler, BSC, scenograful Andy Nicholson, designerul de costume Carlo Poggioli, supervizorul de efecte vizuale nominalizat la Oscar, Jim Berney, monteurul nominalizat la Oscar Richard Francis-Bruce, monteurul Nancy Richardson, producătorul de muzică laureat al premiului Oscar Hans Zimmer, compozitorul Junkie XL, și supervizorul de sunet Randall Poster. De asemenea, membri cheie ai echipei au fost și coordonatorul de cascadorii și regizorul unității secunde Garret Warren, coordonatorul de lupte JJ Perry, managerul de locație James McAllister, constructorul coordonator Anthony Syracuse, supervizorul de efecte speciale Yves Debono, decoratoarea Anne Kuljian, și șeful departamentului de machiaj Brad Wilder.

Producătorul executiv John J. Kelly spune: „E un grup bine închegat, în care orgoliile sunt ținute în frâu. Toți sunt foarte talentați și au lucrat la film cu entuziasm. Lucrăm în echipă. Actorii și echipajul tehnic formează un ansamblu reușit, în care sinergia e cuvântul cheie. Echipa tehnică e ca o mare familie și toată lumea era binedispusă, chiar și când filmam în depozite reci și umede. E un film realist, plasat în viitor. Nu e fals, totul pare real și devoalat. Cred că asta o să-i impresioneze cel mai plăcut pe privitori.”

E mult mai problematic să creezi o lume pentru marele ecran decât pe pagină. „Ca cineast, trebuie să inventez o lume vizibilă tuturor. Veronica a creat o lume uluitoare în cartea ei, dar ea a putut să transmită ce voia să spună doar prin cuvinte. În film, miza e vizuală și trebuie să te gândești la o mie și una de lucruri. În etapa de pregătire, am vorbit foarte des la telefon cu Veronica. Aveam o mulțime de întrebări despre lumea asta pe care a creat-o. Locuitorii ei sunt înstăriți? Au animale de casă? Ce fel de mașini conduc? Electrice? Solare? De unde obțin materialele pentru panourile solare? Poate că le reciclează. În ce scop au ridicat zidul ăla? Am asaltat-o cu întrebări.” - spune Burger.

Locații și decoruri

„Divergent și-a întins aripile deasupra orașului Chicago.” - spune Fisher râzând. „De la roata Ferris, mergem la clădirea Wrigley, apoi la lacul Michigan, împreună cu o armată de oameni. Avem soldați Neînfricați, o groapă fără fund a neînfricaților, filmată pe un platou uriaș. Guvernatorul statului Illinois ne-a mulțumit personal pentru că am creat atâtea locuri de muncă. Am lucrat la scară mare.”

Producătoarea continuă: „Era foarte important să nu creăm o lume artificială. Am vrut o lume reală, ușor exacerbată. Această lume distopică ne-a permis să intensificăm acțiunea și toate elementele care o compun. Dar la liceu e ca în lumea noastră, rebeliunea față de părinți e exact la fel. Problemele lor sunt și problemele noastre, doar că sunt plasate într-o lume parcă imaginată de frații Grimm.”

„Neil este stilist și s-a înțeles de minune cu Andy, de cum s-au cunoscut. Aveam nevoie de un scenograf cu experiență în construcții, pentru că urma să construim teritoriul Abnegației și Groapa. Aveam nevoie de un om original. În faza de pregătire, Andy și Neil au plecat la Chicago, unde au făcut o mulțime de fotografii și, când s-au întors, ne-au arătat lucruri pe care nu le mai văzusem niciodată într-un film. Clădiri și spații care există în realitate au fost reinterpretate pentru film: de la librăria Universității Chicago, la depozite subterane care sunt închise de 40 de ani, până la trenuri. Ne-au descris viziunea lor pentru imaginea filmului, cu toții am fost impresionați.”

„Mi-a plăcut scenariul pentru că acțiunea se desfășoară într-un singur loc, într-un timp viitor care nu este definit cu precizie. Astfel, lăsa libertate pentru a crea o lume unică. De asemenea, m-a cucerit optimismul poveștii. Mi-a oferit ocazia să mă joc cu ideea de aspirație într-un context distopic.” - spune Nicholson.

Nicholson a supervizat schițarea și construirea elementelor de decor, inclusiv a celor la scară mare - satul Abnegației și Groapa Neînfricării. Teritoriul Abnegației este o zonă urbană, într-unul dintre cele mai agitate orașe din lume, umbrită de turnul Sears, numit și turnul Willis.

„Pentru facțiunea Abnegația am filmat în cel mai populat loc dintre cele 45 de locații care au fost alese pentru film.” - spune managerul de locație James McAllister. „În procesul de căutare, cred că am văzut peste o sută de locații, pe măsură ce se dezvolta întregul concept vizual. Trebuia să găsim un echilibru între lumea Neînfricării, HUB-ul (turnul Sears) și cartierul Abnegației, în așa fel încât topografia să aibă sens. Chicago oferă locuri noi și vechi, iar ne filmul ne poată de sus în jos, de la eleganța și prospețimea teritoriului Erudiților, la zona industrială și ponosită a Neînfricării.”

Producătorul executiv John J. Kelly povestește: „În octombrie, 2012, eu și Neil am urcat pe acoperișul turnului Sears. Am fost însoțiți de paznici, numai așa ni s-a dat permisiunea să urcăm, și a fost o experiență uluitoare. Eram la etajul 113. Antenele erau deasupra noastră, la 90 de metri înălțime. La sol, nu se simțea vântul, dar la înălțimea aia, vântul bătea cu 65 km/h. Priveam orașul, iar, la un moment dat, Neil a arătat spre un petic de iarbă, cam la un kilometru distanță, și a spus: Acolo o să construim Abnegația. - eu mi-am zis: Sigur, dacă o să obținem terenul, dacă o să ne permitem - pentru că era chiar în centrul orașului Chicago.”

Terenul din intersecția Harrison cu Wells a devenit în scurt timp un nucleu de activitate. „Am construit 16 structuri în jur de 6 metri înălțime. Arată ca niște blocuri, de fapt.” - spune Kelly. „Eram înconjurați de zgârie-nori, iar noi am construit modestul sătuc al Abnegației în umbra uneia dintre celei mai înalte clădiri din lume. E un fundal minunat.”

Constructorul coordonator Anthony Syracuse adaugă: „Am lucrat acolo cu echipa mea timp de câteva luni. Toată lumea era încântată să vină în fiecare dimineață și să admire turnul Sears. Rareori se întâmplă să petrecem atât de mult timp într-un singur loc. Am ajuns acolo pe 10 aprilie și am plecat pe 10 august. Știam că vremea o să fie un impediment, așa că am construit elementele într-un depozit, apoi am transportat casele la locație una câte una. Am turnat tone de pietriș, ca să nivelăm solul. Ne-am folosit de toată suprafața de 60 de metri pătrați. Pentru că am luat măsurile potrivite, am putut să lucrăm și lunile ploioase aprilie și mai.”

Interioarele caselor din zona Abnegație au fost construite pe platou. „Oamenii din facțiunea Abnegație foloseau materiale naturale, cu pigmenți naturali.” - spune Nicholson. „Podeaua de lemn din casa familie Prior este chiar lemn natural, iar pereților de ciment ai casei le-am dat textură. Casa Prior a fost lucrată minuțios, cu atenție la detalii.”

Pe lângă interioarele casei Abnegației, au fost construite zeci de alte decoruri, de la uriașa Groapă a Neînfricării la camera care se micșorează, pe platourile studiourilor Cinespace Film, care a fost sediul uriașei producții din Chicago. Divergent este primul film mare care s-a filmat la Cinespace, care s-a deschis în mai, 2011. Când construcția studioului va fi completă, pe o suprafață de 460 km, va fi cel mai mare studio de filmări din Statele Unite, în afara Hollywoodului.

Groapa e de dimensiunea unei săli de baschet, are pereți albi ca de calcar înalți de nouă metri. „Groapa a fost dificil de conceput și de construit.” - spune Nicholson. „Anthony, constructorul coordonator a fost un dar de la Dumnezeu. A reușit să angajeze mulți oameni pricepuți, într-un oraș care n-are experiență la realizarea filmelor. Decorurile de mari dimensiuni sunt problematice, dar echipa tehnică și artizanii au făcut o treabă minunată.

Pictorul coordonator Adrian Valder și sculptorul coordonator Jason Soles sunt foarte dibaci, au realizat niște interioare și finisaje nemaipomenite. Știu că eu i-am motivat să-și lărgească limite, dar n-aș fi realizat nimic fără ajutorul lor. Decorurile trebuiau să arate bine și de aproape, și de la distanță și, pentru fiecare perspectivă, trebuia să avem oameni cu aptitudini specifice.

Pe lângă asta, trebuia să gândim structura coridoarelor. Era important ca publicul să înțeleagă de unde vine personajul și unde o să ajungă, în funcție de direcția în care merge. Coridoarele de la buza Gropii au tot felul de coturi și duc spre dormitoare, care au fost construite pe alt platou, într-o altă zonă a orașului.”

Groapa a ocupat aproape întregul spațiu al fostei oțelării North Plant, de la studiourile Cinespace. „Cartierul Abnegația și Groapa sunt cele mai mari decoruri pe care le-am construit vreodată în Chicago.” - spune Syracuse. „Am angajat o echipă de-a locului, și oamenii ne-au spus că n-au mai văzut un decor atât de mare. Numai construcția Gropii a durat aproape trei luni, de iarnă, ceea ce ne-a convenit, pentru că afară era ger și nu puteam lucra la decorurile exterioare. În lunile cu nămeți, toată lumea a contribuit la construirea Gropii.”

Și zonele în care neînfricații se antrenează și învață să se lupte și să arunce cu cuțitul a fost filmată tot la Cinespace, dar celelalte spații din facțiunea Neînfricarea au fost filmate în diferite locuri din Chicago, în special în foste clădiri industriale. La subsolul clădirii Defender a fost filmată sala de mese a neînfricaților, iar apartamentul lui Four este un studio de înregistrări pe Kildare Avenue, în realitate. În clădirea Midland, aproape de studiourile Cinespace, s-a filmat fundul Gropii, tunelurile, treptele, camera de servere și biroul lui Jeanine. La subsolul clădirii City s-au filmat dormitoarele, tunelurile, magazinul de îmbrăcăminte, salonul de tatuat și infirmeria, iar afară realizatorii au construit o cale ferată de 21 de metri. În clădirea Pershing, din vecinătate, s-a filmat coborârea neînfricaților de pe acoperiș și poligonul.

O altă locație îndrăgită, din carte, este apartamentul lui Four. „Decoratoarea Anne Kuljian a intervievat fani ai romanului și toți erau înnebuniți după apartamentul lui Four.” - spune Nicholson râzând. „Deci trebuia să facem ceva deosebit, să fie un apartament confortabil și romantic, dar în ton cu facțiunea Neînfricarea. Apartamentul lui Four este unic și specific lui. Am vrut să fie un spațiu semi-industrial, cu lumină naturală. Am găsit un mezanin extraordinar deasupra unui studio de înregistrări, care pe o latură are o fereastră de 30 de metri.”

Pregătirea Neînfricaților

Prima săptămână de filmare am petrecut-o pe platoul de 115 km pătrați, unde se antrenau neînfricații. „Când am ajuns la studiourile Cinespace, ne-am plimbat prin zonă și, spre încântarea noastră, am văzut trei depozite industriale de 180 metri pătrați. Pe unul l-am folosit să filmăm scenele de luptă din timpul antrenamentelor. E foarte interesant să te afli într-un spațiu complet gol. La scara aia, oamenii se pierd în orizont dacă ajung în capătul clădirii. Eu și Neil am vrut să folosim acel spațiu ca arena de lupte, ca să profităm de perspectiva pe care o oferă un spațiu atât de mare.” - spune Nicholson.

Kuchler și departamentul artistic au folosit lumini LED și plasma incorporate în decor, dar și pentru iluminarea scenelor cu neînfricații. Astfel, lumina a fost un element care a închegat scenele. „Ceea ce mă uimește cel mai mult chiar și acum este câte depozite și subsoluri s-au folosit în acest film.” - spune decoratoarea Anne Kuljian. „Cel mai dificil și palpitant a fost să realizăm ceva interesant și diferit cu fiecare decor, dar într-un fel omogen, iar luminile LED au fost de ajutor.”

Cu trei săptămâni înainte să filmeze scenele în care neînfricații sunt instruiți în tainele luptei, actorii au ajuns în Chicago, ca să treacă prin „tabăra de instrucție”. Producătorii l-au angajat pe renumitul coordonator de cascadorii Garrett Warren să supervizeze momentele de acțiune din film. Warren a fost însoțit de colaboratorul său, coordonatorul de lupte JJ Perry, ca să realizeze coregrafia luptelor și să-i instruiască pe actori.

„JJ Perry este coregraful de lupte cu care lucrez mereu, e un tip grozav.” - spune Warren. „E campion Taekwondo, fost ofițer aeronaut... așa că e trecut prin tabere de instrucție. Deși filmul n-are temă militară, personajele au o mentalitate de soldat. Am avut 300 de oameni, pe care i-am învățat să se miște ca și cum ar ști să se lupte. JJ i-a coordonat în plutoane și i-a pus să exerseze mișcările la unison. A fost grozav. Cel mai mult mi-a plăcut că Theo James era în fruntea celorlalți. Astfel, ceilalți nu-l considerau egal lor. Four era liderul lor.”

Chiar dinainte să fie angajată oficial, Shailene a fost evaluată de JJ Perry. Au mers împreună la o sală de forță și la un poligon de tragere din Los Angeles. „Voiam să aflăm cât de mult are nevoie să progreseze, pentru că n-aveam mult timp la dispoziție. Shai nu se mai luptase până atunci. A fost impresionant cât de repede a învățat mișcările. Iar pe marele ecran o vedem transformându-se din Beatrice în Tris.” - spune Perry.

„Deși fiecare luptă a avut o coregrafie, am vrut ca mișcările să curgă natual.” - spune Warren. „Când filmam o scenă de luptă, puteam să facem mici modificări. Pentru că au învățat coregrafia atât de bine, încât devenise reflex, se puteau adapta oricărei schimbări.”

„Antrenamentele pentru lupte au fost istovitoare, dar valoroase.” - spune Ben Lloyd-Hughes. „Am petrecut două săptămâni palpitante în tabăra de instrucție. N-am fost scutiți de dureri, dar am supraviețuit. Am muncit în echipă. Eu am jucat rugby și apreciez un antrenor dacă te împinge dincolo de limitele tale, pentru că te poate ajuta să realizezi mai multe decât ai fi crezut că poți.”

Kravitz s-a pregătit fizic pentru scena în care atârna deasupra hăului în Groapa neînfricaților, când Christina e abia ținută de Eric. „A făcut tracțiuni și abdomene ca să fie în formă și să poată rezista câteva minute suspendată.” - spune Warren. „E o tipă dură, a făcut treabă bună. La un moment dat, Zoë se ținea de balustrada podului metalic, iar Neil i-a strigat: Vreau să te văd atârnând fără ajutor. - și asta a făcut. Am numai cuvinte de laudă pentru Zoë. Ce vedeți în film e real, chiar se luptă să reziste ca să nu cadă.”

„Am descoperit că îmi place să mă bat. N-aveam experiență înainte de film, dar am aflat că îmi pace.” - spune râzând Amy Newbold, care joacă rolul lui Molly. „Îmi vine natural. Mi-a plăcut să învăț ceva nou și diferit față de ce aș fi învățat probabil dacă aș fi mers la cursuri de arte marțiale. Antrenamentele n-au fost ușoare, dar m-am simțit foarte bine. M-am luptat cu Shailene și cu Zoë, m-am distrat cu ele, sunt foarte implicate în ceea ce fac. Mi-a plăcut și că ne-am luptat așa cum am simțit, a fost grozav. Eu sunt mai solidă decât ele. Am 1, 85 m și am ținut cont de asta în timpul luptelor.

Nu voiam să rănesc pe nimeni. Nu s-a întâmplat să suferim răni grave. Deși, când te lași purtat de val, îți mai scapă o lovitură. Eu am încasat un pumn în nas o dată. E foarte palpitant și plin de adrenalină, dar e foarte diferit de bătăile din viața reală. Nu m-am bătut niciodată de-adevăratelea.”

Perry a mai lucrat cu Theo James la Lumea de Dincolo: Trezirea la viață și știa că are aptitudinile fizice necesare interpretării personajului Four. „De la bun început am știut că Theo are mentalitatea unui cascador profesionist.”