Articole Carol I

(2009)

Carol I

NOTE DE PRODUCTIE – “CAROL I – UN DESTIN”

In luna ianuarie a anului 2008, un comunicat de presa al Spitalului Elias anunta ca regizorul Sergiu Nicolaescu a fost operat pe creier, pentru a doua oara in decurs de doua saptamani. Doua luni mai tarziu, in una din primele aparitii publice dupa operatie, Nicolaescu a povestit deschis despre cea mai dificila perioada din viata sa: la 78 de ani, a reinvatat sa vorbeasca, sa mearga si sa scrie. In acest context, carcotasii n-au asteptat prea mult pana sa concluzioneze ca "Supravietuitorul" va marca finalul carierei regizorului.

11 august 2008, castelul Peles. Sergiu Nicolaescu, imbracat in uniforma regala a lui Carol I, se pregateste sa filmeze prima secventa a docu-dramei "Carol I - Un destin". E un proiect castigat la CNC in 2006, foarte drag regizorului, pentru care s-a documentat intens in ultimii doi ani. Exista si o motivatie de ordin sentimental: lungmetrajul ii prilejuieste lui Nicolaescu intoarcerea la personajul pe care l-a interpretat in "Pentru patrie" in urma cu 30 ani: regele Carol I. " E pentru prima data in istoria cinematografiei romanesti cand un actor interpreteaza acelasi personaj la un interval considerabil de timp" subliniaza regizorul. De ce Carol? "In primul rand pentru ca era in zodia Berbecului, ca mine, iar in al doilea rand pentru ca i se spunea Neamtul. Si mie mi se spune la fel. Ca si Carol, iubesc precizia, cuvantul si munca ordonata. Cam acestea ar fi lucrurile care ne-au apropiat." explica regizorul.

In 1977, la aniversarea a 100 de ani de la Razboiul de Independenta, lui Nicolaescu i se "comandase" un film care sa surprinda momentele cheie ale acelui eveniment. Cum rolul regelui Carol I in contextul razboiului din 1877 fusese unul hotarator, evident ca nici filmul nu putea face abstractie de acest lucru. Exista si o oarecare asemanare fizica intre regizor si Carol, prin urmare rolul i-a revenit din start lui Nicolaescu. La vizionare insa, Dumitru Popescu, cel care conducea la momentul respectiv Directia de film, i-a cerut regizorului sa-l scoata pe Carol. "A ramas asa, numai o figura care calarea din cand in cand" isi aminteste Nicolaescu. Filmul, care s-a numit in final "Razboiul Independentei", se incheia cu un congres al partidului si a fost difuzat de televiziune.

La scurt timp dupa acest moment, Dumitru Popescu a fost inlocuit de Corneliu Burtica. "M-a chemat la el si mi-a spus: "Domne, exista un scenariu, pana in decembrie trebuie sa fie filmul gata", povesteste regizorul. Tot un film despre razboiul de Independenta. Era in luna aprilie, m-am apucat sa scriu scenariul, m-am documentat foarte bine, in iunie am inceput filmarile, iar in decembrie "Pentru Patrie" era gata." De data aceasta insa, Nicolaescu a pus de la inceput o conditie: sa il pastreze pe Carol. Conditia i-a fost acceptata si astfel "Pentru patrie" a devenit primul film realizat in perioada comunista care il pune pe Regele Carol I intr-o lumina favorabila.

De altfel, unul dintre motivele pentru care "Carol I - Un destin" nu a necesitat decat noua zile de filmare s-a datorat faptului ca in montajul final au fost incluse si secvente din aceste doua productii. Una din aceste scene este preferata regizorului: "Momentul acela cand urca un deal spre Plevna, pe reduta a doua din Plevna, e exceptional, e aproape...indraznesc sa spun... e aproape unic in cinematografie. Merg in relanti... In primul rand, modul in care puteau sa arate oamenii astia! Aparatul e in fata si ei vin spre noi. Fetele lor! Erau ca oamenii care pleaca intr-un atac real. Si erau sute de oameni, sute de oameni care se scurgeau urcand dealul. Si in momentul ala mi-a venit o idee...care eu zic ca e complet noua...sa-i fac pe turci sa inghete. Are o putere extraordinara imaginea. E, poate, unul din cele mai frumoase lucruri pe care le-am facut eu vreodata."

Nicolaescu recunoaste ca intoarcerea la acest personaj nu a fost premeditata, nici macar ca urmare a admiratiei nedisimulate fata de cel pe care-l considera creatorul Romaniei moderne. Ideea acestui proiect a aparut in urma cu cativa ani, initial sub forma unei serii de documentare despre figurile emblematice ale istoriei romanilor. Unul dintre ele ii era dedicat lui Carol I, insa accentul urma sa cada de aceasta data pe ultimele luni din viata regelui, prins la mijloc intre Puterile Centrale si Antanta la inceputul primului razboi mondial. Momentul in care regizorul a realizat ca daca l-ar face, ar avea exact varsta lui Carol in 1914, a pecetluit soarta proiectului.

Documentarea a durat doi ani, iar scenariul semnat de Emil Slotea a primit viza vicepresedintelui Academiei Romane, istoricul Dan Berindei. "Noi, ca regizori, avem un avantaj in fata istoricilor: ei nu pot lua in considerare decat materiale scrise. Noi, ca regizori, luam si legendele care, de multe ori, sunt foarte aproape de adevar." crede Nicolaescu. O mica parte din dialogurile redate in film sunt imaginare, insa in cea mai mare parte au fost conform marturiilor istorice. Un exemplu concret in acest sens sunt jurnalele Reginei Maria, care au fost principala sursa de documentare pentru personajul interpretat de Andreea Sofron in acest film, dupa cum marturiseste regizorul: "M-am documentat foarte bine pentru Regina Maria si tot ce-am luat - dialoguri pe care ea le-a purtat cu Carol sau comportamentul ei fata de Carol, judecata ei in fata lui Carol - e luat din materialele scrise de Regina Maria".

Scenariul a fost inscris in concursul CNC din 2006 si a fost primul pe lista la sectiunea documentar. De cele mai multe ori, dureaza cel putin doi ani ca un proiect castigator al concursului CNC sa intre in productie, insa de aceasta data a mai existat un motiv care a grabit destul de mult lucrurile. Un motiv despre care Sergiu Nicolaescu vorbeste deschis, insa cu o vizibila strangere de inima: un accident vascular survenit in luna ianuarie a anului trecut, care l-a obligat sa-si reconsidere prioritatile. Dupa o perioada relativ scurta de recuperare, in care a reinvatat sa mearga si sa vorbeasca, Nicolaescu s-a intors in forta: dupa lansarea din aprilie a ultimului sau film din seria Comisarul Moldovan - "Supravietuitorul" - a inceput imediat pregatirea pentru "Carol I - Un destin". Efortul depus a fost cu siguranta urias, insa ambitia l-a depasit: "Tin la efort. Si am avut ambitia sa fac Carol si l-am facut. Recunosc ca am tras tare de mine, ca m-am simtit rau de cateva ori in timpul filmarilor, insa experienta prin care trecusem cred ca a rezonat destul de bine cu ceea ce simtea si avea Carol in anul mortii lui. El era foarte descurajat, urma sa faca un razboi, conform dorintelor romanilor, impotriva propriei lui natiuni. Si asta il durea cumplit, aproape ca-l ucidea." sustine regizorul.

Cele noua zile de filmare pentru "Carol I - Un destin" au fost pregatite timp de doua luni, alaturi de o buna parte din echipa de la "Supravietuitorul". De la costume si pana la locatii, totul a fost gandit in amanunt pentru ca genul filmului - docu-drama - presupune respectarea adevarului istoric pana in cele mai mici detalii. De altfel, dincolo de exigenta binecunoscuta de toti cei care au avut ocazia sa lucreze cu Nicolaescu, grija pentru detalii este de o alta caracteristica a regizorului. Cel mai elocvent exemplu in acest sens a fost castingul pentru rolul Reginei Maria, adjudecat cu doar trei zile inainte de inceperea filmarilor de catre Andreea Sofron. Ce anume l-a convins pe Nicolaescu: privirea Andreei, care i-a amintit instantaneu de o fotografie a Reginei.

"Regina Maria era o femeie interesanta, nu foarte frumoasa dar cu foarte mare trecere la barbati. Era o cuceritoare si avea o privire cu totul si cu totul speciala. Mi-a fost foarte dificil sa gasesc o actrita care sa se potriveasca cu rolul reginei Maria. Au fost actrite foarte bune, care si-au dorit sa joace rolul ei, dar, din pacate, fizic, erau foarte departe de personaj. Regina Maria avea niste ochi albastri superbi si o privire speciala. Ai fi zis ca e o femeie blanda, mama ranitilor, a saracilor si a tuturor romanilor. Insa in realitate nu era chiar asa. Si atunci trebuia sa aleg dintre cateva actrite care se potrivisera. Din fericire la ultima proba, ultima actrita, Andreea Sofron, a dat cea mai buna proba si am stiut ca ea este Regina Maria. Andreea a reprezentat cea mai buna optiune pe care am gasit-o in Romania." marturiseste Nicolaescu.

Andreea nu va uita prea curand ziua in care a fost chemata la casting: "Am fost chemata sa dau proba pentru rolul Reginei Maria chiar in ultima zi de casting. Sergiu Nicolaescu l-a sunat pe sotul meu, Cristian Sofron, si i-a spus ca ar vrea sa ma cheme la casting. Nu i-a dat prea multe informatii despre rol, asa ca am aflat despre ce era vorba abia cand am ajuns acolo. Nu stiu cat de cunoscut este acest lucru, dar domnul Nicolaescu nu da probe filmate decat foarte rar. Regula a ramas valabila si de aceasta data, prin urmare am facut probe de machiaj si costum si mi s-au facut cateva fotografii. Spre surprinderea mea, am luat rolul. Primul gand dupa ce am aflat a fost ca ceva din privirea mea l-a convins pe domnul Nicolaescu sa ma aleaga si se pare ca am avut dreptate."

Andreea Sofron a intregit astfel distributia formata din Razvan Vasilescu in rolul lui Bratianu, Marina Procopie in rolul Reginei Elisabeta, Geo Dobre (Ferdinand), Mihai Niculescu (Alexandru Marghiloman), Cristian Motiu (istoricul), Stefan Velniciuc (Ottakar) sau Ion Lupu (Basset).

Primele patru zile de filmare au readus la Peles atmosfera de acum un secol, evident, daca facem abstractie de echipa tehnica. Personajele din tablouri pareau sa fi coborat din rama si se plimbau acum pe culoarele castelului, acesta a fost sentimentul personalului de la Peles, dupa cum ne-au marturisit emotionate cateva doamne. Vestea ca Nicolaescu filmeaza la castel s-a raspandit repede si printre vizitatori, deveniti brusc mai atenti la actori decat la explicatiile ghizilor. Angajatii castelului sunt de altfel o sursa inepuizabila de informatii despre istoria familiei regale, cu atat mai mult cu cat aici lucreaza generatii intregi. "Mai demult, pe cand filmam "Mihai Viteazul" la Peles, am descoperit o fata, una dintre angajatele castelului, stra-nepoata cuiva care a lucrat in timpul lui Carol, si care imi spunea ca se poate ca Regele Carol sa se fi sinucis. M-am interesat, nu se confirma ipoteza sinuciderii sale dar, totusi, am ajuns la o concluzie: el era foarte bolnav, a avut o conversatie cu Elisabeta in seara respectiva, iar dimineata, cand au intrat in camera lui, au gasit geamurile deschise. Daca ne gandim ca era foarte bolnav si cu toate acestea a deschis usile si geamurile spre terasa si s-a dezvelit, putem spune ca, intr-un fel, categoric, fara doar sau poate a fost o sinucidere, si explicabila. Un om extraordinar de loial, de drept, a fost foarte aspru cu el insusi, a fost un om de exceptie." povesteste Nicolaescu.

Acest moment a fost de altfel integrat si in docu-drama "Carol I - Un destin" fara a constitui insa o explicatie in sine pentru moartea monarhului, ci doar o metafora pe care o vor descifra cei care vor vedea filmul.

Tot la Peles s-a filmat cea mai emotionanta secventa din film, moartea lui Carol, chiar in dormitorul regelui. Aflat deasupra patului, tabloul Mariei, unica fiica a lui Carol, rapusa de scarlatina la varsta de trei ani, le-a impresionat profund pe Andreea Sofron si Marina Procopie, prin urmare secventa n-a necesitat multe duble.

Pelesul este una dintre cele mai exclusiviste locatii de filmare din Romania, insa pentru Nicolaescu este doar una dintre cele mai dragi: "Nu stiu cate productii s-au filmat acolo, dar stiu sigur ca eu am facut majoritatea filmelor la Peles. Pentru acest lungmetraj era normal sa alegem Pelesul ca locatie de filmare pentru ca acest castel a fost construit de Carol si acolo a fost casa lui. Pe urma acolo au locuit si Ferdinand, Carol al II-lea si pentru putin timp si Regina Maria, desi ea a locuit mai mult la Pelisor, castelul mic de langa Peles. Am filmat 12 ore pe zi, chiar mai mult si au fost filmari foarte dificile. Insa locatia este superba si este cadrul perfect pentru actiunea filmului. Un castel unic in Romania si rar intalnit in Europa de Est."

Dupa Peles, setul s-a mutat la Muzeul National Cotroceni, inchis pentru public timp de cinci zile, cat au durat filmarile. Si daca la Peles s-au filmat secventele de familie, Cotroceniul a gazduit intrunirea de urgenta a membrilor guvernului, in cadrul careia Carol le comunica acestora existenta unui tratat secret, semnat in 1883, care lega Romania de Tripla Alianta. Guvernul s-a opus categoric, cu atat mai mult cu cat poporul roman era de partea Antantei. Secventa s-a filmat timp de doua zile si a fost una dintre cele mai dificile, din cauza numarului mare de personaje, dar si de dialoguri. Iar daca la Sinaia echipa a scapat de canicula, odata intorsi la Bucuresti n-au mai avut cum s-a evite.

Cu o zi inainte de final, Nicolaescu admitea ca « Proiectul acesta a fost la fel de dificil ca « Mihai Viteazul » sau « Dacii », a necesitat o documentare la fel de minutioasa si recunosc ca m-a obosit putin. Nu e un moment in care sa intereseze istoria Romaniei, si cu toate astea sper sa aiba succes, pentru ca e un film facut cu multa ambitie si e una din cele mai bune docu-drame facute vreodata in cinematografie. Si chiar daca Regele Carol I nu a fost foarte iubit de romani, eu sustin ca are merite incontestabile si sunt foarte laudativ in ceea ce priveste existenta lui ca Rege al Romaniei. De altfel, am pastrat in film si o replica pe care Carol insusi a scris-o: "Sunt mandru ca sunt german si la fel de mandru ca sunt Regele Romaniei".

 

CARTEA Sinopsis
Feedback