Castiga 5 cărţi oferite de Editura Tritonic - Concurs

5 cărţi oferite de Editura Tritonic

Cinci milenii de manipulare de Bogdan Teodorescu

Omul modern este o victimă probabilă a propagandei, omul modern este o victimă sigură a manipulării din partea organizaţiilor politice, dar şi a celor comerciale sau de media. Fiecare rând citit într-un ziar, fiecare film văzut, fiecare reclamă întâlnită pe drum, fiecare discurs politic, fiecare demers al societăţii civile îl afundă şi mai mult într-o lume a multiplelor opţiuni, toate precomandate, dar niciuna izvorâtă pur şi simplu din mintea sa. Un individ unidimensional prins între multiple canale de comunicare.

Urechile pisicii Olga de Oana Catalina Dusmanescu

„Urechile pisicii Olga” este o carte despre dragoste şi despre drumul pe care alegem să îl urmăm câteodată, deşi ne este teamă de ceea ce vom găsi când vom ajunge la capătul lui.
Cartea vorbeşte despre căutare, despre interacţiune, despre rătăcire, despre duioşie, despre frică, despre prietenie, despre ură, despre moarte, despre pierderi sau despre regăsiri. Mai ales de sine.
Este o carte despre curajul pe care îl câştigi de-abia în momentul în care te trezeşti singur, nefericit şi îndepărtat.

„Am conturat personajul Olga drept un animal aiurit, care, până în momentul călătoriei, a gândit prea mult şi a făcut prea puţine. E un personaj pe jumatate naiv, pe jumătate supărat pe viaţă, dar în general se comportă ca o pisică descurcăreaţă, care adoră improvizaţia, pe care curiozitatea şi zăpăceala o poartă înspre buclucuri câteodată duioase, câteodată dramatice.
Mi-e foarte greu să redau «ce a dorit să spună autorul», de vreme ce eu sunt autorul. Mi se pare că Olga respiră prospeţime şi optimism, că e non-conformistă şi caraghioasă. Că ştie să lupte. Că, dacă apuci să citeşti despre ea, începi să-i ţii pumnii şi să-i faci galerie.” - Oana Duşmănescu

Staţia pierzaniei de China Mieville

Prin ce este deosebit Miéville? Prin combinaţia între steampunk şi fantasy. O combinaţie pe care a reuşit să o facă credibilă, spre care să-i atragă atît pe iubitorii de steampunk, cît şi pe cei de fantasy. Printr-o imaginaţie ieşită din comun. Uneori chiar prea ieşită din comun (dar în sensul bun). Printr-un vocabular extins mult peste limitele genului. Prin personajele sale, prin locurile în care-şi plasează acţiunea cărţii. Prin întîmplările care năvălesc unele peste altele, făcînd cititorul să nu lase cartea din mînă. Printr-un farmec aparte, pe care rareori îl intîlneşti.

Şi totuşi despre ce este vorba în această minunată carte? Despre un oraş, Noul Crobuzon, care îşi înghite personajele, înglobindu-le în arhitectura sa, punîndu-l pe Isaac Dan der Grimnebulin alături de Staţia Pierzaniei, pe Lin - femela khepri, cea cu trup de femeie şi cap de insectă - mai bine zis cu o insectă în loc de cap (de aici şi sexul "de cap", cînd e vorba despre un partener din cadrul speciei, sau "sexul de trup" în cazul relaţiei ei cu Grimnebulin), pe Yagharek - garuda, păsăroiul rămas fără aripi ca urmare a pedepsei pentru... un motiv pe care nici Miéville nu l-a dezvăluit decît tîrziu, foarte tîrziu - alături de casele din Mocirla Cîinelui sau Mahalaua Găinaţului ori Movila Sfîntului GuraMulta, pe oamenii-cactus alături de ţepuşă - sediul Miliţiei, sau pe Consiliul Războinic (un robot care s-a autoconstruit din deşeurile găsite în imensa groapă de gunoi) ori pe moliile-nestinse alături de Casa de Sticlă. Oraşul pare a fi personajul-cheie, personajul principal, cel pentru care Miéville a scris o carte de 700 de pagini, aşa cum în următoarele două volume ale seriei vor mai apărea oraşul plutitor, alcătuit din şi pe ambarcaţiuni de cele mai diferite tipuri, din Cicatricea (The Scâr) sau oraşul-tren din Consiliul de Fier (Iron Council).

Istorie, sociologie, politică, dragoste, aventură. Aceasta e "reţeta" romanului, numai că, spre deosebire de alte produse de gen sau din afară lui, în acest caz n-ai timp să vezi reţeta romanului de succes. Premii: British Fantasy 2001, Arthur C. Clarke 2001 Nominalizări: World Fantasy 2001, Hugo 2002, Nebula 2003

Labirint obligatoriu de Lucia Verona

„Draga mea iubită, ne vom despărţi pentru totdeauna... M-ai trădat, mi-ai preferat un individ oarecare, n-ai avut încredere în geniul meu! N-ai mai rezistat în modesta mea garsonieră, te-ai săturat de spaghetele mele la două tigăi, n-ai mai suportat că umblu numai în blugi şi nu-mi fac şi eu un costum, ca omu’, te-ai supărat că nu te duc la teatru şi la restaurante de lux, te-ai plictisit de prietenii mei, de beţiile mele, de nopţile petrecute în cîrciumioara din colţ, de femeile cu care mi s-a întîmplat să mă culc uneori, de pensulele şi culorile împrăştiate peste tot, care-ţi pătau rochiile, de picturile mele în care nu te recunoşteai...”

Lucia Verona se remarcă prin dinamism narativ, printr-un umor subtil, de limbaj şi de situaţii, prin capacitatea de a crea, încă de la primele fraze, iluzia de viaţă, prin arta de a încheia exact când trebuie o naraţiune. Este valorificată aici, probabil, experienţa sa de dramaturg. Cortina cade întotdeauna la timp, astfel încât, cu puţină imaginaţie, putem auzi şi furtuna de aplauze care urmează. - Alex Ştefănescu