Orson Bean

Orson Bean, pe numele adevărat Dallas Frederick Burrows, a fost actor american, care s-a născut la data de 22.07.1928, în Burlington, Vermont. Tatăl său, George Burrows, a fost polițist care a devenit șeful poliției din campusul Universității Harvard, iar mama lui a fost Marian Pollard. A fost văr de-al doilea cu Calvin Coolidge, care era președintele Statelor Unite la momentul nașterii sale. Tânărul Dallas, un magician amator, cu gust pentru lumina reflectoarelor, a absolvit prestigioasa școală latină din...

Orson Bean, pe numele adevărat Dallas Frederick Burrows, a fost actor american, care s-a născut la data de 22.07.1928, în Burlington, Vermont. Tatăl său, George Burrows, a fost polițist care a devenit șeful poliției din campusul Universității Harvard, iar mama lui a fost Marian Pollard. A fost văr de-al doilea cu Calvin Coolidge, care era președintele Statelor Unite la momentul nașterii sale. Tânărul Dallas, un magician amator, cu gust pentru lumina reflectoarelor, a absolvit prestigioasa școală latină din Boston, în 1946. După război, s-a lansat în cluburi de noapte cu noul său nume, Orson, împrumutat de la Orson Welles. A jucat comedie la clubul de noapte Blue Angel din New York, ceea ce l-a lansat pe orbita teatrului. Și-a făcut debutul pe Broadway în 1954 în Stalag 17, împreună cu Robert Preston și Martin Ritt. Anul următor a găzduit un serial de televiziune, produs la Blue Angel, și a câștigat un premiu World Theatre pentru munca sa în revista de muzică din 1954 „John Murray Anderson's Almanac”.  A fost un hit care a durat 229 de spectacole. Au urmat rolul principal din „Will Success Spoil Rock Hunter”, rolul principal din comedia „Calea naturii”. Deși piesa a durat doar 67 de spectacole, Orson Bean s-a stabilit pe scena Broadway. S-a bucurat de cel mai mare succes personal pe Broadway în sezonul 1961-62, în musicalul „Subways Are for Sleeping” regizat și coregrafiat de Michael Kidd. Bean a primit o nominalizare la Premiul Tony pentru cel mai bun actor în rol muzical. În sezonul următor, el a jucat în comediiile "Never Too Late",  „I Was Dancing”, în musicalul „Illya Darling”, în 1967, cu Melina Mercouri, în regia lui Jules Dassin, care a avut 320 de spectacole și în musicalul „Promisiuni, promisiuni” al lui Neil Simon -Burt Bacharach. Ca personalitate de televiziune, el a prezentat concursuri și Tell Tell the Truth -1956, a apărut în Mary Hartman -1976 și continuarea sa, Forever Ferwood -1977, în Dr. Quinn -1993. În plan personal, el a fost căsătorit cu Rain Winslow, din 1956 până în 1962; au divorțat; au avut un copil; cu Carolyn Maxwell, din 1965 până în 1981; au divorțat; au avut trei copii; cu Alley Mills, din 1993 și în prezent. Membru fondator al „Fiii deșertului”, o organizație națională dedicată memoriei și filmelor echipei de comedie Stan Laurel și Oliver Hardy. A mai jucat în Întoarcerea regelui -1980, Stăpânul inelelor: Întoarcerea regelui -2003. A fost nominalizat la Premiul Tony în 1962 ca fiind cel mai bun actor de rol principal muzical pentru „Subways are for Sleeping”, pe Broadway. A fost trecut pe Lista neagră de la Hollywood în anii '50 pentru viziunile sale liberale. A devenit un susținător aprins al lui Richard Nixon în 1968, anul alegerilor prezidențiale. El a fost socrul regretatului Andrew Breitbart, care s-a căsătorit cu fiica sa, Susannah Bean. Cei patru copii ai săi se numesc Michelle, Max, Susannah și Ezechiel. 

Actorul a încetat din viață în Venice, Los Angeles, California, când se plimba pe bulevard și a fost strivit de două mașini, la data de 07.02.2020, la vârsta de 91 de ani.