Mark Robson

         Mark Robson, pe numele adevărat Marcus Rabinovitch, a fost regizor de film, care s-a născut la data de 04.12.1913, în Montreal, Quebec, Canada, și care a decedat în urma unui atac de cord la data de 20.06.1978, la Londra, Marea Britanie. Mark Robson a studiat științele politice și economia la Universitatea din California. A urmat apoi un curs de drept la Universitatea Pacific Coast și, la un moment dat, a participat și la Academia Navală a Statelor Unite din Annapolis. În...

         Mark Robson, pe numele adevărat Marcus Rabinovitch, a fost regizor de film, care s-a născut la data de 04.12.1913, în Montreal, Quebec, Canada, și care a decedat în urma unui atac de cord la data de 20.06.1978, la Londra, Marea Britanie. Mark Robson a studiat științele politice și economia la Universitatea din California. A urmat apoi un curs de drept la Universitatea Pacific Coast și, la un moment dat, a participat și la Academia Navală a Statelor Unite din Annapolis. În cele din urmă, interesele sale l-au condus în altă parte, a fost asistent part-time, în departamentul de proprietate al studioului 20th Century Fox. Solicitarea șefului de studio, Darryl F. Zanuck, pentru o promoție, s-a dovedit a fi o mișcare nepotrivită, din moment ce a fost concediat. Jucând golf cu directorul studioului RKO, Herman Zobel, a lucrat în biblioteca cinematografică a studioului, unde urma să câștige 66 de cenți pe oră. Necunoscut, Robson a primit funcția de redactor asistent și a lucrat cu regizorul Orson Welles la filmele acestuia, Citizen Kane (1941) și The Magnificent Ambersons (1942) pentru 1,25 dolari pe oră, dar 110 până la 120 de ore pe săptămână. Când „Ambersons” și Journey Into Fear (1943) s-au confruntat cu dificultăți de producție, Welles și Grupul său Mercury au decăzut la RKO, iar Robson a fost preluat de Lou L. Ostrow la o unitate B, condusă de Val Lewton. În atmosfera relaxată a companiei lui Lewton, Robson a fost angajat ca redactor între 1941 și 1943. S-a remarcat pentru munca sa la filmul Cat People (1942), cu Simone Simon. Aici a inventat un efect special practicat și astăzi, în special în filmele de groază sau în thrillere. După editarea filrmelor I Walked With a Zombie (1943) și The Leopard Man (1943), Robson a fost promovat de Lewton ca regizor înlocuitor al lui Jacques Tourneur. Primul film al lui Robson a fost The Seventh Victim (1943), o poveste a sataniștilor care operează în Greenwich Village. Au urmat alte trei thrillere de groază cu buget redus la Lewton: The Ghost Ship (1943), Isle of the Dead (1945) și Bedlam (1946). Toate aceste proiecte modeste și-au recuperat investiția de patru ori. Pe termen lung, însă, nu a fost suficient pentru a salva studioul RKO. Robson și-a pierdut slujba și a supraviețuit cu greu în următorii doi ani. În 1949, a fost convins de producătorul independent Stanley Kramer să regizeze drama despre box, Campionul (1949), cu Kirk Douglas în rolul unui campion al boxului, pe cale să ajungă în vârf. Această producție de prestigiu a marcat un moment de răscruce în cariera lui Robson. Bosley Crowther, principalul revizor de la New York Times, l-a lăudat pe regizor. Robson a realizat un alt film pentru Kramer, Home of the Brave (1949), care a tratat rezultatele prejudecăților rasiale. Robson a lucrat sub contract pentru Samuel Goldwyn, și a lansat hituri comerciale, printre care Podurile de la Toko-Ri (1954); o altă poveste de corupție în lumea boxului, The Harder They Fall (1956); melodrama Peyton Place (1957, pentru care a primit o nominalizare la premiul Oscar la categoria Cel mai bun regizor, în 1958); și povestea realistă, sentimentală, romantică, a unui misionar englez în China, The Inn of the Sixth Happiness (1958, pentru care a primit a doua nominalizare la premiul Oscar la categoria Cel mai bun regizor, în 1959), filmat în North Wales. Unul dintre cele mai bune filme ale sale de mai târziu a fost thrillerul cu Paul Newman, The Price (1963), regizat de Robson într-un stil care amintește în totalitate de Alfred Hitchcock, plin de acțiune de război și dialog ingenios. În același an, Robson și-a înființat propria companie de producție, Red Lion. El a realizat mai multe filme printre care unul despre asasinarea lui Ghandi, Nine Hours to Rama (1963), și o dramă anti-război plictisitoare și uitată, Lost Command (1966). Melodrama incitantă Valea Păpușilor (1967) a reînviat cariera lui Robson, care a realizat apoi filmul despre un dezastru, Cutremur (1974), filmat în „Sensurround“, care a fost un succes uriaș la box-office, câștigând peste 80 de milioane de dolari. A fondat cu regizorul Robert Wise, Aspen Pictures, o companie de producție de film. În plan personal, el a fost căsătorit cu Sarah Naomi Riskind, din 1937 până în 1978, la moartea lui; au avut trei copii. Robson a murit în urma unui atac de cord la doar câteva săptămâni după terminarea filmărilor la thrillerul de acțiune, Avalanche Express (1979). Unii oameni din echipă au susținut că starea cardiacă a lui Robson (despre care știa că este severă) a fost agravată de condițiile de filmare.