Federico Fellini

Regizor italian considerat un artist de geniu, pentru care viața este un platou de filmare, a format un cuplu celebru cu actrița Giulietta Masina. Actorul său fetiș, Marcello Mastroianni, a fost considerat un alter-ego al regizorului.

Federico Fellini s-a născut la data de 20.01.1920, în Rimini, Emilia-Romagna, Italia, (Aeroportul Internațional din orașul lui natal, Rimini, a fost numit Federico Fellini în onoarea sa), și a decedat în urma unui infarct la data de 31.10.1993, în Roma,...

Regizor italian considerat un artist de geniu, pentru care viața este un platou de filmare, a format un cuplu celebru cu actrița Giulietta Masina. Actorul său fetiș, Marcello Mastroianni, a fost considerat un alter-ego al regizorului.

Federico Fellini s-a născut la data de 20.01.1920, în Rimini, Emilia-Romagna, Italia, (Aeroportul Internațional din orașul lui natal, Rimini, a fost numit Federico Fellini în onoarea sa), și a decedat în urma unui infarct la data de 31.10.1993, în Roma, Lazio, Italia. Părinții lui au fost Urbano Fellini (1894-1956), vânzător, și soția sa, Ida Barbiani (1896-1984). A avut doi frați mai mici, Riccardo (1921-1991) și Maria Maddalena (1929-2002). Femeile care l-au atras și o Italia dominată în tinerețe de Mussolini și Papa Pius XII au inspirat ideile, visele pe care Fellini a început să le înregistreze în caiete în anii 1960, materie primă pentru filmele sale. Orașul Rimini, personaje precum Saraghina (diavolul însuși care i-a condus școala) și ferma Gambettola a bunicii sale paterne vor fi amintite în mai multe filme. Tatăl său, vânzătorul ambulant Urbano Fellini, a apărut în filmele lui, La Dolce Vita (1960) și 8 1/2 (1963). Mama sa, Ida Barbiani, era din Roma și l-a însoțit acolo în 1939. S-a înscris la Universitatea din Roma. Intrigat de imaginea reporterilor din filmele americane, el a fost jurnalist și a atras atenția mai multor editori cu caricaturile și desenele sale animate și apoi a început să trimită articole. Mai multe articole au fost material pentru o serie radio despre noii căsătoriți „Cico și Pallina”. Pallina a fost interpretată de studenta la actorie Giulietta Masina, care a devenit soția sa din 30 octombrie 1943, până la moartea sa, o jumătate de secol mai târziu.Tânărul Fellini a iubit vodevilul și s-a împrietenit în 1940 cu comediantul Aldo Fabrizi. Regizorul Roberto Rossellini a vrut ca Fabrizi să joace Don Pietro în Roma, oraș deschis (1945) și a făcut contactul cu el prin Fellini. Acesta a lucrat la scenariul filmului respectiv și pentru Paisan (1946) al lui Rosselini. Din căsătoria cu actrița Giulietta Masina, din 1943 până în 1993, la moartea lui, a rezultat un copil, un fiu, Pier Federico, care s-a născut la 22 martie 1945, dar care a murit o lună mai târziu. În filmele sale au fost distribuiți frecvent actorul Marcello Mastroianni și soția sa. A preferat muzica lui Nino Rota pe coloana sonoră a filmelor lui. A fost un mare fan al lui Stan Lee și Marvel Comics (editori de benzi desenate cu super-eroi precum Spiderman și Hulk). A fost votat al 10-lea cel mai mare regizor din toate timpurile de Entertainment Weekly. Termenul „paparazzi” provine de la un personaj numit Paparazzo în filmul său, La Dolce Vita (1960), un jurnalist care fotografiază vedete. Multe dintre filmele sale, precum 8 și jumătate (1963), Satyricon (1969) sunt influențate de opera psihiatrului elvețian Carl Jung și de ideile sale despre „anima” și „animus”, rolul arhetipurilor și inconștientul colectiv. Filmele lui preferate au fost: The Circus (1928), filmele lui Marx Brothers / Frații Marx, Laurel and Hardy / Stan și Bran, Diligența / Stagecoach (1939), Paisan (1946), Rashomon (1950), Fragii sălbatici (1957), 8 și jumătate (1963), Păsările (1963), 2001: A Space Odyssey (1968), Farmecul discret al burgheziei (1972). Filmele sale La Strada (1954), Nopțile Cabiriei (1957), 8 și jumătate (1963), Amarcord  (1973) au fost nominalizate la premiul Oscar pentru "Cel mai bun film în limba străină". Toate cele 4 filme au câștigat. A fost primul italian nominalizat la Oscar pentru cel mai bun regizor. A fost un mare admirator al romanelor lui Georges Simenon, cu care a fost prieten timp de mulți ani și al operei regizorului Ken Russel. Muzicalul de pe Broadway „Sweet Charity” a fost inspirat din filmul premiat cu Oscar al lui Fellini, Nopțile Cabiriei (1957), iar filmul muzical cu același titlu, Sweet Charity, a avut în rolul principal pe Shirley MacLaine. A fost înhumat în același mormânt de bronz alături de soția sa, Giulietta Masina, și fiul lor Pier Federico, situat la intrarea principală în Cimitirul din Rimini. A fost întruchipat de Alberto Paradossi în producția Permette ? Alberto Sordi, în 2020.